Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte Socio-Umane

Tanzimatul
( 1838-1856 )

Prof. Coordonator:
Lect. George Ungureanu

Ana Maria Buliche


Istorie
Anul II

2014

"A scrie istorie este tot


atat de important ca si a fauri
scrie nu ramane
faurit-o, atunci adevarul,

istoria. Dar daca cel care o


credincios celor care au
inevitabil, capata un

continut caee deruteaza omenirea.

Mustafa Kemal Ataturk

Ideea Tanzimt a fost promovat de sultani reformiti precum Mahmud al


II-lea i Abdlmecid I, sau de personaliti otomane care au fost educate n
Europa precuma li Paa, Fuad Paa, Ahmet Cevdet Paa sau Midhat Paa.
Ei erau contieni c vechile instituii militare i religioase nu mai
corespundeau nevoilor imperiului ntr-o lume n continu dezvoltare.
Hatt-i-Humayun-ul de la Gulhane ( 3 noiembrie 1839) reprezinta un fel de
"Magna Charta" ce deschide in mod oficial epoca Tanzimat-ului,
preconidzandu-se o serie de reforme structurale, prin reorganizarea
societatii otomane pe principii noi, care vor avea ca scop, in primul rand
dezmembrarea politica. Tanzimatul raspundea astfel unor necesitati
interne, avand totodata si scopul de a satisface intr-o oarecare masura si
opinia publica europeana in cea ce priveste politica otomana fata de
supusii crestini.
Din punct de vedere social-economic, initierea unor reforme avea si rolul
de a inlatura obstacolele care stateau in calea dezvoltatrii capitaliste a
Imperiului Otoman. De accea, in istoria turcilor, Tanzimatul marcheaza
momentul culminant al initiativelor de liberalizare. Astfel, statul nu se va
mai identifica cu sultanul, intrucat Tanzimatul va echilibra tendinta
absolutizarii autoritatii suveranului, canalizand astfel evolutia institutiilor
politice otomane spre o monarhie constitutionala, care se va realiza
pentru prima data in anul 1876.1
Principalele prevederi ale actului de la Gulhane se refereau la necesitatea
intocmirii si aplicarii unor legi noi in domeniul organizarii politice, sociale si
militare, dar cu conditia respectarii principiului general al "sigurantei
averii, vietii si cinstei supusilor", indiferent daca erau musulmani sau
crestini.2
Pentru prima data in istoria Islamului se puneau astfel bazele unei
reglementari juridice a egalitatii islamo-crestine in cadrul unei societati
musulmane.
1 Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1976, pg. 318.
2 Ibidem, pg. 319.

Tanzimatul a reprezentat un moment de cotitura in istoria poporului turc,


marcand in ultima instanta, depasirea conceptiilor medievale si trecerea in
hotarele epocii moderne. Astfel, va incepe procesul de inegrare a societatii
otomane in comunitatea eurpeana, prin introducerea treptata a principiilor
statului modern in legislatia si in administratia imperiului.
In acest scop, pe langa elaborarea unor legislatii cu privire la drepturile
cetatenesti, Tanzimatul venea si cu o serie de initiative pentru
reglementarea taxelor si impozitelor de tot felul, iar sistemul arendarii,
numit iltizam, era desfiintat, acesta constituind de fapt unul dintre cele
mai raspandite mijloace feudale pentru exploatarea maselor direct
producatoare. De asemenea, dupa anul 1834 s-a organizat si modul de
efectuare a serviciului militar, iar in 1847 s-a intocmit o lege speciala
privind obligativitatea acestuia si pentru populatia acestuia si pentru
populatia crestina, care de secole era scutita in schimbul taxei de
capitatie numita gizia.3
Pentru omul de trupa, dorinta de modernizare a armatei manifestata de
conducerea otomana se va traduce prin uniforme noi inspirate din cele
ale armatei prusace, metode noi de antrenament, imprumutate mai intai
din Franta apoi din Prusia, arme mai performante si o viata de cazarma
comparabila cu cea din cazarmele europene.
Dupa anul 1839 s-au pus bazele unui invatamant tot mai variat, ca forma
de organizare si continut, luandu-se masuri pentru infiintarea unor scoli si
inafara medresse-lelor. Dar intre invatamantul religios si laic a adancit
dualismul cultural, din societatea otomana, unde deosebirile importante
dintre cultura maselor populare si cultura claselor dominante avea deja o
veche traditie.4
Tanzimatul a rupt definitiv barierele invatamantului oficial unilateral, care
avea in genere un caracter religios, si a deschis drum pentru laicizarea
culturii otomane. Acest proces se va manifesta atat in domeniul stiintelor,
cat si in literatura, unde incepe sa se afirme tot mai mult limba turca,
depasindu-se astfel cadrul literaturii clasice, numita "Divan Edebiya-ti".
Perioada Tanzimat-elor este marcata de aparitia unei pleiade de oameni
de litere, care se initiaza treptat in formele literare imprumutate din
Occident: romanul, teatrul, eseul filozofic, jurnalismul, si care folosesc
aceste mijloace de expresie pentru a critica, a polemiza.5
Noua clasa intelectuala se exprima mai cu seama prin intermediul presie,
care incepe sa se dezvolte din anii 1840. Majoritatea comunitatilor etnice
si confesionale ale imperiului au ziarele lor. Acestea promoveaza, in limbi

3 Ibidem, pg.321.
4 Ibidem, pg. 322.
5 Coordonator Robert Mantran, Istoria Imperiului Otoman, Editura ALL, 2001, pg.
394.

diferite, aceasi credinta in progres si pornesc de la aceleasi idealuri de


dreptate si fraternitate.6
Alaturi de ziare, teatrul va juca si el un rol important. La inceput, se traduc
Schiller si Victor Hugo, se adapteaza Moliere, spectatorii se familiarizeaza
astfel cu satira sociala si cu temele dramei burgheze. Catre sfarsitul
domniei lui Abdul-Mecid, se constituie si un repertoriu otoman, vehiculat
initial de trupe armene, iar mai tarziu de companii numarand si cativa
actori musulmani.7
Aceste piese, cel mai adesea copiate integral dupa succesele scenelor
europene, vorbesc despre binefacerile civilizatiei occidentale, pledeaza in
favoarea ideilor si a modurilor de viata venite din Europa.
In acest mijloc de secol al XIX-lea, nu numai institutiile si aparatul de stat
se transforma, ci intreaga societate este atinsa de schimbare. In cea ce
priveste mediul urban, orasele sunt incontestabil mai favorabile Tanzimatelor decat satele. Insa in felul lor, satele se misca si ele.
Numeroase miscari de populatie sunt observate de-a lungul teritoriilor
otomane constituie unul dintre fenomenele cele mai marcante ale epocii.
Acestea sunt de diferite tipuri:
-exod rural,
-aflux de imigranti din Imperiul rus,
-migratii sezoniere de lucru,
-nomadism.
Taranii si locuitorii micilor targuri isi parasesc tinuturile pentru ca existenta
aici este foarte grea, iar cateodata este suficienta o recolta proasta, un
raid al talharilor sau orice alta nenorocire pentru a duce la disperare sate
intregi.
Orasul Tanzimat-elor este cel care isi dezvolta propriile schimburi
comerciale cu Occidentul, care are un inceput de industrie, care ridica noi
constructii, care le asigura locuitorilor sai o oarecare protectie impotriva
calamitatilor.
Aglomerarile care atrag sunt bineinteles cele in care se focalizeaza
expansiunea economica a imperiului: capitala, marile porturi la Marea
Egee si Marea Mediterana, dar si noile focare de industrializare precum
Samsun si Adana.8
Tanzimatul a avut un efect global pe termen lung. Printre personalitile
educat n colile fondate n aceast perioad se afl Mustafa Kemal
Atatrk i o serie de lideri progresiti ai Republicii Turcia ct i statelor
care aveau s se desprind din imperiul n Balcani, Orientul
Mijlociu i Africa de nord.
6 Ibidem, pg. 395.
7 Idem.
8 Ibidem, pg.413

Sistemul fondat de Tanzimat a fost n cele din urm distrus prin negocieri
cu Marile Puteri dup ncheierea Rzboiului Crimeii. Ca parte a Cartei din
1856, puterile europene au pretins creterea suveranitii pentru diferitele
comuniti etnice din cadrul imperiului, mpotriva planurilor otomanilor
care prevedeau tratamentul egal al tuturor cetenilor n faa legilor.
Reformele au dus la creterea puterii clasei mijlocii cretine i a rolului ei
politic i economic. Pe de alt parte, musulmanii nu s-au bucurat de
beneficiile reformelor, iar situaia lor s-a nrutit. Aceasta a dus la
creterea sentimentelor anti-occidentale, la radicalizarea musulmanilor i
apariia unor grupuri precum Junii Turci.
Reformele au culminat n 1876 cu aprobarea primei constituii otomane,
care scdea n mod semnificativ puterea sultanului. Perioada deschis de
acest eveniment avea s devin cunoscut ca Prima er constituional.
Dei sultanul Abdlhamid al II-lea a promulgat constituia, el a devenit
oponentul cel mai puternic al legii fundamentale.

BIBLIOGRAFIE:
-

Ciachir, N., Istoria popoarelor din sud-estul Europei n epoca


modern (1789-1923), Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti,
1987.
Mantran, R. , Istoria Imperiului Otoman, Editura ALL, 2001
Mehmed, M., A., Istoria Turcilor, Editura tiinific i Enciclopedic,
Bucureti, 1976

BIBLIIOGRAFIE SUPLIMENTARA:

- Edward Shepherd Creasy, History of Ottoman Turks; From the beginning


of their empire to the present time, London
- Inalcik, H., The Ottoman Empire: The Classical Age, 1300-1600. Editura
Reprint, Phoenix, 2000.