MINISTERUL EDUCAIEI CERCETRII TINERETULUI I SPORTULUI

LICEUL TEORETIC DR.M.CIUC SVENI

Strada Nicolae Iorga, nr. 1
Tel/fax: 0231541454
e-mail:drciuca@yahoo.com
Nr din ..

Proiect
Pentru obtinerea certificatului de calificare
profesionala, Nivelul IV, profil servicii,
domeniul: Turism si Alimentatie,
calificarea: Tehnician in gastronomie

ndrumtor:
Prof. Pavel Laura Anca
Candidat :
Corjescu Cristian Vasile
Sesiunea Iunie 2015

TEMA PROIECTULUI

ORGANIZAREA
FLUXULUI DE
APROVIZIONARE CU
MATERII PRIME I
MATERIALE

CUPRINS

Argument
1. Managementul aprovizionarii: concept, continut, trasaturi
2. Organizarea structurala a activitatii de aprovizionare
3. Sistemul de relatii pentru aprovizionarea materiala
Concluzii
Bibliografie

www.referat.ro

Argument
Activitatea de aprovizionare identifica nevoile intreprinderii, gaseste furnizori,
negociaza cu acestia, emite (lanseaza) comenzi catre furnizori si asigura sosirea lor in
intreprindere. In acest sens, managerul care raspunde de aprovizionare, trebuie sa tina o
evidenta a furnizorilor posibili pentru fiecare materie prima si a rezultatelor obtinute prin
colaborarea cu acestia. Intreprinderea mica sau mijlocie beneficiara trebuie sa coordoneze
nevoile sale cu procesele de productie ale furnizorilor, inclusiv sa controleze daca furnizorii
respecta clauzele contractelor incheiate (cantitate, calitate, termene de livrare, etc.)
In magazinele de desfacere cu amanuntul, de exemplu, aprovizionarea trebuie sa tina
seama de schimbarile posibile in nivelul cererii formulate de consumatori. In acest context,
fiecare tip de produs trebuie analizat separat in privinta strategiei de aprovizionare care se adopta
pentru el, ceea ce presupune ca persoana care se ocupa cu aprovizionarea sa conlucreze strans cu
persoanele care se ocupa de vanzarea produselor la consumatori.
Livrarea de catre furnizori a materiilor prime, in momentele in care ele sunt necesare
pentru procesele de productie sau de prestari servicii ale intreprinderilor mici beneficiare ('justin-time delivery'), poate determina economii substantiale de costuri la aceste intreprinderi,
datorita reducerii costurilor de depozitare si stocare. Printr-o colaborare stransa intre furnizorii de
materii prime si beneficiarii acestora se poate imbunatati eficienta procesului de aprovizionare.
Desfasurarea normala a proceselor de aprovizionare necesita organizarea, in cadrul
structurii manageriale a firmei, a unui compartiment de specialitate (sau desemnarea macar a
unei persoane) care sa raspunda de aprovizionarea tuturor materiilor prime si materialelor.
Aceasta nu exclude posibilitatea colaborarii acestei persoane cu angajatii care lucreaza in
subunitatile consumatoare de materii prime sau in alte compartimente. Desemnarea unor
persoane cu responsabilitati specifice in domeniul aprovizionarii are anumite avantaje, si anume:
se pot stabili si mentine mai usor relatii de colaborare cu furnizorii de materii
prime;
se centralizeaza responsabilitatile pentru efectuarea unor imbunatatiri in procesul
de aprovizionare;
se pun in aplicare cunostintele si aptitudinile unei persoane pregatita special
pentru acest domeniu;
se evita pericolul emiterii unor comenzi duble catre acelasi furnizor.
Aceste persoane au posibilitatea sa se informeze asupra unor tendinte si situatii
speciale care pot afecta functionarea intreprinderii mici sau mijlocii respective, cum ar fi:
Schimbarea pretului de aprovizionare, care poate duce la adoptarea unor decizii privind
aprovizionarea, in sensul de a amana cumpararea unor materii prime pana cand preturile se

reduc, fie de a face aprovizionari in devans, pentru a evita cresterea preturilor de aprovizionare.
Prin aceasta se urmareste obtinerea unor influente favorabile asupra profitului intreprinderii. Dar
aceste influente trebuie analizate comparativ cu efectele care pot aparea datorita lipsei din stoc a
unor materii prime sau dimpotriva a constituirii unor stocuri supranormative, care antreneaza
cheltuieli de stocare ridicate. .
Schimbari in cererea manifestata de consumatori, mai ales pentru produsele sezoniere si
cele supuse influentei modei, acestea facand necesara modificarea strategiei de aprovizionare.

1. Managementul aprovizionarii: concept, continut, trasaturi

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele
materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea
obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat
mai mare.
In literatura de specialitate, ca si in practica economica, sunt utilizati frecvent termeni
ca:achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au insa o
semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, 'achizitionarea' reprezinta o actiune de
angajament financiar 'de cumparare' a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie
efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile economice, devenind relativ
uniforme). In raport cu achizitionarea, 'aprovizionarea' are un continut mai larg; achizitionarea
este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente
tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este precedata, de
exemplu, de actiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora si a
momentelor de satisfacere (care declanseaza emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmata apoi
de negocierea conditiilor de furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale etc. 'Asigurarea
materiala si cuechipamente tehnice' se apreciaza in general ca termen similar notiunii
de 'aprovizionare'; in practica economica de specialitate asigurarea are o sfera de cuprindere mai
extinsa, aceasta incluzand atataprovizionarea, cat si actiunea de completare a bazei materiale si
tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale intreprinderii (ne referim la resursele
care se consuma intr-o anumita proportie sau integral in aceeasi intreprindere in care se si
produc: SDV, anumite forme de energie, diferite piese, subansamble, materiale noi si
refolosibile). In sfarsit 'alimentarea' reprezinta o actiune de finalizare a procesului de
aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea in consum a resurselor materiale aduse- sosite de
la furnizori sau fabricate chiar in intreprinderea consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci,
in interiorul unitatii economice prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de
prelucrare - consum in concordanta cu programele elaborate in prealabil. Alimentarea se
incadreaza in sistemul logistic intern al unitatii, care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de
transport intern si cel informationaldecizional.
Terminologia folosita in literatura economica de specialitate din unele tari anglofone sau
din Franta pentru definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, in general, la

notiunile: 'cumparare' si 'aprovizionare' (achat si approvisionnement in literatura franceza,

purchasing si procurement in cea anglofona). Uneori se apeleaza si termenul de 'logistica', iar in
contextul sistemelor integrate de productie de tip JAT la cel de 'gestiunea fluxurilor materiale'.
Interpretarea continutului acestor termeni este, in multe cazuri, diferita de la autor la autor, cu
mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda mai mica atentie continutului semantic al
termenilor, accentul fiind asezat pe evidentierea 'imaginii' pe care doresc sa o transmita. De
exemplu, H.Lewis si W.England (52) definesc termenul de 'cumparare' ca un act comercial care
cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de
tranzactionare si urmarire a comenzilor pana la livrarea acestora'. Printr-o definitie de acest gen
se extinde artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare in raport cu continutul real al
actului in sine (asa cum s-a evidentiat mai inainte).
In acelasi sens, S.Heinritz (42) exprima termenul 'a cumpara' prin obiectivele pe
termen scurt care trebuie sa le indeplineasca activitatea de asigurare materiala in raport cu
consumul, astfel: 'se defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a materialelor
de calitatea si in cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de la o sursa buna. Prin
aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera mai extinsa actiunii de cumparare .
In sfarsit, sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul de
'logistica' (7, 13, 27). Printr-o asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala in
activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mai extinsa, asa cum
se observa si din figura 1.1.

In ceea ce priveste 'gestiunea fluxurilor materiale', aceasta se incadreaza in termenul

general de asigurare materiala care defineste aria completa de cuprindere a intregului proces de
formare si gestiune a bazei materiale si de echipamente tehnice al intreprinderii.
Managementul aprovizionarii reprezinta un concept unitar complex, caruia ii este propriu
o structura extinsa de activitati componente, care au in vedere, ca elemente de Managementul
aprovizionariiansamblu,

problemele

de conducere-coordonare,

previziune-programare-

contractare, de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire-control, analiza si evaluare.

Managementul aprovizionarii - componenta a functiunii comerciale a intreprinderii asigura echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de o
unitate economica.Principalul 'obiectiv' al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in
asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse materiale si tehnice

corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un cost minim. Pentru realizarea

acestui obiectiv, se initiaza si desfasoara in principiu mai multe activitati specifice cu grad de
complexitate si dificultate diferit. Intre acestea amintim:
Identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice necesare
desfasurarii activitatii de ansamblu a unitatii economice si in primul rand a celei productive;
Fundamentarea

tehnico-economica

planului

si

programelor

de

aprovizionare (asigurare)materiala si energetica a unitatii;

Dimensionarea pe baza de documentatie tehnico-economica a consumurilor materiale
si energetice;
Elaborarea de bilanturi materiale si energetice care contribuie la evidentierea
modului de folosire a resurselor, ca si a formei concrete de regasire a acestora pe parcursul
prelucrarii (materiale incorporate in produse, resturi, pierderi prin ardere, evaporari etc.).
Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si a loturilor (a cantitatilor de
comandat) de resurse materiale pentru comanda si aprovizionare;
Prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea
depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare.
Alegerea resurselor materiale si echipamentelor tehnice care raspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor pentru consum, prezinta cele mai avantajoase conditii de livrare,
reprezinta substituenti eficienti pentru materiale deficitare, scumpe, care se asigura prin
importetc.;
Alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditii economice
si asigura certitudine in livrarile viitoare pe termen scurt sau lung.
Elaborarea strategiilor in cumpararea de resurse in raport cu piata de
furnizareinterna si externa.
Testarea credibilitatii furnizorilor selectati in scopul evidentierii probitatii morale,
garantiilor de care se bucura, seriozitatii in afaceri, responsabilitatii in respectarea obligatiilor
asumate si, nu in ultimul rand, a solvabilitatii;
Negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi, actiune care implica
stabilirea, prin acord de vointa, a tuturor conditiilor de livrare intre parteneri. Finalizarea
relatiilor de vanzare-cumparare se realizeaza prin emiterea comenzilor si incheierea de contracte
comerciale;

 Urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala, intocmirea

fiselor de urmarire operativa a aprovizionarii pe furnizori si resurse. In acest cadru se inscrie si
preocuparea pentruasigurarea mijloacelor de transport eficiente in baza contractelor incheiate
cu unitatile de transport. Actiunea presupune si o legatura permanenta cu furnizorii prin agentii
de aprovizionare in vederea prevenirii unor dereglari in livrari, verificarii pe parcursul fabricatiei
a stadiului executiei si a calitatii resurselormateriale etc.;
Analiza periodica a stadiului asigurarii bazei materiale si tehnice, a realizarii
programelor operative si a planurilor de aprovizionare, a contractelor economice pe total si
distinct pe furnizorii principali la resursele vitale, de importanta strategica etc.;
Asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale sosite de
la furnizori; aceasta presupune: amenajarea de spatii speciale de descarcarereceptie, dotate cu
mijloacele tehnice adecvate; constituirea comisiilor de primirereceptie si organizarea activitatii
acestora, a formatiilor de lucratori specializati in efectuarea operatiilor respective s.a.;
Stabilirea anticipata a spatiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat,
organizarea interna a fluxurilor de circulatie, alegerea sistemelor eficiente de depozitare,
efectuarea operatiilor de dezambalare (daca este cazul) si de depozitarearanjare a resurselor
materiale in magazii si depozite. In acelasi sens, se are in vedere inscrierea in evidenta a
intrarilor de resurse receptionate si acceptate, asigurarea conditiilor de pastrare-conservare
cerute de natura resurselor materiale depozitate, ca si a celor de prevenire a sustragerilor, de
securitate contra incendiilor;
Organizarea rationala a sistemului de servire (alimentare) ritmica cu resurse
materiale a subunitatilor de consum ale intreprinderii, in stricta concordanta cu cerintele
acestora si cu programele de fabricatie care au stat la baza elaborarii celor de aprovizionare; in
acest cadru se asigura : elaborarea unor programe optime de circulatie consum, de corelare a
momentelor de eliberare sau transmitere a materialelor de la depozite la subunitatile de consum
cu cele la care sunt efectiv necesare, esalonarea judicioasa in timp a servirilor (pentru
satisfacerea cererilor de materiale ale punctelor de consum, sau/si a magaziilor intermediare)
pentru prevenirea asteptarilor nejustificate la depozite, a supraaglomerarii punctelor de servire, a
blocarii mijloacelor de transport intern, a incarcarii neuniforme a lucratorilor din depozite s.a.;
Controlul sistematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate
pentru a se evita consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau

lipsa de materiale in stoc asupra activitatii economice a intreprinderii, a situatiei financiare a

acesteia;
Urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatii de
consum. Desfasurarea acestei activitati are ca scop prevenirea consumurilor peste limitele
stabilite prin calcule, a risipei pe timpul transportului si depozitarii, a nerespectarii disciplinei
tehnologice sau destinatiei initiale de folosire a resurselor materiale etc.;
Conceperea si aplicarea unui sistem informational cuprinzator, simplu si operativ,
asezat pe baze informatice, care sa permita: vehicularea volumului imens de informatii intr-un
timp scurt; evidentierea clara a starii reale a procesului de asigurare materiala; evidenta
corecta a materialelor,in orice moment. In acelasi timp, acest sistem trebuie sa dispuna de o baza
extinsa de date care sa poata fi usor apelata in functie de necesitatile de informare, prelucrare si
analiza;
Selectarea si angajarea dupa principiul competentei a personalului de specialitate in
structura profesionala specifica; formarea si perfectionarea lucratorilor din sectorul de
asigurare materiala prin diferite forme de pregatire s.a.
Structura activitatilor componente evidentiaza faptul ca managementul aprovizionarii
materiale integreaza intr-un tot unitar fluxul si controlul resurselor materiale de la momentul
initierii procesului de asigurare a lor si pana la transformarea acestora in produse
vandabile (adica de la identificarea necesitatii, Managementul aprovizionarii selectare furnizori,
cumparare, aducere, depozitare, si pana la trecerea in consum, controlul utilizarii resurselor
materiale in scopul obtinerii unor efecte maxime din investitia facuta).
In consecinta, managementul aprovizionarii materiale poate fi privit ca o modalitate de
grupare a activitatilor specifice, interpretat printr-o abordare sistemica.
In

general,

toate

activitatile

componente

ale managementului

aprovizionarii au

importanta si semnificatie economica specifica pentru activitatea generala a intreprinderii, pentru

realizarea obiectivelor stabilite in cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. Insa, in economia de
piata unele activitati capata valente noi, importanta lor se accentueaza si ca urmare, acestea
trebuie abordate cu un interes sporit, intr-o viziune racordata total la mediul economic in care
actioneaza intreprinderea. Interpretarea porneste de la continutul obiectivelor specifice asigurarii
materiale care sunt subordonate realizarii obiectivelor generale ale strategiei de dezvoltare a
intreprinderii.

In categoria activitatilor pentru a caror realizare se impune o atentie sporita se

incadreaza:
studierea pietei de furnizare, a furnizorilor potentiali si reali;
selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor;
elaborarea strategiilor in cumpararea (achizitionarea) de resurse materiale si
echipamente tehnice, ca si in domeniul gestiunii stocurilor;
negocierea conditiilor de vanzare-cumparare, de comercializare in general si
finalizarea actiunii, in cea mai mare masura, pe baza de contracte comerciale;
urmarirea evolutiei pietei de furnizare, a structurii si potentialului de resurse, a
preturilor s.a.
Pe seama realizarii eficiente a unor asemenea activitati, subsistemului aprovizionarii I se
asigura rolul de 'sursa de informare strategica' si 'subsistem cu participare activa' la elaborarea
strategiilor de dezvoltare a intreprinderilor. Rolul de 'sursa de informare strategica' decurge din
raporturile subsistemului cu 'piata din amonte' (de furnizare interna si externa) in calitate
de factor de cumparare. Aceasta pozitie ii permite culegerea de informatii utile atat pentru
procesul de aprovizionare, cat si pentru activitatea de ansamblu a intreprinderii. Informatiile
colectate de pe piata din amonte se pot adresa sectorului de desfacere-vanzari din intreprindere,
celui tehnic si de productie, conducerii intreprinderii si se pot referi la:
evolutia cererii si a ofertei de produse;
tendinte in evolutia viitoare a concurentei (determinate de manifestarea unor relatii
speciale intre anumiti furnizori, initierea unor proiecte comune de colaborare s.a.);
strategia desfasurarii negocierilor;
evolutia preturilor;
noi conditii de furnizare oferite care influenteaza cumpararea sau determina atragerea
clientilor etc.
Prin natura informatiilor, subsistemul aprovizionare materiala poate contribui si la
imbunatatirea performantelor tehnice si de calitate a produselor fabricate de intreprindere;
aceasta prin identificarea de standarde noi de calitate care se impun pe piata, de materiale si
echipamente tehnice noi, cu caracteristici superioare care pot fi achizitionate s.a.
Rolul de 'subsistem cu participare activa' la fundamentarea strategiilor de dezvoltare a
intreprinderii se manifesta prin:

 elaborarea si fundamentarea strategiilor eficiente in cumpararea de resurse materiale

si echipamente tehnice;
elaborarea de strategii de actiune, in raport cu furnizorii, care sa corespunda
intereselor intreprinderii (specificate in strategia generala de dezvoltare a acesteia);
elaborarea unei strategii adecvate in domeniul colectarii si transmiterii informatiilor ;
adoptarea unei strategii si a unei politici eficiente in angajarea si formarea fortei de
munca din domeniul aprovizionarii materiale, in aprecierea calitatii si eficientei muncii,
stimulandu-se concurenta bazata pe competenta profesionala in conditiile asigurarii elementelor
motivationale puternice etc.
Toate aceste categorii de strategii specifice subsistemului aprovizionare materiala isi
transmit efectul asupra obiectivelor formulate de intreprindere in cadrul strategiei generale de
dezvoltare a ei.
Importanta subsistemului aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice pentru
activitatea intreprinderii decurge si din faptul ca, prin acesta se asigura resursele materiale a caror
pondere in costul total al productiei este semnificativa, respectiv de peste 50% (in unele ramuri
industriale depasind 80%). Ca urmare, orice actiune a subsistemului aprovizionare care
determina reducerea costurilor materiale (cumpararea la preturi mai mici, promovarea
substituentilor economici etc.) este benefica. Din acest punct de vedere, ineconomia tarilor
dezvoltate se apreciaza ca, prin actiunea sectorului aprovizionare materiala se pot reduce
costurile de productie cu circa 5-10%. Semnificatia sensului de actiune este relevanta daca avem
in vedere ca intr-un orizont de timp definit (mediu sau lung) intre sursele potentiale de crestere a
profitului reducerea costurilor va reprezenta o cale prioritara. Aceasta datorita amplificarii
concurentei care va determina trecerea la o nouastare de spirit, la o noua interpretare a actiunii in
domeniul vanzarilor, si anume 'de a vinde pe masura clientului'. Aceasta noua viziune, care a fost
deja pusa in practica de 'toyotism', propune ca pretul sa fie fixat pe piata si deci profitul nu poate
fi decat rezultatul diferentei dintre pret si cost. Cum pretul este impus de piata, cresterea
concurentei la furnizarea pe piata va impune reducerea acestuia, pentru ca singura sursa de a fi
competitiv va fi reducerea costului, deci implicit a elementelor care-l compun, cu deosebire a
celor cu ponderea hotaratoare (care, asa cum s-a aratat, sunt cele antrenate de cumpararea
si aducerea resurselor materiale necesare fabricatiei produselor).

Activitatii de aprovizionare materiala i s-a definit 'rolul distinct' in 'modelele de reflexie

strategica' prin care se caracterizeaza mediul concurential general in care isi desfasoara
activitatea o intreprindere. Amintim aici 'modelul Porter' in care aprovizionarea materiala,
respectiv furnizorii de resurse materiale constituie unul din cei cinci factori determinanti care
caracterizeaza pozitia strategica a intreprinderii. M.Porter (62) arata ca dezvoltarea unei strategii
depinde mai intai de intensitatea si caracterul concurentei care se manifesta intre 'furnizori,
clienti, potentiali concurenti, produsele de substitutie si concurenta interna' in raport cu
activitatea intreprinderii. Analiza intensitatii concurentei celor cinci factori permite identificarea
oportunitatilor care pot fi valorificate, ca si amenintarile, dificultatile care trebuie anulate,
evitate sau limitate. Se arata astfel ca este oportuna desfasurarea activitatii de aprovizionare pe o
piata concurentiala, unde raportul de putere este favorabil consumatorului. Elaborarea
unei strategii care se bazeaza pe cumpararea de pe o piata a furnizorilor favorabila acestora
trebuie sa se faca cu mare atentie; in general, se au in vedere relatiile de furnizare stabile pe
lunga durata.
Pe baza elementelor prezentate, in literatura si practica de specialitate se apreciaza in tot
mai mare masura ca activitatea de aprovizionare materiala reprezinta un 'centru de
profit' si nu un centru de cheltuieli (7,57). In general 'centrul de profit' este reprezentat de
Managementul aprovizionarii acea veriga organizatorica a intreprinderii care poate sa-si
controleze atat intrarile (costurile), cat si iesirile (veniturile). Acest control trebuie inteles in
anumite limite. Subsistemul aprovizionare materiala se manifesta ca 'centru de profit' prin
controlul pe care il poate avea asupra costurilor specifice, cum sunt: costurile de achizitie,
costurile de gestiune, costurile suplimentare de prelucrare etc.
Revenind la rolul 'subsistemului aprovizionare materiala', remarcam evolutia actiunii
acestuia pe urmatoarele 'faze':
a. faza de pasivitate in care activitatea de aprovizionare materiala este apreciata ca fiind
subordonata subsistemului productie;
b. faza de autonomie in care aprovizionarea materiala isi elaboreaza strategii de
optimizare la nivelul subsistemului propriu;
c. faza de participare in care subsistemul aprovizionare materiala participa, prin punere la
dispozitie a informatiilor, datelor si analizelor necesare, la elaborarea strategiilor generale de
dezvoltare a intreprinderii;

d. faza de integrare in care acest subsistem participa efectiv la fundamentarea strategiei

de dezvoltare a intreprinderii.
Daca faza de autonomie se manifesta obisnuit, cea de integrare trebuie sa constituie
obiectivul permanent al oricarei echipe manageriale din intreprinderi.
2. Organizarea structural a activitatii de aprovizionare
Organizarea interna a subsistemului de aprovizionare
Derularea normala a proceselor de aprovizionare necesita organizarea, in cadrul structurii
manageriale a unitatilor industriale, a unui compartiment de specialitate constituit sub forma
de divizie, directie, departament, serviciu, birou, in functie de volumul si profilul de
activitate, forma de organizare si marimea firmei (corporatie, concern, companie, trust, regie
autonoma, societate comerciala pe actiuni sau cu raspundere limitata s.a.). Acestui compartiment,
in functie de natura activitatilor care ii sunt specifice, trebuie sa i se asigure o organizare interna
rationala. Organizarea

structurala proprieinfluenteaza

direct

functionalitatea 'subsistemului

aprovizionare materiala'; o organizare eficienta trebuie sa aiba in vedere:

identificarea principalelor functii ale subsistemului;
definirea criteriilor pe baza carora se va contura organizarea structurala;
precizarea rolului subsistemului in cadrul organizarii structurale de ansamblu a
intreprinderii;
stabilirea gradului de centralizare-descentralizare (de delegare a autoritatii si
responsabilitatilor pe niveluri ierarhice);
definirea precisa a functiilor, ca element esential al unei structuri organizatorice
eficiente s.a.
Organizarea structurala trebuie sa prezinte mare mobilitate pentru adaptarea din mers la
noile conditii care apar atat in sistemul intern al intreprinderilor, cat si in mediul socio-economic
in care aceasta actioneaza.
Sistemele concrete de organizare structurala a compartimentelor de asigurare
materiala din

intreprinderile

practica, generalizata

la

de

nivelul

productie
teoriei

sunt
de

variate.

In

specialitate,

acest

sens,

evidentiaza

experienta
urmatoarele

modalitati: 'sistemul pe grupe de activitati distincte' si 'sistemul pe grupe de aprovizionaredepozitarecontrol utilizare resurse materiale'.

Modalitatile concrete de organizare a compartimentului de aprovizionare materiala se

diferentiaza prin modul cum se repartizeaza si se prevede realizarea sarcinilor stabilite. In toate
cazurile, compartimentul, in ansamblul sau, raspunde de derularea procesului in modul cel mai
economic, echilibrand factorii contradictorii pentru a obtine cel mai bun rezultat final.
Prin organizarea interna se stabilesc, de fapt,domeniile de actiune, atributiile si sarcinile
compartimentului de aprovizionare, de la initierea activitatilor de realizat si pana la finalizarea
lor.
'Sistemul pe grupe de activitati distincte' consta in departajarea procesului de
aprovizionare pe principalele activitati componente in functie de natura, gradul de complexitate
sau de omogenitate a acestora. Sistemul, cunoscut si sub denumirea de 'functional', asigura
o delimitare selectivaa activitatilor de prognozare-planificareprogramare a aprovizionarii, de cele
privind prospectarea, negocierea, contractarea, realizarea aprovizionarii, de urmarire, control,
analiza si evaluare a acestuia, de depozitarepastrare a resurselor materiale asigurate, de urmarire
a modului de folosire a acestora pe destinatii de consum. Asadar, sistemul presupune
identificarea, delimitarea si gruparea activitatilor dupa criteriile amintite si constituirea de
subcolective (grupe) distincte care sa le realizeze calificat si operativ. (figura 1.2).

Organizarea interna a compartimentului de aprovizionare dupa acest sistem presupune ca

la nivelul 'grupei de plan, contractare, evidenta' sa se realizeze activitati ca: prognozarea
necesitatilor materiale, fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare, elaborarea
bilanturilor materiale si a cantitatilor economice de comandat, selectia si testarea credibilitatii

furnizorilor, participarea la negocierea conditiilor de livrare si incheierea contractelor comerciale,

determinarea stocurilor economice, a cantitatilor optime de comandat, intocmirea de situatii
privind stadiul si gradul de acoperire cu materiale a necesarului, realizarea contractelor
de Managementul aprovizionariiaprovizionare, incadrarea in consumurile specifice din
documentatie si in nivelul prestabilit al stocurilor.
'Grupele operative de aprovizionare' constituite, in principiu, dupa gradul de
omogenitate sau de asemanare a resurselor materiale, sunt in numar mai mare (in functie de
varietatea resurselor materiale necesare intreprinderii si de sortimentatia specifica acestora, de
sursa de provenienta, de numarul si dispersia teritoriala a furnizorilor).
Componentii acestor grupe asigura realizarea, de regula, a activitatilor concrete care au in
vedere:contactarea surselor de furnizare, urmarirea derularii efective a procesului de formare a
loturilor de livrare la furnizori, participarea la receptie-expeditie s.a., aducerea resurselor
materiale, intocmirea documentatiei de atestare a actiunii; altfel spus, complexul de activitati
specifice grupelor operativeasigura derularea operativa a aprovizionarii materiale, a contractelor
economice, efectuarea unor operatiuni de cumparare neprogramata a unor materiale si produse,
de regula, necesare in cantitati mici, urmarirea procesului de aducere a resurselor la
destinatarul pe care-l reprezinta etc. Urmarea legaturii directe permanente cu furnizorii, lucratorii
din

grupele

operative

de aprovizionare au

posibilitateaculegerii

de

date

si

informatii despre modul de conlucrare cu acestia, comportamentul factorilor umani care ii

reprezinta, reactia la cerintele, sugestiile, reclamatiile, refuzurile clientilor referitoare la
produsele livrate (si care au in vedere: calitatea, cantitatea, conditiile de ambalare, de transport
etc.). Asemeneainformatii sunt puse la dispozitia celor care au responsabilitatea selectarii si
testarii credibilitatiifurnizorilor, negocierii conditiilor de livrare; uneori sunt solicitati pentru
participarea la desfasurarea actiunilor de acest gen.
'Grupa depozitelor' asigura primirea-receptia partizilor de materiale sosite de la
furnizor,depozitarea si pastrarea integritatii proprietatilor fizico-chimice a resurselor, in functie
de natura si conditiile specifice de conservare, evidenta si securitatea lor, pregatirea si eliberarea
in consum sau pe destinatiile de utilizare-valorificare a acestora.
Grupele operative si cele de depozite sunt asezate pe acelasi nivel ierarhic. Intre
toate grupele compartimentului de aprovizionare se stabilesc relatii stricte de colaborare.
Conducerea, coordonarea, corelarea si controlul pe ansamblul grupelor se asigura la nivelul

sefului de compartiment. Salariatii din cadrul ultimelor doua grupe, de regula, au pregatire
medie, in mai mica masura superioara, incluzand pentru depozite si angajati cu pregatire primara
(muncitori cu sau fara calificare).
Prin conceptia de constituire a grupelor si a legaturilor care se stabilesc intre
acestea, sistemul functional 'nu' asigura abordarea unitara a procesului de aprovizionare
in intregul lui (respectiv, de la initierea actiunii de aprovizionare, de contractare si pana la
primirea-depozitarea resurselor inclusiv controlul folosirii lor). Ca urmare, se creeaza conditii
pentru delegarea raspunderii intre grupe pe parcursul derularii procesului de aprovizionare pe
subactivitati componente; totodata: nu se asigura controlul eficient al utilizarii resurselor in
raport cu destinatiile initial prevazute si consumurile specifice din documentatiile tehnicoeconomice ale produselor, lucrarilor; nu ofera posibilitatea promovarii folosirii materialelor noi,
inlocuitoare a celor refolosibile sau prevenirii consumurilor irationale.
Sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitare-control, utilizare a resurselor materiale
are in vedere constituirea de grupe de materiale in cadrul compartimentului in a caror atributie
intra realizarea procesului de aprovizionare in intregul sau dupa o conceptie unitara. Ca urmare,
fiecaregrupa raspunde

de asigurarea

structurii

materiale pentru

care

se

formeaza

de

la fundamentarea necesitatilor, contractarea resurselor si pana la aducerea, gestionarea si

controlul utilizarii acestora, inclusiv analiza-evaluarea procesului de asigurare materiala in
ansamblul sau si pe fazele componente. Pentru fiecare grupa, astfel constituita, structura de
personal include angajati cu studii superioare (care, de regula, coordoneaza activitatea grupei si
realizeaza activitatile complexe - fundamentarea necesitatilor, prospectarea pietei, alegerea
furnizorilor, negocierea, contractarea, rezolvarea litigiilor, indrumarea, controlul, analiza,
evaluarea procesului), medii (a caror pondere numerica este mai mare) si primare (incluzand si
muncitori cu sau fara calificare). O importanta deosebita revine criteriului de constituire a
grupelor in cadrulacestui sistem care poate fi omogenitatea resurselor, in functie de destinatia de
utilizare. In acest sens se pot folosi 3 variante: pe grupe omogene de materiale, pe sectii
consumatoare sau ca sistem mixt(prin combinarea primelor doua variante).
a. Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare-depozitare-control utilizare
materiale asemanatoare (omogene) prezinta avantaje care sunt determinate de simplificarea si
specializarea activitatii lucratorilor (agentilor de aprovizionare), ca urmare a numarului redus de
materiale si implicit de furnizori pe o grupa; totodata, se asigura conditii pentru stabilirea unor

relatii traditionale,de continuitate in aprovizionare. Consideram ca acest sistem (figura 1.3) este
cel mai indicat pentruorganizarea interna a compartimentului de aprovizionare, datorita
eficacitatii superioare in conducerea asigurarii materiale a unitatilor industriale.

Sistemul prezinta ca dezavantaj faptul ca, pe plan intern, in cazul existentei unui numar
mai mare de puncte de consum (sectii, ateliere, alte sectoare de activitate) si a unei dispersii
pronuntate a acestora pot aparea conditii care sa conduca la necorelarea aprovizionarii cu
cererile pentru consum, cu productia, la ingreunarea procesului de urmarire-control a modului
de utilizare a resurselor materiale.
b. Organizarea pe grupe de aprovizionare, depozitare, control utilizare in functie de
destinatia de consum a materialelor are in vedere unitatile in cadrul carora sectiile, atelierele si
alte sectoare de activitate, prin profilul lor, consuma materiale distincte (o sectie consuma numai
materiale

lemnoase,

alta

metalice

etc.).

In

acest

context,

se Managementul

aprovizionarii constituie grupe de aprovizionare in functie de destinatarul materialelor, respectiv

in functie de sectia consumatoare. Un asemenea sistem prezintaavantajul ca asigura cunoasterea
in detaliu, la nivelul fiecarei grupe, a necesitatilor de resurse materiale specifice sectiei pe care o
alimenteaza, creeaza conditii pentru un control permanent si eficient al destinatiei de consum a

materialelor, a consumului propriu-zis. De asemenea, ofera posibilitatea exercitarii unui control

sistematic a raportului aprovizionare-consum in directia depistarii necorelarilor, a cauzelor
generatoare

si stabilirii

masurilor

de

regularizare;

se

realizeaza

astfel o

mai

buna

corelare intrefactorul de aprovizionare si cel de productie privind asigurarea cu resurse materiale,

utilizarea economica si valorificarea complexa, superioara a acestora, introducerea in
circuitul economic al unitatii a tuturor resurselor disponibile. Aplicabilitatea variantei este
limitata insa de numarul redus de unitati care indeplinesc conditiile cerute pentru
implementare; totodata, organizarea

pe

grupe

de

aprovizionare

profilate

pe

sectii

consumatoare prezinta neajunsul ca, in frecvente situatii, nomenclatura materialelor pentru o

sectie estefoarte larga si implicit numarul de furnizori foarte mare, din care cauza creste gradul
de dificultate in coordonarea, desfasurarea operativa si urmarirea eficienta a procesului de
aprovizionare la nivelul grupei constituite. Organizarea in cazul acestei variante este prezentata
in figura 1.4.

c. Organizarea pe grupe de aprovizionare, depozitare, control utilizare in sistem mixtpresupune

constituirea de grupe care se vor ocupa cu asigurarea materialelor care prin natura lor formeaza
obiectul consumului numai in cadrul unei anumite sectii de productie (deci, organizare dupa
destinatarul materiei prime) si de grupe de materiale asemanatoare, dar destinate consumului mai
multor sau tuturor sectiilor din unitatea economica (aici se incadreaza in special materialele

auxiliare, piesele de schimb, combustibilii si lubrifiantii). Aceasta forma de organizare este

prezentata in
figura 1.5.

Sistemul asigura imbinarea avantajelor primelor doua variante si eliminarea in mare

masura adezavantajelor care le sunt specifice.
In aplicarea variantelor respective este necesara o analiza detaliata a nomenclatorului de
materiale si structurii consumului, a subunitatilor consumatoare din unitatea economica, a
surselor de furnizare si cailor de distributie, a fluxurilor de transport intern si de aprovizionare,
precum si a conditiilor pe care procesul de productie le pune pentru aprovizionarea completa,
complexa si ritmica a tuturor locurilor de munca.
In literatura de specialitate se prezinta si alte forme de organizare a compartimentului de
asigurare materiala practicabile la nivelul marilor unitati (corporatii, companii, trusturi etc.). Un
exemplu in acest sens se prezinta in figura 1.6, fiecare ramura reprezentand un department.

In cadrul celor patru departamente, activitatile care compun procesul de aprovizionare se

realizeaza astfel:
planificare si control - elaboreaza previziuni privind necesitatile de materiale, asigura
dimensionarea stocurilor, stabileste cantitatile economice de comandat, elaboreaza programele de
aprovizionare, participa la selectia si testarea credibilitatii furnizorilor, la negocierea si incheierea
contractelor comerciale, intocmeste situatii statistice sau diferite rapoarte referitoare la stadiul
asigurarii bazei materiale si de echipamente tehnice Managementul aprovizionarii necesare, al
realizarii contractelor de aprovizionare pe total si pe principalii furnizori, evolutia stocurilor in
raport cu limitele estimate, tendinte si mutatii in consumul de resurse materiale, incadrarea in
consumurile specifice din documentatie s.a.;
procurare - asigura: depistarea surselor de furnizare si alegerea celor mai econo-mice,
participarea la negocieri, la incheierea contractelor si conventiilor, achizitionarea materialelor
neprogramate, impulsionarea si urmarirea livrarilor de la furnizori, partici-parea la receptiaexpeditia resurselor materiale de la furnizori sau/si la primirea-receptia acestora la sosire in
intreprindere, informarea sistematica asupra mutatiilor de pe piata de
materiale si produse s.a.;
receptie si depozitare - asigura primirea-receptia partizilor de materiale sosite de la
furnizori, depozitarea si pastrarea resurselor, evidenta si securitatea acestora, pregatirea lor

pentru consum, eliberarea acestora pe destinatii de consum, urmarirea evolutiei stocurilor

efective in raport cu limitele estimate, a nivelurilor de comanda-aprovizionare;
transport - asigura echipamentul si mijloacele de transport, elaborarea programelor
optime de transport al resurselor la subunitatile de consum ale intreprinderii, deplasarea
materialelor in interiorul si exteriorul unitatilor economice, manipularea la descarcareincarcare,
efectuarea de interventii tehnice prin care se asigura functionarea normala a mijloacelor de
transport proprii s.a.
Intre aceste departamente se stabilesc relatii reciproce. Prin aceste relatii de colaborare
intre departamente se are in vedere armonizarea desfasurarii activitatilor care le sunt specifice in
scopul evitarii perturbatiilor, dereglarilor, necorelarilor care ar avea implicatii directe asupra
procesului de aprovizionare materiala in ansamblul sau. Totodata, se creeaza conditii pentru
informarea reciproca asupra stadiului realizarii diferitelor activitati.
Se furnizeaza date si informatii care inlesnesc derularea acestora in concordanta cu
programele stabilite.
O asemenea structura de organizare suporta frecvente modificari in functie de
conditiile noi care apar pe parcursul desfasurarii acestor activitati.
Tendinta spre gigantism in dezvoltarea unitatilor economice amplifica la dimensiuni
importante structura organizatorica a compartimentului de asigurare cu materiale, crescand riscul
unei coordonari neeficiente a procesului de aprovizionare in ansamblul sau, data fiind marea
varietate de activitati pe care le cuprinde, complexitatea acestora si gradul de dificultate sporit in
realizarea lor (stapanirea corecta a cunostintelor necesare conducerii departamentelor specifice
fiind dificila). Se creeaza, astfel, conditii ca un angajat pregatit insuficient sa poata folosi functia
pe care o detine pentru a lua decizii care pot genera consecinte nefavorabile pentru activitatea
unitatii in numele careia actioneaza.
La nivelul unei corporatii structura organizatorica a conducerii aprovizionarii materiale se
prezinta in figura 1.7.

Structura organizatorica a unui compartiment de aprovizionare poate cuprinde 34 niveluri. Indiferent de forma interna de organizare (departament, serviciu, birou),
acest compartiment este subordonat, prin seful sau, conducatorului firmei (director
general, presedinte) sau vicepresedintelui cu activitatea comerciala.
Repartizarea atributiilor si responsabilitatilor pe posturi si functii;
structura specifica de personal
Oricare ar fi forma sau sistemul de organizare, este necesar ca, in final, sa se asigure
derularea activitatilor de aprovizionare si de desfacere in stricta concordanta cu necesitatea
realizarii 'obiectivului de baza' al intreprinderii: 'functionalitatea ei in conditii de eficienta,
obtinerea de profituri cat mai mari din investitiile de capital efectuate'. In organizarea conducerii
aprovizionarii si desfacerii se impune orientarea spre sisteme deschise, usor adaptabile la noile
conditii care apar in relatiile de vanzare-cumparare de pe piata interna si internationala, in
organizarea si marimea unitatilor economice etc. Dupa alegerea sistemului de organizare se trece
la repartizarea pe posturi si functii a atributiilor si responsabilitatilor specifice, respectiv a
activitatilor pe care le au de realizat viitorii angajati cu precizarea raspunderilor ce le revin. In
concretizarea actiunii se are in vedere incarcarea rationala cu sarcini si atributii a fiecarui post pe
orice nivel ierarhic din structura organizatorica a compartimentelor (sef serviciu, sef de birou,

economist, agent de aprovizionare, merceolog etc.). In repartizarea sarcinilor pe posturi se

urmareste ca volumul de munca pentru indeplinirea lor, corelat cu gradul de complexitate al
acestora, sa asigure, in conditiile unei intensitati normale a muncii, folosirea integrala a timpului
disponibil al fiecarui lucrator.
Selectia personalului trebuie sa se faca pe baza examenului profesional si psihologic al
candidatilor la diferitele posturi si functii, in raport cu natura acestora pentru a se respecta
principiul angajarii pe baza de competenta. Acest aspect impune, chiar in structurile de
Managementul aprovizionarii personal existente, sa se procedeze periodic la reexaminari privind
nivelul de pregatire pe plan profesional al angajatilor fiecarui loc de munca, la reasezari pe
posturi, la actiuni de reciclare si perfectionare (de improspatare a cunostintelor), la noi angajari
etc.
O importanta deosebita o prezinta numarul si structura pe functii a personalului din
cadrul compartimentelor de management in aprovizionare si desfacere. Astfel, in cazul celui de
aprovizionare numarul este relativ mare daca firma (unitatea economica) efectueazain principal
operatii de asamblare (montaj) si relativ mic daca este integrata pe verticala.
Structura de personal include seful de compartiment care poate purta denumirea
de director cu aprovizionarea, vicepresedinte responsabil cu aprovizionarea sau sef de serviciu,
de birou. In subordinea acestuia se afla grupele de agenti si/sau achizitori. In cadrul
departamentelor mari, complexe, structura de personal cuprinde si analisti de aprovizionare,
dispeceri si experti in transporturi. Semnificativ este faptul ca achizitorul si procuristul, intr-un
cuvant 'agentul de aprovizionare' actioneaza intr-un spirit specific profesiei, manifestand o
afinitate tot mai mare fata de activitatea financiara a unitatii economice. Aceasta pentru ca rolul
agentului de aprovizionare este de a cumpara si a asigura transportul resurselor materiale
necesare firmei pe care o reprezinta si in numele careia actioneaza; el alimenteaza astfel un
complex de productie conditionandu-i functionalitatea prin atributiile si responsabilitatile care ii
sunt stabilite.
Prin

angajamentele

financiare

importante

pe

care

le

antreneaza,

la

randul

lui, procuristul isi pune amprenta substantial asupra situatiei economice a firmei sale. In viziunea
noua a conducerii unitatilor economice, agentul de aprovizionare in general este considerat ca
'factor aducator de profit' la fel ca si vanzatorul de produse; interpretarea este determinata de
faptul ca, ori de cate ori agentul cumpara materiale la un pret mai mic, el va spori profitul firmei

cu diferenta respectiva. Se stie ca peste 50% din volumul profitului este realizat din actiunea de
cumparare a resurselor materiale.
Agentii de aprovizionare se ocupa, in general, cu: studierea pietelor de materii prime si
produse;

depistarea

furnizare (inclusiv

surselor
preturilor

de furnizare; negocierea preliminara a conditiilor de

de

vanzare,

de

acordare

rabaturilor,

a creditelor

s.a.); participarea la incheierea de conventii speciale, de contracte economice de livrare;

achizitionarea-cumpararea de materiale, produse sau echipamente tehnice neprogramate
anticipat; urmarirea derularii operative a procesului de aprovizionare in raport cu prevederile
contractuale; contactarea unitatilor de transport specializate si stabilirea conditiilor de deplasare a
resurselor materiale de la sursele de furnizare la punctele de destinatie (depozite centrale,
depozite teritoriale, depozite amenajate pe langa punctele de consum etc.);participarea la bursele
de materii prime si studierea evolutiei potentialului de furnizare, a tendintelor de
pret s.a.; informarea factorilor de conducere a asigurarii materiale, a colaboratorilor din celelalte
compartimente asupra diferitelor situatii care presupun analize, evaluari, interpretari, masuri,
decizii s.a. Agentii de aprovizionare pot fi repartizati pe zone teritorial-geografice de furnizare
sau cu raza nelimitata de actiune. Ei pot fi angajati permanent sau temporar chiar din zonele
geografice respective, avand resedinta stabila in aceste zone.
Agentul de aprovizionare actioneaza dupa un 'cod profesional' care specifica 'normele
etice si profesionale' dupa care se conduce. Agentii de aprovizionare se organizeaza, de regula,
intr-o asociatie proprie specifica (de exemplu, in SUA Asociatia Nationala a Agentilor
Achizitori). Profesia de agent de aprovizionare prezinta stabilitate relativa, durata medie de
ocupare a unui asemenea post este de 12 la 15 ani durata considerata remarcabila pentru
lucratorii din acest domeniu.
Analistii in domeniul aprovizionarii au atributii si responsabilitati legate de elaborarea de
studii de prognoza privind evolutia consumurilor, fundamentarea necesitatilor de resurse
materiale, in volum si structura; elaborarea strategiei si a programelor de aprovizionare
materiala, de echipamente si alte elemente tehnice, analiza gradului de fundamentare a
necesitatilor de consum, a cererilor de materiale emise de subunitatile de consum; dimensionarea
pe criterii economice a stocurilor, a cantitatilor economice de comandat; participarea la selectia si
testarea credibilitatii furnizorilor, la negocierea conditiilor de livrare si incheierea de contracte
comerciale, intocmirea de situatii si rapoarte statistice si curente privind acoperirea cu resurse a

necesitatilor de consum, stadiul realizarii contractelor economice, evolutia stocurilor efective in

raport cu nivelurile estimate, gradul de incadrare in consumurile specifice si indicii de consum
din documentatia tehnica, stadiul rezolvarii litigiilor contractuale cu partenerii s.a.
In sfarsit, expertii si dispecerii in transporturi se ocupa cu: elaborarea programelor optime
de transport intre punctele de consum ale intreprinderii, asigurarea traficului privind miscarea
materialelor in interiorul si in afara unitatii economice; asigurarea necesarului de mijloace de
transport din parcul propriu al firmei sau prin inchiriere (colaborand, in aducerea materialelor de
la sursele de furnizare, cu agentii de aprovizionare); asigurarea conditiilor pentru realizarea, in
timp util si cu eficienta a operatiilor de incarcare, descarcare, manipulare a resurselor materiale;
stabilirea masurilor pentru folosirea eficienta a mijloacelor de transport proprii sau inchiriate si
reducerea astfel a cheltuielilor cu miscarea materialelor s.a.
3. Sistemul de relatii pentru aprovizionarea materiala
Desfasurarea in bune conditii a activitatii de aprovizionare in concordanta cu cerintele de
consum ale unitatii economice, cu necesitatea realizarii contractelor incheiate cu clientii, cu
furnizorii de materiale, impune organizarea unui sistem complex de relatii atat in interiorul
fiecarei intreprinderi, cat si in afara acesteia. Pe plan intern, relatiile se organizeaza
intre compartimentul de aprovizionare materiala si celelalte compartimente sau subunitati din
cadrul structurii organizatorice a unitatilor de productie.
In acest context general, conducerea aprovizionarii materiale, de exemplu, are misiunea
importanta de a tine permanent active raporturile cu sectorul tehnic care emite specificatiile
materiale, cusectorul de productie care transforma resursele materiale in produse sau le
incorporeaza in lucrari, cucompartimentul financiar care achita facturile pentru materialele
aprovizionate, cu compartimentul desfacere care vinde produsele
(figura 1.8)

Principalele relatii interne ale compartimentului de aprovizionare materiala se

stabilesc cu:
compartimentele de planificare-dezvoltare si de conducere (programare) operativa a
fabricatiei, care furnizeaza date si informatii privind volumul si structura productiei prevazute
pentru executie, esalonarea fabricatiei acesteia - elemente care servesc la elaborarea planului si a
programelor de aprovizionare materiala si tehnica.
Conlucrarea dintre compartimentele amintite se desfasoara continuu pentru a se asigura
corelarea permanenta a planului si a programelor de aprovizionare cu cele de productie (avand in
vedere ca pe parcursul anului pot interveni schimbari cerute de cumparatorii produselor, de piata
in general, pentru care trebuie asigurata adaptarea);
compartimentul de desfacere (vanzare) a produselor, care pune la dispozitie date si
informatii pentru fundamentarea necesarului de ambalaje si materiale de ambalat;
compartimentele financiar si de contabilitate, pentru evidentierea intrarilor de
materiale, acoperirea financiara a resurselor contractate sau achizitionate (deci, achitarea
facturilor pentru resursele materiale primite si acceptate), asigurarea controlului existentei si
miscarii stocurilor, stabilirea volumului de mijloace circulante aferent materiilor prime si
materialelor, implicit a vitezei de rotatie, evidentierea si inregistrarea cheltuielilor de transportdepozitare a materiilor prime, inventarierea resurselor fizice din depozite s.a.;
compartimentul de transport, pentru asigurarea si mentinerea in stare de functionare
normala a mijloacelor de transport proprii sau inchiriate destinate aducerii materialelor de la
furnizori, a celor pentru transport intern, aprovizionarea cu combustibili si lubrifianti necesari
functionarii acestora, a pieselor de schimb pentru intretinere si reparare;

 compartimentul tehnic care pune la dispozitie listele cu normele de consum de resurse

materiale specifice produselor, lucrarilor, prestatiilor prevazute pentru executie, specificatiile
materiale;
depozitele de materiale, pentru asigurarea primirii si receptiei loturilor de materiale
sosite de la furnizori, depozitarii si pastrarii rationale a acestora, evidentei si securitatii , urmaririi
dinamicii stocurilor efective, a nivelurilor de comanda, eliberarii pentru consum a materialelor
s.a.;
cu sectiile si atelierele de productie, cu subunitatile auxiliare si de servire, pentru
informarea directa asupra necesitatilor de materiale auxiliare, corelarea operativa a
programelor de aprovizionare cu cele de fabricatie, controlul utilizarii resurselor materiale,
promovarea folosirii de noi resurse ca substituenti eficienti etc.;
compartimentul
cercetaredezvoltarecaruia

(atelierul)
ii

pune

de
la

conceptie-proiectare
dispozitie

sau

informatii

de
privind

creatie,

de

materiale,

componente, echipamente tehnice noi, aparute pe piata in amonte, care pot fi avute in vedere
pentru modernizarea produselor din fabricatia curenta sau la cele noi prevazute pentru asimilare;
compartimentul de control tehnic de calitate pentru efectuarea receptiei calitative si
atestarea acesteia la partizile de materiale sosite de la furnizori.
In afara, unitatea economica stabileste relatii, in primul rand, cu furnizorii de materiale
de pe piata interna si internationala (unitati producatoare si firme specializate in cumparareavanzarea de resurse materiale) pentru achizitionarea de resurse materiale, stabilirea conditiilor de
furnizare (de pret, de ambalare etc.), incheierea de conventii si contracte de livrare, derularea
livrarilor, acoperirea contravalorii resurselor cumparate, reconcilierea conditiilor de furnizare s.a.
Alte relatii se organizeaza cu:
unitatile de transport pentru stabilirea conditiilor de aducere a resurselor de la furnizori
unitati specializate in importul de materiale pentru achizitionarea si aducerea de
resurse de la furnizorii externi;
unitati si institutii de cercetare specializate pentru elaborarea de studii de prognoza
privind: conjunctura mondiala a furnizarilor de resurse materiale; evolutia pietei de materii
prime, a preturilor; scadenta potentialului de resurse clasice; mutatiile in structura consumului, in
structura ofertei de resurse materiale etc. Relatii asemanatoare se stabilesc cu unitati de cercetare

specializate in elaborarea de studii de perfectionare a aprovizionarii pe laturile specifice:

elaborare strategii de cumparare, dimensionare stocuri
pe criterii economice etc.;
centre de calcul specializate (daca nu au unitati proprii de acest gen) pentru
prelucrarea electronica a datelor de fundamentare a planurilor si programelor de aprovizionare,
de calcul a stocurilor optime, de evidenta a dinamicii stocurilor efective etc.;
unitati bancare pentru efectuarea operatiunilor de plata a cumpararilor de resurse
materiale, acordarea de credite bancare in scopul achizitionarii si stocarii resurselor materiale,
reglementarea raporturilor financiare cu furnizorii s.a.;
agenti de aprovizionare independenti angajati temporar, reprezentanti sau
reprezentante comerciale, in scopul depistarii si informarii asupra potentialilor furnizori care
ofera conditii avantajoase la livrare, inlesnirii incheierii de contracte comerciale privind
achizitionarea de materiale si produse de pe segmentele de piata din zona lor de actiune sau/si
pentru urmarirea derularii livrarilor de la furnizorii din tara sau externi; informarii asupra
tendintelor care se manifesta pe piata de furnizare, mutatiilor in evolutiapreturilor, in structura
ofertei, in conditiile de livrare etc.
burse de marfuri pentru informare privind resursele materiale si produsele oferite
pentru vanzare, tendinte in evolutia potentialului si structurii acestora, a preturilor, conditiilor de
livrare etc.;
institutii de conjunctura mondiala pentru informare privind evolutia pietei de resurse
materiale si produse, tendinte in evolutia preturilor, a politicilor in furnizare pe segmente ale
pietei mondiale si pe ansamblul ei;
unitati specializate in comercializarea de materiale si produse (piese, componente
tehnice)reutilizabile in scopul achizitionarii unor resurse de acest gen care prezinta interes pentru
folosire ca atare sau prin reconditionare, fiind mai economice decat cele noi pentru anumite
destinatii de consum.
Toate aceste relatii (schema de principiu se prezinta in figura 1.9) sunt orientate in
sensul:asigurarii integrale, la termenele, locul si momentele prevazute, cu cost minim, a bazei
materiale, in volumul si structura strict corelate cu cea a consumului productiv si neproductiv;
folosirii cu maxima eficienta a resurselor aprovizionate; incadrarii in consumurile specifice din

documentatiile tehnico-economice si stocurile prestabilite; valorificarii complete si eficiente a

materiilor prime s.a.

Concluzii

Aprovizionarea resurselor materiale reprezinta activitatea prin care se asigura elementele

necesare desfasurarii unei activitati care sa aduca un profit cat mai mare firmelor. Aprovizionarea
cuprinde procurarea si aducerea la timp a bunurilor de echipament si produselor intermediare de
calitatea, tipurile, sorturile si dimensiunile necesare pentru desfasurarea activitatii de ansamblu a
firmei, organizarea depozitarii corespunzatoare a resurselor materiale si a distribuirii acestora in
cadrul organizatiei, gestiunea rationala a stocurilor de materii prime, combustibili si
semifabricate.
Aprovizionarea, indispensabila in orice organizatie economicaproductiva , capata o
importanta deosebita in cazul in care resursele materiale au o pondere ridicata in costul
productiei, cand gama articolelor de aprovizionat este foarte larga sau cand piata acestor articole
sufera fluctuatii mari pe planul raportului cerere oferta .
Procesul de aprovizionare comporta ca o prima etapa stabilirea nevoilorce trebuie
satisfacute si a produselor ce urmeaza a fi achizitionate. A doua etapa consta in cautarea si
selectionarea furnizorilor care vor permite satisfacerea nevoilor exprimate. Etapa a treia, si
anume cumpararea reprezinta rezultatul confruntarii
dintre furnizor si cumparator. Ultima etapa este cea care vizeaza perioada de dupa efectuarea
actiunii de cumparare.
Principalul obiectiv al aprovizionarii se concretizeaza in asigurarea completa, complexa
si la timp a unitatii economice cu resurse materiale si echipamente tehnice corespunzatoare
calitativ, la locul si termenele stabilite.Pentru realizarea acestui obiectiv se efectueaza mai multe
activitati specifice cum ar fi:
1. identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice necesare
desfasurarii la parametrii proiectati a activitatii intreprinderii; aceasta se realizeaza prin studierea
si culegerea de informatii privind resursele materiale si energetice necesare pentru toate
destinatiile de consum, pe toata gama sortotipodimensional , configurativa si de calitate.
2. fundamentarea tehnico- economica a planului si a programelor de aprovizionare
materiala si energetica a unitatii; In acest scop se folosesc planul si proramele de fabricatie,
normele de consum pentru intreaga structura de fabricatie, necesitatile pentru alte destinatii de
folosire a resurselor materiale, structura si nivelul stocurilor, resursele proprii existente in
perioada pentru care se face fundamentarea.

3. dimensionarea pe baza de documentatie tehnico economica a consumurilor materiale

si de resurse energetice; actiunea asigura elementele tehnice de calcul al necesitatilor materiale si
energetice si se concretizeaza in eleborarea de norme de consumuri specifice analitice,
fundamentate tehnic si economic: prin
utilizarea acestor norme tehnice de consum se previne consumul irational, risipa de materiale si
energie si, deci, cresterea nejustificata economic, a costurilor.
4. Elaborarea de bilanturi materiale si energetice care contribuie la evidentierea modului
de folosire a resurselor, ca si a formei concrete de regasire a acestora pe parcursul prelucrarii.
Baza de fundamentare a acestor instrumente o constituie programele de fabricatie si normele de
consumuri specifice estimate in cadrul documentatiei tehnico-economice de executie a
produselor, lucrarilor sau prestatiilor.
5. dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si loturilor de resurse materiale pentru
comanda si aprovizionare; actiunea este de natura complexa , fiind justificata de importanta
economica a acesteia, aspect care se evidentiaza nu numai prin valoarea resurselor materiale
stocabile ci si prin cheltuielile pe care
le genereaza a caror pondere este de 25-30% fata de valoarea medie a stocurilor.
Acestei actiuni i se ataseaza si cea de stabilire a nivelurilor cantitative sau momentelor
calendaristice de comanda , de emitere a comenzilor de aprovizionare.
6. prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea
depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de a fi utilizate; Actiunea presupune emiterea
de cereri de oferta , investigatii la targuri si expozitii interne si internationale, la bursele de
marfuri, studierea de cataloage
comerciale, prospecte, pliante, alte surse de informare si publicitate, apelarea reprezentantelor
comerciale, a unitatilor specializate in comercializarea de materiale si produse, a celor de
colectare si valorificare a materialelorrefolosibile.
7. Alegerea resurselor materiale si echipamentelor tehnice care raspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor pentru consum, prezinta cele mai avantajoase conditii de livrare etc.
8. alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditii economice si
asigura certitudine in livrarile viitoare pe termen scurt sau lung. Alegerea surselor de furnizare

se va face dupa mai multe criterii intre care semnificative sunt cele care au in vedere calitatea
resursei materiale, conditiile
de furnizare, distanta de transport, forma de transport posibil de utilizat, nivelul pretului,
potentialul furnizorilor, canalele de distributie folosite, etc.
9. Elaborarea strategiilor in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare interna
si externa . Actiunea se realizeaza dupa analiza prealabila a caracteristicilor pietei de furnizare, a
furnizorilor, a situatiilor care influenteaza strategia in cumparare.
10. Testatrea credibilitatii furnizorilor selectati in scopul evidentierii probitatii morale,
garantiilor de care se bucura , seriozitatii in afaceri, reponsabilitatii in respectarea obligatiilor
asumate si a solvabilitatii.
11. Concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi, actiune care implica stabilirea, prin acord
de vointa , a tuturor conditiilor de livrare intre parteneri. Finalizarea relatiilor de vanzarecumparare se realizeaza prin
emiterea comenzilor si incheierea de contracte comerciale.
12. Urmarirea operativa a derularii contractelor de asigurare materiala , intocmirea fiselor
de urmarire operativa a aprovizionarii pe furnizori si resurse.
13. Asigurarea conditiilor normale de primire receptie a partizilor de materiale sosite de
la furnizori; aceasta presupune amenajarea de spatii speciale de descarcare receptie, dotate cu
mijloace tehnice adecvate, constituirea comisiilor de primire receptie si organizarea activitatii
acetora, a formatiilor de lucratori specializati in efectuarea operatiilor respective.
14. Asigurarea spatiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea
interna a fluxurilor de circulatie, alegerea sistemelor eficiente de depozitare, efectuarea
operatiunilor de depozitare aranjare a resurselor materiale in magazii si depozite; in acelasi
sens se are in vedere inscrierea in evidenta a intrarilor de resurse receptionate si acceptate,
asigurarea conditiilor de pastrare conservare cerute de natura resurselor materiale depozitate ca
si a celor de prevenire a sustragerilor, de securitate contra incendiilor.
15. Organizarea sistemului de servire ritmica cu resurse materiale a subunitatilor de
consum ale intreprinderii in concordanta cu programele de fabricatie;in acest cadru se asigura
elaborarea unor programe optime de circulatie consum, de corelare a momentelor de eliberare
sau transmitere a materialelor de la

depozite la subunitatile de consum cu cele la care sunt efectiv necesare, esalonarea judicioasa in
timp a servirilor pentru prevenirea asteptarilor nejustivicate la depozite, a supraaglomerarii
punctelor de servire, a blocarii mijloacelor de transport intern, a incarcarii neuniforme a
lucratorilor din depozite.
16. Controlul sistematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele stabilite
pentru a se evita consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau
lipsa de materiale in stoc asupra activitatii economice a intreprinderii, a situatiei financiare a
acesteia.
17. Urmrirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatiile de
consum. Desfasurarea acestei activitati are ca scop prevenirea consumurilor peste limitele
stabilite prin calcule, a risipei pe timpul transportului si depozitarii, a nerespectarii disciplinei
tehnologice sau destinatiei initiale de folosire a resurselor materiale.
Structura activitatilor componente evidentiaza faptul ca managementul aprovizionarii
materiale integreazs intr-un tot unitar fluxul si controlul resurselor materiale de la momentul
initierii procesului de asigurare a lor si pana la transformarea acestora in produse vandabile.
Planificarea necesarului de aprovizionat se face in functie de cererile celorlaltor activitati
ale organizatiei, si in primul rand, ale celei de productie, luandu-se in considerare si alte
elemente cum ar fi fluctuatiile preturilor pe piata , rata inflatiei, costul imobilizarilor determinate
de stocarea materialelor, disponibilitatea materialelor pe piata .
Termenele de achizitionare se coreleaza cu cele de lansare in fabricatie a diferitelor
comenzi care sunt stabilite de compartimentul de programare si lansare in productie, tinandu-se
seama si de frecventa aparitiei cererilor.

Bibliografie

Constanta Brumar, Manual pentru clasa aXIIa Tehnician in gastronomie, Ed. CD PRESS,
Bucureti 2012
http://www.stiucum.com/management/managementul-intreprinderii/Importanta-si-sarcinileaprovi14943.php
http://www.stiucum.com/management/managementul-proiectelor/Conducerea-si-organizareaapro14515.php