Anatomia clinica

Fanta labiala este o afectiune la nou-nascut cu o frecventa 1 la 1000 cazuri, 60-80%

fiind la sexul masculin. Este localizata la nivelul buzei superioare, pornind de la o incizura
redusa si mergand pana la baza nasului. Poate fi unica sau bilaterala si se mai numeste buza de
iepure(incizura in zona tranzitionala a buzei inf) sau cheiloschizis(limitata/exista pana la baza
nasului). Tratamentul sau este chirurgical, interventia purtand numele de cheilorafie. Exista
frecvent o asociere a buzei de iepure cu gura de lup, care se numeste si fanta palatina sau
palatoschizis(incizura la nivelul palatului moale si dur). Fanta palatina se intalneste mai frecvent
la sexul feminin si frecventa sa este de 1/2500 cazuri. Poate fi limitata numai la nivelul luetei
care capata un aspect de coada de peste, sau poate sa cuprinda in totalitate palatul dur si palatul
moale, fiind o deschizatura completa a regiunii palatine, care favorizeaza astfel refluarea
alimentelor din cav bucala in cav nazala. Se datoreaza absentei de intalnire sau a unei fuziuni
defectuoase a proceselor palatine intre ele, sau cu marginea posterioara a palatului primar.
Interventia chirurgicala(palatorafie); afectiunea combinata buza de iepure, gura de lupcheilopalatoschizis.rafie.
Cianoza buzelor- se datoreaza unui deficit de oxigenare a sangelui, buza aparand de
culoare bleu sau purpurie. Aceasta cianoza poate apare si prin expunere la frig, cand se datoreaza
unei vasoconstrictii si o reducere a aportului sangvin, insa aceasta cianoza dispare la reincalzire.
Fraul labial larg- formeaza de regula un spatiu intre incisivii centrali, in special la copil
si produce tulburari in vorbire si in alimentatie. Necesita frenectomie. La adult atunci cand exista
produce o regresie gingivala cu o expunere anormala a radacinii dintilor/cementului sub actiunea
factorilor externi.
Gingivite- inflamatie la nivelul gingiilor, care se datoreaza unei igiene incorecte si poate
sa afecteze tesutul de sustinere producand o periodontita cu alterarea, inflamatia si distructia
osului alveolar si a ligamentului alveolo-dentar. Periodontiul fiind tesutul conjunctiv care
inconjoara radacina dintelui, fixand-o in alveola. Are ca urmare o mobilitate a dintelui, daca nu
se trateaza, dintii cad. In ceea ce priveste extractiile dentare, in afara de obstructie osoasa care nu
mai poate fi recuperata prin tratament, se practica frecvent la al treilea molar.(de minte)
Abcesul alveolar dentar- colectie purulenta ce rezulta prin necrozarea tesutului inflamat.
Provoaca dureri. Se poate deschide si spontan in cavitatea orala sau in vestibulul cav bucale.
Septicemie->moarte.
Carii- tesut dentar, in camera pulpara doare(filete nervoase)
Pulpita- infectie a camerei dentare, care daca nu este tratata la timp duce la distrugerea
tesutului osos al alveolei dentare si la formarea unui abces dentar. O particularitate deosebita o
prezinta dintii de la nivelul maxilei, care au raporturi cu sinusul maxilar si radacinile chiar pot
patrunde la acest nivel, putand transmite o infectie la nivelul sinusului si invers, o sinuzita poate
afecta radacina dintelui, cu angia care se produce pe nervul dentar. Cand este vorba de un abces
dentar, acesta se poate transmite la nivelul sinusului, iar de la niv acestuia in unghiul intern al
ochiului, unde datorita anastomozelor dintre vena faciala si oftalmica infectia poate iradia
intracranian dand nastere la o meningita sau encefalita.
Extractii dentare- de multe ori dintele nu poate fi reconstituit, distructia fiind mare.
Frecvent trebuie scos al 3-lea molar, cel de minte care apare la varsta variabila/deloc, acesta este
inclus- se inflameaza sub a 2 lea molar, trebuie scos, extras sau readus in pozitie normala.
Rasucire de 2-3 ori pt a rupe ligam aleveolo-dentar.
1

Regresia gingivala- are ca rezultat descoperirea cementului, care este vulnerabil la

factori externi si se datoreaza lipsei efectuarii detartrajului ce valorizeaza invazia microbiana si
distrugerea periodontului.
Reflexul de voma- daca atingem partea post a limbii(baza limbii) se produce reflex de
voma, datorita contractiei musculaturii faringiene inervate de nervii IX si X. Calea aferenta a
reflexului de voma fiind nervul IX.
Paralizia muschiului genioglos- ca urmare a paraliziei, limba basculeaza posterior si
obstrueaza calea respiratorie. In timpul anesteziei generale se produce blocarea nervului si limba
devine mobila si pentru a nu obstrua caile respiratorii se foloseste intubatia traheala.
Leziunea nervului hipoglos- cel mai frecvent se produce intr-un traumatism(fractura
mandibulara) si prin lezare se produce paralizia musculaturii de partea respectiva cu atrofia
unilaterala a limbii. Limba va fi deviata spre partea afectata in contrast cu paralizia muschiului
genioglos care este deviata spre partea neafectata.
Rezorbtia sublinguala a medicamentului- sunt anumite medicamente(nitroglicerina)
care se aplica sublingual sub forma de comprimat sau spray, tratament folosit in insuficienta
coronariana, angina pectorala, care se rezoarbe in maxim 1 min si bolnavul isi revine.
Medicamentul este absorbit prin mucoasa sublinguala si ajunge in vena sublinguala profunda si
de aici la inima.
In carcinomul de limba- metastazarea se face pe cale limfatica. In partea posterioara a
limbii, limfaticele merg in nodulii cervicali profunzi sup de ambele parti. In partea anterioara a
limbii merg in aceeasi noduli, dar inferiori. Metastazele se transmit de-a lungul v jugulare interne
la nivelul nodulilor limfatici vecini(submentonieri, submandibulari, recurentiali etc).
Frenectomie- fraul limbii poate fi lung, dar poate fi scurt anchiloglosie, care afecteaza
in special sugarul si copilul mic si de accea trebuie sectionat pt deglutitie, vb.
Chiste ale canalului tireoglos- canalul tireoglos se deschide la nivelul foramenului
cecum. Pe traseul acestui canal, la terminarea sau in alte regiuni se pot forma chiste care cel mai
frecvent se dezvolta la nivelul sau sub nivelul osului hioid. Se prezinta sub forma unei tumefactii
nedureroase, care frecvent se poate deschide spontan la nivelul tegumentului, dand nastere unei
fistule de tireoglos ce trebuie rezolvata chirurgical; altfel recidiveaza(se form din nou chist).
Glande tiroide aberante- se gasesc situate de-a lungul canalului tireoglos care poate
persista, sau pe restul embrionar al acestui canal. Frecvent sunt la nivelul radacinii limbii, putand
fi situate chiar la nivelul foramenului cecum sau frecvent la nivelul gatului, insa se impune
obligatoriu sa se faca diagnosticul diferential cu glanda tiroida necoborata. DDx care se face cu
ajutorul scintigrafului si este absolut necesara, pentru ca uneori confundand o glanda tiroida
necoborata cu o glanda tiroida aberanta si extirpand-o, il privam pe respectivul individ de
hormonii tiroidieni.
Excizia glandei submandibulare- se pot forma calculi ce blocheaza canalul si necesita o
sialografie pentru localizare si dupa aceea extirparea calcului. Uneori este nevoie de excizia
glandei, cel mai frecvent excizia se face in caz de tumori. Se practica o incizie la 2,5 cm sub
unghiul mandibular, cu evitarea ramului mandibular al nervului facial care poate fi lezat.
Fracturi nazale(piramida nazala)- frecvente in accidente de sport, dar si accidente
domestice, casnice, de masina etc. Este insotita de deformari osoase in special atunci cand
impactul este lateral, insotita de hemoragie- epistaxis si in traumatisme puternice se poate
produce si fractura lamei ciuruite a etmoidului, insotita chiar de lezarea meningelui si intarzierea
in tratament duce la aparitia unei meningite; encefalite. Se poate deschide spatiul subarahnoidian,
scurgeri LCR.
2

Deviatia septului nazal- poate fi la nastere ca urmare a unui travaliu indelungat, dar
poate fi castigat ulterior dupa nastere ca urmare a unui traumatism. Uneori deplasarea este foarte
puternica incat septul nazal median intra in contact cu peretele lateral al piramidei/fosei nazale,
putand produce obstruarea cailor respiratorii. Necesita restaurare chirurgicala. Sunt cazuri cand
este lezata intreaga piramida nazala, nasul cade-> se pune la loc prin rinoplastie.
Rinoree cu LCR- se scurge LCR prin fosele nazale ca urmare unei fracture a lamei
ciuruite a etmoidului, care poate afecta spatiul subarahnoidian cu scurgere de lichid. Daca
persista mai mult de 48 de ore, se poate complica cu meningita. LCR- lichid clar ca apa de
stanca.
Rinita- congestie si o inflamatie a mucoasei nazale ca urmare a unei infectii, dar poate fi
si ca urmare a unei reactii alergice. Congestia apare imediat, datorita vascularizatiei bogate de la
acest nivel. Atunci cand este o infectie la nivelul mucoasei nazale, datorita legaturilor anatomice
ea se poate propaga in fosa craniana anterioara prin lama ciuruita a etmoidului, se poate propaga
la nivelul urechii medii prin trompa lui Eustachio, la nivelul nazofaringelui si tesuturilor moi
retro-faringiene, sinusurilor paranazale si la nivelul aparatului lacrimal si conjunctivei oculare.
Traumatism + hemoragie= epistaxis. Hemoragia nazala in hipertensiune, se linisteste cand
presiunea revine la normal ca o supapa.
La nivelul foselor nazale, in sup sau mijlocie exista si asa numita pata vasculara a lui
Kisselbach, care poate fi lezata si da nastere unei hemoragii.
Sinuzita- consta in inflamatia si congestia mucoasei sinusale, care poate cuprinde un
singur sinus sau poate sa cuprinda mai multe sinusuri- pansinuzita. Poate apare si ca o
complicatie a inflamatiei mucoasei nazale. Sinusul frontal poate prezenta o serie de variante,
foarte rar cele 2 sinusuri au aceeasi marimie si de asemenea foarte rar septul intersinusal care le
separa poate fi vertical si median, sunt situatii in care sinusul frontal este foarte mic- cm,
situatii cand sinusul este foarte mare intinzandu-se atat in portiunea solzoasa a frontalului cat si
in portiunea orbitala a acestuia, mai rar extinzandu-se si la aripa mare a sfenoidului. Sunt situatii
in care sinusul frontal este multiplu si fiecare compartiment se poate deschide separat in meatul
mijlociu. Fiecare sinus cu canalul sau propriu; sinusul frontal- voluminos.
Infectiile celulelor etmoidale- atunci cand se produc au drept consecinta o infundare a
peretelui medial al orbitei. Cand sunt afectate celulele etmoidale posterioare- complicatie
majora- cecitate(orbire) ca urmare a raporturilor care le au cu nervul optic si artera oftalmica.
Afectarea nervului optic se poate insoti numai de o infectie a acestuia- nevrita a nervului.
Infectia sinusului maxilar- colectia purulenta se elimina mai greu decat cel frontal;
orificiul sinusului maxilar este situat sus si el nu poate drena atata timp cat bolnavul este situat in
2 picioare, evacuarea lui se face cand bolnavul este asezat in latero-statism. Se culca pe partea
sinusului afectat pt drenaj. Poate fi si bilateral. Se intervine pe la nivelul ostiumului, evacuanduse deci golind sinusul si introducand si solutii dezinfectante. Se poate interveni si cu o canula
prin peretele medial al sinusului, care favorizeaza astfel scurgerea rapida. Spalare sinus si
dezinfectie. Poate produce nevralgie de nv maxilar suborbital; peretele sup al sinusului are raport
cu acest nv sau poate fi deshiscent.
Explorarea sinusurilor se face prin transiluminare- se face intr-o camera obscura prin
introducerea unui fascicul de lumina in cavitatea bucala spre unghiul intern al ochiului si apare o
roseata deasupra orbitei(sinusul frontal- roseata supraorbitala). Cand aceasta roseata este
atenuata- prezenta unui lichid la niv sinusului.
Pt sinusul maxilar fasc de lumina se indreapta spre marginile laterale ale palatului dur si apare o
roseata semilunara infraorbitara. Cand este atenuata- sinuzita.
3

Nu pot fi explorare sinusurile sfenoidal si etmoidal.

Leziunile urechii externe- orice traumatism la acest nivel este urmat de aparitia unui
hematom auricular, prin acumulare sange intre pericondru si cartilajul aleveolar. Atunci cand se
formeaza necesita aspiratie obligatorie, pentru ca daca se intarzie se produce formare de tesut
fibros care se dezvolta in tesutul cutanat dand nastere la o cicatrice vicioasa- ureche in forma de
floare de varza.
Examenul otoscopic- permite studierea meatului acustic extern si a membranei
timpanului. La adult pentru a accesa mai usor otoscopul se trage de pavilionul urecii superolateral, iar la copil infero-lateral. Pe fata interna spre urechea medie a membranei timpanului se
gaseste lantul de oscioare are urechii medii, ciocan, nicovala si scarita precum si nervul coarda
timpanului. De aceea, atunci cand se face incizia pentru evacuarea unei colectii din urechea
medie, se face in cadranul postero-inferior. Atunci cand nu este nimic, in acest unghi se vede un
fond luminos. In unghi mort, 2 perpendiculare-> mb in 4 cadrane; incizia se face in cadranul
potero- inf, de culoare gri-stralucitoare/ translucida.
Otita medie- infectiile urechii medii sunt complicate, deoarece se pot complica cu o
mastoidita. Urechea medie comunica cu antrumul mastoidian prin aditus adantum cu cel
mastoidiene, iar prin tropa lui Eustachios cu rinofaringele. Presiune atmosferica mentinuta. La
obstructia trompei, aerul din urechea medie scade cu usurinta, tulburari de auditie. La colectia
purulenta se transmite cel mastoidiene=> mastoidita, in era antibioticelor mai rare. Mastoida este
un process osos care are o multime de celule, de spatii aeriene.
Durerea cervicala- apare in foarte multe afectiuni, mai frecvente fiind afectarile la
nivelul nodulilor limfatici care se pot inflama, dar aceste dureri apar si in contractii musculare, in
protruzia a unui disc intervertebral etc.
Nodulii limfatici cervicali pot fi proeminenti si in afectiuni banale- raceli dar si in cancer la niv
extremitatii cefalice; cu localizare cervicala/ distala. Durerea nodulara poate apare si intr-un
cancer de torace sau abdominal(cancer bronho-pulmonar care da nastere la metastaze craniene).
Se pot produce perturbari ale scheletului- osteo-artritra, in traumatisme care pot provoca de
asemenea durere cervicala. Aceasta durere cervicala se caracterizeaza prin faptul ca devine mai
intensa in miscari ale capului si gatului, devine evidenta in tuse, in stranut.
Propagarea infectiilor la nivelul gatului- fascia cervicala superficiala contribuie la
limitarea propagarii infectiilor cervicale, cel mai frecvent sub abcese. Cand procesul infectios
este situat intre lama superficiala si cea mijlocie nu se poate propaga mai jos de manubriul
sternal. Daca infectia se dezvolta intre stratul muscular si lama pretraheala, infectia poate difuza
in cavitatea toracica, anterior pericardului. Puroiul care este situat inapoia fasciei profunde poate
difuza prin partea laterala a gatului, producand o tumefactie pe fata profunda a scm. Uneori,
puroiul poate perfora lama prevertebrala, ajungand in spatiul retrofaringian, bomband in faringe
si formand un abces retrofaringian insotit de o jena marcata in deglutitie/Disfagie, dizartrietulburari in vorbire. O colectie purulenta se poate transmite din spatiul retrofaringian in jos,
retroesofagian, si de aici in mediastinul posterior. Cand colectia este localizata anterior traheei, se
transmite inferior in mediastinul anterior. Sunt situatii cand in urma traumatismelor se pot
produce rupturi ale traheei, ale bronhiilor, mai rar a esofagului, cu exteriorizarea aerului si
formarea unui asa numit pneumo-mediastin, care poate ascensiona spre regiunea cervicala.
La nivel cervical se poate produce o paralizie a muschiului platisma, care duce la
slabirea pielii gatului cu aparitia pliurilor/riduri ce se mobilizeaza cu usurinta si de multe ori sunt
inestetice, necesitand interventie chirurgicala, in care cu atentie deosebita trebuie acordata
ramului cervical al nervului facial.
4

Suturile la nivelul tegumentului cervical- trebuie sa se faca cu mare atentie, atat la

nivelul tegumentului cat si la marginile lezate ale muschiului platisma, pentru ca altfel marginile
plagii sunt trase in toate sensurile, finalizand cu o cicatrice larga dizgratioasa.
Torticolis- de 2 feluri, congenital si spasmodic. Cel congenital are drept cauza cel mai
frecvent o tumora a tesutului fibros- fibromatoza cervicala care se dezvolta in scm, fiind urmata
de o rotatie a capului de partea opusa, congenital pentru ca in timpul nasterii se trage nounascutul de cap, se rup vase la nivelul scm-ului si fibre musculare si se formeaza un hematom
care se transforma intr-o masa fibrotica ce poate cuprinde nervul XI, afectand astfel scm, se
poate trata imediat pentru ca netratat duce la aparitia torticolisului. Cel spasmodic se datoreaza
unei distonii cervicale, adica existenta unei tonicitati anormale si ea poate apare intre 20-60 de
ani. Afecteaza muschii laterali ai gatului- trapezul si scm, se caracterizeaza printr-o deformare
prelungita a gatului in rotatie, inclinare laterala si flexie de partea respectiva, sau uneori chiar in
extensie. Se pot produce miscari involuntare ale capului, care se fac lateral sau anterior. Umarul
este ridicat si usor deplasat anterior de partea spre care se indreapta si mentonul.
Cateterismul venei subclavii- se foloseste o cale infraclaviculara, pe la mijlocul
claviculei, indreptand cateterul spre incizura jugulara. Ca accidente se poate leza mai puternic
vena subclaviculara cu formarea unui hemotorax prin posibilitatea de a intepa si pleura care
depaseste clavicula si prima coasta. Daca se patrunde prea posterior se poate leza artera
subclaviculara. Cateterismul venei subclavii se foloseste pt administrarea de lichide nutritivealimentatie parenterala, recoltare sg, de medicamente sau daca este nevoie sa se masoare
presiunea venoasa.
Cateterismul venei jugulare interne- pentru explorarea cordului drept si se foloseste de
regula vena jugulara dreapta care este mai voluminoasa si mai verticala. Se palpeaza partea
laterala a carotidei comune si se indreapta cateterul sub un unghi de aproximativ 30 de grade spre
vf triunghiul format de capetele clavicular si sternal ale scm- spatiul supraclavicular si de la acest
nivel se indreapta infero-lateral spre manubriul sternal.
Pulsul la nivelul jugularei interne da informatii asupra contractiilor ventriculului drept si se
palpeaza deasupra extremitatii mediale a claviculei, capul fiind aplecat lateral de partea
respectiva la 10-25 de grade. Acesta este afectat in special in patologia valvei tricuspide, care
este insotita frecvent de diminuarea presiunii in circulatia pulmonara- in dreapta a inimii.
Sectionarea venei jugulare externe- o gasim pe marginea posterioara a scm si atunci
cand este sectionata ea ramane deschisa ceea ce face ca sa aspire aerul producandu-se o embolie
gazoasa, care fara interventie rapida este mortala. In dedublarea fasciei cerv superf.
Vena jugulara externa proeminenta- in insuficienta cardiaca, ca urmare a stazei venoase
superioare, este proeminenta pe toata lungimea sa, insa ea este proeminenta si fiziologic pe o
scurta portiune deasupra claviculei servind ca barometru intern in decompensarea cardiaca
pentru circulatia jugulara. In afara de dilatarea ei, dilatata in insuficienta cardiaca.
Intreruperea nervului frenic- se poate produce regional si este urmata de paralizia
jumatatii corespunzatoare a muschiului diafragm. Atunci cand este anesteziat frenicul involutar,
aceasta paralizie este temporara si isi reia functia atunci cand inceteaza actiunea anestezicului.
Ligatura carotidei externe- urmata de diminuarea fluxului sangvin, dar nu de oprirea
totala a acestuia, datorita anastomozelor existente intre cele 2 carotide externe la nivel facial dar
si la nivelul extremitatii cefalice, ce permite restabilirea circulatiei retrograde.
Endatectomia carotidiana- arterele carotide pe peretii lor pot prezenta depuneri de plagi
ateromatoase ce pot obstrua lumenul arterial/carotidian producand o scadere a fluxului sangvin,
5

depunere care poate fi pusa in evidenta prin ecografie Doppler color care indica si gradul de
obstructie. Diminuarea fluxului sangvin duce la instalarea unui accident ischemic tranzitoriupierderea brutala, focalizata a functiei neurologice care poate fi tranzitoriu sau de mai lunga
durata, cel tranzitoriu dureaza pana la 24 de ore, este caracterizat printr-o slabire accentuate a
fortei musculare, abolirea sensibilitatii de o parte a corpului si poate fi vindecat total in
aproximativ 3 saptamani. De multe ori este necesar deschiderea arteriala si eliminarea plagii de
aterom cu administrarea medicamentelor anticoagulante. In deschiderea arterei trb sa se evite
lezarea nervilor IX, X, XI, XII precum si a nervului laringeu.
Pulsul carotidian- se ia intre santul dintre trahee si m infrahioidieni, pe marginea
anterioara a scm, la nivelul marginii sup a cartilajului tiroid. In reanimarea cardiaca cand se
constata absenta sa, traduce cu certitudine oprirea cordului.
Palparea arterei carotide- trebuie sa se tina cont de faptul ca la nivelul sinusului
carotidian exista o hipersensibilitate si frecvent presiunea exercitata de artera carotida este
urmata de brahicardie, hipotensiune, ischemie cardiaca, care poate merge pana la sincopa, care
este urmata de scaderea perfuziei cerebrale. Aceasta manevra este contraindicata la cardiaci.
Lezarea trunchiului simpatic cervical- se instaleaza asa numitul sindrom Claude
Bernard-Horner caracterizat prin mioza, micsorarea fantei (ptoza) palpebrala ca urmare a
paraliziei ridicatorului pleoapei superioare, enolftalmie- infundarea globului ocular ca urmare a
paraliziei muschilor planseului orbitar, o vascularizatie crescuta si o scadere a transpiratiei la
fata si gat ca urmare a lezarii simpaticului.
Artera tiroidiana mijlocie/a thiroidea ima/ Neubauer- exista in aproximativ 10% din
cazuri si isi poate avea originea in trunchiul arterial brahiocefalic, in arcul aortic, in
subclaviculara si cel mai rar in toracica interna. Pune probleme atunci cand exista in interventii
libere pe tiroida si pe partea ant a reg cervicale.
Glande tiroide ectopice- pot exista glande tiroide linguale, la nivelul hioidului sau sub
acesta. Atunci cand exista este situata in planul regiunii mediane a gatului. Diagnosticul
diferential trebuie facut cu un chist de canal tireoglos.
Tesut glandular tiroidian accesor- la nivelul timusului, pe partile laterale ale cartilajului
tiroid, la suprafata muschiului tirohioidian. Cand exista are o secretie insuficienta.
Cresterea de volum a glandei tiroide- poate fi neneoplazica si neinflamatorie, ea putand
creste si in stari fiziologice cum ar fi in perioada menstruala sau sarcina. O crestere a glandei da
nastere asa numitei guse ce are ca urmare comprimarea traheei, esofagului, a nervilor laringei.
De regula glanda se mareste mai rar superior din cauza existentei muschilor sternotiroidian si
sternocleidomastoidian si se poate insoti de hipertiroidie sau hipotiroidie. De regula se datoreaza
unei tulburari a metabolismului iodului, apare in regiunile deficitare in iod. Necesita extirparea sa
chirurgicala- tiroidectomie, atunci cand este cancer de tiroida este o extirpare totala si se
recomanda o extirpare partiala, subtotala, pentru a pastra o portiune din partea sa posterioara
conservand astfel glandele paratiroide ce pot fi extirpate o data cu glanda tiroida. In
tiroidectomie se are in vedere sa nu se lezeze nervii laringei si recurenti pentru ca lezarea
nervilor duce la paralizia muschilor striati ai laringelui, iar a nervului recurrent este cea mai
frecventa si care este lezat cand se intervine pe polul inferior al glandei tiroide, dar si in alte
interventii chirurgicale la nivelul gatului, laringeul drept avand raporturi cu artera tiroidiana
inferioara, trecand fie intre cele 2 artere tiroidiene, fie printre ramurile tiroidienei inferioare si
avand in vedere aceste raporturi de regula ligatura arterei se face la distanta de glanda. Afectarea
nervului laringeu este urmata de o raguseala, o afonie tranzitorie si un spasm laringian. In
interventiile pe tiroida pot fi extirpate din greseala glandele paratiroide situate pe fata posterioara
6

a lobilor tiroidieni, cea superioara mai sus de tiroida, cartilajul tiroid, iar cea inferioara imediat
sub acesta.
Adenomul paratiroidian- tumora benigna a tesutului epitelial, insotita de
hiperparatiroidie. Extirparea paratiroidelor este urmata de o scadere a calciului seric, cu spasme
muscularatura striata- tetanie, care atunci cand intereseaza si musculatura laringelui si
musculatura respiratorie duce la deces.
Sunt glande tiroide care prezinta absenta istmului tiroidian. Lobii tiroidieni nemaifiind
uniti median si pot sa nu prezinte nici piramida lui Lalouette care poate sa lipseasca chiar si
atunci cand exista istm tiroidian.
Fracturi ale scheletului laringian- traumatismele in regiunea anterioara a gatului sunt
grave si atunci cand produc fracturi ale scheletului laringian, urmate de hemoragii submucoase,
edem, cu obstructia cailor respiratorii, cu o voce ragusita si tulburari de vorbire.
Endolaringele se studiaza prin laringoscopie care poate fi indirecta cu ajutorul unor
oglinzi laringiene(raze luminoase) si directa prin introducerea unui laringoscop, adica endoscop
cu fibre optice.
Inhalarea de corpi straini- de regula se opresc in vestibulul laringian si blocheaza caile
respiratorii. In medie se considera ca apar tulburari care pot merge pana la moarte daca aceasta
blocare dureaza mai mult de 5 min, producandu-se o blocare prin contractia spasmodica a
plicilor, ceea ce impiedica patrunderea aerului in trahee. De regula bolnavul reactioneaza printr-o
tuse violenta care de multe ori poate exterioriza corpul strain. Atunci cand este deja in repaus
respirator, se aplica asa numita manevra Heimlich, care cu pumnul drept dispus in palma stanga
se apasa pe abdomenul pacientului intre ombilic si manubriul sternal. Daca nici asa nu se rezolva
se poate interveni prin cricotirotomie.
Cancerul laringian- primul semn este raguseala, insa ca semn principal se palpeaza
nodulii, jena in deglutitie- disfalgie. Semnul pantonomonic/pp hipertrofia nodulilor pre si
paratraheali. Diagnosticarea sa- obligatoriu interventie chirurgicala, iar la o perioada variabila de
timp trebuie executata reeducarea vocala. Se face cu un electrolarinx sau proteza
electroesofagiana. Este necesara traheotocmia, inelele 1,2; 2-4 suprasternal cu introducerea unui
corp tubular ce sa permita patrunderea aerului, pana la spital pt cagula traheala. Situatii in care se
produc inhalari sau patrunderea corpilor straini pana la niv laringofarinxului pana la recesul
piriform se cantoneaza. care sunt hipertrofiati, este necesara laringectomia.
Corpi straini laringo-faringieni- sunt corpii straini care se opresc in recesul piriform, in
general de corpi straini subtiri ascutiti, os de peste, fire de par+coaja paine!!!. Uneori poate exista
un tractus sinusal al recesului piriform care consta intr-o legatura intre acesta si glanda tiroida si
o infectie de la acest nivel se poate complica cu o tiroidita care de multe ori necesita o
tiroidectomie partiala.
Infectia amigdalei palatine/Faringiana- poarta numele de amigdalita, este bacterianastreptococ si trebuie tratata deoarece tratamentul inadecvat cu antibiotice poate avea urmari
nefaste asupra organismului. Tratament chirurgical- amigdalectomie. Antibiograma; penicilina;
beta-hemolitic grupa A; moldamin; musca cordul si linge articulatiile.
Adenoidita- inflamatia tonsilei faringiene, care apar mai frecvent la copii dar si la adulti,
se caracterizeaza printr-o respiratie pe gura cu posibilitatea ca infectia de la tonsila faringiana sa
se extinda la tonsila tubara si de aici sa ajunga in urechea medie.
Fistulele traheo-esofagiene- anomalii congenitale care sunt asociate cu atrezie
esofagiana. In 90% din cazuri partea proximala a esofagului se termina cu un buzunar si partea
7

inferioara comunica cu traheea. In buzunaraul care se formeaza se depoziteaza mucus care este
inghitit in timpul deglutitiei.
Fistula tip B- partea proximala a esofagului comunica cu traheea si partea distala cu
stomacul.
Fistula tip C- fistula pura, esofagul comunicand cu stomacul si din partea sa proximala
desprinzandu-se o prelungire spre trahee.
Aceste fistule apar datorita faptului ca persista o separare anormala intre esofag si trahee, prin
neconsolidarea septului traheoesofagian.
Cancerul de esofag- se traduce prin displagie(tulburari in deglutitie) deoarece reduce
lumenul esofagian pana la 30-50%. Esofagul se examineaza cu esofagoscopul si cand durerea
devine marcata semnaleaza faptul ca tumora s-a extins la tesuturile periesofagiene. Semnul este
hipertrofierea nodulilor cervicali profunzi inferiori care compreseaza si nervul laringeu recurrent;
cu aparitia raguselii.
Lezarea esofagului- se produce foarte rar, deoarece este un organ profund. De regula
apare ca o complicatie pentru alte interventii chirurgicale, cele mai multe de asemenea in cazul
de traumatisme. Este asociat frecvent cu o leziune a cailor respiratorii care il protejeaza. Se
spune ca lezarea esofagului fara tratament este mortala. Si in interventiile chirurgicale, se poate
muri in 50%din cazuri(2000).
Anestezia plexului cervical- ramurile plexului cervical se exteriorizeaza la niv marg post
a m scm. Anestezia sa se poate face pe o cale laterala introducand anestezicul in 2 puncte, unul
dat de intersectia liniei care merge de la vf mastoidei la tuberculul lui Chasseiang la un lat de
deget sub mastoida, respectiv la incrucisarea dintre orizontala prin marg sup a cartilaj tiroid si
marginea post a scm. Altii se recomanda ca anestezia prin 3-4 pcte prin marg post a scm, mj
acestei margini purtand numele de punctum nervosum/al lui Ernam.