Sunteți pe pagina 1din 8

Anatomia clinica a pulmonului si inimii

Leziunile pleurei cervicale si a varfului pulmonului


Deoarece varful pulmonului si cupola pleurala depasesc clavicula si prima coasta, o
leziune la nivelul cervical poate leza atat pleura cat si varful pulmonului. Prin lezarea pleurei
cervicale se produce intrarea aerului in cavitatea pleurala cu formarea unui pneumotorax, care
are ca urmare comprimarea pulmonului cu aparitia insuficientei respiratorii. Aceste leziuni se
produc mai frecvent la nou-nascut si la copilul mic, care prezinta regiunea cervicala mai scurta.
Leziuni ale pleurii in alte parti decat regiunea cervicala
Pleura depaseste limita inferioara a toracelui, mai prcis la nivelul partii drepte a
unghiului infrasternal si la nivelul unghiurilor costo-vertebrale drept si stang. Mai prcis, aceste
zone care depasesc limita inferioara a toracelui sunt localizate in partea posterioara a extremitatii
superioare a rinichiului, ceea ce face ca in interventii chirurgicale pentru abordul rinichiului, una
din complicatii sa fie si sectiunea pleurala.
Colapsul pulmonar
Cavitatea pleurala este o cavitate virtuala, cele 2 foite pleurale fiind alipite una de
cealalta prin adeziunea creata de catre lichidul pleural. Aceasta cavitate pleurala poate deveni
reala prin patrunderea aerului sau a sangelui ca urmare a ruperii pulmonului si a pleurei
viscerale, sau ca urmare a perforarii peretelui toracic si a pleurei parietale. Cand patrunde aerul,
colectia poarta numele de pneumotorax si poate fi produsa fie printr-o leziune pulmonara in care
este afectata si pleura viscerala, fie printr-o rana penetranta ce afecteaza si pleura parietala.
Pleura parietala poate fi lezata si intr-o fractura costala.
Cand intre cele 2 foite se acumuleaza lichid seros, se formeaza hidrotorax.
Cand se acumuleaza sange, afectiunea se numeste hemotorax, acumularea datorindu-se
fie lezarii vaselor intercostale sau a lezarii parenchimului pulmonar.
Pleurectomia
Pleurectomia consta in excizia unei parti a pleurei. Obliterarea cavitatii pleurale, ca si
pleurectomia, nu dau tulburari functionale apreciabile. Pot apare dureri suportabile la efort.
Uneori este nevoie ca sa se practice o aderenta intre cele 2 foite pleurale cu ajutorul unei pudre
usor iritanta, care impiedica hemotoraxul spontan recidivant.
Pleurita
Foitele pleurale sunt foarte subtiri si aluneca una pe cealalta in timpul miscarilor
respiratorii, nedeterminand aparitia niciunui sunet care sa poata fi ascultat. In inflamatia
pleurala(pleurita) foitele pleurale se ingroasa si atunci cand se misca in timpul expirului sau
inspirului, intre ele se produce o frecare pleurala, care poate fi detectata stetoscopic ca si cum ai
freca 2 bucati de matase. Aceste ingrosari pleurale ca urmare a inflamatiei suprafetelor pleurale
pot duce la aparitia aderentelor pleurale, necesitand de multe ori pleurectomia.
In pleurita, apare o durere vie care se manifesta ca un junghi care apare in special la efort.
In aderentele pleurale se constata si o hipertrofie a nodulilor axilari, in care va drena limfa
pleurala si a pleurei viscerale care este incarcata cu particule de carbon.
Pulmonul beneficiaza de metode de explorare clinica cum ar fi inspectia, palparea,
percutia si auscultatia.
La inspectie trebuie sa constatam valoarea unghiului infrasternal care in mod normal
trebuie sa aiba aproximativ 90 de grade, cand este obtuz se pune problema existentei unui
emfizem, cand acest unghi este ascutit se pune problema unui torace paralitic, se apreciaza
spatiile intercostale, frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii.

Prin palpare se apreciaza dezvoltarea canaliculului adipos, a stratului muscular, se


descopera punctele dureroase, se pot descoperi noduli limfatici hipertrofiati cu posibilitatea
existentei unui emfizem subcutanat si se pot aprecia vibratiile vocale, manevra care completeaza
auscultatia.
Percutia digito-digitala se face simetric, de sus in jos, mergand dinspre anterior spre
lateral si posterior. Se apreciaza amplitudinea sonoritatii normale, crescuta sau scazuta, timbrul
sau timpanismul care creste de sus in jos pentru ca depinde de grosimea paturii de aer.
Auscultatia se face cu stetoscopul si permite aprecierea zgomotelor respiratorii.
Pacientul examinat respira profund, cu gura deschisa, varful pulmonului se asculta
supraclavicular. Pulmonul se asculta de sus in jos, pana la baza vertebrei T10. Posterior se
asculta intre marginile mediale ale scapulelor, iar anterior la nivelul manubriului sternal si a
liniilor sternale, parasternale si se asculta cu atentie la nivelul primelor 2 spatii intercostale. La
aceste zone se apreciaza zgomotele respiratorii bronsice, care este un zgomot mai aspru si mai
intens decat cel respirator normal. Zgomotul respirator normal poarta numele de murmur
vezicular. Este un zgomot filtrat de parenchimul pulmonar si de catre peretele toracic, fiind
generat de pasajul aerului la nivelul cailor respiratorii centrale si periferice, prin transformarea
fluxului de aer din turbulent in flux laminar la nivelul bronhiolelor. Este perceput in faza
inspiratorie ca un zgomot dulce si continuu ce dispare progresiv incepand cu 2/3 ale fazei
expiratorii. In diferite afectiuni, aceste zgomote respiratorii normale sunt modificate aparand asa
numitele rauri caracteristice afectiunilor pulmonare, rauri care pot fi: sibilante/siflante care sunt
ascutite fiind asemanate cu un ciripit de pasarele, romflante care sunt seci, sonore asemanate cu
un sforait sau un zgomot de porumbel, fiind grave, umede/crepitante asemanate cu zgomotul pe
care il produce atunci cand punem sare intr-o tigaie pe plita, mucoase asemanatare zgomotului pe
care il produce apa care se varsa dintr-o sticla rasturnata.
Vibratiile vocale
In timpul vorbirii, respiratiei corzile vocale vibreaza si aceste vibratii se transmit prin
trahee, bronhii, la nivelul parenchimului pulmonar si de aici peretelui toracic putand fi simtite la
palpare. Hemitorax- 33.
Vibratiile vocale diminua pana la disparitie in pneumotorax sau in pleurezie lichidiana si
sunt mai puternice, intarite in condensari ale parenchimului pulmonar- pneumonii.
Variatiile lobilor pulmonari
Pulmonul drept are 3 lobi ca urmare a existentei a 2 scizuri, cel stang 2 lobi. Sunt situatii
cand la pulmonul drept lipseste o scizura, sau la pulmonul stang avem si o scizura orizontala. Pe
partea dreapta, in aproximativ 1% din cazuri exista asa numitul lob azygos al pulmonului, este un
lob accesoriu care se datoreaza faptului ca vena azygos mare nu mai descrie crosa deasupra
pediculului pulmonar, ci trece pe deasupra apexului pulmonului drept si are drept urmare izolarea
partii mediale a varfului pulmonului cu formarea unui lob accesor care poarta numele de lob
azygos.
Flotabilitatea pulmonului
Pulmonul proaspat si sanatos contine aer si daca se ia o portiune din parenchimul
pulmonar si se introduce intr-un vas cu apa, ea va pluti, proba care poarta numele de docimazie
pulmonara.
Pulmonii patologici plin cu lichid sau pulmonul unui nou-nascut mort care nu a respirat,
fragmente din ei introduse intr-un vas cu apa se scufunda. Aceasta proba serveste in medicina
legala pentru a determina daca nou-nascut a fost mort sau a murit dupa ce a respirat, sau daca
individul a murit prin innec- a inghitit apa, pulmonul cu lichid se scufunda.

Inhalarea particulelor de carbon


Pulmonii persoanelor care traiesc in zone nepoluate, a persoanelor care nu fumeaza au o
coloratie rozie spre deosebire de pulmonii celor care fumeaza activ, pasiv sau traiesc in zone
poluate, care prezinta pulmoni inchisi la culoare cu zone de depozite de carbon.
In aerul inspirat si fumul de tigara inhalat se gasesc particule de carbon sau particule
iritante, care sunt ingerate de catre fagocite si care sunt transportate la nodulii limfatici care
capata un aspect gri-negru foarte bine vizibil la necropsie. Substantele iritante sunt raspunzatoare
si de aparitia tusei caracteristice-tuse tabacica.
Inhalarea corpilor straini
Bronhia dreapta este mai scurta, mai larga si mai apropiata de verticala si de aceea un
corp strain inhalat se deplaseaza catre bronhia dreapta si fie se opreste la acest nivel producand
insuficienta respiratorie fie merge mai departe catre bifurcatia traheei.
Bronhoscopia
Se face cu un aparat numit bronhoscop cu care se exploreaza suprafata interioara a traheei
pana la bifurcatia acesteia, unde se observa pintenele traheal care este o expansiune
cartilaginoasa a ultimului inel traheal, fiind dispusa in plan sagital si avand marginile bine
delimitate. Se poate patrunde pe bronhia principala si se pot aprecia diferite structuri sau
compresiuni care pun problema existentei unei tumori.
La nivelul toracelui se descriu anumite zone critice care se manifesta in special prin
dureri, de regula la palpare exacerbeaza, care sunt ca urmare a existentei unei patologii pleurale
sau pulmonare. Varful pulmonului este zona critica in TBC.
Durerile care sunt parasternale sunt caracteristice neoplasmelor si diverselor stenoze
pulmonare. Durerile spre baza pulmonilor sunt caracteristice bronsitei cornice si
bronsiocaziei(dilatatia bronhiilor).
Astmul bronsic
Consta in retractia generalizata a cailor respiratorii cu diminuarea accentuata a fluxului de
aer spre plaman si aparitia insuficientei respiratorii si daca nu se intervine la timp se poate muri.
Survine de regula pentru scurte perioade si uneori vindecarea poate fi spontana, dar de cele mai
multe ori este necesar tratamentul. Se produce un spasm al musculaturii netede cu edematierea
mucoasei si prezenta de mucus in lumenul bronhiilor si bronhiolelor. Acest spasm este favorizat
la nivelul bronhiolelor si ea poate fi obstruata total. Episodul alergic este declansat de diferiti
factori spasmogeni, eliberati de catre corpul persoanei respective, eliberandu-se in acelasi timp si
substante bazo-active. Spasmul bronhiogen afecteaza in special expiratia.
Tromboembolia pulmonara
Consta in obstructia unei artere pulmonare sau a unui ram de-al sau ce duce la blocarea
circulatiei si privarea de sange a teritoriului sub obstructive(infarct pulmonar), de asemenea
gravitatea infarctului pulmonar depinde de rapiditatea instalarii. Obstructia lenta permite
dezvoltarea unei circulatii laterale, obstructia brusca este mortala. Cauzele sunt din cele mai
variate, poate sa fie un trombus, un embol grasos, o bula de aer care circula in curentul sangvin
in directia pulmonului care poate fi cu originea tocmai in membrul inferior.->varice(dilatatii
venoase) favorizeaza un trombus, cheag sangvin-> jum dr cord ventricul drept, artera pulmonara.
Leziunile pleurale in general
Pleura viscerala este insensibila la durere, deoarece este lipsita de fibre nervoase pentru
sensibilitatea generala.
Pleura parietala este dureroasa datorita fibrelor nervoase pe care le primeste de la nervii
intercostali si de la nervul III, de aceea iritatia sa produce durere locala dar si durere reflectata.

Pleura costala si pleura periferica diafragmatica isi propaga durerea pe aceleasi teritorii
cu peretele toracic si abdominal.
Pleura mediastinala si pleura centrala diafragmatica isi propaga durerea pe aceleasi
teritorii corespunzatoare bazei gatului si umarului. dermatoame C3,4,5
Cancerul pulmonar
Este cancerul care iti poate prinde cu masa pulmonara nervul frenic, producand paralizia
hemidiafragmului corespunzator. Poate ingloba de asemenea nervul laringeu recurent care are
simptomul principal acea raguseala(m.laringelui) si poate sa produca si paralizia corzii vocale.
Carcinomul bronhiolar
Are ca punct de plecare epiteliul arborelui bronsic, se spune ca el este cel care are drept
cauza fumatul(hartia tigarii cancerigena, nu tutunul). Acest carcinom bronhiolar da nastere la
metastaze, care urmeaza circulatia sistemica, invadand peretele sinusoidelor capilare sau venule
intrapulmonare.
Carcinomul bronhogen
Se mai numeste si carcinom cu celule scuamoase sau in graunte de orez. Ia nastere in
mucoasa bronhiilor mari, manifestandu-se la inceput printr-o tuse persistenta, productiva si cu
hemoptizie. Metastazele se transmit la nodulii toracici, iar metastazele hematogene se pot
localiza in creier, in os, chiar in tesutul pulmonar, suprarenale, primii noduli limfatici atinsi sunt
nodulii supraclaviculari.
Rezectiile pulmonare
Interventia chirurgicala este numai dupa o diagnosticare precisa si se poate face o rezectie
chirurgicala segmentara cand este vorba de abces pulmonar sau o tumora diagnosticata precoce,
se poate face lobectomie sau pleurectomie.
Puncte de auscultatie:
-tricuspida, medio-sternal la niv cart. 5
-orificiul pulmonar- spatiul 2 intercostal stg, langa stern
-orif aortic- spatiul 2 intercostal drept, langa stern
Mediastinoscopie si biopsia mediastinala
Introducerea mediastinoscopului printr-o incizie deasupra manubriului, aproape de
incizura sternala, cu ajutorul caruia se exploreaza nodulii limfatici mediastinali, se pot preleva
segmente din cartilajul costal, se pot rezecta tumori mici etc.
Tot prin examen radiografic se poate aprecia daca mediastinul este mai larg decat normal,
care se poate intalni intr-o hemoragie intramediastinala, in limfom malign, in hipertrofie cardiaca
cu decompensare.
Semnificatia chirurgicala a sinusului transvers al pericardului
Acest sinus serveste pentru oprirea sau derivarea circulatiei sangelui in vasele mari, in
interventiile pe cord, cum ar fi pontajul arterei coronare. Cand este nevoie sa se plaseze un plan,
sau sa se practice o ligatura pentru a introduce tuburile unui aparat de derivatie.
Accesul pe vena cava superioara si vena cava inferioara
Ambele artere au un segment intrapericardic si pt a fi accesate trebuie deschis sacul
pericardic.
Pericardita
Este o inflamatie a pericardului, intre cele 2 foite ale pericardului seros apare frecatura
pericardica, care la stetoscop da zgomotul de frecare a 2 bucati de matase. Intre cele 2 foite ale
pericardului seros se poate acumula lichid care provine din capilarele pericardice si care are drept
consecinta comprimarea cordului, determinand incapacitatea sa de a se dilata si in felul acesta de

a se umple complet cu sange. De aceea trebuie eliminat acest lichid prin punctie pericardica sau
paracenteza pericardica, care se face in spatiul 5-6 intercostal stang, pe marginea sternului, pe
marginea superioara a coastei subiacente pentru a nu leza vasele toracice interne. La acest nivel
atat pulmonul cat si pleura stanga descriu acea incizura- trigonul pericardic, locul de
punctionare. Se poate punctiona si in unghiul infrasternal- procedeu infrasternal al lui Haller si
aici poate fi lezata artera toracica interna.
Atunci cand exista un pneumotorax se controleaza in mod obligatoriu daca nu exista si un
pneumopericard, pentru ca aerul poate sa se extinda de-a lungul planurilor de tesut conjunctiv in
cavitatea pericardica.
Decompensarea cardiaca congestiva
In pericardica ca urmare ca este comprimat cordul, nu se poate umple cu sange complet.
In decompensare, cordul nu expulzeaza sangele in ritmul in care il primeste, producandu-se
astfel o dereglare a circulatiei normale a sangelui cu formarea unui depozit de sange ce nu este
expulzat ce impiedica cordul de a se dilata complet, limitand astfel afluxul sangvin in ventricul,
dand asa numita tamponata cardiaca care cel mai frecvent este mortala. Printr-o lovitura de cutit
la nivelul cordului se formeaza un hemopericard ce determina compresiunea cordului care se
poate produce si in infarct, determinand astfel slabirea circulatiei ca urmare a comprimarii
cordului, sangele refluand in VCS si venele fetei si gatului care se dilata foarte puternic.
Anomalii de pozitie a inimii
Dextrocardia- inima este in partea dreapta, se datoreaza unei curburi anormale a tubului
cardiac embrionar ce are ca urmare o inversare a pozitiei cordului care se poate insoti de o
inversare in oglinda a pozitiei marilor vase si a arcului aortic.
Situsul inversus- situatia in care inversarea pozitiei cordului este insotita si de inversarea
pozitiei celorlalte organe.
Percutia cordului
Da informatie despre densitatea si dimensiunile cordului. Se practica in spatiile
intercostale 3,4,5 intre cele 2 linii medio-axilare dreapta si stanga. Se constata ca rezonanta se
reduce pentru a atinge matitatea la aproximativ 6 cm de marginea stanga a sternului.
Anomalii ale septului interatrial
Este vorba de acea comunicare interatriala, ca urmare a comunicarii septului primum cu
septul secund, aceasta comunicare poate fi redusa fara probleme de circulatie, dar poate fi mare
si in acest caz prezinta repercursiuni hemodinamice grave, sangele trecand in atriul drept,
determinand o crestere a volumului atrial si Vd si o dilatatie a arterei pulmonare. Statisticile arata
ca aceasta comunicare poate exista intre 15-25% din adulti.
Anomalii ale septului interventricular
Intereseaza numai portiunea membranoasa, foarte rar portiunea musculara, orificiile de
comunicare interventriculara in portiunea musculara obstruandu-se spontan in copilarie. Aceasta
comunicare interventriculara poate fi izolata cel mai frecvent si reprezinta 25% din bolile
cardiace congenitale. Are diverse marimi, de la 1 la 25 mm, fiind raspunzatoare de aparitia
hipertensiunii pulmonare ce duce la decompensare cardiaca.
Stenoza valvei trunchiului pulmonar
Este o retractie a acestei valve, care are drept urmare reducerea debitului sangvin a
ventriculului drept, care este expulzat in artera pulmonara ceea ce determina o hipertrofie a
acestuia. Valvulele pulmonare sunt sudate intre ele si aceasta fuzionare micsoreaza foarte mult
orificiul de pasaj al sangelui din ventricul in pulmonara.
Insuficienta valvulara pulmonara

Valvulele au marginea libera si subtire. Daca se ingroasa, ele nu se mai inchid complet si
sangele reflueaza in ventriculul drept determinand aparitia unui suflu cardiac, cu toate urmarile
sale.
Atac/accident cardio-vascular
Cand un tromb se formeaza sau ajunge in atriul sang, va fi expulzat in sistemul arterial
producand o obstructie a arterelor periferice, in special pe carotide determinand un accident
vascular cerebral-AVC ce are ca urmare o paralizie in partea corporala controlata de zona
cerebrala ischemiata. Ram cerebral stg- paralizie pe jum dr.
Insuficienta valvulara si suflul cardiac
Cea mai afectata este valva mitrala, la nivelul careia se formeaza noduli pe cuspide,
aparand astfel neregularitati sau tulburente in fluxul sangvin deoarece cuspidele se cicatrizeaza si
se retrag determinand instalarea insuficientei mitrale.
Insuficienta aortica
In aceasta situatie pulsul este depresibil, adica scade brusc in diastola si creste puternic in
sistola urmatoare. Obstructia fluxului sangvin sau pasajul sangelui sub forma afectata(dintr-un
vas ingust in vas larg) determina aparitia unui vartej ce produce vibratii auzibile sub forma de
sunet. De asemenea, determina aparitia unei senzatii vibratile superficiale ce se simte la nivelul
tegumentului, deasupra unei zone de tulburenta si care se numeste tri/frenisment.
Stenoza mitrala
Se caracterizeaza prin aparitia asa-numitului rulment diastolic, adica un suflu de
tonalitate grava, cu sonoritate maxima la nivelul varfului inimii. Stenoza mitrala se vindeca prin
tratament chirurgical, prin instalarea unei proteze valvulare.
Stenoza aortica congenitala
Este o micsorare a lumenului aortic, fie la nivel valvular, fie deasupra sau dedesubtul
insertiei valvulare, ce are ca urmare hipertrofie ventriculara stanga.
Anevrismul de aorta ascendenta
Este o dilatare a portiunii distale a aortei, favorizata printre altele si de faptul ca la acest
nivel aorta nu este acoperita de pericard.
Variatii ale arterelor coronare
De regula sunt 2 artere coronare, dreapta si stanga, sunt situatii cand una dintre coronare
domina in vascularizatia cordului 15%. Sunt situatii in care pot exista 3 artere coronare, cea de a
treia coronara putand fi o artera ventriculara anterioara(f ant Vd), sau o artera circumflexa 4%.
Sunt situatii in care coronara stanga prin interventriculara anterioara stanga nu trece pe fata
posterioara a cordului, se termina in santul interventricular anterior, in apropierea varfului inimii.
Sunt situatii in care interventriculara posterioara poate fi dubla sau chiar tripla, vascularizand si o
mare parte din fata posterioara a ventriculului stang. Sunt situatii in care artera circumflexa se
termina ca interventriculara posterioara. Sunt situatii in care artera circumflexa se termina cu 2
sau 3 ramuri pe toata fata posterioara a ventriculului stang si chiar in santul interventricular
stang.
Ateroscleroza coronariana si infarctul miocardic
Pe peretele intern al aortei se produc acumulari de lipide care obstrueaza lumenul aortic
formandu-se asa-numitele plagi de aterom si instalarea lenta a acestora permite dezvoltarea
cailor colaterale, insa miocardul nu este suficient vascularizat si se produce o ischemie a
miocardului care poate fi mortala. Circulatia cardiaca este terminala si de accea obstructia unei
artere coronare sau a unui ram arterial coronarian produce necroza teritoriului miocardic deservit

ca urmare a insuficientei vasculare, se produce infarct miocardic. Coronarele se anastomozeaza


terminal!
Angina pectorala(angor pectoris)
Se manifesta prin dureri violente si constrictive care apar precordial, apar in stress ca
urmare a vasoconstrictiei arteriale, in efort fizic chiar dupa un plans bogat sau dupa o expunere
brusca la frig. Durerea se deosebeste de cea din infarct prin faptul ca dispare la repaus, la
administrare de nitroglicerina sublinguala.
Pontajul coronarian
Sunt situatii in care arterele coronare au lumenul obstruat 40->60%. Se folosea vena
safena mare ca segment venos, mai recent vena toracica mare. Deasupra, implantezi dedesbtul
obstructiei, din vena safena mare(are putine valvule, putini afluenti); in prezent a toracica
int/epigastrica inf.
Angioplastia coronariana
Consta in introducerea unei sonde cu implantarea unui balonas la nivelul obstructiei
coronariene care se umfla si dilata vasul. Interventia necesita administrare de trombochinaza
pentru a evita formarea trombilor.
Lezarea nodulului si a fasciculului atrio-ventricular
Prin stenoza arterei interventriculare anterioare se produce o tulburare a vascularizatiei
nodului atrio-ventricular cu aparitia unui bloc atrio-ventricular, ceea ce necesita introducerea
unui pace-maker, un stimulator cardiac artificial. Tulburarea de circulatie poate atinge numai un
ram din fasciculul atrio-ventricular, asa numitul bloc de ramura, stimulul este transmis prin ramul
sanatos si declanseaza sistola unui singur ventricul si ulterior stimulul ajunge si la celalalt
ventricul, determinand asa-numita contractie sincrona tardiva.
EKG
Determina potentialele de actiune ale tesutului miocardic embrionar si a miocardului.
Este metoda care pune diagnostic de tulburare cardiaca, de infarct miocardic si se face si dupa
proba de efort sau de toleranta la efort.
Reanimarea cardiaca
Se executa o presiune in partea inferioara a sternului care poate fi comprimat si infundat
4-5 cm posterior, presiunea duce la expulzia sangelui din inima prin vasele mari, daca cordul se
opreste in timpul interventiei chirurgicale pe torace, se face un masaj cardiac direct/intern.
Tuburarile de ritm se corecteaza prin acel pace-maker cardiac artificial care nu este altceva decat
un generator de impulsuri(marimea unui ceas de buzunar), care are un fir conductor si un
electrod care se introduce prin sistemul vascular si se fixeaza pe fata interna a ventriculului, pe
un trabecul carnos si emite impulsuri de contractie cu frecventa stabilita de noi.
Fibrilatia cardiaca
Este o anomalie a activitatii musculare cardiace prin aparitia de contractii mici si
multiple, convulsive a fibrelor musculare, da nastere unor convulsii rapide a peretelui cardiac,
neregulate, ca urmare a unor impulsuri necontrolate pe care le primesc atriile, dar in cazul
fibrilatiei atriale circulatia ramane oarecum satisfacatoare.
Fibrilatia ventriculara
In caz de contractii neregulate ale fibrelor miocardice ventriculare nu este mentinuta
circulatia sistemica si coronariana. Este o consecinta a lezarii sistemului de conducere care face
ca sa nu mai existe nici un debit cardiac si daca persista cateva minute se ajunge la exitus/moarte.
90% dintre mortile subite sunt produse prin fibrilatie ventriculara.
Socul electric extern

Se practica cu electrozi mari, palete, ce consta in aplicarea unui curent electric la o


anumita intensitate care inceteaza miscarile cardiace care se reiau in cateva zeci de secunde, dupa
care cordul incepe sa bata normal.
Durerea cardiaca referita
Inima este insensibila la atingere, la ranire, la frig, la caldura, fiind insa sensibila la
ischemie si la anumiti produsi de metabolism. Fibrele aferente ale durerii cardiace merg cu nervii
cardiaci mijlocii si inferiori dar si cu fibre simpatice la segmentele medulare T1-T4 in special la
centrii de pe partea stanga. Durerea cardiaca viscerala este transmisa prin fibre viscero-aferente
care merg cu fibrele simpatice, fiind vorba de fibre care transmit impulsuri de la structuri
somatice, in special membrul superior. Durerea anginoasa se transmite prin aceleasi cai care
transmit durerea somatica din regiunea retro-sternala si pectorala stanga spre umar si fata
mediala a membrului superior stang, acesta din urma fiind inervat de nervul cutanat medial al
bratului, care se anastomozeaza cu ramuri perforante anterioare laterale din nervii intercostali 2
si 3, pe acesti nervi transmitandu-se si impulsurile viscero-aferente ale arterelor coronare.
Variatiile ramurilor arcului aortic
- 65% cazuri prezinta variante
-in 27% din cazuri carotida stanga ia nastere din trunchiul brahiocefalic
-din arcul aortic se poate desprinde o artera vertebrala(5%).
-artera tiroidiana mijlocie 10-15%
-2 trunchiuri brahiocefalice 1,2%
-artera subclaviculara dreapta cu traiect retroesofagian
Localizarea venei brahiocefalice stangi la copil
Poate fi apropiata de tegument, avand traiect cervical, gatul este scurt si poate fi lezata in
interventii la acest nivel.
Coarctatia de aorta
=stenoza aortei descendente, cea mai frecventa este postductala(inf de lig arterial) dar poate fi si
deasupra acestuia cu prognosticul mai putin grav, care permite circulatia colaterala prin
intercostala si toracica interna
Ruptura canalului toracic
Este situat post aortei si poate fi lezat in interventii chirurgicale la nivel toracic avand in
vedere faptul ca este mai greu vizibil si permite in felul acesta ca limfa sa se scurga in torace,
dand chilotorax-75-200ml/h. In viata embrionara exista 2 canale toracice dintre care la nastere
unul se obstrueaza, rar putand ramane 2 canale toracice care reprezinta de altfel singura varianta
a canalului toracic.
Timusul este glanda copilariei si involueaza dupa pubertate, dar nu dispare complet, el
producand limfocite T si la adult, este glanda care intervine in apararea organismului si se spune
ca epuizarea sa se datoreaza tocmai utilizarii in diferite maladii pentru ca s-a constatat ca o
persoana care nu a fost bolnava si moarta accidental prezinta timusul dezvoltat ca si cum ar fi
copil.