Curs I

Autoritatea judecatoreasca in statul de drept

1. Consideratii generale privind justitia;
2. Felurile jurisdictiei;
3. Principiile organizarii judiciare.
1. Consideratii generale privind justitia.
Justitie totalitatea organelor de justitie dintr-un stat, ansamblul legilor si al
instantelor judecatoresti, sistemul de functionare a acestor instante.
Notiunea de justitie are mai multe intelesuri:
- intr-un sens larg, justitia reprezinta un sentiment de echitate, de
dreptate chiar daca poarta amprenta subiectivismului celui care este
chemat sa infaptuiasca dreptatea;
- in sens juridic, notiunea de justitie desemneaza fie activitatea
instantelor judecatoresti dintr-un stat, fie organele care infaptuiesc justitia
in statul resepectiv.
Conceptul de jurisdictie are mai multe acceptiuni, doua dintre acestea fiind
relevante in procesul de infaptuire a justitiei in statul de drept.
Intr-o prima acceptiune, termenul de jurisdictie desemneaza puterea de a decide
asupra conflictelor ivite intre diferitele subiecte de drept, persoane fizice sau juridice,
prin aplicarea legii. Cuvantul jurisdictie vizeaza prerogativele si autoritatea conferite
unor categorii statale in scopul aplicarii legii, mai concret al infaptuirii justitiei.
In acelasi timp, s-a afirmat ca, notiunea de jurisdictie ca putere este insuficienta
pentru o calificare corecta a conceptului, deoarece, jurisdictia, este in realitate o
putere-datorie. Intr-adevar, judecatorul are nu numai facultatea de a judeca, ci si
datoria administrativa de a o face. De aceea se poate afirma ca termenul de putere (cu
referire la jurisdictie) nu este opus celui de functiune. Acesta din urma reprezinta un
complex de acte pe care un organ statal trebuie sa le indeplineasca.
Intr-o a doua acceptiune, jurisdictia desemneaza totalitatea organelor prin care
statul distribuie justitia. Constitutia si legea de organizare a sistemului judiciar se
refera uneori la instante si tribunale tocmai in aceasta acceptiune.
Exista si autori care desemneaza jurisdictia prin totalitatea persoanelor carora legea
le recunoaste puterea de a decide asupra litigiilor prin acte, avand autoritate de lucru
judecat. Acesta acceptiune a conceptului de jurisdictie prezinta interes teoretic si
practic din punct de vedere al studiului organizarii sistemului judiciar.

2. Felurile jurisdictiei.
Jurisdictia este clasificata dupa mai multe criterii. Aceste criterii se refera la
prezenta intereselor contrarii (existenta unei controverse, a unui litigiu), la materia
supusa judecatii, la intinderea atributiilor si la normele juridice cu principiile
aplicabile.
- jurisdictia conteincioasa si jurisdictia gratioasa sau voluntara.
Jurisdictia conteincioasa repezinta principala componenta a activitatii desfasurate
de organele judiciare. Cu toate acestea, se sustine ca jurisdictia gratioasa este la fel de
importanta ca si cea conteincioasa. Se constata si o amplificare a atributiilor
neconteincioase conferite prin lege instantelor judecatoresti, intra in aceasta categorie
procedura privind inregistrarea partidelor politice, precum si unele atributii de
publicitate mobiliara si imobiliara.
- jurisdictia civila, penala, administrativa si contitutionala.
Criteriul distinctiv al acestei diviziuni este materia supusa judecatii. Jurisdictia
civila si penala este de competenta acelorasi organe judiciare. Deosebirea dintre ele
este determinata de natura diferita a cauzelor supuse judecatii - jurisdictia civila are ca
obiect o pretentie civila, iar jurisdictia penala o fapta cu caracter penal. Asemanarile si
deosebirile dintre jurisdictia civila si penala deriva din natura raporturilor juridice
deduse judecatatii.
O componenta importanta a jurisdictiei o constituie conteinciosul
administrativ. Si aici decurg din natura raporturilor juridice ce formeaza obiectul
judecatii. Jurisdictia adminstrativa se realizeaza in present, in Romania, tot de
instantele judecatoresti de drept comun, chiar daca competenta si procedura urmeaza
si unele reguli specifice.
Jurisdictia constitutionala se realizeaza printr-un organ specializat al statuluiCurtea Constitutionala, care, in sistemul legislatiei romane, nu face parte din
structura organelor judiciare propriu-zise. Ea are ca scop exercitarea unui control
asupra constitutionalitatii legilor (art.146 din Constitutie).
- jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala.
Distinctia dintre jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala se intemeiaza pe
amplitudinea atributiilor conferite diferitelor autoritati judiciare.
Jurisdictia de drept comun are atributii ce se rasfrang asupra tuturor cauzelor
civile.
Jurisdictia speciala are o sfera de actiune limitata. Ea se intinde doar asupra
cauzelor ce-i sunt atribuite in baza unei legi speciale. Jurisdictiile speciale, la randul
lor, sunt distincte de jurisdictiile extraordinare, acestea fiind create expres de lege in
scopul solutionarii unei cauze concrete sau privind o anumita persoana..

- jurisdictia de drept si jurisdictia de echitate.

Jurisdictia de drept se caracterizeaza prin preexistenta unor reglementari pe care
judecatorul trebuie sa le aplice in activitatea sa. In cadrul jurisdictiei de echitate,
magistratul trebuie sa caute in fiecare caz solutia ce corespunde mai bine conceptiilor
morale si economice predominante in societate.
3. Principiile organizarii judiciare.
In doctrina romaneasca si in cea straina s-au formulat si sustinut anumite principii
care guverneaza activitatea de infaptuire a justitiei ca serviciu public. Principiile
organizarii judiciare reprezinta reguli esentiale ale functionarii optime a strucutrilor
statale abilitate sa realizeze actul de justitie potrivit pevederilor actelor normative in
vigoare.
Organizarea judiciara are ca obiectiv de baza asigurarea respectarii drepturilor la un
proces echitabil si judecarea proceselor de catre instante judecatoresti in mod impartial
si independent de orice influente externe.
1. Principiul legalalitatii instantei

Legalitatea este unul din principiile fundamentale in activitatea tuturor organelor de

stat si a cetatenilor si consta in respectarea cu strictete a legilor tarii. Un rol important
in asigurarea legalitatii revine instantelor judecatoresti superioare, care verifica
legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele inferioare.
2. Egalitatea in fata justitiei

Acest principiu semnifica faptul ca, justitia se realizeaza in mod egal pentru toti,
fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex, orientare sexuala,
opinie, apartenenta politica, avere, origine ori conditie sociala sau de orice alte criterii
discriminatorii.
3. Dreptul la aparare

Garantarea dreptului la aparare a partilor pe tot parcursul procesului este o cerinta

de prim ordin intr-un sistem procesual care urmareste ca hotararile pronuntate de
instantele judecatoresti sa exprime adevarul si sa fie conforme cu legea.
Garantiile cerute pentru realizarea acestui drept sunt in principal:
- obligatia organelor judiciare de a incunostinta pe invinuit sau inculpat inainte de
a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, urmand a
fi consemnat acest lucru in procesul-verbal de ascultare;
- obligatia organelor judiciare de a lua masuri pentru asigurarea asistentei juridice
a invinuitului sau inclupatului, cand acesta nu are aparator ales;
- obligatia organelor judiciare de a incunostinta pe invinuit sau inclulpat despre
fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia;
- obligatia organelor judiciare de a administra probele necesare in aparare.

Spre deosebire de procesul penal, in procesul civil, partea nu poate fi obligata sa

aiba aparator, dar daca ea apreciaza ca este necesar sa recurga la serviciile acestuia,
instanta nu-i poate refuza acest drept.
4. Gratuitatea justitiei

Semnificatia acestui principiu este aceea ca partile nu trebuie sa plateasca pe

judecatorii care le solutioneaza cauza si nici pe procurori, magistratii asistenti sau pe
grefieri. Gratuitatea justitiei este unul dintre factorii care dau prestigiul instantelor de
judecata si in acelasi timp determina pe judecatori ori pe ceilalti functionari sa-si
indeplineasca indatoririle.
5. Caracterul permanent si sediul stabil al instantei

Toate instantele sunt permanente, in sensul ca functia lor se indeplineste in mod

continuu, in succesiunea zilelor, fara alte intreruperi decat cele provocate de zilele
nelucratoare sau de sarbatorile legale.
Vacanta judecatoreasca nu inseamna o intrerupere a activitatii instantelor
judecatoresti, ci doar un regim mai usor de serviciu, pentru a ingadui magistratilor si
celorlalti functionari sa-si efectueze concediul de odihna, prin rotatie. In considerarea
sediului stabil, instantele sunt sedentare, in sensul ca au sediul in localitatea de
resedinta stabilita prin lege, acesta fiind permanent si prestabilit.
6. Organizarea justitiei pe sistemul dublului grad de justitie
Acest principiu presupune ca instantele judecatoresti sa nu se situeze la acelasi
nivel ierarhic, dar ele sa fie grupate doua cate doua, astfel incat un proces judecat intro instanta sa poata ajunge apoi in fata unei instante superioare. Existenta acestui
control constituie o garantie pentru parti ca o eventuala eroare va fi inlaturata, iar
pentru judecator un stimulent pentru a-si indeplini atributiile cu maxima exigenta si
profesionalism, stiind ca hotararea sa poate fi controlata.
7. Principiul colegialitatii

Sunt posibile doua sisteme de compunere a instantei: judecatorul unic si completul

din doi sau mai multi judecatori. Este criticat sistemul judecatorului unic, deoarece un
singur judecator se expune mai puternic resentimentului acelui care pierde procesul,
pe cand in cazul formatiei colegiale hotararea apare ca fiind mai impersonala. Este o
garantie mai buna a impartialitatii datorita controlului reciproc dintre judecatori.
8. Instantele judecatoresti sunt unitare

Acest principiu face ca aceiasi judecatori, selectionati in acelasi mod si supusi

aceleiasi situatii legale sa solutioneze orice cauza, indiferent de natura sa (civila,
penala, administrative, comerciale, de familie, precum si orice alte cauze pentru care
legea nu stabileste o alta competenta). La unele tribunale, curti de apel, exista mai
multe sectii, dar aceasta repartizare a atributiilor, justificata de motive de ordin pur
administrativ, nu aduce nicio atingere acestui principiu.
4

9. Independenta judecatorului si supunerea lui numai legii

Independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, sunt de natura sa asigure

calitatea si obiectivitatea hotararilor judecatoresti, sa aspire incredere partilor in
activitatea instantelor si sa sporeasca astfel prestigiul justitiei.
Judecatorul este independent fata de parti pentru ca nu este remunerat de acestea,
asa cum este cazul avocatului, notarului public, fata de orice alte interese, de partid sau
de alta natura. Curtea Constitutionala este independenta fata de orice autoritate
publica si se supune numai Constitutiei si prezentei legi. Curtea de Conturi
functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei si isi desfasoara activitatea in mod
independent in conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie si de legile tarii.