MATERIALE METALICE FOLOSITE LA CONSTRUIREA

UTILAJELOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARA

(CONTINUARE)
A.Tratamente termice
A.1.Recoacerea otelurilor
A.2. Calirea otelurilor
A.3. Revenirea
B. Tratamente termochimice
C. Cuprul si aliajele sale
A. TRATAMENTE TERMICE
Proprietatile otelurilor si ale fontelor pot fi imbunatatite prin tratamentele
termice si termochimice.
Tratamentele termice presupun operatii de incalzire si racire a aliajelor aflate in
stare solida, efectuate cu scopul de a modifica structura.
Modificarea structurii determina modificari a proprietatilor:
- fizico-chimice
- tehnologice
Structurile din diagramele de echilibru se obtin prin racirea foarte inceata a
aliajelor. Aceste structuri se numesc structuri normale sau de echilibru.
Diagramele de echilibru sunt construite in coordonate temperatura-compozitia
chimica a aliajului.
Diagramele de echilibru furnizeaz informatii despre:
- domeniile de existen a fazelor;
- temperaturile la care se produc transformri;
- structura aliajelor la diferite temperaturi.
Principalele diagrame de echilibru pentru amestecurile metalelor binare sunt :
- diagrama de echilibru cu solubilitate totala in stare solida a
componentilor (fig.1)

Fig. 1. Diagrama de echilibru cu solubilitate totala in stare solida a

componentilor
Curba lichidus este curba deasupra careia nu sunt prezente decat lichidele.
Curba solidus este curba dedesuptulcareia nu sunt prezente decat solidele.
-

diagrama de echilibru cu solubilitate partiala a componentilor

(fig.2)

Fig.2 Diagrama cu solubilitate partiala a componentilor

diagrama de echilibru cu insolubilitate totala in stare solida a

componentilor (fig.3)

Fig.3. Diagrama cu insolubilitate in stare solida

-

diagrama cu solubilitate limitata si variabila a componentilor

Fig. 4. Diagrama cu solubilitate limitata si variabila

In diagrama de echilibru cu solubilitate limitata si variabila se observa ca:
solubilitatea componenilor variaz cu temperatura
la rcire solubilitatea scade avnd loc cristalizri secundare
interseciile izotermelor cu liniile Cf i Dg indic pentru fiecare
temperatur compoziia fazelor a i b
la formare eutecticul este compus din E = a C + bD
datorit variaiei solubilitii n stare solid au loc transformri se
produce o separare de b din a, respectiv de a din b.
Evidentierea punctului eutectic cu parametrii temperatura 183 oC si 61,9 %
compozitia amestecului de metale punctul corespunzator unui amestec de
substane sau elemente chimice cu punctul de topire cel mai sczut dintre toate
compoziiile posibile din acele substane este prezentata in fig. 5.

Figura 5. Evidentierea punctului eutectic

In conditii de racire mai rapida transformarile de structura din diagrama de
echilibru nu mai au timp sa se realizeze complet. Aceasta determina modificari
de structura, dar si modificari a proprietatilor.
Cand racirea este foarte rapida, transformarile nu mai au loc, rezultand cu
totul alte structuri si proprietati. Acestea constituie o stare in afara echilibrului,
numita stare instabila (metastabila) a aliajului.
Un aliaj in stare instabila poate reveni la stare stabila prin incalzire.
Transformarile de structura si modificarile proprietatilor corespund
urmatoarelor tratamente termice :
- Recoacerea presupune obtinerea structurii normale (de echilibru) prin
racire lenta
- Calire presupune realizarea structurii in afara echilibrului prin racire
rapida
- Revenire presupune incalzirea aliajelor calite in scopul de a le readuce
catre structura de echilibru.
Un ciclu de tratament termic este format din trei operatii succesive :
- Incalzire pana la o temperatura corespunzatoare tratamentului termic dorit
- Mentinere un timp oarecare la aceasta temperatura
- Racire pana la temperatura mediului ambiant cu o viteza corespunzatoare
tratamentului termic

In diagrama variatiei temperaturii in functie de continutul de carbon din structura

aliajelor se evidentiaza urmatoarele notatii:
- Linia PS se noteaza cu A1
- Linia GS se noteaza cu A3
- Linia SE se noteaza cu Acem
Tipurile de tratamente termice de recoacere sunt prezentate in figura 6.

Figura 6. Diagrama variatiei temperaturii in functie de procentul de C

cu evidentierea tipurilor de recoacere
Din figura 6, poate fi analizata orice transformare care pot fi simbolizate astfel :
- Transformarile de incalzire Ac1, Ac3 si Accem
- Transformarile la racire Ar1, Ar3 si Arcem

A.1.RECOACEREA OTELURILOR
- are ca scop obtinerea starilor de echilibru realizandu-se operatiile : inmuiere,
recristalizare, omogenizare a compozitiei chimice, detensioanare.
- etapele specific recoacerii otelurilor sunt:
Incalzire la o temperatura determinanta
Mentinere la aceasta temperature
Racire foarte lenta (in cuptor cu un gradient de 50 oC/h) sau lenta (in aer
linistit cu un gradient de 100oC/h)
TIPURI DE TRATAMENTE DE RECOACERE
A.1.1.) Recoacerea de regenerare are drept scop transformarea structurilor
cu graunti mari (cu rezistenta mica la soc) in structuri cu graunti mici.
In functie de temperatura de incalzire, in dragrama anterioara se evidentiaza
zonele :
a.1.1.1) recoacerea de regenerare completa care presupune
incalzire peste Ac3 cu 30-50oC cu viteza mica (100oC/h) cand structurile
ferito-perlitice se transforma in austenite
racire foarte lenta pana la 500-600oC pentru transformarea austenitei in
ferita si perlita
racire lenta.
a.1.1.2)Recoacerea de regenerare incompleta care presupune incalzire
intre Ac1 si Ac3 si racire lenta.
A.1.2.) recoacerea de normalizare are ca scop obtinerea structurii normale,
dar cu perlita mai multa si mai fina, deci materialul obtinut are o duritate mai
mare decat cea obtinuta prin recoacerea de regenerare. Prin aceasta metoda de
tratament termic, se obtin materiale metalice cu o structura uniforma, materiale
ce pot fi destinate fabricarii pieselor sudate.
Etapele recoacerii de normalizare sunt :
- Incalzire peste Ac3 cu 50-70oC
- Mentinere la aceasta temperatura pentru realizarea transformarii feritei si
perlitei in austenita
- Racire lenta care permite transformarea austenitei in ferits si cementita
secundara, rezultand perlita mai fina si in cantitate mai mare.
A.1.3) recoacerea de inmuiere (globulizare) are ca scop imbunatatirea
proprietatii de prelucrabilitate prin aschiere a otelurilor dure si extradure prin
obtinerea de perlita globulara cu duritatea mica (200HB) care este usor
aschiabila. Etapele acestui tratament termic sunt :
- incalzire la o temperatura peste Ac1 cu 10-50 oC
- mentinere timp de 4 -5 h pentru realizarea procesului de dizolvare a cementitei
sub forma de lamele
- racire foarte lenta pana la 600 oC cand se formeaza cementita sub forma de
globule
- racire lenta pana la structura finala dorita.
A.1.4) recoacerea de omogenizare are ca scop obtinerea omogenitatii
chimice a aliajelor. Se realizeaza in urmatoarele etape:
- incalzire aproape de linia solidus pana la 1000-1200 oC
- mentinere timp indelungat (12-100 h) pentru difuzia elementelor de aliere
- racire foarte lenta pana sub Ar1
- racire lenta pana la definitivarea structurii finale.

A.1.5) recoacere de recristalizare se aplica pieselor din oteluri moi obtinute

prin deformare plastica la rece (laminare, ambutisare, indoire etc). Prelucrarea
prin deformare plastica la rece determina alungirea grauntilor de ferita, iar
materialul se ecruiseaza, devenind mai dur si mai putin plastic. Prin recoacere de
recristalizare, otelul ecruisat revine la starea moale. Procesul de recristalizare
incepe la 450oC.
Etapele recoacerii de precristalizare sunt :
- Incalzire pana sub Ac1, adica cu 150-200 oC peste temperatura de
cristalizare, atingandu-se temperatura de 650 oC. La acesti parametri,
grauntii de ferita alungiti sunt inlocuiti cu graunti poliedrici.
- Mentinere la temperatura de 650oC, timp de 30 60 min
- Racire lenta.
A.1.6) Recoacerea de detensionare
Se realizeaza in timpul prelucrarilor cand in metal apar tensiuni interne
remanente cauzate de :
- Neuniformitatea racirii (mai ales dupa sudura)
Ecruisare (modificarea proprietilor unui metal sau unui aliaj n urma unui
proces de deformare plastic la rece sau la o temperatur inferioar celei la
care ncepe recristalizarea)
Tensiunile interne remanente induc urmatoarele modificari :
- Reduc rezistenta mecanica
- Favorizeaza ruperea la soc
- Micsoreaza rezistenta la coroziune
Tensiunile interne remanente se inlatura prin recoacerea de detensionare.
Etapele acestui tratament termic sunt :
- Incalzire pana la 450-650oC cu viteza mica ( 50oC/h) pentru a nu introduce
tensiuni interne suplimentare
- Mentinere 2-3 h (dupa ce s-a uniformizate temperatura in masa
materialului). Aceasta durata este mai mica atunci cand temperature de
incalzire este mare.
- Racire cu viteza foarte mica (30-100oC/h) pentru a nu introduce noi
tensiuni interne.

A.2. Calirea otelurilor

- se realizeaza pentru a induce otelurilor duritate si rezistenta mare la uzura
Principalele etape sunt :
- Incalzire realizata astfel :
pentru otelurile hipoeutectoide Ac3 + 50oC
pentru otelurile hipereutectoide Ac1 + 50oC
- Mentinere la temperatura de incalzire atinsa
- Racire rapida in apa rece (viteza de racire cca. 300 oC/s).
Obs. La incalzire in domeniul austenitic se obtine o solutie solida de carbon in
Fe - austenita. La racire rapida nu se formeaza ferita si perlita sau perlita si
cementita secundara, ci se formeaza o solutie de carbon in Fe numita
martensita. Martensita este un constituient foarte dur si fragil. Transformarea
austenitei in martensita se realizeaza cu o crestere de volum de 0,5 1,5 % ceea
ce face ca la piesele cu forme neregulate sa apara tensiuni interne.
Dupa modul in care se realizeaza racirea, se deosebesc urmatoarele metode
de calire :
a.2.1.) Calirea simpla presupune racirea prin introducerea piesei intr-un singur
mediu de racire (apa, ulei). Daca se aplica racirea rapida, exista riscul aparitiei de
crapaturi in structura piesei.
a.2.2.) Calirea intrerupta presupune racirea intrerupta prin introducerea piesei
in apa pentru racirea in cateva secunde, apoi in ulei pentru o racire mai putin
energica cu scopul de a transforma toata autenita in martensita. In acest fel, se
reduce riscul fisurarii pieselor.

a.2.3.) Calirea superficiala se realizeaza calirea unui strat superficial subtire,

miezul ramanand necalait. Etapele de realizare presupun incalzire rapida a unui
strat cu grosime de cativa milimetri si apoi racire cu jet de apa. Acest tratament
se aplica pieselor care trebuie sa aiba suprafata rezistenta la uzura si miezul
rezistent la socuri.
A.3. REVENIREA OTELURILOR
Acest tratament termic se aplica otelurilor care dupa calire au duritati mari, dar
sunt fragile si au tensiuni interne. Etapele de realizare sunt :
- Incalzire la temperatura sub Ac1
- Mentinere la aceeasi temperatura
- Racire.
Revenirea otelurilor poate fi :
A.3.1.) Revenire joasa (detensionare) se realizeaza la 150-200oC pentru o
diminuare a tensiunilor interne.
A.3.1.) Revenire medie se aplica la temperatura de incalzire de 350-450oC. In
timpul acestei transformari, o parte din martensita se transforma intr-un amestec
de ferita si cementita secundara, imprimand materialului metalic o duritate mai
mica si o structura elastica. Tratamentul de aplica pieselor din otel care in
exploatare trebuie sa fie elastice (de ex. arcuri).
A.3.3.) Revenire inalta presupune utilizarea unei temperaturi de 450-650 oC. La
acest tratament o cantitate mai mare de martensita se transforma intr-un
amestec de ferita si cementita secundara care imprima otelurilor calite
tenacitate, cu mentinerea duritatii si deci a rezistentei la uzura.

B. Tratamente termochimice
Tratamentele termochimice sunt tratamente termice care se efectueaz n medii
active din punct de vedere chimic i care realizeaz modificarea compoziiei
chimice, structurii i proprietilor straturilor superficiale ale pieselor metalice.
In mod obinuit, prin aplicarea tratamentelor termochimice se obine mbogirea
straturilor superficiale ale pieselor tratate n unul sau mai multe elemente
chimice (componente), numite elemente (componente) de mbogire, alese
convenabil scopului urmrit.
Transferul unui element de mbogire, din mediul care l conine (mediul de lucru
la efectuarea tratamentului) n stratul superficial al pieselor supuse
tratamentului, se realizeaz prin desfurarea a trei procese elementare:
disocierea mediului de lucru i obinerea de atomi ai elementului de
mbogire;
adsorbia elementului de mbogire la suprafaa pieselor supuse
tratamentului i
difuzia elementului de mbogire de la suprafaa pieselor spre interiorul
(miezul) acestora.
Principalele tratamente termochimice sunt :
B.1) Cementarea (tratamentul termochimic de carburare) are scopul imbogatirii
cu carbon a straturilor superficiale.
Obiectivele principale urmrite prin aplicarea acestui tratament se pot defini
astfel:
obinerea unui strat superficial dur, care s confere pieselor o bun rezisten la
uzare, performane sporite privind rezistena la solicitri mecanice variabile
(oboseal) i/sau mbuntirea comportrii n medii active de lucru (corosive);
asigurarea unui miez cu proprieti bune de rezisten mecanic i tenacitate,
care s confere pieselor o capacitate ridicat de preluare a solicitrilor mecanice
din exploatare.
Se realizeaza in etapele:
- incalzire pana la o temperatur de nclzire ti = 930 ... 950
austenitic intr-un mediu care cedeaza atomi de carbon
- mentinere pentru difuzia carbonului in stratul superficial.

C in domeniul

La cementare se poate folosi ca mediu un amestec de carbune de lemn si

carbonati.
Tratamentul termochimic de carburare se realizeaz:
- n mediu solid
- in mediu gazos.
In cazul carburrii n mediu gazos, piesele care se trateaz sunt introduse n
cuptoare etane, mediul de lucru (atmosfera creat n cuptoare) este bogat n CO

(oxid de carbon) sau CH4 (metan), iar reaciile de disociere care se realizeaz
pentru generarea de carbon activ sunt de tipul:
2CO Cactiv + CO2 sau CH4 Cactiv + 2H2.
n cazul carburrii n mediu solid, piesele sunt introduse n cuptorul n care se
face tratamentul mpachetate ntr-un amestec pulverulent, alctuit din 70...75 %
crbune de lemn (mangal) i 25...30 % carbonat de bariu; atomii activi de carbon
se genereaz tot din faz gazoas, prin desfurarea unor reacii chimice de
tipul:
2Ccrbune+ O2 2CO; 2CO Cactiv + CO2,
iar prezena carbonatului de bariu asigur o surs suplimentar de carbon activ
(care determin scderea substanial a duratei tratamentului), ca urmare a
realizrii unor reacii chimice de tipul:
BaCO3 + Ccrbune BaO + 2CO;
2CO Cactiv + CO2 sau
BaCO3 BaO + CO2;
CO2 + Ccrbune 2CO;
2CO Cactiv + CO2.
De ex. atomii de C difuzeaza cu viteze de 0,15 mm / h, iar pentru un strat de 1
mm grosime sunt necesare 7 h de tratament termochimic.
Cementarease aplica pieselor din oteluri moi cu continut scazut de carbon (sub
0,25%) care dupa tratamentul termochimic ajung sa aiba la suprafata 0,8 0,9 %
C intr-o structura perlitica.
Dupa cementare piesa se supune calirii cand in suprafata apare martensita dura
care imprima materialului rezistenta la uzura, duritate de 500HB, iar miezul
pieselor este moale si tenace.
B.2.) Nitrurarea are ca scop imbogatirea straturilor superioare in azot. Azotul
formeaza cu elementele de aliere nitruri foarte dure, rezultand straturi superficial
foarte dure.
Etapele tratamentului termochimic de nitrurare sunt :
- introducerea pieselor in mediu de amoniac gazos la 500-520 oC, avand loc
descompunerea amoniacului dupa reactia chimica :
2NH3 = 2Nactiv + 3H2
- mentinere in aceste conditii de temperatura si mediu chimic timp de 60-80 h.
Compoziia chimic a oelului sau fontei din care se confecioneaz piesele
supuse nitrurrii i parametrii de regim la care se conduce acest tratament se
stabilesc n funcie de scopul principal urmrit. Astfel, exista:
- Nitrurarea n scopul creterii rezistenei la uzura se aplic pieselor din
oeluri cu %Cm = 0,3...0,4 %, aliate cu elemente ca Al, Cr, Mo, care formeaz cu
azotul nitruri cu stabilitate termic mare i duritate ridicat.
- Nitrurarea n scopul creterii rezistenei la oboseal se aplic pieselor
folosite n construcia de maini, confecionate din oeluri carbon sau din oeluri
aliate obinuite (fr Al).

- Nitrurarea n scopul creterii rezistenei la coroziune se poate aplica

pieselor confecionate din orice fel de oel i pieselor din fonte cenuii sau cu
grafit nodular. Tratamentul se realizeaz la ti = 600...700 o C, cu o durat de
meninere m = 1 6 ore
B.3.) Carbonitrurarea are ca scop imbogatirea simultana cu C si N2 a stratului
superficial. Etapele realizarii tratamentului termochimic sunt :
- incalzire la 820 850oC intr-un mediu care cedeaza carbon si un mediu care
cedeaza azot. Se obtine astfel un strat superficial care contine carbonitruri
cu duritate foarte mare.

C. Cuprul si aliajele sale

Cuprul este alaturi de Ni, AL, Mg, Zn, Pb inclus in categoria metalelor neferoase
(figura 7).
Cuprul
si
aliajele
sale
Nichelul,
cromul
si aliajele
lor

Aluminiul
si aliajele
sale
MATERIAL
E
NEFEROA
SE

Magneziul
si aliajele
sale

Zincul
si aliajele
sale
Plumbul,
staniul
si aliajele
lor

Figura 7. Materiale neferoase

Cu are culoarea rosiatica, este greu (densit =8,95g/cm 3 ), este material metalic
maleabil, plastic, are rezistenta mecanica mica, duritate mica, rezistent la soc si
la coroziune atmodferica si are conductivitate termica si electria mare.
Se foloseste pentru confectionarea de tevi pentru schimbatoare de caldura.
Principalele aliaje ale cuprului sunt
- alama este un aliaj a Cu cu Zn.
Alamele pot fi :
- deformabile (moi, pentru presare sau dure in functie de cresterea
procentului de Zn)
Am+2 cifre. Ex : Am63 are 63% Cu si 37% Zn.
- turnate (simbol AmT cu un continut de 35-40%Zn)
- pentru lipit. (simbol AmT+2cifre+Lp)

bronzul este aliaj Cu cu aluminiu (Al), staniul (Sn), Be (Beriliu) si plumb

(Pb).
Exista :
- bronzurile laminabile folosite pentru obtinerea de table (contin 6-8% Sn),
armaturi , carcase de pompe (au 10-20% Sn)
- bronzurile turnate (moi sau dure in functie de cresterea procentului
de Sn)
- bronzurile cu aluminiu ce au 9% Al si prezinta rezistenta la coroziune mai
buna decat bronzurile cu Sn.