Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Antrenor de Fotbal Conversion Gate02
Antrenor de Fotbal Conversion Gate02
Intrebari / raspunsuri
de Mirco Visentini
CUPRINS
PREFATA
INTRODUCERE
1)ROLUL ANTRENORULUI
a) Cunoasterea
b) Participarea activa
c) Metoda
d) Varietatea si multiplicitatea
e) Simplitatea si claritatea
f) Evidenta
g) Adaptarea
2) FOLOSIREA UNUI SISTEM DE JOC
a) ... echilibrat
b) ... elastic
c) rational
LEGENDA
CAPITOLUL 1: ELEMENTE GENERALE
1) ISTORIC
a) Primele sisteme
b) Sistemul englez WM
c) Sistemul unguresc MM
d) Lacatul
e) Revolutia olandeza
f) Evolutia contemporana
2) TACTICILE FUNDAMENTALE INDIVIDUALE
a) 1 contra 1
b) Jucatorul si zona
3) ZONA SAU SPATIU INDIVIDUAL: FALSA DILEMA
a) Rolul individual
b) Jucatorul si zona
CAPITOLUL 2: APARARILE CU 4
1) FAZA DEFENSIVA
a) Lucrul cu jucatorul advers care poseda balonul
b) Lucrul langa jucatorul advers care poseda balonul
c) Neutralizarea miscarilor adversarilor
d) Propuneri de antrenament
2) SISTEMELE CU 4 APARATORI
a) 4-4-2
b) 4-3-3
c) 4-3-1-2
d) 4-2-3-1
e) 4-2-1-3
CAPITOLUL 3: APARARILE CU 3
1) FAZA DEFENSIVA
a) Ocuparea rationala a spatiilor
b) Iesirea si acoperirea purtatorului de balon advers
c) Probleme in 3 contra 2, 3 contra 3, 3 contra 4
d) Cum sa redublezi marcajul ?
e) Propuneri de antrenament
2) SISTEMELE CU 3 APARATORI
a) 3-4-2-1
b) 3-4-1-2
c) 3-3-4
d) 3-4-3
CAPITOLUL 4 : MIJLOCUL TERENULUI, ATACUL SI CONSTRUCTIA
1) MIJLOCUL
a) Mijlocul terenului cu 4 jucatori
b) Mijlocul terenului cu 3-5 jucatori
c) Lucrul defensiv
d) Legatura cu atacul
e) Analiza compartimentelor echipei
2) ATACUL
a) Principiile
b) Cum construiesti de acum retragerea cu 4,3 si 5 jucatori ?
c) Mijlocul terenului cu 4,3 si 5 jucatori
d) Cum sa ataci cu 2 sau 3 jucatori
3) PROPUNERI OFENSIVE PENTRU DIFERITE SISTEME
a) 4-4-2
b) 4-3-3
c) 3-5-2
d) Propunere de exercitii tehnice de constructie
CAPITOLUL 5 : SISTEMUL IN MISCARE
1) CONFRUNTARILE TACTICE
a) 4-4-2 opus altor sisteme de joc
b) 3-4-3 in opozitie cu alte sisteme
2) ADAPTAREA
a) 4-4-2 sau 3-4-3: cum schimbi cursul jocului
b) Un alt exemplu de adaptare: apararea in 5 (aici 5-3-2)
ANEXA
1) EXERCITII PENTRU 4-2-3-1
2) EXERCITII PENTRU 3-4-3
3) EXERCITII PENTRU 4-4-2
CONCLUZIE
Prefata
Nici una, nici alta. Aceasta lucrare isi propune sa ofere o structura celor ce vor dori, cu
timpul, sa aprofundeze subiectul chiar si in scris. Cititorul va gasi aici o analiza a
problematicilor ce tin de sistemele de joc si o serie de exercitii legate de diferitele sisteme, dar
mai ales modalitati de rezolvare ale problemelor aparute in timpul meciului de fotbal.
Daca aceste pagini vor isca critici, sugestii, obiectii, asta va insemna ca mi-am atins
scopul, acela de a vorbi in cunostinta de cauza despre fotbalul pe care il jucam, caci sunt de
parere ca in zilele noastre, mai mult ca niciodata, e necesar sa ne impartasim ideile, sa ne
confruntam certitudinile.
E vorba, de asemenea, de o lucrare scrisa de un antrenor care, timp de decenii a mers
seara de seara la stadion, si care spera ca cititorii au aceeasi mare pasiune pentru fotbalul
adevarat si spectaculos. Fiecare antrenor, si acela la toate nivelurile, trebuie sa isi doreasca
imbunatatiri, sa fie cat mai profesionist posibil, sa dea tot ce are mai bun in el mereu.
Mi-ar placea sa cred si sper ca lectura acestei lucrari va adauga macar un pic la bagajul de
cunostinte al fiecaruia despre sistemelor de joc, dar ceea ce doresc mai presus de toate, repet,
e ca fiecare rand sa devina un subiect de reflectie, ca nimic sa nu fie trecut cu vederea, ca
fiecare analiza sa duca la o alta analiza personala, pentru ca retinem mai usor rezultatul
cercetarilor proprii!
Autorul
Dedic cartea mamei, copiilor si sotiei mele
Mirco Visentini: Nascut la Sospirolo, Belluno (Italia), in 1959, vechi jucator in Liga Nationala
(Elvetia), antrenor cu diploma de la Asociatia Elvetiana de Fotbal, antrenor de echipe de tineret
de pana la 14 ani, antrenor la nivel amator pana la 10 ani, pana la nivel profesional timp de 2 ani,
director tehnic timp de 5 ani, este autorul a numeroase carti despre fotbal.
INTRODUCERE
1) ROLUL ANTRENORULUI
Antrenorul, inainte de a-i antrena pe altii, trebuie sa stie sa se antreneze pe el insusi. Poate
nu din punct de vedere tehnic, tactic sau fizic, dar cu siguranta din punct de vedere al
personalitatii, al manierei de a se prezenta grupului, de a exprima, propune, dispune, pune in
practica si anticipa situatiile.
Principiile ce vor fi examinate sunt tot atatea reguli de comportament. Ele au o valoare
generala intrinseca si par independente unele de altele. In realitate, ele trebuie sa opereze de o
maniera interdependenta, unul in relatie cu celalalt.
Aceste principii reprezinta tehnici si metode de comportament ale antrenorului in
domeniul raporturilor cu grupul sau individual. Urmarea acestor principii permite antrenorului sa
stabileasca o metoda, sa aiba puncte fixe in comportamentul sau profesional , repere de
evaluare si de dobandire a certitudinilor.
Nu exista ordine de prioritate sau clasament ca importanta pentru asemenea principii.
Putem sa le utilizam in mod liber, in functie de circumstante. Pe masura ce antrenorul comunica,
interactioneaza in permanenta cu echipa, reprezinta catalizatorul din interiorul clubului, ne putem
imagina ca aceste principii vor fi utilizate frecvent, daca nu chiar sistematic.
Antrenorul trebuie sa si le insuseasca si sa le automatizeze: ele trebuie sa devina o
caracteristica, o parte a propriului sau patrimoniu cultural. Comportamentul natural, stiinta de a
actiona satisfacator, constient sau inconstient, folosind aceste principii devine o cerinta
indispensabila pentru competenta specifica antrenorului si pentru gestiunea grupului in ansamblul
sau.
Un sfat pozitiv si util pentru antrenor e acela de a nu uita aceste principii si de a-si aminti
ca acest lucru ii este util in cadrul profesiunii.
Aceste randuri ghid trebuie sa faca parte din bagajul antrenorului si ii vor folosi cu
siguranta sau mentinerea sau imbunatatirea propriei carisme, a propriului prestigiu si la
intretinerea propriei imagini personale.
Sa analizam acum regulile comportamentului antrenorului.
a) Cunoasterea
Pentru un fotbalist, e util sa stie de ce are nevoie pentru a-si imbunatati jocul, trebuie sa
inteleaga cum si de ce face un anumit lucru, deci de fiecare data cand noi simtim nevoia acestui
lucru si dorim sa scoatem in evidenta o situatie, un exercitiu, un comportament, trebuie sa
explicam intotdeauna obiectivele si modalitatile de a obtine acel lucru.
Asta nu inseamna ca antrenorul trebuie sa cunoasca obiectivele in chestiune, ci ca
antrenorul trebuie sa le faca cunoscute jucatorului, pentru ca obiectivul lui este sa aiba un
fotbalist capabil sa-si inteleaga propria performanta. Daca el e constient ca poate alege, jucatorul
poate deveni autonom si activ.
Memoria este efectiv una din functiile pe care se bizuie inteligenta. Ea consta in
capacitatea de a inregistra si de a putea folosi datele referitoare la ceea ce facem sau la ceea ce
cunoastem. Fara acest mecanism neurofiziologic, nu vom putea invata nimic nou, sau ameliora
performantele.
Trebuie, deci, sa folosim cunoasterea, atunci cand impunem un comportament.
b) Participarea activa
e) Simplitate si claritate
Acest subpunct, se refera, pe de o parte, la expresia verbala, si, pe de alta parte, la
prezentarea si executarea exercitiilor. In ce priveste exprimarea verbala, antrenorul nu e un
profesor de scoala. Trebuie doar sa-si aminteasca de faptul ca atentia unei persoane sau a unui
grup dureaza cateva minute, dupa care scade.
Din acest motiv, cand explicam si cand vorbim, trebuie sa stim sa folosim regulile celor 3
C : sa fim clari, concisi si completi.
Teoria e inutila, putin rentabila si adesea vatamatoare. In ceea ce priveste prezentarea si
executarea exercitiilor, nu trebuie sa propunem mijloace complexe si tot mai dificile pentru a
imbunatati prestatia jucatorilor. Chiar repetitia continua, variata si alternata cu gesturi simple,
clare si legate intre ele poate imbunatati bagajul jucatorului si al echipei.
Ea da, intre altele, un avantaj suplimentar: ca sa eviti saturatia, trebuie sa lucrezi asupra
exercitiilor care implica o extindere a zonelor centrale ale personalitatii. Exercitiile simple si clare
servesc si ele acestui scop. Sa stii sa simplifici executia inseamna, mai apoi, sa stii sa facilitezi
invatarea.
Daca un exercitiu e indispensabil pentru antrenor, dar dificil de inteles si asimilat, iar
executia lui devine haotica si prea putin utila pentru jucatori, trebuie lucrat pe variabilele
exercitiului:
- asupra timpului: poate fi executat lent, pana la mers
- asupra spatiului: crescand sau scazand spatiul de executie
- asupra modalitatii: adaugand miscari, folosind mainile, cu rezistenta pasiva, fara
adversari...
Prin urmare, in situatii stresante, antrenorul trebuie sa stie sa simplifice si nu sa dea
responsabilitati excesive.
e) Evidenta
Mijlocul cel mai simplu pentru a favoriza antrenamentul este imitarea. Intotdeauna trebuie
sa aratam schema tactica propusa. De cate ori propunem ceva nou, trebuie sa exprimam noutatea
verbal, aratand ceea ce ne propunem.
Nu e necesar sa fim mari campioni, nici mari jucatori pentru a demonstra o tehnica:
important e ceea ce vrem sa-i invatam pe jucatori. Antrenorul simplifica demonstratia, definind
timpii de executie, important fiind impactul practic.
Daca antrenorul nu poate, din diferite motive, sa execute o miscare, el alege un jucator sa
faca acest lucru in locul sau. In cazul problemelor ulterioare, el poate folosi imagini video. In
sfarsit, pentru a adapta metabolismul si asimilarea, exercitiul trebuie executat pentru o miscare
executata de mai multi jucatori, antrenorul poate simplifica folosind detalii semnificative. Pe
scurt, sa arati si sa executi e intotdeauna mai bine decat sa vorbesti doar.
In fotbal, toata lumea invata imitarea inca de la inceput: indiferent de executie, schema de
miscare pe care ne-o imaginam se refera la ceva sau cineva deja vazut. Daca dupa executam
miscarea in mod corect, chiar simplificat obtinem perceptiile, intelegerea si interpretarea aceluiasi
exercitiu.
g)Adaptarea
Un plan de lucru eficace si functional poate fi pus in practica numai daca stim capacitatile
diferite de raspuns si de reactii ale jucatorilor si factorii diferiti care influenteaza capacitatile
lor.
Asta nu inseamna obligativitatea de a se adapta situatiilor intr-o maniera pasiva. Inseamna
ca indiferent de tipul de propunere la nivel tehnic, tactic, fizic, de personalitate, trebuie sa
tinem mereu cont de capacitatile de raspuns tehnice, tactice, fizice si de personalitate ale
individului.
Nu putem planifica lucrul intr-o maniera obiectiva si straina de realitatea la care suntem
supusi. Numai pe baza capacitatilor de raspuns putem sa ne propunem un anumit tip de
activitate. Trebuie sa ne reamintim ca principiile antrenamentului sunt uneori opuse si ca
intervine problematica de a intelege de ce si cand unul functioneaza mai bine decat
celalalt. Un exemplu: la juniori, greutatea antrenamentului fizic nu poate fi propusa decat de
la o anumita varsta, si in conditii morfologice si motrice particulare.
Anumite propuneri pe plan tactic se fac nu numai pe baza interesului si participarii, ci si
cand raspunsul pe planul prestatiei este pozitiv. Nu putem propune tuturor aceleasi lucruri, in
acelasi fel si in acelasi timp. Fiecare jucator are un timp de asimilare propriu. Trebuie sa
tinem cont de el, mai ales cand lucram cu tineri, si trebuie sa evaluam viitorul lor sportiv. In
aceasta privinta, alegerile si evaluarile finale sunt, uneori, emise in graba in ambele sensuri
(pozitiv si negativ).
Nu trebuie sa ne lasam atrasi de prezent, trebuie sa cautam, sa trecem de evidenta: sa
analizam toate aspectele, nu numai pe acelea tehnice sau fizice ce apar imediat inainte de a
face o previziune. Inseamna sa luam in considerare si sa punem in practica cu probabilitati de
a ne insela. Acesta este fotbalul.
a) ... echilibrat
Trebuie sa luam in considerare in acelasi fel si in acelasi timp cele doua faze (ofensiva si
defensiva) pentru fiecare situatie de joc, si in fiecare moment prevazand si anticipand mereu
eventuala trecere de la o faza la alta, spunand ca, cu cat timpul de trecere de la o faza la alta e mai
rapid, cu atat mai bun este rezultatul. E adevarat, mai ales, la trecerea de la faza ofensiva la cea
defensiva.
Adesea, nu putem prevedea momentul schimbarii fazei, el poate depinde de mai multi factori
in acelasi timp.
De exemplu, nu putem ramane toti in 16 metri sa ne aparam, decat in anumite situatii. Deci,
cand mingea este degajata, cine o recupereaza daca nu exista jucatori plasati in zone stabilite ?
In acelasi timp, nu putem ataca fara o acoperire inteligenta. Asta nu inseamna ca aparatorii nu
pot participa la faza de pastrare a balonului, sau ca nu pot trage la poarta, ci doar ca echipa trebuie
sa stie sa pastreze o anumita acoperire cu, eventual, alternarea si schimbarea locurilor intre
parteneri. Ideal ar fi ca, inca de cand balonul e pierdut sau recuperat, fiecare jucator sa-si asume,
din punct de vedere mental si strategic, comportamentul adecvat in functie de situatia de joc.
Trebuie sa ne amintim mereu sa creem echilibru dependent de principiile si modalitatile de
dezvoltare tactice.
Asta inseamna ca, de indata ce recuperam balonul, jucatorii mai apropiati de portar se
preocupa de demarcaj in functie de portiunea de teren ocupata intr-un moment precis (nu e
obligatoriu sa alerge in avans), de exemplu un fundas se poate demarca retragandu-se pentru a
avea timpul si spatiul ce ii permite sa joace cu o anume siguranta. Sau, de indata ce pierdem
balonul, jucatorii apropiati de zona balonului se plaseaza intr-o maniera care sa faciliteze faza
defensiva, de exemplu, cel care pierde balonul va presa imediat noul purtator de balon sau va
reveni pentru a avea un maximum de jucatori in spatele zonei cu balon.
b) ... elastic
Sistemul de joc trebuie sa se adapteze cu usurinta fiecarui tip de comportament advers,
faza dezechilibre, schimband chiar datoria, functia sau pozitia pe teren a anumitor jucatori.
Elasticitatea permite sa pastrezi mereu echilibrele, chiar cu un comportament diferit.
In general, exista doua posibilitati:
- pastram, in orice fel, acelasi sistem deoarece caracteristicile jucatorilor permit sa faca fata
comportamentului echipei adverse in cele doua faze de joc.
- schimbam sistemul si cativa jucatori de pe teren, intotdeauna cu ideea ca jucatorii trebuie
sa cunoasca si sa interpreteze noua dispunere pastrand noile echilibre
c)...rational
El trebuie sa fie structurat pe baza caracteristicilor fizice, tehnice, tactice si de
personalitate ale jucatorilor de care dispunem.
Un sistem poate fi un obiectiv ca idee si structura, dar trebuie mai apoi sa se adapteze
capacitatilor, calitatilor si valorilor jucatorilor. Solutia ideala ar fi sa contezi pe jucatori care,
sunt facuti pentru sistemul agreat de antrenor. Dar cati antrenori isi pot permit acest lucru ?
Ar fi suficient sa gasesti fotbalisti apropiati in mentalitate si calitate de proiect.
Dupa aceea, eventual, putem insista pe problema urmatoare: in ce fel calitatile jucatorilor
se vor imbina ? Cum vom gasi echilibrul ?
Deci, fie un antrenor are posibilitatea de a obtine o grupa de fotbalisti in functie de propria
sa idee de joc, si deci un sistem de joc, fie el insusi trebuie, pastrand eventual propriile
principii din care se inspira, sa elaboreze, proiecteze, verifice si sa adapteze un sistem de joc
care sa permita dezvoltarea potentialului propriilor jucatori, avand ca obiectiv final creare
unei unitati echilibrate, elastice si rationale.
LEGENDA
JUCATORI
MINGE
TRAIECTORIA MINGII
MISCAREA JUCATORILOR
CONDUITA MINGII
JALOANE
ANTRENOR
1) Istoric
a) Primele sisteme
Nu vreau sa insist pe primele dispuneri in teren, unde aveam 8-9 atacanti si numai 1 sau 2
fundasi in meciuri incheiate adesea cu 0-0 (!).
Primul sistem care merita mentionat este sistemul piramidal (fig. 1) ce se poate rezuma la
un 2-3-5.
Din acest tipar lejer modificata a aparut metoda (fig. 2) un sistem care va insoti evolutia
fotbalului pana in Al Doilea Razboi Mondial.
Acest sistem specula vechea regula a jocului in afara jocului. Era nevoie, pe vremea
aceea, de mai mult de 3 jucatori intre cel care primea pasa si buturile portii pentru a fi in afara
jocului (astazi, 2 sunt suficienti).
Acest sistem se bizuia pe doua jucatori laterali de 16 m (intre care nu puteai sa te
infiltrezi fara sa nu ajungi in afara jocului), doi mijlocasi pe parti, si intre ei, un mijlocas axial,
capul ganditor al echipei, doi mijlocasi ofensivi si trei atacanti.
Nu se vorbea despre marcaj individual si echipa, din punct de vedere defensiv, prezenta
caracteristicile viitorului joc zonal (fig. 3, fig. 4, fig.5, fig.6)
Aripile adverse erau presate de mijlocasii laterali, in vreme ce cei doi mijlocasi laterali de
16 m asteptau in zona cel mai avansat centru advers. In plus, cei doi laterali acopereau pe cei
din zona de 16 m, daca ieseau pe aripi sau se acopereau reciproc daca jucatorul scapa pe
adversarul direct. Acelasi mijlocas eliminat in jocul de 1 la 1 echilibra linia de fund ca sa
compenseze eventualele zone descoperite.
Un rol foarte important era jucat de catre mijlocasul axial, care trebuia sa fie bun la jocul
aerian, capabil de temporizare si de joc indelungat pe aripi.
Cu acest sistem, Italia a castigat doua Cupe Mondiale (in 1934 si 1938) ca si Jocurile
Olimpice din 1936. Sistemul era, inainte de toate, defensiv, practic cu doi jucatori libero si axat
pe contraatac.
b)Sistemul englez WM
Schimbarea adusa de regula in afara jocului (doi jucatori, 1928) obliga antrenorii sa
dezvolte variante si o solutie tactica, capabila sa franeze incursiunile celor doi atacanti adversi, va
fi descoperita in Anglia. Sistemul WM iesea astfel la iveala. (fig. 7)
Marea noutate era introducerea conceptului de marcaj individual in sanul liniei defensive,
compusa de atunci din 3 jucatori cu cele doua aripi adverse marcate de cei doi laterali distantati,
in vreme ce mijlocul axial era la marcajul avancentrului. In mijlocul terenului erau 4 jucatori, in
vreme ce inainte se juca mereu cu 3 atacanti, practic, un 3-4-3 anterior.
Marea chichita ? Simplu: daca un atacant reusea sa-si elimine adversarul direct, ramanea
fara obstacol, motiv pentru care cei 3 fundasi deveneau aproape imbatabili in lupta de 1 la 1, si
rapizi. Ei trebuiau sa poata cu adevarat reveni rapid daca pierdeau un duel, altfel sa nu mai ai
adversarul in fata era sinonim cu sa fie in fata portii.
Cei doi laterali aveau tendinta sa cedeze spatiu, caci ei preferau in mod natural sa vada
aripa centrand mai degraba decat tragand spre poarta, mai ales pentru ca nu aveau acoperire din
spate. Iata de ce se centra atat de mult acum cateva decenii. In fapt, centrul era cel mai mic rau
pentru linia defensiva.
La mijloc, cei doi mijlocasi defensivi axiali marcau mijlocasii adversi cei mai avansati. Ca
o regula generala, ei asociau doi jucatori tehnici cu doi jucatori mai puternici din punct de vedere
fizic. Aripile jucau mereu cu centrari catre un centru inaintas puternic pe plan fizic.
Se tragea mult la poarta de la distanta pentru ca daca ajungeai sa-ti elimini adversarul
direct, culoarele erau libere fiindca ceilalti adversari se ocupau in continuare de un jucator pana la
limita celor 16 m, pentru a se arunca in ultima clipa asupra jucatorului cu balonul. Era, deci, timp
si spatiu pentru a trage de la distanta suturi pe poarta!
In general, sistemul WM cerea capacitati atletice, rezistenta la efort si disciplina pe plan
tactic. Nu parea adaptat jucatorilor plini de fantezie, cum sunt cei latini. Apararile WM erau mai
degraba pe spatii largi si dezorganizate. In definitiv, inainte se marca mai mult pentru ca era mai
putina organizare si diferente intre calitatile jucatorilor marilor echipe si cei ale altor echipe.
In vremea aceea erau scoruri mari, in vreme ce in zilele noastre rar vezi un 7-0, de exemplu.
Putin cate putin, s-a observat ca acest sistem avea prea multe lacune pe plan defensiv si
pentru ca un atacant se trezea adesea singur in fata jucatorului advers care-l marca. Evident ca s-
au facut cercetari pentru a corecta culoarul de sut.
c) Sistemul unguresc MM
Lovitura fatala sistemului englezesc WM a fost sistemul unguresc MM (fig. 8). Maghiarii
se aliniau cu doi mijlocasi ofensivi care inaintau folosind marile spatii create de aripile plasate
intr-o maniera foarte larga, motiv pentru care mijlocasii laterali adversi erau constransi sa ramana
la distanta mare unul de altul. Falsul mijlocas ofensiv atragea in afara zonei aparatorul axial.
Aparatorii din sistemul englezesc erau incapabili sa se corecteze din punct de vedere tactic
si efectiv ungurii castigau cu usurinta meciurile, folosind sistemul lor, fara a cuceri totusi Cupa
Mondiala din 1954.
In tarile occidentale nu exista o veritabila scoala de antrenori. Se intampla adesea ca
atunci cand o echipa cu metoda infrunta o echipa jucand in sistemul englezesc WM, ea suferea
de inferioritate numerica la mijlocul terenului (fig. 9).
Era suficienta o singura miscare de retus tactic. Se cerea, de exemplu, aripii sa efectueze o
munca dubla, sa stie sa atace si sa se apere pentru a degreva astfel unul din cei doi mijlocasi
laterali de 16 m si pentru a permite, deci, altuia sa-l marcheze pe atacantul central.
Dintr-o data s-a adoptat un sistem extrem de eficace si de sigur. Se bizuia iremediabil pe
un al patrulea jucator in sanul liniei defensive ca sa permita acoperirea intregii latimi a terenului,
si acest fapt se punea in practica in urmatoarele doua maniere:
- se plasau 4 fundasi in zona
- se plasau 3 jucatori + 1 libero in spatele lor
d) Lacatul
Ca sa echilibrezi mijlocul terenului, s-a cerut aripii sa revina cat de des posibil. Acest
jucator trebuia, deci, sa fie foarte complet, bun atat in aparare cat si in atac.
De atunci, s-a trecut de la o extrema la alta, numarul incredibil de mare de atacanti aliniati
la inceputul secolului a lasat loc fundasilor si mijlocasilor de teren mereu mai incarcati cu sarcini
(fig 10).
Pana si Brazilia,cu un 4-3-3 in zona axata pe aparare, castiga Campionatele Mondiale din
1958 si din 1962(fig 11).
e) Revolutia olandeza
Fotbalul se indrepta usor, dar sigur spre sisteme din ce in ce mai defensive, cand, la
Campionatul Mondial din 1974, a aparut echipa Olandei: Ajax-ul lui Cruyff si multi alti jucatori
foarte buni dadeau lectii de ani de zile lumii si la prima aparitie in cadrul unei competitii
mondiale, echipa Portocaliilor si al lor 4-3-3 (fig. 13) pareau sa aiba un start bun pentru a se
impune in aceasta competitie.
In ce consta exact faimosul fotbal total ? Nu exista roluri fixe, jucatorii schimba
continuu locul, fara sa dea puncte de reper adversarilor. Ca urmare a acestui fapt, se pune accent
enorm pe jocul in afara jocului, jocul la ofsaid.
Reversul medaliei e faptul ca, din punct de vedere defensiv, exista scapari. Jocul la ofsaid
se aplica mai ales in zonele avansate. Jucatorii au tendinta sa nu faca presiuni asupra purtatorului
de balon advers, din cauza fizicului masiv. Vazand numarul important de jucatori de inalt nivel
din aceasta echipa, te intrebi in mod spontan: ce e mai bun, sistemul sau jucatorii ?
f) Evolutia contemporana
Astazi, evolutia este foarte rapida, in special in cele mai mari campionate europene, unde
exista o mare varietate de sisteme si de strategii. Fotbalul se indreapta catre o mare evolutie. Pana
acum 30 de ani, totul sau aproape totul era lasat pe seama calitatilor individuale. Acum se pune
mult accent pe organizare, lasand deoparte calitatile individuale.
Si in urmatorii ani se va pune accent pe calitatea individuale si i se va adauga o organizare
a jocului din ce in ce mai complexa. E calea cea mai justa, dupa parerea mea, si cea mai bogata in
perspective.
A)1 CONTRA 1
Sa luam in considerare insusi fundamentul apararii individuale, stiinta jocului 1 contra 1
defensiv (baza piramidei).
1) Posibilitati
a) Purtatorul de balon soseste din fata sau lateral. Aparatorul se sprijina pe varful picioarelor
si priveste mingea pentru a fi mai activ in miscare. In plus, el trebuie sa fie atent in caz de
fenta, sa nu miste gambele si nici mingea, si deci, daca privim balonul, impiedicam fenta.
Daca atacul este in diagonala, protejam cu corpul, in vreme ce daca atacul este lateral si
vrem sa impingem adversarul catre exterior, picioarele sunt in afara liniei in care avanseaza
balonul.
Duelul trebuie sa fie initiat cand purtatorul de balon advers pierde contactul cu balonul, cu
piciorul:
- exterior, daca adversarul cauta sa te elimine prin exterior
- interior, daca adversarul incearca sa treaca prin interior
Duelul trebuie initiat apropiindu-se de balon cu piciorul de sprijin, mai degraba paralel cu
balonul. A fi dezechilibrat in partea din spate inseamna a nu putea sa lovesti balonul cu o forta
suficienta asa cum il lovesti cu interiorul piciorului. Astfel, pierzi cu usurinta duelul.
E important ca fundasul sa aiba un comportament activ, impinzand adversarul sa faca
greseli, de exemplu facandu-l sa piarda controlul balonului. E foarte important ca niciodata sa nu
te apropii mai mult de minge, mai ales departe de poarta pe spatiile largi, in inferioritate
numerica. Daca din contra, purtatorul de balon soseste la o distanta de la care poate suta, trebuie
sa poti oferi cea mai mare parte a corpului pentru a putea contra si proteja poarta.
Daca atacantul incearca sa castige lupta de 1 la 1 in forta, adesea impingand mingea in
adancime si alergand in urma ei, aparatorul are doua optiuni:
- daca nu se apropie de minge, va neutraliza actiunea sosind primul la balon, pentru ca are
un avans asupra adversarului
- daca se apropie de minge, taie calea adversarului, pentru ca nu mai are timp sa ajunga la
minge, oferind o bariera mobila si producand o obstructie mai mult sau mai putin
periculoasa, in functia de pozitia lui pe teren.
b) Adversarul primeste balonul din fata, aparatorul ataca adversarul din fata / de la dreapta /
de la stanga
- trebuie sa fii foarte rapid in timp ce balonul curge, sa iei in primire adversarul cat mai
departe posibil de poarta
- sa alegi momentul potrivit pentru a lua pozitia de baza, stiind sa evaluezi distanta: e
important sa nu fii fixat de adversar
- sa ai capacitatea sa alergi rapid, sa incetinesti si sa te pozitionezi, coborand bazinul
c) Adversarul primeste balonul cu umerii rasuciti
- vezi balonul, esti in interior intre adversar si poarta, cu un balon lent si un adversar oprit,
incerci sa inaintezi
- daca situatia nu permite, simti cu o mana adversarul, fiind atent sa nu ii permiti sa se
sprijine
- il impiedici sa se intoarca
- daca se intoarce, intri in duel. Duelul trebuie jucat cand purtatorul e la jumatatea terenului,
pentru ca e momentul in care acoperirea balonului e cel mai putin asigurata
- daca jucatorul este foarte aproape sau apropiat de careul de 16 m, te plasezi lateral cu
bratele deschise pentru a-l prinde in cusca.
d) Pe o minge indepartata
- vezi balonul si adversarul
- esti in interior in raport cu adversarul si cu poarta
- nu esti atacat de minge, ci mergi in intampinarea ei
Distanta in raport cu adversarul difera:
- In functie de pozitia pe teren. Ca regula generala, se spune ca marcam strans atunci cand:
Esti aproape de poarta
Adversarul e aproape de balon
Purtatorul de balon advers nu vede poarta sau o vede, dar nu poate inainta in
adancime
- Marcajul e mai larg in situatiile opuse
2) Cateva idei de antrenament
Exercitiul A (fig. 1): A si B se confrunta pentru o minge prin oprire, alternand cu piciorul drept si
cu piciorul stang
Exercitiul B (FIG. 2): A cauta sa-l fixeze pe B, care fara sa se lase abordat, se retrage din pozitie
pana cand A se duce pe dreapta sau pe stanga.
Varianta (fig. 3): Cand A impinge voit balonul cu piciorul, cauta momentul potrivit pentru duel.
Repeta exercitiul intors catre dreapta si catre stanga, cu purtatorul de balon care-si prelungeste
mingea spre interior.
Exercitiul C (fig. 4): A incearca lupta 1 contra 1 in forta pentru depasire, si B
neutralizeaza si cauta sa intercepteze balonul, dat fiind faptul ca el insusi nu e aproape de minge.
Varianta (fig. 7): B, de data asta intercepteaza, C il blocheaza, si in vreme ce B incearca sa revina,
alege momentul pentru duel.
Exercitiul E (fig. 8): Purtatorul de balon A se plaseaza cu corpul sau cu fata, astfel incat il vede
sau nu pe atacantul B, si fundasul C il marcheaza din interior. C adapteaza marcajul dupa
comportamentul vizual al lui A. De repetat exercitiul intors la dreapta si la stanga
Exercitiul F (fig. 9): 1 contra 1 in diagonala, cu contraatac. Cand atacantul pleaca cu balonul,
aparatorul iese sa preseze. Atacantul trebuie sa iasa din partea opusa (1 punct) si, de indata ce a
iesit, trage la poarta incercand sa marcheze (1 punct) sau sa-l infrunte la duel pe cel care-l
marcheaza (gol marcat = 1 punct). Aparatorul, daca castiga duelul, trebuie sa contraatace spre
linia de departajare de atacant. Aparatorul poate iesi din dreptunghi doar in cazul duelului in forta
al atacantului.
Varianta 1 (fig.10): 1 contra 1, lateral, cu contraatac: atacantul poate iesi prin linia de fund a zonei
(1 punct) sau lateral (doar din partea punctata, 2 puncte).
Varianta 2 (fig. 11): 1 contra 1 lateral la inaltime: atacantul nu poate iesi decat din partea
interioara pentru ca e aproape pe linia de fund.
Varianta 3: De repetat toate exercitiile impreuna cu un atacant cu spatele la poarta.
Joc pe aceasta tema: meci cu doua echipe complete sau jucatori care au un adversar unic
in echipa din fata. Fiecare jucator nu-si poate infrunta decat adversarul direct si invers. Fiecare
echipa are un libero, ce ramane doar in propria jumatate de teren si nu poate fi atacat cata vreme e
in posesia balonului, el nu joaca decat atingand de doua ori mingea. Este singurul care poate ataca
adversarul ce a scapat controlului adversarului sau direct sau sa redubleze marcajul.
Obiectivele jocului pe tema sunt multiple:
- determinare maxima de a nu fi eliminat in jocul de 1 contra 1, pentru ca in spate, cu
exceptia libero-ului, nimeni nu poate rezolva aceasta situatie.
- adaptare continua si repetata a tuturor formelor de lupta 1 contra 1 (din fata, lateral)
- exigenta constanta in efectuarea marcajului propriu in faza defensiva
- odata pierdut balonul, sa se obisnuiasca rapid sa-si marcheze adversarul direct
B) FUNDAMENTELE OFENSIVE
Distingem fundamentele individuale ofensive, luand in considerare doua aspecte:
- demarcajul
- tipurile de pase
3) Demarcajul
Prin demarcaj distingem anumite aspecte:
- demarcaj non-directional
- demarcaj directional in relatie cu situatia purtatorului de balon
- demarcaj directional in relatie cu propriul marcaj
- demarcaj directional in relatie cu cele doua aspecte
- demarcaj directional
a) Demarcaj non-directional
Acest demarcaj inseamna plasamentul jucatorului fara balon pe un culoar liber intre el si
purtatorul de balon, evitand astfel interventia aparatorului. Trebuie sa ne amintim doar ca
pentru ca demarcajul sa aiba un sens, trebuie sa fie efectuat de catre jucatorul sau jucatorii
prezenti in campul vizual al purtatorului de balon (fig. 12)
b) Demarcaj directional in relatie cu situatia purtatorului de balon
Jucatorul ce se deplaseaza, avand ca obiectiv receptia balonului, trebuie sa incerce sa fie
mereu intr-o pozitie care sa-i permita sa-l vada pe purtatorul de balon si poarta adversa.
Trebuie insistat asupra faptului ca niciodata, in afara situatiilor de siguranta extrema, nu
trebuie sa te demarci ramanand aliniat cu purtatorul de balon, pentru ca o eventuala
interceptare adversa ar elimina pe putin doi din jucatorii nostri. Trebuie sa luam in considerare
urmatoarele 3 tipuri de sprijin:
- sustinerea
- pasa laterala
- varful
Sustinerea este efectuata in spatele purtatorului de balon, in cazul in care el se afla in
imposibilitatea de a vedea poarta adversa si faptul ca e presat. In acest caz, nu poate juca
mingea decat spre inapoi. Atentie, a nu se plasa prea aproape de purtator, aparatorul ar putea
intercepta pasa in retragere. (fig. 13)
Pasa laterala e efectuata cand purtatorul de balon vede poarta, dar are un adversar in
apropiere care il impiedica sa joace in profunzime (fig. 14).
Varful este o pasa in profunzime care trebuie sa fie efectuata in cazul in care purtatorul de
balon vede poarta si are spatiu pentru o transversala (fig. 15).
c) Demarcajul in relatie cu propriul marcaj
Putem face distinctia presupunand de aceasta data ca purtatorul de balon poate efectua o
transversala in 4 pozitii:
- miscare lunga si pe urma contact
- miscare de contact si apoi lunga
- miscare de indepartare urmata de apropiere
- miscare de apropiere urmata de indepartare
In primul caz (fig. 16), fenta mai degraba lunga (trebuie efectuata cand purtatorul de balon
nu vede) ce pregateste a doua miscare de contact.
Miscarea lung-scurt trebuie sa fie efectuata cand adversarul marcheaza relativ larg si din
interior. E, deci, puternic in profunzime, dar slab la contact.
Pentru ce motiv trebuie efectuata fenta ? Din doua motive:
- inainte de toate, ea insala adversarul
- apoi, daca ea e realizata in maniera corecta, trebuie sa permita receptia balonului in bune
conditii
La extrema cealalta, fenta lunga-scurta in spatele liniei de fund, trebuie sa fie efectuata
cand fundasul marcheaza din interior si de foarte aproape. El este, deci, vulnerabil pe linia
de fund si asta fara a fi nevoie de o cursa lunga (fig. 17).
Miscarea larga in interiorva trebui efectuata cand fundasul marcheaza intr-o maniera
stransa, dar corecta in spatele atacantului, lasand astfel mult spatiu in interiorul terenului (fig. 18).
Natural, trebuie sa optam pentru miscarea opusa tendintei de a se indeparta, descriind un
semicerc, dupa ce, la inceput, am strans cand fundasul impiedica atacantul sa receptioneze
balonul pus in interior, dar, natural, mai putin cand balonul e dat spre exterior (fig. 19).
c) A da si a taia
A pasa si a declansa o cursa in latime, cautand sa ataci in zona oarba a fundasului (fig.
22).
d) A da si a schimba
Prin indepartare de fundas (fig. 23)
e) A da si a urma
In pasa, jucatorul care receptioneaza balonul nu-l poate juca in profunzime pentru ca este
strans de fundas din apropiere. Din acest motiv, jucatorul va ramane in sprijin in spatele
partenerului sau (fig. 24).
f) 1-2-3
Un jucator poate da si merge spre partenerul marcat cu conditia sa existe al treilea jucator
de sustinere. Cel care receptioneaza balonul se bizuie pe al treilea jucator si ii permite sa
serveasca in adancime, in miscare, celui care a pasat mingea. Acesta din urma trebuie sa ramana
in spatele celui care a primit balonul. In acel moment, el accelereaza si merge in adancime. Acest
lucru duce la evitarea situatiei ca sustinatorul, in eventualitatea unei interceptii, sa ramana fara
jucatori care sa-l apere pe plan defensiv.
In schemele precendente (fig. 25, 26) observam doua tipuri de 1-2-3, numite astfel pentru
numerele de pase efectuate pentru obtinerea combinatiei. Acelasi lucru merge pentru 1-2.
g) La antrenament
Putem folosi toate situatiile de joc de 2 contra 1, 2 contra 2, 3 contra 3 in functie de
obiectivele urmarite. In privinta jocurilor cu tema, putem disputa meciuri cu perechi fixe (fiecare
jucator are, in echipa opusa, un adversar fix) avand ca obiectiv demarcajul, si putem disputa
meciuri normale cu mai multi sau mai putini jucatori si cu un numar de lovituri libere sau
limitate. Situatiile aparute sunt foarte interesante in antrenamentul pentru pastrarea balonului.
Daca el nu poate relaxa marcajul pentru ca este deja in careul de 16 m si intr-o situatie ce
nu ii permite sa lase timp si spatiu adversarului, care, daca ar trebui sa receptioneze balonul, ar
putea trage la poarta, el nu poate indeplini in acelasi timp cele doua conditii primordiale (sa vada
adversarul si mingea). In acest caz, e necesar sa urmeze adversarul, si pentru un scurt moment, sa
nu vada mingea. Imediat dupa, cat mai repede posibil, trebuie sa revina in pozitia potrivita ca sa
poata vedea din nou, in acelasi timp, adversarul si mingea.
De ce aceasta exceptie? Daca pierde controlul asupra marcajului adversarului care s-a
indepartat, in careul sau de 16 m, si vede doar mingea, el risca sa fie depasit de minge si sa nu
mai poata interveni in timp util.
In vreme ce se deplaseaza si se apropie pentru a-si marca adversarul (B) intr-o maniera
stransa (miscarea 1 fig. 4), aparatorul se misca in spatiu, anticipand situatia, miscare ce-i va
permite sa evite interventia si il vom pierde prin anticipare (miscarea 2 fig. 4).
Pentru aceste ratiuni sau motive, este sfatuit sa-si marcheze si sa-si urmareasca
indeaproape adversarul, chiar daca pierde din vedere, pentru scurta vreme, balonul. Mai tarziu,
daca mingea n-a sosit, va relua marcajul individual, repozitionandu-se astfel incat sa vada si
balonul si adversarul.
Aparatorul din spatiul individual ar trebui sa gandeasca astfel, cand nu are mingea:
Nu e foarte important daca nu ajung sa recuperez balonul. Ceea ce e capital e faptul ca
adversarul meu n-o receptioneaza sau, cel putin, nu are suficient timp sau spatiu la dispozitie, mai
ales in suprafata de compensare. E foarte dificil sa marchezi in spatiul individual, pentru ca
parametrii de referinta se schimba tot timpul, din cauza miscarii balonului si adversarului. Nu
trebuie niciodata sa-mi urmez instinctul, si mai ales sa fiu reactiv si rational, capabil de alegeri in
functie de situatie.
B) Jucatorul si zona
Dupa analiza fazei individuale, sa trecem in revista problemele fazei defensive ale
sistemului de joc. Sa luam ca exemplu o aparare cu trei jucatori. Un jucator e cu adevarat
fundamental, vorbim aici despre libero. Reprezinta ultima aparare si, in mod normal, n-are nicio
sarcina specifica de marcaj asupra oricarui adversar. El este responsabil, pe latime, de zona din
spatele liniei defensive.
Aliniindu-se sau nu cu ceilalti aparatori, el decide de la ultima linie de aparare (dand mai
multa sau mai putina profunzime adversarilor). El e cel care stabileste daca si cand urca din nou
echipa, avansand sau facand sa urce ceilalti aparatori.
Pozitia lui, cand se afla in spatele celor de la marcaj, trebuie sa garanteze acoperirea altor
aparatori, motiv pentru care ei formeaza, la modul ideal, un triunghi in care el reprezinta varful
dinspre poarta (fig. 5). Asta ii permite sa ii ajute pe jucatorii de la marcaj, si in acelasi timp sa
protejeze zona periculoasa a apararii. Miscarea de asteptarea preventiva trebuie sa tina cont de
pozitia:
- balonului
- jucatorilor care sunt la marcaj
- portii
Daca cei doi jucatori de la marcaj sunt departe, postura pe care el trebuie sa si-o asume e
aceea care ii va permite sa-l protejeze pe partenerul din zona centrala, stiind ca ea este cea mai
periculoasa (fig. 6). Asta in mod sigur cu conditia ca sa nu fi iesit deja sa recupereze mingea sau
sa faca dublaj la marcaj.
Cautam, pe parcursul acestui exercitiu, sa vedem daca si cum cei trei aparatori liberi
(6, 4 si 3) stiu sa fie interschimbabili in zona calda a diagonalei. Subiectul principiilor
tactice defensive, 3 este considerat liber de orice marcaj cand actioneaza in propria zona
pentru ca noi putem exploata in profunzime diagonalele interne. In acelasi timp, vom observa
daca 2 si 5 arata constanta si hotarare la nivelul marcajului individual, cautand sa anticipeze
si sa impiedice, eventual, reusita unui jucator din zona lor si cum isi ajuta, din pozitiile lor
variabile, partenerii (e inutil sa urmaresti un adversar care se desprinde cand zona calda e in
pericol: in acest caz, trebuie sa executam diagonala defensiva mai utila in aceasta circumstanta).
Sa tinem cont, de asemenea, ca obiectivul atacantilor e acela de a ajunge sa traga la poarta
oricare dintre ei si ca cele doua echipe se infrunta 5 la 5. Ne aflam, deci, in situatia care
favorizeaza constant echipa ce ataca si impinge aparatorii sa se adapteze continuu (ajungem astfel
la obiectivul principal al acestui exercitiu).
In definitiv, trebuie sa aplicam un sistem de joc capabil sa satisfaca toate principiile de
echilibru, elasticitate si de ratiune, si in acelasi timp, sa respecte aceste tactici in cele doua faze
ale jocului.
Problema, deci, nu este ceea ce facem, ci in ce fel facem, nu conteaza ca e spatiu
individual sau zona!
CAPITOLUL 2: APARARILE CU 4
La sistemele cu 4 fundasi, depindem mai putin de adversar, acoperim intreg frontul de
atac advers, in vreme ce o aparare in 3 e mult mai dificila. La 3, in realitate, ne regasim cu 3
centrali si suntem la indemana numai daca adversarul aliniaza doi atacanti in diagonala. Daca
adversarul joaca, de exemplu, cu un atacant central si cu un atacant care se plimba de la dreapta
la stanga, suntem repede pusi in dificultate.
1) FAZA DEFENSIVA
Ca sa analizam metoda din timp, ceea ce ne-ar permite sa ne antrenam mai bine echipele,
trebuie sa precizez bazele interventiei mele:
- determinarea conceptului de inchidere si acoperire asupra purtatorului de balon advers
- determinarea timpului de inchidere asupra purtatorului de balon advers
- marcajul adversarului/adversarilor fara minge, dupa principiile zonei
- trecerea pe langa purtatorul de balon advers printre aparatori
- trecerea pe langa purtatorul de balon advers si eventuali alti jucatori adversi
- neutralizarea chemarilor din adancime adverse
- neutralizarea triunghiurilor adverse
- neutralizarea trecerilor in spate adverse
- impiedicarea pasei lungi adverse
- impiedicarea atacantilor adversi sa receptioneze balonul cu picioarele
- reglarea automatismelor defensive la pasele in retragere
- definirea comportamentelor aparatorilor in situatiile de inferioritate numerica sau in cazul
plasamentului defectuos
- definirea schimbarilor de joc rapide
- definirea marcajului central
Prin urmare, voi lua de asemenea in considerare situatiile in care, in aparare, vom adauga
mijlocul terenului si vor fi astfel analizate dedublarile intre aparatori si mijlocasi, fara a uita
analiza (in acest caz, cu cele doua blocuri) situatiile enumerate mai sus.
Pentru a incheia, compartimentul ofensiv va fi imbunatatit. Vom putea astfel completa
intr-o maniera definitiva asezarea echipei. Trebuie spus ca aceste exercitii presupun cunoasterea
fundamentelor defensive ca si comportamentul in lupta de 1 contra 1 si conceptul de marcaj al
jucatorilor fara balon (in zona sau in spatiu individual).
Fara aceste cunostinte, cu greu vor putea jucatorii sa inteleaga exercitiile propuse. Va
trebui sa ne intoarcem si sa recomandam inca de la inceput stapanirea luptei de 1 contra 1 in
aparare!
A) Lucrul cu purtatorul de balon advers
1) Acoperirea
Principiul fundamental al oricarei faze defensive e acoperirea garantata de catre un alt
aparator care se plaseaza in diagonala in spatele primului aparator, gata sa intervina in cazul in
care atacantul advers elimina adversarul care se afla in fata.
Sa analizam schema urmatoare (fig. 1): antrenorul indica un jucator (A/B/C/D), acesta
devina purtatorul balonului. In cazul nostru, A este purtatorul balonului. Plecand de la aceste
consideratii, putem remarca ca 2 iese spre el, 4 acopera, iar 6 si 3 se aliniaza cu el,
apropiindu-se de balon fara a strange prea mult spre interior pentru evitarea unui risc excesiv in
cazul unei eventuale schimbari de joc.
Simetric, vom avea aceeasi situatie cu jucatorul D. Aceasta aparare e una cu acoperire in
linie.
In schema urmatoare (fig. 2), jucam cu un marcaj dublu. Remarcam efectiv ca 6 se
plaseaza in diagonala in raport cu 4, si ca 3 se aliniaza cu 4. Exista, de asemenea, o tripla
acoperire cu 3, care se plaseaza pe diagonala lui 6.
Sa analizam acum un atac in diagonala (fig. 3). B este purtatorul de balon, apararea se
plaseaza intr-o maniera piramidala, cu 4 care urca spre purtatorul de balon si 2 cu 6 care se
plaseaza in triunghi pentru acoperirea si evitarea patrunderii in diagonala, impreuna cu 3, care
inchide partea opusa.
Exercitiul continua apoi cu jucatorii A/B/C/D care isi paseaza balonul lateral, la fluierul
antrenorului. Ceea ce devine important aici e faptul ca se apropie foarte repede de jucatorul care
va receptiona balonul. E fundamental sa alergi rapid catre el, in vreme ce balonul se deplaseaza si
se opreste cateva clipe ca sa nu-l receptionezi. Actionand astfel, reducem timpul si spatiul pentru
cel care receptioneaza balonul, pentru efectuarea unei pase rapide, impiedicandu-l mai ales sa
joace in profunzime (o minge lunga e intotdeauna redutabila pentru un aparator). Daca n-am
actiona astfel, ar fi usor pentru cel care primeste mingea s-o controleze , permitandu-i sa-l elimine
cu usurinta pe aparator. Apoi, jucatorii isi paseaza mingea mai mult sau mai putin repede, dupa
inspiratie. Introducem unul sau doi jucatori ofensivi pasivi, pe linia defensiva, care nu pot sa se
deplaseze decat orizontal inaintea fiecarei pase si care trebuie sa fie marcati, prin asta intelegand
ca:
- se plaseaza intre adversar si poarta
- vad purtatorul de balon advers si jucatorul fara balon pe care trebuie sa-l marcheze
- marcheaza de o maniera stransa adversarul care nu are minge, daca purtatorul de balon
advers nu vede poarta pe care o aparam, sau daca atacantul este aproape de poarta noastra,
sau daca purtatorul de balon vede poarta noastra, dar nu poate pasa lung
- relaxeaza un pic marcajul daca purtatorul de balon advers vede poarta noastra si poate
pasa lung, sau daca e departe de balon
Aceste principii sunt importante atat pentru marcajul zonal, cat si pentru marcajul
individual. Diferenta se face la nivelul deplasarii. Daca aplic efectiv o aparare individuala, trebuie
sa-mi urmaresc adversarul peste tot, avand astfel un raport direct cu el.
La extrema cealalta, in marcajul zonal, adversarul nu este controlat decat intr-un sector
particular pentru a-l lasa apoi altora cand iese din acesta. In practica, raporturile se schimba, caci
in marcajul zonal sunt luate in considerare mingea, zona si omul, in vreme ce in marcajul
individual sunt luate in considerare doar mingea si omul.
Sa privim atent schema de mai sus (fig. 4): mingea este in picioarele lui B, dar putem
constata ca 6 il acopera pe 4 si il marcheaza corect pe adversarul care se afla in zona lui;
remarcam ca 2 este in exterior in raport cu adversarul sau. Nu se afla, deci, intre el si poarta,
asa ca trebuie sa-si corecteze pozitia! E esential ca la fiecare pasa sa verificam pozitia
aparatorilor. Ei trebuie sa faca toti marcaj si acoperire in mod corect.
Ca acest prim paragraf sa fie complet, sa analizam acum cate linii de acoperire e
convenabil sa utilizam in diferitele situatii de joc. Am vazut mai inainte ca pe un atac lateral,
diagonala defensiva poate fi compusa din 1, 2 sau 3 lini de acoperire.
Ca in toate situatiile, exista avantaje si inconveniente, dar e important de subliniat ca
jucand cu mai multe linii de acoperire dau profunzime apararii in fata atacurilor adverse, in vreme
ce daca adopt o singura linie de acoperire, ar trebui sa am incredere enorma in jucatorii mei.
In timpul circulatiei balonului intre A,B,C si D, in momentul in care balonul soseste la cei
doi jucatori care se afla pe aripi, acestia din urma se pot plasa ca sa poata vedea sau nu poarta
adversa (ei sunt cu fata sau spatele spre poarta).
In primul caz (fig. 5), pentru ca purtatorul de balon nu poate pasa inainte, fiind cu spatele
la poarta, linia de aparare se va dispune pe o singura linie de acoperire. Nu e nevoie sa actionezi
diferit, in aceasta configuratie, A nefiind periculos. Apoi, cei doi atacanti ficsi vor fi marcati din
apropiere, dat fiind faptul ca purtatorul de balon nu vede poarta.
In cel de-al doilea caz (fig. 6), purtatorul de balon e cu fata spre poarta si o vede.
Aparatorul joaca cu linie dubla de acoperire. Cred ca linia tripla de acoperire ar fi exagerata
pentru ca da prea multa profunzime adversarilor.
2) Situatiile 1-2
Acestea sunt miscarile a doi jucatori in scopul eliminarii unui adversar si se numesc 1-2uri
(dupa numarul de faze efectuate) sau triunghiuri (figurile pe care traiectoriile mingii le descriu.)
Obiectivul e acela de a pune balonul in spatele adversarului. Sunt miscari foarte periculoase daca
sunt efectuate la momentul potrivit si in viteza.
In schema urmatoare (fig. 9), A il fixeaza pe 2, care iese asupra lui si apoi formeaza
triunghiul cu Bin spate. Ca acest lucru sa nu se intample, de indata ce A transmite balonul lui
B si continua in profunzime, 2 se intoarce spre exterior si alearga foarte repede ca sa
intercepteze balonul. 4, 6 si 3 fac acelasi lucru, intersectandu-si cursele ca sa-l dubleze pe 2
si sa impiedice centrarea.
Atentie: daca 2 a fost fixat de catre purtatorul de balon, va trebui sa alerge in spate,
taind calea lui A pentru ca, plecand practic in acelasi timp, dar cu atacantul in fata portii, in
vreme ce el trebuie sa se intoarca, aparatorul nu e in pozitie avantajoasa pentru a ajunge primul la
balon. El nu trebuie, in plus, sa se opreasca din actiune pentru a-i taia calea, pentru ca ar fi
sanctionat pentru obstructie. Trebuie sa functioneze ca o bariera mobila. Daca, din contra, 2 nu
s-a apropiat de purtatorul de balon, el poate pleca prin spate, dat fiind faptul ca e in avans.
Comportamentul lui 4 e de o mare importanta de asemenea. Daca la pasa dintre A si
B, el crede ca poate anticipa cu succes, el poate desfasura duelul, altfel va trebui de asemenea
sa alerge in spate pentru a nu fi eliminat de traiectoria balonului. Trebuie sa fie foarte atent cand
face asta in apropierea careului de 16 m, caci vazand comportamentul fundasilor care alearga in
spate, B ar putea decida sa pastreze balonul si sa nu ii mai paseze lui A. Ar putea sa decida sa
traga din marginea careului de 16 m, ceea ce ar fi periculos pentru ca 4 nar mai avea timp sa-l
contreze.
Schema urmatoare (fig. 10) arata un 1-2 realizat in diagonala. Dispozitivul de siguranta e
si mai sofisticat. B il fixeaza pe 4 si solicita un 1-2 cu C, 4 se intoarce, 3 si 6 revin
rapid, reformand astfel o linie compacta, cativa metri mai jos. In acest caz, 6 va trebui sa-si dea
seama daca are posibilitatea sau nu sa anticipeze ce face B. Acest exercitiu trebuie sa fie facut si
pe dreapta si pe stanga, astfel incat toti jucatorii sa fie implicati si interesati sa infrunte o
asemenea situatie competitiv.
3) Culoare in spate
Acestea sunt curse in spatele purtatorului de balon, pentru a crea situatii de 2 contra 1 in
favoarea atacantilor. Superioritatea numerica adversa in zona balonului poate fi foarte
periculoasa, motiv pentru care trebuie gasita foarte repede o modalitate de a para. Putem avea un
bun exemplu de parada in schema urmatoare (fig. 11).
Putem vedea ca B ii transmite lui A si alearga repede in spate. El creeaza astfel o situatie
de 2 contra 1 lateral. 2 se apropie de A, dar evita sa intre in raza lui de actiune, si cu timpul, se
retrage pentru a-i permite lui 4 sa se apropie si sa restabileasca egalitatea numerica. Cand 4
soseste, el ii comunica cu voce tare lui 2, care se orienteaza catre B, in vreme ce el il blocheaza pe
purtatorul de balon.
E important ca:
- 2 sa nu se apropie prea mult de purtatorul de balon, care, jucand cu B, ar crea cu usurinta o
situatie de 2 contra 1
- 2, in actiunea de retragere, trebuie sa-l vada bine pe purtatorul de balon, caruia B ii paseaza in
spatele sau
- 2 soseste incet la locul actiunii, aplicand acolo principiul dupa care, cand esti in inferioritate
numerica, trebuie sa astepti ajutor si sa castigi timp
Trebuie presat imediat purtatorul de balon dintr-un singur sens, daca intalneste o problema
in timpul conducerii balonului, sau daca B ajunge in afara jocului. In acel moment, atacam
purtatorul de balon, fiind atenti la acoperire. Exercitiul trebuie repetat pe dreapta, ca si pe stanga.
4) Pasele lungi
Pentru a evita sa fii surprins de o pasa lunga in spatele apararii, e necesar ca citirea
marcajului atacantilor adversi sa fie intotdeauna foarte precisa. E important sa nu te aliniezi, sa ai
intotdeauna un mic decalaj, pentru a evita sa te regasesti in situatia de 1 contra 1. Deci, e clar
cand contezi pe o garnitura centrala rapida, multe probleme sunt rezolvate, dar in caz contrar, e
fundamental ca in fiecare clipa sa citim corect marcajul atacantilor adversi.
In ceea ce priveste pasa lunga, alergam inapoi efectuand o cursa numita cursa tactica
incrucisata, pentru ca nu ne retragem cu o cursa inapoi clasica, ce nu ne permite nici sa alergam
prea repede, nici sa posedam mult echilibru, ci cu o cursa, pe o parte, incrucisand abia gambele,
fiind gata sa schimbam directia, sprijinindu-ne pe piciorul care este inapoi. Dupa cursa inapoi a
intregii linii, jucatorul interesat va presa pe purtatorul de balon, si in acelasi timp, alti jucatori ai
liniei vor garanta acoperirea necesara. Se poate intampla ca apararea sa se retraga prea repede,
ceea ce poate provoca cateva probleme: inainte de toate, echipa se va lungi, permitand
adversarilor sa joace scurt cu liniile noastre prea distante, si drept consecinta, cu mari dificultati la
inchiderile defensive.
Un exercitiu propus apare in schema urmatoare (fig. 12). Cei 4 jucatori isi paseaza balonul
si apararea se decaleaza la dreapta sau la stanga in functie de deplasarea mingii, fara sa intervina
asupra purtatorului de balon, si fara sa avanseze sau sa se retraga. Pericolul intervine nu cand
balonul circula intr-o maniera orizontala, ci atunci cand esti fixat de purtatorul de balon sau cand
mingea e angajata in adancime printr-o pasa scurta filtranta sau printr-o pasa lunga.
Dupa obisnuitele pase la mijlocul terenului, in vreme ce unul dintre atacanti il vede, E
fenteaza lung si primeste balonul la picioare, incercand sa se intoarca, iar linia defensiva trebuie
sa impiedice acest lucru, si daca atacantul incearca sa se intoarca, sa-l neutralizeze.
E important ca jucatorul care il marcheaza indeaproape pe atacantul E (in cazul nostru, 4)
sa se apropie rapid de E, in vreme ce balonul curge, sa se opreasca o clipa inainte sa controleze
atacantul, plasandu-se intr-o parte. Cu bratul complet intins, el trebuie sa-l simta pe E,
asigurandu-se ca:
- distanta il impiedica pe atacant sa se sprijine pe corp pentru a se intoarce
- distanta il impiedica pe atacant sa se intoarca si sa-l fixeze
Fundasul, cu atacantul in spate, trebuie sa fie rabdator si sa incerce sa initieze duelul,
apropiindu-se. Momentul potrivit e acela cand se afla la jumatatea intoarcerii cu mingea, pentru
ca e momentul in care apara cel mai putin mingea cu corpul sau. Cand 4 il inchide pe E, linia se
strange in spatele lui, garantand astfel acoperirile necesare, si in acelasi timp, cei 4 aparatori
trebuie sa ramana apropiati unul de celalalt. Se poate intampla ca jucatorul care iese spre atacant
sa fie prea departe de ceilalti 3, acest lucru creand probleme important in cazul in care e necesara
trecerea pe langa purtatorul de balon.
6) Pasele in retragere
O pasa in retragere a adversarilor nu e o pierdere de timp momentana, ci ocazia pentru
echipa noastra de a recastiga teren. E putin, dar depinde de lungimea pasei in retragere. Ca
principiu general, am putea spune ca la pasele in retragere scurte, nu urci, pentru ca n-ai timp sa
avansezi, sa te opresti si sa te repozitionezi. La pasele in retragere lungi, din contra, urcam inainte
ca adversarul sa primeasca balonul. De data asta, parcursul lung al balonului da posibilitatea de a
castiga teren impreuna cu echipa. Pana cand ? Mereu, dupa principiul urcarii rapide si atacului
asupra celui care receptioneaza balonul, cata vreme balonul circula. In aceste intervale de timp,
balonul nu se joaca si nu e periculos. In acel moment, dupa ce adversarul nu primeste mingea,
apararea se opreste si se repozitioneaza.
Ce inseamna sa te repozitionezi?
Dupa ce s-a oprit, linia se plaseaza cu jucatorii, pe o parte, si nu cu fata, si analizeaza noua
situatie a purtatorului de balon advers (vede sau nu poarta, comportandu-se in consecinta.)
E foarte important ca in actiunea de urcare sa nu uitam sa marcam adversarii. Atacantii
adversi prezenti pe linia defensiva vor urca fara indoiala si ei spre mijlocul terenului, incercand sa
scape de situatia in afara jocului, creata de urcarea liniei defensive. E, deci, indispensabil ca in
urcare, aparatorul sa nu piarda din vedere pe cel care primeste balonul, nici pe adversar, care se
afla in propria zona, conform principiului marcajului zonal.
In exercitiul urmator, cei 4 jucatori A-B-C-D isi paseaza balonul (fig. 15). Cu doi atacanti
plasati pe linia defensiva, apararea incearca sa iasa spre purtatorul de balon si cu acoperire.
Atentie, cu mingea la E sau la F, dupa cum sunt cu fata sau cu spatele la poarta, apararea se
comporta in consecinta, efectuand una sau doua linii de acoperire. In timpul circulatiei balonului
se poate efectua o pasa in retragere spre:
- G, care este chiar in spatele purtatorilor de balon
- G1, care se afla la 15 m in spatele lui G
- G si G1, se pot gasi in centru, la dreapta sau la stanga
Daca G primeste balonul, il rejoaca scurt spre un jucator A-B-C-D. Daca G1 primeste
balonul, jocul se termina si se reincepe de la 0.
O varianta este data prin introducerea pe linia defensiva a doi atacanti care, cu o pasa in
retragere lunga, in timpul urcarii in teren, nu trebuie pierduti din vedere.
O ultima varianta consista in faptul ca, odata receptionat balonul, G sau G1 pot rejuca
scurt sau lung. In cazul pasei in retragere spre G1, e clar ca cei 4 care intorc mingea sau cei 2
atacanti vor face pasa in retragere pentru a evita situatia de ofsaid.
7) Marcaj la centru
Este vorba despre o situatie care reaminteste esenta marcajului. Pentru aparator, nu e
mereu usor de vazut, in acelasi timp, purtatorul de balon si adversarul, luand in considerare ca in
careul de 16 m facem marcaj individual, urmarind adversarul in toate directiile. Apararea poate
pasa adversarii doar in cazul in care purtatorul de balon advers da timp si, daca stii cand, din
diverse motive, nu e inca in masura sa centreze.
Trebuie sa-ti amintesti ca:
- daca ai timp, pasezi jucatorilor
- daca n-ai timp, marchezi individual
In schema urmatoare (fig. 16), A paseaza lui B, care, strans de 3, ii inapoiaza balonul. A il
strange pe A2, care ia culoar si va centra. In acest timp, B, C si D plonjeaza in careul de 16 m,
marcati de 6, 4 si 2, cu 3, care se pozitioneaza pe jumatate opus, lasandu-l sa centreze pe A2.
Atacantii trebuie sa marcheze, aparatorii trebuie sa repuna mingea in joc, daca e posibil, pe parti,
si sa evite sa degajeze in diagonala!
E important ca: in cazul in care esti constrans sa pierzi un jucator advers, intre
purtatorul de balon si un alt atacant, ar fi mai bine sa pierzi din vedere balonul, pentru ca
atacantul este atat de aproape de poarta, incat pentru niciun motiv nu poate fi lasat singur.
d) Propuneri de antrenament
1) 4 contra 4, cu portar, aplicand regula de ofsaid si de contraatac
(Fig. 17): antrenorul joaca cu oricare dintre A-B-C-D. Acestia au ca misiune sa marcheze
goluri. Daca fundasii intercepteaza, ei trebuie sa conduca sau sa receptioneze pe linia mediana,
fara nicio opozitie.
Varianta 1: 5 contra 4 cu portar, adaugam un atacant care pleaca spre linia defensiva
Varianta 2: 6 contra 4 cu portar, adaugam doi atacanti care pleaca spre linia defensiva
2) 4 contra 4 cu portar, cu un sprijin sau mai multi
In exercitiul urmator (fig.22), A fixeaza linia aparatorilor, care l-a pierdut pe 2, ramas in
mijlocul terenului. Linia se retrage si se restrange. La un moment dat, aparatorul cel mai apropiat
incearca sa avanseze pentru a declansa duelul. A lungeste balonul si aparatorul iese pentru duel,
cu acoperirea asigurata de ceilalti doi aparatori. Varianta e aceea ca unul din cei 3 atacanti stabiliti
din plecare ajunge dincolo de cei 3 fundasi. In acel moment, fundasul care ii vede pe toti ceilalti,
ordona liniei sa reurce in teren cu un jucator care se ocupa de purtatorul de balon si cu alti doi
care acopera. Exercitiul trebuie efectuat cu balon pe dreapta, pe stanga, in diagonala dreapta, in
diagonala stanga, excluzand mereu fundasul corespunzator.
b) 2 contra 2 in diagonala ? Ce solutie avem ?
Daca doi atacanti sunt de o parte si de alta a mingii, pot accepta un 2 contra 2 daca am 2
lini de acoperire (fig. 23).
Daca unul din cei doi atacanti ramane mai indepartat, el este jenat din lateral pentru ca
duelul 2 contra 2 poate fi acceptat pe spatii reduse, si nu pe spatii largi (fig. 24), pentru ca am
avea atunci mai degraba doua situatii de 1 contra 1, cu o schimbare de optica, deoarece abilitatea
individuala ar deveni capitala. In duelul 2 contra 2 exista abilitate individuala, dar de asemenea
colectiva, daca ne referim la un marcaj zonal.
E foarte important sa alternezi aceste situatii expuse cu meciuri de antrenament
normale, realizate cu echipe complete, pentru ca in acele momente avem o succesiune continua
a diferitelor situatii examinate. In cursul unui meci, exista posibilitatea sa fii bine sau prost
pozitionat, sa te aperi la inaltime sau pe jos...
Aceasta activitate poate fi utila echipei care se antreneaza in vederea recunoasterii si
incercarii de a rezolva toate situatiile intr-un context global si nu doar prin exercitii analitice.
1) De ce 4-4-2 ?
In primul rand pentru ca cei 4 aparatori acopera toata largimea terenului si e linistitor.
Mijlocasii permit, in faza ofensiva, trecerea la un 4-2-4 pentru ca cei doi jucatori exteriori (7 si
11) trebuie sa fie completi, buni in faza defensiva, dar mai ales in faza ofensiva. In acest sistem,
putem spune ca adevaratii atacanti 9 si 10, trebuie sa lase culoare libere!
2) Ce trebuie sa cerem echipei in fata ofensiva?
Sa inainteze foarte repede in profunzime, folosind mijlocasii exteriori sau un mijloc in
diagonala, care se va plasa intre mijlocul terenului si apararea adversa. In acest fel, accentul e pus
pe profunzime si nu pe utilizarea largimii, printr-o actiune prost efectuata.
3) Cum sa actionam pentru a avea spatiu la repornire?
Efectiv, pentru profunzime, pressing-ul nu trebuie sa fie declansat prea sus, pentru ca ne
putem regasi prea aproape de poarta adversa si fara suficient spatiu pentru a putea utiliza viteza
mijlocasilor exteriori. Trebuie cunoscut grupul si exploatat la maximul potentialul fiecarui
jucator. Daca avem la dispozitie jucatori foarte tehnici, trebuie sa cerem echipei sa recupereze
balonul la inaltime, altfel ne retragem constient, recuperam balonul la 40 m, si profitam de viteza
anumitor jucatori!
4) Si daca adversarul ne asteapta ?
Vom incerca sa-i lasam balonul sau sa-l facem sa se intoarca inapoi pentru a-l determina
sa iasa, dar e riscant pentru ca o pasa gresita poate oferi o ocazie de sut adversarului.
5) Ce caracteristici cautam la nivel individual ?
Aparatorii centrali trebuie sa fie buni in jocul aerian, dar si sa aiba o puternica
personalitate, sa fie rapizi, si mai ales sa aiba un simt acut de anticipare. Ei trebuie sa simta
loviturile, si sa interpreteze atent diferitele situatii de joc. Fundasii laterali pot fi alesi tinand cont
de faptul ca unul sa fie mai ofensiv decat altul. Mijlocasii din diagonala trebuie sa fie
complementari, unul cantitativ, iar altul, calitativ, capabili sa se infiltreze pentru a aglomera
numeric, decat sa puna pe orbita mijlocasii exteriori prin pase lungi dozate.
Am vorbit deja de mijlocasii exteriori, dar e necesar sa repetam ca acesti jucatori sunt
adesea cheia sistemului. Daca n-ajung sa-si aduca o mare contributie pe plan ofensiv, echipa
poate esua si apela la mingi oprite. In fata putem juca cu doi atacanti, unul rapid, bun din punct de
vedere tehnic, si altul care creeaza in jurul lui un semicerc, si care e rapid de asemenea, bun in
duelul 1 contra 1, capabil sa joace mingi importante in profunzime. Esential e ca cei 2 sa nu
foloseasca benzile exterioare. Ei trebuie sa lase culoarele libere, sa fie capabili sa joace intre ei si
sa plonjeze in spatele apararii adverse la momentul potrivit.
Putem cere unuia din cei doi sa se fixeze pe aparatorii centrali si celuilalt sa se plaseze
inter aparare si mijlocul terenului advers. El va avea astfel posibilitatea sa controleze si sa se
intoarca, caci pozitia sa flotanta va pune anumite probleme de marcaj adversarului, mai ales la
inceput.
6) Cum antrenam faza ofensiva si faza defensiva?
Pe plan defensiv, incepem de la particular, analizand toate situatiile care pot aparea intr-un
meci pentru a aduce apoi jucatorii la general, cu un meci de 11 contra 11. Plecand de la faza
globala, putem face corectii. Din punct de vedere ofensiv, nu trebuie pus accent pe 11 contra 0,
daca nu e la inceput, pentru ca nu e realist. E mai interesant sa creezi dificultati jucatorilor
analizand mereu probleme sector cu sector. Totul va fi transferat in meciul de 11 contra 11, pe
care il putem juca din cand in cand impotriva unei echipe de juniori sau de liga inferioara, si in
acel moment putem verifica ceea ce a fost asimilat si ramane de asimilat.
B) 4-3-3
1) De ce 4-3-3 ?
E un sistem, printre atatea altele, important e sa stii si sa poti sa adaptezi diferitele solutii,
si asta chiar in cursul meciului. Un exemplu ? Jucam cu 3 atacanti, 2 mai degraba greoi, nu prea
rapizi, si al treilea, mai degraba subtire, dar foarte tehnic, cum sa-i facem sa joace? Putem cere
primilor 2 sa preseze la inaltime ca sa recupereze foarte repede mingea, sa faca astfel incat cei 2
atacanti sa reporneasca nu prea departe de poarta adversa. Daca din contra, dispunem de 2 aripi
rapide, ne retragem un pic mai mult, si de indata ce am recuperat balonul, jucam repede pe parti
cu cele doua aripi.
2) Ce cerem echipei in faza ofensiva ?
Inca o data, totul depinde de caracteristicile atacantilor pe care ii avem la dispozitie, chiar
daca trebuie sa imprimam echipei miscari ofensive, fara sa asteptam ca aceste scheme sa poata sa
se repete frecvent in meci. Exista alti factori de care trebuie sa tinem cont, cum ar fi creativitatea,
spontaneitatea, imaginatia. Cu cat intarziem mai mult pe scheme, cu atat ne lipsim jucatorii de
aceste calitati. Punctul crucial e, deci, gasirea mijlocului just, oferirea jucatorilor de repede, ce se
vor dovedi utile atunci cand nimic nu mai merge, fara a-i transforma in roboti, gasind echilibrul
just intre talent si organizare.
Nu trebuie sa uitam, in plus, ca anumiti jucatori asimileza greu anumite scheme si ca rolul
antrenorului e acela de a simplifica lucrurile si nu de a le complica. Exista diferite interpretari, ca
aceea cu un centru inaintas si doua aripi foarte largi, doi atacanti apropiati de un conducator de
joc, trei atacanti mai apropiati pentru a degaja culoarele.
3) Ce cerem echipei in faza defensiva?
Intotdeauna sa creem superioritate numerica, sa evitam situatiile de 1 contra 1, sa evitam
situatiile de 2 contra 2, sa avem un jucator in plus in toate cazurile. Poate aparea situatia celor 2
laterali urcand in acelasi timp; in acest caz, mijlocasul axial ramane si se regaseste inca o data cel
putin cu 3 fundasi in spate. Cei doi aparatori centrali trebuie sa fie puternici, sa aiba o buna
detenta, sa fie inteligenti, si daca e posibili, si rapizi. Daca nu sunt prea rapizi, va trebui sa le
punem in valoare anumite calitati organizatorice. Cei doi laterali trebuie sa ajute in plus, situatia
de ofsaid trebuie provocata mai frecvent, pentru a nu ne apara pe spatii mari contra jucatorilor
mai rapizi.
4) In faza de presiune, cum trebuie sa actioneze inaintasii ?
Inainte de toate, fiecare jucator se ocupa de culoarul unde se afla. El franeaza actiunea
adversa si trebuie sa deranjeze aparatorul in toate situatiile pana la linia mediana. Aceasta maniera
de a actiona permite echipei sa castige cateva secunde pretioase, pentru ca-i da posibilitatea sa se
repozitioneze, adesea intr-o maniera eficace.
In figura precedenta, vedem felul in care 3 atacanti care pun sub presiune fundasii adversi
formeaza o aparare in 3. In fig. 4, in fata unei aparari in 4, putem observa felul in care actiunea
adversa e neutralizata sau intarziata datorita deplasamentului mijlocasului (cu 8 si 11 redublam
marcajul).
C) 4-3-1-2
1) De ce 4-3-1-2 ?
Pentru ca e un sistem care permite ocuparea culoarelor. Jocul pe aripi are drept consecinta
faptul ca esti mai putin previzibil si poti alterna jocul lateral si in diagonala. De mentionat ca
acest sistem dezvolta, la tinerii fotbalisti, anumite capacitati care imbogatesc jocul, facandu-l
mai amuzant si mai eficace. Acest sistem aduce intr-adevar continuitate in participare la
actiune, capacitatea de a-si asuma riscuri, devenind intreprinzatori, dezvolta notiunea de
ajutor, valorizand echipa, si angajamentul tuturor jucatorilor. Creativitatea nu va lipsi daca o
luam in considerare ca o capacitate de a inventa situatii imprevizibile.
2) Care sunt avantajele acestui sistem ?
Culoarele sunt ocupate intr-o maniera dinamica, pentru ca in faza ofensiva nu mai exista
pozitii statice. Acest sistem reprezinta o varianta la 4-4-2, capabila sa remedieze constructia mai
degraba lenta si previzibila, mai ales daca jucatoriinu se demarca la inaltimi diferite, intrerupand
astfel liniile orizontale care caracterizeaza acest sistem.
3) Care sunt inconvenientele acestui sistem ?
E uneori dificil sa blochezi culoarele si nu-ti dai seama ca trebuie sa-l determini pe al
cincilea jucator sa faca faza ofensiva.
4) Ce probleme apar o data cu schimbarile de joc ?
Cu siguranta apar, dar daca lateralul nu are jucatori de marcat, el iese (fig. 9) la inaltimea
mijlocasilor. E evident, din contra, ca daca mijlocul advers este foarte in retragere, el va fi prins
de catre mijloc, in actiune. Daca e prea la inaltime, atunci lateralul se va ocupa de asta, si in acel
moment, mijlocasul ramane in interior.
5) E util sa-l integrezi pe 10 celor halfi ?
Nu, nu trebuie sa ceri acestui jucator de curse lungi sa inchida in faza defensiva, din
contra, trebuie sa-l inserezi in proiectul defensiv, deci el trebuie efectiv sa apere, dar mai degraba
in zona sa. Daca adversarii joaca cu 3 fundasi, 10 joaca in dreptul fundasului central, in vreme ce
cei 2 atacanti se orienteaza catre ceilalti 2 fundasi.
Trebuie mentionat ca atunci cand mingea este in jumatatea noastra de teren, conducator de
joc e 5, in vreme ce in cealalta jumatate de teren, datoria de a se face remarcat revine aproape
exclusiv lui 10, asta pentru ca mijlocul defensiv in acest sistem are, inainte de toate, sarcini
defensive, si trebuie sa se ocupe in mod esential de constructia jocului de la linia de fund. Contrar
celor doi mijlocasi laterali, el nu urca prea mult. E clar ca jucand cu un numar 10, trebuie sa
profitam de calitatile sale:
- o tehnica buna care ii permite sa se puna in valoare in situatiile de 1 contra 1, la modul
ofensiv
- calitati tactice care ii dau posibilitatea sa joace mingi intre aparatorii adversi si sa joace
intre linia mediana si cea defensiva a adversarului.
La nivelul celor doi atacanti, ar fi ideal sa avem unul rapid si unul puternic.
7) Cum ne comportam defensiv contra unui numar 10 ?
Daca echipa joaca cu 4 aparatori, mijlocul defensiv il va supraveghea. Daca echipa joaca
cu 3, putem accepta cateodata duelul 1 contra 1. e datoria mijlocasului central defensiv sa
actioneze in aceasta zona.
8) Cum obtinem dezvoltarea temelor ofensive si defensive in timpul antrenamentului ?
Trebuie sa adoptam un progres prin linii. Astfel, accentuam ceea ce intereseaza faza
defensiva, dar aproape intotdeauna cu adversari activi. Atentie, totusi: nu putem ajunge sa facem
asta decat daca jucatorii cunosc secretele, si pentru asta, trebuie exersat enorm. In ceea ec priveste
faza ofensiva, tema este mereu dezvoltata in superioritate numerica!
9) Schemele, au ele un efect limitant ?
Probabil ca da, pe termen lung, dar cu siguranta nu la inceput. Un antrenor trebuie efectiv
sa indice echipei modalitatile de miscare pe care ar dori sa le dezvolte. El trebuie, deci, sa dea
indicatii care nu sunt in acelasi timp, piste, sau carora, pana la urma, talentul le va adauga
imbunatatiri. In tot cazul, trebuie sa existe un punct de pornire.
Inca o remarca: la inceput, trebuie sa exersezi cu o linie, mai apoi cu doua (fundasi si
mijlocasi de exemplu), si mai tarziu, cu intreaga echipa.
D) 4-2-3-1
1) De ce 4-2-3-1 ?
Pentru ca, cu ajutorul jocului in 4-4-2, acest sistem a devenit previzibil. 4-2-3-1 da
posibilitatea sa caracterizezi mai bine 4-4-2. In mod efectiv, el imbina avantajele apararii in 4,
care ramane apararea cea mai sigura, cea care garanteaza cea mai buna asezare cu acoperire
realizata de 2 mijlocasi in diagonala. In plus, in raport cu 4-4-2, imbunatatim cu contributia unuia
sau a celor 2 mijlocasi atacanti, pentru ca dispunem de o baterie compusa dintr-un varf si 3
mijlocasi atacanti.
Acest sistem aliniat imbina la nivel ofensiv mai multe posibilitati:
- cursele incrucisate ale aripilor tip 4-3-3
- situatii de 1 contra 1 pe exterioare
Trebuie precizat ca Franta, ca si Spania, au creat superioritate numerica datorita calitatilor
in situatiile de 1 contra 1, dar si datorita miscarii constante. Exista in Spania un sistem de joc ce
poate fi considerat 4-2-3-1, sau chiar 4-3-1-2, ceea ce usureaza munca selectionerului.
2) Trei mijlocasi atacanti ?
Cu siguranta, e suficient sa privesti Franta care il alinia pe Anelka cu 9, pe Zidane, in
spatele lui, cu 10, impreuna cu Dugarry sau Djorkaeff sau Henri pe parti, doi jucatori ocupand
culoarele din spatele lor si doi mijlocasi in diagonala. Portugalia juca in aceeasi maniera cu Nuno
Gomes in fata, Rui Costa, in spatele lui Figo si Joao Pinto cu Concei Cao. Rezultatul e ca mereu
aliniezi 4 atacanti.
3) E un sistem usor de modificat ?
Da, pentru ca e suficient sa faci sa se retraga aripile si ajungi la un 4-4-1 sau ii faci sa urce
o treapta pentru a obtine un 4-2-1-3.
4) Ce interes ai sa adopti acest sistem in faza de posesie?
Totul depinde de caracteristicile jucatorilor pe care ii ai la dispozitie. In Spania, de
exemplu, unde acest sistem este foarte folosit, Valencia dispunea de un varf cum e Claudio Lopez
si de doi mijlocasi exteriori abili in miscarile in profunzime, iar echipa juca cautand foarte repede
sa verticalizeze jocul. Real Madrid, care dispunea de mai dribleuri, exemplifica cu un fotbal mai
axat pe conservarea jocului orizontal, pentru ca dispunea pe partile exterioare de jucatori foarte
puternici in duelul ofensiv de 1 contra 1.
5) In faza defensiva, te poti apara doar 6 jucatori ?
Cred ca poti accepta, stiind ca acest sistem privilegiaza asteptarea mai degraba decat
pressingul la inaltime. Jucand cu 4 atacanti in zonele inalte ale terenului, echipa e adesea in
dificultate si trebuie, deci, sa incetineasca jocul advers, pentru a favoriza intoarcerea atacantilor.
Aici, rolul celor doi mijlocasi in diagonala este capital pentru ca ei trebuie sa fie capabili sa
franeze jocul si sa protejeze apararea.
6) Ce pot spune despre cei doi mijlocasi axiali ?
Putem alinia doi aparatori sau un aparator si un jucator cu caracteristici ofensive, sau chiar
doi jucatori ofensivi uneori, totul depinzand de contextul meciului si de filosofia antrenorului.
7) Ce solicitam celor 4 jucatori aflati in avanposturi in faza defensiva ?
Sa participe la faza defensiva! Putem efectiv alinia 3 jucatori ofensivi in spatele
atacantului central, cu conditia ca apararea sa fie bine organizata si sa dea tot ce pot, fara sa
ramana epuizati.
Numarul 10, de exemplu, la o minge laterala, poate merge la primul dintre adversari, 9
poate ajunge intre 2 sau 3 fundasi adversi, iar 7 si 11 pot juca pe parti. Asa cum putem constata,
nimic extraordinar pe plan fizic. Mai mult, sa tinem cont de faptul ca pierderea balonului ii poate
gasi pe jucatori dispersati in teren, fiecare jucator repozitionandu-se intr-o zona care ii va permite
sa intensifice rapid sectorul fara sa mai conteze pozitionarea lor initiala!
8) Ce caracteristici trebuie sa aiba numarul 9 si cei 4 fundasi ?
9 trebuie sa fie solid, pentru ca trebuie sa se miste enorm, ca sa creeze brese care vor fi
exploatate de atacantii care vor sosi din spate. Cei 4 fundasi trebuie sa cunoasca automatismele
apararii in 4 si sa fie foarte atenti in faza defensiva. Cei 2 laterali trebuie sa participe la faza
ofensiva, de exemplu infiltrandu-se in spatiile create de cursele incrucisate ale lui 7 si 11, dar in
general, pana la linia mediana, dupa asta, mi s-ar parea excesiv, pentru ca exista 4 atacanti.
9) Cateva propuneri ofensive
Exercitiul 1 (fig. 14): 11 joaca cu 9, care se sprijina pe 10, care il deschide pe 7, care va centra. 9
si 11 vor fi la receptie, in centru, dupa ce si-au incrucisat cursele, iar 9 va inchide la nivelul celui
de-al doilea nivel, trecand in spatele lui 11.
Exercitiul 2 (fig. 15): 7 conduce balonul si ii da in interior lui 9, care, putand juca in spatiu,
raspunde la apelul mingii lui 10, care isi incheie actiunea printr-o lovitura.
Exercitiul 3 (fig. 16): 10 cere mingea in spatele aparatorului, el trage la poarta daca nu e prea
decalat; altfel, isi continua cursa si centreaza pentru 9, iar 7 si 11 se plaseaza la marginea careului
de 16 m.
E) 4-2-1-3
1) De ce 4-2-1-3 ?
In 4-2-1-3, cei doi mijlocasi in diagonala au aceleasi sarcini ca mijlocasii din sistemul 4-4-
2. Problema se pune in legatura cu cei 2 mijlocasi exteriori 7 si 11, care vor avea ca sarcini:
- sa se ocupe de aripi in faza ofensiva
- sa se ocupe de al treilea si al patrulea mijlocas in faza defensiva sau de al cincilea aparator
Asteptam de la 10 inspiratie, in vreme ce 9 trebuie sa se miste mult si sa fie capabil sa
receptioneze balonul, sa-l joace in spatele portii, sa-l pastreze si sa reziste. Incursiunile sale
incrucisate nu vor fi frecvente, altfel el se va indeparta prea mult de alti jucatori. E un sistem
eficace doar cand jucam in terenul advers, pentru ca intoarcerile lui 7 si 11 se opresc adesea la
mijlocasii adversi, rareori la aparatori. Presupune un pressing la inaltime.
2) Cum ne comportam cand posedam balonul ?
Admitand ca balonul se afla in picioarele lui 2 (fig. 18), jucatorul A ii inchide culoarul si
A1 impiedica pasa in profunzime pentru 9. In acest caz, intoarcem mingea cu o pasa la 5 si una la
8.
Daca din contra, A2 impiedica pasa la 5 (fig. 19), avem doua posibilitati:
- le cerem lui 5 si 8 sa-si inverseze pozitiile. Astfel, ei se vor demarca si vor receptiona
balonul in bune conditiuni
- jucam lung spre 9, care a facut o incursiune incrucisata cu mingea.
In plus, cu balonul destinat lui 9, 7 se poate misca pentru a receptiona in interior, pentru ca
aparatorul, in general, are tendinta sa-l urmeze pe 9, si viziunea lui de joc nu-l ajuta in cazul
miscarii interioare a lui 7 (fig. 20). Posibilitatile sunt urmatoarele:
- daca mingea e la picioarele lui 5, si 7 e servit in spatele fundasilor, va incerca sa centreze
imediat printre umerii fundasilor si linia portii pentru o patrundere a lui 9, 10 sau 11
- daca 7 a servit ca urmare a unei incursiuni incrucisate cu mingea spre interior, 9 face o
incursiune spre exterior, 10 inainteaza si 11 ajunge in careul de 16 m
- daca 7 primeste la picioare si iese invingator dintr-o lupta 1 contra 1, fie spre interior, fie
spre exterior, vom regasi situatiile explicate inainte
Trebuie mentionat ca in acest sistem, avand 4 jucatori de sprijin in fata, cei doi laterali nu
vor urca mult, exceptia fiind cazul in care cei avansati sunt foarte buni in jocul aerian si apti sa
traga profit de pe urma mijlocasilor centrali, caci nu trebuie uitat, aceste curse in avans perturba
echilibrul defensiv.
Mijlocasii laterali, in plus, nu vor urca daca 7 si 11 se orienteaza catre interior, eliberand
astfel culoarele sau daca 7 si 11 revin si ii servesc pe 2 si 3, care vor pasa in spatele lor.
Ar fi indicat sa nu jucam cu 7 si 11 daca acestia sunt marcati. In acest caz, jucam cu
cineva care se elibereaza sau cu un jucator mai slab marcat.
3) Mijlocasii pot sa colaboreze cu 9?
Bineinteles, dar 9 trebuie sa fie servit cu o minge puternica pe jos (fig. 21). Daca 9
receptioneaza balonul, el poate:
- sa returneze si sa traga la poarta
- sa se sprijine pe 10 care intra si care poate apoi sa serveasca aripile 10 si 11 care au
solicitat balonul, urmare a unei incursiuni spre interior
Daca 9 nu-l vede pe 10 (fig. 22), se poate folosi de 4 sau de o aripa, iar 10 face apoi o
incursiune cu mingea spre interior.
Acesta este un principiu fundamental pentru o faza defensiva cu rezultat. Daca acest
lucru nu s-ar produce, linia defensiva ar fi in mare dificultate din cauza schimbarilor de joc rapide
si ar fi astfel constransa sa mentina o linie mai lunga, dilatand in mod periculos spatiile dintre
aparatori. O solutie ar putea fi data de intoarcerea mijlocasului axial intre fundas pentru
reconstituirea liniei in caz de dezechilibru.
Pe scurt, trebuie sa te axezi pe inchiderea centrala a mijlocasilor, care trebuie sa fie atenti
sa stranga spatiile apropiindu-se intre ei (fig. 13).
E) Propuneri de antrenament
1) 3 contra 3 + portar cu ofsaid si contraatac
(Fig. 25): Antrenorul joaca cu A, B si C, care incearca sa marcheze. Aparatorii, daca
recupereaza balonul, trebuie sa marcheze in portile mici laterale.
2) 9 contra 7 + portar
(Fig. 26): Cei 9 atacanti trebuie sa marcheze in poarta aparata de portar. Cei 7 fundasi
aliniati cate 3 si 4 trebuie sa contraatace, marcand in cele 3 porti mici de 3 m largime,
plasate la mijlocul terenului.
Putem, de asemenea, alinia 9 jucatori ai echipei care ataca, adoptand sistemul pe care
adversarii il vor utiliza cu adevarat in cursul viitorului meci.
Varianta: In cazul unui sistem defensiv 3-5-2, situatia va fi de 10 contra 8, aliniati in
randuri de 3-5 + portarul (fig. 27).
2) Sistemele cu 3 aparatori in intrebari - raspunsuri
A) 3-4-2-1
1) De ce 3-4-2-1 ?
Deoarece trebuie sa gasim altceva pentru a opune lui 4-4-2, care a fost si este foarte
utilizat. Putem, cu acest sistem, sa-i punem probleme, atacand intre diferitele linii. Cei doi
mijlocasi ofensivi, 10 si 11, care joaca aproape unul de celalalt, ii obliga efectiv pe cei doi laterali
sa stranga spre interior pentru a marca si in acel moment, atacantii pleaca cu cei doi mijlocasi
exteriori, 7 si 8. Acest avantaj e mai putin evident impotriva unei aparari cu 3, dar care joaca
mereu in situatii de 1 contra 1. Apararea cu 3 sufera mai mult impotriva a 3 atacanti, plasati dupa
cum urmeaza: 2 pe parti si 1 in diagonala.
E interesant de remarcat ca fiecare sistem isi afla originile in caracteristicile atacantilor.
Restul vine dupa aceea!
2) Care sunt limitele acestui sistem de joc ?
Oboseala mijlocasilor exteriori , care trebuie sa alerge enorm. Ei au o suprafata mare de
acoperit, dar trebuie sa fie buni si din punct de vedere ofensiv, pentru ca, adesea, zona poate fi
supraaglomerata. In plus, cum explicam mai sus, pot fi probleme cand atacantii se indeparteaza
mult.
3) In ce fel structuram faza ofensiva ?
Exista doua modalitati de a construi actiunea, constructia scurta cu mingea la sol, si
constructia inalta, daca poti conta pe un jucator de talie mare. Daca echipa e intr-o zi buna, e
posibil sa alternezi cele doua constructii, altfel ai tendinta sa joci lung si devii previzibil.
La relansarea de pe linia de fund, ideea e sa ai un sprijin larg si doi jucatori in interiorul
careului de 16 m (fig. 2)
Uneori aparatorul central urca in diagonala, in cazul unei incursiuni in profunzime a unuia
dintre cei doi mijlocasi axiali, pentru a ocupa spatiul liber creat de incursiunea cu mingea a lui 4,
care creeaza superioritate numerica centrala.
Dintr-un punct de vedere ofensiv, prima idee care trebuie urmata e incercarea de a
patrunde in profunzime. In caz contrar, solutia e sa joci pe parti si imediat dupa, spre interior.
Daca mijlocasii axiali adversi marcheaza bine, pot juca in acest fel spre exterior cu atacanti. 10 si
11 se apropie de 9, dupa partea in care se deplaseaza (fig 4, 5).
4) Ce facem daca constructia scurta nu e posibila ?
Daca adversarul ne preseaza, strangem pentru aparatorul in diagonala 6, care joaca lung
spre 9. Daca suntem in campul advers, 6 poate incerca sa inainteze in profunzime, adesea 9 vine
la intalnirea cu balonul, astfel incat liniile nu se largesc prea mult, si ca sa nu constranga
partenerii, la o pasa prea lunga si deci, dificila.
5) Care sunt conceptele de baza in faza defensiva ?
Daca adversarii joaca cu 3 aparatori, creem dificultati la relansarea luptei de 3 contra 3, cu
10, 11 si 9. Situatia e diferita pentru jocul cu 4 aparatori. Pe un balon lateral, 10 sau 11 ataca
hotarat lateralul advers, iar 9, 10 si 11 strang purtatorul de balon, degajandu-l pe lateralul opus
(fig. 6).
Un alt exemplu de figura e situatia in care 9 se pozitioneaza intr-o lupta de 1 contra 2, pe
un balon in diagonala advers. In vreme ce cei doi centrali adversi isi paseaza balonul, el oscileaza
intre ei. Cand unul din cei doi se orienteaza in lateral, declansam pressing-ul (fig.7).
O alta situatie e aceea in care aparatorul central advers incearca sa se infiltreze in
diagonala. In acest caz, e luat in primire de mijlocas.
6) Cati jucatori trebuie sa plasam in spatele liniei balonului ?
E interesant sa ai 7 jucatori in spatele liniei balonului, si cu 10 care revine sa ajute
plasandu-se pe linia mijlocasilor, in partea opusa liniei balonului (fig. 6). Cei doi mijlocasi
exteriori, la 40 m de poarta joaca rolul celui de-al patrulea aparator sau se integreaza la mijlocul
terenului.
7) Cum ne comportam cand jucam contra unuia sau a 3 atacanti ?
E important ca in acest caz, 2 sa fie capabil sa joace la fel de bine ca aparator central sau
lateral, adica sa fie capabil sa asigure culoar in faza ofensiva. In aceasta eventualitate, cerem
jucatorului sa se indeparteze si sa creeze culoar. Este un jucator extrem de important in acest
dispozitiv, trebuie sa fie bun din punct de vedere tehnic si mai ales complet din punct de vedere
tactic.
8) Ce exercitii propunem la antrenament ?
La inceputul sezonului, abordarea trebuie sa fie globala, atat pentru faza defensiva, cat si
pentru faza ofensiva, aliniind la antrenament echipe complete (11 contra 11). Cu timpul, trebuie
analizate diferitele linii, dupa urmatoarele criterii:
- fara adversari
- cu adversari, la inceput pasivi, apoi semi-activi, si in final activi
Aceste exercitii analitice nu sunt uneori praa bine acceptate de catre jucatori, dar ele
trebuie reluate cel putin o data pe saptamana, pentru ca jucatorii au nevoie de repere, iar acestea
nu le regasesti in meci, decat daca ele le sunt propuse frecvent cu ocazia diferitelor sedinte de
antrenament.
B) 3-4-1-2
1) De ce 3-4-1-2 ?
Acest sistem se sprijina pe un jucator de mare importanta, cel cu numarul 10. Acest
jucator trebuie sa fie capabil sa utilizeze pasele in retragere ale celor 2 atacanti, sa nu ezite sa se
infiltreze in apararea adversa de cate ori se iveste ocazia, sa preia balonul intre mijlocul terenului
si apararea adversa. In plus, din punct de vedere tehnic, el nu trebuie sa aiba lacune si chiar daca e
marcat individual, sa fie capabil sa aduca un plus la faza ofensiva.
2) Ce avantaj are in faza ofensiva acest sistem ?
Putem utiliza intreaga largime a terenului gratie celor doi mijlocasi exteriori si intreaga
adancime cu cei 3 atacanti (fig. 1). Ne gasim in situatia de 1 contra 1 in diagonala, daca
adversarul joaca cu 4 aparatori. Daca jocul este deschis, cerem sa inainteze in adancime
atacantilor pentru a distanta liniile si a permite, astfel, lui 10 sa receptioneze balonul cu
picioarele. Daca jocul este inchis, cerem celor doi atacanti sa se miste lateral. Cu cei 3 atacanti
stransi, nimeni nu accepta o lupta de 1 contra 1, motiv pentru care mijlocasii laterali au tendinta
sa reintre in teren si astfel, mijlocasii exteriori coboara din nou. E posibil, deci, sa fii in
superioritate numerica la mijloc si sa initiezi situatia de 1 contra 1 in exteriorul mijlocasilor.
3) Din punct de vedere defensiv, ce consideratii exista ?
Trebuie pastrata superioritatea numerica in diagonala. Daca adversarul aliniaza trei
atacanti, putem accepta un duel de 3 contra 3. In acest caz, 10 trebuie sa se alinieze in raport cu
alti 2 atacanti si sa apere.
4) Ce calitati trebuie sa aiba portarul si cei 3 aparatori ?
Portarul trebuie sa fie concentrat, reactiv, trebuie sa interpreteze rapid situatiile, jucand
mereu cu echipa. Bun la jocul cu picioarele, poate fi considerat o solutie ofensiva in plus. E
important sa poti juca cu portarul fara sa-ti pui intrebari in loc sa trimiti inapoi balonul, pentru ca
adesea el este pierdut. El trebuie sa fie capabil sa degajeze din 5 m. Calitatea principala a
aparatorilor trebuie sa fie capacitatea de a citi jocul si de a se apara in mod inteligent. Daca sunt
buni si din punct de vedere tehnic, avem deja un tablou perfect. Ceea ce este important e
antrenamentul folosind maniera de joc a echipei, inalt pe teren, cu aplicarea regulii de ofsaid.
5) Si calitatile mijlocasilor exteriori?
Ei trebuie sa fie rapizi si foarte buni din punct de vedere ofensivi. Trebuie sa fie capabili
sa centreze, si sa castige situatiile de 1 contra 1, cu:
- abilitate
- forta
- sprijinindu-se pe 1-2uri
6) Si calitatile mijlocasilor in diagonala ?
Ei sunt hotaratori. Dispozitivul defensiv e compus din ei si cei 3 aparatori. Ei alearga intre
ei pe verticala si orizontala. Unul trebuie sa fie capabil sa relanseze balonul, iar altul trebuie sa fie
bun la recucerirea balonului. De mentionat ca pe mingile lungi destinate atacantilor trebuie sa se
bizuie actiunea acestor jucatori, iar cei doi mijlocasi exteriori trebuie sa stranga spre interior.
7) Si calitatile atacantilor ?
Unul trebuie sa fie bun in jocul aerian si capabil sa preseze, alti doi trebuie sa fie rapizi,
buni in situatia de 1 contra 1 si abili din punct de vedere tehnic. 10 trebuie de asemenea sa aiba
capacitatea de a juca mingi importante. Pe scurt, atacantii trebuie sa se bizuie pe urmatoarele
principii:
- joc deschis (purtatorul de balon vede poarta adversa): sa faca incursiuni in adancime
- joc inchis (purtatorul de balon e cu spatele la poarta adversa): sa controleze mingea la
picioare
8) Cum structuram travaliul in teren ?
Plecand de la baza, 1 contra 1, 1 contra 2, 1 contra 2 cu portar, 2 contra 2, 3 contra 2, 3
contra 3, ... Mai tarziu adaugam doi mijlocasi in diagonala apararii si apoi, mijlocasii exteriori.
In plus, e important sa-i obisnuiesti pe cei 3 aparatori sa joace impotriva a 3 atacanti in
mod strans, in mod degajat, cu 2 atacanti si un 10... Din punct de vedere ofensiv, incepi fara
adversari sau cu adversari pasivi, pentru gesturi si automatisme, continuand cu aparatori activi.
Trebuie mereu reluate diversele situatii de joc, fara sa te bizui doar pe jocurile cu tema.
C) 3-3-4
1) De ce 3-3-4 ?
Ca sa castigi meciurile, trebuie sa ai calitate in avanposturi. Cu cat ai mai multi atacanti,
cu atat mai bine. Esential e sa-i responsabilizezi pe jucatori, astfel incat ei sa se simta importanti
in faza defensiva, fara sa-si puna in umbra totusi propriile calitati. Stim bine ca, in general,
calitatea nu are nevoie de cantitate.
2) Cum il animezi ?
E capital ca cei 4 atacanti sa revina si sa revina in diagonala si nu prin exterior. Practic,
aparam cu 3 aparatori, 3 mijlocasi si atacantii, care se plaseaza in spatele balonului. Nu sunt
mereu 4, in general sunt 2.
3) Cum inchizi pe plan defensiv ? Lateral sau in diagonala ?
Acest lucru depinde mult de distantele dintre diferitele linii si de viteza de actiune
ofensiva a adversarilor. Daca nu avem timp, contam pe pasa intre A si B, iar mijlocasul iese (fig.
9).
Altfel (fig. 10), aparatorul inainteaza spre B si dispozitivul aluneca. Mijlocasul 8 merge sa
redubleze daca nu exista situatia de 2 contra 2. Daca el nu redubleaza, se repozitioneaza spre
interior.
La o minge in diagonala, din contra, daca adversarii joaca cu 2 atacanti distanti si unul in
diagonala, important e sa acoperi partea centrala si sa nu te preocupi imediat de cei 2 jucatori
aflati pe parti.
Cu acest dispozitiv ofensiv al atacantilor, putem lua in considerare doua situatii pentru
realizarea de 1-2uri intre A si B:
8 nu urmeaza mingea, 5 absoarbe insertia lui A, si 8 vine spre interior alergand (fig. 11).
8 urmeaza traiectoria mingii, vom avea o situatie de 1 contra 1 intre A si 8 (fig. 12).
Alt exemplu e acela de 1-2uri intre 7 si 9, o dubla solicitare a mingii din partea lui 10 si a
lui 11 (fig. 16).
8) Care sunt caracteristicile individuale cerute diferitelor linii ?
Aparatorii trebuie sa fie buni in situatia de 1 contra 1 defensiv si in anticipare, pentru ca
adesea, jucand cu acest sistem, ne aflam in aceasta situatie. Ei au, in plus, o sarcina foarte simpla
in faza ofensiva, aceea de a sti ca de indata ce au recuperat balonul, trebuie sa-l joace cu
picioarele spre mijlocas sau spre atacanti, care trebuie sa se arate mobili.
Mijlocasii, de asemenea, ca si aparatorii, trebuie sa lucreze mult defensiv, ei au mai ales
sarcini defensive. Atacantii, din contra, au nevoie de urmatoarele calitati:
- cei exteriori trebuie sa fie buni in situatia ofensiva de 1 la 1
- 10 trebuie sa aiba idei clare, sa vada bine jocul, sa fie capabili sa se intoarca spre 9, si sa
simta momentele
- 9 trebuie sa fie puternic din punct de vedere fizic
D) 3-4-3
1) De ce sa alegem 3-4-3 ?
Acest sistem a aparut ca opozitie la 4-4-2, clasic in zona. Aceasta dispunere permite sa ai
un jucator in plus la mijloc, pentru a inchide mai bine si a presa, folosind 7 jucatori in loc de 6, ca
la 4-4-2. Vorbim de un 3-4-3 cu 3 atacanti care joaca strans, ceea ce elibereaza culoarele,
permitand astfel mijlocasilor exteriori sa se infiltreze.
In plus, in spate avem mereu 3 contra 2, favorabil. In partea lui de teren, se apara cu o
linie compusa din 5 jucatori. In partea adversa de teren, se apara cu o linie compusa din 3
jucatori.
2) Ce avantaje ofera defensiv 3 atacanti plasati foarte aproape unii de ceilalti ?
In acest caz, avantajele asupra lui 4-4-2 sunt aceleasi cu avantajele celor care joaca cu 2
atacanti si un 10. E interesant sa poti impinge jocul advers pe spatiile unde poti declansa pressing-
ul. Rolul atacantului, cel mai indepartat de minge (7 in fig. 18) este urmatorul:
- daca mijlocasul defensiv advers pierde mingea, el restrange marcajul pentru a-l impiedica
sa receptioneze mingea
- daca nu actioneaza astfel, se plaseaza in asa fel incat sa poata inchide aparatorul central
advers sau pe lateral, daca intoarce mingea
In schema urmatoare (fig. 18) 2 nu poate urca si joaca cu 4, care il lanseaza in lateralul
opus pe 3. In cazul in care 4 nu poate juca lung cu 3, joaca cu 6 si va fi el cel care va trebui sa
intoarca mingea. Se poate intampla ca cei 4 aparatori sa nu poata intoarce mingea. In acest caz, el
trebuie sa joace semilung pe mijlocas, sau lung spre atacanti, care trebuie sa inainteze.
Sa luam in calcul alte doua situatii cu insertia in diagonala a celor doi aparatori centrali, 4
si 6. Nu stiu daca in realitate aceste doua situatii se pot intampla, pentru ca zona mediana a
terenului e adesea foarte populata, dar trebuie sa te gandesti la ele si sa le iei in considerare.
In schema urmatoare (fig. 19), putem constata ca 4 are posibilitatea sa joace mingea
inainte. Celalalt aparator central, 6, avanaseaza pentru a receptiona pasa sau pentru a elibera
spatiul unui mijlocas care vine din scurt pentru a receptiona balonul. 4 acopera si ramane pentru o
eventuala pasa in retragere, care s-ar putea materializa prin contributia aparatorilor disponibili din
partea opusa.
Cu totul alta este situatia daca 2 a primit mingea de la portar, iar centralul apararii 4 ofera
o solutie in adancime cu acoperirea lui 6 si a lui 3 (fig. 20).
2) Apararea cu 3 jucatori
Conceptele de baza raman, in mod fundamental, aceleasi. Lateralii 2 si 3 se departeaza, iar
5 vine la acoperire, impreuna cu unul din cei doi laterali. Daca portarul joaca cu 3, e 2 cel care
intra lejer in interiorul terenului, daca e 2 cel care primeste balonul, atunci e 3 cel care strange un
pic in diagonala (fig. 21).
Actiunea poate astfel pleca de la aparatorul central 5, care-i poate pune la contributie pe 2
si 3. Cel care nu este servit intra putin in teren si 5, odata pasa efectuata, revine reluandu-si locul
in mijlocul celor 2 (fig. 22).
3) Apararea cu 5 jucatori
Principiul de baza ramane, practic, neschimbat, chiar si in cazul in care acoperirea este
asigurata prin prezenta a 5 jucatori. 2 si 6 se indeparteaza de cei doi centrali, 3 si 4, care asigura
acoperirea sau sprijinul in spate si carora li se adauga 5.
Se poate intampla ca 10 sa fie marcat si, pentru a se elibera, sa fie nevoie sa-si
incruciseze pozitia cu mijlocasul exterior stanga, 8. Acest lucru functioneaza fara sa mai spunem
ca daca 5 este presat, 10 va merge sa-l ajute, propunandu-i o pasa scurta. O alta alternativa este
reprezentata de centraulul 5, care, solicitand o minge, creeaza un spatiu, permitandu-i lui10 sa
receptioneze balonul in cele mai bune conditiuni.
O alta optiune la aceste miscari e reprezentata de un balon in diagonala (fig. 25). O
schimbare de pozitie intre cei doi mijlocasi in diagonala pentru a crea spatiu va permite unuia din
cei doi sa poata juca balonul in bune conditiuni.
2) Mijlocul terenului cu 3 jucatori
O linie mediana cu 3 jucatori e compusa dintr-un varf ocupand o pozitie in retragere,
clasicul mijloc defensiv. Ceilalti doi mijlocasi pot avea caracteristici opuse, unul mai mult
cantitativ, celalalt mai degraba calitativ. Mijlocasul defensiv e un pion de manevra foarte
important, sarcina lui fiind aceea de a intoarce balonul, de a se insera in diagonala, si de a-l
sustine pe purtatorul de balon (acest lucru contrasteaza cu ideea de mijlocas defensiv!). In schema
urmatoare (fig. 26), putem observa ca 5 a fost servit prin crearea spatiului provocata de 10 si 8,
care s-au distantat (aceasta e mereu miscarea fara minge care face diferenta!)
Daca 5 nu poate receptiona balonul la picioare, dar trebuie sa faca un apel pentru a se
demarca, va profita de spatiul creat prin miscarea lui 8 spre centru (fig. 27).
In cazul in care (fig. 28) 5 nu poate fi servit pentru ca adversarii preseaza asupra lui,
trebuie gasita o alta solutie ca aceea din imagine in care un aparator central e in posesia balonului,
2 apare in spatiul creat de 8, care a plecat spre interior.
3) Mijlocul cu 5 jucatori
Putem repeta conceptele exprimate pentru mijlocul terenului cu 3 sau 4 jucatori. Daca al
cincilea se plaseaza in linie cu alti 4, vom avea o repozitionare a mijlocului terenului cu 3
jucatori, adaugand 2 laterali pe parti.
In acest caz, in care al cincilea mijlocas ar fi unul ofensiv, mijlocul terenului cu 4 va conta
pe acest nou jucator pentru variante in faza ofensiva. Trebuie totusi scos in evidenta ca, in potrivit
sistemelor, functiile si caracteristicile liniilor si ale jucatorilor care le compun variaza, si chiar
mai mult de atat. Vom vedea acest lucru dupa situatiile in care un mijloc de teren cu 4 sau cu 3
jucatori, potrivit sistemelor de joc, solicita caracteristici mereu diferite.
4-3-3
Cei trei mijlocasi au mult teren de acoperit si nu pot conta mereu pe efortul defensiv al
aripilor. Vom avea nevoie de jucatori foarte buni pe plan fizic si vom astepta de la ei sa se
sacrifice din punct de vedere defensiv.
5-3-2
Cei trei mijlocasi sunt ajutati de laterali ca sa acopere culoarele si nu trebuie sa se
preocupe decat de acoperirea spatiului in diagonala. Caracteristicile lor, ca si sarcinile lor, pot fi
diferite.
3-3-1-3
In acest caz, cei 3 fundasi si cei 3 mijlocasi trebuie sa se preocupe mai ales de aparare; la
momentul potrivit, ei vor putea construi in spatele apararii.
4-4-2
Cei doi mijlocasi exteriori pot fi mai putin dotati fizic in raport cu 3-4-3 sau cu 3-4-1-2
pentru ca sunt protejati de mijlocasii laterali in spatele lor. Cei doi mijlocasi in diagonala nu vor
pune accent pe culoarul din spate, ci vor incerca sa determine intoarcerea balonului sau inserarea
in diagonala.
4-3-3
Centrul inaintas, adesea, cu spatele la poarta, va avea rolul sa inapoieze balonul pentru a
pune in evidenta apelurile incrucisate in interior ale aripilor sau se va bizui, printr-o pasa in
retragere, pe un jucator care ii va servi pe aceia care vor profita de cursele incrucisate ale aripilor.
Beneficiul acestui sistem va fi reprezentat de apelurile incrucisate ale aripilor, ce vor permite altor
jucatori sa se infiltreze (vedem prea des aripi izolate la linia de tusa).
3-3-1-3
Se cauta in mod exagerat adancimea cu centrul inaintas sau cu aripile sau cu jucatorul care
este in retragere in raport cu centrul inaintas.
D) Cum atacam cu 2 sau 3 jucatori ?
1) Atacul cu 2 jucatori
Inainte de a insista pe cateva exemple de solutii ofensive, ar fi mai bine sa ne reamintim
care sunt principiile care regleaza aceste miscari. E clar ca primul jucator care se misca e cel mai
apropiat de balon, in vreme ce al doilea se va misca in functie de miscarile primului. Prin 2
atacanti, intelegem un atacant de referinta si un atacant aflat langa el, sau 2 atacanti clasici in
linie.
5 e in posesia balonului, 9 face prima miscare, scurteaza catre purtator si reia apoi in
profunzime (apel-contraapel). 11 din contra vine purtator si reia spre 10, care ii serveste in
profunzime lui 8. Apoi, 8 centreaza pentru 9 sau 11, care isi vor incrucisa cursele. 5 continua, de
asemenea, cursa, si se va plasa la al doilea nivel (fig. 29).
O alta solutie e ilustrata in figura 30. 9 vine spre 5, si se misca spre interior. 11 vine la
intalnire, dar apoi pleaca in diagonala. E clar ca cei doi jucatori se misca intr-o maniera opusa,
unul vine, altul pleaca, unul in interior, altul in exterior. Asta pentru ca purtatorul de balon sa aiba
mereu doua solutii diferite, nu doua in adancime sau 2 mingi la picioare, caci in aceste cazuri, va
fi usor previzibil.
2) Atac cu 3 jucatori
In acest caz, de asemenea, trebuie sa scoatem in evidenta diferenta intre echipele dispuse
cu 3 atacanti si 2 aripi, plus un centru inaintas si echipele care aliniaza doi atacanti apropiati si un
jucator in spatele lor. E important ca antrenorul sa cunoasca principiile care regleaza miscarile. In
general, jucatorul cel mai apropiat de minge este primul care se misca. Din aceasta cauza, el
declanseaza rotatia altor 2 jucatori, principiu pe care tocmai l-am exemplificat.
Cu 2 atacanti si un jucator in sustinere, 5 este purtatorul balonului, 11 vine la intalnire cu
el si joaca cu 10, care inainteaza in profunzime in directia lui 9 (fig. 31).
Daca dimpotriva, avem 3 atacanti, 5 joaca in picioarele lui 9, care il serveste pe 10, acesta
putandu-l servi:
- pe 11, care efectueaza o cursa incrucisata
- pe 3, in profunzime, care efectueaza o miscare spre 11, ce ii va elibera spatiul (fig. 32)
E interesant sa luam in considerare anumite solutii care pot fi utile in cazul mijlocului de
teren cu 3 jucatori, cu varful inalt, cand aceasta configuratie se adauga unui atac compus din 3
jucatori. In acest caz (fig. 33), vedem ca 9 e servit dupa un apel, contraapel. El joaca spre 10, care
e protejat in spate de 5 si de 8. 11 scurteaza spre interior cu 3, care ia culoarul din stanga.
Posibilitatile sunt numeroase cu aceasta configuratie, pentru ca, in cazul in care ii servim mingea
la picioare lui 11, putem folosi culoarul din dreapta gratie unei transversale pusa in miscare de 7.
In fig. 34, de data aceasta, apelul in diagonala e catre 10, care urmeaza unui schimb intre 9
si 7.
Mai sofisticata, solutia din figura 35, il arata pe 9 primind ajutor de la cei doi mijlocasi in
diagonala pentru a favoriza apoi apelul unei mingi incrucisate spre interior, de la 7 sau de la 11.
Daca e 8 cel care primeste balonul: poate realiza un 1-2 cu atacantul cel mai apropiat sau
poate trage la poarta, sau poate realiza un 1-2 interior cu 11, pentru a-l servi pe 9, gratie unui
balon filtrant, sau pe 10, care plonjeaza in spatele apararii.
Daca e 3 cel care primeste balonul: el realizeaza un 1-2 cu 8, pentru a centra sau 8 reia in
spate spre 3 pentru a centra la randul lui.
3) Constructia mijlocului axial
Balonul, la plecare, e in picioarele lui 2. Mijlocul exterior 7 merge in adancime. 9, care e
atacantul cel mai apropiat, dupa un apel-contraapel, primeste mingea la picioarele sale. O
inapoiaza lui 5, 11 face un apel incrucisat, si 10 pleaca in spatiul lasat liber. 5 poate, deci, fie sa
joace cu 11, fie sa-l serveasca pe 10 (fig. 38).
4) Apel incrucisat cu un atacant
10 joaca cu 8, in vreme ce atacantul cel mai apropiat vine la intalnire vazand ca 8 are un
adversar in fata lui. 8 executa un 1-2 cu atacantul cel mai apropiat, 11 in exemplul de mai sus, si
9, in celalalt, se pregateste de o cursa incrucisata, care ii va permite sa receptioneze de la centralul
8 (fig. 39).
5) Cum depasim pressing-ul advers cu o pasa lunga, in profunzime, spre centrul inaintas
Pasii sunt aceiasi din exercitiile precedente, cu diferenta ca 9 primeste mingea in
adancime dupa ce s-a desprins. In acel moment, aripa, aflandu-se alaturi, e 7 cel care il ajuta
imediat, impreuna cu cealalta aripa 11, gata sa navaleasca in spatiu. Trebuie spus ca, fiind vorba
de o pasa lunga, e greu pentru o echipa sa-l urmeze indeaproape pe 9, motiv pentru care e
important ca aripile sa se deplaseze dupa urmatorul principiu: unul sa-l ajute, si celalalt sa se
deplaseze in spatiu pentru a raspunde urmatoarelor doua obiective:
- conservarea balonului pentru a permite echipei sa reurce in teren
- atacarea in profunzime, daca apararea adversa e prost plasata
Aripa care receptioneaza mingea la picioare nu poate, uneori, sa se intoarca. In acest caz,
paseaza in spate celui care soseste la sustinere (fig. 48/2). Actiunea poate continua cu 7, care face
un apel lung, si 9 un apel scurt, care si receptioneaza si il serveste in adancime sau intorcand
balonul.
7) Culoar in spatele mijlocasului sau lateralului
Pentru a crea o situatia de 2 contra 1, culoarul in spate e o arma importanta. Cand aripa
primeste balonul la picioare, o poate juca inainte, partenerul alergand in spatele lui, in adancime.
Culoarul in spate, chiar daca nu e creat printr-un 2 contra 1 local, creeaza totusi un decalaj
intre adversari in zona balonului, descoperind astfel zona opusa ce poate fi folosita pentru
infiltrari periculoase prin intoarcerea rapida a balonului.
In schema urmatoare (fig. 49), il vedem pe 8, care dupa ce a jucat cu 7, paseaza in spate. 7
poate sa:
- dea balonul lui 9, care se desprinde si il serveste pe 8, care centreaza
- faca un 1-2 spre interior cu 7, in cazul in care nu e posibil sa joace cu 8 pe o parte
- se poate intampla ca 7 sa fie inchis si sa nu poata juca mingea inainte, dar in acest caz, e
posibil sa faca un culoar in spate, daca exista un al treilea jucator in sustinere
Vedem in urmatoarea schema (fig. 50), ca 8, dat fiind faptul ca 7 e inchis, nu poate pasa
direct si paseaza prin spate. Daca dimpotriva, 5 sau 2 intervin in sustinerea lui 7, 8 poate juca cu 5
sau 2 mingea, poate accelera si receptiona in spatele lui 7, centrand. Aceasta miscare se numeste
1-2-3, dupa numarul de pase efectuate.
C) 3-5-2
1) Devierea atacantului
2 joaca cu 4, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta. Fiind marcar, inapoiaza lui 2
care joaca lung spre 9, care si el a efectuat deja o miscare de lung-scurt. 10 si 7 plonjeaza pe
devierea lui 9 cu 11, care vine in sustinerea lui 9 (fig. 54).
2) Miscarea de desprindere a atacantului
2 joaca cu 9, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta. 4 il sustine pe 9, caruia ii
paseaza balonul. 11, celalalt atacant, scurteaza prin spatele lui 9, cu 10 si 7, care pleaca in
adancime (atentie la situatia de ofsaid) (fig. 55).
3) Atac axat pe 10
3 joaca cu 6, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta, fiind marcat, ii inapoiaza lui 4.
4 joaca in adancime cu 10, care poate pasa lui:
- 9, care ciupeste in diagonala
- 11, care se indeparteaza
- 7, care face un apel interior din partea opusa
Toate aceste miscari au in comun o minge pusa in spatele apararii adverse (de insistat
asupra acestui punct, pentru ca e vorba de mingi greu de stapanit de catre aparare) (fig. 56).
5) Combinatii cu 3 jucatori
7 vine spre 2, care are mingea, intr-o miscare larga. 8 plonjeaza spre culoar, eliberand
astfel spatiul pentru 9, care receptioneaza dupa o fenta lunga-scurta, si se bizuie pe 4, care ii
deschide lui 8, iar acesta centreaza. Combinatia continua cu apelul interior al lui 11 si infiltrarea
lui 10 (fig. 58).
4-4-2 a fost trecut in revista in cadrul capitolului 2 si am putut sa ne dam seama ca acest
sistem este, poate, cel mai echilibrat, chiar daca trebuie sa-i recunoastem o anumita rigiditate. Am
putea obiecta ca fixandu-ne pe un singur sistem ar putea fi daunator, dar trebuie sa admitem ca o
echipa poate fi maleabila doar daca are o identitate, caci o data asimiltate principiile tactice
fundamentale, e mai usor sa modifici sistemul in cursul jocului.
Referitor la principiile tactice, distingem doua faze de joc:
Posesia balonului, care implica:
Utilizarea latimii
Mobilitatea
Patrunderea
Imprevizibilitatea
Capacitatea de a se demarca
Lipsa posesie balonului, care implica:
Incercarea de a decala
Reculul-frana
Concentrarea
Echilibrul
Marcajul si acoperirea
Pe baza acestor principii tactice, putem analiza, in faza de posesie a balonului, care pot fi
miscarile cele mai eficace a doi atacanti impotriva celor doi fundasi zonali, a trei fundasi om la
om (2 la marcaj + un libero), a 4 aparatori zonali.
1) Doi atacanti impotriva a trei fundasi zonali
Mentineti atacantii distantati, pentru a dat amplitudine jocului, si pentru a face astfel incat
cei trei fundasi sa aiba suficient spatiu ca sa favorizeze situatii de 1 contra 1 pe exterioare.
Patrunderile mijlocasilor, cu sau fara balon, in spatiile eliberate de atacanti, creeaza superioritatea
numerica in spatele mijlocului defensiv.
5 contra 6
Se aplica la oprire miscarile stabilite, fiind atenti la timpul de joc (fig. 1).
5 contra 6 in mod activ
Jucam cu aceste criterii:
- albii joaca fara constrangeri, in vreme ce negrii joaca cu 2-3 atingeri
- primii trebuie sa apere poarta si sa puna mingea pe linia mediana, ceilalti trebuie sa traga
la poarta si sa apere intreaga linie mediana
Varianta: Un atacant se plaseaza in diagonala intre cele 2 linii, celalalt actioneaza ca atacant
mobil pe partea opusa in raport cu balonul
2) Doi atacanti impotriva unei aparari individuale
Jucand impotriva a doi marcatori si a unui libero, cei doi atacanti se incruciseaza pentru a
se demarca. In acest fel, permitem atacantilor sa traga profit din actiunea individuala, deschizand
de asemenea spatii care permit mijlocasilor sa se infiltreze.
6>0
8 contra 8. Echipa albilor e compusa din 3 atacanti, 3 mijlocasi si 2 laterali, iar echipa
negrilor e compusa din 4 fundasi si 4 mijlocasi. Primii joaca fara constrangeri si marcheaza in
poarta mare, ceilalti joaca din doua atingeri, apara poarta mare, si marcheaza intrerupand linia
mediana cu balonul la picior (fig. 10).
B) 3-4-3 in opozitie cu alte sisteme.
1) 3-4-3 contra 4-4-2
Sa incepem cu sistemul pe care il intalnim cel mai des. Avem mari avantaje jucand
impotriva unui 4-4-2, pentru ca, avand 3 fundasi, avem superioritate numerica contra celor 2
atacanti adversi. La mijloc exista echilibru tactic cu o paritate numerica: 4 contra 4. In fata, cei 3
atacanti joaca impotriva a 4 fundasi, deci in inferioritate numerica si trebuie sa ii faca sa joace,
cata vreme nu au mingea.
In faza de atac dimpotriva, atacantii exteriori trebuie sa fructifice pe liniile interne ale
lateralilor adversi. Mijlocasii formeaza careu de 4 in aparare doar la baza careului celor 4
mijlocasi adversi.
Temele cele mai frecvente in faza de atac sunt:
- apelurile spre interior la pasa mijlocasului in diagonala
- rotatiile interne pentru receptie si remitere la centrul inaintas
In faza defensiva, redublari exista doar intre mijlocasii in diagonala si fundasii centrali ,
incercam sa nu redublam spre exterior, pentru a nu ingrosa sub linia balonului miscarea
atacantilor exteriori, motiv pentru care faza defensiva e garantata de 7 jucatori sub linia balonului
(fig. 11).
2) 3-4-3 contra 4-3-3
Nu e indicat sa joci contra 4-3-3 daca aliniezi un 3-4-3. Prima problema rezida in faptul ca
cei trei atacanti adversi ocupa un spatiu mult mai amplu in raport cu cei din 3-4-3.
Aceasta mult mai mare amplitudine ofensiva face sa fie foarte periculoasa acceptarea
egalitatii numerice, motiv pentru care multe echipe schimba. Vedem, de fapt, un mijlocas
revenind in pozitia de lateral, si plasand unul din cei doi aparatori centrali in pozitie laterala pe
partea opusa. Ne regasim, astfel, in faza defensiva, cu 4 fundasi in loc de 3.
Revenim la 3, de indata ce am recuperat balonul. Anumite echipe aliniaza in spate 5
jucatori, dar joaca cu 3 aparatori centrali pentru un singur atacant. E mai degraba un act de risipa.
O alta problema pe care o intalnim infruntand mijlocasul defensiv advers e aceea ca, adesea, e
imposibil sa mergi sa presezi, chiar daca atacantii se distanteaza.
Avantajele reapar in faza ofensiva, cand cei doi mijlocasi exteriori, urcand, se pun intr-o
pozitie care nu permite marcajul, nici din partea aripilor adverse, nici din partea lateralilor.
Deseori, cei 4 fundasi sunt prost plasati cu lateralii pe liniile externe, in raport cu cei 3 atacanti ai
nostri. Pressing-ul e declansat de catre atacanti impotriva celor 4 fundasi, incercand sa impingi
adversarul spre liniile exterioare (fig. 12).
3) 3-4-3 contra 3-4-1-2
Cei 3 fundasi actioneaza in situatie de superioritate numerica contra lui 3-4-1-2, ceea ce
inseamna ca in faza defensiva, putem exploata omul in plus, cu miscari de anticipare adecvate si
cu o acoperire a atacantilor adversi.
In faza ofensiva, dimpotriva, cei 3 fundasi trebuie sa incerce sa exploateze situatia de 3
contra 2, departandu-se prin patrunderi cu mingea la picior pentru constructia jocului. La mijlocul
terenului, exista dueluri dominante pe parti, in vreme ce in diagonala, 3-4-3 sufera in raport cu 3-
4-1-2, din cauza prezentei mijlocasului defensiv. Acesta e marcat datorita unei miscari de decalaj
de catre mijlocasul in diagonala cel mai indepartat, in raport cu zona balonului, cu decalajul
orizontal al celui de-al patrulea jucator opus. In cazul solicitarii mingii in adancime din partea lui
10, mijlocasul il acompaniaza pentru a fi apoi luat la marcaj de catre un aparator central. Cei 3
atacanti preseaza in situatiile de 3 contra 3; sunt ,deci, foarte periculosi daca ajung sa recupereze
balonul.
In atac, 3-4-3 pune probleme sistemului defensiv advers, din momentul in care accepta
egalitatea numerica. Sa stii sa joci 3 contra 3 devine, deci, fundamental. In faza ofensiva, pe
exterioare, trebuie create situatii pentru receptionarea balonului, la picioare sau in adancime, in
functie de dispunerea adversarului (fig. 13).
4) 3-4-3 contra 3-5-2
Cu acest sistem, cei 3 fundasi nu au probleme contra celor 2 atacanti adversi, si
exploateaza superioritatea numerica, cum am vazut deja, contra celorlalte sisteme cu 2 atacanti in
diagonala.
La mijloc: pe parti exista duelul dominant intre mijlocasii exteriori, in vreme ce in
diagonala, prezenta mijlocasului defensiv creeaza o inferioritate numerica cu probleme in timpul
efectuarii pressing-ului.
In mod obisnuit, avem tendinta sa trimitem atacantul opus sa paseze mijlocasului
defensiv, iar centrul inaintas sa paseze in retragere libero-ului advers. Distantele ingreuneaza
aceasta maniera de a actiona. Singurul adversar liber e mijlocasul defensiv, pentru ca deseori 3-5-
2 permite o mai buna conservare a balonului.
Faza de atac se dezvolta, inainte de toate, pe o solutie de 3 contra 3, acompaniata de
patrunderea in latime a mijlocasilor exteriori (fig. 14).
5) 3-4-3 contra 3-4-3
In acest caz, se infrunta doua echipe cu dueluri om la om, caracterizate de egalitati
numerice si de dueluri dominante. E usor sa afirmi ca meciul va fi castigat de echipa care poseda
jucatori de calitate si reuseste sa-si pastreze cat mai mult timp posibil liniile compacte.
In 3-4-3, e important sa stii sa ataci si sa te aperi, este cheia succesului pentru ca 4 contra
4 la mijlocul terenului e, dupa parerea mea, mai putin important.
Daca in meciul dintre cele 2 sisteme avem dificultati in situatiile de 3 contra 3 din punct
de vedere defensiv, putem alege intoarcerea in spatele mijlocasului exterior opus zonei in care se
afla balonul, ajungand, astfel, la al patrulea fundas, creand superioritatea numerica de 4 contra 3
(fig. 15).
2)ADAPTAREA
A) 4-4-2 sau 3-4-3: cum schimbi cursul jocului
Se poate intampla, efectiv, sa fim 10 in timpul unui meci oficial, iar rezultatul sa ne ceara
sa ne asumam riscuri, in acest caz, un 4-4-1 ar fi un sistem prea defensiv, iar folosirea lui 3-4-2 s-
ar dovedi mai eficace. Baza miscarilor lui 3-4-2 nu se schimba, mai ales pentru mijlocasi si
atacanti. Pentru fundasi, e chiar mai avantajos, creand superioritate numerica defensiva de 3
contra 2 in zona axiala. Odata facuta trecerea fara piedici la 3-4-2, recuperam al 11-lea jucator si
aliniem in atac 3-4-3 sau 3-4-1-2.
Pe scurt, secventele pentru ajungere la acest rezultat sunt compuse din:
- buna cunoastere a sistemului 4-4-2
- jocul in 10 contra sistemului 3-4-2
- integrarea celui de-al 11-lea jucatori in linia ofensiva
Deci, daca in timpul meciului vrem sa sporim numarul, e suficient sa inlocuim un fundas,
sa cerem mijlocasilor exteriori sa adauge un al patrulea fundas, in caz de necesitate, si sa
introduca un atacant suplimentar. Personal, cred ca secretul rezida in cultura jucatorilor, in
capacitatea lor de adaptare, si in felul in care se prezinta lucrurile, pentru ca stiinta schimbarii
trebuie sa fie de o maniera pozitiva, nu negativa.
4-4-2 e baza plecarii. Trebuie cunoscute miscarile defensive in functie de pozitia
balonului. In schema urmatoare (fig. 16), accentul e pus pe deplasament, cand incepem pressing-
ul inalt, pe dreapta.
1) Jocul cu 10
Cand ramanem in 10, singura problema jucand impotriva lui 4-4-2 e reprezentata de
inferioritatea numerica pe parti. Practic, trebuie sa reconstruim situatiile de 2 contra 2, cu miscari
axate pe decalaj, ca in figura urmatoare (fig. 17).
Pentru rest, de notat ca in diagonala din spate, exista o situatie de superioritate numerica
de 3 contra 2 extrem de interesanta. Adversarii liberi de joc sunt cei laterali. Aici trebuie sa cerem
inainte de toate atacantilor sa iasa la duel, iar mijlocasii ii vor urma pentru refacerea egalitatii
numerice. In ciuda jocului de 10 contra 11, situatia tactica nu e chiar atat de dificila.
2) Cum reconstruim un 2 contra 2 pe parti cu sistemul 3-4-2
Daca atacantii n-au reusit sa activeze pressing-ul spre fundas, si daca inferioritatea
numerica persista totusi, trebuie sa reconstituim situatia de 2 contra 2 orientand spre zona
balonului unul dintre cei doi mijlocasi axiali.
Anumiti antrenori prefera sa reconstituie situatia de 2 contra 2, facand sa urce mijlocasul
exterior si decaland unul dintre cei 3 fundasi centrali. E o solutie efectiva dar foarte delicata,
luand in considerare factorii spatiu-timp, care vor provoca o situatie de 2 contra 2, in axa propriei
aparari (fig. 18).
In continuare, sunt rezumate toate posibilitatile care recompun situatiile de 2 contra 2 pe
parti:
- atacantul iese la purtatorul de balon
- mijlocasul in diagonala actioneaza
- mijlocasul exterior urca si, deci, unul dintre cei 3 fundasi centrali se indeparteaza pe
partea respectiva.
3) Exercitiu in situatia defensiva de 6 contra 6
In aceasta situatie, ne aparam cu 7 (3 fundasi + 4 mijlocasi). Miscarea mijlocasilor e ca la
4-4-2 cu diagonala, al cincilea jucator in atac lateral si piramida, pe un atac axial (fig. 19).
In schema urmatoare sunt reprezentate liniile de miscare ofensiva, la sistemul 3-4-2. E
usor de observat ca nu exista mari schimbari in raport cu sarcinile pe care fiecare jucator trebuie
sa si le asume la 4-4-2, mai ales in ceea ce-i priveste pe mijlocasi si pe atacanti (fig. 20).
4) Revenirea la 11
Temerea trecerii de la 4-4-2 la 3-4-2 fiind depasita, e momentul sa revenim la 11,
repozitionand in avanposturi jucatorul care ne-a lipsit in linia defensiva. Va fi plasat in 10 sau
inaintea lui. Oricum, noua noastra baza defensiva are 7 jucatori, 3 fundasi si 4 mijlocasi, in loc de
8 (4 fundasi si 4 mijlocasi), cum s-a intamplat in cazul precedent expus, la sistemul 4-4-2 (fig.
21).
In schema urmatoare, apare clar ca e suficient sa intorci spre interior mijlocasul lateral
dreapta si la inaltime, mijlocasul lateral stanga pentru a obtine trecerea de la sistemul 4-4-2 la 3-
4-3 fara miscarea jucatorilor sau consemne. Trebuie mentionat in plus ca acela care joaca cu o
aparare in 4 e obisnuit sa se apere in 3 cand lateralul urca pentru a acompania actiunea (fig. 22).
Aceasta cheie dubla de lectura impune prezenta a doi exteriori de calitate, sub aspectul
tactic. Pe un balon lateral, de exemplu, si coborat, exteriorul dubleaza mijlocasul.
Daca, dimpotriva, e un balon inalt, trebuie completata diagonala si redublat primul dintre
aparatorii centrali (fig. 25).
6) Linia de 4; e vreodata refacuta?
Efectiv, exteriorul e obligat sa decida intre refacerea liniei sau alinierea ca al treilea in
spatele mijlocasilor. Daca dimpotriva, nu citim corect aceasta situatie, ne putem regasi intr-o mare
dificultate.
7) In ce conditii putem, in zilele noastre, sa optam pentru o aparare cu 5 jucatori ?
Trebuie sa stabilim obiective limitate pentru ca e dificil sa castigi un campionat jucand
astfel. Aliniind 5 fundasi, ca sa echilibram jocul, ar fi ideal sa avem la dispozitie 2 mijlocasi in
diagonala, cu certe calitati ofensive. Deci, e un sistem inca aplicabil in zilele noastre, dar trebuie
sa ai jucatori care sa poata sa-l puna in valoare.
Sa te bizui pe o buna aparare e intotdeauna de baza. Ideal ar fi sa-ti antrenezi propria
echipa cu echipa adversa in posesia balonului, sa lucrezi cu cat mai multi jucatori posibil in faza
defensiva, in spatele liniei balonului. Asta implica o mai mare densitate defensiva si mai multe
redublari.
8) In raport cu alte sisteme, sunt rolurile mai specifice si solicita calitati particulare ?
In orice caz, e un sistem care nu poate fi interpretat intr-o maniera pasiva, pentru ca daca
aliniem 3 fundasi centrali si 2 fundasi laterali, suntem prea defensivi. Daca, dimpotriva, avem 2
jucatori de culoare care acopera de la 16 m la 16 m, atunci acest sistem poate fi propus, dar
trebuie gasiti acesti jucatori si nu e atat de usor...
Fundasii centrali
La inceput, jucam cu 2 jucatori care marcau adversarii avansati, si un jucator care se
desprindea. La inceputul anilor 90, a inceput sa se joace in linie. E un pic riscant faptul ca astazi,
multi joaca inca astfel. Ar trebui sa putem conta pe jucatori care inteleg repede subtilitatile
sistemului si, mai ales, ajung sa le puna in practica. Urmatoarele situatii pot aparea:
- deindata ce e pierdut balonul, mijlocasii exteriori revin rapid
- acceptam o situatie de 3 contra 3 in diagonala, chiar daca e riscant, incercand sa fim
superiori numeric in faza defensiva
- care e aspectul fundamental in jocul centralului defensiv ?
- nu presam adversarul cand poseda balonul. In acest caz, apararea se retrage, abandoneaza
teren ca sa priveze adversarul de patrunderea in adancime
- daca decidem sa presam adversarul, e important sa ramanem aliniati si sa aplicam jocul la
ofsaid
Mijlocasii
E foarte important sa fie buni din punct de vedere ofensiv, pentru ca pe miscarea celor 2
atacanti, cand unul se desprinde iar celalalt solicita o minge incrucisata, unul din cei 3 mijlocasi
trebuie sa atace spatiul ce se elibereaza. Astfel, aplicam tema unui al treilea jucator, altfel
manevra ofensiva ar fi mult prea previzibila.
10) Ce probleme putem intalni contra unei echipe care joaca cu un singur atacant ?
Putem juca linistiti 3 contra 1, asigurand mentinerea echilibrelor prin urcarea celor 2
exteriori la inaltimea mijlocasilor. Oricum, e capital sa eviti inferioritatea numerica la mijlocul
terenului.
11) Cum organizam faza de constructie a jocului, tinand cont ca balonul e recuperat in apropierea
careului de 16 m ?
Putem juca cu unul dintre cei 3 fundasi centrali, care prelungeste la un mijlocas sau
depaseste mijlocasul si joaca in spatiu sau cu picioarele cu unul din cei doi atacanti. Exista
posibilitatea sa introduci, apoi, apelurile incrucisate ale mijlocasilor, si, pornind de la acest lucru,
posibilitatile se inmultesc. E clar ca daca dispunem de un jucator la mijloc, capabil sa joace
balonul la o atingere, sarcina se simplifica pentru ca aceasta manevra permite evitatea pressing-
ului advers.
O modalitate de a juca poate fi urmatoarea:
- fiecare pasa in retragere sau orizontala trebuie sa fie urmata de o pasa verticala, niciodata de
doua pase orizontale
- pentru dezvoltarea acestui concept, iata 3 exercitii
Intr-un careu de 50 m, fiecare parte, joaca doua echipe de 6 si 10 jucatori. Echipa
superioara numeric incearca sa pastreze balonul, in vreme ce echipa inferioara numeric
trebuie sa recupereze balonul. Exercitiul dureaza 2-3 minute (fig. 26).
In urmatoarele doua scheme (fig. 27, 28), echipa e aliniata dupa un sistem bine defini,
impotriva unei echipe cu aceleasi caracteristici, ca a celei pe care o vom infrunta in
viitorul meci. Trei grupe de mingi sunt plasate in diagonala si pe parti. La semnalul
antrenorului, ce indica un grup de mingi, adversarul cel mai apropiat ia o minge si incepe
o manevra de atac. Echipa noastra organizeaza faza defensiva si, odata recucerirea
efectuata, ea isi propune sa devina ofensiva din nou.
ANEXA
In incheiere, iata cateva exercitii pentru sisteme, probabil cele mai utilizate pentru 4-4-2 si
3-4-3, dar si pentru noul sistem 4-2-3-1.
1) Exercitii pentru 4-2-3-1
In interiorul unei suprafete variabile, in functie de abilitatea si numarul jucatorilor, toti au
un balon, mai putin acela care se plaseaza in interior si care devine vanator. Urmarim ocuparea
eficace a spatiilor, in timpul manevrarii balonului, aparandu-ne de atacul jucatorului fara balon
(fig. 1).
Variante: driblam in miscare cand unul e atacat de vanator, pentru a realiza controlul si a pastra
mingea, manevrand-o in spatiu. Marim numarul jucatorilor fara balon.
Obiective: trecem de la tehnica in situatie la tactica individuala (alegerea controlului, orientarea
controlului, cautarea spatiului, apararea balonului, conducerea lui cautand maniera cea mai
eficace, ocuparea rationala a spatiului)
Varianta: in faza ofensiva, jucam pentru infiltrarea unui exterior sau a unui mijlocas central, in
functie de circumstante, fara balon, pentru a crea o situatie de 3 contra 3. Cautam infiltrarea
dictata de miscarea atacantilor, a unui exterior sau a unui central, cu balon, pentru crearea unei
situatii de 3 contra 3.
Obiective: pasa, fenta, asistare, aparare a balonului, sutul la poarta, demarcaj, scurt, lung si
lung-scurt, infiltrarea la momentul potrivit, verticalizare, cucerirea balonului, creativitate si
alegerea spatiului, crearea egalitatii numerice, fantezie in miscare, marirea spatiilor si schimbarea
ritmului de joc.
Reluam exercitiul precedent, jucand de data asta 4 contra 4, cu doi jokeri, ce joaca cu cele
2 echipe, dar nu pot depasi linia punctata si n-au decat doua atingeri ale balonului la dispozitie.
Cei 4 atacanti au drept obiectiv marcarea golurilor, cei 4 fundasi, recucerirea balonului si
aducerea lui peste linie, sau servirea jokerilor si reurcarea in teren (fig. 6).
Pe o suprafata de 30 m largime, trasata pe teren, cu porti mari si portari, joaca 3 echipe a
cate 4 jucatori. In interior, joaca 4 contra 4 cu ajutorul jokerilor (a treia echipa), care se plaseaza
in exteriorul terenului. Cautam sa se marcheze goluri, dar acestea nu sunt valabile decat daca
ultima pasa e efectuata de un joker. Golul nu e acordat decat daca e realizat cu capul sau direct
(fara control). Jokerii joaca cu cele doua echipe. In interior, se joaca cu 3 atingeri, din exterior, cu
2. Jokerii sunt mereu in miscare, si schimba adesea locul (fig. 7).
Obiective: pasa, fenta, dribling, asistare, sut la poarta, demarcaj, scurt, lung si lung-scurt,
cucerirea spatiului, anticipare, apeluri incrucisate, fantezie in miscare, schimbarea ritmului de joc
Desenam un dreptunghi, impartit in doua parti, pe linia mediana, in care se infrunta doua
echipe de 6-7 jucatori. Echipa care poseda balonul joaca cu cealalta echipa si preseaza. Cel care
receptioneaza si paseaza se intoarce si joaca cu un partener venit in sustinere. Acesta din urma
poate juca lung cu un partener care a prins culoar sau poate pune balonul in diagonala, pentru
infiltrarea altui partener, dezvoltand cu intreaga echipa o actiune ofensiva, care va fi impiedicata
de echipa adversa (fig. 8).
Obiective: pasa, jocul pe parti, asistare, apararea balonului, demarcaj, curse verticale si in
diagonala, sprijin si sustinere, verticalizare, triunghi ofensiv, schimbarea jocului, cucerirea
spatiului, alegerea spatiului, crearea egalitatii sau superioritatii numerice, contraatac, fantezie in
miscare, schimbarea ritmului de joc.
Jucam pe o jumatate de teren. Trei fundasi contra trei atacanti plus un jucator care nu
poate face decat pase, nu poate marca. Aceleasi reguli ca la exercitiul precedent (fig. 10).
Obiective: acest exercitiu este mult mai complex pentru ca, la cel precedent aveam superioritate
numerica in aparare, si puteam intelege cu usurinta cine marca si cine acoperea. Acum, in faza de
finalizare, exista egalitate numerica, motiv pentru care acoperirea si marcajul se schimba
continuu. Aspectul preponderent in acest exercitiu este marcajul de zona, dar, avand in vedere
egalitatea numerica, decizia de a marca sau de a acoperi devine fundamentala. Aplicam regula
ofsaidului. Important de vorbit de linia defensiva. Daca acest concept ar disparea, am risca sa
vedem o situatie de 1 contra 1 pe toata largimea terenului, cu consecintele de rigoare.
Pe o jumatate de teren, jucam cu 3 fundasi contra 2 atacanti (singurii care pot marca si
pentru care jocul in ofsaid este valabil), carora li se adauga 2 aripi largi si un conducator de joc,
care nu pot marca si pentru care regula ofsaidului nu e aplicata (fig. 11).
Obiective: aceleasi ca pentru primul exercitiu, dar, in plus, trebuie sa-i obisnuim pe cei 3 fundasi
sa utilizeze superioritatea numerita in 16 m, si sa actioneze intr-o maniera pozitiva, chiar intrand
din spate pe linia balonului, motiv pentru care jocul la ofsaid nu conteaza pentru aripi, si mingile
care provin din lateral. Jucam normal, aripile pot sa-si propuna situatii de 1-2, sa receptioneze de
la toata lumea, sa schimbe jocul, sa serveasca, dar sa nu poata marca, in afara conducatorului de
joc. Acest exercitiu e folosit pentru ca, aparand zonal, fundasii sunt adesea obisnuiti sa ramana in
spatele liniei balonului si, daca in general, acest lucru e un avantaj si o abilitate, pe un balon
plecat de pe linia de fund poate deveni un defect, pentru ca fundasii se plaseaza in mod automat
in zona sub linia balonului, motiv pentru care e suficient ca un atacant sa faca un apel, contraapel
pentru a se elibera de marcaj, mai ales in timp ce mijlocasii sunt prinsi in intoarcere.
Pe o suprafata de 30x50 m, cu doua porti mari (cu portari) si 4 porti de dimensiuni mici,
jucam 4 contra 4 fara limita de atingeri. Echipa care ataca trebuie, inainte de toate, sa paseze
balonul, intre doua dintre portile de dimensiuni mici (formate din doua jaloane). Acela care a
efectuat dribling nu mai poate fi atacat si, din doua atingeri, trebuie sa centreze pentru partenerii
care incearca sa finalizeze in timp ce sunt marcati de catre adversari. Largimea portilor de
dimensiuni mici e in functie de calitatea jucatorilor (fig. 16).
Pe o suprafata de 60x50 m, impartita in doua, cu doua culoare laterale largi de 5 m, jucam
6 contra 7 pentru exersarea infiltrarii pe parti cu doua porti aparate de portari. Intr-o zona, jucam
4 contra 4 (mijlocasii sunt aliniati), in vreme ce in cealalta jucam 2 contra 3 (3 fundasi contra 2
atacanti). In faza ofensiva, ne putem bizui pe exteriori, cei care se pot insera in culoarele laterale,
spre centru, fara a fi atacati. In zona ofensiva, cand balonul este pe exterioare, putem crea o
situatie de 3 contra 3 in zona de atac. Dupa eventuala degajare a apararii, jucam 2 contra 4 (un
exterior e in culoarul lateral, iar celalalt s-a inserat pentru a crea o situatie de 3 contra 3 in faza
ofensiva) si trebuie sa invatam sa temporizam in asteptare ca paritatea numerica sa fie stabilita. In
zona in care se joaca 4 contra 4, o echipa trebuie s-o impiedice pe cealalta sa efectueze pase spre
culoarele laterale, care pot fi efectuate dupa 5 pase consecutive si incearca sa marcheze cand se
afla in posesia balonului. Cealalta echipa trebuie sa aduca un exterior pe culoarul lateral, ca el sa
poata centra fara a fi deranjat, si sa faca astfel incat un alt partener sa se insereze in zona de atac
pentru a juca 3 contra 3 (fig. 17).
Variante: in locul portii mari, 4 jucatori apara 3 porti de dimensiuni mici (2 laterale si una plasata
pe mijloc). Putem receptiona balonul in culoarul lateral, doar cu conditia sa efectuam o pasa spre
unul dintre atacanti, care va trebui sa joace balonul dintr-o atingere, spre mijlocasul exterior care
s-a inserat.
Pe un teren de 30x40 m, cu doua culoare largi de 5 m, plasam doua echipe de 4 si 8
jucatori. Cele doua echipe plasate in afara suprafetei de joc pot efectua maxim 3 pase inainte ca
balonul sa parvina partii opuse (balon la sol filtrant) sau unui partenercare s-a demarcat in unul
din cele doua culoare. Acest jucator, chiar daca e marcat (de catre un jucator in plus), trebuie sa
conduca balonul pana la culoarul opus, dribland daca trebuie (in caz de de dificultate, poate face
o pasa in retragere spre un partener) (fig. 18). In acest timp, pentru pastrarea paritatii numerice,
unul dintre jucatorii aflati la marginea terenului trebuie sa schimbe zona. Cei 4 jucatori aflati in
suprafata de joc, plasati in faza defensiva, trebuie sa impiedice pasa filtranta si sa recupereze
balonul la picioarele adversarului, care, eventual, incearca sa-l aduca de pe un culoar, pe altul(fig.
18).
Pe o suprafata de 50 m lungime, cu doua culoare laterale largi de 5 m, si o poarta mare cu
un portar de o parte si doua porti de dimensiuni mici in partea opusa, jucam 8 contra 8 din doua
atingeri (in culoarele exterioare, jocul este liber). Cei 8 care se antreneaza sunt cei 2 exteriori
defensivi, cei 4 mijlocasi si cei 2 atacanti. in culoare, nu pot juca decat cele doua perechi
exterioare, si in faza de posesie a balonului, culoarele trebuie sa fie mereu ocupate de un jucator
care nu poate fi atacat decat de un alt singur jucator. Cei doi parteneri sunt interschimbabili (fig.
19).
CONCLUZIE
Dupa mai multe saptamani de cautari si scriere, munca mea e pe cale sa se incheie. E
mereu un moment important acela in care am creat ceva, pentru ca nu e usor, dar, pe de alta parte,
asta ma umple de bucurie. De-a lungul acestor randuri, am incercat sa analizez punctual
problematicile relative la fazele defensive si ofensive ale diferitelor sisteme de joc. Am facut
acest lucru nu printr-o lista sterila de exercitii, chiar daca exista un anumit numar din acestea, ci
mai ales prin intermediul principiilor care reglementeaza solutionarea problemelor.
E inutil ca antrenorul sa cunoasca mai multe exercitii daca nu stapaneste obiectivele pe
care se sprijina aceste exercitii si nu cunoaste principiile jocului. Practic, in acest caz, nu stie ce
sa corecteze si nici in ce fel s-o faca. Exercitiile vor fi, dimpotriva, consecinta cunostintelor
antrenorului, si vor putea fi create de acesta din urma!
Mai degraba comiti o greseala, decat sa iei parte la sedintele antrenorilor recunoscuti si sa
copiezi in bloc munca lor, pentru ca valoarea antrenorului rezida in capacitatea lui de a se adapta
propriei realitati (ceea ce a vrut sa faca si face), astfel incat exemplele luate din alta parte sa-i
foloseasca la crearea unui lucru care sa-i apartina. Nu stiu cum va fi primita aceasta noua lucrare,
dar ceea ce sper, mai mult decat orice, e ca ea sa permita lamurirea anumitor puncte tenebroase si
sa fie in mod constant un subiect de reflectare, pentru ca ne determina sa asimilam in mod corect
anumite principii si ne da posibilitatea sa creem ceva nou.
Nu-mi mai ramane decat sa va urez lectura placuta si sa sper ca aceste linii imi vor
permite sa cunosc persoane la fel de pasionate ca si mine, si ca vom putea, impreuna, sa insistam
pe un subiect, fotbalul, atat de bogat si de pasionant, incat merita s-o facem mereu.