Codrua-Liliana Grlea

Apa morii

1. Peau n tcere. Din cnd n cnd valurile verzui, eterice ale vreunui
fascicul ce sfia ntunericul neltor desenau umbre i lumini pe chipurile lor,
dnd trsturilor aspre ale fetei o nuan neomeneasca. Galayo sparse tcerea:
Cic vor sa puna capt traficului cu hidrita.
N-au dect sa vrea, mormi Todam, cu ochii scormonind n podeaua
cenuie. Au mai ncercat ei i n alte rnduri. Au pus piedici peste piedici, nsa
nu exista entitate care sa ne poat opri. Credeam ca au neles asta, dar sunt
incurabili n fine, la urma urmei, dac-a ti ca n-am sa ajung n cine tie ce
cuptor cu microunde, pe care ei l numesc camera de iradiere, m-a duce
personal sa le mulumesc: sporind dificultile, creste i preul hidritei
Dar Daca Todam se opri, ridicnd spre celalalt o privire
cercettoare.
Daca, ce?! N-ai ncredere n puterile noastre? Nu le-am scpat de
attea ori printre degete, rznd n pumni de incompetenta unora? Sau poate
bnuieti un trdtor? Pe cine? tii cumva mai multe dect vrei s-mi
spui?
O, nu! Nici sa nu te gndeti la aa ceva! Ar fi ultimul lucru de care am
avea nevoie! Asculta: ce ar deveni traficul de hidrita, fara hidrita? Ce am
deveni noi, daca nu ar mai exista acest izvor de venit?
Hmm Dar nu! Trebuie sa glumeti! Atmosfera Madenorei trebuie sa
fie de vina, bietul meu camarad, mereu am tiut ca trebuie s-i schimbi
punctul de observaie
Nu glumesc deloc, crede-m, un rezervor tip S8 ateapt sa fie preluat.
n cteva zile suprafaa planetei va fi schimbata radical, iar fostele nuclee de
hidrita vor umbla bezmetice sub forma de particule subnucleonice, n nite
condiii de presiune, atmosfera i mai ales ntr-o ameeal i-o harababura
strine pn i de cele mai cumplite vise ale lor, daca particulele ar avea vise!
Eti sigur de ceea ce spui?

 Absolut!
Rezervorul acela nu trebuie sa ajung sa fie preluat.
Am neles. Spionul meu n corpul de armata al planetei trebuie sa
soseasc de la Combinatul Nuclear Principal cu ultimele detalii. Nu te ncrunta,
Maestrul n Biocmp e n concediu de odihna, ultima misiune i-a afectat
sistemul nervos, deci nu-i vor da seama de nlocuitorul pe care l-am lsat pe
Madenora. nainte sa plece, omul meu a dezactivat camerele de supraveghere i
sistemul de aprare.
Bine. Se oprir sub o ploaie de pulbere de lumina. Dup cteva
secunde usa se trase n laturi fara zgomot, lsndu-i sa intre. nuntru i
atepta un om n uniforma militara * Plamarun-Planeta de la Marginea
Universului. Cnd omul a crezut ca Universul, aa cum l cunoatem, se
rastrnge la uniunea lui intergalactica i ca n jur se ntinde, netarmuit,
neantul, date venind de la peregrinii vistori care s-au ncumetat cu atta timp
n urma sa prseasc Universul Cunoscut au venit s-i drme socotelileUniversul e prea mare pentru ca omul s-i poat gsi limitele. Universul e
infinit! Aveau dreptate vechii oameni din secolul douzeci anteexpansionist.
Aceasta nu e doar o planeta, e un simbol, caci dup ea vor mai fi, altele i
altele, e simbolul i nceputul celei de-a doua ere expansioniste! O planeta!
Singura, nconjurata de cel mai pur nimic, gravitnd cu o viteza de rotaie
isesizabila n jurul unei stele fierbini, dar att de ndeprtate, nct doar
lumina ei ajungea ca o prere vaga O planeta! Mai bine spus un avanpost n
necunoscut-n scurt timp, suprafaa ei a fost acoperita de statii i centre de
cercetare, beneficiind de ultimele cuceriri ale tehnologiei n acest domeniu. Cele
mai luminate mini, nfierbntate de elanuri nenfrnte, au venit sa populeze
aceasta noua bucata de pmnt. i, de la primele descoperiri, Plamarun nu i-a
dezamgit. O noua lume, cu attea lucruri noi-ce jucrie frumoasa pentru om!
S-au descoperit noi elemente, noi legi, vechile materiale i metode au fost lsate
uitrii i jucria tot nu s-a uzat! Da, Plamarun a oferit multe omului, dar iat
ca acelai om e gata sa se lipseasc de toate, atta vreme ct planeta i-a artat
hidrita-apa morii. Lipsit de gust, culoare i miros, imposibil de detectat n
soluii datorita simplitii structurii minuscule i neregulate a particuleiunitate, acest lichid att de rspndit n scoara planetei e practic inofensiv. La
fel i un anumit tip de radiaie a noii stele, denumit, dup numele acesteia,
Craos. Dar omul-mereu omul!
A tiut sa le transforme ntr-o arma perfida-biobomba cu hidrita.
Odat introdusa n organism, hidrita intra n componenta plasmei,
comportndu-se ca apa H2O. Fiind foarte sensibila la radiaia Craos, n
prezenta acesteia se dezintegreaz, rupnd legturile dintre macromoleculele de
ADN din jur. Generatoarele Craos, numite biodetonatoare, au o raza de aciune

variind pn la 10 km, n funcie de putere De aceea, traficul cu hidrita e

foarte profitabil, avnd n vedere i dificultile n procurarea lichidului, mai
ales dup ce n jurul Plamarunului s-a grupat mai mult de jumtate din flota
Uniunii Intergalactice. Cum se folosete?! Nu-i greu s-i infestezi eventualii
concureni cu hidrita. Daca unul i creaz probleme, pui un robot sa apese un
buton i-ne vedem la bioreconstituire, daca mai au ce reconstitui, ceea ce e
putin probabil! (Ce daca-i termina i pe alti purttori?! Treaba lor! Sa stea afara
din raza de aciune a biodetonatorului!). Simplu, nu?! Iar riscurile. Ei bine,
orice aciune comporta oarecare riscuri, nu?! * Arif! - nc n-ai suprimat
durerea.
Nu pot, Djal, m-nelegi?! Nu pot! Era nevinovat, era puternic, hotrt,
nc tnr, viitorul i nflorea nainte att de luminos, era cinstit, era Era
singura mea ruda
Au trecut luni de zile de cnd s-a dus, Arifayen, nelege, a fost una
dintre milioanele de victime ale hidritei! n fiecare zi mor minim 35000 de
oameni numai pe Madenora, asta, fiind optimiti Hei! i tu ai un viitor i nc
unul mare, nu trebuie sa uii! Nu lasa trecutul s-l ucid, imagineaz-i ce-ar
spune el daca ar ti ca unicul urma are o fire att de slaba Viaa mai are i
alte surprize monstruoase, trebuie sa le atepi cu arma n mna Iar arma ta
e mintea limpede! Privete n jur! Zidul ridicat de tine e aproaope gata, mai ai
de adugat un singur rnd programului arhitectural! Pleoapele fine czur
peste ochii de un verde crud, zdrobit ai fetei. Ofta.
N-a vrut sa finaneze proiectul. L-a vzut ca pe o copilrie mult prea
costisitoare i fara sorti de izbnda. Acum Scutura cu putere capul
ncununat de un nimb de plete armii.
Nu mai trebuie sa existe victime ale hidritei! Nu mai vreau! Nu mai
suport! Acum, unchiule, ne vei ierta ca am apelat la averea ta! Acum nelegi ct
ar fi putut valora copilria costisitoare i fara sorti de izbnda! Acum O, dar
cu cine vorbesc! Ca s-mi rspunzi ar trebui sa fii viu VIU! i acoperi fata
cu palmele. Apoi i arunca privirea n jur. La bordul cu mii de aparataje,
legturi i articulaii, oameni n alb erau n ateptare. Vorbe fara noima
prseau ici i colo izvorul buzelor, n coliorul acela noile regeneratoare de
esuturi erau aspru criticate-nu ca n-ar fi cele mai performante, slava
Cosmosului, nsa preturile ntreceau cu mult cele mai nfiortoare comare
(veche de mii de ani, vorba cu strugurii acri se pstrase la fel de tnr, chiar i
fara asemenea accesorii!). Mai ncoace vreo civa i disputau cu nfocare
ntietatea asupra nu stiu carei subrutine de simulare Cteva cete de soldai
msurau plictisii sala deloc strmta Fata se apropie de un perete uor
bombat.

 Aici, aici e munca mea i a oamenilor mei Visul meu. Cel mai
puternic detonator nuclear n cel mai mare i mai perfecionat rezervor
Gata sa sfarme n cele mai mici particule rdcinile rului. Visul meu! Sa
putem respira, fara sa ne temem ca aerul e ncrcat cu otrava, sa putem dormi
fara un dezintegrator aintit asupra noastr, sa tim ca mine e mine i exista,
sa tim ca nu pim n gol, cnd facem urmtorul pas Oricum Nu mai e
mult pn sosete nava. Oamenii sunt pregtii sa transfere rezervorul.
Ei, treaba e-n regula, deci nu mai e nevoie de mine. Nici nu neleg de
ce m-au trimis pe mine sa supraveghez operaiunea. Locul meu e, oricum, la
baza militara.
Poate s-au temut sa nu faci iar exces de zel i sa te avni n cine tie
ce aventura periculoasa, atta vreme cta sntatea ta nu e complet refcut.
Cu toii tim ct de ncpnat eti! Aici, nsa, eti n siguran, iar cltoria se
anuna linitit. Un minunat mod de a-i petrece concediul de odihna, nu-i
asa?
Cam ciudata grija asta a lor, asa, dintr-o data Nu cumva?!
Ei, trebuie sa aib cineva grija de tine, daca singur nu prea te
descurci
Oricum, plecarea are loc mult mai trziu. Ma duc sa pierd un pic
timpul
Unde pleci? tii bine ca nimeni n-are voie sa prseasc aceasta
cldire!
Pot pierde timpul i aici. Parca aveai o sala de simulare, nu?
Sa nu pierzi plecarea! El se ndeprta, zmbind. Sursul luminos
acoperea cu succes umbra cetii care i se strecurase fara veste n suflet-ceva i se
prea ciudat i nu era rezultatul studiilor de la Universitatea pentru Percepia
Biocmpului. Poate folosise un pretext ridicol, dar nu voia sa o ngrijoreze, mai
ales daca temerile lui se dovedeau nefondate. Avea ea destule probleme i asa!
* Lafam se plimba pe coridor, de colo pn colo. Era garda la perifericul 10 i se
plictisea ngrozitor. Madenora i armata a vrut! Aa-i pe vreme de pace, n-ai cu
cine discuta, observatoarele sunt nite companii enervante i nu-i poate trece
prin cap altceva dect cel mai mare depozit de imprecaii la adresa indivizilor
acelora lipsii de imaginaie care n-au unde altundeva sa te trimit ca s-i
ntregeti. leafa Cic! i, ca o ironie a sortii, perifericul 10 beneficia de cel
mai avansat sistem automatizat de securitate din ntreaga baza militara. Mcar
daca i-ar fi ncheiat ucenicia, s-l repartizeze la secia de supraveghere a
monitoarelor! Dar la vrsta lui Un fonet l smulse dintre aceste gnduri,
provocnd o scnteie n mijlocul simurilor pe jumtate adormite. O trapa
ncepuse sa ae deplaseze. ncordat, duse mna la centura, pipindu-i arma.

Jaf? Rscoal? Rzboi? Cum de n-au urlat detectoarele?! Chipul intrusului se

fcu vzut. Muchii gardianului se destinser.
Djal! Nu poi i tu sa apari pe cai mai convenionale? Sau s-i
anuni venirea? M-ai
Ssst!
Stai, dar tu ar fi trebuit sa fii la Combinatul Nuclear Daca te gsesc,
ai putea fi pedepsit!
Exact! Deci taci. Totul e n regula pe-aici?
Ce n-ar fi! Dar profesor Arifayen Gatalyol ce mai face?
ncearc s-i imaginezi! Dar n-am venit sa
Ma cam plictiseam i tu ai sa pleci cu ceilali la marginea
Universului i eu cu Onma rmnem cu ochii n Craos, de fapt Sa nu-i
uii att de putinii prieteni! i daca n-ai sa te mai ntorci
Cum as putea?! Biet copil! Hai, nu e un drum fara ntoarcere, tii
bine! Ai spus Onma? S-a ntors deci?
Ieri! Stai, s-l aduc, nu te-a mai vzut de un secol, n-ar suporta sa
mai lase unul sa treac asa!
Sigur! Dar stai Ezita uor.
Nu-i spune cine sunt. E o surpriza.
Poi conta pe mine! Lafam se ndeprta vioi. Ochii adnci i ntunecai
ai lui Djal l urmrir o vreme. Apoi se nfur n mantia cea neagra, lsnd
descoperite doar minile. Nu atepta prea mult. Un om nalt l nsoea pe
gardian. Desi tnr, fata osoasa, cldita parca numai din unghiuri i drepte i
umbrele vineii de sub ochii gravi i ddeau mult peste vrsta reala. Se apropie
de musafir i-i dete mna, indiferent.
Laf spunea ca o s-mi fac placere sa te vad. Nu stiu cine eti, dar
daca Laf Djal apuca mna ntinsa spre el. n aceeai clipa, simi vibraii
scurte, reci, tioase; furnicturile din palma erau slabe, radiind obosit i. Fals!
Un val de snge cald i npdi capul. nelesese. Ochii lui Onma vzur, ca ntro strfulgerare, n micarea brusca spre centura a tnrului, mantia ntunecata
dezvluindu-i binecunoscutul chip msliniu, cu ochii scnteind slbatic. Fu
ultimul lucru pe care-l vzur. n ultima clipa, pricepu. n acelai moment,
Lafam privi cum Onma se prbuete, iar rana creata de cuitul laser al lui Djal
descoperi circuitele pseudobiologice tcnd neputincioase. Nu putea concepe
nici un cuvinel, dar ochii lui ntrebau struitor. Rspunsul nu-l mai primi, caci
Djal o luase la goana pe coridor:
Repede! La Combinat! Cu toate forele! * Ce-o fi cu Djal?! Profesor
Gatalyol o pornise pe unul dintre coridoare. Pn la venirea navei
ultraperfecionate Aractes mai erau cteva ore Iar Djal nu rspundea la
apelurile manetei comunicatoare Probabil s-a deconectat de tot de

realitate Va trebui sa nchid sala de simulare nainte de plecare Fata se

opri n dreptul ascensorului; intra, activnd comenzile. Avea nevoie de aer. Avea
nevoie de Terra Ajunse pe acoperi. Se rezema de balustrada solida de metal.
O adiere plcut i fcea firele de par sa zburde ncolo i-ncoace. Poate ca era
ultima data cnd avea sa simt aceasta boare Lumina Soarelui, miresmele
crude, cerul albastru i umpleau fiina. Acum, mai mult ca oricnd, simea acea
for de atracie Era mai mult dect simpla interaciune gravitaional corpPamnt Era Simea clar ce, undeva n strfundurile absolute ale fiinei ei
Era ciudat. tia ca se va ntoarce i doar mai fusese n spatiu Poate ca
noiunea de margine a Universului acionase puternic asupra
subcontientului Jos, perifericele se niruiau, mrunte i terse. Abia se mai
distingea cel mai mare i mai vechi (era att de vechi, nct protecia laserabsorbanta se deteriorase pe alocuri) Dintr-o data, din dreptul acestuia, o
raza orbitoare porni vrtos spre infinit. Laser! fulgerase mintea doamnei
profesor. Se retrase n lift, pentru a evita perturbaiile i acion
microcomunicatorul de la ncheietura minii.
Vorbete profesor Arifayen Gatalyol! Atac sesizat n perifericul 001.
Probabil s-a ptruns peste tot. Mobilizai forele! Izolai toate reactoarele,
rezervoarele i generatoarele de energie cu materiale laser-absorbante! Situaie
de urgenta! ncheiat. Gndi, n timp ce alerga spre camera principala: Daca
nebunii tia distrug rezervorul, s-a zis cu Terra! i aminti de Djal. Sala de
simulare-deconectat. Sau Trdare? Nu, nu, nu! Imposibil! Nu Djal!
Sau?! Numrul adversarilor era covritor. Detectoarele i statiile de aprare
fuseser dezactivate. Deci cu siguran era vorba de trdare. Dar nu mai conta.
Situaia era disperata. Supravieuitorii fuseser mpini cu toii n camera de
comanda, baricadndu-se n spatele utilajelor. Se ineau cu dinii de via.
Dezndejdea le ddea puteri nzecite. Cu toate acestea, dumanii erau
superiori. Iar materialul laser-absorbant ce apara rezervorul S8 nu mai avea
mult de rezistat Arif i direciona laserul, la rndul ei, prin pienjeniul de
fascicule luminoase. Ura i ddea aripi. Ura pentru dumanii visului ei. Ura
pentru prietenii hidritei Prostii! Cercul atacatorilor se strngea. Secundele
asediailor erau numrate Dintr-o data, rndurile inamice fura sparte. Din
exterior. Un potop de soldai inunda cabina. Luai prin surprindere, atacatorii
ncepur sa piard teren Din ipoteticul trdtor, Djal se transformase ntr-un
nger salvator Tnrul intrase vijelios, la timp pentru a-l vedea pe Lafam
caznd, sgetat de un fascicul. Ochii i czur asupra lui Onma. Adevratul
Onma. Capul ncepu sa i se-nvrtejeasca Imagini, rsete vesele Amintiri
Prietenia Un stindard alb i diafan, mai uor dect un vis Orice prietenie e
un vis, obinuia Onma sa spun Abia acum nelegea cu ce gnd o spuneavisul nu e realitate! Lui Onma i plceau bile energetice i reconfortantele

duuri audio de frecventa foarte joasa. i i plceau polipii de Cardem, cu sos

alb-azuriu de xaq, cu gust amrui. i sa stea la sueta cu prietenii, seara, n
lumina dura din sala mare a Madenorei Trdarea! Activa arma la maxim,
privind cu ncrncenare cum cel pe care-l numise om se transforma ntr-o
masa informa, fleoscaita. Ochii ncepur sa i se-ncetoseze. Nu mai vedea ce
lovea. tia doar ca mprtie moarte Viaa Moarte Care e diferena? 2.
Comandantul tocmai aruncase o privire asupra cursului aciunilor la Banca
Intergalactica. i rsuci cu placere musta subire, unsa cu tot felul de alifii.
Fonetul uii l trezi dintre gndurile ce-i desenau pe fata proaspt un surs
discret.
A, locotenent Mala, ce este?
Armata a ajuns la timp. Combinatul e salvat. Dar o mare parte din
personal i trupele trimise anterior au fost aproape integral distruse.
Mhm Comandantul fcu doi pasi. Aerul lui impuntor era diminuat
de o uoar disfuncie a piciorului stng.
Altceva?
L-am prins pe capul celei mai mari grupri de traficani. Deci atacul
fusese dictat de disperarea acelora pentru care distrugere hidritei ar fi
nsemnat nimicirea existentei
Pe Todam?
Exact! Muchii fetei comandantului vibrar uor. Ah, Todam! Un
gnd plin de sete i ura, avid de snge i suferina, fulgernd printr-o perdea
neagra de amintiri spre membrul inferior stng. Geniile diforme ale rzbunrii
mucar cu pofta, alimentndu-i imaginaia cu mii de viziuni ale morii lui
Todam Dar daca scap? Zburtci printr-o fluturare a minii corbii ideilor de
mai nainte.
Iradiai-l ct mai repede! Locotenentul saluta i fcu un gest spre
ieire.
Mala! Acesta se opri.
Adu-l pe Maestrul n Biocmp! Se aez la birou, ateptnd. n scurt
timp, Djal i fcu apariia. Palid la fata, plin de rani i cu ochii mpietrii. Dar
drept.
Domnule Rimaas Djal, ai nesocotit un ordin strict i ai abandonat o
misiune importanta. tii pedeapsa. Ce ai de spus?
Domnule comandant! Capacitatea mea de percepie extrasenzoriala
mi-a permis sa detectez pericolul. Am acionat n conformitate cu prevederea
2033: situaia de urgenta. Comandantul zmbi imperceptibil. Apoi, ncercnd
s-i ncarce vocea cu ct mai multa rceal:
Bine, fie. Poi sa te retragi. Scapi doar cu retragerea salarului pentru o
sptmn. Dar sa nu se repete! * n sala larga i ntunecoasa plutea o

atmosfera tensionata. Un om, ridicat n picioare, atepta sa se potoleasc

forfota, pentru a elibera o voce grava, sumbra ca vestea pe care o aducea:
E adevrat. Todam a fost iradiat azi-diminea. Dup primul moment,
parca furat veniciei de ncremenire, imensitatea salii vibra de glasuri
amestecate eterogen, pe diferite tonuri i registre.
LINITE! La apelul lansat prin amplificator de Galayo, mulimea i
relua aparenta i instabila stare de calm, permindu-i acestuia sa vorbeasc:
Ei bine, care e problema, domnilor? Asta e ceea ce a condus i instruit
Todam atta vreme? O ceata de slbatici?! Nu neleg Domnilor, asta v-a
purtat ctre victorie de attea ori? Pornirile primitive? Acesta este scopul ctre
care tindem? Vorbete tu, Emrek. Ce aveai de spus?
Ziceam Ca nu e bine sa lsm organizaia fara lider i cum eu
sunt cel mai mare n grad
Taci, Brek, din gura! Eu sunt cel datorita cruia a obinut noile navete
ultrarapide i.
i ce-i cu asta?! Mie mi-a spus ca eu sunt cel mai
Prostii! Spunei cu toii prostii! Eu sunt cel care
Dar mie
LINITE! Din nou tcere. Desi ochii rai aruncau pe furi sgei
veninoase. Desi gndurile urlau cu patima. Un surs zeflemitor flutura pe
buzele lui Galayo. i cum nu e bine sa lsm turma fara cap Nu-i asa,
Emrek? Dup voi, fiecare e cel mai potrivit sa preia postul Chiar nu v-a
intrat nimic n cap n toi aceti ani?! Abia ati ateptat sa scpai de Todam!
Asta e tot ce va intereseaz? Conducerea?! Devenise furios. Ochii i scnteiau,
iar pumnii ncletai tremurau.
ncercai atunci s-o obinei! Trase aer n piept, fluturnd mna ca i
cum ar fi vrut sa alunge o zburtoare imaginara. Se calma. Apoi le arata o usa.
Acolo se afla nsemnele conductorului. Cine va ajunge primul n
camera aceea, va prelua conducerea. n fond, fuga e primul lucru de care avem
nevoie, cu nite efi ca voi Mulimea se buluci spre locul indicat. Primul
ajunse Emrek, care, cu ochi care nu aveau nimic uman n ei, deschise usa. n
acelai moment, fiina lui se topi n neant. Ceilali fcur trei pasi napoi,
consternai.
Acum nelegei? Gndii-v bine! Noi v-am luat din mizeria i
ntunericul gndirii voastre limitate i v-am oferit o ans. Din cocina strzilor
fara mine. E timpul sa v-o amintii! E ansa de a deveni oameni! Oricine o
uita va mprti soarta lui Emrek. De acum vei asculta de mine! Eu sunt
stpnul vostru absolut! Va supunei sau murii! S-a neles? Ura fusese
mascata de spaima, dar exista. Nimeni nu cuteza sa scoat vreo vorba.

 Am sa iau tcerea voastr drept o afirmaie. * Ct de repede se

consuma infinitul! Puterea unei clipe, raportata la nimicnicia pulberii umane
i dup aceea? Un imens spatiu gol de orice ar fi putut exista vreodat Vidul
absolut Izvorul nelegerii absolute? Mult mai uor se distinge un lucru izolat
dar daca acel lucru nseamn nimic? Atunci nseamn totul. Poate la alt nivel
de profunzime, dar tot e ceva. O alta lumina este aceea care n-a fost niciodat
vzut ca lumina. Aici formele i sensurile sunt aa cum nu vor fi nicicnd.
Aici, eu nu neleg, pentru ca a nelege nseamn a primi lumina din exterior.
Aici, totul se nate n interiorul meu i moare nainte de a strbate spaiul n
dilatare spre suprafa nsa nu moare de tot. Cercul se nchide pe undeva,
dar nici eu nu stiu unde, cnd i de ce. Voi nu vei ti niciodat, pentru ca eu
singur voi fi uitat nainte sa stiu Djal privea afara. Hublourile ofereau
privirilor pierdute o imagine desprinsa poate din visul dintre via i moarte
nimic real, nimic ireal, departe i aproape n acelai timp. Pe fondul negru,
fulgere luminoase, orbitoare, n toate culorile pe care ochiul omenesc rar le-ar
putea vedea, poate niciodat, se ntreptrundeau, zvpiate, zmislindu-se
unele pe altele, alergnd mereu fara sa reueasc a se prinde. Nimic nu-l putea
scoate din acea stare Nici chiar zgomotul uii, care se deschisese, lsnd pe
cineva sa ptrund n ncpere. Care va fi fost visul primar al contiinei
umane? aa trebuie sa se fi prezentat nceputul n ideea ca a existat. Ce sens
au toate valurile de ceata fumurie n care i-au mbrcat aripile? Oare, lumina
lor vaporoasa i-a uurat, sau i-a ngreunat zborul? De ce? nuntru e o
lume cu alte dimensiuni, de care nu tim nimic i nici nu ne intereseaz. Oare
ne-am speriat? Ce anse am fi avut sa ne pierdem aripile i sa ne prbuim n
marea fara culoare, fara expresie i fara fund a gndului primordial? Storul
nghii peisajul infernal de afara. Djal ramase ca trezit dintr-un vis. Poate avea
de trecut un prag prea nalt, poate avea de cobort prea jos Ochii lui tulburi o
interceptar pe Arif.
De ce De ce ai nchis-o?
tii bine, domnule Maestru n Biocmp! Daca mai priveti n exterior,
la viteza cu care se deplaseaz nava, i pierzi minile!
Daca nu le-am pierdut deja Tcerea ramase o clipa, parca mirata,
suspendata deasupra capetelor lor.
tii care-i problema ta, Djal? Te ataezi prea tare de unele persoane
Ai psihicul prea slab. Dezamgirea pe care ai trit-o ia proporii exagerate n
mintea ta. Daca toi am fi fost ca tine, am mai fi ajuns la stadiul de dezvoltare i
cunoatere la care suntem azi? Un rs spart strpunse camera.
Dezvoltare i cunoatere! Ha, ha, ha! Buna idee, Arif! Dezvoltare i
cunoatere. Da, Arif, da, omul tie totul. Dar ce nseamn totul? mi poi tu
defini aceasta noiune? Razuie pojghia pe care o numeti totul i vei

descoperi nc o infinitate de toturi! Cu ct tim mai multe, cu att suntem

mai liberi Nu! Cu ct tim mai multe, cu att suntem mai nebuni! A ti, a
nelege Pentru ce? Care este scopul?! Ei bine, nu exista nici un scop! Viaa,
moarte, cunoatere, nelegere, raiune. Nu exista niciuna dintre toate acestea!
Noi le-am inventat! Noi! Pentru ca numai noi existam, aceasta este realitatea!
Suntem singuri n Univers! Singuri! Vorbele deveneau din ce n ce mai
tumultoase. Djal se apropiase, scprnd.
Eti nebun, bolborosi fata, speriata de infinitul nclcit de expresii din
ochii lui.
Nu, Arif, toi suntem nebuni! Nu mai exista nimic! Am ajuns la capt!
Ce este captul, Arif?! Nimic! Suntem singuri, singuri n cercul nostru uciga i
perfid! Realitatea Ce e realitatea?! Alta nscocire Merita sa trieti? Dar ce
nseamn sa trieti?! tim totul, Arif, tim totul! Arif, nu tim nimic! Nimic!
Se prbui. Profesor Arifayen Gatalyol puse la loc, la centura, sedativul cu soc
electromagnetic, apelnd un robot pentru a-l aeza pe Djal n pat. Apoi se
deprta. Din usa mai cuprinse o data n priviri parul ca un nimb rvit al fetei
palide, sfrite, descompuse
Iart-m, Djal. Dar ai nevoie de odihna. Poate ca e singura care te-ar
mai putea salva. Nu vreau sa pierd singurul prieten adevrat pe care-l mai am.
3. Aractes ajunsese cu bine n apropierea Plamarunului. Acum sttea
linitit, nvluit de vidul cosmic, corp tcut, masiv, pe care plpiau ici i
colo luminie adormite Prin hublou, Arif putea vedea suprafaa roiatica,
plina de pete i riduri, a planetei. n jur se ntindea neantul, netamuit pe attea
mii de ani-lumin, luminat de spectrele strvezii ale unor stele din alta lume
Att de reci, ca strecurau fiori de gheata n venele doamnei profesor, n ciuda
sistemului de termoreglare al navei Ba nu, acesta era un frig care venea din
interior Teama? Nerbdare? Un om vnjos, purtnd pe fata semnele unei
viei dure, i fcu apariia.
Profesor Gatalyol Arif i fcu semn sa se aeze.
Iat-ne deci la marginea Universului Cum merge treaba, cpitane
Haria?
Totul e n regula Arif i relua contemplarea, nfigndu-i privirile n
necunoscutul imens pe care ecranele de supraveghere se ncpnau s-l lase
rece i inert Tcerea cuceri stpnirea n cabina. Mimica lui Haria trada un
fel de nelinite. Ca i cum cpitanul ncerca sa nceap o idee, dar nu tia cum
i de unde n cele din urma, vorbi:
Domnul Rimaas nu s-a trezit nc Speram ca starea dumnealui e
spre bine Se opri, ncurcat. Arif i nclina uor capul, rmnnd n
continuare sub dominaia panoramei din fata ei. i o vreme nimeni nu mai
spuse nimic

 Nu pentru asta ai venit, nu-i asa, cpitane? Haria ofta, apoi mormi,
ca pentru el:
Nu vreau sa ma pun n calea dorinelor dumitale, Gatalyol, dar
Inspira adnc, apoi izbucni vijelios:
Dar e o nebunie! Nimeni n-are nimic mpotriv, iradiaz, de acord,
salvam metagalaxia, dar ce v-a apucat acum de vrei sa cobori pe planeta
nainte de asta?! Oricum nu e nimic de vzut, statiile i centrele de cercetri,
tii bine, s-au retras, n-a mai rmas dect o pustietate ntinsa i rosie de-i
zboar ochii!
Dac-a ti de ce ma atrage atta, opti ea calma. Eterna enigma e pe
cale sa moara nainte de a fi dezlegata Dar aa e cel mai bine! Poate ca vreau
sa vad chipul ucigaului, poate e doar un capriciu, dar e unul pe care mi-l pot
permite. Doar eu controlez situaia! Ce mi se poate ntmpla? Sau eti
superstiios, cpitane? Omul bombni nemulumit, dar nu mai insista.
Ca sa fii linitii. i Arif fcu unele intervenii la maneta electronica.
Daca nu ma ntorc n 35 de ore cosmice, ncepei fara mine.
Supraveghetor va fi Irio, adjunctul meu. Nu avei dect sa apsai nite butoane
i mai ales sa urmrii mesajele programului. E bine? Cpitanul cltin din
cap, dar nu mai apuca sa zic nimic-capul osos al lui Irio se ivise prin
crptur uii.
Profesore, naveta e pregtit. Fata dete buna vremea i dispru pe
coridor. * Deci acesta era Plamarunul! O mare ca focul, mpietrita n timpul
unei furtuni, ntinzndu-se vlurita pn departe. Aici, un stei coluros parca
voia sa se prbueasc, dar mai sttea nehotrt n cumpn. Mai ncolo, vreo
duzina de bolovani aezai n chipul cel mai ilogic cu putin unul peste altul.
De peste tot rsreau stnci bizare, arznd inerte Pe alocuri apreau
formaiuni rozalii, mate, asemenea coloniilor terestre de corali. Din vrfurile
dure ale acestor roci picurau molcom stropi strvezii, iar pe corpul lor parazitau
parca ace de cristal auriu Ici i colo ieeau la lumina fumegnd izvoare de
acid, mbrcnd n cletar solul din jur i apoi intrnd napoi n adncuri
ntreaga suprafa era patata de pojghie sticloase i transparente Ei bine,
vzuse ea i planete mai artoase. ncepu sa peasc pe solul tare. Din
cotloanele ascunse ale vreunei stnci se ridicau despletii aburi glbui, tinznd
spre cerul eteric, de culoarea caisei coapte, poate ceva mai rou Departe,
Craos, steaua Plamarunului, picotea nvluit n mantia ei albastra, diafana, de
zei a altor veacuri i daca vreunul dintre aceti nori palizi i acoperea din
cnd n cnd fata, cine mai sttea sa constate? Cu adevrat i zbura ochii
rosul acesta! Un zvon slab i atinse urechile. Probabil era cntecul hidritei. n
adevr, hidrita nu putea iei la suprafa dect n zonele cu sol poros. Acolo se
lovea de asperiti, strbtnd canale foarte subiri, dezintegrndu-se lent daca

era n btaia ndeprtatului Craos, nclecnd creste nevzute de ochi i de

aici sunetul specific. Paii o duser la poalele unei stnci. O firida se adncea la
poalele acesteia, n mruntaiele ei O firida cptuit cu o materie negricioasa.
Dup care umbra adncimii nghiea totul Umbra i o pnza strvezie,
nvolburata, care se vaieta prelung i gemea chinuit i optea rugtor i striga
cu glas stins Un cntec fara expresie, dar att de plin! oaptele se nnodau,
ca ntr-o hora de fantasme, lovindu-se n capul fetei Parca voiau sa spun
ceva Parca veneau de departe de demult Parca dinuntrul fiinei ei
Parca Parca * nti, au fost nite ceuri nvolburate, nmuiate n culori i
expresii contradictorii i un murmur ciudat, de neneles Apoi, ncetul cu
ncetul, Djal se trezi de-a binelea. Camera era scldat ntr-o lumina slaba,
neputincioasa. i n acea semiobscuritate se reliefau forme bizare, ca de pe alta
lume Nu, erau doar instalaiile i pupitrul. Fonetul aparatelor de meninere
a vieii curgea stins i monoton Lng el era o cutie metalica, neagra, pe care
plpiau licurici verzui. Se auzi un glas rece i impersonal, iar plpirile
devenir roii:
Ce dorii, domnule Rimaas? Omul ramase un pic mpietrit, cu gndul
umblnd aiurea prin tainie ntunecate. Apoi se dezmetici i, privind dincolo de
cutia metalica:
N-am nevoie de nimic.
Totui, dup un somn de 52 de ore cosmice, organismul are o serie de
necesiti, insista aparatul.
Am zis ca nu vreau nimic!
Dar Aaa. Crrrr! Altceva nu mai reui sa spun, caci, smucita de la
locul ei, decola cu iueala i se opri n usa cabinei, cazd ca masa informa de
piese i buci boite de metal. Djal ignorase socul care-i sgetase braul pn
n creier cnd smulsese maina enervanta. Ridica palma amorit n dreptul
privirii. Uitase ca aparatele erau protejate, acionnd cu soc paralizant la
micri neprevzute. Desigur, mna se va reface, dar sensibilitatea nu va fi
aceeai, iar titlul de Maestru n Biocmp nu Ei i ce-i cu asta?! Respira
adnc. ncepea sa se calmeze. Deci dormise 52 de ore cosmice Mai mult de
trei zile cosmice! Nimic n comparaie cu timpul Universului La urma
urmei Las gndurile acestea la o parte i iei. Pe coridor treceau tot felul de
oameni Fiecare cu ale lui, cine tie ce-o fi nsemnnd asta Zbtndu-se n
venicul cotidian. Imaginndu-i ca triesc. Era nervos. Pe aparaturi, pe
oamenii din jur, chiar i pe el nsui. Totul devenise strain i ostil. Ca o imensa
lacuna de materie neagra Se ndrepta spre cabina de comanda. Usa era
blocata. Simea un cmp de forte care-l opunea rezistenta. Un glas plpi:
Numele.
Rimaas Djal.

 Regret, nu avei voie sa intrai.

Sunt de-al navei! Rimaas Djal, auzi, patrula de siguran,
supraveghetor i toate celelalte, nu-i suna cunoscut, nu are nici un rsunet
prin circuitele alea nclcite, ce, i-ai pierdut subrutinele de identificare?!
Circuitele i subrutinele mele sunt n stare foarte buna i stiu cine
suntei. Tocmai de aceea n-avei voie sa intrai. Prezenta dv. ar periclita
aciunea ntreprinsa. Djal simi nevoia sa se sprijine de peretele de alturi. Ceva
se ntmpla nuntru De ce nu avea el voie sa intre? De ce ar reprezenta un
pericol? Privi usa. Camera de identificare prea singura legtur cu exteriorul,
punct n care cmpul era spart sau cel putin mai slab. n cazul unei
ameninri, detectorul tia ce are de fcut. i acion repede Sprijinindu-se
cu mna stnga de perete, Djal lasa dreapta sa cada pe lng corp, a
resemnare. Ajunsa n dreptul centurii, mna smulse scurt i fulgertor laserul,
activndu-l la maxim, n timp ce omul ni n laturi. n aceeai fraciune de
secunda, camera fu strpuns, elibernd un ultim jet de raze fierbini, care
nsa nu-i mai gsi tinta. Cmpul ceda, iar Djal rbufni n cabina, punnd
laserul la tmpla primului om pe care-l ntlni. Acel om se nimeri sa fie Haria.
Ceilali rmaser paralizai.
Cpitane, ce se ntmpla aici? uier Maestrul n Biocmp. Ce aciune
periclitez? Omul, strns de braele vnjoase ca ntr-o menghina, nu spuse
nimic; dar mesajele pe care le afia ecranul vorbir n locul lui.
Radiai Plamarunul?! i ce legtur are asta cu mine? Arif Unde e
Arif? Ea trebuia sa coordoneze aciunea! Unde e profesor Gatalyol?! Vorbete!
Sunt dispoziiile ei, vorbi calm Haria. nainte de a cobor pe planeta,
ne-a spus sa ncepem daca nu se ntoarce n 35 de ore cosmice. I-am acordat o
marja Dar
Pe planeta?! Djal simi o moleeal, dar nu slabi strnsoarea.
Oprii! Oprii chiar acum! Irio, nspimntat de nebunul care inea
laserul la tmpla cpitanului, se conforma, cu micri precipitate. Djal se
apropie de pupitru, tastnd un sir de comenzi. Vreo doi fcur n spatele lui o
micare ofensiva, dar cpitanul, eliberat, i potoli cu un semn. Djal se ntoarse
ctre ceilali.
Cred c-ai neles ce-am fcut: fara sa simt cmpul energetic al lui
Arif, programul nu va continua. Acum pregtii o naveta 4. Fata deschise
ochii. Formaiuni mari de cristal auriu strpungeau tavanul, ca nite
candelabre ciudate, ce ningeau cu lumini blonde, adesea scnteind nrvae.
Pereii brun-roscati ai peterii n care presupunea ca se afla prezentau
crpturi imense, prin care se vedeau alte tunele, tiate de ziduri zbrcite sau
coloane sau ducnd la nesfrit. Privindu-i membrele, constata ca era nvelita,
ca ntr-un pachet, de o pielita ca un voal de meduza, sub care pulsa un strat

vscos i strveziu. Un pic speriata, ncerca sa rup nveliul. Fara tirea ei, o
izbi un gnd: Profesor Gatalyol, te-a sftui sa lai metasimedul n pace. Fara
el n-ai rezista la vaporii acizi din jurul tau. n plus, furnizeaz energie
organismului tau fragil. Nu-l poi rupe, aa ca nu mai ncerca! Era de-a
dreptul nspimntat: nu fusese un gnd de-al ei! i totui venise din interior.
Nu te speria, Gatalyol. E modul nostru de a comunica. Viaa pe Plamarun?!
Probabil visa. Sau nnebunise.
Artai-v! Va rog! i spunei-mi ce caut aici! Nu cred ca vrei sa ne
vezi, rsun un glas tcut n mintea ei. Dar am s-i spun. Locuim n subsolul
planetei. Cristalele galbene ne dau lumina. Lumina, de intensitate nu prea
mare, o primim prin canalele motoare, putndu-i stoca energia; au loc
fenomene de natura electromagnetica ce produc micarea. La suprafaa lumina
e prea intensa i hidrita prea putina. Vezi tu, hidrita e constituentul nostru
principal. Dezintegrarea ei controlata n esutul metasimed ne asigura funcia
de nutriie. Cnd acest esut slbete, e vremea pentru hibernare. Petrecem un
timp, egal cu cel necesar planetei pentru a efectua un drum complet n jurul
stelei albastre, n bazinele de hidrita de sub acest complex de grote i tunele.
Ceea ce pentru voi pare sa nsemne moarte, pentru noi e viaa. Cnd ati venit
prima data, nu v-am dat atenie. Aveai suprafaa i nici cea mai mica idee
despre bazinele de hidrita. Dar acum vrei sa ne exterminai. Am folosit
cntecul hidritei amestecat cu influxuri telepatice sa te aducem aici. Am crezut
ca oamenii ceilali nu ne vor iradia, tiind ca eti aici Acum vad ca o vor face,
dar nu te putem lsa sa pleci. Nu vrei s-i opreti. Fata ofta.
Hidrita ne ucide poporul. De aceea vrei sa ne ucidei pe noi? Depinde
de voi cum vrei sa o folosii. Nu tiam ca existai Acum tii. Nu, nu ne
putei muta, numai aici exista hidrita. Dar nu nelegei?! Sfritul e acelai!
Lsai-m sa ncerc Trebuie sa existe o soluie! Tre Ideea se opri la
jumtate, ngheata de un fior. De dup un zid coluros se ivise un fel de Nu-i
putea gsi nume. Prin valurile strvezii ca de meduza se zarea o masa albverzuie, plina de cute i creuri, ce aducea cu un creier. De la acesta, nite
canale albstrui fceau legtura cu petele de un negru sticlos de pe metasimed.
Era o fiin plamaruniana. * Naveta lui Djal asoliza, nfigndu-i ghearele n
pojghia rosie a planetei. Mai ncolo era o alta naveta. A profesorului Gatalyol.
Omul urma direcia indicata de analizorul de urme. La un moment dat,
semnalele ncepur sa se nece. Ecranul nu voia sa mai spun nimic. Urechile
lui Djal fura izbite de un zvon tnguitor. Cntecul hidritei Se apropie.
Susurul apei morii i nvlui ncet, ncet, fiina ncepu sa cread ca i
optete ceva Dar zgomotul era monoton i slab i vid i dansa n vrteje
moi i ameitoare. i cnta i se vaieta i chema i ningea, uor, asupra
realitii. i.

 Nu! Djal se rupse de vraja aceea. N-ai sa ma nvingi, aa cum probabil

ai nvins-o pe Arif! Nu! Sunt tare! Voi rezista! Trebuie sa rezist Laserul lui
ncepu sa roada n pereii firidei de unde rzbtea opotul, lrgind-o. Tumultul
apei se nteea furtunos, nfigndu-i ghearele n capul omului. El l respingea
cu hotrre. Nu era uor, o clipa de slbiciune ar fi nsemnat eecul total Iar
cntecul era din ce n ce mai fichiuitor. Vzduhul fu strpuns de ipete acute,
slbatice. Djal i acoperi urechile, srind doi pasi napoi.
Pleac! Pleac! Du-te! Las-m n pace! ipetele fulgerau i plonjau
spre creierul lui n vrteje drceti Se agau de el i-l rupeau i-l otrveau
Fata omului era scldat n sudoare. El deschise ochii. ntinse mna
tremurnda spre laserul czut mai ncolo. Melodia insuportabila ncepea sa
slbeasc, murind ncet, ncet, pn nu mai ramase dect un firicel abia auzit.
Crezu ca o biruise. i ridica fruntea i privi n jur. Era linite. Ciudat. Nici
susurul apei nu se mai auzea Dintr-o data, dintre valurile tcute rsri spre
nlimi un tentacul uria, nzestrat cu gheare ascuite pe spate. Deci asta
era! Vzu ca braul imens creste mai mare i mai mare, cutndu-l. l reteza
cu laserul Dar surpriza! n locul lui crescur alte trei. Ce mai e i asta?!
Trebui sa se apere, dar abia izbutea sa rmn neatins. n scurt timp fu
nconjurat de zeci de tentacule nfiortoare Sari napoi. Firida din care izvora
apa se vedea nc. ndrepta fasciculul verzui al laserului asupra ei i Dihania
dispru. n locul ei se ridica un norior rocat ce se mpnzi. Djal se cltin. Un
tiuit persistent, aproape de limita spectrului uman de sunete, i sfia auzul.
Aburul roiatic l nvlui i trecu dincolo de el; l ardea pielea. i privi minile
i se ngrozi. Pielea era cenusiu-verzuie i se scurgea, vscoasa. Se vedeau
cioturi de oase. Albe Atunci ncepu prpdul. De peste tot ncepur sa apar
i sa alerge spre el fiine ngrozitoare, ca i cele care-i chinuiser odat copilria
n comare. Totul se umplu de rcnete neomeneti. Simea ca pierde controlul.
Vru sa ia arma, dar aceasta Nu mai era! Nu mai simea solul sub talpi
Ochii ncepur sa i se-nvrtejeasca Urechile s-l vjie Nu mai nelegea i
nu mai tia nimic 5. Arif sttea adncita n gnduri. Fiinele acestea n
fond, aveau dreptate. Era prea hotrt. Era n puterea lor Dar trebuia sa
scape cumva! Care ar fi calea de mijloc? De ce nu se ntmplase nimic?! Cu
siguran trecuser mai mult de 35 de ore cosmice Sau i se dereglase ceasul
biologic? Cteva fiine plamaruniene-tapalto, cum se recomandaser, desi
gndurile nu cer nume-intrara n grota, trezind-o din meditare. Apariia lor nu
o mai nspimnta. De fapt, i se preau chiar simpatici. Aveau simul umorului
i cnd i manifestau hazul, biocmpul lor radia plcut, rspndind voie buna.
Ct sttuse aici o ntrebaser despre fiinele pe care le cunotea ea. Le povestise
despre flora i fauna de demult Evita sa le spun ca omul, n aa-zisa lui
evoluie, aproape le distrusese. Dar nu se putuse abine s-o gndeasc. Era o

umbra grea i o simi n mintea lor Aveau un interes deosebit pentru plante.
De cosmos nu le prea pasa. Nici nu prea aveau motive, legai fiind de planeta
lor. i deduseser legile prin calcul i ipoteze pentru a afla probabilitatea
existentei altor forme de via. Exactitatea teoriilor descoperite de nite fiine
care nici mcar nu vzuser suprafaa propriei planete o surprinsese, dndu-i
de neles ca au o putere mai mare dect las sa se vad. n fata celor doi
tapalto care intraser plutea un pachet de metasimed. Arif tia ca, de fapt, e
manipulat de fiine. i ncoli n minte o nelinite ciudata Plamarunienii
depuser pachetul i se ndeprtar fara sa transmit nimic. Fata se apleca
deasupra acestuia i avu o tresrire puternica. Doamne-Dumnezeule! gndi.
Djal! Ce i-ai fcut?! Se obinuise sa foloseasc gnduri locul vorbelor. ntradevr, Maestrul n Biocmp zcea acolo, cu fata rvit, ca n pragul
dementei. A rezistat hipnozei, veni rspunsul. Am fost nevoii s-l
sugestionam mai Dur, cum spunei voi. I-am citit memoria. A venit sa te
salveze. Deci tine la tine. l vom trimite napoi pe nava. El va convinge flota sa
se retrag. Dar Hidrita? Ne-am gndit i la asta. Nu-i face griji. Pleoapele
omului se zbtur. Vznd membrana, tresari speriat, dar apoi zri chipul lui
Arif i se liniti. Privirea lui ntreba.
Eti pe Plamarun, zise ea. Domnii aceia simpatici-i arata spre
tapaltoni-te-au adus aici, cum m-au adus i pe mine. Djal se ridica, ameit.
Tentaculele Gazul Dihaniile acelea
Sugestie telepatica. Sunt nite fiine metere n domeniu.
Viaa pe Plamarun?!
Da. Viaa pe Plamarun. El duse mna la frunte.
neleg Arif! Telepatie?
Da. Ei aa comunica.
i pot cunoate unul altuia gndurile n orice moment?
Da n orice moment
Fara secrete?
Fara
Deci fara trdri
Djal! Nu-mi place zmbetul care ti s-a lit pe fata! Spune-mi ca n-ai
de gnd sa lai balta omenirea i sa rmi pe-aici!
Ce a fcut omenirea pentru mine?
Nu vorbi asa! Ma faci sa regret ca n fine, ai de jucat un rol de
intermediar n dilema n care ne aflam cu toii!
Eu? De ce eu? Murmura el. Nu m-ar crede nimeni. Sunt considerat
nebun. n plus, tu eti cea care controleaz totul acolo. i nu vrei sa rmi
toat viaa aici, nu? Pentru ca asta se va ntmpla daca eu sunt intermediarul,
iar tu, gajul. Ai vorbit bine, tinere om, rsuna glasul unei idei n capul lui

Djal, fcndu-l sa tresar plcut. Gatalyol, are dreptate. Du-te tu pe nava. Da,
ai neles. Vad n mintea ta ca n-ai sa ne trdezi * Haria sttea la pupitrul de
comanda. Era singur n cabina. Privirea lui se pierdea n adncul ecranului
care afia de atta timp acelai mesaj: Proces ntrerupt. Reluare, Continuare,
Oprire? Dar gndurile lui erau mult mai departe n timp i spatiu Lucrase de
mic n flota armatei. Era hotrt i curajos; putea s-i pstreze calmul n orice
situaie. Asta l-a fcut sa ajung la gradul de cpitan la o vrsta destul de
frageda; hm! mbtrnise i acum se enerva mai uor Sub masca de
conductor perfect se ascundea nsa o sensibilitate rara. i plcea sa priveasc
puzderia de stele ce nconjura nava, pe un fond negru i gol de absolut orice; i
plcea sa priveasc rsritul Vegoniei pe cerul roz-albastrui cu nuane aurii al
Idbarului; i plcea sa se plimbe prin pdurile Matuoniei, unde pletele florilor
de matu, albe ca fluturarea de pace i atrnnd graioase dintre ramuri,
rspndiser acea mireasma ca o chemare ameitoare. i, mai presus de tot, i
plcea Gautasul, planeta lui natala Dar nu se mai putea bucura de acestea.
Pduri i flori de matu nu mai existau dect n holograme i nici timp nu
avusese i nu avea. La scurt timp dup naintarea n grad fusese trimis sa
nbue micarea originofila de pe Marte, care amenina sa distrug tot ce
construise omul n ultimele milenii; tabra fusese aezat pe Terra. i acolo
nvase s-i placa verdele naturii pmntene, azurul pur al cerului, susurul
linititor al rurilor Dar acum Terra e capitala Uniunii Intergalactice, ca
planeta de proveniena a oamenilor, mprtind soarta celorlalte planete;
ctigase sau pierduse n fata fostei capitale? Ah, omul acesta care crede ca
poate nlocui natura! Apoi a fost o vreme n care mai mult a lncezit,
ndeletnicindu-se cu rscoale ocazionale; se linitiser apele. Dar numai pn
la descoperirea Plamarunului. nti se ocupase doar de escortarea
transporturilor. Dar dup ce a nceput traficul cu hidrita, lucrurile au luat o
alta ntorstur Acum avea sa se termine; probabil era ultima lui misiune.
Simea adesea o oboseala ciudata strecurndu-i-se n oase. Nu ajunsese nc la
vrsta btrneii, dar se simea slbit. Nu fusese de acord cu ideea profesorului
Gatalyol de a cobor pe Plamarun; ea nu prea tie multe despre surprizele
rezervate de necunoscut-pentru ca, desi fusese cercetata, nu se cunotea mare
lucru despre planeta hidritei. i tia acum ca avusese dreptate Nu nelegea
de ce, dar i fusese recunosctor lui Djal ca intervenise nainte de iradiere
Clipocitul camerei de identificare (noi) de la intrare l anun ca e cineva la usa.
Se ridica i mare-i fu mirarea constatnd ca
Doamna Gatalyol! n sfrit! Ce s-a ntmplat? Putem ncepe Dar
ce
Nu, nu ncepem.
Cum?!

 Haria, pot avea ncredere n dumneata?

Da, doamna! Arif zmbi. Simise adevrul spuselor lui. Eti un om
bun, cpitane. Vad n mintea ta ca n-ai sa ma trdezi. * Biei, ia priviti
ncoace! Nava se retrage!
Ce?! Nagank, verifica zona! 0 nave camuflate, 0 detectoare capcana
i planeta n-a fost iradiata!
Ce-au de gnd sa fac?!
Ne las noua hidrita! Toat! i dai seama?! Fara statii, fara baze
fortificate, numai hidrita! Vom fi catralionari! Auzi, Galayo? Catralionari!
Poate s-au dus dup ntriri. Dar chiar nimic sa nu fi lsat? Suspect.
Cobor sa arunc o privire pe planeta.
i sa strngi cta hidrita poi! Ceilali traficani i ataar dispozitivele
de comunicare i dup ce Galayo dispru din cmpul lor vizual se aezar la
posturi. Nu ateptar prea mult. Ecranul afi imaginea planetei i pe om. Aud
cntecul hidritei. Cobor prin firida aceea. Pare a fi multa! Iu-huuu! Omul se
apropie de crptura de unde rzbtea zvonul, pentru ca mai apoi s-i prind
capul cu ambele mini. Un tiuit hipnotic sfredeli prin difuzor auzul traficanilor.
Nagank mai avu puterea sa ntrerup legtura sonora. i revenir.
Biei, ia uitai-v aici! Galayo czuse la pmnt; pielea ncepuse sa se
ntunece la culoare, cptnd un aspect farmicios.
Se descompune Sgetai de un gnd se privir. Carnea ncepuse sa
se desprind moarta de pe oase * Destul de interesanta ideea
plamarunienilor, de a imprima n subcontient ideea ca omul e mort. Haria
pea tcut pe coridorul aproape pustiu. Era o ora trzie, lumea se odihnea. Ei
bine, am scpat de traficani. Vai de cei ce s-ar mai ivi Nici prin gnd nu miar fi trecut, totui, ca exista via pe planeta aceea i nc via care sa
sfideze complexul CHON De prea mult timp n-am auzit de alte fiine n afara
de oameni. O neleg pe Arif Pardon, doamna profesor Gatalyol. Daca oamenii
ar afla de aceste vieuitoare Una dintre lumi ar pieri. Eu mai bine mor dect
sa spun. i-aa nu mai am mult de trit I-am dat ieri legtura cu
Guvernatorul Central. A reuit sa obin excluderea Plamarunului din
Uniune I-a ameit i pe membrii Comisiei Metagalactice Bravo ei Dar stai!
Azi n-am vzut-o deloc O presimire i sfie pnza de gnduri. Se apropie de
o camera de identificare:
Gsete-o pe profesor Arifayen Gatalyol! Rspunsul veni rece:
Profesor Arifayen Gatalyol nu se afla pe nava. Cpitanul simi un val
de sfreal. Deci de aceea mi-a ncredinat secretul. Ei bine, n-am s-o
dezamgesc. Voi avea grija ca Plamarunul sa rmn Planeta Interzisa. i
nimeni n-o sa tie vreodat adevrul. * Steaua albastra apunea. n zare, pe
cerul de culoarea caisei coapte ncepuser sa se ntreptrund nuane rocate

i glbui, adncindu-se pe o multitudine neinchipuita de dimensiuni Acele

aurii de cristal de pe corpul coralilor plamarunieni scnteiau mai viu ca
oricnd, parca ar fi fost de plasma Parca ar fi vrut sa transmit nelepciunea
Universului Crestele roiatice ardeau n flcri translucide, iar izvoarele de
hidrita purtau nimburi de raze azurii Din pojghiele sticloase rsreau zvelte
curcubee strlucitoare, ncolcindu-se n bolti fluide sau cznd n perdele
bogate Oamenii citeau ncntarea n sufletele lor i mai citeau ceva Ceva
ce n alte condiii s-ar fi temut sa citeasc Dar acum nu mai era nici un
secret tiau. Acum puteau ti tot ce voiau sa tie. i tiau ca nu vor mai
exista niciodat secrete * Oare ct va dura pn cnd se va uza i aceasta
jucrie? * i daca totul nu e dect alta nscocire?

SFRIT