Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie, Istorie si Stiinte ale Educatiei

Departamentul: Teologie

SINOADELE ECUMENICE
Arianismul. Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)
Aceasta problema a Sf. Treimi a dat mult de lucru si in perioada trecuta inaltelor fete
bisericesti si ajunge in sec. IV sa dea nastere unei mari erezii ce a luat fiinta in Rasarit, dar care
s-a intins si in Apus, zdruncinand profund lumea crestina.
Arie a fost acela care a sustinut cu tenacitate subordinatianismul, devenind
intemeietorul unei erezii puternice si raspandite.
Era originar din Libia Egiptului, tata care abunda monstrii si produse nefiresti, era
discipolul indirect al episcopului Paul de Samosata, a fost un cap razvratit, tulburent, avar si
sever, stiind foarte bine sa acopere aceste defecte cu o mare sfintenie. Instruit de preotul Lucian
din Antiohia, un adeed al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei,
Matis de Calcedon si Leontie al Antiohiei, care toti vor juca un rol insemnat in istoricul acestei
erezii. A venit la Alexandria dupa terminarea studiilor unde se destingea ca un om cu bune
purtari morale, bine instruit si un bun orator, a fost hirotonit deacon de episcopul Petrul, apoi
preot de episcopul Achila la una dintre cele 9 biserici si inseminate din Alexandria pe numele de
Baucalis (parohia Baucalis). Suparat Arie, fiind o fire foarte vanitoasa, vazand ca la alegerea de
episcop al Alexandriei, s-a trecut peste persoana lui si in sufletul lui a incoltit ideea sa porneasca
o campanile de rasturnare a celui ce i-o luase inainte. Pentru prima data a cautat sa-si
raspandeasca ideile numai printer prieteni si admiratori; in 318 a pornit difuzarea ratacirilor sale
si prin biserici. Episcopul Alexandru a avut incercari zadarnice de al readuce la dreapta credinta.
Episcopul Alexandru vazand ca Arie atrage mai multi naive chiar printre zidurile manastirilor,
episcopul Alexandru a convocat pe episcopii din Egipt, Pentacole si Libia la un sinod, in 320 sau
321. Participantii s-au pronuntat contra invataturilor lui Arie, iar el si episcopii egipteni Secund
de Ptolemaida si Teonas al Marmaricai si alti cativa preoti si diaconi au fost excomunicati, desi
Arie nu a cedat, fiind si condamnat.
Parasind Egiptul, a plecat in Palestina, gasind adapost la Eusebiu de Cezareea. De acolo
aplecat la Nicomidia la fostul sau coleg de studiu, Eusebiu al Nicomidiei si la sfatul acestuia a
scris episcopului sau o scrisoare, care cu multa maiestrie a cautat sa-si apere credinta. Tot in
cursul sederii sale la Nicomidia a cautat sa-si apere credinta si a compus faimoasa sa lucrare
Thalia, care erau redate pentru popor in forme de cantece ereziile sale.
Profitand de situatia politica dintre Constantin cel Mare si cumnatul sau Liciniu, a inceput
lupta impotriva Bisericii.
Dupa ce ce Constantin l-a invins pe Liciliu in 323, ramanand singur stapan al Imperiului,
a venit la Nicomidia fiind informat de Eusebiu ca in Biserica Egiptului a izbucnit unele
neintelegeri neinsemnate. Constantin cel Mare a evitat pe Intaistatatorul Bisericii la un sinod,
acesta sa se tina la Ancira in Galatia, dar nu s-a tinut aici din motive binecuvantate si s-a ales
orasul Niceea in Bitinia. Era situate in apropierea resedintei imperiale din Nicomidia, dand
posibilitate imparatului sa i-a parte in persoana la aceasta mareata adunare. Constantin cel Mare
a acordat episcopilor toate facilitatile, in deosebi privilegiul numit Evectio, adica folosirea postei
imperiale si intretinerea episcopilor pe timpul duratei sinodului. Aceste privilegii le-au pastrat si
imparatii care au convocat sinoadele urmatoare.

Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie, Istorie si Stiinte ale Educatiei

Departamentul: Teologie

SINODUL I ECUMENIC
S-a deschis oficial la Niceea, la 20 mai 325 si a durat pana la 25 august acelasi an. La
sedinta deschiderii oficiale si la cea de incheiere, primul cuvant la tinut Constantin cel Mare, ca
si pe cel de incheiere al sinodului, indemnand cu multa bunavointa pe episcopi la intelegere, la
unire si la pace.
Sedintele oficiale au fost tinute in sala de receptive al Palatului Imperial din Niceea, sub
presedintia episcopilor Eustatiu al Antiohiei (324-330) si Alexandru al Alexandriei (313-328).
Arianismul. Este o conceptie rational-omeneasca de intelegere a crestinismului. Se
remarca in gandirea lui Arie conceptii rationale, gnostice, filozofice. Principiile ereziei ariene
sunt urmatoarele:
1. Dumnezeu-Tatal singur este principiul necreat si nenascut. Insasi denumirea de Tatal
cuprinde inevitabil in sine intietatea sau superioritatea fata de Fiul.
2. Fiul e creat din vointa Tatalui, dar nu din fiinta Lui, ci din nimic, fiind prima Sa
creatura. Fiul are existenta inainte de timp, dar nu din eternitate, caci a existat un timp, cand El
nu era. Arie aducea in sprijinul acestei idei, textul din Proverbe 8,22 in care se spune: Domnul
m-a facut cea dintai dintre lucrarile Lui, inaintea tuturor veacurilor, dar aici e vorba de
intelepciunea omeneasca, pe care Arie o confunda cu Logosul divin.
3. Desi Fiul este dupa Fiinta Sa,