f,frn^[.

Cf&imssr$ o

trfoeM f,.*r*fusoa

Edward E" Sffiith o effiryd"Utrsm

EDITURA

reuulcA

Atkinson Richard C. Atkinson

University of California, San Diego

Rita L.

Edward E. Smith

Daryl J. Bem

University of Michigan

Cornell University

Colaborator: Susan Nolen-Hoeksema

Stanford University

Introducere
,1

tn

psihologie
Edifia a XI-a

Traducere din limba englezd:

Leonard P. Biiceanu
Gina Ilie
Loredana Gavrilitl

Bucuregti,2002

Prefuld

O datd cu publicarea celei

de-a

unsprezecea edilii, Introducere in

psihologie sdrbdtoreSte cea de-a
patra aniversare. in anii care au
urmat primei sale edilii, cea a lui
Ernest R. Hilgard din 1953, aceastd
carte a devenit una dintre cele mai
utilizate din istoria publica;iilor
pentru colegiu; mulli dintre studenli
au citit-o, preferdnd-o altor introduceri tn psihologie, Si mulli dintre
cei care publicd in prezent studii
psihologice au folosit drept carte de

cdpdtdi prima ediyie q acestui

manual. Manuqlul de fald a fost, de
asemenea, tradus tn rtunteroase limbi:

rusd, spaniold, francezd,

germand

Noi

Si portughezd.

considerdm

cd

chinezd,

succesul
acestei cdrli a fost determinat de continua preocupare pentrtt prezentarea
cu cdt mai multd claritate Si acuratele
a conceptelor Si a contribuliilor metodologice, evithndu-se insd schematizarea saLt interpretdrile denaturate
ale conceptelor dificile. Acestea fiind
obiectivele noastre, am preferat sd
prezentdm mai degrabd lucrdri integrate despre o anumitd temd Si nu
.fragmente sau teorii care sd fie mentorizate in vederea exantindrii finale.
intr-adevdr accentttl este pus pe ceea
ce se va reline pentru o perioadd mai

fndelungatd, adicd dupd examinarea

finald, qcesta fiind criteriul care a
orientat obiectivele autorilor prezentei cdrli.
Primul obiectiv vizat este acela de
a oferi astfel o intagine generald
asupra comportamentului uman Si de
a stimula interesul pentru domeniul
psihologiei, dorneniu care este tn acelasi timp extrem de vast Si extrem de
ambilios. Influenlatd la interfa1a cu
Stiinlele naturale de cdtre biologie Si

la interfala cu Stiinlele sociale

de

cdtre sociologie Si antropologie, psihologia abordeazd problematica

complexd a naturii unxane, consideratd anterior apanajul exclusiv al
literaturii Si filosofiei. Mai presus de
orice, aceastd lucrare tncearcd sd
redea farntecul psihologiei ca denrcrs
umanist,

prin excelenld intelectual.

Un aI doilea obiectiv este acela de

modelare, de fornrure a unei categorii
de cititori care sd devind ,,inteligenla
consumatoare" de literaturd psihologicd. Fiecare dintre noi este zilnic

asaltat de declaralii

qi

afirntalii
referitoare la contportamentul unran
Si tocmai de aceea considerdm cd o
introducere tn psihologie ar deter-

minq

atitudine criticd fald de

asemenea afirmalii. in momentul in

VIII
care vor auzi despre detectorul de
minciuni, despre hipnozd, orientare
sexuald, perceplie extrasenzoriald
S.a.m.d., sperdnt cd ,,absolvenyii"
acestei cdryi iSi vor reaninti cdte probleme ridicd dovedirea unor astfel de
afirmalii sau iSi vor aminti, cel pulin,
cd aceste dovezi existd Si cd le-au citit
cdndva.

irt al

treilea rdnd swttem preocttpali de rolul psihologului in

rezolvarea problemelor sociale. ASa
cum demonstreazd numeroasele disculii din aceastd certe, psiltologia a
contribuit adesea la atittgerea unui
asemenea obiectiv, eficienla psihote-

rapiei fn tratarea tulburdrilor

comportamentale Si ento{ionale fiind rut-

mai un exemplu tn acest serts. Studierea invdldrii a ficut posibild aparilia

instruirii asistate pe calculcttor, cercetarea nrcmoriei a contribuit la conStientizarea riscurilor presupuse de
declaraliile martorilor oculari, cercetdrile din donteniul psihologiei sociale au fundamentat metodele de inlaturare a discrimindrii Si de dininuare
a cordlictelor intergrupale. Exemple
ca acestea vor fi gdsite in fiecare
capitol al acestei cdrli.

Un psiholog a afirmat cd ,,scretele eforturilor noastre nu trebuie

sd fie rezervate specialiStilor ... Responsabilitatea noastrd este mai pulin
aceea de a ne asunta rolul de specialisti Si de a fncerca sd aplicdnt noi
insine teoriile psihologice ci, ntai

ti

rod uce rc irt psi lto lo g i e

degrabd, aceea de a le preda ntai

departe acelora care au fiir-adeviu'
nevoie de ele ... Nu-nti pot irnagirtct
altceva mai bun pentru binele .fiinlei
umane ... decdt sd descoperi cAt cle
nrult bine poli face prin interntediul
transniterii psihologiei" (Miller,
1969). Stutem intru totul de acord cu
aceste afirma{ii Si, timp de 40 de ani,
Introducere in psihologie a fost ntodalitatea noastrd de a transmite psihologict mai depane.

itt cea de-a noua editrie ant

introdus un apendice ntuttit Cum si
citegti un manual: metoda PQRST.
Cititorii au afirmat cd acesta s-a
dovedit a fi extrent de folositor Si de
aceea recomanddnt studenlilor sd-l
cortsulte trmirte de a irtcepe lectura.
Un alt ajutor in vederea invalarii,

prezentat pentru

prima data

in
aceastd ediyie, este accentuarea (ingroSarea) termenilor sau conceptelor
importante, in scopul de a le scoate trt
evidenPd; cititorul care stdpdneSte
semnificayia termenilor accentuati
poate spune cd este pregatit pentnt o

examitrure. Urt ajutor sttpliutertar

esre Ghidul de studiu gi programul
modular elaborqt de cdtre John G.
Carlsott, Universitatea din Hawai.
Acest tndreptar, care va fi prezettat
in prefayd, poate fi util studenlilor fie
pentru pregdtirea cursurilor obiSnuite, fie pentru un ntodul de master.
Cea de-a unsprezecea ediyie a fost
revizuitd Si completatd, cuprinTdnd

Prefald

noi inforrnalii fn legdturd cu sistentul

de neurotransmildtori Si neuroreceptori, teoriile constiinlei, releaua neuronald Si conexionismul, diferenlele
intersexuale, itfluenlarea geneticd Si
evolulionis td a contp ortamentului, iar
in fiecare secliune a cdrlii a fost
integratd diagrama funcliondrii cerebrale, cu localizdrile specifice ale
cogniliei, emoliilor Si limbajului. Pentru a nu repeta unele lucruri tn fiecare
capitol, vom menliona in continuare
cdteva dintre schimbdrile maiore.
in capitolul /, Psiholo gia ca qtiinld

gi demers umanist, sunt cuprinse

disculii critice in legdturd cu

deon-

tologia cercetdrii Si o secliune ampld,

dedicatd aborddrii interdisciplinare,
in principal Stiin{ei cognitive Si evolulionismultri psihologic. in capitolttl 3,
Dezvoltarea psihologicd, secliunea
referitoare la dezvoltarea cognitivd a

fost rescrisd pentru a furniza o

perspectivd mai clard a teoriilor lui

Piaget Si ale aborddrilor alternative
ce explicd evolulia modalitdyilor de
tnlelegere a lumii de cdtre copil.
Noile cercetdri asupra identitdlii
sexuale Si a caracteristicilor sexuale
sunt abordate extensiv tn cadrul disculiilor critice reunite sub numele de
,,Se poate preveni sexualisntul specific copildriei prin educalie sexuald? ".
Capitolul 5, Perceplia, are drept
subiect delimitarea procesdrii ascendente (determinatd de stimul) de cea
descendentd (determinatd de cuno$-

tinle Si expectalii) din cadrul procesului de recunoastere a obiectelor

(rolul delinut de aceste procese in
achizilionarea conceptelor este expLts
tn capitolul 9). Acest capitol fantiliarizeazd cititorul cu modelttl conexionist al structurii recunoctSterii ql
include noi disculii critice in legdtu"d
cu scdderea capacitdlii de recunoagtere, secundard diferitelor afecliutti
cerebrctle.

Capitolul 7, invillarea qi condilionarea a fost revizttit Si reorganizat in

sir se acorde importanla
cuvenitii cunoscutelor aborddri contportamentalistd, cogt'ritivistd Si etoaSa

fel incdt

logicd ale fnvdldrii. in capitolul 8,

Memoria discttliile critice suplimen-

tare ilustreazd perspectiva neuronal;t

prin de scrierea modelului conexiottist
al mentoriei de lungd duratd. Este, de
asemenea, inclusit o nouit sec{ittne
referitoare la memoria involuntard:
prezentarea dovezilor care atestd cd
nTenTorarea ev enint entelor pre supune
sisteme de stocare diferite fayd de
memo ria aptitudinilor.
in capitolul 10, Motivele primare,
sunt prezettate arnple disculii asupra
obezitdlii, anorexiei, bulimiei, precunx
qi o noud secliune referitoare la
perttersiurtile sexuale. Capitolul 1 1,
Emo{ia, prezintd cele mai recente
studii transculturale pe tema exprimdrii emoliilor, precum Si o noud
secliune referitoare la emoliile aferente precogniliilor.

-I ti rotluce

Capitolul 13, Dezvoltarea personalitdlii de-a lungul viefii, care a apdrut

pentru prima datd in cea de-a zecea
edilie a lucrdrii, a fost extins prin
includerea unei importante disculii a

modului tn care factorii genetici,

anfuientali gi culhrali interaclioneazd in procesul de fonnare a
personalitdlii. Acest capitol include o
noud secliune referitoare la dezvoltarea personalitdlii adolescentului Si

cuprinde

fit final o analizd

.factorilor care contribuie Ia stabilitatea personalitdlii Si la schimbdrile

acesteia o dqtd cu maturitatea.

Capitolul 15, Stres gi adaptare, a

fost contplet reorganigtt pentru a
reflecta domeniul tn plind dezvoltare
al psihologiei sdndtdlii; acest capitol

inclttde secliuni noi in care se

abordeazd modtrl in care stresul
afecteazd sdndtatea, modul in care
tipul de personalitate mediazd rdsptutsul la stres Si eficienla strategiilor
de adaptare la stres. Douit noi
disculii critice stmt ,,Abuzul sexual ca
factor major de stres" Si ,,Psihoterapia poate influenla evolulia cancerului? " .
Capitolul 16, Psihologie patologicd,
a fost revizuit pentru a irtclude cele
mai recente cercetdri din donteniul
geneticii Si biologiei. Sec{iunea referitoare la schizofrenie Si tulbtrdrile
obsesiv-contpulsive a fost rescrisd Si
aufost introduse noi studii de caz.
Capirolul 18, CredinJe qi atitudini
sociale, cuprinde de aceastd datd o

re itt ps i ltolo gie

disculie exhaustivd (t persistenlei

stereotipurilor chiar ,pi in situalii
neobisnuite. Secliunea referitoare la
atitudini a fost in aSa fel reconceputd
incdt sd cuprindd .funcliile atitttdinilor, modul de influenyare e consistenlei atitudinale qi modificdrile
atitudinale. Secliunea in care sunt
prezentate relu{iile interpersonale de
atraclie-respirtgere cuprhtde o disculie interesantd a alegerii obiectului
iubirii Si teoria celor trei compotrcnente ale iubirii. Capitolul 19,
Interacliunea gi influenla sociali, conline o noud secliune referitoare la
deciziile de gntp Si o disculie criticd
pe tema respectdrii principiilor deontologice in catil experimettelor lui
Milgram pe tema obedienyei.
Autorii acestei cdrli, acwtt cadre
universitare tn diferite institttyii, au
fost colegi la Universitatea Stanfurd,
urtde profesorul Entest R. Hilgard
le-a insuflat entuziasntul pentru sttt-

diul psihologiei. Pdstrdnd Si acunt

legdtura cu aceastd universitate,
autorii au solicitat colaborarea pro.fesorultti Susart Nol en-Hoeksenru, al e
cdrei cercetdri vizeaza in principal
strategiile de adaptare la stres, tn
vederea elabordrii direcyiilor prirtcipale ctle capitolultti 15. Alegereo s-a
dovedit a fi destul de inspiratd in
sensul cd noua versiute a capitolului
Stres gi adaptare este w1e clirtre
pdrlile cele mai interesante ale
lucrdrii.

XI

Prefald

Alte completdri
Primele completdri prezentate in
aceastd edilie au fost cLr aten[ie
actualizate Si, in acelasi timp, coordonate atdt cu kttregul manual, precum Si unele cu altele incdt sd se
asigure acuratelea Si, prin aceesta,
posibilitatea de folosire eficientd.
Folosirea Ghidului de studiu qi a programului modular (Unit Mastery Program) elaborat de cdtre John G.
Carlson, Universitatea din ManoaHawai, oferd posibilitatea ca la fiecare capitol sd se pund in aplicare
vocabulsrul, ideile principale Si conceptele, constituind asfel un veritabil
sistem de asintilare Si fixare a cuno$tinlelor cuprinse in respectivul capitol. in vederea atingerii aceluiasi
obiectiv, o importantd contribulie o
aduce Manualul de instruire al lui
John G. Carlson si Tracy Trevoruow,
de la aceeasi universitate, care
cuprinde sugestii de lecturi, activitdli
euristice recomandate, disculii qi
tntrebdri, liste actualizate de casete
video Si diapozitive adaptate, referitoare la anumite tente Si conline Si un
ghid de utilizare a sistenrului preTentctt tn Ghrdul de studiu.

Figele de examinare, elaborate de

cdtre Vivian Jenkins de la Universitatea din Indiana de Sud, au Jbst trt

mare mdsurd adaptate Si extinse, fiind
ctstfel disportibile afit trt versiune
computerizatd, cdt Si in versiune tipd-

ritd; itemii esenliali, respectiv jumdtate din itemii fiecdrui capitol, au fost
validali Si aprobali de cdtre Asocialia
Psihologicd. Validitatea itemilor, dentonstratd de itemii-cheie, oferd profesorilor posibilitatea sd realizeze o
examinare riguroasd a cunoStinlelor
studenlilor. Proporlia itemilor, care a
fost cu atenlie stabilitd, perntite profesorului sd-Si extindd gi sd-gi adapteze examinarea in concordan{d cu
specificul claselor. in al doilea rdnd,
ca rdspuns la solicitdrile profesorilor,
juntdtate din totalul itemilor au acum
o accentuatd componentd conceptuald; itemii conceptuali, care se gdsesc,
de asemenea, Si in itemii-clteie, testeazd nivelul de lnlelegere al acestora, datoritd faptului cd implicd atdt
aplicarea practicd a cunoStinlelor,

cdt Si generalizdri ale informaliilor.

in at treilea rdnd, numdrul total al

itemilor afost ntdrit cu 50

96

astfel cd

permite profesorilor sd foloseascd

testul la mai multe examindri, evitdndu-se repetarea itemilor de la examindrile anterioare. in aceastd edilie
fiecare capitol conline 150 de iteni,
prin addugarea celor 7 5 de itemi noi
c

oresp

unzdtori anexei s tati s tice.

Alte instrunrcnte de studiu care ar

putea facilita inlelegerea prezentei
lucrdri sunt: compact-discttl Conceptele dinamice din psihologie (extrent
de extensiv Si actual), o cuprinzdtoare

XN

I tt

roduce re iu ps iltolo gi e

tori

asfel incAt fit fiecctre

capitol sunt prezerfiate diverse
contentarii ale unor specialisti in

tntpreund cu alli pro/bsiottiSti

care eLt oferit di.ferite sugestii sLurt
enumerati itt prefata. Aceia care
Si-au adus o importantd contribulie
in ediliile anterioare, deSi nu sLult
menlionali, beneficiazd in continuare
de apreci erile noastre.
in afurd de cei menlionali anterior,
dorim sd mullunint tuturor celor care
Si-au adus contribulia lct elctborarea
acestei noi edilii Si, in special, lui

donteriul cercetdrii. AceSti colabora-

H arc ottrt

videotecd, progranrc interactive pe

calculator (interesante Si inovatoare),
precLtm gi ingeniosul Catalog de
psihologie.

Pentru a se acorda importanla

cuvenitd cercetdrii, s-a colabora.t cu
experli din acest domeniu in vederea
revizuirii materialului referitor la
cercetare,

rac e J ov anovi ch.

Rita L. Atkinson
Richard C. Atkinson
Edward E. Smith
Daryl J. Bem

Cuprins

Panrrn I. PslHoLocrn cr SrilnTA

Emisferele cerebrale
Structura emisferelor cerebrale
Ariile corticale gi funcliile

Sr

DEMERSUMAMST
CAP. 1. NATURA PSIHOLOGIEI
Obiectivele psihologiei
Perspective in psihologie

Asimetria cerebrald

Originile diferitelor concep{ii

psihologice
Perspective moderne

Efectele sec{iondrii
conexi unilor interemisferice
Specializarea emisferelor

7
8

Relaliile dintre orientdrile psi-

hologice
Metode in psihologie
Metoda experimentali
Metoda corelafiei
Metoda observaliei

Discutie criticA:

l8
2l

Cromozomii gi genele
Studiul genetic al comporta-

24
Ramuri psihologice
Specializiri in psihologie 25
Aborddrile interdisciplinare 27
Imagine de ansamblu asupra
29

Rezunwtul capitolului
Recomanddri bibliografice

PInrpI

31

33
CAP.

a II.A. PROCESELE DE DEZVOL.

TARE BIOLOGICA$I

PSIHOLOGICA

I*. 2. B AZELI' BIOLOGICE

36

Componentele sistemului

nervos

nervii
Potenlialele de acfiune
Transmiterea sinaptici

l.leuronii gi

Neurotransmilitorii

38
38

40

72

DEZVOLTAREA PSIHOLOGICA
Probleme fundamentale ale

80

dezvoltarii psihologice

Organizarea sitemului nervos

Structura creierului
Stratul intern

Sistemullimbic

8l

Interac!iunea dintre ereditate

82

Stadiile dezvoltdrii gi perioada

senzoriald
Capac itali le nou-ndscutulu i

Auzul

85
87

88

rupacitatea de a ilnita?

88

43

Vederea
Gustul gi mirosul
Invdlarea gi memoria
Temperamentul
- Dezvoltarea cognitivd in

90

45
47
48
48

50

Disculie criticd: Metode de vizua-

cerebrale

75
75
78

Disculie criticd:

gi neuro-

molecalard

68
68

4l

Disculie criticd: Psifu tlo gia

lizare a actttildlii

3.

63
64
66

mentului
Infl uenlele mediului asupra
acfiunii genelor
Rezunntul capitolului
Recomanddr i b ibliogr afice

gimediu

ALE

PSIHOLOGIEI

receptorii

35

si cre-

Sistemul nervos vegetativ

Sistemul endocrin
Influenlele genetice asupra comportamentului

Disculie criticl: Aspectele deontoIogice ale cercetdrii psihologice 22

cd(ii

Linbaiil

ierul

L4

60

6l

cerebrale

13
14

53
55
57

acestora

53

A re

nou-ndscutul

copilarie
Teoria stadiali a lui Piaget
Evaluarea teoriei lui Piaget
Alternative la teoria lui Piaget

9l
92
94
95
95

l&t
107

XIV

Int roducere in psihologie

Dezvoltareasocial6acopilului

lll

Sim{urile cutanate

Comportamentul social tim-

tt2

purlu
Atagamentul
Identitatea de gen gi comportamentul specific sexului

tt4
116

CAP.5.

DiscuJie criticd: Educalia senuld

paale preveni sexisnul sperifc

186
188

Recom anddr i bi bl iogr afice

t90

Pnncrnlu

r92

Funcliile percep{iei
Localizarea

193

Separarea obiectelor

126

copildriei?

Percepgia distantei

Dezvoltarea in perioada adoles-

cen{ei

Percepfia migcdrii
Recunoagterea
Stadiile timpurii ale recunoag-

127

Dezvoltarea

sexuala

07

Standardele sexuale gi com-

portamentul

* Conflictele dintre
9i

Stadiul de corespondenld 9i
modelele conexioniste
Recunoagterea obiectelor
naturale gi procesarea
top-down

adolescenti
131

t32

Dezvoltarea identitdlii
Disculie criticd: Graviditatea in
afuie scenld S i folos irea con-

r32

traceptitelor

r37

Rezumatul capitolului
Recomanddri bibliogr afice

139
141

PARTEA A UI-A. CoN$ruNTA $r PERCEPUA

Ce,p.

4.

PROCESELE

Constante perceptuale

culorii
Constanfa formei gi a pozitiei
Constanla mdrimii
Dezvoltarea perceptuald
Nivelul de discriminabilitate
la copii
Cregterea copiilor cu stimu-

143

SENZORIALE I44

senzoriale
Sensibilitatea
Codarea senzorial[

145

lilor
Simlul viz"ral

Lumina gi senzafia vizualf,

Sistemul vizual
Receplia vizuald a luminii
Vederea cromaticd

150

Reconnnddr i bibliogr afi ce

156
r59

t69

Undele sonore
Sistemul auditiv
Receplia intensitAii sunetului
Recepfia in6l{imii sunetului
Disculie criticf,

CAP.
152
156
156

162

Simlul auditiv

: P rotezarea

ciald duditivd

ti ocalard
Alte modalitii{i senzoriale

Simlul olfactiv
Simful gustativ

lare controlatd

146

Discufie critic6: P rocese der: izit>

nale implicate tn delecfia stihtu-

210

220

Constanla luminozitdlii 9i a

Proprietd{i comune ale moda-

litafllor

207

2t9

re('unoa$tere

r36

--Bitrdne{ea

203

Disculie critictr: Tulburdrile de

r36

-Tinere.tea
Perioada adulti

20t

2t5

Rolulatenliei

Dezvoltarea ca proces permanent t34

194

194
r91

204

terii

129

pdrinli

r82

Simlurile somatice
Rezunatul capitolului

ezuntat ul c ap ito

6. CoNgrrrNln

lului

22t
22r
222
226
226
231
235
238

$r srARrLE sALE

MODIFICATE
Aspecte ale congtiinlei

Congtiinla

Amintirile precongtiente
Incongtientul
Conqtiinla divizatd
Disocierea con$tiin!ei

240

24r
242
244
244
245

245

170

Personalitatea multipld

246

t7r

Somnul gi visele
Orarele de somn
Profunzimea somnului
TulburSrile de somn
Visele

248

173

174

artifi-

176

176
179

l8l

Conlinutul visului

249
249

253
255
257

Disculie critictr: Teorii ale sonnu-

lui cu vise

257

XV

Cuprins

psihoactive
Sedativele
Opiaceele
Stimulantele
Halucinogenele

Substan.tele

Schemele cognitive gi concep-

259
261
265

tele abstracte
invSlarea prin inlelegere

anterioare
Rezumatul capitolului
Recomanddri bibliografice
Convingerile

268
270

Substanlele derivate din

cannabis

212

Discutie critic6: Dependenla de

CAP.8. MEMORIA

Meditalia
Forme tradifionale de
meditalie

Meditalie girelaxare
Efectele meditaliei
Hipnoza
Induc{ia hipnoticd
Sugestiile hipnotice

274

2t5
276
277
277
278

Memoria de scurtd duratd

281

as(uns"

Fenomene Psi

Dovezi experimentale
Dezbateri privind dovezile
Dovezi amuzante
Scepticismul legat de
fenomenele Psi
R e zurtat u I c ap ito lului
Re c om an ddr i b i b I i ogr afi c e
PARTEA A

IV-a- iNvAlaREA,

irwAlanel

284

Reactualizarea informa{iilor

287

gr coNDTTToNAREA

Condilionarea clasicS
Experimentele lui Pavlov
Fenomene 9i aplica{ii
Predictibilitatea gi factorii

cognitivi

Limitirile biologice

290

293

Memoria implicitd
Memoria in amnezie

294

Disculie critictr:

299

306

Disculie critici: Ecounnia recon-

wnsdrii
^Invdlarea
complexf,

rentele de reactualizare
Imbun6t6{irea memoriei
Structurarea informaliilor in

302

Controlul gi factorii cognitivi 321

Limitarile biologice
323
324
326

343
343
345

348
350

351
353
353
355

'

368
368

mnezia copild-

Memoria implicit6 la subieclii

normali
Stocarea informa{iilor qi dife-

297
297

operantl
310
kgea efectului
311
Experimentele lui Skinner 3I2
Fenomene 9i aplicalii
315
Condilionarea aversivd
319

riei

295

Condilionarea

342

reactualizare
363
Factori emo!ionali implicali in
uitare
366

292

Discutie criticl: Bazele neurologice ale invdldrii elementare 308

34t

359
ofiiste ale nettnriei
362
Stocarea informa{i i lor
Interac{iunea intre encodare gi

288

Perspectivele psihologice ale

inv6!irii

341

Discr\ie crilicd: Modelele conexi-

MEMoRTA

9I GANDIREA

CAp. 7.

282
282

335

JJ8

gi

gdndirea
Transferul informaliilor d in
memoria de scuttd durati in
memoria de lungd duratd
Memoria de lungd duratd
Encodarea

Discufie criticA:,,Observatorul

329
333

340

Consideralii asupra memorie i

Cele trei stadii ale memoriei
Diferite tipuri de memorie
Memoria de scurtd duratd
Encodarea
Stocarea informali i lor
Reactualizarea

273
274

drog

321

369
372

3t5
375

unitdli qi capacitatea de
memorare
Imagine mentalf, gi encodare
Elaborarea gi encodarea informa{iei
Contextul gi reactualizarea
Or ganizar ea i n forma{ i i I or

375

Exersarea reactualizirii

MetodaRICAR

380
381

Memoria constructivd

382

Rafionamente simple
Stereotipuri

376

378
379
379

383

384

XVI

I rtt roduc

Scheme
capitolului
Recomanddri bibliografice
Cap. 9. GAxornnl $r Lril{BAJUL
Concepte qi categorii
Funcliile conceptelor
Prototipurile
Reatnntttl

Ierarhizareaconceptelor
Achizi{ionarea conceptelor
Combinarea

conceptelor

Disculie critica: Ipote za

Reglarea temperaturii ca sis-

385
386
389

390

tem homeostatic

391

bajului
limbajului

Ce anume este

Detectorii salietatii

395

Factorii genetici ai obezitilii

398

Supraalirnentarea gi obezitatea

Dieta qi conffolul greutSlii

399
400
400

Anorexia

Bulimia

403

406
406

415
417

uman?
brald o limbajului
Gdndirea imagisticd
jul

Disculie critici: krcalizrtrea

Imageria vizuall 9i

percep{ia

imagistice
Creativitatea vizuald
probleme

421
423
423

421

Expert versrs novice

Simularea pe computer

Rezunntul capitolului
i b i b I i ogr af c e

Rec om anddr

PARTEA AV-A.

Morrvelngr

ENroTrA

Cep. 10. MorrvELE PRTMARE

Motivele de supraviefuire
homeostazia
Natura hcmeostaziei

429
430
432
434
437
439
440

gi

471

conr

i
478

motive

485

Rezunwtul capitolului
Re c o nt an

427

Reprezentarea unei probleme

475

477

Explorarea gi manipularea 481

482
Stimularea senzoriali
Principii comune ale diferitelor

424
426

Strategii de rezolvare a

problemelor

4'7'7
Si

47r
474
474

481
Determinanlii de mediu
Motive legate de curiozitate 481

Gdndirea in ac{iune: rezolvarea

de

Determ inanli i biologici

469

mamd-<opil

re-

Operaliile

467

po nante nte Ie spe cifi ce re lalie

419
ce

Primele experien!e
Influen{ele culturale
Homosexualitatea
Dezvoltarea sexual6 timpurie
Hormonii prenatali
Raportul dintre hormoni gi
mediu
Transsexualismul
Comportamentul matern
Disculie criticd: lnstinctele

Pot alte specii s6 invele limba-

455
451
459

465
461

Controlul neuronal

4ll

448
452
452

463
464

Sexualitatea adultului
Controlul hormonal

achizilionat? 4I3

invdlarii
Factorii ereditari

447

Mecanismele cerebrale
Obezitatea gi anorexia

412

Procesul

446

mei

392
392
394

Infl uenlele contextuale asupra

Dezvoltarea

445

Variabilele reglatoare ale foa-

407

ingelegerii gi producerii lim-

444

Foamea

Elementele componente gi
procesele specifice limba-

jului

443

Setea ca sistem homeostatic

re la t iv i -

rdlii lingvistice
Rafionamentul
Ra{ionamentul deductiv
Ralionamentul inductiv
Limbaj qi comunicare
Nivelurile limbajului

ere itt psi lto lo gie

Cap.11.

dd r i

b ib Iio

gr afi c e

Enolrn

490

Componentele unei emolii

Activarea fiziologicd

485
488
491

gi

emo{ia
Bazele fiziologice ale emoliei

492
492

Disculie critictr: Utilizarea acth'dr ii pe tt ru det e c ta re a ntinc iuti I or

494

Intensitatea emo{iilor

497

Diferenlierea emo{iilor

499

Procesele cognitive gi erno{ia

501

Intensitatea gi diferen{ierea

emo{iilor
Dimensiuni ale emotiei

50r
503

xvII

Cuprins
Unele implicafii clinice
Separarea emoliei de
procesele cognitive

505

Diferen{ele de grup gi perfor-

506

Utilizarea testelor in prognoza

Expresie gi emolie
507
Comunicarea expresiilor emo-

Disculie critic6: Diferenlele de sex

507

!ionale
Localizarea cerebrald
Intensitatea gi diferenlierea

emo{iilor

testului
performan(ei
manta

509

in abititdlile

gen{ei

510

emo{iona16

Agresivitatea ca instinct
Agresivitatea ca rispuns inv6tat
Exprimarea agresivitdlii 9i
catharsisul
Rezumatul capitolului
Re c om an ddr

b i b I i o gr

afi c e

5t2
5t2

518

52r
524
526

PARTEA A VI.A. PERSONALITATE $I

INDIVIDUALITATE
C,l'r. 12. Evllunncl ABTLTTATILoR
MENTALE
Testele de abilitate
Aptitudine v e r s us achizilie
Generalitate versus specifi citate

Caracteristicile unui test efi cient

Fidelitatea testului
Validitatea testului
Omogenitatea procedurii de
testare
Testele de abilitate intelectuall

Fondul istoric
Metoda lui Binet: scala de
evaluare a vArstei mentale
Testarea

abilitifilor

Testele de grup
Disculie critic6: Instruirea it stra
tegiile de rezolvare s testelor Si
c o ntp le x itat e a ace s t o ra

Validitatea predictivi
Scorurile testului gi
performanla academicf,

s58
560

Influenlele genetice gi ambientale

Raporturile genetice 9i inteli-

562

genfa
562
565
Influenlele ambientale
Testele de abilitate in perspectivd 567
Discutie criticl: Rasa Si inteligenla 569
Rezumatul capitolului
571
573
Recom anddr i b iblio g rafic e
Cn p. 13.

DnzvorrnnrA

PERSoNALI-

527

574
TATII DE-A LINGUL VIETII
Copil6ria: formarea personal it61ii 575
5'15
lnfluente genetice

528

Discuf ie criticd: Studiul M inne sota

asupra gemenilor cresaqi sepa-

529

530
534
534
535

536
531

537
537

538

mentale

specifrce

555

s6I

inteligenla

515
515

553

Disculie criticA: Tipuri ntultiple de

513

514

553

555

Abordarea inteligenlei din

perspectiva procesdrii informa{iei
Aspecte ale inteligen{ei

Reaclii le generale caracteristice

stdrii emolionale
Energie gi descircare
Atenlia gi invdlarea: congruen{a dispoziliei emo{ionale
Evaluarea gi estimarea: efectele dispoziliei emolionale
Agresivitatea ca reaclie

specrfce

Natura inteligenlei
Abordarea factoriald a inteli-

551

541
545

rdt

Influen{e de mediu

579
579

Disculie critictr: Angajarea tn

ntwtcd a nnmei Si ingt|irea

copiilor

Interac{iuni personalitatemediu
Influenle culturale
Adolescenfa: consffuirea unei

identitali
Statusurile de identitate
$coal6 versas familie
Maturitatea: continuitatea
personalit6!ii

Dovezi ale continuitdlii

587
589

592
594
595
597

598
598

Discu{ie criticf,: Studiul persoru)i-

tdlii proieclat pe termen lung

600

548
549

Surse ale continuitAfli

Surse ale discontinuitafii

60r

550

Rezumatul capitolului
Recom anddri bi bliografic e

606
610

605

XVIII

I ttt roduc

Paradoxul

CAP. 14. TEOIUA$I EVALUAREA

PERSONALITATII

612

Abordarea personalita|i din

perspectiva trf,sdturilor sale
fundamentale
614
6t4
Tipuri de personalitate
615
Trdsdturi de personalitate
Teoria trdsdturilor de personalitate
615
Evaluarea abord6rii personal itAtii din perspectiva trdsiturilor sale fundamentale 621
Abordarea psihanalitici a perso-

nalitalii

personalitalii
Dinamica personalitSlii
Stmctura

Dezvoltarea

personalitdfii

623
624

624
625

Personalitatea uman6 din

perspectiva psihanaliticd 621

Evaluarea aborddri i psihana-

litice

627

Abordarea personalit6!ii din

perspectiva invAtArii sociale 630
Condilionare gi invdlare soci630
ali

Variabilele

personale

631

Imaginea personalitd{ii umane

din perspectiva invS{drii soci632

ale
Evaluarea teoriei invdtdrii

sociale
Abordarea fenomenologicd
Psihologia umanistd
Teoria constructelor personale
Imaginea personalitalii umane
din perspectivd fenomeno-

logici

633
634
634
640

641

64t

nologice

Disculie criticd: Val id itat e a

te st

consistenfei

643
643
645

i-

noniald Si alte nonsensuri 647

Evaluarea psihanaliticd 651
Evaluarea personalitSlii din
perspectiva invS!6rii sociale 655
Evaluarea fenomenologicd 656

658

Disculie critic6: Stoil eronate itttk-

iliile noaslre ar privire la cottsislenla comportamentului? 660

Solufia centrata pe persoand 662
663
Solulia agregirii
664
Solulia interacfionald
666
Rezuntatul capitolului
Recomanddri bibliografice 670

PeRTTe A VII-A. STRESTIL, PSIHOPATOLOGOLA 9I PSMOTERA-

67I
672

Caracteristici ale evenimentelor

stresante
Evenimente traumatice
Controlabilitate
Predictibilitate
Sfidarea propriilor limite
Conflicte interne

614
674
675
676
671
6'78

Disculie critica: Abu:ul sexual ta

facktr de

srres

nnjor

Reacliipsihologice de

stres

680
681

Anxietatea
681
682
Furia qi agresivitatea
683
Apatia gi depresia
Deteriorarea cognitivd
684
685
Reaclii fiziologice de sffes
Rispunsul fiziologic la stres 685
688
Stres 9i boal6
Cum afecteazd stresul sdndtatea 689
689
Ruta directi
Ruta interactivE
694
Ruta comportamentului de
695
sinitate
Ruta comportamentului de
boal6

Evaluarea aborddri i fenomeEvaluarea personalit[{ii

Consideralii generale
Evaluarea trisdturilor de personalitate

re ttt p s ilto lo g ie

PIA
622 cap. 15. STnTSgIADAPTARE

Modificdri ale teoriei freudi-

ene

Evaludri gi stiluri de personalitate ca mediatori ai r6spunsurilor la stres

Teoria psihanalitic6
Teoria compoftamental6
Stilul de personalitate
Deprinderi de control al stresului
Controlul centrat pe problem6
Controlul centrat pe emolie
Mecanismele de apdrare ca
strategii de control centrate
pe emo{ie

Organizarea terapiei

695

696
696
696
697
102
702

703

705

709

xIx

Cuprins

Tehnicicomportamentale 710
Discu{ie critic6: P ol intenenli ile
psihologice sd influenlezd evoIulia

canceruLui?

rapie
7

Tehnici cognitive
Modifi carea comportiimentului de tip A

capitolului
Recomanddri bibliografice
Cep. 16. PsurolocrrpATolocrcA
Comportamentul anormal
Dehnirea anormalitalii
Ce este normalitatea?
Reiunntul

12

113
714
715
716

718
719
719

720

Clasifi carea comportamen-

't22

tului anormal
Tulburdrile anxioase

127

Anxietatea generalizatd gi
tulburdrile de panicd

727

Fobiile
Tulburdrile obsesrv-compul-

728

sive
inlelegerea tulburdri lor anxi-

730
732

Tulburdri ale dispoziliei (afecti139

ve)
Depresia

739
741

Tulburdrile bipolare
Disculie critica: Depresia

ciderea

Si

sinu-

(afectivd)

Disculie critic[: Iluzie

mentald
Schizofrenia

770
772
775

onTERAPm,

776

Fundamentul istoric
Primele aziluri
Facilitd{i moderne de

711
111
779

793
797
800
802
805
805
807
808

810

platebo

Terapii biologice
Medicamente psihotrope
Terapia electroconvulsivantd
^Imbundtdlirea
sin6tdf ii mentale
Resursele comunitare gi personalul auxiliar
Promovarea propriului echilibru emolional
Rezumatul capitolului

812

Recomanddr i bibl io g rafice

823

812
815
817
817
819
821

PeRree A VIII-A. Conrponrenrntvrw

SOCIAL

sociale

768

782
183
186
186

Discuiie criticl: Rdspunsul de tip

749

751
752

legald
Rezunntul capitolului
Recomanddri bibliografice
rare

tratament

O abordare eclecticd
Terapia familiald 9i de grup
Efi cacitatea psihoterapiei
Evaluarea psihoterapiei
Compararea psihoterapiilor
Factori comuni in psihoterapii

143

Si bundstare

antisocial

Mnrone

Terapii umaniste

SOCIALE

Disculie criticA: Nebunia ca apd-

CAP. 17.

Psihanaliza
Terapii psihanalitice
Terapii comportamentale
Terapi i cognitiv-comportamentale

Cep. 18. Cnnonln

Caracteristicile schizofreniei
inlelegerea schizofreniei 758
Tulburdrile de personalitate 165
Personalitatea de tip antisocial 766
inlelegerea personalitdlii de

tip

781

Tehnici de psihoterapie

741

inlelegerea tulburdrilor de dis-

pozilie

Profesii implicate in psihote-

825

gr ATrrr.rDrNr

826

$tiin{a intuitivl a credinlelor

Colectarea informali ilor
Detectarea covarialiei
Deducerea cauzalit6lii

827
828

832
836

Disculie criticl: Distorsiuni tn proc e sare a i nfonnal i i I or : cognitive

sau

molivolionale?

Atitudinile
Consisten{a atitudinilor
Funcliile atitudinilor
Atitudinile

gi

84I
842
843
8.15

comportamentul 848

interpersonald
Preferinfa
Iubirea

Atraclia

851
851

856

Disculie criticl: Pasiute prht

dezntribuire?

Rezunwtul capitolului
Recom anddri b iblio grafi c e

859
860
863

XX

lfiroducere

CAp. 19.

INrnruclruxEA

Laboratorul luiWundt
Alte origini ale psihologiei

$r rN-FLUENTA

soclAl,A
Prezenla altora
Facilitarea socialI
Depersonalizarea
Interven{ia martorului

Disculie criticd: Teoria itnpactului

social

Infl uen{a interpersonal6

Conformarea fap de majoritate
Obedienla fa{i de autoritate

Forfele situa{ionale

864

contemporane

865
865
869
872

$colile de psihologie
Structuralismul gi funcliona-

lismul

875
877

psihologiei
Behaviorismul
Psihologia gestaltistd
Psihanaliza
Abordiri contemporane
Recomanddri bibliografice

877
880
886

Rdzvrdtirea
Influenfa persuasivd a minori-

tAillor

grup")
ul

ezunrat

ANEXA

III.

c ap it o

lului

Recomanddr i b iblio g rafic e

Mdsuri ale varialiei

Inferen{a statisticl
Populalii qi eqantioane
Distribulia normali

892
898
898

Scalarea datelor
Cdt de reprezentativi este o
medie?
Semnifi calia unei diferenle
Coefi cientul de corelalie

901
903
906

ANExA I. Cuu sA crrE$Tr UNTRATAT:

METODARICAR
AT.IEXA

II"

Originile psihologiei contemporane

Originile psihologiei contemporane

Cele dintdi aborddri psiholo-

gice

915

916
916
917

919
920
921
922
924

926
927
927

929
930

932
933
934
935

936
937

939
Corelalia produs-moment
940
Intelpretarea coeficientului de
corelalie
94t
Re com anddr i b i b I iog rafc e
943

908

SCURT ISTORIC AL

PSIHOLOGIEI

METODE $I IUASURATORI
STATISTICE

Statistica descriptivd
Distribulia frecvenlei
Mdsuri ale tendinlei centrale

891

Teoria rdspunsurilor cognitive

la persuasiune
Decizia de grup
Polarizarea grupului
G roupthink (,,gdndire de
R

887
888

914

Date importante din istoria

Disculie critic6: Aspede etit:e fit

experimentele de obedienld ale
Iui Milgranr

fn psihologie

912

913

Grostn

913

BTBUqGRAFTE

r018

913

INDEr

1086

944

Psihologia ca ;tiinfn
demers umanist
Cap.

Natura psihologiei

;i

I
I
I

Capitolul

Natura psihologiei
Obiectivele psihologiei
Perspective in psihologie
Originile diferitelor conceplii psihologice
Perspective moderne

Relaliile dintre orientdrile psihologice

Metode in psihologie
Metoda experimental5
Metoda corela{iei

Izhtoda obsewatiei
Discufie critic6: Aspectele deontologice ale
ce rcetarii ps i hologi c e

Ramurile psihologiei
Specializdri in psihologie
Aborddrile interdisciplinare
Imagine de ansamblu asupra

cirfii

Notd cdtre cititori:

O metodd de eficientizare a invdldrii acestui manual este descrisd
I, care ar trebui parcursd inainte de a incepe acest capitol.

in Anexa

n prezent. nimeni nu-gi poate persd nu srie psihologie pentru

f ri,.
I cd aceasta este implicata in orice

situalie de via{d. De exemplu: in ce fel este

influenfat modul in care vd cregteli gi educa{i copiii de modul in care pdrinlii v-au
crescut gi educat pe durnneavoastrd? Care
este cea mai eficientl metodd de a inl5tura
dependenla de droguri? Se pot reaminti
mai in detaliu experientele din copildrie in
stare de hipnozd? Se poate evita eroarea
umand intr-o uzind nucleard prin perfeclionarea instrumentelor? Este eficientd psihoterapia in tratamentul depresiei? Se poate

imbunatdli capacitatea de invdlare prin

folosirea medicamentelor care faciliteazd,
transmiterea neuronald? Psihologii cautd
rdspunsuri la aceste intrebdri, precum gi la
incd multe altele.
O alta modalitate de ac{iune a psihologiei asupra vie{ii de zi cu zi o reprezintd
influen{a acesteia asupra politicii legislative qi sociale. Teoriile gi cercetdrile psihologice au dus la aparilia unor legi referitoare la discriminare, la pedeapsa capitald,
pornografie, compoftament sexual gi la circumstanfele in care o persoand nu poate fi
consideratd responsabilS pentru acliunile
sale. Legile referitoare la devian{a sexuald,
spre exemplu, au suferit impoftante modi-

logice au adus dovezi in legdturd cu efectele nocive ale unor asemenea ernisiuni. in
prezent, programele de televiziune speciale
pentru copii conlin din ce in ce mai puline
scene violente qi se fac eforturi in vederea
prezentdrii ernisiunilor cu uu asemenea
caracter la ore cAt nai tdrzii.

Datoritd i mportantelor influen{e exercitate de psihologie asupra vie{ii cotidiene,

devine necesard stdpAnireaunui bagaj conceptual minimal gi inforrnarea in legdturd
cu metodele de cercetare chiar in cazul
persoanelor care nu intentioneazd s6 se
specializeze in acest dorneniu. O introducere in psihologie ar putea ajuta la rnai
buna inlelegere a motivelor pentru care
oamenii gAndesc Ai reaclioneazd in modul

in care o fac, precum qi la inlelegerea propriilor atitudini gi reac{ii. Un alt efect

benefic al psihologiei ar fi acela cd oferd
posibilitatea de evaluare a numeroaselor
afirmafii licute in numele psihologiei, in
condiliile in care din ce in ce mai des intAlnim in ziare titluri ca acestea:

o
o
o

Un nou medicament pentru irnbundtdlirea memoriei.

Controlul anxietalii prin intermediul

autoregldrii activitati i cerebrale.
Dovezi in legdturd cu existen{a telepa-

uneori, ceea

o
.

ce anterior era catalogat drept perversiune

este de fapt,,normalitate", in sensul cd este

tiei;
Eficienla hipnozei in controlul durerii.
Stabilitatea emo{ionalS este puternic
influenlatd de mirimea familiei.
Homosexualitatea este detenninatd de

Meditatia transcendental6 faciliteazd re-

Personalitatea multiplS este efectul abu-

ficdri in ultimii 40 de ani ca unnare

cercetdrilor care au ardtal

cd,,

practica majorit5{ii. Sd luim, de asemenea,

in considerare efectele violen{ei,

atdt de
des prezentd pe posturile de televiziune:
modificarea programelor de televiziune a
fost posibild doar dupi ce studiile psiho-

atitudinea parentalS.
zolv

ar

ea prob I erne I or.

zurilor din copildrie.

I ntrodu

Puteli aprecia valoarea unor asemenea

afirmalii, cel pu{in in parte, prin cunoagterea acelor fapte care au fost pe deplin
confirmate prin cercetare gi numai in acest
mod putefi stabili cornpatibilitatea noilor
afirmafii cu datele deja existente. Puteli, de
asemenea, sd le apreciali validitatea dac6
suntefi infonnali asupra tipului de dovezi
care ar

fi

necesare pentru a considera cre-

dibile noile ,,descoperiri", cu alte cuvinte,

dacd pute{i detennina gradul in care argumentele folosite respectd starrdardele obignuite ale unei dovezi. Aceastd carte oferd o
imagine asupra stadiului actual al cunoa$-

terii in psihologie, cuprinzAnd cele

mai

irnportante gi rnai sigure date existente in

cere in ps i hol ogie

psihologie. Mai cuprinde, de aser.nenea. caracteristicile cercetarii psihologice - adicd

rnodalitdlile specifice de elaborare a programelor de cercetare astfel incAt sa firruizeze argutnente solide. pro sau contra unei
ipoteze.

In acest capitol se va face referire in

primul r6nd la obiectul de studiu al psihologiei. Ulterior, vor fi abordate diferitele
perspective adoptate in studiul fenomenelor psihice qi metodele de cercetare psihologicS, dupd care vor fi prezentate
specializdrile existente in acest domeniu,
respectiv ramurile psihologiei. In final. va
fi realizatd o scurtd imagirte de ansatnblu
asupra restului cdrfii.

Obiectivele psihologiei
Psihologia ar putea fi definitd ca gtiinfa
comporlameutului gi a proceselor psihice,

insd o asernerlea definilie ar acoperi o

imensd varietate de fenornene. Pentru o
mai bund infelegere

se vor trece acurn

definiliei psihologiei,

in revistd cinci mari

categorii de problerne corrcrete de care sunt

preocupafi psihologii, probleme care vor fi
prezentate mai detaliat pe parcursul cdr{ii.

vrATA iN CONUlrr DE SECTTONARE A LEGATURILOR INTEREMISFERICE. Creierul uman este alcdtuit

din doud emisfere (dreapta gi stdnga) interconectate, in condilii de normalitate,
printr-o bandd de fibre nervoase. Boluavilor cu forrne severe de epilepsie li s-au
sec{ionat chirurgical aceste fibre gi trdiesc
practic in condilii de absenfd a conexiunilor interemisferice (aceastd separare impiedicS extinderea accesului epileptic de la
o emisferd la alta). Relafionarea cu aselnenea persoane in condiliiobignuite nu indicd
absolut nirnic anormal. insh experimentele
psihologice arati existen{a unor experienle

perceptuale gi de congtiinld neobignLrite,

experienle care oferd o multitudine de

informalii in legdturd cu stdrile normale de
conqtiin{[.
intr-unul din experimente, un asemenea
pacient era agezat in fa{a uuui ecran care
impiedica vizualizarea rnAinilor (fig. l.l).
Pe ecran a fost proiectat, pentru o clip6,
cuvAntul ,,piuli16" in aga fel incAt irnaginea
acestui cuvdnt sd fie trausmisd doar ernisferei cerebrale drepte, emisfera care controleazd. activitatea motorie a jumatafii
st6ngi a corpului. Deoarece emisfera dreap-

td controleazd partea stAngd a corpului,

subiectul este capabil sd aleagd cu rnAna
st6ngd piulila dintre celelalte obiecte existente in spatele ecranului, insd nu gtie care
a fost cuvdntul proiectat pe ecran (vorbirea
este controlatl de ernisfera stdngd qi imaginea acestuia nu fusese transmisd acestei
emisfere). In mornentul in care a fost intrebat ce face cu m6na stAngd, subiectul nu a
putut sI rdspundd! La un asemerrea subiect,
experien{a congtientd nu are deci caracter
unitar.

Natura psihologiei

TEAMA CONDITIONATA. Dacd un

$obolan este plasat intr-un spa{iu inchis gi
supus periodic urrui goc electric moderat,
care provine din podea, asociat cu un sunet

care aclioneazi irnediat inainte de qocul

electric, se constatd, dupl mai multe asocieri, cd ac{iunea izolatd a sunetului va
determina aparitia reactiilor de fricd - ghe-

muirea, ca pregdtire pentru sdritur6, gi

defeca{ia. Animalul prezintd deci o teami
condifionati la un stirnul inofensiv.
Multe dintre situaliile provocatoare de
teamd pot fi invd{ate in acest fel, in special
in copiliria timpurie. Dacd un copil este
supus in mod repetat abuzurilor fizice sau
psihice de cdtre o persoand, dupd un anumit
numdr de astfel de experienle dureroase,
simpla auzire a vocii respectivei persoane

va declanqa copilului o reacfie de fricd. O

astfel de teamd, inv6{atd in condifiile unei
participdri relativ minore a congtiinlei. este
extrem de dificil de inldturat prin intermediul asiguririlor verbale de genul: ,,Acum
nu mai ai de ce sd te temi"; singura telrnicd
terapeuticd eficientd este cea bazati pe principiile condiliondrii (aceastd telrnicd va fi
prezentatd in capitolele 7 Si l7).

Fig. 1.1. Testarea specializirilor celor doul

emisfere. In condilii de seclionare a legiitur il

or int er enisfer ice

es te

pos

ib i

ld

i den t iJicarea

tactild cu ntana stdngd a unui obiect al cdrui

nume esle prezentat vizual emisferei drepte,
insd nu este posibild denumirea obieclului sau
descrierea acliunii.

o
z
f
I

o
tr
610

u
e
o
J

a
6uf
d
F

AMNEZIA COPIL;,RIEI. CCi MAi

mulli adulli, 9i clriar baffenii, igi amintesc
evenimente din tinrpuI copilSriei, insddoar

la un anurnit punct; nimeni nu-qi

poate reaminti prea multe evenimente din
primii trei ani de via{d. Sd considerdm un
pAnd

eveniment important, cum ar fi nagterea

unui frate: dacd acest lucru se intAmpld
inainte de vArsta de trei ani, este posibil sd
avem cAteva arnintiri, insd cei mai rnulfi
dintre noi nu-gi arnintesc foarte clar impre-

jurSrile in care a avut loc acest eveniment,

volurnul amintirilor mdrindu-se pe mdsura
ce cre$te vArsta pe care am avut-o la nagterea fratelui (fig. 1.2).

1,00. 3,00- 5,00- 7,002,99 4,99 6,99 8,99

vARsrA suBtEcruLUt LA NASTEREA

9,00+

FRATELUT

Fig. 1.2. Amintirea evenimentelor din copi-

llria timpurie. Inlr-un

experiment, subiecSilor

de varstd liceald li s-au pus 20 de intrebdr"i

referitoare la evenimenlele petrecute in aprop i e r e a naS t er i i fr a; i I or nt a i nt i c i. Nun d nr I nt e diu
al intrebdrilor la care s-a pulut rdspunde a fost
dependent devdrsta subiectului la data na$terii
fratelui: nu s-a pdstrat nici o amintire dacd
nasterea fratelui a avut loc inainte de varsta de
patru ani a sttbiectului, iar dupd aceastavdrstd,
volumul amintirilor crestea direct proporlional
cu vdrsta subiectului la acel moment. (Dupd
Sheingold qi Tenney, 1982.)

ere i n ps iho I ogie

I ntro duc

Fenomenul de amnezie infantild, descoperit de cdtre Freud, are o importanld

remarcabi16: primii trei ani de via!6 reprezintd o perioadd foarte bogatd in experien{e. Totul este foarte nou, iar aceastd trAire
r.l-o vom mai avea vreodatd: depigim starea

de neajutorare specificd nou-ndscutului,

evoludm de la gingurit la vorbirea articulatS, de la ,,mersul de-a bugilea" la mersulin pozilie vertical[. Toate aceste remar-

cabile evenimente lasb, din pdcate, doar

cdteva unne in memorie.

OBEZITATEA. in America existd in

jur

de 35 de milioane de persoane cu obezitate, deci aprox. 30 % din americani au

greutatea mai mare decAt greutatea consi-

deratd nonnald, obezitatea fiind un adevdrat stigmat al societd{ii americane. Gravitatea acestei afecliuni este destulde mare
intrucAt sporegte inciden{a diabetului, a
hipertensiunii arteriale gi a afec{iunilor cardiace. La cealaltd extremd, un mare numdr
de persoane (in special femei) suferd de
anorexie nervoasl, o tulburare care constb
in lipsa apetitului alirnentar ce poate duce
la stdri de inanilie autoimpusl gi poate produce chiar moartea.
O problernd de mare interes pentru psi-

hologii contelnporarri o coustituie

cauza

exagerdrii sau diminudrii aportului alimentar. Unul dintre factorii care determind acest
compoftament pare a fi deprivarea alimentard repetatd: dupi ce au fost infometa{i,
gobolanilor li s-a dat rn6ncare p6nd la atingerea greutdlii nonnale gi apoi li s-a dat sd
mdnAnce cAt de mult au dorit. S-a constatat
cd acegtia mdnAncd mult mai mult dec6t

EXPRIMAREA AGRESIVITATII.
Degi rnulli oameni considerd cd igi pot
minimaliza tr[irile agresive exprimAdu-le
fie direct, fie indirect, cercetdrile psihologice demonstreazd, contrariul in rnajoritatea
cazurilor. Una dintre modalit6tile indirecte
de exprimare a agresivitAtii destul de studiatd este comportamentul copiilor in timp
ce privesc filme violente. Irrtr-un studiu,
unui grup de copii li s-au prezentat desene

animate cu caracter violent, iar unui al

doilea grup desene animate lipsite de irnagini violente, durata ambelor filme fiind
aceeagi. S-a constatat cd cei din primul
grup au devenit mai agresivi irt rela{ie cu
colegii lor, in timp ce copiii din al doilea
grup nu au prezentat nici o modificare de
comportament. Mai mult decAt alitt,vizionarea filmelor violente are chiar efecte de
durat6: cu cAt vf,d mai multe filme violente
la vArsta de 9 ani, cu atAt copiii vor fi nai
agresivi la vArsta de 19 ani (fig. 1.3).

f,
F
a

rso

125

roo

F
U'

u75
F

<50
E.

gobolanii din grupul de control (care nu

fuseserb infornetaf i). Concluzia experimeu-

tului de mai sus a fost aceea cd deprivarea

alimentard determind o exagerare ulterioard
a aportului alimentar. Acest rezultat poate
explica exagerarea aportului alimentar in
multe cazuri de anorexie: deprivarea implicd preocuparea pentru o greutate micd gi
poate fi deseori insolitd de supraalirnentare.

scAzUT

MoDERAT AccENTUAT

Fig. 1.3. Rela{ia dintre vizionarea violen{ei

TV in copilSrie gi agresivitatea in perioada
adulti. Preferinlu penlru yi:iottarea programelor TV in cazul bdieyilor in vdrstd de 9 ani
infl u en I e az d c ottl p o r I qm

n tu

I a gr

es

iv

ev a I u o t I a

vdrsta de 19 ani. (Dupd E,ron, Huesmann,

Lefkowitz 9i Walder, 1972.)

Natura psihologiei

Aceste cinci probleme - percepfia in

condili de seclionare a leg[turilor interemisferice, teama condilionatd, amnezia infantila,

control ul greutdli i gi exprimarea agresiv it51i i

- vor fi reluate in cadrul secliunilor in care
sunt prezentate concepliile psihologice.

Perspective in psihologie
Orice subiect din cadrul psihologiei
poate fi abordat dintr-o varietate de perspective gi acest lucru este valabil pentru
orice ac{iune umand. Sd presupunem cd
traversali strada. Din perspectiva bioloaceastd ac{iune poate fi consideratd
ca o activare a sistemului nervos care produce consecutiv o activare a musculaturii
gi, in final, determind migcarea picioarelor

gici,

gi

deplasarea de-a lungul strdzii. Din

perspectiva comportamentall, ac{iunea
este interpretatd frrd nici o referin{d la
vreun segment corporal; lumina verde este
consideratd ca stimul la care se rdspunde
prin traversarea strdzii. O alt[ modalitate
de iriterpretare este cea oferiti de perspectiva cognitivil accentul este pus in acest
cazpe procesele mentale care au ca rezul-

tat comportamentul corespunzdtor.

Din
perspectiva cognitivd, ac{iunea de a traversa strada este explicatd in tenneni de
scopuri qi obiective individuale: obiectivul
este acela de a

vizita un prieten. iar traver-

sarea strdzii este o parte a strategiei stabilite pentru a atinge acest obiectiv.

Deqi existd mai multe posibilitdli de a

descrie un act psihologic, reprezentative
sunt numai urmdtoarele cinci perspective
psihologice: biologicS, comportamentali

cognitivi - pius alte doud: psihanalitici

gi fenomenologici (fig. l.a). intrucdt unele
gi

dintre aceste perspective au apdrut din congruenfa cu alte orientdri, niai int6i vom prezenta originile corrcepliilor psihologice,
apoi vom descrie cele cinci perspective contemporane enumerate mai sus.

Originile diferitelor concepfii

psihologicel
Originile psihologiei modeme se regdin secolele IV-V i.Ch. Marii filosofi
greci, Socrate, Platon gi Aristotel gi-au pus
sesc

intrebdri fundamentale despre viafa psihicd.

De exemplu, oarnenii percep corect realitatea? Ce este congtiinla? Ornul este fiinld rafionald sau ira{ionald, sunt aceste stdri mogtenite? Are omul libertate de alegere absolutd? Aceste intrebdri, la fel de irnportatrte

acum ca gi irr urrnd cu

2 000 de ani,

se

referd mai degrabd la natura psihicului Si a

proceselor mentale gi nu la natura corpului
sau a c o mportamen tulu i, gi sunt considerate
ca fiind originile psihologiei cognitive.
Perspectiva biologica are de asemenea
o indelungat[ istorie. Hipocrate, considerat

,,pdrintele medicinei", a trdit in aproximativ aceeagi perioadd cu Socrate gi a fost

preocupat defiziologie (ramurd a biologiei
care studiazi funcliile normale ale organismului gi ale p6rfilor care il conipun). Contribu{ia sa in ceea ce privegte controlul
cerebral asupra activitdtii diferitelor organe
este deosebit de importantd gi constituie
baza aborddrilor moderne in fiziologie precurn 9i a perspectivei biologice in psihologie.

Doud milenii mai t6rziu, la sfdrgitul

secolului al XIX-lea, avea sd ia nagtere
psihologia ca gtiin!6 qi ideea fundamentald era aceea cd psihicul gi comporlamenI

O dcscriere completd a istoriei psihologiei este

prezentati in Anexa II.

ntroducere in ps ihologie

principal, pe experierr{ele psihice, iar

inforrnatiile oferite sunt in cea rrai urare
parte rezultat al introspecfiei (autoobservafia), care corrstd in analizarea propriilor
percepfii, gAnduri gi trairi emo{ionale; un
exernplu in acest sens este autoreflectarea
,A.b'ordarea

Abordaroa
psihana'

biolggici

litici
Abordar8d

fgnomqno-

tst9i,:,

Fig. 1.,1. Perspective in psihologie. Analiza

fenomenelor psihologice se poate realiza din
mai multe perspectfue. Fiecare dintre acestea
oferd o explicaTie specificd pentru acyiunile
umane, contribuind astfel la inlelegered omtilLti
ca intreg. Lilera greceascd psi esle uneorifolositd ca prescurtare pentru psihologie.

tul-

la fel ca gi planetele, substan{ele chimice sau organele corpului uman pot fi

subiecte de analizd gtiinfifica. Cu alte cuvinte, prin varierea sisten'raticd a situafiilor
prezentate oalrlen i lor, psihicul gi cornporlamentul acestora pot fi analizate sub forma

unor componente de bazd. inceputurile psihologiei sunt rnarcate de o relativd intrepdtrundere a intrebdrilor filozofiei gi a metodelor fiziologiei, insd aceste doud aborddri
au fost suficient de bine delimitate incAt sd
prefigureze perspectivele cognitivi gi biologica in psihologie.

Conceplia biologicd din psihologie,

specificd secolului al XIX-lea, prezintd
diferen{e marcante fa{a de cea actuald,
corespunzdtoare

iferen{elor considerabile

intre nivelul general al cunoagterii caracteristic celor doud perioade. Dezvoltarea

acestei concepfii s-a realizat intr-un mod
relativ constant. comparativ cu concepfia
cognitivd: psihologia cogn itivd a secolului
al XIX-lea gi-a concentrat aten{ia, in

impresiilor senzoriale imediate generate

fi un spot de lurnind
coloratS. Irrtrospeclia s-a dovedit insd ineficientd, in special in cazul proceselor psihice de scurtd durata. Chiar in condiliile
in care au fost efectuate alltrenamente
speciale, s-a constalat cd existd diferenfe
interindividuale semniflcative intre iutrospecfii, in cazul experien{elor senzoriale
relativ simple. Introspecfionismul nu este
un punct forte al psihologiei cognitive
actuale, insd a jucat un rol important in
dezvoltarea altor conceplii psihologice
de un stimul, cum ar

moderne.

Perspective moderne
Deoarece cele cinci nrari perspective
psihologice vor fi prezerrtate in capitolele
care unneaz5, ne vom opri aici la o scur16

descriere a cAtorva dintre ideile lor cele

rnai impoftante. Trebuie avut insd in vedere faptul cd aceste concep{ii, degi distincte,
nu se exclud una pe cealaltd. ci se realizeazd, mai degrabd o focalizare a interesulLri pe aspecte diferite ale aceluiagi f'enolren. extrerl de cornplex.
PERSPECTIVA BIOLOGICA. Creierul uman confine in jur de l0 rniliarde de
neuroni gi un nr,rmdr aproape infinit de
interconexiuni, putdnd fi considerat ca
avAnd cea mai complexl structurd din univers. ln principiu, toate evenirnentele psihice sunt influenfate, intr-un fel sau altul,
de activitatea creierului gi a sistemului
nervos. Studierea fiin{ei umane sau a altor
specii din perspectivd biologica este o
incercare de a explica col.nportamentul

Natura psihologiei

observabil pe baza activitetii electrice qi

biochimice a organismului, in special la
nivel cerebral dar gi la nivelul intregului
sistem nervos. Aceastd abordare igi propune sd prezinte procesele neuro-biologice

care stau la baza comportamentului gi a

proceselor psihice. Pentru a ilustra perspectiva biologicd, putem face referire la
cele cinci probleme concrete de interes
pentru psihologie, expuse anterior. Studiile
asupra pacienfilor cdrora li s-au seclionat
conexiunile interemisferice au demonstrat

cd stirile normale de congtiinld sunt mediate de fibrele neuronale care asigurd legitura intre ernisferele cerebrale; mai mult
decAt atdt, aceste studii oferd informalii

asupra localizdrii cerebrale a diferitelor

procese psihice. Reamintirn faptul cd prezentarea unui cuvAnt, in corrdifii care
permit transmiterea cdtre emisfera cerebral6 dreapt6, este suficientd pentru ca un
asemenea subiect si aleagi corect obiectul

dintr-o multitudine de obiecte

ascunse

- rezultat care demonstreazd c6la

nivelul emisferei cerebrale drepte au loc

vederii

a memoriei a accentuat impoftanla anumitor structuri cerebrale, inclusiv a hipocampului, care este irnplicat in consolidarea informafiilor. Amnezia copil6riei se
datoreazd cel pu{in in parte imaturitdlii
hipocanipului, aceastd structurd nervoas[
nefiind pe deplin dezvoltatd pAnb la vArsta

de2-3 ani.
Perspectiva biologicb a avut un succes
sirnilar gi in ceea ce privegte studiul motiva{iei gi emo{iilor, in special la alte specii.
Se gtie, in urma experimentelor cu gobolani, pisici gi mairnu{e (fig. 1.5), cd existi
anumite zonE cerebrale a cdror stimulare

electricd are ca efect supraalimentarea

excesivb gi obezitatea; s-au mai delirnitat
de asemenea zone cerebrale care, stimulate
electric, determini un comportalnent agresiv. Degi obezitatea gi agresivitatea la om
presupun cu mult mai mult decdt stimu-

larea unor anumite zone cerebrale, studierea animalelor oferd totugi o imagine a
contribu{iei aduse de biologie la explicarea

motiva!iilor gi emoliilor umane.

discrimindri tactile ale obiectelor, dar gi

prelucrdri ale cuvAntului. Reamintim, de
asemenea, faptul cd acegti subiec{i nu pot
preciza cuv6ntul prezentat - deci centrul
vorbirii este localizat la nivelul emisferei
cerebrale stAngi.

Perspectiva biologicd a inregistrat de

asemenea progrese in domeniul de studiu
al inv6!5rii gi rnernoriei. Neurobiologii sunt
cei care au propus mecanismul acumulSrii

din-aproape-in-aproape al invd{drii prin

condilionare, ca in exemplul experimentului in care un gobolan este condilionat
s5-i fie teamd de un sunet. Esen{ialul acestor rezultate este cd mecanismul condi-

!iondrii presupune modificdri ale conexiunilor dintre neuroni (cerurele nervoase),

modificrri in cadrul cdrora are loc o mediere biochimica (modificdri ale concentraliei unor substan.te produse lanivelcerebral). Abordarea din perspectivd biology9.3

'r?$802

Fig' 1'5' studiind activitatea cerebrald la animale,ceyetdtorijayintelelspecificulactivitdlii

cereDrate uman. In acest expertntent se tnre-

r"';I7;"ri::;::',:',:;r:::fi;:irll,H"'"llfiJ,
vizuat at unei maimuye.

l*",BHitr'I

10

ducere in ps ihologi e

PERSPECTIVA COMPORTAMEN.
TALA. Un om ia micul dejun, se plimbd

qocul electric (memorarea faptuluicd sunetul precede in mod constant gocul electric),

cu bicicleta, vorbe$te, ro$e$te, rAde gi !ipd;

acestea sunt forme de comportament - activitef i ale organ ism u I u i direct observabi le.
Psihologii de orientare comportamentalistd
studiaz[ psihicul uman prin observarea

iar rispunsul relevant este ghemuirea,

comportamentului gi nu prin intermediul

activitdtii nervoase.
Ideea conform clreia comportamentul
este singurul indicator cu valoare psihologicd a fost avansatd de cdtre John B. Watson,

la inceputul secolului al XX-lea. O altd

abordare non-biologicd anterioar[ a fost
perspectiva cognitivd din secolul al XIX-lea,
care punea accentul pe introspeclie. Watson
constatb cd irrtrospeclia are o caracteristicd

distincti fa{6 de observa{ie, ca metodd

utilizatd in alte dornenii qtiinlifice. Orice
om de gtiintd poate folosi observa{ia in
qtiinlele naturale, insd observa{ia introspec-

tivd este realizatd numai de cdtre observatorul insuqi, in tirnp ce comportamentul

declangat de perceptii sau sentimente
(inclusiv comportamentul verbal) poate fr
ins6 observat de cdtre o alti persoan[,
Watson sus{ine cd doar comportamentul
oamenilor este un obiect posibil de studiat
qtiinfific in cadrul psihologiei.

I ntro

Behaviorismul, denumirea sub care a

devenit cunoscutd concepfia lui Watson, a
contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei in prima jumdtate a acestui secol.
Una dintre orientdrile promovate de citre
behaviori sm, psihologia stimul-rispuns,
este gi in prezent extrem de influentd. Experimentele din cadrul acestei orientdri au
vizat: stimulii semnificativi din mediul inconjurltor, rdspunsurile declangate gi recompensa sau pedeapsa ulterioar6.
Pentru a ilustra aceastd orientare vom
relua cele cinci probleme prezentate la
inceputul capitolului. in tearna condilionat6, stimulii semnificativi sunt sunetul gi

defecalia gi alte cornportamente specifice

asociate in mod obignuit fricii. Condilionarea este procesul prin care sunetul declangeazd acelagi rdspuns cu cel declangat in
mod obiqnuit de gocul electric Ai este o
consecin{d a asocierilor repetate, in care
sunetul precede gocul electric.

Explica{ii similare s-au elaborat gi in

cazul obezitSlii gi agresivitSlii: unele persoane se supraalimenteazb (rdspuns specific)

doar in prezen\a unui stimul specific

in-

vdlarea modalitllilor de inldturare a stimulilor specifici este o secven{d a programelor de control al greutafii. in ceea ce
privegte agresivitatea, se constatd accentuarea rdspunsurilor agresive la copii (rnanifestatd de exernplu prin lovirea unui alt
copil) dacd acest comportament este inso{it
de retragerea celuilalt, comparativ cu situalia in care comportamentul agresiv este
urmat de un rdspuns sirnilar (contraatacul
celuilalt copil).
in accepliunea sa restrictivS, perspectiva behavioristd nu ia in considerare procesele mentale. Psihologii de o alti orientare decit cea behavioristd iau adesea in
considerare atAt date subiective (relatdrile
subiectului despre experien{ele sale congtiente), cAt gi date obiective (presupuse de
activitatea psihici). Cu alte cuvinte, beha-

viorigtii au preferat sd facd abstraclie de

procesele mentale care au loc intre stimul
(Skinner, I 98 1 )t. Degi in prezent
pu[ini psihologi se mai considerd behagi rdspuns

Pe parcursul acestei

cdrfi vefi intdlni numeroase

trimiteri (carevizeazdautorul pi data) care constituie

dovezi sau extinderi ale afirmatiilor existente.

Detalii mai ample referitoare la aceste lucrdri sunt
cuprinse in lista de Ia sl'drgitul c[r!ii. Lista relerinfclor cuprinde 9i paginile din respectiva carte la care
apar citatele folosite.

Natura psihologiei

11

viorigti, multe dintre curentele psihologice

moderne s-au inspirat din lucrdrile beha-

viorigtilor.

PERSPECTM COGNITIVA.

Pers-

pectiva cognitivd modernd este pe de o parte

o reaclie la behaviorism gi pe de altd parte o
reintoarcere la rddicinile cognitive ale psihologiei. Ca gi versiunea specificd secolului
al XIX-lea, cognitivismul modern studiazd
procesele mentale (perceplia, judecSlile,

deciziile gi rezolvarea de probleme) fbri

ins[ a se baza pe introspectie. In

prezent,

studiul cogniliei pornegte de la ipoteza ci:

(a) numai prin studierea proceselor mentale

pot inlelege acfiunile umarle gi (b) procesele mentale pot fi studiate qtiinlific prin
se

analizarea comportamentului (principiu

behaviorist) insolitd insd de interpretarea
acestor comportamente in termeni de procese mentale. Elaborarea acestor interpretdri

se realizeazd adesea prin analogia dintre

psihicul uman gi computer: infonna{iile sunt
prelucrate in diverse moduri (sunt selectate,
comparate gi combinate cu alte informalii
existente in memorie, transformate, reorganizate etc.).

Perspectiva cognitivd (din acest punct

al expunerii va fi vtzatd doar versiunea
modern[) s-a dezvoltat deci ca reaclie la
caracterul restrictiv al rela{iei stimul-rds-

puns. Interpretarea ac{iunilor umane in

termeni de stimul gi rbspuns, degi poate fi
adecvatd in cazul comportamentelor simple, neglijeazd totugi mult prea multe aspecte esenliale ale funcliondrii organismului uman: g6ndirea, luarea deciziilor pe
baza informaliilor memorate gi, poate cel

mai important, folosirea limbajului

in

vederea relafiondrii cu ceilalli. Toate aceste

fenomene extrem de complexe sunt intr-un

fel sau altul neglijate de cdtre behaviorigti.
Pentru a infelege aceastd perspectivd
psihologicd vom relua aceleagi probleme

concrete analizate in prezentdrile anterioare. Atunci cAnd unui gobolan ii este

fricl de un sunet, ipoteza care ar putea
explica acest comportament este urm6toarea: La auzul unui sunet, el va gti cd
urmeazd un $oa care-i va provoca durere.
Poate ci nu suntem capabili sd ne reamintim evenimentele din copildria timpurie
pentru cd in aceastd perioadd dispunem de
un alt mod de organizare a experienlei
mnezice; in jurul v6rstei de 3 ani se inregistreazd schimbdri semnificative, datoritd
dezvoltdrii impresionante a limbajului,
proces psihic ce ne oferS o noul posibilitate de organizare mnezicS.
Din perspectiva cognitivd, obezitatea
presupune urmitoarea evolulie: respectarea dietei alimentare pentru o perioadS,
apoi renun{area la dietl qi supraalimentarea -practic consumul energetic este mult
mai mare decAt cel necesar respectdrii dietei. Factorul critic in acest caz este renunlareala un plan, consecutivd pierderii controlului cognitiv. in cazul agresivit6lii, rolul
cogniliei este mult mai evident: in situalia in
care suntem insultati, este mai probabil sd
reacfiondm agresiv dacd persoana care ne-a
insultat este o cunogtinfd, dec6t dacd este un

bolnav mintal pe care nu-l cunoaqtem. in

ambele cazuri situalia in sine este aproximativ aceeaqi, ceea ce diferd insd este cunoagterea, fenomenul care controleazd
comportamentul.

PERSPECTIVA PSIHANALITICA.
Conceplia psihanaliticb despre comportamentul uman a fost elaboratd de Sigrnund
Freud in Europa, aproximativ in aceeagi
perioadd cu aparilia behaviorismului in
Statele Unite. Degi era medic practician, el
aflase de curentele cognitive nou-apdrute
in Europa. in ceea ce privegte teoria psihanalitic5, ea reprezintd un amestec de
fiziologie qi psihologie cognitivd. Teoria

t2

I ntr

lui Freud se bazeazd deci pe informa{iile

existente in acea perioadd despre congtiinfi, percepfie gi memorie, la care se
adaugd conceptul de instinct.

ducer e in ps ih ologie

incearci sd controleze aceste irnpulsuri.

Degi unii psilrologi nu au fost de acord in
totalitate cu afirma{iile lui Freud, este general acceptat faptul cd oamenii nu sunt pe
deplin congtienli de unele aspecte importante ale personalitSlii lor.
Perspectiva psihanaliticd propune reconsiderarea anumitor aspecte ale personalitSlii urnane. Freud considerd cd amnezia

copildriei este determinatd de caracterul

traumatizant al experien{elor emo{ionale
din prirnii cinci ani de via!6, care duce la
apari{ia anxiet6lii. Referitor la obezitate, se
gtie ci existd oameni care mdnAnc6 in

Sigmund Freud.

Principiul de bazd promovat de teoria

freudian[ este acela cd cea mai mare parte
a comportamentului uman este determinat
de procese inconEtiente, prin acestea in{elegAndu-se ansamblul credinfelor, temerilor gi dorinfelor care, deqi incongtiente, ne
infl uenleazd totugi comportamentul. Freud

afirma cd multe dintre pulsiunile care sunt

interzise sau pedepsite de cdtre pdrinli sau
societate in timpul copildriei sunt derivate
din instincte, fiecare om avAnd aceste instincte inci de la nagtere qi exteriorizdndu-le in timpul vielii. Prin interzicerea lor,
ele pur gi simplu sunt for{ate sd iasd din
congtiinfi qi sd ajungl in inconqtient, de
unde afecteazd visele, determind lapsusurile, manierismele, tulburdrile emofionale
(simptome ale unor afecliuni psihice),
precum gi comportamentele aprobate social
(cum ar fi activitdtile artistice sau literare).
Freud considerl cd toate ac{iunile umane au o cauzd,care rimdne adesea necongtientizatd, iar natura umand are conota{ii
negative: omul este condus, ca gi animalele, de instincte (in special instinctul sexual gi agresivitatea) gi se afl6 intr-o per-

manenti luptd impotriva societltii, care

exces in situalia ?n care sunt anxioqi; conceplia psihanaliticd susline cI asemenea

persoane provoacd ele insele situafia an-

xiogend pe care ulterior o vor contracara

prin adoptarea unui comportament care sd
le ofere satisfac!ie

mdncarea. Psihanaliza

are destul de multe de spus qi in leglturd

cu exprimarea agresivitblii: Freud a sus{inut cd agresivitatea este un instinct qi c5

exprir,rd o dorin!6 inndscutd. Degi aceastd
ipotezd nu este total acceptatd in psihologie, este uneori adoptati in studierea
animalelor.

PERSPECTIVA FENOMENOLO.
GICA. Spre deosebire de alte concepfii
psihologice, perspectiva fenomenologici
are ca punct principal de interes trdirea
subiectivd a experienlei, ocup6ndu-se deci
de pdrerea subiec{ilor in legdtur6 cu anu-

mite evenimente. Aceastd abordare s-a

dezvoltat ca reaclie la caracterul mecanicist al altor concep!ii psihologice; psihologii de orientare fenomenologicd nu ac-

cepti ipoteza conform cLreia stimulii ex-

terni de{in controlul comportamentului

(behaviorisrnul), ideea de procesare a informaliei in cadrul percep{iei qi memoriei
(cognitivismul) sau de determinare incongtientd (psihanaliza). Obiectivele acestui
curent psihologic sunt destul de diferite

Natura psihologiei

fa![ de celelalte concep{ii: descrierea vielii

interioare, a experienlelor individuale gi nu
elaborarea unor teorii explicative sau predictive ale comportamentului.
Unele teorii fenomenologice sunt denumite umaniste pentru cd accentueazd acele

calitdli care diferenliazd oamenii de animale, cum ar fi dorinfa de autorealizare.

Conform teoriilor umaniste, for{a motivationald principal6 a omului este tendinla
cdtre autorealizare: orice om are ca trebuin![ debazd, progresul gi dezvoltarea maximd a poten{ialului propriu. Prin depdgirea
obstacolelor sociale sau de alti naturd se
satisface o tendin{d naturali de actualizare
a poten(ialului individual.

Psihologia fenomerrologicd (umanistd)

este mult mai mult apreciatd de literaturd
dec6t de gtiinti gi din acest motiv este destul de dificil[ prezentarea explicafiilor oferite de acest curent psihologic pentru frica
condi!ionatd sau uitarea evenimentelor din

copilSria timpurie. Problemele de acest tip

nu constituie o preocupare pentru psihologii de orientare fenomenologicd, unii dintre
ei respingdnd caracterul qtiinfific al psiho-

logiei pe motiv cd metodele folosite nu

ajutd cu nimic la cunoa$terea naturii umane. Aceastd pozilie devine insi incompatidefinilia psihologiei. Reprezentanfii
curentului fenomenologic in psihologie
avertizeazd cd este esen{iald solu{ionarea
problemelor relevante pentru umanitate gi
nu studierea izolatd, a unor secven{e de
bi16 cu

comportament, lucru care dd analizei gtiinlifice un caracter superficial; rezolvarea

problemelor psihice pe baza metodelor
gtiintifice este consideratb o iluzie.

Relafiile dintre orientirile

psihologice
Perspectiva biologica utilizeazd concepte gi principii biologice aplicabile in
psihologie, in timp ce celelalte perspective

13

psihologice folosesc principii gi concepte

pur psihologice (cum ar fi: percep{ia, memoria, incon gtientul, autoreal izarea).

Existi insd o direc{ie in care perspectiva

biologicd se suprapune concepfiilor cu ur1
mai accentuat caracter psihologic: incercarea de a explica principiile qi conceptele
psihologice prin analogie cu cele biologice.

Explicarea fi'icii condilionate doar prin

referire la modificdrile conexiunilor neuronale dintr-o anumiti zond cerebrali ar avea
ca rezultat reducerea fenomenelor psil-rologice la cele biologice (acest tip de explicalie este denumit reduc{ionism). Pe
parcursul acestei carli se vor prezenta gi
situalii in care reduc{ionismul a avut totugi
succes: unele fenomene care puteau fi in{elese p6nd nu demult numai la nivel psihologic au acum gi o explica{ie biologicd.
Dacd reduc{ionismul are totugi succes,
de ce at6tea probleme cu explicaliile psihologice? Psihologia nu igi poate demonstra
uti litatea in absen{a explicali i lor biologice?

Rdspunsul este fireqte NU. Existd uumeroase fenomene care pot fi explicate numai

in termeni psihologici.
Pentru a ilustra acest lucru, sd ludm in
considerare o particularitate a memoriei
umane: dupl doud minute de la prezentarea
unui text, subiecfii nu igi amintesc cu exactitate cuvintele existeute, insb igi reamintesc semnifica{ia textului. Deci rnemoria
pdstreazd semnifica{ia unui mesaj, dar nu
gi simbolurile folosite pentru comunicarea
acestei semnificalii. Acest fenomen pare sd
aibd o legdturd cu modul de receplionare a
mesajului (citit sau aLrzit). Procesele biolo-

gice, respectiv tipul de activitate cerebral6

irnplicatd, sunt diferite in cele doud situalii
gi reducerea acestei particularitdti a memoriei la o explicalie de naturd biologicd va
avea ca rezultat acceptarea existenlei a
doud sub-modalitali mnezice: una pentru

citit qi alta pentru auzit, deci va duce la

t4

I ntr

iminarea particularitAti i unice iniliale. Se

mai pot da o multitudine de astfel de exemple gi toate subliniazd importan{a explica!iilor psihologice, distincte de cele biologice (Fodor, 1981).
Un al doilea motiv pentru care este necesard o explicalie psihologicd este faptul cb
principiile gi conceptele psihologice pot fi
utilizate ca atare de cdtre biologi in cercetbrile lor. Data fiind existen{a la nivel cereel

bral a miliarde de neuroni, fbrd a lua in

considerare conexiunile dintre acegtia,
cercetdtorii de fonnalie biologica nu pot sd
facd descoperiri spectaculoase dacd se lirniteazdla studierea c6torva celule cerebrale.
Rezultatele cercetirilor psihologice aduc
insd informalii care pot fi utilizate in cadrul
concepliei biologice: cercetdrile psihologice
au demonstrat deja caracterul lent gi progresiv al condilionirii, astfelincAt psihologii de
orientare biologica igi pot concentra eforturile asupra proceselor cerebrale relativ lente
de modificare a conexiunilor interneuronale
(Churchland 9i Sejnowski, 1998).

duc

ere in

p s iho

logie

Concep{iile psihologice - in special

comportamentald, cognitivd gi psihanalitic[ - sunt uneori complementare gi alteori

concurente. Se tinde cdtre complementaritate in situalia in care se studiazd aspecte

diferite ale aceluiagi fenomen. in cazul
obezitilii pot exista motive determinante
diferite - unele biologice (o predispozilie
geneticd spre obezitate), altele comportamentale (stimulii asociali meselor), iar altele

psihanalitice (a mAnca este o modalitate

obignuitd de a reduce anxietatea). Raporturile de competi{ie apar atunci cAnd se
urmdregte explicarea aceluiagi aspect al unui
fenomen. O asemenea relatie va fi adesea
intdlnitd pe parcursul acestei ca(i qi nu

poate avea drept explicalie decAt nivelul

relativ redus al cunoagterii diferitelor fenomene: cu c6t se va gti mai mult despre un
anume fenomen cu atdt va cre$te posibilitatea ca diferitele concep{ii psihologice sd
devind complementare. Conflictul existent
inilial poate fi doar un alt pas inainte pe drumul deja ascendent al psihologiei ca qtiin{d.

Metode in psihologie
Av6nd deja cunogtinle despre obiectul
de studiu al psihologiei qi despre perspec-

in continuare au in conlun dou6 caracte-

tivele de studiere a diferitelor fenomene

lec{ie in cadrul anumitor perspective psiho-

psihice, putem aborda metodele folosite in

cadrul investigaf iei psihologice.
Aga curn s-a menfionat anterior, psihologia poate fi definitd ca studiul Stiinlific al
comporlamentului Si al proceselor psihice.

logice, fiecare metodd poate

Termenul ,,gtiin{ific" este folosit pentru a

sublinia cd metodele folosite pentru cercetare sunt: (a) intparliale, adicd nu favorizeazd o ipotezd sau alta qi (b) obiective,

adicd permit altor specialigti sd repete

observaliile qi sa oblind aceleagi rezultate.
Numeroasele metode care vor fi prezentate

ristici: deqi unele sunt folosite cu predi-

fi

folositd in

orice perspectivd. Singura excepfie o reprezintd faptul cd unii psihologi aparlinAnd

curentului fenomenologic resping in totalitate metodele gtiinlifice.

Metoda experimentali
CONTROLUL VARIABILELOR.
Metoda gtiinlificd specificd este metoda
experimentali. Experimentatorul controleazd riguros condiliile de des{igurare, cel

Yatura psihologiei

mai adesea intr-un laborator, gi ia rndsurile

necesare in scopul stabilirii relaliilor dintre variabile (o variabilS este un indicator
care poate lua diferite valori). Sd ludm
drept exemplu un experiment care vizeazd
stabilirea relaf iei dintre variabilele capacitate de tnvdlare Si vdrstd; pornindu-se de

la premisa cA abilitdlile de inv6{are se

modificd odatd cu inaintarea in vArstd, s-a

descoperit existen(a unei relalii direct
proporfionale intre aceste doud variabile.
Ceea ce diferenliazd aceastd rnetodS de
altele este faptul cd oferd posibilitatea unui
control riguros al variabilelor. DacI experimentatorul are drept obiectiv stabilirea dependen{ei capacitdlii de inv6{are de timpul
afectat somnului, atunci va putea controla
variabila somn prin studierea randamentului de invdfare in urmdtoarele condilii:
doud grupe de subiecli dorm de la ora I I
pAnd la l3 gi al treilea grup std treazp?ttd,
la ora 16. in condiliile in care toli subieclii
s-au trezit la ora 7 , li se da aceeagi sarcind
de invSlare gi se va putea stabili astfel in ce
mdsurd subiec{ii care au dorrnit mai rnult
ror asimila un volum de cunogtinle mai
mare fa16 de ceilalli.
in acest tip de studiu, durata somnului
este

denumiti variabili independenti, a

;6rei valoare nu depinde de subiect (nu subiectul este cel care stabilegte cAt de mult
si doarm6, ci experirnentatorul). Volumul
invatAri i reprezintd variabila dependent[,
a cdrei valoare depinde de cea a variabilei

15

clari distinclia dintre variabilele dependente gi cele independente. in rnomentul

sosirii in laborator, subieclilor li se dddea o
prdjiturd (aceeagi pentru toli subieclii) care
confinea o dozd,de marijuana (diferitd de la
un subiect la altul): 5 mg, l0 mg, l5 rng gi
20 mg de THC (tetrahidrocanabinol), iar

instrucliunile erau aceleagi.

Dupd consumarea prdjiturii care con{inea rnarijuana, subiec(ilor li se cerea s6
memoreze cdteva liste de cuvinte lird
legdturd. O sdptdrn6nd maitArziu, subieclii
au revenit in laborator gi li s-a cerut sd-gi
reaminteascd cAt mai multe cuvinte. Figura

1.6 aratd, procentajele de cuvinte relinute

de subieclii din cele patru grupe. Se observ6 cd numdrul cuvintelor refinute este
invers propo(ional cu cantitatea de marijuana ingeratd in momentul invdlbrii.
inainte de incepere, experimentatorii au
elaborat un plan; cu exceplia dozajului de
marijuana, au pdstrat constante toate cele-

lalte condilii experimentale: camera de

desfbgurare, instrucliunile, materialul de
memorat, timpul alocat memordrii gi con-

ditiile de testare

a acesteia. Singurul factor

care a variat pe parcursul experimentului a
fost doza de marij uana - variabila independentd, iar variabila dependentd a fost cantitatea de material re{inut6. Dozajul de marijuana a fost mdsurat in rniligrame de THC;

memorarea a fost m[suratd prin procentajul cuvintelor care s-au refinut. Experi-

mmentul subiectului, iar expresia ,,este

runcfie de" se foloseqte pentru a ardta relatia de dependenld. in experimentul de fa[d,

mentatorii au avut astfel posibilitatea de a

reda grafic relafia dintre variabila independentd gi cea dependent[, aga curn se aratd
in figura 1.7. Numdrul de subiecfi ai experimentului a fost suficient de mare (20 pentru fiecare grup) pentru a permite gene-

spre exemplu, putem spune cd abilitatea de

independente.
Variabi la dependentd mdsoard compor-

invdtare a subieclilor este o funcpie a duratei de sotnn.

Un experirnent referitor la efectele marrluanei asupra mernoriei poate face mai

alizar ea rezu ltate 1or, c u alte c uv i nte pentru

a avea certitudinea cd rezultatele vor fi aceleagi la alte egantioane. LiteraNeste utilizatd

pentru a specifica numdrul de subiecfi ai

fiecdrui grup; in acest studiu I{

:20.

l6

I nl r o dttc

este cel

ere i n ps iho

I o gie

in care experimentatorul manipu-

ii studiazd
efectele asupra variabilei dependente (aqa
cum s-a intdmplat in studiul asupra efectelor marijuanei). Deoarece toate condiliile
experimentale se pdstreazd constante, la
leazdvariabila independentd gi

UJ

h
F

z,
=30
E,

ut

finalul experimentului se va fornrula

Iro
o
lll

frro
(J
o
u.

c.

10

,15

20

CoNCENTRATIE DE THc [mg]

Fig. 1.6. Efectele marijuanei asupra memoriei. Subieclii au memorqt liste de cuvinle dupd
ce anterior atr luat diferite doze de THC (substanla activd conlinutd in ntarijuana). Testarea
memoriei, realizatd o sdptdntdnd mai tdrziu,
aratd in ce mdsurd a fost relinut materialul.
Graficul aratd relalia dintre nivelul dozajului
(var i ab il a independent d) S i reant int ire (vari abil a
dependentd). (Dupd Darley et a|.,1973a.)

Metoda experirnentului poate fi utilizatd

la fel de bine gi in afara laboratorului; este
posibil, spre exemplu, sd fie investigate
efectele diferitelor metode psihoterapeutice

prin aplicarea acestora la mai multe grupuri, care trebuie sd fie insd similare din
punct de vedere al afecfiunii subieclilor;
metoda experimentului este o chestiune de
logica gi nu de situalie. in prezent, cele mai

multe experimente sunt desfdgurate in

laboratoare speciale, in principal datoritl
faptului cd este absolutd nevoie de instrumente de precizie pentru controlul prezentirii stirnulilor gi pentru mbsurarea comportamentelor.

PROIECTUL EXPERIMENTAL. Expresia de proiect experimental se referd la

procedura folositd pentru colectarea da-

telor. Cel rnai simplu proiect experimental

concluzie de genul: ,,in condilii constaute,

cre$terea lui X determind cregterea lui Ir'
sau, in alte cazuri ,,Cu c6t cregte Xcu atdt
scade )^'. Aproape orice rezultat poate fi
fonnulat in terrneni asemdndtori; de exemplu: (a) ,.Cregterea dozajului de marijuana
este inso{itd de scdderea capacitatii de
reactualizare unui material"; (b) ,,Cu cAt

copiii vizioneazd mai multe emisiuni de

televiziune cu caracter violent, cu atdt
cregte caracterul agresiv al rela(iondrii cu
alli copii": (c) ,.Cu cat este mai mare
frecvenla urrui sunet. cu atAt va cregte
indllimea perceputb" sau (d) ,,Cu cdt este
mai mare expunerea la stres a unei persoane, cu atAt va cregte pericolul apariliei
ulcerului la respectiva persoand".
Uneori, un experiment poate avea drept
obiectiv efectele prezenlei sau absenfei

unei singure variabile (o variabild independentd cu doud valori: absen{a sau prezenla). Proiectul experimental se referd la
grupul experimental in care variabila
independentd este prezenta gi la grupul de
controlo in care variabila independentd este
absentS. Rezultatele unui asemenea experiment sunt prezentate in figura 1.7 . Analiz6nd figura, se observd cd grupul experimental, care este integrat intr-un proces de
invd{are asistatd de computer, a oblinut
rezultate mai bune la testarea cunogtinlelor,
comparativ cu grupul de control, care nu a
fost integrat intr-un asemenea proces.
Lirnitarea investigafiei la o singurd
variabilS este insi rnult prea restrictiv[ in

unele cazuri,

in

special atunci cAnd se

doregte studierea interac{iun i lor exi stente

t7

\atura psihologiei

intre mai multe variabile care au efecte

asupra uneia sau chiar rnai multor variabile
dependente. Cercetdrile care presupun manipularea simultand a mai multor variabile
independente sunt denumite experimente

multivariate gi sunt frecvent folosite in

cercetiri le psihologice.
CUANTIFICAREA. Psihologii

care

uttlizeazd metoda experimentului sunt adesea nevoili s6-gi cuantifice rezultatele. in

mdsurate
unele cazuri, variabilele pot

fi

fblosind instrumente uzuale, spre exemplu:

durata deprivdrii de somu, nivelul dozajului
unui drog sau timpul necesar apisbrii pe o

pedalS

la stimularea luminoasi. In

alte
mdsurate
in
trebuie
situa{ii insd variabilele
pe
anuo
aga fel incAt si poatd fi ordonate
mitd scald de valori; pentru evaluarea trdirilor agresive ale unui pacient, psihoterapeutul trebuie sd facd apel la o scalS cu cinci

nivele, incepdnd cu ,,niciodatd" gi continudnd cn rrrar"r,,uneori", ,radesea" gi ,1otdeauna". in scopul unei bune comunicdri,

=
=)t
a
rS
o
t!
it! l

/,
/././

g12
c,

t,

o:
u

,/,/,

,,

'|.

,//,
,r:

Grup
Grup de
experimental control
.,

r ariabilele sunt inlocuite cu numere; un ase-

menea procedeu este denumit cuantificare.

Experimentele implicd de obicei evaludri ale unui egantion format din mai mulli
subiec{i gi nu dintr-unul singur. Rezultatele
cercetdrii vor fi, din aceastd cauzd, sub
fbrma unui set de numere care trebuie insumate gi interpretate. Baza teoreticd a
acestei operaliuni este statistica, disciplina
care se ocupd cu culegerea gi prelucrarea
datelor referitoare la un anumit egantion al
unei popula{ii in scopul elabordrii concluziilor pentru intreaga popula{ie, pomind de
la respectivul eqantion. Statistica de{ine un
rol deosebit de impoftant nu numai in ca-

drul cercetdrii experimentale, ci gi al altor

metode3. Cet mai utilizat procedeu este

' Aceasti scurti

referire are drept scop si ofere

:ititorului o introducere sumard in domeniul sta:isticii. O discufie mai ampl6 va fi prezentatd in
.{nexa III.

Fig. 1.7. Grupul experimental qi grupul de

control. In /iecare zi elevii care formeazd

grupul experimental au participat la un curs de

invdlare a cititului asistatd de conrputer (IAC).
Compulerul era astfel programat incdt sd prezinte diferite tipuri de materiale Si instrucliuni
fecdrui elev, in funclie de dificultdlile pe care
acesta le intdmpind in curriculum-ul de citire.
IAC are avantajul oferit de individualizarea
inv d! dr i i,

a c

centu dnd E i

a c c es

b i I iz ti n d z o ne I e

in

care elevul intdmpind difcultdli de invdlare.

Grupul de control nu beneficiazd de un asemenea avantaj. La sfarSitul experimentului am-

bele grupuri au fost evaluate prin interntediul

unui tesl de citire. In acesl experiment, variabila
dependentd este scoml oblinut la testul de citire.
ASa cum indicdfigura, elevii din gruptil experimental au oblinut scoruri mai marifa{d de cei
din grupul de control, acest rezultat suslindnd

ideea cd invdlarea asistatd de computer este

beneficd (dupi Atkinson, 1974). Experimente
similare aratd ca IAC poateJifolosit cu aceleasi
rezultate Si in alte cazuri. (Reuser et al., 1989.)

18

Introducere in

al mediei, termenul tehnic pentru

media aritmeticS, care reprezintd suma mai

acela

multor scoruri impdrfitd la numdrul acestora. in studiile care presupuu un grup experimental qi unul de control, se folosegte
adesea compararea a doud medii: o medie
pentru scorurile oblinute de grupul experimental gi o alta medie pentru scorurile ob(inute de grupul de control. Ceea ce intereseazd reprezintd, bineirr{eles, diferen{ele
existente intre aceste dou6 medii.

Daci diferen{a intre cele doud medii

este mare, poate fi acceptatd ca valoare ca
atare. Ce se intAmpld insd dacd diferenla
este mica? Dacd mdsurdtorile sunt eronate?
Dacd aceste diferen{e sunt deternrinate de
cazuri extreme? Statisticienii au gdsit solulia acestor probleme prin elaborarea testelor de senmiJicalie a diferenlei.
Un psiholog care afinnd cd diferen{a
dintre grupul experimental gi cel de control
este ,,relevantd statistic'., spune de fapt cd
datele au fost testate prin metoda statistica
gi diferenla stabilita este reali. Cu alte cuvinte, testele statistice sunt o coufirmare a

faptului cd diferenlele observate sunt mai

degrabd un efect al variabilelor independente gi nu o simpld intAmplare nefericitd
sau efectul unor cazuri extreme.

Metoda corelafiei
DIFERENTELE NATURALE. Nu
orice problemf, poate fi studiatb prin
intermediul metodei experimeutului. in
rnulte situalii, experimentatorul uu are po-

sibilitatea de a controla conditiile experimentale; dacd se urmdregte testarea ipotezei conform cdreia persoarrele auorexice,
spre exemplu, surrt mult mai sensibile la
modificarea gustului fald de persoanele cu
greutate normald. nu putem sd selectdm un
grup de subiecli cu greutate normald gi sd
le cerem sd devind anorexici! Putem irrsd

ps

hologie

sd formdm un grup din persoane care suferd deja de anorexie gi un altul din persoane cu greutate normald; la nivelul acestor grupuri vorr putea sd stabilirn dacd
existd vreo diferenfa de sensibilitate gusta-

tiv6. in general, metoda corela(iei se poate

folosi pentru arealiza o corelare eventua16
a unor variabile pe care nu le avem sub
control, cu alte cuvinte o corelare a acestora cu alte variabile care ne intereseazd.

COEFICIENTUL DE CORELATIE.
in exernplul anterior se iau in considerare
doar doub valori ale variabilei greutate:
anorexia gi nornralitatea. In mod obigrruit.
intr-o situafie experimentald sunt implicate
insd rnult nrai multe valori ale fiecdrei variabile pentru cd se vizeazd determinarea

graduluiin care valorile uneivariabile sunt

corelate cu valorile alteia. Aceastd deterrninare se realizeaz[ prin intertnediul coeficientului de corelafie, simbolizat iu cele
ce umreazd prin litera r. Coeficientul de
corela{ie este o estimare a gradului in care
exista o rela{ie intre doud variabile gi este
exprimat printr-un nurnlr cuprins intre 0 gi
I (absen{a unei relalii este indicatd prin 0,
iar o legaturir cornpletl este redatd prin l).
Pe nrdsurd ce r tinde spre I , corelafia dintre
cele doud variabile cre$te.
Specificul coeficientului de corela{ie
poate fi in{cles mai clar priu discutarea
prezentarii grafice a datelor urrndtorului
studiu. In acest studiu. subiectilor li s-a testat gradul de sugestibilitate gi s-a obtinut
un scor; existen{a unui scor nlarc este ulr
indicator al unei mari susceptibilitati la
hipnoza; cAteva sdptdrnAni mai tArziu, s-a
testat din nou sugestibilitatea.
Studiul a incercat si stabileascd eficac

itatea pred ic{ie i gradu I ui de sugestibi I itate

pebaza unei performan(e anterioare. Fiecare liniutd din pdtrdtelele marcate in figura I .8 reprezintd rezultatele unui subiect

Natura psihologiei

19

la cele doud teste. Se remarc6, de exemplu,

c5 doi dintre subiec{i au avut un scor de 1 la
ambele teste (cele doud liniule din stAngajos) iar alf doi subiecli au avut scorul l3 la

interpretarea coeficien{ilor de corelafie asupra cdrora se va reveni in capitolele viitoare.

O corelafie poate fi + sau -, semnul indicAnd corela{ia pozitivd sau rregativd dintre

ambele testdri (partea dreapta-sus). Un alt

subiect (vezi partea dreapta-jos a diagramei)
a avut scorul I 1 la prirnul test qi numai 5 la
al doilea test. Aceastd analizd poate fi conti-

cele doud variabile. Sd presupunem, de

exemplu, ci luAnd in considerare absen{ele

nuatd in acelaqi mod.

DacS subieclii ar fi avut exact aceleagi
scor la ambele teste, toate aceste liniu{e ar
fi fost dispuse pe pdtrdtelele de pe diagonalS (galbene) g^i coeficientul de corelalie

ar

fi fost r

1.

In cazul nostru, existd nu-

meroase liniufe de o parte qi de alta, in aga

fel incAt corelalia este r .86. O corelafie
de .86 indicd faptul cd primul test a avut o

valoare predictivd foarte bun[, dar nu perfect6, in ceea ce priveqte capacitatea unui

fi

hiprrotizat in situa{ie de
necesitate. Metoda numericS de calcul a
coeficientului de corelatie este descrisd in
subiect de

Anexa IlI, unde este abordatd nai in detaliu

unui elev de la cursuri, se obline o corelalie

- .40 cu notele obginute la sfArqitul anului; dacdne referim laprezenla acestuia la

de

cursuri, atunci corelafia va

fi

+ .40.

Se

observd cd mdrimea corelafiei este aceeaqi,

insd semnul indica sensul acesteia, respectiv
referirea la absenfa sau prezenta la cursuri.
Pe mdsurd ce mdrimea unei relafii intre
doui variabile cregte, r igi mdregte valoarea
(de la 0 cdtre 1). Pentru a avea o imagine
mai clard asupra acestei afirmafii, vom lua

in considerare cA{iva coeficienfi de corela{ie cunoscu{i:

un coeficient de corela{ie de aproximativ .15 intre notele primite in primulan

de liceu gi notele prin-rite in cel de-al

doilea:

13
12
11

610
o

-o
t6"

9a
o
E7
o
rtG

Es
o
OA
o

3
2
,|

123

3".1",i"J,,,n1,,1"10

1't 12

13

Fig. 1.8. RepartiJia corela{iilor. Fiecare liniuld din pdtrate indicit scorurile oblinfie de un
sttbiect la cele doud teste de sugestibilitate hipnoticii. Liniulele din piitrdlelele albe indicii
scorurile identice Ia ambele teste; cele situate intre cele doud linii punctate indicd o similaritale
ntr ntai mare de un punct inlre cele doud scoruri. Cr,teficientul de corelapie r- +.86 semnificd o
petformanld aproape constantd la cele douitteste. In acest studiu anfost inclusi 19 denrbiecli,
deci N :19. (Dupd Hilgard, 196i.)

I ntroducere

20

de 7 ani qi o retestare la vArsta de 1 8 ani;

. o corelafie de aproximativ
o
o

condiliile unor pefturbari rninore ale

o corelatie de aproximativ .70 intre scorul

oblinut la un test de inteligenli la vArsta

.50 intre

indl!imea unui pdrinte gi inal!imea copilului la maturitate;

o corelatie de aproxirnativ .40 intre scorurile oblinute la testele de cunogtin{e
gcolare aplicate in liceu gi notele din
facultate;
o corelatie de aproxirnativ .25 intre scorurile oblinute la inventarele de tip creion gi hArtie destinate evaludrii personalitdlii indivizilor gi evaluarea personalitdtii acestora de cdtre un expert in
psihodiagnozd.

in cercetarea psihologic6, un coeficient

de corela{ie de .60 este considerat a fi destul de ridicat; corela(iile de 1a.20 la .60 au
valoare teoreticd gi practicd gi pot fi utilizate pentru a face predic{ii; corela{iile intre
0 gi .20 trebuie insd utilizate cu precau{ie gi

fi

utilizate doar exceplional pentru

face prediclii.

pot

TESTELE. Una dintre cele rnai obignuite utilizdri a metodei corela{iilor este
cea din testele de evaluare a aptitudinilor,
cunoqtinlelor qi a altor caracteristici de
personalitate. Testele constau in prezentarea unei situalii bine determinate unui
grup de subiecli care variazd prin anumite
caracteristici (abilit6ti de calcul nraternatic,
dexteritate, anxietate etc). Diferenla intre
scorurile obfinute la test poate fi corelatd
cu varialiile altei variabile; scorurile oblinute la testarea abilitalilor de calcul matematic, spre exernplu, pot fi corelate cu
rezultatele qcolare oblinute la acest curs,

in ps ihologie

rutinei zilnice;
nu necesitd echiparnent de laborator
sofisticat.

Elaborarea unui test necesitd respectarea unor condilii ce vor

fi prezentate mai

in detaliu intr-un alt capitol.

RELATIILE DINTRE CAUZ,A $I

EFECT. Intre studiile experimentale gi
cele corela[ionale existi irnportante diferen1e. in cadrul uuui experitnent tipic, o
variabild (variabila independentA) este modificatd sistematic pentru a se determina
efectele acestor rnodificari asupra altei
variabile (variabila dependentd). O asemenea rela{ie cauzd-efect nu poate fi dedusd
dintr-un simplu studiu de corelare, pentru
cd apar o serie de erori la interpretarea corelaliilor in termeni de relalie cauzd-efect.

Aceste erori pot

fi

ilustrate prin doud

exemple. Pot exista corelatii intre scdderea

consistenfei asfaltului de pe strdzile unui
orag qi numdrul cazurilor de insolalie inregistrate in acel orag in ziua respectivd, dar
acest lucru nu inseamud cd starea asfaltului
a generat un soi de otravd care a determinat imbolndvirea locuitorilor; mai mult
decAt atit, modificdrile celor doud variabile consistenfa asfaltului gi cazLrrile de
insolalie sunt ambele determittate de un

al treilea factor: temperatura atmosfericd.

Un alt exemplu este acela al corelatiei nrari
existente. in satele franceze. intre numdrul

Testul este un instrument de cercetare

irnportant in cadrul psihologiei, pentru c6:

berzelor vdzute in cuib intr-un sat gi

num[rul nagterilor inregistrate in acelaqi
sat. Ldsdm la latitudinea cititorului sd aprecieze orice posibilS explicatie a acestei
situalii care, este evident c[ nu se bazeazd
pe relalia cauzd-efect. Acest exemplu este
gi mai edificator in ceea ce privegte precau{iile care trebuie luate atunci cAnd vrenr sd

oferd specialigtilor posibilitatea oblinerii unei mari cantitdti de irrforrnatii in

interpretdrn o corelalie in termeni de relafie

cauzS-efect. Atunci cAnd doud variabile

iar dacd aceastd corela{ie este rnare, atunci

scorul poate fi utilizat pentru a determina

care dirrtre subieclii unui alt grup de elevi
poate

fi

plasat la clasele de avansa{i.

2l

Natura psihologiei
sunt corelate, varia{ia uneia este posibil sd"
fie cauza varialiei celei de-a doua, dar in
absen{a dovezilor experimentale, nu este
justificatd nici o asemenea concluzie.

Metoda observafiei
OBSERVATIA DIRECTA. in stadiile
iniliale ale unei cercetdri pe o anumitdtem6,
este posibil ca experimentele de laborator gi
studiile corelalionale s5 nu fie tocmai cele

mai adecvate, in condiliile in care se pot

inregistra progrese rnai importante prin observarea fenomenului care ne intereseazdin
condilii naturale. Observarea cu atenlie a
comportamentului unui animal sau a unui
om este, in general, punctul de plecare pentru cea mai mare parte a cercetdrilor psihologice. Observarea comportamentului primatelor in mediul lor natural, spre exemplu,

ne poate da o multitudine de inforrnalii

referitoare la or ganizar ea soc i a 6 a acestora,
lucru care rre va fi de folos in cercetbrile de
laborator de mai tdrziu.
I

Babuini observafi

in mediul lor natural.

Acest tip de studiu ne oferd adesea mult mai

multe idormalii decdt un studiu de laborator.
Profesorul Shirley Strum aJdcut un asemenea
studiu in Kenya, timp de peste 20 de ani; el a

identifcat Si a urmdrit zilnic comportamentul

babuinilor Si inleracliunile lor sociale, Rezultatele studiilor sale au oferit inforntasii remarcabile referitoare la abilitdyile psihice ale babuinilor, precunt Si la rolul relaliilor de prietenie in cadrul ntediului lor social.

Studierea specifi cului social al triburilor

cu un limbaj rudirnentar a adus numeroase

informalii referitoare la diferenlele enonre

existente fa![ de mediul specific culturii
noastre. Imaginea migcdrilor unui nou-n[scut dezvdluie impofiante detalii ale schemelor ac{ionale existente imediat dupd nagtere, precum gi tipurile de stimuli la care
nou-ndscu{ii rdspund.
FdcAnd referire la comportamentul in
condilii naturale de viafd, trebuie specificat
faptul cd existd riscul de a emite afirma{ii
caraghioase, care sd devini anecdotice, dar
qi riscul de a se pierde din obiectivitatea

gtiinfific6. Ar trebui

sd

fim circumspec{i in

a afirma cd, de exemplu, un animal cautd

mAncare in situalia in care a fost privat de
alimente, in cazul in care tot ceea ce ob-

servim este o activitate sporitS a animalului. Investigatorii trebuie sd invele sd observe gi sd inregistreze corect pentru a
evita menlionarea in raportul final a propriilor convin geri anterioare.
Metoda observa{iei poate uneori s[ necesite folosirea unui laborator, dacd problema care este studiatd este in parte biologic6. Spre exemplu, in studiul extensiv al
aspectelor fiziologice ale sexualit6{ii urnane, Master giJohnson (1966) au dezvoltat
tehnici speciale care permit observarea
directd a rdspunsului sexual in condilii de
laborator. Acest studiu a constat in: (a) observarea comportamentului, (b) inregistrarea modificdrilor fiziologice gi (c) consemnarea r[spunsurilor la intrebdrile adresate cu privire la senza{iile anterioare,
din timpul gi de dupd stimularea sexual6.
Masters gi Johnson par sd fie primii specialigti care au demonstrat cd sexualitatea
umand are mult mai multe dimensiuni in
afard de cea biologicd; observaliile acestora in legdturd cu aspectele anatomice gi
fiziologice ale rdspunsului sexual au adus o
contribu{ie deosebitd la in{elegerea naturii
sexualitdlii umane gi chiar la rezolvarea
anumitor disfunctii sexuale.

22

I nt ro du cer e

METODA ANCHETEI. Acele probleme care sunt dificil de studiat prin observalie directd pot fi studiate prin intermediul
observaliei indirecte, respectiv prin folosirea chestiorrarelor gi interviurilor, cu alte
cuvinte este mai simplu sd intrebdm oamenii despre reacliile lor intr-o anumit5.
situalie, decdt

s6

observdm modul in care se

in respectiva situafie. Pentru cd

de multe ori oamenii vor sd fac[ o bund
impresie, aceastd metodd este mult mai
angajeazd,

expusd erorilor dec6t observa{ia directd. Cu

toate acestea, metoda anchetei poate oferi
informalii destulde interesante; de exemplu,
inaintea cercetdrilor lui Masters gi Johnson,
maj oritatea informa{i i lor referitoare la comporlamentul sexual uman (nu cel promovat
de lege, religie sau societate) au fost oblinute gra!ie anchetelor extensive coordonate
de cdtre Alfred Kinsey gi colaboratorii acestuia, cu 20 de ani mai devreme. Informa{iile
oblinute dirr sutele de interviuri individuale

au fost prelucrate pe baza lucrdrilor Cbrrportanrentul sexual al bdrbalilor (Kinsey,

Pomeroy gi Marlin, l9a8) qi Contportanrcnlul sexual ul femeilor (Kinsey, Pomeroy,
Martin qi Gebhard, 1953).

in ps iho logi e

Metoda anchetei a fost, de asemenea,

utilizatd pentru cunoa$terea opiniilor politice ale oamenilor, preferintelor lor,
nevoilor de o ingrijire medicald etc.
Chestionarele de opinie din preajrna
alegerilor gi recens[mintele sunt probabil
cele mai cunoscute metode de acest fel.
O anchetd riguroasd necesitd: un chestionar validat prin testdri anterioare, irnplicarea unor operatori abilitali in folosirea acestui chestionar, selectarea unui
egantion reprezentativ gi folosirea metodelor adecvate de analizd a datelor pentru
a avea certitudinea cd rezultatele sunt
corect interpretate.

BIOGRAFIA PSIHOLOGICA. O AIIA

metodd de a observa indirect o persoand
este aceea de a obline autobiografia acesteia. in prezent. cercetdtorii preferd sd chestioneze oarnenii cu privire la evenimentele
din trecut, decAt sa le observe comporta-

mentul. Biografiile folosite in scop gtiin{ific se numesc metode biografice gi constituie o importantd sursd de informa{ii pentru in{elegerea comportamentului actual al
subiectului avut in vedere.

gi a anirnalelor (Asociagia americani de psihologie, 1990). in S.U.A. se cere tuturor insti-

tu{iilor de cercetare si-gi stabileascd un regu-

Aspectele deontologice ale

ce

rcetirii

psi It ologice

Deoarece in cadrul cercetdrilor psihologice

sunt implicate fiinfe umane sau animale, psihologii trebuie sb acorde o atenlie deosebitb
efectelor cercetarii asupra acestora. Societatea
American6 de Psihologie qi asocialiile similare
din Canada gi Marea Britanie au stabilit orienttrrile generale ale protecliei subieclilor umani

lament de ordine interioarS, care sd asigure un

tratament adecvat al subieclilor.
Primul principiu care guverneaz6 etica profesionall a cercetAtorului este acela al riscului
m in int : orientdri le federale subliniaz6 c5 riscul
anticipat nu trebuie sA depdgeasci pe cel caracteristic vielii cotidiene. Evident ci este interzisd
expunerea la vdtdrniri corporale. insd nu esle
ugor de delimitat care este nivelul acceptabil de

expunere la stres psihologic. Este clar cd in

viala de zi cu zi oamenii sunt adesea nepoliticogi, mint 9i ii supdr6 pe ceilalli. insi se ridica

Natura psihologiei

23

intrebarea dacd este deontologic justificatd

reproducerea unor asemenea

situaliiin cadrul

unei cercetdri, pentru a se obline rezultatele

scontate. Acestea sunt situafiile particulare la
care sunt chemate si rdspundA. caz cu caz^
persoanele responsabile din cadrul unui institut
de cercetare.

Cel de-al doilea principiu al deontologiei

psihologice este acela al consimydmdntului
inJbrnat. Subiectii trebuie sd participe in mod
voluntar la cercetare gi trebuie sE li se permitd
si renunle in orice moment doresc; subieclii
trebuie de asemenea informa{i inaintea cercet6rii despre orice aspect al acesteia care poate,
potenfial, si detennine renun{area la
in
To.d

partlcrpare.
Ca gi in cazul principiului minimului risc,
cerinla de a avea consimldm6ntul in cunogtin{d
de cauzd nu este totdeauna ugor de satisfl6cut;
se poate intdmpla ca aceastA cerinfd, ca gi altele
asemdn6toare, sb fie respectatA doar parfial, in
sensul cd subiectul poate sd nu fie pe deplin
con$tient de specificul cercethrii. Dacd un experiment are drept obiectiv conrpararea subieclilor care inva{6 liste de cuvinte nefarniliare, nu
se ridicl nici un fel de probleme in ceea ce
privegte deontologia, adici ei nu trebuie neapdrat sd gtie in ce misurd variazd respectivele

cuvinte de la un subiect la celdlalt; nu ridici

problerne serioase de etic[ nici folosirea unor
cuvinte neagteptate, surprinzitoare. Dacd insl
obiectivul este acela de a cornpara subieclii
care invafi cuvinte intr-o stare de dispozilie
neutra cu subiec{i care fac acelagi lucru, dar in
stare de furie sau supdrare? Cu siguranld cE in
acest caz nu se vor obline rezultate valide daci

subieclii sunt prevenili cf, vor fi in mod intenlionat iritali (ex. printr-un tratarnent nepoliticos) sau puqi in situalii stdnjenitoare (ex. prin
crearea impresiei cd au spart o piesd de echipa-

ldturati orice urmi

clangatb

de

furie sau stdnjeneald de-

experimentului. In final
subiec{ii si plece cu respectul fald de

in timpul

trebuie ca
sine intact gi cu satisfac{ie in ceea cc privegte
participarea la cercetare. Personalul instituliei
de cercetare, responsabil cu respectarea normelor de eticd profesionali, trebuie sa se asigure cd cerinlele menlionate au lost corect

indeplinite.
Un al treilea principiu etic al cercetirii este
tul I a c o nf denyi a I i tate. Informalii le despre
o persoand care a participat la o cercetare
trebuie si fie strict confidenliale, deci sd nu fie
puse la dispozilia altor persoane Ibrd consimlamAntul acestora. O practicd frecventd este cea
a separdrii rezultatelor oblinute de numele
subiectului sau de alte informaliipe baza cdrora
dr ep

subiectul ar putea

ulterioard

fi

identificat; identificarea

datelor se realizeazd, pe

baza

codului sau a numdrului secvenlei $i se reu$e$te

astlel blocarea accesului unei alte persoane
decdt experimentatorul la rdspunsurile subiec1ilor.
In

jur de 7-8 % dintre studiile psihologice

subiccli animalele (in special rozatoare

gi pdsdri) gi numai o parte din acestea sunt suau clrept

puse unor tratarnente dureroase sau periculoase. ln ultimii ani, numdrul acestor experimente a crescut, in ciuda controverselor existente in legdturd cu ele. Orientdrile generale

federale gi cele ale Asocialiei Americane de

Psihologie subliniazb cd orice astfel de tratament dureros sau periculos aplicat animalelor
trebuie sa aibd o puternicd.justificare. adicd o
coplegitoare contribulie teoreticd. Condiliile de
via{i ale animalelor precum gi procedurile de
laborator sunt dictate de o serie de reguli specifice.
in alard de aceste orientari generale. principiul etic ce guverneazd cercetarea este acela al

considerdrii subiec{ilor care participd la un

ment).

studiu psihologic drept partener de cercetare.

in conforrnitate cu aceste principii orientative generale, se considerb cd in cazul in care

un asemenea studiu este totugi efectuat, este

Cdteva dintre cercetirile la care se face referire

obligatorie detalierea procedeelor folosite. imediat dupi participare: trebuie explicata motivalia faptului ca initial au lost ornise unele
detalii cu privire la desfdgurare gi trebuie in-

in aceasti carte nu ar mai fi azi aprobate de

c6tre persoanele cu responsabilit6li in ceea ce
privegte principiile etice; in capitolul l9 va fl
prezentat un studiu destul de controversat in
legdturb cu obedienfa, al lui Stanley Milgrarn
(re63, le74).

24

I ntroducere

in ps iho I ogie

Ramurile psihologiei
PAnd in prezent s-a incercat explicarea

naturii psihologiei prin prezentarea obiec-

tului sdu de studiu, a perspectivelor gi a

metodelor sale. Se poate ajunge insd la o
mai bund in{elegere a domeniului psiholo-

gic prin cunoa$terea diferitelor specializdri ale psihologilor; in acest scop, inifial
ele vor fi prezentate separat, pentru ca in
final sd fie expuse aborddrile interdisciplinare.

l.l. Domeniile de specializare. Nuntdrul Si procentajele psihologilor americani cu titlul

de doctor in psihologie, in anul 1 977 Si zece ani mai tdrziu, in 1 987. Potfi de asemenea observate
modificdrile survenite in aceastd perioadd. (Dupi Pion, 1991.)
Tabelul

Domeniul

Clinic
Consiliere
$colar
Al dezvoltdrii
Educalional

Modificiri

1987

1977

13 378

39.8%

28 t47

49,9yo

7l2

8,lyo

2 735

4,9Vo

-3,2%

084

3,20h

2 001

3,5o/o

+ 0,3Yo

1 728

5,lyo

2 903

5,lyo

2,6%

*2,2o/o

10,1o/o

622

4,8%

I 438

Social gi de

personalitate

2 450

7,3Yo

3 066

5,4Vo

Industrial gi

organizalional

1 974

5,9yo

2 714

4,go/o

*
*

comparativ

4 598

13,lyo

4 959

8,80h

Altele

4,t06

12,2%

8 415

14p%

Total

33,652

Experimental,
qi fiziologic

l,9vo
1,10h

4,90h

+ 2,7yo

56 378

Tabelul l-2. Institu{iile in care igi desf5goarl activitatea psihologii. Sursa de informalii

este

aceeasi cu cea a tabelului anterior insd, de aceastd datd, clasificaree are drept criteriu specifcul
instituliilor in care se desJdSoard activitatea psihologilor. (Dupd Pion, 199 l.)

Sediul

Modificdri

1987

1977

t7 247

5l,3Vo

23 t22

41,0%

Spltale/cllnrcr

5 386

16,0y,

7 155

12,7%

Organizatii non-profit

I 272

3,8yo

Cabinete particulare

3 637

10,8%

Afaceri/industrie

1 891

5,6yo

Guvernamental

2 556

7,6yo

Altele

I 663

4,9Vo

Total

33 6s2

UniversitSli

501

4,40

- t0,3%
+

3,30.o
14,50

2s3%

0,1yo

5,5o/o

1,2o4

3 585

6,4o

-0,2%

2 634

4,'lo

t4 272
109

s6 378

Natura psihologiei

25

Tabelul 1.3. Definitorii titlului de doctor in psihologie. Numdrul de doctori in psihologie din
S.U.A. atestali in anul 197 5 Si cincisprezece ani mai tdrziu, in 1990, clasiJicali infunclie de domeniul de specializare. Procentajele indicd proporlia defemei Si de bdrbali care delin acest titlu.
(DupE Kohout, 1991.)
Domeniul

Femei

Blrbafi

Btrrbati

Femei

tt4

(59,4%)

760 (40,6%)

rrt

(70,3%)

47 (29,7%)

90 (62,7%)

69 (70,4%)

29 (29,6%)

126 (25,3%)

371(74,7%)

80 (40,6)

tl7

(59,4%)

Industrial gi organizaf ional

l0 (15,9%)

53 (84

o/o)

53 (42,7%)

7t

(5'.7,2%)

Personalitate gi social

8t (27,5%)

214 (72,5o/o)

102 (61,80/o)

63 (38,2%)

Altele

t42 (32,5 %)

295 (67,5%)

311 (sS%)

274 (42,3%)

Total

873

371(32,4%)

773 (67,6%)

Aldezvolt[rii

gg (54,7%)

82 (45,3%)

boucauonal

44 (32,8%)

Clinic, consiliere qi gcolar

Experimental, comparativ

gifiziologic

(31,s%)

Specializiri in psihologie
Aproximativ jumdtate din absolvenlii
facultdlilor de psihologie igi desfbqoard
activitatea in licee, colegii gi universit6li
unde, in afard de activitatea de predare, igi

dedicd o mare parle a timpului cercetdrii

sau consilierii. Alfi psihologi lucreazd in
gcoli generale, spitale, institute de cercetare, agenlii guvernamentale, in afaceri ori

industrie. O parte destul de importanti a

absolvenlilor facultdlilor de psihologie igi
deslbqoard activitatea in cabinete particulare, unde iqi oferd serviciile contra cost.
In tabelul 1.3 se poate observa cregterea
spectaculoasd a numdrului de femei care
practicS psihologia in ultimii ani.
Dupd parcurgerea acestor tabele, ne
vom intoarce la ceea ce ne intereseazd, qi
anume la o scuftd descriere a acestor specializdri.

1 878

(68,s%) I 906 (s8,3%) l36r (41,6" )

devreme, biopsihologii (sau psihofiziologii) au ca obiect de studiu stabilirea rela{iilor existente intre procesele biologice gi
comportament. Spre exemplu: care este influenla hormonilor sexuali asupra comportamentului?; care este aria corticald care

controleazd vorbirea; care sunt efectele

drogurilor, curn arfi marijuana Si LSD-ul,
asupr a p ers onalit

dlii S i nte mor

ie

i?

PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA.
Termenul de ,,experimental" nu oferd aici
suficiente informalii, pentru cd metoda experimental6 este folositd gi in cadrul altor
specializSri psihologice; psihologii experimentaligti sunt de obicei de orientare
behavioristd gi cognitivd gi folosesc aceastb
metodd pentru a studia subiec{i umani sau

animale, mai precis modul de reac{ie al

acestora la stimulii senzoriali, mecanismele percepliei, invdlarea gi memoria, rdspun-

surile emolionale.

BIOPSIHOLOGIA. Aceastd specializare este specificd profesionigtilor din domeniul psihologiei care au adoptat perspectiva biologicS. Aqa cum s-a ardtat mai

PSIHOLOGIA DEZVOLTARII, PSIHOLOGIA SOCTALI $r PSTHOLOGIA PERSONALITATII. intre aceste trei

26

Introducere in psihologie

domenii existd o relativd suprapunere.

Reprezentan{ii psihologiei dezvoltlrii au
ca obiect de studiu
factorii determinanfi ai cornportamentului,

dezvoltarea umanh gi

de la nagtere p6nd la bdtr6ne{e. Specialigtii

din cadrul acestei categorii studiazd diferitele abilitdli psihice, cum ar fi dezvoltarea

limbajului in diferitele perioade ale vie{ii

(sugarul gi copilul mic, arrtepregcolarul,

nal itic5, nu I ipsesc aborddri le behavioriste,

Consilierii
de orientare se ocupd in principiu de aceleaqi categorii de problerne, ir.rsd mai pu{in
grave. Aceastd categorie de specialigti igi
desligoard activitatea in cadrul Iiceelor gi
universit6lilor, unde sunt preocupafi de rezolvarea dificultdlilor de adaptare sociald,
vizdnd obiective educalionale gi vocatio-

cognitiviste

gi fenomenologice.

pregcolarul, adolescentul etc.).

Dezvoltarea psihologicd are loc in contextul rela{iondrii cu alte persoane (pdrin{i,

nale (orientarea gcolard qi profesional6).

frafi, prieteni de joacd sau colegi de gcoal5), deci are un accentuat caracter social.
Psihosociologii sunt interesa!i de infl uenla
exercitatd de interac{iunile cu alte persoane, asupra atitudinilor qi cornportamentului; un alt punct de interes pentru psihosociologi il reprezint[ comportamentul de
grup, opinia publicb qi cercetdrile de mar-

CATIONALA. $colile generale gi liceele

manifestd o nevoie speciali de psihologi,
pentru cd debutul unor tulburdri erno!io-

keting.

Ca o consecinld fireascd a faptului cd

personalitatea este un produs al dezvoltdrii

gi al influen{elor sociale,

competen{ele

psihologiei sociale se suprapun pa(ial cu

cele ale celorlalte doud specializdri. Repre-

zentan{ii psihologiei personalitfl{ii studiaz6, in principal diferenfele interindividuale avAnd drept preocupdri principale
elaborarea de clasificdri care sd aibd utilitate atdt in domeniul practic, cdt gi in ceea
ce privegte studierea caracteristicilor particulare ale individului.
PSTHOLOGTA CLTNTCA 5r CON-

SILIEREA. Cei mai numerogi psihologi

sunt psihologii clinicieni, adicd cei interesa{i de aplicarea principiilor psihologice in

diagnosticarea gi tratamentul tulburdrilor

ernofionale gi de comportament - tulburdri
mentale, dependenla fizicd de droguri, retardare mintald, conflicte farniliale gi rnaritale gi alte tulburiri de adaptare. Degi rnulli
dintre clinicieni adoptd o orientare psiha-

PSTHOLOGTA

$COLAn;, 5r rOU-

nale grave se inregistreazdcel mai adesea

in perioada gcolaritalii. Psihologii din gcoli
generale de{in o pregdtire speciald in do-

meniul dezvoltdrii copilului, educafiei gi

psihologiei clinice; psihologii qcolari desfhgoard activitAti individualizate, in vederea evaludrii nivelului de invdlare gi a emotionalitatii elevilor. Psihologii educa(ionali, specialigti in dorneniul invd{are - predare, igi desfEgoard activitatea in gcoli sau
in instituliile de invdfdrnAnt superior cu
caracter pedagogic, unde studiazd gi stabilesc modalitAtile de perfeclionare a metodelor de invdfare gi a activitdlii de predare.

PSIHOLOGIA INDUSTRIALI $I
PSIHOLOGIE INGINEREASCA. PSihologii industriali (uneori denurnili qi
psihologi organizafionali) iqi desfhqoard
activitatea in cadrul diferitelor cornpanii gi
intreprinderi gi au drept atribu{ii selec{iade
personal, dezvoltarea programelor de preg[tire profesionald qi identificarea facto-

rilor care influenleazd consumul. Reprezentantii psihologiei inginereqti (uneori

denurnili qi ingineri aifactorilor umani) au
ca obiectiv ameliorarea relaliilor orn-nlaqind; psihologii din acest domeniu incearcd
sd contribuie la proiectarea unor utilaje gi

27

Natura psihologiei

instrumente care sd micgoreze numdrul de

erori umane. in cadrul sistemelor computerizate, un rol important il de(ine ceea

ce se cunoaqte sub numele de interfald
ont-nruSind, adicd identificarea nivelului
p6nd la care persoana poate interac{iona cu
magina.

Abordirile interdisciplinare
Aborddri le interdiscipl inare sunt

evolu{ionisti, al cdrei interes principal

este

studierea influen{ei evoluliei asupra proceselor psihice gi comportamentului uman.

$TIINTA COGNITIVA. Sub aceastd

denumire sunt reunite acele domenii ale
cercetdrii psihologice care (a) au drept subiect procesele cognitive ca: perceptia,
memoria, rafionamentul, deciziile gi rezolvarea de probleme; (b) se suprapun parfial
celorlalte domenii gtiin[ifice interesate de
astfel de procese psilrice, cum ar fi filosofia gi informatica. Obiectivele majore ale
acestei gtiin{e sunt:

identificarea modalitS(ilor de reprezentare mentald a informaliilor (reprezentirile mentale);

tipurile de procese la care sunt supuse

aceste reprezentdri pentru a conduce la

elaborarea percepfiilor, amintirilor, ra{ionarnentului etc.;
modul de realizare a acestor procese la

nivel cerebral.

vistica, filosofia gi gtiinla inteligenlei artificiale (ultima menfionatd este o ramurd a

informaticii care se ocup[ cu dezvoltarea
computerelor - care funcfioneazd intr-un
mod asemdndtor inteligen{ei umane - gi cu
elaborarea unor programe care sd simuleze

gAndirea urnand.) Figura 1.9 ilustreazd

relaliile dintre toate aceste discipline.

qti in{e,

altele decdt psihologia, interesate in studierea psihicului gi a comportamentului

uman (biologia, lingvistica, filosofia etc.).
Cercetdtorii din aceste domenii sunt din ce
in ce mai rnult preocupafi de colaborarea
cu psihologii in vederea studierii fenomenelor psihice. Dintre toate aborddrile interdisciplinare, doud au o importanld deosebitd: qtiin(a cognitivi, preocupatd de natura proceselor cognitive gi psihologia

Aceastd disciplind include, pe lAngd psihologie, gi: neurogtiin{a, antropologia, ling-

P sih o

los

r:a:i\
i

.il

-a*qSiiliii.g

ffi[r

i.j,+' Lingvistica

:;.:,\-.1Si$!\N{$.

:\:?j$1rP,g

WIW
$itrw
w?i')
sffif.t

w
w;
rnt"ris"nfri;-.;
artificiali

'

,*

.' :':i4

Neurogtiinta

Fig. 1.9. $tiinf a cognitiv5.

zentate domeniile cuprinse

in

Jigura sunt pre-

in cadrul Sliinlei

cognitive Si relaliile dintre aceste domenii.

Inteligenla artificiald este o ramurd a informaticii care se ocupd cu: (a) sintttlarea gdndirii
umane pe calculator Si (b) elaborarea unor
programe de computer care sd funclioneze
,,inteligent" Si sd se adapteze la schintbdrile
ntediului. Aceastdfigurd a fost inclusd intr-un
raport nepublicat, solicitat de cdtre Fundalia
Sloan in anul I 978; raportul afosl pregdtil sub
c oor donarea c er cet dtor i I or d i n do nteniu I S t i i nlei cognitive.
Ideea centrala a gtiin{ei cognitive este
aceea cd sistemul cognitiv uman poate fi
considerat un computer care efectueazd
operafii extrem de complexe; numai astfel

este posibild descompunerea funcliondrii

psihicului uman in seturi de operatii mai
simple, cum ar fi stocarea informafiilor,

28

Introducere in ps ihol ogie

reactualizarea acestora gi compararea simbolurilor sau a reprezentdrilor. in cele ce

urmeaz| se va prezenta o alt6 paraleld intre
funcf ionarea computerul ui qi funcf ionarea
psihic6. Activitatea unui computer poate fi

psihologice. Aceastd abordare interdisciplinard include, pe lAngd psihologie, ramuri ale altor discipline imporlante cum ar

discutatl la mai multe niveluri - niveluri

hard,unde se accentueazd rolul cipurilor qi
la nivel de reprezentare gi algoritm, unde
se accentueazd structura informaliilor gi
proceselor; in mod similar, activitatea cognitivd umand poate fi analizatd la nivelul
hard-dui, adici neuronal, qi la nivelul
reprezentirii gi proceselor mentale. Conceptele de calcul ntental Si nivele de analizd cot'tstituie piatra unghiulard a gtiinlei
cognitive (Osherson, 1 990).
Trebuie menfionatd o recentd orientare
din cadrul gtiinlei cognitive, denumitd conexionism, care are drept caracteristicd

este calea c5, intr-un mod similar mecanis-

di stinctivd considerarea reprezentdrilor qi a

proceselor psihice in termeni similari considerdrii neuronilor gi a conexiunilor interneuronale. Astfel, in loc s[ foloseascd ter-

meni de genul: stocare, reactualizare qi

comparare a simbolurilor, cercetdtorii care
adopt[ aceastd orientare folosesc termenii
de activare a unei unitali qi iradierea acestei activhri cdtre alte unitali cu care este
conectatd respectiva unitate. Degi unitalile
gi conexiunile acestora au unele proprietd{i
similare neuronilor (spre exemplu, pot fi
activali), nu existi o similaritate totalS;
unitalile unei re{ele conexioniste sunt considerate a fi de un nivel mai abstract fald
de neuroni qi, in acest fel, se menline o distinc{ie intre cele dou[ niveluri de disculie
(Churchland, 1990).
PSTHOLOGTA EVOLUTTONTSTA.
Spre deosebire de gtiin{a cognitivS, care se

ocupd cu studierea conlinutului mecanis-

melor cognitive, psihologia evolu{ionisti

are drept obiect de studiu originile rneca-

nismelor cognitive gi a altor mecanisme

fi: antropologia, biologia gi psihiatria. Principiul de bazd, al psihologiei evolu{ioniste

melor biologice, mecanismele psihologice
trebuie s[ fi presupus o evolu{ie de rnilioane de ani a unui proces de seleclie natural6. A afirrna cd mecanismele psihologice

au evoluat pe baza selecfiei naturale inseamni de fapt a susfine cd aceste mecanisme au obazd geneticd gi cd s-au dovedit
utile, undeva in trecut, iu rezolvarea unor
probleme de supraviefuire sau in cregterea
ganselor de reproducere. Pentru a ilustra
aceste afirma1ii, sd ludm ca exemplu prefe-

rinla pentru dulciuri. O asernenea preferinfd poate fi consideratd ca un mecanism

psihologic care are o bazd geneticd. Este
posibil sh avem aceastd preferinld pentru
c6, in trecutul speciei, ea s-a dovedit utild
la cregterea ganselor de supravieluire a
str[mogilor nogtri (fructele dulci aduc urr
aport nutritiv rnare), facilit6nd astfel transmiterea permanentd a genelor relevante
(Symons, 1991).
Adoptarea perspectivei evolufioniste
poate influen{a studiile psihologice in cA-

teva modalitd{i. Una dintre acestea ar fi

faptul cd unele subiecte abordate surrt considerate de o importanld deosebitd, deoarece sunt legate de supravie{uirea speciei
gi, implicit, de reproducere, asemenea subiecte includ, printre altele, modul in care
ne alegem partenerul heterosexual, modul

in care ii aborddm pe cei care ne domin[ gi

modul in care ne stdpAnim propriile trdiri
agresive, acestea fiind cele rnai studiate
probleme in cadrul cercetdrii psihologice
de facturd evolulionisti (Buss, 1991). O
alti modalitate de influen{are a studiului
psihologic este explica{ia alternativd ofe-

Natura psihologiei

ritA unor fenomene deja abordate experimental; aceasti afinnalie poate fi ilustratd
prin reconsiderarea problemelor abordate
anterior, in aceastd carte. Reamintili-vb
disculia referitoare la obezitate, in care s-a
subliniat c6 existen{a deprivdrii alimentare
determind o exagerare ulterioard a aportu lui al imentar. Teori ile evol ulioni ste oferd
gi ele o explicalie specifici acestui fenomen destul de pulin cunoscut. PAni nu
departe de vremurile noastre, oamenii au
trdit deprivarea alimentardnumai in situaliile in care lipsea mAncarea; un mecanism
psihologic de adaptare la lipsa alimentelor
este tendinla de a mAnca exagerat atunci
cdnd existd mAncare gi este posibil ca
evolu{ia sd fi selectat aceastd tendin!i. Un
alt exemplu este acela al fricii condilionate
(invd{ate prin condilionare). Un fapt interesant in legdturd cu aceste trdiri este acela

29

ci

oamenilor le este mai fricd de anumite

situalii decAt de altele. Spre exemplu, ne
este teami mai degrabd de gerpi, pdianjeni
qi intuneric decAt de magini, arme sau
aparatele electrice, deqi acestea din urrnd
sunt mult mai periculoase fa!5 de primele.
Toate acestea au insd o logicd din perspec-

tiva evolulionist6: gerpii, pdienjenii qi

intunericul au ridicat, undeva, in cursul
evolu{iei, serioase probleme in ceea ce
privegte supravie{uirea, lucru care a dus la
aparilia tendin{ei de a invdla sd ne temem
de ele, tendin!6 care a fost astfel selectatd

(Buss,

1991 ; Seligman, 197 1).

Degi constituite relativ recent, gtiinfa
cognitivd gi psihologia evolu{ionistd exercitd deja influenle considerabile asupra
multor domenii ale psihologiei, influenfd
care va transpare qi in multe dintre capitolele acestei cdr1i.

Imagine de ansamblu asupra

cir{ii

In prezent, cercetarea psihologici vi-

vafia dacd se cunoagte in prealabil cursul

zeaz6,o mare diversitate de probleme, de la

dezvoltdrii personalitdlii? Pornind de la

aceste intrebdri s-a incercat pe parcursul
acestei cdrfi sd se ordoneze in aqa fel
tematica inc6t s[ fie posibili infelegerea
fiecdrui capitol gi, in acelagi tirnp, sI se
ofere cunogtinlele necesare studierii urmdtorului capitol.
Pentru a in{elege interac{iunea omului
cu mediul sdu inconjurdtor, trebuie insd sd
dispunem de informa!ii referitoare la echipamentul biologic al speciei umane. in
partea a II-a (,,Procesele de dezvoltare biologic5 qi psihologic6") sunt abordate, in
primul capitol, activitatea sistemului nervos gi a celui endocrin. activitate care permite integrarea gi controlul comportamentului. Pentru cd interactiunile dintre carac-

studierea activitdlii electrice cerebrale din

cadrul invS!6rii (prin intermediul microelectrozilor) pAni la efectele aglomerafiei
gi densitalii populaJiei asupra comportamentului social. Din cauza acestei diversitati, este destul de dificil de luat o decizie
in privinla clasificdrii subiectelor supuse
cercet6rii, adici la prezentarea acestor subiecte intr-o ordine cdt mai semnificativ6.
Pentru a inlelege cum invald oamenii lucruri noi, putem cunoaqte mecanismele
percepliei umane? invdlarea influen{eazd
perceperea mediului inconjurdtor? Putem
cunoaqte personalitatea unei persoane astfel incAt sd identificdm motivalia acfiunilor
acesteia? Poate fi mai bine inteleasd moti-

Introducere in psihologie

teristicile inndscute gi condiliile de rnediu

reprezintd un alt factor de determinare a
compoftamentului, acest capitol include gi

in care aceste informalii sunt reactualizate

qi utilizate in scopul elaborlrii de ra{ionamente gi rezolvSriide probleme. Suplirnen-

o disculie referitoare la influenfele genetice

tar va

asupra comportamentului. Cel de-al doilea

lirnbajului

capitol al acestei p6(i va oferi o imagine

inv6{at?

de ansamblu asupra dezvoltdrii

Partea a V-a (,,Motivafia gi emo{ia") se

va ocupa cu acei factori care conferd energie gi direc{ioneazd comportamentul; ase-

perso-

nalitAtii umane, de la nagtere pAna la vArsta

adultS. Pot fi apreciate intr-un mod mai
competent intrebdrile la care psihologii
cautd rdspuns, dacl se cunosc mecanismele

de dezvoltare ale diferitelor abiliteli gi

atitudini, precum qi ale personalitatii in
ansamblu.

AvAnd acest bagaj de cunogtin{e, se

III-a (,,Percep{ia gi
congtiin{a"), unde va fi expus modul in
care fiin{ele umane gi alte specii acumuleazd infonna{ii in legdturd cu mediul inconjurdtor. Asemenea inforrna{ii trebuie
mai intAi sd fie recep{ionate de cdtre organele de sim[, care mediazd senzafiile de
luminS, sunet, tact gi pe cele gustative. Va
fi abordatd mai intAi natura informaliilor
senzoriale gi, ulterior, modul de organizare al acestor informaf ii pe baza semnificaliei gi rnodul in care ele sunt recunoscute ca exemple de obiecte sau evenimente familiare. Organizarea gi recunoagterea sunt secvente ale proce,sului de
percep{ie; produsele percep{iei fac parte
din con{inuturile congtiinlei, ale cirei caracteristici vor fi prezentate, atat pentru
starea de norrnalitate cAt gi pentru cele de
poate trece la partea a

fi adusi in discu(ie problematica

- cum comunicdm ceea ce am

menea factori includ motivele pritnare

(cum ar fi foamea gi sexul) precurn gi emoliile (cum ar fi bucuria, teama sau furia).
Diferenfele interindividuale constituie
tema majord a pdrlii a VI-a (,,Personalitate
gi individualitate"), pafte care va aduce in
discutie diferenlele psihice dintre indivizi
gi va acorda o aten{ie deosebitd rnodului de
evaluare a acestor diferen(e.

Abordarea problernaticii stresului gi a

tulburdrilor emo{ionale va fi realizatd in
partea a VII-a (..Stres. psihopatologie gi
terapie") unde vor fi prezentate principalele tipuri de tulburdri emofionale: acelea
pe care aproape oricine le-a avut, intr-o
anumitd mdsurd, precurll gi cele mai severe, cuul ar fi schizofrenia. Vor fi prezentate in contirruare diferitele tipuri de terapie
care au fost elaborate irt scopul inldturarii
acestor tulburdri.

Vlll-a (,.Conrportatlentul social") este dedicatd, interac{iunilor sociale; va fi expus nrodul in care oamenii
gAndesc, simt gi actioneazd in diferite
Partea a

situa!ii sociale precum

gi acliunea invers6,

in care situa{iile sociale

anorrnalitate.

adicd rnodul

IV-a (,,invdfarea, memoria gi

lirnbajul") vor fi prezentate mai intAi procesele de invd{are, incep6nd cu invi{area
relafiilor simple (de genul ,,sunetul va fi
urmat de un goc electric") gi pAnd la inv6tarea cuno$tinfelor complexe, de nivel urriversitar. Va fi abordat, de asemenea, modul

influen{eazd rnodul de gdndire, sinilire qi

ac{iune al omului. Vor fi prezentate de
asemenea modalitSlile de percepere gi
interpretare a comportarnentului altor persoane, fornrarea convingerilor gi a atitudinilor, precum gi influen{ele grupului

in partea

asupra membrilor sdi gi viceversa.

3l

Natura psihologiei

Rezumatul capitolului
l. Psihologia poate fi definitd ca qtiinla comportamentului Si a proceseIor psihice. Marea diversitate a problematicilor presupuse de aceastd
definilie este ilustratd prin referire
la cinci probleme specifice: (a) perceplia tn condiyii de seclionare a
I e gd tur il o r i n t er emisfer ic e, persoanele cu secliune de corp calos
avdnd o percepfie diferitd a lumii
comparativ cu persoanele la care
conexiunile interemisferice sunt intacte; (b) teanxa condilionatd, situatie in care organismul a invdfat sd-i
fie fricd de un stimul anterior neutru; (c) amnezia copildriei, care
constd in incapacitatea de reactualizare a evenimentelor din primii
ani de viald; (d) cauzele obezitdlii,
care includ atit factori biologici cAt
9i psihologici; (e) ntanifestarea
agresiunii gi existen{a posibilitalii
ca exprimarea acesteia sd aibd ca
rezultat reducerea sau amplifi carea
agresivitdlii.
2. Originile psihologiei pot fi localizalein secolele al IV-lea qi al V-lea
inainte de Christos. Filosofii greci
Socrate, Platon qi Aristotel gi-au pus
intrebdri fundamentale referitor la
psihicul uman, in timp ce Hipocrate,
pdrintele medicinei, a fdcut importante observalii in legdturi cu controlul cerebral al activitalii diferitelor organe. inceputuril e psihologiei Stiinlifce se situeazd la sfdrgitul secolului al XIX-lea, o datd cu

-).

aparilia ideii cd psihicul uman este

posibil sd fie analizat gtiinlific.
Studiul psihologic poate fi abordat
din mai multe perspective. Perspectiva biologicd stabilegte o legdturd intre acliunile umane gi modificdrile biochimice care au loc in
interiorul organismului, in special
la nivel cerebral qi in general la
nivelul sistemului nervos. Persp e c tiv a b eh aviori s t d ia in considerare doar acele activitdli exteriorizate ale organismului, activitdfi
care pot fi observate qi mdsurate.
Perspectiva cognitivd este preocupatd de procese psihice ca: percep!ia, r eactualizarea, ra!ionamentul, luarea deciziei qi rezolvarea de
probleme prin stabilirea legiturilor
existente intre acestea gi comportamentul uman. Perspectiva psihan al i ti c d subliniazd rolul motivaliei
inconqtiente qi, mai ales, cel al
impulsurilor sexuale gi agresive
reprimate in copil6rie . P erspectiva

fenontenologicd se concentreazd.
asupra trdirii subiectivc a experienlei qi asupra motivaliei in
vederea autorealizdrii. O anumiti
problematicd psihologicd poate fi
deci studiatd din mai multe puncte
4.

de vedere.
Perspectiva biologicd diferd de ce-

lelalte aborddri prin argumentalia

biologicd a fenomenelor psihologice. Deqi un asemenea reduclionism poate inregistra un oarecare

Intr odu c er e in ps i hologie

32

principii care
pot
nu
fi exprimate decAt la nivel
psihologic. Mai mult decdt atdt,
succes, exista unele

cercetarea psihologicd

5.

fost adesea

nevoitd sd orienteze studiile specialigtilor care au adoptat perspectiva biologicd.

Metoda experimentald este preferatd, lanivel aplicativ, in cercetarea
psihologic6, pentru c[ se urmdregte
controlul tuturor variabilelor, cu
exceplia uneia (care este de fapt cea
studiata). Variabila independentd
este manipulatd de cdtre cercetdtor;
variabila dependentd (de obicei o
anumiti mdsurd a comportamentului) este de fapt obiectivul cercetirii - se determini dacd este afec-

tatd de schimb[rile survenite in

variabila independentd. in cadrul
unui pr o i ec t exp er im e n t a l, cer cetdtorul manipuleazd, variabila independentd qi observd efectele sale
asupra uneia dintre variabilele dependente.

in

multe experimente, variabila

independentd constd in prezenla sau

absenfa unei anumite condilii; cel

mai simplu proiect experimental

cuprinde Dn grup experimental (care se afl6 in prezenla condiliei respective) qiun grup de control (care
se afld in absenla condiliei stabilite). Dacd diferenla intre mediile
celor doud grupuri este relevantd
statistic, inseamnd cd este valabilS
ipoteza referitoare la condilia experimentald, cu alte cuvinte, diferenta se datoreazd" variabilei inde-

pendente qi nu factorului intdmplare sau unor cazuri atipice.

7. in situalia in care experimentatorul
nu poate deline controlul asupra
evolufiei subieclilor in anumite
condilii, se foloseqte metoda corela{iilor, prin care se poate stabili
dacd o diferenl[ existentd in mod
natural este asociatd cu o altd diferen!6 care ne intereseazd. Gradul de
corelalie intre cele doud variabile
este exprimat prin coeficientul de
corelalie, r. Acesl coeficient este un
numdr cuprins intre 0 gi 1: absenla
unei legdturi intre variabile este notatd cu 0, iar o legdturd perfectd
este notatd cu 1; pe mdsurd ce r
tinde spre i, intensitatea relaliei
creqte. Coeficientul de corelalie
poate fi pozitiv sau negativ, in
funcfie de cregterea unei variabile

proporlional cu alta (+) sau

de

descregterea sa pe mdsura cregterii

8.

celeilalte variabile (-).

O altd metodd de cercetare este
metoda observaliei, care const[ in
observarea fenomenului care ne
intereseazd. Pentru a fi capabili de
observa!ii pertinente, specialigtii
trebuie sd fie bine pregdtili 9i sd
inregistreze fenomenul cu acurate!e, evitdnd s6-gi pund amprenta
propriei subiectivitdli asupra rezultatelor. Fenomenele care sunt dificil de observat direct, pot fi observate indirect prin intermediul me-

todei anchetelor (chestionare gi

interviuri) sau prin metodele biografice.

\atura psihologiei

33

9. Profesia

gia, lingvistica, filosofia qi inte-

de psiholog cuprinde numeroase domenii de specializare:

biopsihologia, psihologia experimental6, psihologia dezvoltdrii, psihologia sociald, psihologia personalitdlii, psihologia clinic6, psihologia gcolard gi educafionald, psihologia organizalionald gi psihologia inginereascd.
10. Existd un numdr de aborddri interdisciplinare ale studierii psihicului
qi comportamentului uman, cum ar
ft: gtiinla cognitivd qi psihologia
evolulionis td. $tlin\a cognitiv[ se
ocupi cu studiul naturii proceselor
inteligente qi, in afard de psihologie, include qi ramuri ale altor
gtiinle: neuroqtiinfele, antropolo-

Rec

ligenla artificiald. Principiul sdu de

bazd este acela cd procesele psihice trebuie inlelese ca operalii de
calcul qi cd activitatea psihicd
poate ft analizatd la mai multe
niveluri. Psihologia evolufionistd
este preocupat[ de originile meca-

nismelor psihologice, principiul

s6u de bazdfrind acela cd mecanis-

mele psihologice au evoluat timp

de milioane de ani printr-un proces
de seleclie naturald. AceastS abordare i-a determinat pe psihologi sd
cerceteze subiecte de o importanld
esenliald din punct de vedere evolutiv, cum ar fi alegerea partenerului.

man ddri biblio graJice

Subiectele de interes gi teoriile oricdrei

gtiinle contemporane pot fi cel mai bine infeIese parcurgAnd istoricul acestora. Lucrdrile
utile in acest sens sunt: Hilgard, Psychologt in
.ltnerica: A Historical Survey (Psihologia in
America: vedere generalS asupra istoricului,
1987); Wertheimer, A Brief History of Psycholog,t (Scurtd istorie a psihologiei, edilia a
III-a, 1997) gi Schultz, A History of Modern
Psychologt (O istorie a psihologiei moderne,
edigia a IV-a, 1987). Un scurt istoric al psihologiei este prezentat in Anexa II.
Diferitele aborddri teoretice ale psihologiei pot fi gdsite in: Medcof gi Roth (eds),
.lpproaches to Psychologt (Aborddri ale psihologiei, I 988); Anderson, Cognitive Psychologt
and lts Implications (Psihologia cognitivd gi
implicaliile sale, edilia a III-a, 1990); Peterson,
PersonaliQ (Personalitatea, 1988); Royce gi

Mos (eds), Humanistic Psycholog,,: Concepts

and Criticism (Psihologia umanistd: concepte gi
critici, 1981); Bower 9i Hilgard, Theories of
Learning (Teorii ale invd(drii, edilia a V-a,
l98l) gi Lundin, Theories and Sistems of
Psychologt (Teorii gi sisteme in psihologie,
edilia a III-a, 1985).
Metodele de cercetare psihologici sunt
prezentale in: Wood, Fundamentals of Psyc ho

lo gi

al

Res ear

ch (Fundamentele cercet6rii

psihologice, edilia a III-a, 1986); Snodgrass,

Levy-Berger gi Haydon, Human Experintental
P sycho

Io

9,, @sihologia experimentald umand,

1985); Ray gi Ravizza, Methods Toward a

Science of Behavior and Experience (Metodele
unei gtiin{e a comportamentului gi experienlei,

edilia a III-a, 1988) qi Ehnes, Kantowitz

Roediger, Research Methods

in

gi

Psycholory,,

(Metode de cercetare in psihologie, edilia

III-a,1989).

34

Introducere in ps ihologie

O simpltr dar frumoasi introducere in statisticd este lucrarea lui Phillips, How to Think
About Statistics (Ce este statistica, edilie
revizuitd, 1992).
O introducere in psihologia cognitivl este
oferita de fucrarea lui Gardner, The Mind's
New Science: A History of the Cognitive
Revolution (Noua qtiinld a psihicului: O isto-

o introducere in psihologia evolufionistd pute{i consulta lucrarea lui Barkow, Cosmides gi

Tooky, The Adapted Mind (Adaptarea psihi-

a lui

Street, Arlington, VA., 22201) pentru a primi o

Osherson, Invitation to Cognitive Science (lnvitalie pentru qtiin{a cognitivi, 1989). Pentru

copie a brogurii A Career in Psychologt (Profesiunea de psiholog).

rie a revoluliei cognitive, 1985) 9i

cului,1990).
Pentru a afla mai multe cu privire la cariera
psihologici 9i pregitirea necesari unui viitor
psiholog, adresa{i-vd in scris c6tre Asocia{ia

Psihologicl Americani (1400 North Uhle

ill-t=ff\
a,) tJ
l.

Procesele de dezvoltare

biologicl qi psihologici
ap.2 Bazele biologice ale psihologiei
ap. 3 Dezvoltarea psihologicl

Capitolul 2
Bazele biologice ale psihologiei

Componentele sistemului nervos

Neuronii gi nervii
Potenfialele de acliune
Transmiterea sinapticd

Neurotransmilitorii gi neuroreceptorii
Discufie critic6: Psihologia moleculard
Organizarea sistemului nervos

Structura creierului
Stratul intern
Sistemul limbic

Disculie critic6: Metode de vizualizare a activitdlii

cerebrale

Emisferele cerebrale
Structura emisferelor cerebrale
Ariile corticale gi funcfiile acestora

Asimetria cerebrali
Efectele seclion[rii conexiunilor interemisferice
Specializarea emisferel or cerebrale

Disculie criticS: Limbajul Si creierul

Sistemul nervos vegetativ
Sistemul endocrin

Infl uenfele genetice asupra comportamentului

Cromozomii gi genele
Studiul genetic al comportamentului
Influenfele mediului asupra acfiunii genelor

Antregul comportament uman, de

f tu "tipit suu jo.ul de tenis la ela.lbotarea unui prograrn pentru computer, depinde de integrarea unei multitudini de procese irr interiorul organismului, prin intermediul sistemului nervos
gi al celui endocrin. Si ludm ca exemplu
procesele coordonate care au loc atunci

de care se va executa o migcare adecvatd.

in acelagi timp, analizatorul vizual gi alli

analizatori vor transmite informafii despre
eficienla frdndrii (cAt de repede scade
viteza de deplasare a maginii). Dacd lumina roqie apare in timp ce ne indreptdm
cu vitezd citre interseclie, unele glande endocrine vor fi de asemenea activate, deter-

c6nd se opreqte magina la culoarea rogie a

semaforului. ln primul rdnd, este absolut
necesar sI vedem lumina rogie, deci lumina rogie trebuie sd fie recepfionatd de
cdtre analizatorul vizual. Impulsurile nervoase de la nivelul globilor oculari sunt
transmise cdtre segmentele superioare ale
sistemului nervos, unde stimulul este analizat gi comparat cu informaliile deja existente in memorie: ne vom da seama cd lumina rogie, intr-un anume context, inseam-

mindnd astfeI cregterea frecvenlei cardiace,

a ritmului respirafiei, precum qi alte mo-

nd ,,stop".

Multe dintre aspectele comportarlentului gi ale funcliondrii psiliice pot fi mai

Deplasarea piciorului cStre

pedala de frAnd gi apdsarea acesteia este
comandatd de ariile corticale motorii, care
controleazd musculatura piciorului. Pentru
a transmite un semnal adecvat cdtre musculatura piciorului, trebuie sI existe infor-

matii referitoare la pozilia piciorului,

precum gi la directia in care dorim sd-l
migcdm. In acest scop, la nivel corlical

se

inregistreaza pozi{iile relative ale diferitelor segmente corporale (pozilia unui segment corporal in raport cu altele), licAnd
astfel posibild executarea unei rnigcdri inten(ionate. Nu vom opri insd magina printr-o
migcare bruscd qi unicd a piciorului. O
zond corticalS specializatd primeqte continuu informatii (feedback) de la nivelul
musculaturii membrului inferior in legdturd
cu starea de tensiune muscular6, in func{ie

dificSri metabolice asociate cu

teama,

reacfie normald in situa{ie de pericol. Oprirea maginii la lumina roqie a semaforului,

degi pare automat[, presupune transmiterea

unor mesaje complexe, diverse, multiple,

dar gi efectuarea unor ajustdri (adaptdri).

Informaliile necesare tuturor acestor activitAti sunt transmise printr-o re{ea extinsd
de celule nervoase.

bine in{elese dacd dispunem de cunoqtinfe

referitoare Ia funcfionarea biologicS. Capacitatea de reac{ie gi de adaptare la stirnulii
din mediul inconjurdtor este dependenti de
funclionarea sisternului neryos, a analiza-

torilor, a sistemului muscular gi a sistemului endocrin. Perceperea evenimentelor

constd in recep{ionarea stimulilor de cdtre
analizatori gi interpretarea informaliilor
senzoriale la nivel cortical. O parte a comportamentului nostru este motivat de inldturarea unor stdri nepldcute cum este cea
de foame, de sete, de obosealS sau de inse-

curitate, in timp ce vorbirea, gAndirea gi

rezolvarea de probleme depind de activitatea nervoasd superioard, care este ex-

38

Introducere in psihologie

trem de complexd. Toate aceste procese

sunt determinate de modificdrile electrice
qi chimice de la nivelul sistemului nervos.
Unele cercetdri referitoare la legdturile
dintre procesele biologice gi cele psiholo-

gice vor fi abordate in alte capitole, ce vor

trata perceplia, memoria, motivafia etc., in
acest capitol urmdrindu-se prezentarea unei
irnagini de ansamblu asupra sistemului
nervos.

Componentele sistemului nervos

Unitatea de bazd a sistemului nervos
este neuronul, o celuld specializatd care

de{ine,,secretul" func{iondrii creierului.

Degi este cunoscut deja rolul neuronului in
transmiterea impulsului nervos gi modul de
func{ionare a cAtorva circuite neuronale,

de-abia acum s-a irrceput dezlegarea ,,mis-

terelor" funcfiondrii sale complexe din cadrul memoriei, emo{iilor gi gdndirii.

Neuronii qi nervii
Degi difera considerabil in ceea ce privegte mdrimea qi forrna, neuronii au cAteva
caracteristici comune (fig. 2. l).
Prelungirile scurte ale corpului neuronal,

denumite dendrite (din cuvAntul grecesc

dendron, care inseamnd,,arbore"), gi corpul
neuronal primesc impulsurile nervoase gi le
transmit cdtre alli neuroni (sau cdtre musculaturd qi glande) printr-o prelungire celulard unicd, sublire, tubulard numitd axon.
Po(iunea distald a axonului prezintd numeroase ramificalii fine care se tennind prin
mici butoni denurnili terminafii sinaptice.

Legdtura dintre termina{ia sinapticd

unui neuron gi corpul celular sau dendritele

neuronului urmdtor nu se realizeazd prin
Teaci de mielini

Fig.2.l. Reprezentarea schematicii

a neuro-

nului. Sdgelile indicd direclia impulsului nervos. Unii axoni prezintd ranificalii colaterale
Si majoritatea sunt acoperili ctr o teacd de
mielind care determind creSterea vitezei de
Iransnti!ere a impulsului nervos.

contact direct, intre acegtia existAnd urr

spaliu denumit fantl sinapticf - legf,tura
astfel stabilitd poartd numele de sinapsi.
Impulsul nervos ajuns la nivelul termina[iilor sinaptice ale axonului determin5 secrelia unor substanfe biochimice denumite
neurotransmi{itori, care difuzeazd in
spa{iul sinaptic gi stirnuleaz6 neuronul urmdtor, realizAnd astfeI transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul. Axonii mai multor neuroni (uneori chiar I 000)
sunt conectafi cu dendritele sau corpul celular al unui singur neuron (fig.2.2).

39

Bazele biologice ale psihologiei

r
I

i
i

Dendrite

Terminalii
sinaptice
Terminalii
sinaptice

Axon

('*-

Colaterale

Fig. 2.2, Sinapsele corpului neuronal. Mai ntulli axoni slabilesc, prin
intermediul ramificaliilor, legdturi sinaptice cu dendritele sau corpul celular al
unui singur neuron. Fiecare ramificalie axonicd prezintd la capdtul distal un
buton sinaptic, cqre conline substanlele biochimice ce vorfi eliberate infanta
sinaplicd Si vor transmite astfel impulsul nervos cdtre dendritele sau corpul
celular al neuronului urmdtor.
Degi caracteristicile enumerate anterior
sunt comune tuturor neuronilor, ace$tia

prezinta totugi diferen{e mari din punct de

vedere al mdrimii qi formei(fig. 2.3). Axonul unui neuron medular poate avea o lungime de peste un metru, ajungAnd de la
cap6tul coloanei vertebrale pAna la degetul
de la picior pe cend cel al unui neuron cortical poate avea doar a mia parte dintr-un
centimetru.
Exist[ trei tipuri diferite de neuroni.

Neuronii senzoriati transrnit impulsurile

nervoase primite de receptori citre sistemul nervos central. Receptorii, celule situate la nivelul analizatorilor, in musculaturd sau in tegument, sunt specializa{i in
detectarea schimbdrilor fizice sau chimice

gi in transformarea acestora

in impulsuri

nervoase. Neuronii motori transmit impulsurile nervoase de la nivel cortical sau

medular citre efectori (mugchi sau glande).
Neuronii de asocia{ie, aflali doar la nivel
cortical, retinian gi medular, primesc semnale de la neuronii senzitivi gi le transmit
altor neuroni de asociatie sau neuronilor
motori.
Un nerry este fonnat din axoni care provin de la sute sau clriar mii de neuroni gi
poate conline atAt fibre senzitive, c6t gi
motorii.
in afarl de celulele neuronale, sistemul
nervos con{ine nurneroase alte celule nespecializate, denumite celule gliale, care
inconjoard neuronii. Denumirea acestor

40

I ntro ducer e in ps iho

celule provine din cuvdntul grecesc glia

(clei), funcfia lor principald fiind aceea de
susfinere a neuronilor. Celulele gliale nu

NEURON

NEURON

RETINIAN

CORTICAL

\K0""0,,,u
tF.o,.o

celular

h,
h*on

Corp

celular

logie

detin nici un rol in recepfionarea qi transmiterea impulsurilor nervoase, ci constituie

suportul structural qi metabolic al neuronilor, asigur6nd condiliile optime funcfionirii neuronale. Estimirile numerice ale
neuronilor gi celulelor gliale existente la
nivelul sistemului nervos uman variazb
semnificativ, in funclie de metoda de determinare folositS; se considerl cd numai la
nivel cerebral num[rul neuronilor este
cuprins intre l0e gi l0r2 miliarde. Oricare
ar fi insd numirul total considerat, se apreciazdcdraportul dintre neuroni gi celulele
gliale este de 1il0 (Groves gi Rebec,
1992). Aceste cifre justifici 9i sunt justificate de complexitatea comportamentului
uman.

NEURON DIN
ARIA CEREBRALA

Potenfialele de acfiune

OLFACTffA

Dendriti

b:

Corp
celular

NEURON DIN

uAouvl
sprNARrr

La nivel neuronal, informalia este con-

dusi unidireclional - de la dendrite spre

capitul axonului- sub forma unui impuls
electrochimic, denumit poten{ial de ac{iune. Generarea potenlialelor de acfiune,
funcfie specifici a neuronului, se realizeazd la nivelul membranei celulare de
cdtre canalele ionice gi pompele ionice.
Canalele ionice sunt proteine moleculare
care formeazdpori de-a lungul membranei
celulare; aceste structuri proteice regleazd

fluxul electric al diferililor ioni: sodiu

(Na+), potasiu (K+), calciu (Ca#) sau
clor (Cl-), prin deschiderea gi inchiderea
porilor. Fiecare canal ionic este selectiv,
permildnd de obicei unui singur tip de ioni

si-l

Fig. 2.3. Forme gi

mlrimi ale neuronilor.

Axonul unui netrron medular (nereprezentat in

intregime in imagine) poate qvea lungimea de
peste un metru.

traverseze. Celelalte structuri proteinice, denumite pompe ionice, ajut[ la men!inerea unei anumite repartilii a diferitelor
tipuri de ioni la nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora rl: o parte qi
de alta a membranei celulare. In stare de
inactivitate, membrana neuronal I pr ezint6,
o concentratie mare de Na+ pe partea ex-

4l

Ba:ele biologice ale psihologiei

ternd $i mic6 pe panea intem6, efectul general al acestor structuri proteinice fiind
deci acela de a menline polaritatea membranei.

in momentul in

care neuronul este

stimulat, dacd intensitatea stimulului este
suficient de mare, canalele pentru Na* se
deschid brusc 9i ionii de Na+ pdtrund in
celu16. Acest proces de depolarizare are
ca efect inversarea repaftifiei ionilor de

\a+

de o parte gi de alta a membranei, in

ple, o afecliune ce constd in disfuncfii severe ale nervilor senzoriali gi rnotori.

Transmiterea sinaptici
Sinapsa are o importanld deosebita deoarece este zona in care se realizeazd,tran-

smisia impulsurilor nervoase. Un neuron

daci intensitatea stimulului
dep[geqte un anumit nivel de prag, iar

descarcS doar

rdspunsul declangat are intensitate maxim6;

principiul tot-sau-

zona stimulatd (partea internd devine pozi-

acest proces are labazd

tivd, iar cea externb negativd). Canalele

pentru Na+ din zonele invecinate vor fi
stimulate gi vor determina depolarizarea

nimic. Neuronul activat nu mai rdspunde

Ia acfiunea altor stimuli timp de cAteva
miimi de secundd. Impulsul nervos rezultat
are o intensitate constantd gi este condus
c[tre terminali i le axonului.
Aga cum s-a menlionat deja, neuronii
nu intrd in contact direct Ia nivel sinaptic qi
intre ei existd un mic spaliu prin care se
transmite impulsul nervos 6tg. 2.q.
Transmiterea impulsului nervos se
realizeazd,, in marea majoritate a zonelor
sistemului nervos, prin intermediul neurotransmilStorilor. Impulsul nervos, odatd
ajuns la nivelul termina{iilor sinaptice ale
axonului, determind stimularea veziculelor
sinaptice, structuri de formd sfericd sau
neregulatS, care confin neurotransmilitorii
pe care ii elibereazd in momentul in care

acestor zone. Acest proces de autopropagare a depolarizdrii se repetd de-a lungul

membranei neuronale gi d[ nagtere irnpulsului nervos care, pe mSsurd ce se transmite, determind inchiderea canalelor pentru Na* gi revenirea membranei neuronale
la starea anterioard stimuldrii.
Yitezade transmitere a potenlialului de
acfiune, de la dendrite citre axon, variazd.
intre 3 gi 320 de km/h, in funclie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai

mare conduc mai repede poten{ialul de

acliune. Yiteza de transmitere este de asemenea influenlatd de prezenla sau absen{a
tecii de mielini- formatd din lipide gi proteine, ce prezintd din loc in loc nigte strangulafii sau noduri(v.fig.2.1). Datoritd capacitSlii sale de izolare, teaca de mielinl
permite deplasarea,,in salturi" a impulsului nervos de la o strangulalie la urmdtoarea, determin6nd astfel o cre;tere conside-

rabilS a vitezei de transmitere. Axonii

mielinizali sunt caracteristici animalelor
evoluate gi sunt prezenli in mod special in
acele zone ale sistemului nervos in care
viteza de transmitere a impulsului nervos
este foarte mare. Degenerarea inveligului
de mielind duce la aparilia sclerozei multi-

sunt stimulate. Moleculele neurotransmi{dtori I or eI i bera{i difuzeazd, in fanta s inapticd

gi se combind cu moleculele neuroreceptoare din membrana postsinapticd a

neuronului. (Rela{ia existentd intre moleculele neurotransmildtorului gi cele ale
neuroreceptorilor este asemdndtoare celei
de tip lacdt Si cheie.) Combinarea celor
doud molecule determinl o rnodificare a
penneabilitdlii rnembranei neuronului receptor: anumili neurotransmilStori au efect
excitator, adicd cresc permeabilitatea prin
depolarizare, iar allii au efect inhibitor,
adicd micgoreazd permeab ilitatea.

42

I ntrodttcere

in ps i hol ogie

Membrani presinaptici
Membrani postsinaptic5
Vezicule
Fanta sinaptici

Neurotransmilator
Molecule receptoare

Fig. 2.,{. Eliberarea neurotransmifdtorilor in spafiul sinaptic. De la nivelul menbranei

presinaplice, neurotransnripdtorul este transportat spre membrana presinapticci de la nivelul
veziculelor sinaptice, care lSi elibereazd conlinutul in fanta sinapticd. l{eurolranstnildtorii
difuzeazd infanta sinapticd Si se contbind cu ntoleculele receploare ale ntembranei postsinaptice-

{*

f*

Fig. 2.5. lmaginea microscopicd a unei sinapse dintre doi neuroni corticali. Funta
sinapticd are culoarea roqu intens, veziculele care conlin neurotransmildtorii se
observd ca niSte mici sfere roSii Si galbene, iar cele doud cercuri ntari sunt loarrile in
care se produce energia nervoasd la nivel neuronal (scara l : I 7 600).

poate elibera neurotransmitltori cu efect excitator sau inhibitor. In func(ie de pattern-ul

lor de descdrcare, axonii vor elibera neuro-

anume loc al merrbranei celulare. efectul

excitator asupra neuronului receptor devine
predominant fatd de efectul iuhibitor, atunci
are loc depolarizarea $i neuronul reacfioneazd dupd legea tot-sau-nimic.

transmildtorii in diferite mornente: dacd,

intr-un anulre mornent de timp gi intr-un

fantei sinaptice, ueurotransm ilatorul aclio-

Un neurorr poate stabili legdturi sinaptice

de ordinul rniilor cu o retea neuronal5

$i

Odatd eliberat qi difuzat de-a lungul

Bazele biologice ale psihologiei

43

neaz6, aproape instantaneu. Rapiditatea ac-

tiunii neurotransmildtorului este

determinatd de unul din unndtoarele doub mecanisme: a) recaptarea (reabsorblia) aproape

instantanee a neurotransmil[torului la ni-

vel sinaptic, adici asimilarea acestuia de

cdtre tennina{iile sinaptice din care a fost
eliberat, asimilare care are ca rezultat intre-

ruperea ac{iunii neurotransmildtorului

gi

evitarea secre{iei unor cantitili excesive de

substan{d; b) degradarea chimicd a neuro-

transmildtorilor printr-un proces in care

enzimele existente Ia nivelul nrembranei
neuronului receptor reac{ioneazd cu neuro-

transmilhtorul qi determind distrugerea

acestuia.

funclii cognitive. S-a demonstrat cd celulele cerebrale care produc ACh tind sd se
degenereze la pacienlii cu boala Alzheimer

gi, in consecin(d, produclia cerebral5 de

ACh este redusS; cu cAt este mai redusd
secrefia de ACh, cu at6t este mai severi
pierderea menroriei.
ACli se rnai elibereazd de asemenea la
nivelul pldcilor ueuromusculare (forrnaliuni de legdturd intre o termina{ie nervoas[
gi fibrele musculare striate), fiind direclio-

natl cdtre pldcile terminale,localizate la

nivelul fibrelor musculare. Pe suprafafa
butonilor terminali se gdsesc molecule receptoare, care sub ac{iunea ACh declarrgeazd contracfia musculard. Anurnite medicarnente sau droguri care reduc secrefia de

Neurotransmifitorii

gi

neuroreceptorii

ACh au ca efect paralizia

musculard;

toxina bacilului botulinic, care

se dezvoltd

in conservele pdstrate in condilii necoresSe cunosc pAnd

in prezent peste 50

de

neurotransmitdtori gi cu siguran{d numdrul

acestora va creEte in viitor. Unii neurotransmildtori au in componenta lor mai
multe tipuri de rnolecule receptoare, avdnd
astfel mai multe efecte. Existd neurotransmildtori care au doud tipuri diferite de moIecule receptoare, exercit6nd un efect
excitator in anumite zone ale sistemului
nervos qi inhibitor in altele.
Acetilcolina (ACh) este u11 neurotransmildtor aflat in multe sinapse din organism; ea are in general un efect excitator
insa poate avea Ei efect inhibitor (in func{ie

tipul moleculelor receptoare existente la

nivelul membranei neuronului receptor).
ACh se gdsegte irr special in hipocamp,
structurd cerebrald care define un rol cheie
in formarea noilor confinuturi mnezice
(Squire, 1987). in boala Alzheimer, o
de

boald deosebit de gravS caracteristicS b5trAne{ii care are drept sirnptome principale
deteriorarea severd a menroriei gi a altor

punzdtoare, blocheazd receptorii ACh de la

nivelul sinapselor neuromusculare gi poate

provoca rnoartea, prin paralizia musculaturii respiratorii; unele gaze folosite in

rdzboi precum gi multe pesticide produc
paralizia prin distrugerea enzimelor care
degradeazd ACh in momentul descarcdrii
neuronale, avAnd loc astfel o cregtere
necontrolatd a cantitatii de ACh la nivelul
sistemului llervos, astfel cd transmiterea
sinapticd normald devine irnposibi15.
Norepinefrina (NE) este un neurotransrnifdtor produs, in principal, de neuronii trunchiului cerebral. Doud binecur.roscute droguri, cocaina qi amfetaminele,
prelungesc ac{iunea NE gi incetinesc procesele de reabsorblie. Datoritd intArzierii
procesului de reabsorblie, neuronii receptori sunt activa{i pe o perioadS. mai mare de
timp, astfel explicAndu-se efectele lor psihostirnulante. Prin contrast, Iitiul determind procesul invers, de accelerare a reabsorbliei NE, ducAnd astfel la aparilia unei

44

Introducere in

dispozilii depresive. Orice substan{d care

produce hiper- sau hiposecrelia cerebrald
de NE, produce gi modificdri ale dispoziliei.
Un alt neurotransrnil6tor important este

acidul gama-aminobutiric (GABA), unul

dintre inhibitorii majori din sistemul nervos. Spre exernplu, substan{a denumitd picrotoxind blocheazd receptorii GABA gi, irt
absenla influenfelor inhibitoriiale GABA, se
produc convulsii. datoritf, absen{ei control

u lu

i rni gcdri lor musculare. Efectul tran-

chilizant al anurnitor medicamente folosite

in tratamentul pacien{ilor anxiogi se datoreazd conlirrutului de GABA (respectiv

ac{iunii inhibitorii a acestuia).

Alte substante care deterrnind modificdri ale dispoziliei sunt clorpromazina

gi LSD, care favorizeazd cregterea sau
diminuarea concentrafiei anumitor neuro-

transmi{6tori. Clorpromazina, un medicament fo I os it in tratarn entu I sch izofren i e i,

blocheazd receptorii dopaminei qi permite
trecerea selectivl a mesajelor. Excesul de

dopaminS la nivelul sinapsei se intdlnegte

in schizofrenie, iar diminuarea concentraliei acesteia, irr boala Parkinson. LSD

cu structura chirnicd a
serotoninei, substanlI care influen{eazd
emotivitatea. Dovezile aratd cd LSD se
acumuleazd in anumite celule cerebrale
unde mimeazd acfiunea serotoninei gi le
este asemdndtor

suprastirnuleazS.

Glutamatul, un neurotransmilStor cu
efect excitator, se gdsegte la nivelul neuronilor din sistemLrl uervos central, in proporfie rnai mare decdt orice alt neurotransrnifdtor. Existd cel pu{in trei tipuri de
receptori de glutamat, dintre care unul
joacd un rol deosebit de important in invd-

lare gi memorare

receptorul NMDA

(dupd nunrele substarr{ei chimice N-metil

D-aspartat care se folosegte in detectarea

ps

ihologie

acestuia). Neuronii de la nivelul hipocarn-

pului (o structurd cerebralS

sitLratd in
apropierea centrului creierului) con{in o
cantitate rnare de receptoriNMDA gi existd dovezi cd aceastd zon6, are un rol
deosebit de irnportant in achizi{ionarea de
noi con{inuturi mnezice.

Receptorul NMDA difera de ceilalli

receptori prin faptul cd activarea sa este
posibi16 doar prin sernnale succesive provenite de la doi neuroni diferili. Sernnalul
provenit de Ia primul neuron sensibilizeazd
rnembrana celulei in care se afld receptorul

NMDA, iar senrnalnl provenit de la

al

doilea neuron va activa receptorul. CAnd

are loc o asernenea convergenfd a semnalelor, receptorul NlvlDA permite unui t.turndr mare de ioni de calciu sd patrundd in
neuron. Acest influx de ioni pare s5 cottducd la o modificare de lungf, duratd a
rnembranei neuronale, arnpIificdndu-i responsivitatea la semnalul inilial. atuncicAnd
acesta reapare dupd o anunritd perioada de

timp. Acest fenomen poarld nutnele de poten{are de lungi durati - PLD (fi5.2.6).
Un astfel de mecanisrn, prin care convergenta a doub semnale poten{eazd o sinapsd, asigurd o posibila explica{ie a capacitAtii de asociere la nivel rnnezic a doud

evenimente care au loc separat. intr-un

experiment de invd{are asociativd, sunetul
unui clopo{el este imediat urmat de prezentarea hranei, care produce saliva{ia. Dupd
mai multe asocieri s-a observat cd se declangeazd salivalia chiar in situalia in care
se prezintd doar sunetul clopo{elului - este

un posibil indiciu al laptului cd semnalul

,,clopo(el" gi semnalul ,,mAncare" au avLlt
ac{iune convergentA la nivelul sinapselor,

NMDA
olera o teorie a asocierii rnrtezice a evenimentelor care, degi destul de coutroversatd. a fost preluatd de multi cercetdtori
(Zalutsky gi Nicoll, 1990).
detenninAnd salivatia. Mecanismul

Ba:ele biologice ale psihologiei

.l

45

ar

f
Receptor

activat

ll
"

l'l
I
I

Neurotransmilator

{l,
t'fl*,l'

aa'tr

*$ffifl

ffi

MembranA
depolarizate

Neuroreceptor

Fig. 2.6. Receptorul NMDA gi PLD. Diagrama ilustreazd un posibil mecanisnr prin care
receptorii NMDA deterrnind modiJicdri de lungii duratii ale legiinrii sinaptice (PLD.). Ccind
neurolransntildtorii (reprezentali in /igurd prin triunghiuri) sunt eliberali de primul neuron

senrnalizator, ei activeazd receptorii non-NMDA ai neuronului receptor care depr,tlarizea:d parlial

nrenbrana celulard. Aceastd parlictld depolari:are sensibilizeazd receplorii Nll'lDA astfel c'd
aceStia pot fi acum activali de neurolransmildtorii g,lutamat (reprezentali in./igurd prin pdtrale)
care provin de /a cel de-al doilea neuron semnalizator. Ac'tivarea receptorilor l{MDA deterntind
deschiderea canalelor de calciu ctsociate. Pe ntdsttrd ce ionii de calciu pdlrund in celtrld, ei
interaclionea:ii cu diferile enzime (reprezentate in.figurd prin cercuri) intr-un mod crn'e, probubil,
deterntind reslructurdri la nivelul netnbranei celulare. Aceastd restructurure tlalernittd creStereo
sensibilitdlii neuronului receplorfald de neurotransmildtorii provenili de la primul neuron, cctre
are acum posibilitatea de a ac'tiva neuronul receptor prin el insusi (acest lucru cleterntind PLD).
limbaj plastic, putem afirma cd orice neurotransmildtor trebuie sd se ltotrireascri cu un
receptor. Multe dintre medicarnentele cele mai
folosite, de la tranchilizantele cum ar fi diaze-

Psihologia nnleculord
In mornentul in care impulsul nervos ajunge
in segmentul tenninal al axonului, moleculele
de neurotransrnil6tori sunt eliberate. traverseazi spaliul sinaptic Ai se combinl cu rnoleculele
receptorilor dc la nivelul membranei neuronului receptor. Combinarea celor doud tipuri de
molecule schimbd proprietilile electrice ale
neuronului postsinaptic qi determind fie activarea, fie inactivarea acestuia.
Pentru a-qi indeplini rolul, orice cheie trebuie sd se potriveascd cu un l6cat; folosind un

pamul, pdni la drogurile puternice de tipul

.,crack-ului", interactioneazi cu rnoleculele
receptorului intr-un mod sirnilar neurotransmi1^dtorilor; rnoleculele acestor droguri. avdnd
aproxirnativ aceeagi struclura ca a neurotransmilStorilor, aclioneazi ca gi cum ar fi cheile
lacdtului moleculelor receptoare. Un exemplu
elocvent pentru aceastd asemdnare il constituie
opiaceele, o clasd de droguri care include
heroina gi morfina, care in forma moleculard se

aseanlan6 cu un grlrp de neurotransmilitori

cerebrali denumili endorfine, ce au drept efect
princ ipal atenuarea dureri i. Descoperirea faptu-

lui cd opiaceele mimeazd aparilia naturald

46
unor substante secretate la nivel cerebral,

I ntrodtt

determinat o intensificare considerabi16 a cercetArilor in domeniul modifi cdrilor biochimice

care reduc stresul 9i durerea. Persoanele cu
rezisten{d rnare la durere se pare cd dispun de o

capacitate iegitd din comun de a intensifica

producgia acestor substanle in caz de nevoie.
Cercetirile efectuate cu o endorfinb (encefqlina), au oferit o explicalie faptului cd o substan{a care inlatura durerea (cum este morfina)
induce dependenla fizicd. In condi{ii normale,
encefalina ocupd un anumit num6r de receptori
ai opiaceelor; morfina atenueazf, durerea prin
combinarea cu receptorii care au rimas neocupafi, insl in cantitate prea mare detemind
scdderea secreliei de encefalintr gi creqterea
numdru^lui de receptori pentru opiacee necombina{i. Intr-o asemenea situalie, necesarul de
morfind pentru ocuparea receptorilor liberi gi
reducerea durerii este mai mare. Dacd tratamentul cu morfind nu este regulat, receptorii
pentru opiacee rSmdn liberi, cauzdnd simptome
dureroase de intrerupere. Faptul ch la nivel
cerebral se sintetizeazd substan{e similare opiaceelor a fost invocat ca motiv pentru folosirea
acestora in diferite situalii: activitdlile fizice
determind cregteri ale secreliei de encefalinS,

lucru care induce o creftere a performanlei

fizice; specialigtii in acupuncturl considerd ci
acele folosite stimuleazi secre{ia de encefalin[,
aceasta ac{iondnd astfel ca un anestezic natural.

Nu existf, totugi dovezi care si confere certitudine acestor tipuri de afirma1ii.

Substan{ele psihoactive, cum sunt opiaceele, influen[eazd activitatea psihicd gi dispozi1ia. producAndu-gi efectele prin alterarea
unuia dintre sistemele de neurotransmititori.
Medicamentele au acliuni diferite la nivelul
aceleiagi sinapse; unele pot mima efectul unui

neurotransmi{itor specific, altele pot ocupa

locul receptorului, determindnd blocarea neurotransmildtorului normal, iar altele pot influenla
procesele de reabsorblie sau degradare; acliunea acestora fie sporegte, fie descregte eficienta transmisiei neuronale.
Doui. asemenea medicamente,
^clorpromazina qi rezerpina, gi-au dovedit ehcienla
in
tratamentul schizofreniei (o tulburare mentalE
care va fi prezentat6 mai pe larg in capitolul
I

6). Aceste substan{e ac}ioneazi asupra norepi-

nefrinei gi dopaminei, dar ac{iunea antipsi-

cere in ps i h ologie

datoreazd in special efectului lor

asupra dopaminei. Se pare cd clorpromazina

hotici se

blocheazd receptorii dopaminei, in timp ce

rezerpina reduce nivelul doparninei prin distrugerea veziculelor de stocare din tenninalele
sinaptice. Eficienla acestor medicamente in
tratarea schizofreniei a dus la elaborarea unei
teorii dopaminice care sustine cI schizoffenia
se datoreazd unei intensificdri a acJiunii dopaminei in anumite zone cerebrale. Dovada-cheie
a acestei teorii este faptul cd substantele antipsihotice par s[-gi exercite efectele prin blocarea transmisiei impulsurilor de citre moleculele de dopamind. Degi a cAgtigat mulli
adepli, teoria dopaminicd a schizofreniei nu
este pe deplin confirmatA $tiintific - incercdrile
de a demonstra existenfa unei concentra{ii nrai
mari de dopamind la persoanele care sufer6 de
schizofrenie. in cornparalie cu persoanele normale, nu au avut un rezultat concludent.
Cercetarea asupra sistemelor neuroreceptoare a alut o contribulie deosebitd la inlelegerea modului de acliune a unor medicamente
care, degi descoperite accidental, au necesitat
ani intregi de cercetare in vederea imbundtafirii
efectelor lor terapeutice. in prezent, in condifiile in care se qtiu din ce in ce mai multe
despre neurotransmil6tori gi receptori, este
posibild producerea unor medicamente noi $i
imbundt[{irea lor intr-o man ierd sistematic5.

in ultimii l0 ani s-au realizat

importante

progrese

in domeniul bazei moleculare a

comunicdrii interneuronale, dovezile experimentale referindu-se la sute de tipuri de nrolecule

nu doar neurotransmilEtori qi receptori,

ci gi enzime care ii produc qi ii degradeazd,

precum gi diverse alte molecule care moduleazd acliunile acestora (Groves gi Rebec,
1992). Trebuie sd recunoagtem totu$i cd odata
cu identificarea unei noi molecule s-au descoperit gi efectele acesteia in cel pulin doud boli

sau dou6 forme ale unei boli psihice gi, ca

urmare, existi oameni care au beneficiat de
efectele terapeutice ale acestor descoperiri.
CercetSrile din acest domeniu au fost extrern de

productive, iar folosirea tot nrai frecventd

denumirii de psihologie ntoleculard (Franklin.

1987) susline o idee de bazd: procesele mentale
precum gi anomaliile acestora pot fi abordate in
termeni de interactiune neuronal6.

Bazele biologice ale psihologiei

47

Organiz ar ea sistemului nervos

Toate pd(ile componente ale sistemului
neryos interacfioneazd,; din motive didactice insd., in cele ce unneazd se va mentine
delimitarea acestuia in doui ramuri principale care, la r6.ndul lor, sunt fomrate din
doui subramuri.
Sistemul nervos central cuprinde totalitatea neuronilor cerebrali qi spinali. Sis-

temul nervos periferic cuprinde nervii

care asigurd legltura dintre segmentele
cerebrale gi mdduva spindrii, pe de o parte,
gi segrnentele organismului, pe de altd parte; sistemul uervos periferic este format din

sistemul nervos somatic Ai cel vegetativ.

Nervii senzitivi ai sistemului nervos
somatic preiau infonna{iile despre stimulii
exteriori de la nivelul receptorilor situa{i in
tegument sau musculaturd, gi le transmit

sistemului nervos central; datoritd acestor

nervi suntem capabili sd simfim durerea,
presiunea gi varialiile de temperatur[. Nervii
motori ai sistemului neryos somatic conduc
impulsurile de la nivelul sistemului neryos
central cdtre rnusculaturd, unde determind
migcarea voluntard gi contribuie la adaptarea

posturalI qi men{inerea echilibrului.

Nervii sistemului nervos vegetativ
conduc impulsurile nervoase de la sau
cdtre organele interne, controldnd procese
ca respira{ia, frecven{a cardiacd gi digestia.

O prezentare mai detaliatd a acestei ramuri

a sistemului nervos va fi realizat6 intr-o

altd secliune a acestui capitol.
Cele mai multe fibre nervoase, care
leagd intre ele diferitele segmente ale organismului, se reunesc la nivelul ntdduvei
spindrii, o masd compact[ de substanld
nervoasd aflatd in canalul medular gi protejatd de vertebre, ce are o circumferin{d
aproximativ egal6 cu cea a degetului mic.
Cele mai simple reflexe stimul-rdspuns
sunt executate la nivel medular. Un
exemplu este cel de extensie a membrului
inferior ca rdspuns la lovirea tendonului
din zona rotulei. Medicii folosesc in mod
frecvent acest test pentru a verifica eficien{a reflexelor spinale. Funclia naturald a
acestui reflex este aceea de a produce
extensia membrului inferior atunci cAnd
asupra genunchiului aclioneazd for{a gravitalionald, astfel incAt organismul sd
adopte pozilia bipeda. Atunci cAnd tendonul este uqor lovit are loc contracfia
mugchilor corespunzdtori gi trarrsrniterea
unui semnal de la celulele senzoriale aflate

in muqchi - prin intermediul neuronilor

senzoriali - cdtre mdduva spinirii. La nivel

medular, neuronii senzoriali stabilesc leg5turi directe cu motoneuronii, care retransmit impulsurile cdtre acelagi mugchi. de-

48

Inl r odu cere i n ps

clangdnd contractia r.r-luscLrlare qi extensia

mernbrului inferior. Deqi acest rdspuns

poate sd apard exclusiv la nivel medular
fdrd nici o intervenfie din partea creierr.rlui.
el poate fi rnodulat de mesajele provenite
de la centrii nervogi superiori. Dacd str6ngeti mdinile chiar inainte de atingerea ten-

ho

ogie

donului, migcarea de exteusic se va amplifica. Sau daca dorifi in mod corrgtient sd

inhiba{i acest reflex ?n momentul in care
medicul atinge tendonul. putefi reugi. Mecanismul debazd este deci localizat la nivel medular. insi poate fi nrodificat de cdtrc centrii ccrebrali superiori.

Structura creierului
Faptul cd anumite structuri cerebrale

Stratul extern
Cortex
rebral

ce

Sistemul

sunt clar delimitate pe cAnd altelc nu. a generat uumer-oase polenrici in legdtula cu

localizarea unor arii cerebrale gi funcliile

acestora. Din motil'e didactice se acceptd

faptul ca creierul urran este alcltuit dirr

trei straturi concentrice: (a) stratul ilttern.
(b) sistemul linbic qi (c) enrisferele cere-

!'

limbic i

brale (cerebrurn).
In figura 2.7 sunt prezentate raporturile
gi legaturile existente intre fortnaliLrnile
nervoase superioarc (aceasta figLrrd poate

Stratul
intern

fi

comparatA cu figura 2.8, in care este prezentatd o sec{iune transversalf, a creierului

urnan).
Cerebel

Trunchi
cerebral

Stratul intern

Fig.2.7, Cele trei straturi concentrice ale creierului uman, Slrlc'luru cerehrald inlernd Si sistenrul linbic.sunl reclale in inlregine, insd emisfera cerebrald .sldngd a .fosl ontisci. Cerebelul
conlrolea:ri echil ibrul Si coordonat'ea nrusculard; tolontusul constituie o slalie-releu penlnt
nresajcle provenite de la organele de siml; hipotalanrusul (care nu esle prezentat inJigurii, dar
este locali:at sttb Ialanrus) reglea:d aclititatea
endocrind Si proc'esele de menlinere avielii, atnt
arf lenperatura corpului Si ntetabolisntul. Sis-

lemttl lintbic intetvine in salis-facerea nevoilor

hiologice Si in entolionalitate. Cortexul cerebral

(o masd de substonl[t nen,oasd care

ctc:operci

emis;fbrele cerebrale) esle centrul proceselor

ntenlale superioare. Lu ocesl nivel ure loc prelucrarea infornta!iilor senzoriale, inilierea acliunilor volttntare, luarea deciziilor Si elaborarea
proiectelor.

Stlatul intenr inclucie cea mai lrarc parte a trunchiLrlui cerebral. Segnrentul terminal al nrdduvci spinarii se largegte la
acest nivcl gi formeazd bulbul rahidian.
strllctura ncrvoasd ce are ca funclii principale conlrolLrl respiraliei gi a reflexelor
posturale. refle\e care ajutd la nren{inerea
pozilie i bipede. La acest nivel se realizeazl.
de asernenea. incrucigarea librelor llervoase
ce provin din rndduva spindrii; prin internrediul lor fiecare enrisfer[ cerebrald este
conectatd cu jumStatea corpului de pe
paftea opusd.

CEREBELUL. Situat in spatele trunchiului cerebral gi la partea superioard a

49

Ba:ele biologice ale psihologiei

Corpul calos
Talamus

Cerebrum
Epifiza
(glanda pinealS)

Hipotalamus
Glanda hipofizi
(pituitara)
Creierul mijlSciu

--E-

Puntea

Cerebel
{:i
/

/;

1a'^\

,1.

lui&iolio

Bulbul ra!,fdian

**\L

.vt

'*
,f"&t

Miduva

spinirii
Fig. 2.8. Creierul uman. Aceastii reprezentare scltenalicd prezintd principalele
strucluri care compun sistemul nert'os central. (infigurd nu este redatd decat parlea
superioard a mddrwei spindrii.)
bulbului rahidian, cerebelul prezintd pe suprafata sa nunleroase circurnvolutii. Func1ia cea rnai inrpoftantd a cerebelului este
aceea de coordonare a mi$cerilor involuntare, migcdrile voluntare aflAndu-se sub
controlul centrilor situa{i in etajele supe-

rioare ale sisternului uervos. LeziLrnile

cerebelului duc la aparitia rnigcdrilor sacadate, involuntare.

TALAMUSUL

Hipotalamusul are dimensiuni mult

nrai rnici gi este localizat sub talamus.
Centrii hipotalarnici coordoneazd aportul
alirneutar. apoflul lridric ai conrportarnentul sexual. Un alt rol irnporlant este reglarea activitatii endocrine gi men[inerea
homeostaziei (funclionalitatea caracteristicd stdrii de nonnalitate

a organisrnului:

normalitatea temperaturii,

$I

HIPOTALAMU-

SUL. Talamusul este situat chiar deasupra

trunch i ul ui cerebral, intre enr i sferele cerebrale, gi este alcdtuit din douf, structuri de
forrnd ovald - nucleii bazali. O regiune a
talamusului ac[ioneazd ca sta{ie de releu pe
traseul cdilor de conducere ale analizatorilor, orierrtAnd inforrla[iile prirnite de la

analizatorii vizual, auditiv, tactil gi gustativ, cdtre centrii superiori ai sisternului

nervos. O altd funclie talanricd irnportantd
este controlul stdrii de veghe gi de somn.

ritmului
cardiac gi a tensiunii arleriale). in condilii
de stres, homeostazia este men{inutd ca ur-

mare a activitAtii hipotalaniice: transpirdm

atunci cdnd creqte tenrperatura corpului gi

in caz de scddere a temperaturii, ambele procese av6nd ca obiectiv

restabil irea ternperaturi i normale.
avern frisoane

Hipotalamusul joacd, de asenrenea un

rol inrportant in cadrul proceselor erno!ionale gi irr elaborarea rdspunsului la stres;
stimularea electricd cr.r un curent de intensitate medie a anur.r.ritor arii lripotalarnice

50

I ntrodtrcere

are ca rezultat aparifia unei stdri de pl6cere,

in timp ce stirnularea altor zone produce

senza{ii de nepldcere gi teami. Prin intermediul conexiunilor existente intre aceastd
formafiune nervoasd gi hipofizd, care se
afld imediat sub hipotalamus (v. fig. 2.8),

se exercitS controlul hipotalarnic asupra

activitdtii endocrine (a secreliei lronnonale). Controlul hipotalarnic are o irnportanld
deosebitd in cazul in care organismul trebuie sd mobilizeze un set complex de procese fiziologice (rdspunsuri de tip .,luptd
sau fugi") pentru a face fap situaliilor de
urgerr[d. Din acest rnotiv hipotalamusul
mai este nurnit gi ,,centrul stresului".

SISTEMUL RETICULAT. Sisternul

reticulat este alcatuit dintr-o relea de fibre
nervoase care se intinde de la nivelul trunchiului cerebral pAnb la talamus, traversAnd
diferite alte structuri cerebrale, Cel mai
irnpoflarrt rol al acestei structuri este colltrolul stdrii de veghe - stimularea cu urr
curent continuu prin intermediul unui electrod implantat in sisternul reticulat al unui
aninral (cAine sau pisicl) duce la iustalarea
sornnului, iar stimularea cu un curent alternativ deterrrr ind trezirea.
Sisteniul reticulat joacd de asemenea un

rol important in focalizarea aten[iei

fi-

brele provenite de la to{i analizatorii ajung

in sisternul reticulat, acesta aclionAnd ca un
filtru ce pennite trecerea selectivd a mesajelor senzoriale cdtre coftex. Prin urmare,
starea noastrd de congtiin{5 este permanent
influenfatd de procesul de filtrare care are
loc la nivelul sistemului reticulat.

Sistemul Iimbic
Stratul intern al creierului este inconjurat de sistemul limbic, un ansamblu de
structuri nervoase (fig. 2.1) care prezintd
multiple legdturi cu hipotalarnusul gi care

in ps ihologie

exercitd un control suplimentar asupra

unor compoftamente instinctuale (pe lAng[
cel exercitat de cdtre hipotalamus gi trunchiul cerebral). Anirnalele care posedd un
sistem limbic rudirnentar, cum ar fi pegtii
gi reptilele, executd activit5ti cum ar fi
atacul in vederea hrdnirii, fuga de pericol gi
imperecherea, prin interrnediul unor compoftamente stereotipe. La mamifere, sisternul lirnbic pare sd inhibe anurnite ptiltent-uri
instinctuale, perrnitAnd organismuIui o rnai
mare flexibilitate gi adaptabilitate la schinbdrile rrrediului inconj urdtor.
O parte a sistenrului limbic, hipocampul, deline un rol deosebit in cadrul rremoriei; indepdrtarea chirurgicald sar.r lezarea
accidentalS a acestei structuri duce la alterlri grave ale capacit5lii de stocare a evenimentelor recente. insd nu influen{eazd

reactualizarea amintirilor mai vechi. La

refacerea completd dupd o asenrerlea interven{ie nu se inregistreaz6, dificult6li de re-

cunoagtere a prietenilor mai vechi sau

reamintirea eveninrentelor indepdrlate in
tinrp, se men{ine capacitatea de scris gi de
citit, precum gi alte abilitAti dobAndite in
trecutul indepdrtat. Va fi insd dificilS reamirrtirea evenirnentelor care s-au petrecut
incepAnd cu un au iuaintea interven{iei chi-

rurgicale sau a accidentului gi imposibila

rearnintirea evenimentelor sau a persoanelor intdlnite dupa aceea. Este posibil, de
exemplu, ca un asemenea bolnav sd nu
recunoascd o persoand cu care tocmai a
petrecut mai mult timp, sd facd acelagi
lucru zilnic ai sd nu gi-l amintcascd sau sd
citeascd acelagi ziar in fiecare zi fdrd a-i
re{ine con{inutLrl (Squire, 1992).

Sisternul limbic este de asemenea

irrrplicat in comporlamentul emo{ional.
Maiuru{ele cu leziuni in anumite zone ale
sistemului limbic prezinta reactii de furie
la provocdri minore (lucru care demonstreaz6,cdzona distrusd exercitd o influentl

5l

Ba:ele biologice ale psihologiei

inhibitorie). Maimu{ele cu leziuni in alte

zone ale sisternului limbic nu mai exprimd
un comportament agresiv qi nu mai arat[
ostilitate, chiar gi atunci cAnd sunt atacate.
Ele ignord pur gi sirnplu atacatorul gi se
comportd de parcd nu s-ar int6mpla nimic.
Descrierea creierului ca un ansamblu de

trei structuri concentrice nu trebuie sd determine considerarea acestora ca fiind independente una de alta. Pentru a inlelege
mai bine aceast[ afinna{ie, putem face o

trebuie sd funclioneze impreund. in mod

similar, analiza informaliilor provenite de
la organele de sirn{ necesit6 un anume tip
de calcul qi proces decizional (pentru care
encefalul este specializat), diferit de procesul care controleazd o succesiune de
activitAti reflexe (sistemul limbic). Ajustdrile fine ale activitdlii musculare (cum ar

fi scrisul

sau interpretarea la un instrument

computer are func{ii specializate, dar

muzical) necesitd implicarea unui alt sistem de control, in acest caz mediat de
cerebel. Toate aceste activit6ti sunt organizate intr-un sistem integrat care men{ine

pentru a avea cele mai eficiente rezultate

integritatea organ i smul u i.

analogie cu releaua de computere. Fiecare

al computerului, multitudinea axelor la care se

efectueazi mdsurdtorile gi faptul cd rezultatul
este imaginea unei secliuni transversale a creierului (in limba greacd ,,tomo" inseamnb,,tdie-

Metode de vizualizure s
activitdtii cerebrsle
Pentru a se obline imagini detaliate ale cre-

ierului uman in via{6, s-au dezvoltat tehnici

speciale care sd nu provoace pacientului sut-erinf[ sau leziuni. Inainte de perfeclionarea

acestor tehnici, Iocalizarea gi specificitatea

diferitelor afecliuni cerebrale se putea realiza
tie pe cale neurochirurgicald, fie prin complicate exploriri neurologice, fie prin necropsie. Noile tehnici, computerizate, au devenit
accesibile cu pu{in timp in urmd.
O asemenea tehnicd este computer-tomografia (abreviatd prin CT), care constd in expunerea cutiei craniene la un fascicul de raze X gi
m6surarea cantitatii de radia{ii care o traverseazA.

Aspectul inovator al acestei tehnici este

faptul cd se realizeazi rndsurdtori pe sute gi

chiar mii de axe transversale ale cutiei craniene, mdsurdtori care sunt ulterior introduse
intr-un computer unde, prin efectuarea unor
calcule, se reorganizeaz6 informaliile sub forma unor imagini redate fie pe un filrn fotografic, fie pe monitor. (Secliunea transversald
poate fi realizatd in orice unghi gi la orice
nivel.)'fermenul de,,tomografie computerizatd
arial6" subliniazd rolul deosebit de important

tura" sau,,sec!iune").
O metodd mai noui 9i mai perfec{ionatd

imageria prin rezonan{i magneticl (prescurtat IRM). Scanerele utilizate in aceastb

este

investigalie sebazeazd pe cdrnpuri magnetice

puternice, unde radio gi computere care elabo-

reazi imaginea. In cadrul acestei proceduri

pacientul este agezat intr-un tunel in interiorul
unei mase metalice compacte care exercit6 un
foarte puternic ciimp magnetic fiind supus unei
emisii radio cu o anumitd frecvenfd, situa{ie in

care lesuturile emit un semnal care poate fi

mdsurat. Ca gi in cazul tomografiei, se realizeazd mii de asemenea mdsuritori care sunt
ulterior prelucrate de un computer, prelucrare
care are carezultat o imagine bidimensional6 a
pa4ii anatomice studiate, Printre specialigti,
aceastA tehnicd este uneori denumitd rezonanld
magneticd nucleard(din cauza faptului cd ceea
ce se mdsoari sunt varialiile nivelului energetic
al nucleului atomilor de hidrogen din organisrn.

determinate de emisia de unde radio). Majoritatea specialigtilor preferd omiterea termenului de ,,nuclearSo' din cauza faptului cd
s-ar putea confunda, prin referirea la nucleu, cu

radiagiile nucleare.
IRM are o nrai mare precizie fa16 de CT in

cazul diagnosticdrii afecliunilor cerebrale

gi

52

I ntr

medulare: intr-o secliune IRM se poate pune in

evidenfd scleroza rnultipld (lucru care nu este
posibil prin intermediul C1'). inainte de aparilia
acestei tehnici, diagnosticarea sclerozei multiple necesita internare gi explorari speciale, care
constau in injectarea unei substanle de contrast
in jurul maduvei spindrii. IRM se doredeqte a fi
uti16 gi in diagrrosticarea akor afecliuni medulare sau ale trunchiului cerebral, curn ar fi hernia de disc. tumorile gi maltbrrtraliile congenitale.
CT qi IRM oferd deci o imagine anatolxicA
a structurilor cerebrale. in situalii in care este
nevoie de evaluarea nivelului activit[tii neuronale in dilerite zorre cerebrale, se tolosegle o
procedurd de scanare computerizatd denumitd
tomografie prin emisie de pozitroni (prescurtatd 'IEP). Aceast[ tehni cd se bazeazdpe faptul
cd fiecare celuld din organism are nevoie de
energie pentru desfigurarea proceselor metabolice, iarneuronii cerebrali utilizeazd ca sursd de
energie glucoza extrasA din sdnge. O cantitate
micd de cornpus radioactiv se cornbind cu glu-

coza,

in aga fel incdt

oducere itt ps i ltol ogi

fiecare nrolecula

de

glucozd sd aibd ata9at6 o.,etichetb" radioactivd.

lnjectarea unei asemenea substanle face ca
glucoza..lnarcata radioactiv" si fie utilizari de

celulele cerebrale intr-o modalitate similard

glucozei obignuite. Scanerul tomografului utilizat in acest tip de explorare este un detector
foarte sensibil a[ radioactivitilii (nu se asearnd-

nd aparatelor cu raze X, care' entil raze X, ci

nrai degrab6 detectorului Geiger. care mdsoartt
radioactivitatea). Neuronii cerebrali cu cca r"nai
intensi activitate vor absolbi cea urai tnare
cantilate de glucoz6, deci vor avea o radioactivitale rnai nrare. Scanerul TEP nrdsoard radioactivitatea, iar informaliile colectate sunt apoi
transferate cornputerului, care le prelucreazd
sub forma unei imagini colorate a sectiunii
cerebrale investigate (in cadrul acestei imagini,
diferitele culori reprezintd diferite niveluri ale
activitatii neuronale). Mdsurarea radioactivitalii
se realizeazd prin interrnediul unei ernisii de
particule incircate pozitiv, denurnite din aceas16cauzir po:itroni (de aici denumirea de tomografie prin enrisie de pozitroni).
in rneclicina, pebazarezultatului la l'EP se
poate diagnostica o mare diversitate de afec{iuni cerebrale: epilepsia, accidentele vasculare,
tumorile cerebrale g.a.m.d. in cercetarea psihologic6, TEP a fbst utilizatl pentru a compara
activitatea cerebrali a persoanelor cu schizofrenie cu cea a persoanelor sdndtoase: s-a constatat existenla unor diferen{e intre nivelurile
metabolice ale anumitor arii corticale (Andreasen,
1988). Aceasta tehnici a mai fost de asernenea

utilizati in identificarea ariilor cerebralc activate in timpul diferitelor activitdli care irnplicd

funclii nrentale superioare, cum ar fi audilia

muzical6, efectuarea unor calcule maternatice
sau vorbirea (Posner, Petersen, Fox gi Raichle,
r

Fig.2.9. Scaner IRM care redd o

im

agine tr ansv ers a I d a cr e ierul ui.

e88).

Cele trei metode prezentate (CT, IRM 9i

TEP) s-au dovedit a h extrem de utile pentru
studierea relaliilor existente intre activitatea
cerebrald gi compoftament, fiind in acelagi timp
gi o dovada a progreselor inregistrate in psihologie datoritd dezvoltarii altor gtiinle (Pecura
pi Martin,

l99l).

53

Ba:ele biologice ale psihologiet

Fig. 2.10. a * Intagine PET care prezintd trei zone ale emisferei stangi;

- Zonele de culoare rosie indicd maximul de activitate a creierului; zonele de

culoare albastrd indicd minitttul de activitate a creierului.

Emisferele cerebrale
Segmentul cerebral al sistemului nervos al omului este mult mai dezvoltat
conrparativ cu al altor organisme, iar zona
cea mai dezvoltatb a acestuia este scoar(a

cerebrali (corlex - in latind

,,scoar{6 de

copac". Cortexul cerebral este format, in

cea mai mare parte, din corpi celulari gi
f-ibre amielinice, avdnd culoarea cenugie de unde denumirea de ,,materie cettugie".
Partea interioard a emisferelor cerebrale
este formatd din prelungiri axonice mielinizate, de culoare albd.

Structura emisferelor cerebrale

La mamiferele inferioare, cum este
gobolanul, corlexul are dimensiuni reduse
;i este slab dezvoltat; pe rndsurd ce inaintdm insd pe scara filogeneticd cdtre mamiferele superioare, se inregistreazd o serie
de salturi cantitative gi calitative (cregterea

ponderii emisferelor cerebrale qi accentuarea circumvolufiilor cerebrale), care fac

sd creascd complexitatea structurald a

emisferelor cerebrale.
Tofi analizatorii (de exernplu simlul vizual, auditiv gi cel tactil) proiecteazd informa{iile spre ariile corlicale specifice. Miqcdrile corpul u i (rdspunsr-rri le motori i) sunt
controlate de cdtre o altd arie corticalS.
Restul cortexului - care nu este nici senzorial nici motor - este alcdtuit din arii de
asocia{ie. Aceste arii corlicale sunt legate
de alte aspecte comportamentale - rne-

moria, gAndirea gi lirnbajul, ocupAnd cea

mai mare parte a coftexului uman.
Inainte de a discuta despre topografia
acestora, sunt necesare cAteva repere pen-

tru

descrierea ariilor emisferelor cerebrale. Cele doud emisfere cerebrale sunt,

in linii mari, simetrice gi sunt despa(ite
anteroposterior de o falie adAnc6. Deci prima noastrd sistematizare este cea a impdrlirii in emisfera dreapti gi stffngi. Fiecare
emisferb este irnparf itd in palru Iobi:
frontal, parietal, occipital gi temporal
(fig.2.11). Lobul frontal este separat de

54

I ntr r,tclu ce

lobul parietal prin scizura centrall, care

se intinde din vArful capului pAnd aproape
de ureche. Delinritarea dintre Iobul parietal

gi cel occipital este rnai pu!in precish insd,

pentru scopurile noastre, este suficient sd

se considere ca lobul parietal se afld la

re i n ps i hol ogi

partea superioard a capului gi in parlea posterioard a scizurii centrale, iar lobul occipital in partea posterioard a cutiei craniene.
Lobul temporal este delirnitat de o scizurd
adAncd, situata pe paftea laterald, denun"riti

scizura laterali.

Scizura centralS

Lobul frontal

Lobul parietal

Emisfera

dreapti
Lobul
frontal
Scizura

longitudinali
Sc

centrali

occipital

Lobul
temporal

laterali

Lobul
parietal

Scizura

Lobul
occipital

Lobul
occipital

Lobul temporal

Cerebelul
d

Fig. 2.1l. Emisferele cercbrale. Fiecare entisfbrd ure I lobi, .sepuroli prin sc'izuri. in aJarit tle uceSti
c;are pot.fi ohservali la suprofala eni.sfbrelor carehrale, in conrponenta cntis.fbrelor c'erebrale
tttui intrd lobttl itt.yulei, situu/ lu interior, sub sci:ura latcrold. (a) I,'ctlere luteruld. (b1 I'eclere.stperioarir. (c) Seclittttc lranster.suld u corterului cerebro/. Ohsert'u1i Ji/brenlo intre substcutla cenu;ie,
si/uatd la supru/h1a (repre:entatci inJigurti prin arloareu ro: iltai in/ct1s) Sisub.stonta alhu,,situa/d lu
inlerinr. (d) Fcttogrt(ie a creierului uman.

lobi,

Bazele biologice ale psihologiei

Ariile corticale

55
Si

func{iile acestora
ARIA MOTORIE. Aria motorie

con-

troleazd migcdrile voluntare gi este localizald,in partea anterioard a scizurii centrale

(fig.2.12). Stirnularea electricd a anumitor
regiurri ale cortexului rnotor produce

rnigcdri ale segmentelor corporale speci-

fice; lezarea aceloragi regiuni duce

la

oarecum inversf,. De exemplu, miqcdrile

degetelor de la picior sunt controlate de
centrii situali in parlea superioard a ariei
motorii, iar migcbrile gurii gi ale linibii
sunt coordonate de centrii sitLra{i in partea
inferioard a coftexului motor. Motricitatea
pa4ii stAngi a corpului este coordonatd de

in emisfera dreaptS, iar

pdr{ii
motricitatea
drepte de centrii afla{i in
emisfera stdngd.

centrii situa{i

tulburdri motorii ale segrnentelor corporale

corespunzdtoare. Reprezentarea organis-

rnului la nivelul cortexului motor

este

Fala creierului

ARIA SOMATOSENZORIALA. in
lobul parietal, separat de aria nrotorie prin

Scizura

centrali
Aria somatosenzoriali

/
Aria lui
Broca

==t

auditivi
primare

Aria

Aria lui
Wernicke

Fig.2,l2. Localizarea func{iilor cortexului emisferei stingi.

:ortexului esle clelinuld

de

Aria vizuali
primara

ariile inplicate in generarea miscdrilctr

pondere impor!untci la nivelul

Si in prelucrarea inforntayiilor

sett:oriale. Ariile c'orticale ntotorie, somato.\enzoriald, virualii, auditivci .Si olfactittd sunt simetrice,
i:isindu-se atdt in emisfera dreaptii, cdt Siin cea sti)ngd. AlteJilnclii au centrii situali la nivelul
:,ttei sittgure emi.sfere cerebrale: ario lui Broca Si a lui ll/ernicke (implicate in proclucerea Si in::legerea limbajului) ;i girul angular (uncle are loc potrivirea/brnei yi:uale a unui cuvant ut
'trnta se atrdiliyd). AcesteJilnc'liisunt indeplinite in exclusit,itate de emisfbra cerebrald stangti.

56

Introducere in psihologie

scizura centrald. sunt localiza{i centrii a

cdror stimulare electricd deterrnind experien{e senzoriale (atingere sau rnigcare) la

nivelul plrfii opuse a organisrrului. Aceasld zond corlicala este aria sornaloscrlzo-

riald. adicd aria de proiec[ie corlical6 a

analizatorilor. La acest nivel sunt reprezentate senzatiile de cald, rece, atingere,
durere qi de rnigcale corporald.

Majoritatea fibrelor uervoase care pleaca gi vin de la nivelul ariei rnotorii gi sonratosenzoriale

se

incrucigeaz6. corespunzAnd

p5r{ii opuse a organisrlulLri: inpulsurile

senzoriale provenite din parlea dreaptd a
proiectate la nivelul cortexului souratosenzorial de pe partea stdrt-

organismului

sr.rnt

gd, iar activitatea musculaturii rnAinii gi

piciorului drept este controlatd de corlexul
motor stAng.

Ochiul
stSng

0chiul
drept

Proiectia corticalS urmeazd o regr.rld ge-

neral[: dimensiunile ariilor de proiec{ie corticala a diferitelor segrlente ale orgauisrnului snnt direct determiuate de imporlan{a
acestor segnrente (gradul lor de sensibilitate
sau de mobilitate); de exemplu la cAine se
constatd o mdrime redusd a zonei corticale
de proieclie a rnembrelor anterioare, in timp
ce la gobolan. care igi folosegte uretnbrele
anterioare pentrLl explorarea gi ntan i pu I area

rnediulLri, s-a constatat existen{a unei arii

nrult rnai extinse gi mai specializate de proieclie cor-ticala (arii spccializate pentru tiecare deget al meurbrclor anterioare). La
gobolan, explolalea mediului licAtrdu-sc in

special prin intennediul rlustdtilor, s-a

coustatat existenla uuor arii corlicale separate pentrll fiecare tnusta{i.

ARIA VIZUALA. in partea posterioard

a fiecdrui lob occipital este localizatd aria
corticalS cunosclrti sub nuurele de aria
vizuald. Figura 2.13 ilustreazd traseLrl t-ibrelor optice, de la nivelul globilor oculari
pAnd in ariile corticale vizuale. Se observd
cd o par-tc clin fibrele provenite de la globul

Fig. 2.13. CIile cerebrale optice. Fibrele nerprovenite clin jumdtatea na:ald a retinei,
dupd ce se incruciSea:d lq nivelul chiasntei
optice, se proiecteazd corticol pe partea opusd.
Astfel, stimulii prinri[i de partea dreaptd a
retineifiecdrui glob ocular sunt tran,sntisi ccitre
emisfera dreaptd, iar stimulii recep/ionali de
partea stiingd a retinei sunt transnti;i cdlre
enisfera stdngd.
voase

ocular drept se proiectcazd in emisfera

cerebrald dreaptd, in tinrp ce altele se incrucigeazd la nivelul chiasrnei optice gi se
proiecteazf, irt erlisfcra opusd (pentrr.r
globul ocular stdug se constati o organizare similar[). Fibrele nervoase provenite din paftea dreapta a anrbilor globi
oculari se proiecteaza la nivelul ernisferei
cerebrale drepte, iar cele provenite din
partea stAnga a ambilor globi oculari se
proiecteazd in ernisfera cerebralS stAngS. in
consecin{d, lezarea ariei vizuale pe de o
pafle, sd zicem stAnga, va determina impo-

sibilitatea de receplie vizuala in parlea

stAngb a ambilor globi oculari. Aceastd
particulalitate anatornicd se dovedeqte
foarle utild in diagnosticarea tuurorilor sau
a altor afectiuni cerebrale.

57

Bazele biologice ale psihologiei

ARIA AUDITIVA. Aria auditivd (situatb la suprafa{a lobilor temporali) este

implicatd

in

analiza semnalelor auditive

compf exe gi, in special ,in analiza vorbirii,
respectiv a modului in care sunetele se
reunesc pentru a forma cuvintele. Ambele
urechi sunt reprezentate in ariile auditive,
pe ambele pdrli ale coftexului;totugi, conexiunile sunt mai puternice inspre partea
contralaterald.

ARIILE DE ASOCIATIE.

Zonele

corticale care nu sunt direct implicate in

activitAti senzoriale sau motorii sunt denumite arii de asocialie. Aria de asocialie
fronlald (zona lobului ternporal situatd
anterior ariei motorii) pare sb aibS un rol
foarte irnpoftant in cadrul proceselor prin
care se r ealizeazd r ezolv ar ea de probl eme.
La maimufe, leziunile lobului frontal au ca

rezultat incapacitatea de rezolvare a problemelor cu rdspuns latent. in problemele

de acest tip, in fafa unei maimule se ageazd
doud pahare qi, in timp ce maimula le privegte, intr-unul dintre pahare se pune mAncarea dupd care ambele pahare sunt acope-

rite cu doui obiecte identice; se plaseazd

apoi intre pahare gi maimule un ecran opac

care,

dupi o perioadd de timp, este inli-

turat gi maimula are astfel posibilitatea de

a alege unul dintre pahare. in condilii normale, maimufa este capabild sd aleagd paharul corect, chiar dupd un interval de cAteva minute, insd o maimuld care are o

leziune la nivelul lobului frontal nu mai

poate rezolva aceastd problemi nici mdcar
dupd un interval de cAteva secunde. Aceste
tipuri de tulburdri de rdspuns sunt specifice

leziunilor lobului frontal, pentru cd ele nu

apar in cazul lezdrii altor zone cofticale
(French qi Harlow, 1962).
Oamenii care au suferit leziuni ale ariei
de asociafie frontale nu prezintd modificiri
ale capacitdlii de rezolvare a sarcinilor
intelectuale, inclusiv a celei de rezolvare a
problemelor cu rdspuns latent. O explica{ie
a acestei situalii ar fi faptul cd limbajul
oferd posibilitatea de reamintire a rdspunsului corect. La asemenea persoane se observd ins[ dificultali de rezolvare a problemelor care presupun schimbdri frecvente ale strategiilor de rezolvare (Milner,

le64).
Ariile de asociayie posterioare, situate
in apropierea diverselor arii senzoriale
primare, sunt un fel de arii senzoriale secundare, fiecare deservind o anumitd modalitate senzorialS. Partea inferioard a
lobului temporal, de exemplu, are func{ie
vizual6; leziunile la acest nivel produc
tulburdri de recunoagtere gi de diferenliere
a formelor, dar nu gi pierderea vederii, aga
cum se intdmpld in cazul ariei vizuale primare din lobul occipital. Altfel spus, bolnavul ,,vede" formele (gi le poate chiar
desena) dar nu le poate identifica sau diferen{ia una de alta (Goodglass gi Butters,
1

988).

Asimetria cerebrali
in

aparenld cele doud emisfere cerebrale sunt una fa{d de cealaltd ca o imagine
reflectatl in oglindS. O examinare atentd

relevd ins[ existenla unor asimetrii. M6surdtorile efectuate in timpul necropsiilor

demonstreazd faptul cd emisfera stAngd

I ntro duc er e in ps

este aproape totdeauna mai mare fala de

emisfera dreaptd - care prezintd mai multe
fibre nervoase lungi, care conecteaz6, arli

cerebrale mai indepirlate -, in timp ce

emisfera st6ngd con{ine mai multe fibre
nervoase scurte, ce formeazd bogate interconexiuni in cadrul unei arii limitate
(Gerschwind gi Galaburda, 1987).
In anul 1861, fizicianul francez Paul
Broca, efectuAnd necropsia unui bolnav care
suferise pierderea vorbirii, a constatat existen{a unor leziuni la nivelul emisferei stAngi, chiar deasupra scizurii laterale din lobul
frontal. Aceasta regiune corticald, cunoscutd sub numele de aria lui Broca (u. fig.
2.12) este direct implicatd in producerea
limbajului (distrugerea zonei similare din
emisfera dreaptd nu produce tulburdri de
lirnbaj). Ariile corticale care de{in func{ii

in

inlelegerea vorbirii gi achizilionarea

scrisului sunt localizate in emisfera cerebral[ stAngd - un pacient care a suferit un
traumatism la nivelul emisferei stArigi este
mai probabil sa aibd tulburdri de limbaj
decAt altul cu o leziune a emisferei drepte.
Centrul vorbirii este deci situat in emisfera
stAngi la dreptaci, cAt gi la majoritatea
stAngacilor.

Cu toate cd rolul emisferei stAngi in

cadrul lirnbajului este cunoscut de mult
timp, investigarea func!iilor fiecdrei emisfere a fost posibild relativ recent. in condifii de normalitate, creierul uman funclioneazd,ca un sistem: informa{iile primite
de o emisferd cerebrald sunt transferate
celeilalte prin intermediul unei formaliuni
de fibre nervoase, denumitd corp calos.
Aceastd formaliune nervoasd este cauza
generalizdrii acceselor convulsive in anumite forme de epilepsie: un acces de epilepsie inceput intr-o emisferd se transmite
celeilalte emisfere gi declangeazd la nive-

ihologi e

lul acesteia o descdrcare neuronalf, masiv6. in scopul prevenirii unei asemenea

generalizdri a acceselor de epilepsie, in
unele forme severe de boalS se sec{ioneazd corpul calos. Interven{iile chirurgicale de acest gen au reugit in unele cazuri,
oblinAndu-se o arneliorare a crizelor llri
efecte secundare - via{a de zi cu zi a
pacienlilor p[rea similard cu cea a persoanelor care aveau intacte conexiunile
interemisferice. Testele speciale au demonstrat insd existen{a efectelor secul.ldare separ6rii interemisferice (pentru a
putea inlelege aceste experimente este necesar insd un nivel mai inalt de cunogtinfe
psihologice).
S-a precizat deja ca nervii motori se incrucigeazd gi cd emisfera cerebrald stAngd

controleazi motricitatea pdrlii drepte

organismului, iar emisfera dreaptd pe cea a

pdr{ii stdngi. S-a subliniat, de asemenea,
faptul cd aria corticald care controleazd
vorbirea (aria lui Broca) este situatd la nivelul ernisferei stAngi. Atunci cAnd privim
un punct situat in fa{a ochilor, imaginile
din stAnga punctului fixat, de la ambii ochi,
sunt transrnise emisferei stAngi (fig. 2.1a). in
ceea ce privegte migcarea segmentelor

corpului, situa{ia se schirnbd: emisfera

dreaptd ,,vede" miqcdrile mdinii stAngi, iar
emisfera st6ngd ,,vede" migcarile mAinii
drepte. in condilii normale, stimulii prelucrali la nivelul unei emisfere sunt rapid
transmigi, prin intermediul corpului calos,
cdtre cealaltd ernisferd, permilAnd astfel
creierului sd funclioneze ca un intreg. in
cele ce urmeazd vor

fi

prezentate efectele
secfionlrii corpului calos, respectiv efectele suprimdrii comunicdrii interemisferice

(viafa in condilii de separare interemis-

ferici).

59

Bazele biologice ale psihologiei

Punctul de fixare

Cimpul vizual
drept

.X

Corp
calos

secjionat

Fig. 2.14. Traseul informafiei senzoriale cltre cele doul emisfere cerebrale.
Atunci cdnd privirea estefixatd pe un punct situat inaintea ochilor, stimulii situali la
stdnga punctttlui fixat sunl transmiSi emisferei cerebrale stdngi Si cei situali la
dreapta, emisferei drepte. Emisfera stdngd controleazd miqcdrile mdinii drepte, iar
emisfera dreaptd conlroleazd miScdrile mainii stdngi. Transmiterea inforntaliilor
auditive se realizeazd tn cea mai mare parte incrucisat, insd o parte a aceslora este
transntisd emisferei de aceeasi parte cu urechea care le-a receplionat. Controlul
vorbirii, al limbajului scris Si al calculului matematic se realizeazd la nivelul
emisferei stangi; enisfera dreaptd deline controlul unor abilildli simple de limbaj,
cum ar fi cctnstruclia spaliald Si semniJica;ia.

60

Inlroducere in psihologie

Efectele sec{ionirii conexiunilor

interemisferice
Prirnele studii pe aceastd temd au fost
efectuate de Roger Sperry, laureat al prerniului Nobel in 1981 pentru studiile sale
in domeniul neurologic. Va fi prezentatdin
continuare una di ntre situal;i i le experirnentale studiate. Subiectul cu secfiune a corpului calos in antecedente era agezatin fala
unui ecran care nu ii perrnitea sd-gi vadd
mAinile (v. fig. 2.l5) 9i avea privirea fixatd
intr-un punct situat in centrul ecranului. L-r
partea dreaptd a ecranului era proiectat

celelalte obiecte existente in trusa ascur-rsd

vederii, dar nu gi sd precizeze cuvAntul
proiectat pe ecran (vorbirea este controlatd
de ernisfera stAngd, iar irnaginea vizuald a
cuvdntului ,,piuli15" nu a fost transmisd
acestei emisfere). Atunci cdnd i s-a cerLlt,
subiectul nu a putut da detalii despre ac{iunile efectuate cu mAna stAngd. De vrer.ne ce
informa{iile senzoriale referitoare la mAna
stAngd sunt transmise emisferei drepte,
emisfera stAngd nu primegte nici o informalie despre ac{iunile sau senza{iile rn6inii

periodic (timp de o zecime de secundd)

stAngi, toate aceste irrformalii fiind trirnise

emisferei drepte.
Dacd timpul de prezentare a stimulului

cuvAntul ,,piuli15". Dupd cum se gtie deja,

aceastd imagine vizuald a stimulului astfel
prezentat este proiectatd in ernisfera stArrgd, care controleazd activitatea p[r!ii drepte a organismului. S-a constatat c[ subiectul era capabil sd aleagd piulila dintre

vizual este mai mare de o zecime de secundd, atunci subiectul poate recep{iona
cuvAntul prin intermediul rnigcdrilor globilor oculari gi il poate trarrsmite emisferei
st6ngi. De asemenea, dacd privirea nu este
fixatd intr-un punct, informafiile vizuale

Fig. 2.15. Testarea functiilor celor doui emisfere cerebrale. (a) {,ln subiect cu ,,creier infutttdldlit" poate identifica un obiect prin atingere cu miina stdngd, in sitttalia in care numele acelui
obiect este proiectat in partea stangd a ecranului, insii nu poate numi obiectul Ei nu poate preciza
acliunile efectuate cu ntdna sldngd. (b) Un cuvdnt co,npus este astfel proiectat incdt prima parte
este transntisd emisferei drepte

iar cea de-a douii parle, emiSferei stdngi; in cazul experimentultti

originalafostJblositcuvdntulpanglicddepiiliirie-inenglezdhatband-,,hat"

eraproiectatin

stdnga ecranuluiSi,,band" inpartea dreaptd. Subiectul raporteazdcdvede cuvdnlul,,panglicd"

fdrd a putea sd precizeze ce fel de panglicd. (c) O listd de obiecte comune (cum ar fi ,, carte " sau

este proiectatd inilial in aSa Jbl incft sd rte lransmisd ambelor etnisfere cerebrale.
Lllterior, s-a proiectat pe ecran doar cuvdnttrl din partea stdngd (,,carte") care, dupd curn Stint,
esle lransntis cdtre emisfera dreaptd; in momentul in care i s-a cerut sd scrie cuvdulul pe care il
vede, strbiectul a scris cu mdna stdngd ,,cqrte", dar cand i s-a cerut sd precizeze cuvdntul pe
care-l scrie, subiectttl nu a $tiut (a spus cd scrie cuviintul ,,cand").

,,cand")

Bazele biologice ale psihologiei

sunttransmise cAtre ambele emisfere cerebrale. Aparenta normalitate a activitSlilor

din via{a de zi cu zi in cazul pacienlilor

care au suferit sec{ionarea corpului calos
devine astfel explicabi16.
Experimentele ulterioare au demonstrat
cd subieclii cu corp calos sec{ionat sunt

capabili

si comunice verbal doar ceea ce

este prelucrat la nivelul emisferei cerebrale

stAngi. in figura 2.15 (b) este ilustratf, o

altd situalie experimentali. Cuv6ntul ,,hat

band" (panglicd de pdlarie) este astfel

proiectat pe ecran incAt,,hato' (pdldrie) este
transmis cdtre emisfera dreaptd gi ,,band"
(in englezd este cuvdnt polisemantic, insen-rnAnd panglicS, band6, grup, formalie

muzicalb) cdtre cea stdngd. intrebat ce

cuvdnt vede, subiectul spune ,.baud" iar
solicitarea de a preciza ce fel de .,bandoo
declangeazd diferite presupuneri (bandd de
rock, de holi etc.), rdspunsul corect fiind cu
totul intAmplator. incercdrile cu cuvintele
,,keycase" (seif) qi,,suitcase" (gearnantan)
au avut rezultate similarer.
Astfel, in condilii de separare interem i sfericd inforrna{i i le prelucrate la n ivelul
emisferei drepte nu

se transferd experienfei
conqtiente de care este rdspunzdtoare emisfera stAngS, ceea ce presupune faptul cd

fiecare emisferd are o activitate complet

separatd in raport cu cealaltd.

Daci unui subiect cu corp calos sectionat i se acoperd ochii, acesta identificd
un obiect care se afl6 in mdna lui stAngd
(cum ar fi un pieptene, o periu{5 de din{i, o
cheie etc.) gi il folosegte adecvat, ins[ nu
poate descrie verbal acfiunile pe care le
face cu acest obiect. Acest lucru se int6.mpld pentru cd este blocatd transmiterea cdI
Din vocabularul limbii rorrdnc se pot folosiacele
combinalii de doud cuvinte care au infelcs gi izolate,
dar gi atunci c6nd sc compun (cum ar ti ..bineinlcles")

(n. trad.)

61

tre emisfera stAng6 a informafiilor senzoriale referitoare la obiectul respectiv. in

situalia in care obiectul este atins int6rnpldtor cu rnAna dreaptd sau cdnd acesta
produce un zgomot specific (cum ar fi
sunetul unor chei), identificarea corectd se
realizeazd lird nici o dificultate.
Degi nu define un control complet asupra vorbirii, emisfera cerebralS dreapti are

totugi func{ii lingvistice: recunoa$terea

semnificafiei cuvintelor gi coordonarea
scrierii lor. Aga cum s-a vdzut in experimentul ilustrat in figura 2.15, dacd unui
subiect cu secliune de corp calos i se prezint6, pentru un interval suficient de mare,
o listd de cuvinte astfel incdt sa fie posibild
transmiterea lor la ambele emisfere cerebrale, se constatd cd prezentarea ulterioard
de foarte scurtd duratd a unui singur cuvdnt
din acea listd, in partea stAnga a ecranului,

este suficientd pentru a scrie cu mAna

stAngd cuv6ntul prezentat. Dacd in aceastd
situalie i se cere subiectului sd precizeze
cuvdntul pe care l-a scris cu m6na stAngd,
se constatd insd cI acesta va spune un
cuvdnt, la intAmplare, din lista iniliala. Subiectul gtie deci cd a scris ceva pentru cd
simte migclrile specifice scrisului dar, dirr
cauza lipsei de comunicare dintre emisfera
dreaptd (datoritd cireia vedem gi scriem un

cuv6nt) gi emisfera stAngd (care controleazd vorbirea), subiectul nu va putea preciza ce scrie (Nebes qi Sperry, I 971 ; Sperry,
1970).

Specializarea emisferelor
cerebrale
Studierea subieclilor cu sec{iune de corp

calos indicd faptul cI cele doud emisfere

nu au aceleagi funclii. Activitatea emisferei
stAngi ne conferd capacitatea de a ne
exprima prin limbaj, de a efectua activitdti
logice gi analitice complicate, precum gi

62

I nl r

calcul matematic. Activitatea

ernisf-erei

drepte ne permite sa irr{elegem formele

simple de lirnbaj (cunr ar fi rdspurrsul la
substantive cornune prin selectarea obiectelor astf'el denur.nite, ca,.piuli1b" sau
,,pieptene") sau chiar rdspunsul la asocia{ii
ale acestor obiecte (dacd se cere, astfel
incAt solicitarea sd fie transmisd doar
emisferei drepte, si se selecteze dintr-un
grup de obiecte pe cel cu care ,.se aprinde
focul", mAna stAngd va fi in aga fel coor-

donatd incAt sd se selecteze chibritul).

Ernisfera dreapt6 nu poate insd in{elege
fonnele lingvistice mai abstracte; chiar la
cornenzi relativ simple de genul: clipegte.
apleac6-te, miqca-fi capul. zArnbegle, se
rdspunde nurnai rareori.

Ernisfera dreaptd controleazd activit6lile de calcul aritmetic, insd nulnai adundrile simple, de uumere alcdtuite din doud
cifre. La accst nivel se realizeaza insd
coordonarea spaliala qi structural5 a coustruc{iilor geometrice gi a irnaginilor tridimensionale, a asarnbl[rii conrponeutelor
colorate intr-un desen complex. S-a constatat cd subieclii cu sec{iune de corp calos

fac multe greqeli in situalia in care li se

cere sd-gi foloseascd doar mAna dreaptd
pentru a reuni diferite elemeute, fiind dificil controlul mdinii stAngi, mAnd care
corecteazd aLltomat gregelile licute cu
mAna dreaptd.

Existenta specializdrilor diferite ale

emisferelor cerebrale este demonstratd gi
de studiile cu subiecfi normali. S-a constatat cd

stirlulii verbali fbrd sens pot fi

identificafi mai repede

gi cu mai multd acu-

rate{e cAnd sunt prezentafi irr parlea dreaptd

a cAmpulLri vizual. adicd in aga fel incAt sd

fie transrniqi emisferei stdngi. ldentificarea

chipurilor umane, a expresiilor faciale, a
emoliilor, a liniilor inclinate sau a loca-

ct

ducere in ps iho logi

lizdrii unuipunct se realizeazd mairepede

dacd acestea snnt prezentate sub formd
de spoturi, in partea stAngd a cArnpului
vizual. Studiile efectuate cu ajutorul electroencefalogramei (EEG) aratd cd activitatea electricd a emisferei stAngi cregte in
cazul unei sarcini verbale, pe cAr-rd o sarcind spafiala determind creqterea activitatii

electrice a emisl'erei drepte (Springer gi

Deutsch, i9B9; Kosslyn, 1988).
Toate aceste constatdri experimentale
ruu sus{iu faptul cd cele doud errisfere cerebrale funcfioueazd independent una fa{a de

cealalta, ci tocrrai contrariul: etnislerele

cerebrale au specializari diferite insa igi
intcgreazd totdeauna activitdtile gi tocrnai
aceastd interac{iuue este cea care conferd
supelioritate proceselor psihice, procese
care sunt mult mai cornplexe gi diferite fala

de activitalile specifice fiecdrei emisfere.

Aga cum a afirrlat Lev\':
,,Aceste dif-erenle trebuie concepute in
termeni de contribulii diferite ale fiecdrei ernisfere la constituirea activit[filor cognitive ca un intreg. Atunci
cand o pcrsoana cite$te o povestire.
emisfera dreapta joacd un rol important

in decodificarea infonnatiei vizuale, in

menf inerea gi structurarea povestirii, in
aprecierea con{inutului urnoristic gi
emo{ional, in infelegerea senrnificaliei
pe baza asocialiilor existente gi in in{elegerea metalorelor. in acelagi tinrp
insd, emisfera stAngd detine un rol in.rportant in intclegerea sintaxei, transformarea cuvintelor scrise in reprezentdrile
lor fonematice gi in sesizarea semnifica{iei pe baza relaliilor cornplexe
existente intre concepte qi sintax6. Nu
existd nici o activilate care sd irnplice o
singurd enisf-era sau la care numai o

emisferd sd

iqi

(1985, pag.44)

aducd contributia".

I
Ba:ele biologice ale psihologiei

63
{iale (substantivele sunt folosite numai la singular, iar ad.jectivele, adverbele, articolele 9i
conjuncliile sunt ornise). Aceqti pacien{i nu au
dificultali de irr[elegere a Iirnbajului vorbit sau
scris.

Limhajul

Si

crcierul

Ir{aj oritatea cuno5tinle lor actuale legate de

mecanismele limbajului provin din observarea
pacienlilor cu leziuni cerebrale datorate tumorilor. traumatismelor sau accidentelor vascuiare. Afazia este una dintre tulbur6rile de lirnbaj care este cauzati de leziuni cerebrale.
Aga cum s-a men{ionat deja, in anul 1860
Broca a observat ctr in cazurile de afazie expre-rl,c7 existf, leziuni ale unei arii cerebrale situate
in partea laterald a lobului lrontal stAng. Lezarea ariei lui Broca determind dificultati de
pronun{ie, dar gi alte tulburdri de vorbire: degi
i;i menline semn ifi calia, vorbirea pacienlilor cu

astfel de leziuni contine doar cuvintele esenExprimarea cuv6ntului auzit

Aria motorie

in anul 1874, omul de gtiinld german Carl

Wernicke constata cb leziunile unei arii cerebrale situate tot in ernisfera stdng6, ins6 in lobul
temporal, determind afozia de recepSie, o all6
tulburare de lirnbaj ce constd in incapacitatea
de infelegere a semnificaliei cuvintelor: pacien1ii aud cuvintele insd nu le inleleg. pot sd
articuleze corect cuvintele gi sd le combine,
insd vorbirea nu are in[eles. Aceastd arie cerebrald a fost denurnit6 aria lui l4/ernicke.
Prin analiza acestor doud tulbur6ri de vor-

bile, Wernicke elaboreazd un model al producerii pi inlelegerii limbajului care, degi dateazd de 100 de ani, este inch destul de,,actual", caracteristicile sale principale fiind aprecilte gi in prezent. Pornind de la acest model.
Exprimarea cuvAntului scris

Aria motorie

Aria lui Broca

Aria auditivd

primari

Aria lui Wernicke

a

Aria vizuali primari

Aria lui Wernicke

b

Fig.2.l6.ModelulWernicke-Geschwind. Inagineadinparteastdngcireprezinldtraseulcortical
.,; :a:ttl receptiirii Si articuldrii unui ctrvdnt auzi!. Impulutile nervoase sunl transmise de la ni,-elul
i,t:hii citre aria auditit'd primard; cuvattttrl^nu poatef insi inleles decar atunci cand senttultrl
';.t1'os este transmi.s cdtre aria lui Wernicke. In aceastd arie corlicalai (tre loc identificqrea cadului

JJtslic al ca,antului Si transmiteree nentoasd a aceslui cod cdlre aria lui Broca, unde are loc
:-rivarett co"lultti articulutor c'oresputt:dlor Si lransntilcrea ttccstuia cittre aria tnolorie. Aria
v'riorie coordoneazd actit,itatea musculard a buzelor, limbii Si luringelui in vederea producerii
'.

'rbit'ii. in imaginea din parlea clreaptd este ilustrat traseul corticql in cazil receptdt'ii itnui cuvant
fl citirii acestuia. In/brmasia vizuald este transntisd de la nivclul globilor oculari cdtre aria
::,-iit ra pritttaru Si apoi cdtrc gintl angttlar, care asocia:dforntai vi:uale a cuvctntului coclul

-i-'r'ri

::'.tstic corespun:dtor din aria lui Wernicke. Odatd ctt identificarea codului acustic Si stabilirect
.:nttiJicapiei cuvantuhti, esle posibild exprintarea acestuia in modul descri.s atrerior.

64

I ntr

Norman 'Geschwind
Ll/ e r n i c k e -G

es c

hw

in

elaborat modelul

d (G eschw i nd, I 979), con-

form cbruia aria lui,Broca stocheazd coduri

articulqtarii care determini acea secven{i a
acfiunii musculare necesard pentru a pronunla

dttc er e i n ps ih

o I ogi

arii nu stocheazd informalii referitoare la semnifica{ia cuvdntului- semnificalia unui cuvdnt

este gdsitd doar in momentul in care codul

acustic

al acestuia este activat in aria lui

Wernicke.

un cuvdnt. Atunci cdnd aceste coduri sunt tran-

Modelul reu$e;te sd ofere o explicalie pen-

sferate ariei motorii, ele determini activarea

musculaturii buzelor, a limbii gi a laringelui
intr-o modal itate adecvati articuldrii.
La nivelul ariei lui Wernicke se stocheazd
codurile auditive ale cuvintelor gi semnificalia
acestora. Dacd trebuie rostit un cuvdnt. codul
auditiv corespunzator trebuie s6 fie activat in
aria Wernicke gi transmis prin intermediul
fibrelor nervoase:p6nb la nivelul ariei Broca,
unde activeazd codul adiculator al cuvdntului
respectiv. Pentru a putea produce vorbirea,
codul articulator este transmis ariei motorii.

ffu cele mai multe tulburdri de limbaj prezen-

Pentru a infelege un cuvdnt receptat auditiv,

acesta trebuie transmis din aria auditivd la aria

lui Wernicke, unde pe baza formei auditive a

cuvintelor este identificat codul auditiv corespunzitor care, la rdndul sdu. activeazd semnificalia cuvdntului.
Un cuvdnt scris este mai intiii inregistrat la
nivelul ariei vizuale gi transmis apoi girului angular, care asociaz6 forma vizua16 a cuvAntului

cu codul sdu auditiv din aria lui Wernicke.

Semnificalia cuvdntului se va gti doar in momentul in care codul auditiv al acestuia a fost
identificat. Semnificalia cuvintelor gi codurile
acustice sunt stocate in aria Wernicke. codurile
articulatorii sun[ stocate in aria Broca. iar girul
angular compard fonna scrisd a cuvintelor cu
codurile lor auditive. Nici una din cele doud

tate de afazici. Leziunile ariei Broca deterrnind

tulburdri de producere a vorbirii, dar au mai puline influenle negative asupra inlelegerii limba-

jului, oral sau scris. Leziunile ariei Wernicke

au efecte grave asupra' inlelegerii limbajului
insl nu duc la tulburdri de articulare, degi ceea
ce spune bolnavul este lipsit de infeles. Acest
model are o mare capacitate predictivd: lezarea

girului angular determinI incapacitatea

de

citire, dar nu gi de in{elegere a limbajului oral

sau scris, iar leziunile ariei auditive determind
incapacitatea de inlelegere a Iimbajului oral.
dar nu gi tulburdri de citit sau de vorbire.
Exist6 cAteva cercetdri ale cdror rezultate nu

pol fi explicate adecvat pe 6aza rnodelului lui

Wemicke-Geschwind. Spre exernplu, stimularea electrictr a unor intinse arii corticale in tim-

pul interven{iilor neurochirurgicale poate produce tulburdri ale funcfiei de rccep{ie gi de expresie. in acelagi timp. Acest rezultat ar sugera

cd anumite zone corticale controleazd atdt

producerea, cdt gi inlelegerea limbajului. Degi

in prezent suntem destul de departe de un

model perfect, exist6 totuii ceftitudini in ceea
ce privegte localizarea corticalA a anumitor
componente ale lirnbajului (Geschwind

gi

Galaburda, 1987).

Sistemul nervos vegetativ

A fost specificat ntai devreme faptul cd
sistemul nervos periferic este alcdtuit din
doud mari subsisteme: sistemul nervos somatic, care cool"doneazd, activitatea musculaturii scheletice gi primegte infornrafii de
la nivelultegumentului, rnusculaturii gi di-

ferililor receptori senzoriali, qi

sistemul

nervos vegetativ. Acesta din unnd controleazd activitatea glandelor gi a musculaturii

netede care includ organele inteme (inima,

vasele de sAnge, tractul digestiv). Termenul
de,,ueted" gi ,,striat" se datoreazd faptului

cd acesta este aspectul lor rnicroscopic.

Sisternul nervos vegetativ coordoneazd deci
activitatea musculard involuntar6, implicatd
irr digestie, circulalia sanguind etc., activitdti
care au loc chiar gi in timpul somnului sau

in stare de incongtientS.

ie

Bazele biologice ale psihologiei

65

0-

Sistemul nervos vegetativ are douA

acliunile exercitate de aceste doud compo-

nt

componente distincte, sistemul simpatic gi

cel parasimpatic, care au adesea acliuni
antagonice. In figura 2.17 sunt prezentate

nente la nivelul diferitelor organe interne.

rl
ri

Parasimpaticul are efect constrictor pupilar, stimulator al secre{iei salivare gi inhi-

llle

Glanda lacrimalA

Itle
.ri

-f---*-v/--\

Globul
Mucoasa nazale

Mucoasa nazale
Velul palatin
Farlngele
Glanda parotidi

parotidi
Glandele sublinguale

submaxilari

Glandele sublinguali
9i submaxilare

Plit6ni

st

Bronhii

2
le

:''

al

6
[.
tu

ri
t-

,",'.$

i
p376s;mp1;gl
; -1a-S!mp*q!ic ;

l>.

(-

?
ir

Pancreas

5i

ul

a
)r
9i
Plex

hipogastric

Glanda suprarenale
Colon distal
Organe genitale

'Colon distal
Rect

Ureiere
Vezica urinare

Fig.2.l7. Fibrele motorii ale sistemului nervos vegetativ.Componenta simpalicd este reprezentatd in parteq dreaptd afigurii, iar cea parasimpaticd tn partea stdngd; liniile mai groase indicd
.fibrele preganglionare, iar cele punctatefibrele postganglionare. Neuronii simpatici, cu originea
in mdduva toracicd Si lombard, slabilesc legdturi sinaplice cu ganglionii situali in imediatd
vecindtate a inimii. Neuronii parasintpatici pdrdsesc sistemul nervos la nivelul trunchiului
cerebral Si al mdduvei sacrale Si se conectezd cu ganglionii situali in apropierea organelor
interne. Cea mai mare parte a organelor interne au inemalie dubld, simpaticd Si parasimpalicd.

66

In I rocltr cere i n ps ihol ogi e

bitor al ritmului cardiac, iar sistemul sirnpatic are efecte colltrare in toate aceste
cazuri. Starea de norrnalitate este rnenlinutd datoritd echilibrului dinarnic al acestor doui sisteme.
Componenta simpatici ac{ioneazd simultan asupra mai multor organe, ir.r
situalii de mare incdrcdturb emo{ionalS
sau de activitate intensd, determindud:
cre$terea ritrnului cardiac, dilatarea arterelor din rnusculatura scheleticS, constriclia arterelor din piele qi din organele digestive, intensificarea transpira{iei gi a activi6tii anumitor glande endocrine (care
va avea carezultat ulterior cregterea stdrii
de vigilen{d).
Sistemul parasirnpatic igi exercitd acliunea numai asupra unui organ la un tnourent

dat, ac!ionArrd in conditii obignuite de via-

{d. Sistemul parasinrpatic controleazd digestia gi, toate fLrnc(iile fiziologice care
couservd gi protejeazi resursele orgauis-

mului.
Degi, in general, func{ionarea sirlpaticului gi parasimpaticului are efecte contrarii, existd totugi cdteva excep!ii, situa{ii in
care au loc interac{ir-rni complexe: degi
sistemul nervos simpatic este dominant irr
situa{iile cu implica{ii emo{ionale intense,

se intAmpld destul dc frecvent sd apard

epistaxisul (henioragia nazalA) atunci cAnd
ne este fricd de ceva. Un alt exemplu este
actul sexual masculin corlplet. care presllpuue ereclie (actiune a sisternului ner\ros
parasimpatic) urmatd de ejaculare (efect al
sistemului nervos sinrpatic).

Sistemul endocrin
Datorith ac{iunii sale directe asupra ac-

tivitatii musculare 9i endocrine, sistemul

nervos coordoneazd acele activitdti care
presupun modificdri rapide. Spre deosebire

endocrin are o acfiuue

rnai lentd gi exercitd un control indirect
asupra activitetii organisrnului, prin interrnediul unor substanle biochimice numite
hormoni. Horrnonii sunt secretali de diferite glande endocrine gi suut eliberali in
sAnge (fig. 2.18). unde aclioneazd asupra
anur.nitor celule qi prin interrnediul cdruia
circula in intreg organismul. Fiecare
de acesta, sistemul

celLrld-1inti existentd in sAnge dispune de

receptori specializati care recullosc rrurrrai
anumili hormoui. Unele glande endocrine
sunt activate de cdtre sisternul nervos, iar
altele sunt activate de rnodificdrile biochimice inregistrate in organism.
Una dintre cele mai importante glande

endocrine, hipofiza (glanda pituitarl),

situatd Ia baza creierului, chiar sub hipo-

talamus (v. fig. 2.8). produce un rrare numdr de hormoni. Unul dintre hornionii hipofizari exercitd influen[e covArgitoare asupra
cregterii organismului: hiposecrelia duce la

aparitia piticisrnului' (nanismr-rl hipofizar),

iar hipersecre1ia are ca rezultat gigantismul.

Alli

honnoni secreta{i de hipofiza coor-

doneazd activitatea altor glande endocrine

(tiroida, glandele sexr.rale gi glande le suprarenale). La multe aninrale aleuerea panenerurlui, ,,cucerirea" acestuia gi alte aspecte
ale cornponarnentului reprodtrctir se bazea-

za pe o complexd interactiune intre activitatea sistenrului nenos ;i influentele hipofizei asupra gladelor sexuale.
Relaliile existente intre hipoliza gi hipotalamus demonstreazd complexitatea inter-

ac{iunilor dintre sistemul endocrin gi cel

nervos. in sitLralii de stres (fricn, anxietate.
durere, trdiri emo(ionale etc.), anurlili
ueuroni hipotalamici secretd o substanfd
denumitd factor de elibcrare corticotrop

67

Bazele biologice ale psihologiei

Hipotalamus

Glanda

pituitari

Glanda pinealS
(Epifiza)

(Hipofiza)

Glandele

paratiroide *

situate pe fala

posterioarA a
glandei tiroide

f'-""-"-*1

l*Wl
Testicule

Ovare
(la femeie)

1l

-J.J

(la birbat)

Fig. 2.18. Cdteva dintre glandele endocrine. 116rmonii secretayi de glandele

endocrine strnt lafel de importanli penlru reglarea activiliilii organismului co
Si sislemul nen,os. Sistenrul endocrin Si cel nervos pre:intd di/brenle in ceea ce
pritteSte vile:a de acliune; un impuls nervos poate Iraversa organismul in
ciileya sutitni de secundd in tinp ce, pentru a produce un efect, glandele
endocrine au nevoie cle secunde sau chiar tninute; hormonii, odata eliberuli,
lrebuie sd ajungd irt zona lintd.
care, trausportatb la hipofiza printr-o for-

ma{iune tubularS, stirnuleazd secrefia hor-

monului adrenocorticotrop (ACTH)

cel

mai puternic horrnon desclrcat in organism

in condilii de stres. ACTH-ul este eliberat
in sAnge gi transportat cf,tre glandele supra-

renale unde deterrnind secretarea altor

30 de hormoni care, fiecare la rAndul lui,

au un anumit rol in adaptarea organismului
la situaliile de urgen!6. Aceastd succesiuue
de procese ilustreazd existenla corrtrolului

exercitat direct sau indirect (via hipotalamus) de cdtre sistemul nervos asupra acti-

vit5lii endocrine.

68

I ntro duc er e in ps iho

Io

gie

Glandele suprarenale exerciti influen-

externe a glandei suprarenale. Acestproces

fe in mod deosebit asupra dispoziliei, nive-

are ca rezultat final stimularea activitSlii

ficatului in vederea cregterii glicerniei

lului energetic Ai capacitdlii de adaptare la

stres. Partea internl a acestei glande secret5 epinefrina gi norepinefrina (nurnite gi
adrenalini gi noradrenalinl). Epinefrina
are ca ac{iune principald (adesea aldturi de
sistemul vegetativ simpatic) pregdtirea organismului pentru situalii de urgenf6. Un
asemenea efect sirnilar simpaticului este
cel exercitat asupra musculaturii netede gi
a glandelor sudoripare. Mai deterrnind de
asemenea constricfia vaselor de sAnge la
nivelul stomacului gi intestinului gi intensificarea ritmului cardiac (aproape oricine a
simlit, in anumite momente, ,,c[-i bate inima ca a puiului de gdind").
Norepinefrina are efecte relativ similare, de pregdtire a organismului pentru
situalii limit6: la nivel hipofizar, norepinefrina stimuleazd secre{ia unui hormon
care aclioneazdla rAndul lui asupra pdrfii

(concentra{ia de glucozd din sAnge) astfel

incAt organismul sd aibd suficient[ energie
pentru o ac{iune rapid6.

Neurotransmildtorii gi hormonii au
func{ii similare: ambii transmit mesajeintre diferitele celule ale organismului. Neu-

rotransmilbtorul transmite rnesaje intre

doi neuroni, efectele acestei acliuni fiind
foarte precise. Prin contrast, hormonii pot
parcurge o distan{6 mare prin organism,
acliondnd in mod diferit asupra celulelor.
Ceea ce surprinde este insd faptul cd
existd mesageri chimici care indeplinesc
ambele funclii: epinefrina gi norepinefrina, spre exemplu, actioneazd ca neurotransmildtori atunci cAnd sunt eliberafi de
cltre neuroni gi ca hormoni atunci cAnd
sunt eliberali de cdtre glandele suprarenale.

Influenfele genetice asupra comportamentului

Pentru a in{elege baza biologicd a psihologiei, este necesard cunoagterea c6torva
aspecte referitoare la influen{ele ereditare.
Studiul genetic al comportamentului face
apel atdt la metodele psihologiei, cAt gi ale
geneticii gi constd in analiza transmiterii
ereditare a caracteristicilor de comportament (Plomin,1991). Se qtie cd multe caracteristici fizice - inillimea, structura osoas6,
culoarea pdrului gi a ochilor etc. sunt

moqtenite. Specialigtii din acest domeniu

sunt insb interesali de gradul de transmisibilitate al caracteristicilor psihologice - nivelul intelectual, temperarnentul, stabilitatea emo{ionald etc.

Cromozomii gi genele
Unitdtile ereditare debazd, prin care se
primegte zestrea geneticd de la pdrinli gi se
transmite mai departe copiilor, se gdsesc la
nivelul unor structuri numite cromozomi,

amplasali

in

nucleul fiecdrei celule

organismului. Majoritatea celulelor din organism conlin 46 de cromozomi. La nagtere copilul primegte 23 de cromozomi de
latatd. gi 23 de la mamd, fonndndu-se ast-

fel 23 de perechi de cromozomi care se

men{in dup6 fiecare diviziune celulard
(fig.2,1e).

69

Bazele biologice ale psihologiei

B

q f ii
tJ.
ll
iA rs

fbil

tf
It

lL

123

"tt I{ }} if
6789

fi
4

qi
It

*t
tr
,

C{

r.:d
5'

f"*rl

It !r11 lf

12''

10

.!

$t

lr
*ri
gl.

14

15

It13

L.

Ai',
19

qe

n!!

la
,,8
16

20

*itl
17

'**

.l

21

1T
tf

lr*

tf, tiN

22

'

$*
xx
Fig. 2.19. Cromozomii.

in inagine (ndritd

foarte mult) sunt reprezentali cei 46 de cromozomi ai femeii. Bdrbatul are aceiasi cromo:omi, de la I la 22, iar perechea 23 vafiXY Si

nuXX.
Fiecare cromozom este alcdtuit din mai
multe unit6li ereditare denumite gene (un

segment de acid dezoxiribonucleic ADN, care este de fapt purtdtorul informaliei genetice). Moleculele de ADN au formb de elips6 dublS (spirald), aga cum se
poate vedea in fi5ura2.20.
Toate moleculele de ADN au aceeagi
compozilie chimicd: un zahar simplu
(dezoxiriboza), un fosfat qi patru baze adenina, guanina, timina gi citozina (A, G,
T, C). Cele doud lanluri ale moleculei de
ADN, alcdtuite din fosfali gi glucide, sunt
separate de perechile de substanle bazice.
Datoritd propriet6lilor structurale ale aceslor baze, A se combini intotdeauna cu T,
iar G face totdeauna pereche cu C. Bazele
amintite sunt secvente care se gdsesc pe tot

parcursul lanfului molecular, aceste secvente constituind de fapt codul genetic.

Fig. 2.20. Structura moleculei de ADN.

Fiecare spirald esteforntatd dintr-un zahar (S)

Si un fosfat (P) dispuSi alternativ. Fiecare

punte dintre lanlurile spiralate esteforntatd din

patru substanle bazice (A, G, T, C). Natura

dubld a structurii Si limitarea perechilor bazice

face posibild autoreplicareq ADN.

in timpul

diviziunii celulare, cele doud lanluri ale

moleculei de ADN se separd prin intermediul

perechilor de baze; fiecare bazd a acestei perechi se combind cu cdte un lany molecular.
Fiecare lanyformeazd, folosind excesul de baze
existent la nivel celular, un nou lan! complementar; un A atasat unui lan!va atrage unT
S.a.m.d. Printr-un proces de acest fel, dintr-o
moleculd de ADN se vor.fornta doud molecule
de

ADN identice.

70

I nlroducere itr ps

hol ogie

Ceea ce da ADN-ulLri posibilitatca de a

transmitc mesaje ge neticc dif-erite este faptul cd cxistd neuunrarrate araujanrente ale
bazelor. Tot aceste patru baze sunt acelea
care specificd caracteristicile oricarui organisrl in viatd ;i araniameutul lor hotardnd

GENELE DOMINANTE $I GENELE

RECESIVE. Oricare dintre cele doud gene
ale unei perechi poate fi dominanti sau
reccsivi. Persoancle la care arnbele gene
din pereche sunt dominante ntanifestd caracteristicile prescrise de aceste gene do-

dacd lespectivul orgarr isru este o pas[re, un

leu. urr pe$te sau Michclangelo.

tninante; aturtci cAud una este dominantd gi

cealaltd recesivS. gena dominantd va deter-

Gena transrnite instruc{iuni codificate

celulei, determinand astfel functia specifica pe care aceastd celuld o va deline.
funcfie care consti de obicei in producerea unci anurnite proteine. Dcgi toate
celulele din organisrn contin acclcagi ge-

r.n i na

ne. specializarea ficcdr-eia este posibila

datorita faptului ci nuurai 5-10 % dintre
genele pe care lc con{ine o celula datd
sunt actir,e. in proccsul de dezvoltare a
celLrlei-ou fecundate. irr fiecare cclula
exista gene active gi gene inactive. AtLrnci
cAnd ,.genele uervilor" suut activc. ceIula
se va dezvolta ca ncLrrou (pentru cf, genele
vor oricnta celLrla in aga fel incAt sa produci acele substarrte care ii r or pcrmite sd
functioueze ca neuron - lucru carc nu ar fi
posibil dacd gerrelc irelevarrte pcntru un
neuron, culn ar fi ..gcnele mugchilor". rru
ar fi dczactivate).
Ca gi cromozorrii. genele se giisesc sub
forrnd de perechi. iar iu cadlul llccirei
perechi o genl proviue dc la tata gi cealaltd
de la rnarnd. in accst fel copilLrl prirnegte
numai jurndtate dilt nuntdrul de gcne al
runuia din parinti. NurndruIaproxiurativ de
gene dintr-un cror.nozonr utnan este de cel
pu{in I 000 gi de aceea este putin probabil
ca doi oarneni sa aibd aceeagi zcstre et'editara, chiar daca au aceeagi pdrin{i. Singura exceptie este cea a gemettilor tttonozigoli care, din cauza l'aptului cd proviu
dintr-o singura celr-rla-ou. au acclcagi gene
gi surrt idcrrtici ca llzionorrrie.

caracteri st ic i le persoane i : folrra recesivi a caracteristicii este exprimatd doar in

sittntia iu calc urrbelc seuc sturt lecesir e.

Cenele care deterr.lrind culoarea ochilor,

spl'c exelnplr-r. ac(ioueazl clupa ruodelul
domindrii - reccsivitatii: albastrLrl este recesiv iar culoarca caprui estc dourinantd.
Astfel. Lrn copil cLr ochii albagtri are fie
arnbii parinli cLr ochi albagtri. fle unul cu
ochi albagtri gi celalalt cu ochii caprui (are
dcci ca gend rcccsivd gena pcntm ochi
albagtri). fie ambii pdrinti cu oclti cdpnri
(arrrbii parinli lu scne recesirc l)cnlnl cr.rloarea albastra). LJn copil cLr oclrii cdprui,

nu poate proveni insa din pnrinti cu ochi

albagtri.
LJnele

dintlc caracteristicile purtate de

gcrrele recesivc pot li alopccia. albinisrnul,

hernofilia qi altcle. Nu toatc genele urrlcazd insi rrodelul dorniuan!ci - rccesivitatii $i. dupi cLrnr se va r,cclea irr coutinuare. maj oritatca caracteristici Ior umane
sunt determinatc cle actiunea couvcrgentd ir
rnai rnultor ccne. gi nu de actiurrea uneia
sin

gure.

Degi rnajoritatea caractel'isticilor untane

lru sr-lnt deterrninate de ac{iLrnca trnei sin-

gure gene, existir cAteva exccptii. Din

punct de vedere psihologic, sunt interesarrte caztrrile de,fcrtilcatorrro'le (FCLJ) si nrctlruliu Hutrlinglor (MFl). arnbcle constand
in deteriordri ale sistenrului rrcrvos concorlitent cu existenta unor lulburdri coglritive gi de cornportantent. Specialigtii iri
genelicd au identiflcat gena responsabila

7l

Bazele biologice ale psiholog,iei

pentru aparitia ferrilcetonuriei, precum gi

localizarea aproxirnativd a genei care provoacd boala Huntington.
FCU este rezultatul acliunii unei gene
recesive care este rnogtenitl de la fiecare
pdrinte; copilul nu poate digera un aminoacid esen{ial (fenilalanina), care se acumuleazd in organism, ajungAnd in sistemul

bolii, cu o probabilitate de 99Yo. In

momentul in care gena va fi izolatd gi
structura ADN va fi stabilitS, proteina produsd de aceastd gend va putea fi deterrninatd; aceastd proteind este posibil sd fie
cauza MH gi ar putea deci sd furnizeze

inforrnalii referitoare la rnodalitdlile

de

tratamerrt.

nervos, unde provoacb deteriordri cerebrale

ireversibile. Copiii cu FCU prezintd o

GENELE SEXUALE. Cromozomii

retardare severd gi, de obicei, inceteazd din

masculini qi cei feniinini au aproxirnativ

via{d inainte de vArsta de 30 de ani; dacd

aceeagi structurd microscopicd, cu excep{ia

aceastd boalS este descoperitd la nagtere gi

pereclrii 23 care determind sexul individului gi poar1d in ea caracterele sexuale. in

mod normal, la ferneie perechea de crornozomi 23 este alcdtuitd din doi cromozorni identici, numili cromozorni X, iar la
birbat aceastd pereche de cromozomi este

copilul este supus unui regim alirnentar

adecvat, qansele de supravie(uire gi de nor-

malitate intelectuald sunt destul de mari.

inainte de a se cunoa$te localizarea genei
care provoacd aparilia acestei boli, diagnosticarea era posibild numai in jurul
vdrstei de 3 ani. in prezent este insd posibild chiar depistarea prenatalS a bolii, astfel cd o dietd adecvatd se poate incepe incd
de la nagtere.

MH este deterrninati de o singurd gend

recesivd; evolulia de lungd duratd a bolii
duce la degenerarea anumitor zone cere-

brale gi, in final, la moarte. Pacienlii igi

pierd treptat capacitatea de vorbire gi de
control a migcdrilor, inregistr6ndu-se deteriorbri semnificative ale mernoriei gi inteligenlei. Boala apare intre 30 gi 40 de ani,
lird sd fi existat anterior semne care sd
ingrijoreze. Dup[ diagnosticare, pacien{ii
nrai trdiesc cca l0-15 ani, timp in care are
loc o degradare progresivd; mai mult, apare sentimerrtul de agonie dat de disperarea
de a gti cd, urrneazd irnplacabil sf6rgitul.
Cu toate cd gena care este cauza bolii
Huntington nu a fost incd izolatd, geneticienii au stabilit cd este localizatd intr-un

anumit punct al unui cromozom. Datoritd

studiilor genetice este acum posibila testarea in vederea depistirii riscului apariliei

fonnatd dintr-un crolnozonl X gi unul,

pulin diferit, crornozomul )'(v. fi5.2.19).
in mod obignuit, perechea feminind este
simbolizatd prinXX, iar cea masculind prin
XY.

Diviziunea celulard rru produce modificdri ale num6rului de cromozorni ai celulelor rezultate, acesta rdmAnAnd de 46. ca
qi pentru celula iniliala. Excep{ie face diviziunea celulelor sexuale, celule care au23
de cromozomi; spennatozoidul gi ovulul au
deci c6te 23 de cromozomi. Fiecare ovul
are cAte un cromozom { iar fiecare sperrnatozoid poate avea fie un cromozorn X,

fie unul Y;

daca cronlozomul care intrd

primul in ovul este unul detip X, celula-ou

va avea deci doi crornozomi X iar copilul
va avea sexul feminin; dacd ovulul este
fecundat de un spermatozoid de tip )/, cea
de-a23-a pereclre de crornozon-ri va fi -l?
gi copilul va avea sexul rnasculin. Femeile
mo$tenesc deci un crontozom X de la
mamd gi un altul, totX, de latatd; barba{ii
mo$tenesc un cromozornXde la mami gi
unul I'de la tatd. Acesta este procesul prin

72

I ntroducere in

Feminin

Masculin

'\,.

/- \
Ovule

#'I

#T

"--_""-".-

#""

ffispermatozoizi

_-""F**-"_
f "/"tj
''-11
-;;--'-

i '--"i"
W
fMsrffi
,viq?h.,,ffiEiindeM
j
.i.ss
"

W
/- u**'t'

-";,:;*::.,.1),"

'""'"i"-.-,*--"'
J-*'-.*

i:

psihologie

,x,W & K.ffi#

;#%
Feminin

*
*ru
)d'
*
6"* iffi

ww

%dhesffi

B"m

x."ffi

&

Masculin

Fig.2.2l. Sexul descenden(ilor. Fenteile au celuleXX, deci toate ovulele conlin cdte
un cromozom X. Bdrbayii au celule XY; jumdtate din numdrul de cromo:omi ai
spermatozoizilor suntX, iar cealaltdjumdtoteY. Sexul descendentului este determinat
de cromozomul sexual conlinut de spermatozoidul carefecundeqzd ovulul.

care cromozomul

tatilui

deterrnind sexul

copilului (fig.2.21).
Cromozomul X poate con{ine fie gene
dominante, fie recesive; cromozomul I
conline cAteva gene dominante pentru caracteristicile masculine gi in rest, se pare cd
numai gene recesive. Astfel, majoritatea
caracteristicilor recesive pe care le poartd
cromozomul X al unui bdrbat (adicd primite de la mamd) sunt exprimate doar dacd
nu sunt blocate de genele dominante. Spre
exemplu, cecitatea cromaticd este o caracteristicd recesivi legatl de sex. Un bdrbat

va avea daltonism dac6 mogtenegte o asemenea gend pe cromozomul Xprimit de la

mamd. La femei se intAlnegte mult mai rar

aceastd afecliune pentru cI o asemenea

situalie ar presupune sd aibd aceastd boald
atathtel cdt gi mama (sau mama cel pufin
sd poarte o gend recesivd a acestei boli).
Daltonismul nu este singura boal6 determi-

nati de perechea de cromozomi 23 - toate

aceste afecliuni

poartl numele

de

tulburdri

legate de sex.

Studiul genetic al
comportamentului
Unele caracteristici sunt detenninate de
actiunea unei singure gene, dar cele mai
multe caracteristici umane sunt determinate de mai multe gene, adicd sunt poligenice. Caracteristici cum ar fi inteligenfa,

indllimea gi emo{ionalitatea nu fac parte

din categorii diferite, dar prezintb numeroase variafii. Cei mai mulli oameni nu
sunt nici progti, nici geniali; inteligen{a se
distribuie dupd o curb6, la mijlocul cdreia
se situeazi majoritatea indivizilor. in unele
situafii, un anumit defect genetic poate
avea ca rezultatretardul mintal dar, in marea majoritatea situaliilor, potenfialul intelectual al unei persoane este determinat de
un numdr mare de gene ce influenfeazi

3t:ele biologice

ale psihologiei

73

;actorii care stau labaza diferitelor abili:ti. Mai mult decAt atdt, ceea ce se va
intimpla cu potenfialul genetic va depinde
.le condiliile de mediu.

trcnucrgAREA sELEcrrvA. o
:retodd folositd perrtru studierea transmi:erii ereditare a caracteristicilor la animale
este incrucigarea (reproducerea) selectivd.

.\nirnalele care prezintd o accentuare sau o

minimalizare a unei anumite caracteristici
sunt imperecheate intre ele. Pentru a stulia. de exemplu, transniisibilitatea capaJitatii de invd{are la gobolani, femelele
;are inva(d cu dificultate sd iasi dintr-un
iabirint sunt irnperecheate cu masculii care
inra{5 rapid acest lucru; descenden{ii unei
3semeuea perechi sunt testafi in acelagi
labirint; pebaza performan{ei, cei rnaibuni
sunt imperecheafi cu cei rnai buni iar cei
mai ineficienli cu alfii ca ei. (Pentru a se
men{ine constante condiliile de mediu,
descendenti i mamelor,,proaste" slllrt ul.leo-

ri crescu{i de r.name .,inteligente" astfel

incAt sd fie testatd zestrea genetica gi nu
contributia matenrd). Dupd cAteva generafii
de rozdtoare se poate produce o genera{ie
de gobolani ,.inteligenfi" gi una de gobolani
..progti" (fi5.2.22).

incrucigarea selectivd a fost folositd

pentru a demonstra caracterul transrnisibil
al caracteristicilor de compoftament. in
nroduri asemdndtoare s-au obtinut cAini
:are sd fie excitabili sau letargici. pui de
clind care sd fie agresivi gi activi sexual,
fluturi care si fie rnai colorafi sau mai
putin colora(i, goareci cdrora sd le placd
rnai mult sau mai pu{in alcoolul. Dacd o
anumitd caracteristicd este influentatd ereditar. atunci este posibila modificarea aces-

tei situatii prin interrnediul

incrucigdrii

v.
o
J

a'220
o

r/

lrJ

3
o
lll

4gn

100

123456
GENERATII

Fi5.2.22. Transmiterea genetici a invi!5rii

unui labirint la gobolani. lvledia erorilor
Sobolanilor ,,inteligenli"

Si a

celor ,,proSli",

incrttcisali selectiv, in ceea ce priveSte

abilitatea de a ieSi clin labirint (Dup[
Thompson, 1954)

selective. Dacd incrucigarea selectivd un

afecteazd o trdsbturS. atunci se presupune
cd respectiva trdsdturd este dependentd
exclusiv de factorii ambientali (Plomin,
i e86).

STUDIILB PE GEMENI. in situatia

in care, din considerente etice, nu se pot
efectua experirnente de reproducere cu
subiecli umani. se dovcdesc utile observa!iile asupra indivizilor irrtre care exista
diferite grade de rudenie. Anurlite caractere suut transrlise membrilor unei fanrilii, insd in acest caz nLr se poate realiza
o delirnitare strictd intre caracteristicile
geneticc comune gi influenfele rnediului

74

Introducere in psihologie

GEMENIIDENTICI

^-o<g

1. Gemenii identici, cca 1 la 250 de

nagteri, provin din fecundarea unui

singur ovul de citre un singur

spermatozoid.

ffiffi

2. Ovulul se divide in dou6 pdrfi;

fiecare dintre ele duce la formarea a
cite unui fetus cu aceleagi caracteristici generale.

GEMENI FRATERNALI

"."--*
*^/C

. intAlnili de doui ori mai frecvent,

gemenii fraternali provin din doui ovule
diferite fecundate, in acelagi timp, de doi

ffis

2. Cele doui ovule, daci

spermatozoizi diferi!i.

fertilizate, duc la formarea a doi fetugi,

Din punct de vedere genetic sunt frafi
obignuiti.

sunt

GEMENI SEMI.IDENTICI

./_.

!'-r. *.------r-;--',
----.-r:---)
r--,i

r_-/ --*-e

o
o in

1. O situafie destul de rari este aceea

care un ovul se divide in doui pirli gieste
fertilizat imediat de doi spermatozoizi.

sffi

2. Cei doi fetugi rezultati au comun

aproximativ jumitate din zestrea
genetici din partea mamei.

Fig. 2.23. Tipuri de gemeni. In afard de gemenii mono:igo1i Si cei dizigoli, mai existd

categorie de gemeni denumili,,semi-identici", care provin dinfecundarea unui singur ovul de

cdtre doi spermatozoizi. AceStia au mai multe asemdndri decdt genteniifraternali Si mai puyine
decdt cei identici.

(care sunt relativ similare in cazul unei

familii). Nu se poate $ti in ce mdsurd
talentul muzical al unuia dintre copii se
dalorcazdzestrei genetice sau infl uenlelor

comportamentale exercitate de c6tre p6-

rinli.

Descendengii din pdrinli alcoolici

sunt supugi unui risc mai mare de a deveni

alcoolici fafd de cei din pdrinfi non-alcoolici. Rolul major il delin tendin{ele
genetice sau condiliile de mediu? in
scopul gdsirii unui rdspuns la aceastd

intrebare, psihologii gi-au orientat atenlia

asupra studierii gemenilor.
Gemenii identici provin dintr-un singur
ovul ferlilizat, avdnd aceleagi caracteristici
ereditare - de aceea se mai numesc ai ge-

meni monozigo{i. Gemenii non-identici

provin din ovule diferite gi au caracteristici

ereditare diferite, fiind denumi{i gemeni
dizigofi (sau biovulari sau fraternali). Gemenii fraternali sunt aproximativ de doud
ori mai des intdlnili decAt gemenii identici.

Bazele biologice ale psihologiei

Aga cum este ilustrat qi in figura 2.23, mai

existd gi alte tipuri de gemeni, care sunt

insd foarte rare.

Studiile de comparare a gemenilor

identici sau fraternali ajutd la clarificarea
influenlelor exercitate de ereditate gi
de mediu. S-a constatat cb gemenii identici au mai multe asemlndri in ceea ce
privegte nivelul intelectual, fa{d de gemenii fraternali, chiar in situa{ia in care
sunt separa{i chiar de la nagtere gi crescu{i in medii diferite (v. cap. l2); ei rnanifestS, de asemenea, o similaritate mai mare a caracteristicilor de personalitate sau
a predispozifiei la diferite tulburdri psihice,

cum ar fi schizofrenia (v. cap. 16). Studiile

pe gemeni s-au dovedit a fi foarte utile in

investigarea influenlelor genetice asupra

comportamentului uman.

Influenfele mediului
asupra acfiunii genelor
Potenfialul ereditar al individului este
foarte mult influen{at de mediul in care
respectivul individ trdieqte. Aceastd interacliune va fi explicatd in viitoarele capitole
insl urmdtoarele dou[ exernple ar putea
oferi o imagine generald a acestui fenomen. Predispozilia la diabet este ereditar6,
degi nu se cunoagte incd mecanismul de
transrnitere a acestei boli. Diabetul este o
afec{iune care constd in reducerea secreliei
pancreatice de insulin6, care devine astfel

75
i

nsufi cienti pentru arderea carboh idratilor,

folosili ca sursd de energie a organismului. Oarnenii de gtiinta presupun cd secre1ia de insulini este determinatd genetic.
S-a observat insd cf, boala nu apare la
toate persoanele care au predispozilie
geneticd la diabet; de exemplu, dacd unul

din gemenii identici are diabet, celdlalt

are o probabilitate doar de 500% de a se
imbolnivi de diabet. Nu se cunosc incd
tofi factorii de rnediu care faclliteazd
aparilia diabetului, insd obezitatea pare

sd

fie unul dintre aceqtia; o persoani grasd

are nevoie de rnai multa insulind, in comparafie cu una slab6, pentru a metaboliza
carbohidralii. in consecint5, este mai probabild aparilia diabetului la o persoand
care are o predispozilie geneticd pentru
aceastd boal6, dacd respectiva persoand
este supraponderal6.
O situalie asemdndtoare se intdlnegte gi
in cazul schizofreniei. Curn se va vedea in
capitolul 16, exista dovezi certe cu privire

la transmiterea ereditard a acestei boli.

Dacd unul din gemenii identici are schizofrenie, existd o probabilitate foafte mare
ca gi celSlalt sd prezinte la un moment dat
simptomele unei tulburdri mentale; gansele
de declangare a unei boli acute sunt insi in
mare parte determinate de factori de mediu. Zestrea geneticd este deci factorul care

predispune la boal6, iar mediul este cel

care o declangeazd.

Rezumutul capitolului

Unitatea de bazd a sistemului nervos este o celuld specializatl numitd neurorz. Corpul neuronal pre-

zinld o serie de prelungiri scurle deo prelungire

unicd, lungd, denumitd axon. Sti-

numite dendrite qi

Introducere in psihologie

76

mic spaliu existent la joncliunea

dintre doi neuroni fionc{iune care

mularea dendritelor sau a corpului

neuronal duce la formarea unui impuls nervos care este transmis de-a
lungul axonului. Neuronii senzitivi
transmit cdtre segmentele centrale
ale sistemului nervos semnalele receplionate de organele de sim!;
neuronii ntotori transmit cdtre musculatur[ gi glandele endocrine,
semnalele produse la nivelul segmentelor centrale ale sistemului
nelvos. Un nerv este alcdtuit din fibre axonice care aparlin mai multor
neuroni.
2.

se numeqte

cu

netu"oreceptorii existenli in
membrana celulard a neuronului
receptor. Unele dintre aceste combinari ale neurotransmil[torilor cu
neuroreceptorii provoac6 depolarizarea membranei celulare iar
altele polarizar ea acestei a. Pro ducerea potenlialului de acliune este
un proces care are loc dupd legea
,,tot sau nimic". Existd mai multe
tipuri de interacliuni intre neurotransmifdtori qi receptori gi acest
lucru explicd diferitele categorii
de feuomene psihologice.

Impulsul nervos este transmis la

nivel neuronal sub formd biochimicd. dinspre dendrite spre axon.
Acest impuls nervos, sau potenlial
dc acyiurtc- este datorat unui nrecanism de autopropagare, denumit
depolarizcrre, prin care se produc
modifi cdri ale permeabilitAlii membranei celulare pentru diferite tipuri
de ioni (atomi sau molecule incdrcate electric) care intrd qi ies din

4.

Sistemul nervos este compus din

sistenrul ner\)os central (creierul qi
mdduva spinarii) qi sistentul nervos periferic (nervii care conecteazd, creierul gi m[duva spindrii).
Componentele sistemului nervos
periferic sunt sistemul nervos
sonratic (care transrnite irnpulsurile nervoase de la qi cdtre receptorii senzoriali, musculaturd qi
piele) qi sistemul rTet'vos vegelati.t;
(care coutroleazd activitatea organelor interne gi a glandelor endocrine).

5.

Creierul uman este alcdtuit din trei

straturi concentrice'. stratul intern,
sistenml lintbic qr stratul extern.

celulS.
1

J.

Poten{ialul de acliune, odatd declangat. este transrnis prin axon

cdtre numerogii butoni situafi in
segmentul distal gi denumili terntinalii sinaptice; aceste terminalii
sinaptice elibereazd anumite substanle chimice, denumite neurotransnitdtori, prin interrnediul cdrora se reahzeazd transferul semnalului cdtre un alt neuron. Neurotransmitdtorii drfuzeazd intr-un

sinapsd) qi se combind

a.

Stratul intem este alcdtuit din:

bulbul rahidian, care controieazd respiratia gi reflexele pos-

Bazele biologice ale psihologiei

77

turale; cerebelul, care coordoneazd activitatea motorie;

talamusul, stafie-releu a informaliei senzoriale sosite de la
mo d al itdyile senzoriale ; hip o talamusul, cu rol important in
controlul emofiilor qi menfinerea homeostaziei. Sistemul reticulat, care traverseazd, cdteva
dintre structurile menlionate
anterior, controleazi starea de
veghe gi excitabilitatea organismului.
b.

6.

Stratul extern este alcdtuit din

doud, emisfere cerebrale, a cdror suprafa![ (care prezintd numeroase circumvolulii) poartd
numele de cortex cerebral; cortexul cerebral deline un rol deosebit de important in procesele
de diferenfiere senzoriald, de
luare a deciziilor, de invdfare gi
gAndire - procesele mentale
superioare. La nivelul anumitor
zone ale cortexului sunt localizate segmentele centrale ale
analizatorilor, iar alte zone se

in condiliile secliondrli

corpului

calos (bandd de fibre

nervoase

care conecteazdcele doud emisfere

cerebrale) se constatd existenla

unor diferenle semnificative intre
funclionarea celor doud emisfere.
Emisfera stAng[ define un rol
important in coordonarea limbajului gi a abilitililor matematice.
Emisfera dreapti are un anumit rol
in controiul formelor simple de

Sistemul limbic deline controlul

unora dintre activitSlile instinctual e (alime ntalia, agre sivitatea,
fuga de pericol, alegerea par-

tenerului sexual), impreund cu

hipotalamusul; aceastd structurd
nervoasi define de asemenea un
ro1 important in cadrul atenfiei
qi memoriei.
c.

reahzeazd, controlul migcdrilor specifice. Restul cortexului

este reprezentat de arii de asocialie.

limbaj, insd nu are capacitatea

de control a vorbirii; aceastd
emisferd cerebrald deline insd un

rol deosebit de important in coordonarea spalial6 gi perceperea

structurilor.
7.

Sistemul nervos vegetativ este alcdtuit din doud componente: sistemul simpatic qi sistemul para-

simpatic; acesta joacd un rol

deosebit de important in cadrul
proceselor emolionale, fiind constituit din fibre nervoase care mediazd acliunile fibrelor musculare
netede qi a glandelor endocrine.
Componenta simpaticd este activatd in cazul situaliilor neobignuite, iar cea parasimpaticd in condigii

obiqnuite de viafd.
8.

Glandele endocrine secretd hormonii (care sunt eliminafi in sdn-

78

ge), substarlle extrem de impor-

minate de actiunca mai multor

tante pentru comportamentul emo-

gene.

tional gi motivalional. Aceste substanle actioneazd complementar

asupra sistemului nervos in vederea integrdrii comportamentale,
acliunea hormonald fiirrd strAns
legatd de activitatea hipotalarnusului qi a sistemului nervos vegetativ.

9.

nlrodu cere i n ps i h o I ogie

10. incrttci

rea s el ectivd (incruci garea

animalelor care au caracteristtci fie
S

foarle pronun{ate, he foarle atenuate) este una dintre metodele de

studiere a influenlelor exercitate de
ereditate. O altd metodd de evidenliere a efectelor exercitate de cdtre

mediu 5i ereditate o constituie

studiile gentelttre; se pot face comparafii intre caracteristicile gemenilor identici (monozigo{i - care
imparl aceeagi zestre ereditald) gi
cele ale gentenilor dizigoyi (care nu
au mai mulie caracteristici cornune
decdt fralii obiqnuili). Comportamentul este dependent de interaclimtea dintre ereditate gi mediu;
genele stabilesc limitele poten{ialului individual, iar ceea ce se va
intAmpla cu acest poten{ial depinde
de rnediu.

Potenlialul ereditar al unei persoane, transmis prin intermediul cromozomilor Si genelor, influenleazd
caracteristicile sale ftzice gi psihice. Genele sunt segmente ale
moleculelor de ADN, care stocheazd informatia genetic6. Unele
gene sunt dominante, :unele recesive, iar altele sunt purtiitoare aLe
ca r acte r is ti cil or s exua I e. Cele mai
multe dintre caracteristicile umane
sunt poligenice, adicd. sunt deter-

Recomanddri bibliografice
Introduceri in dor.neniul psihologiei fiziologice surrt lucrdrile lui Carlson, Foundotion
o.f P hy s i o I o g i c a I P s.v c h o log_y ( Fun d am ente I e

lll-a, 1986); Rosenzweig qi I-eirnan. Pysiological Psycholog1, (Psiholoeie fiziologicS,

psihologiei fiziologice, 1988); Groves gi

Rebec, lntroduction to Biological Itsycho1o91, (lntroducere in biopsihologie. editia a
IV-a, 1992); Iiolb qi Whishaw, Funda-

Pentru o detaliere a bazei ntoleculare a proceselor neuronale se poate consulta lucrarea Iui

II u m a n l'{ e r o p s y c h o/ogy ( F u n d amentele neuropsihologiei urnane, edilia a

ll-a, 1985); Schneider qi Tarshis, An Introduction to Phy.si6/6gical Pl1,chologlt (O
introducere in psihologia fiziologic6. edilia a

nt

n t cr I s o.f

'

edilia a ll-a, 1989).

Alberls eI al., lvlolecultrr Bir,tlog' o/ the Cell

(Biologia rnoleculard a cclulei. editia a II-a,
1989). Pentru o rnai bund informare in privinta
bazelor moleculare ale rnenroriei gi activitatii
cognitive

se poate cor.rsulta

lucrarea lui Squire,

lvfetnory and IJroin (Menroria

l

987).

gi

creierul,

79

Bazele biologice ale psihologiei

O trecere in

revisti

a influenlelor genetice

asupra comportamentului poate fi gdsit[ in

lucrarea lui Plomin, De-Fries gi Mclean,
Behavioral Genetics: A Primer (Vademecum
in genetica comportamentald, edilia a II-a,
1989). Pentru o perspectivd generalf, in leg6-

turi cu substanlele psihoactive gi efectele

Julien, Drugs and the Body (Drogurile

gi

organismul, 1988).
Pentru o detaliere a cercetdrilor asupra
funcliondrii celor doud emisfere cerebrale, citili
lucrarea lui Springer gi Deutsch, Left Brain,
Right Brain (Creierul stAng, creierul drept,

edilia a III-a, 1989) gi a lui Beaton, Left

A Review of Laterality
Research (Partea stdngi/ partea dreapti: o

acestora asupra activitatii cerebrale, a organismului gi a comportamentului puteli consulta

Side/Right Side:

lucrarea lui Julien, A Primer of Drug Action

(Ac{iunea drogurilor, edilia a VI-a, 1992) pi

prezentare a cercetdrilor pe tema lateralitdtii,

1986).

Capitolul 3
Dezvoltarea psihologici
Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice
Interac{iunea dintre ereditate gi mediu
Stadiile dezvoltirii gi perioada senzoriali

Capacitifile nou-nlscutului
Auzul
Disculie critici: Are nou-ndscutul capacitatea de a imita
Vederea

Gusful qi mirosul
invd{area gi memoria
Temperamentul

Dezvoltarea cognitivi in copilirie

Teoria stadiali a lui Piaget
Evaluarea teoriei lui Piaget
Alternative la teoria lui Piaget

Dezvoltarea sociall a copilului

Comportamentul social timpuriu
Ataqamentul
Identitatea de gen 9i comportamentul specific sexului
Disculie criticl: Educalia sexuald poate preveni
sexismul specific copildriei ?

Dezvoltarea in perioada adolescenfei

Dezvoltarea sexuali
Standardele sexuale qi comportamentul
Conflictele dintre adolescenli gi pdrinfi
Disculie critic6: Graviditatea tn adolescenld

contraceptivelor
Dezvoltarea identitaf ii

Dezvoltarea ca proces permanent

Tinere!ea
Perioada adulti
Bdtr6nelea

Si

folosirea

intre toate mamiferele, fiinfele

umane se caracteriz eazd, ime-

cd, ci este continuS, se desfigoard pe tot

diat dupd na$tere, printr-un

inalt grad de irnaturitate, necesitdnd un

logii care se ocupd cu studierea dezvoltdrii

umane au ca obiectiv descrierea gi analizarea legilor acesteia de-a lungul intregii
vie{i. Subiectele cuprinse in studiile lor
sunt: dezvoltarea{tzicd, cum ar fi modificarea indl{irnii sau a greutAlii gi achizilia
deprinderilor motorii; dezvoltarea perceptuald, care vizeazd modificdrile vizuale gi
auditive; dezvoltarea cognitiv[, adicd schimbdrile survenite la nivelul gAndirii, metnoriei gi I imbaj u I ui ; dezvo ltarea personal itelii
qi dezvoltarea social6 ca variafii ale imaginii de sine, ale identitalii de gen gi ale
relafiilor interpersonale. Unii dintre specialigtii acestui domeniu sunt preocupa{i de
acele aspecte ale dezvoltdrii care sunt similare tuturor membrilor unei specii; allii

lung proces de invdlare, dezvoltare qi interacfiuni cu ceilalli inainte de dobAndirea

independenlei. in general, cu cAt este mai

complexl structura sistemului nervos a

unui organism, cu atAt este mai mare perioada necesard maturizdrii. Lemurianul (o
specie de maimule primitive) se poate de-

plasa la scurt tirnp dupd nagtere

fiind

de

asemenea capabil de autoapirare; la nagtere, o maimu{6 este dependentd de mamd

timp de c6teva luni, iar un cimpanzeu timp
de cAliva ani. Chiar un cimpanzeu, un animal care prezintlmulte asemdndricu fiinla
umand, iqi va dobAndi independen{a cu

mult inaintea unui copil nlscut in aceeagi

zi.

Dezvoltarea nu se opre;te in momentul

in care persoana a ajuns la maturitate fizi-

parcursul vie{ii gi, tocrnai de aceea, psiho-

sunt interesa{i de acele aspecte ale dezvoltdriicare sunt specifice unui individ gi care
il definesc in relalie cu ceilalli indivizi.

Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice

Psihologii care se ocupd de domeniul
dezvoltdrii sunt cel mai adesea preocupafi

la care, tn general, un copil incepe sd vorheascd?; core este ritmul de imbogdlire a

vocabularului unui copil?; care ar puteafi
norntele pe baza cdrora s-or putea evalua

pl anffi ca d ifer it e progr ante e duc alionale?

intreb[ri care preocupd insl mult rnai profund psihologii dezvoltdrii sunt cele referitoare la modalit5lile gi cauzalitatea apariliei diferitelor fenomene gi procese psihice:
cum se dezvoltd un anume comportanrcnt
Si de ce acest conxportament apare intr-un
anume montent?: de ce nrujoritatea copiilor nu reusesc sii meargd sau sd rosteascd

Jezvoltarea unui copil sau s-ar putea

primele lor cuvinte dectit in jurul vdrstei

de media de dezvoltare, adicd de caracterul

tipic al acesteia. Unele dintre intrebdrile la

care se cautdrdspuns sunt: care este vdrsta

82

I ntroclttc

de un an?; care esle ocea dezvohare psihologicd speciJicd Si acele interoctiuni ant-

bienlale cctre preced crceste evenintente?

Specialigtii din acest domeniu au de asemenea ca obiectiv identificarea acelor caracteristici ambientale care influen\eazi dezvoltarea: care este influenla diferitelor pract

ic

i e duc at iv e as upr a d e zv o lt dr i i e ntoy ion al e

a copilului?; ctun influenleazii vizionarea

e nt i s iunil or v b I e n t e agr e s iv it at e a c opilului?
in spatele acestor intrebdri destul de
specifice stau insd doui intrebdri fundamentale: (a) care este rctlul interacyittnilor
dinlre faclorii biologici, cum ar fi zestrea
geneticii Si et,enimentele care au loc irt
mediul care inconjoard copiltil, in deterninarea cursttlui dezvoltdrii acesttria (roportul ereditate-nrediu)? Si (b) trebuie inyeleasd dezvoltarea ca un proces corttirtttu
suu cct o succesiune de etcrpe dislincle?

Interacfiunea dintre ereditate

qi mediu
Importan{a influen{elor ereditare sau de
mediu gi, mai ales, dovedirea rolr,rlui hotdrAtor de{inut de o categorie sau alta asupra

dezvoltlrii umane a fost dintotdeauna

un subiect de polernicd. in secolul al
XVII-lea, filosoful englez John Locke
respingea ideea existentd in acea perioadS,
cum cd ur-r copil ar tl un adult in miniaturd,
cd ar poseda dcci toate abilitalile gi cunogtin{ele necesare qi cd, pentru a manifesta aceste caracteristici innd.scute. nu
trebuie decdt pur gi simplu sb creasc6. John

ere in ps i h o I ogi

provin din informatiile oferite de simlurile

rloastre, sunt furnizate de experienfd, iar
lird experientd nu poate fi elaborat nimic.
Aparilia teoriei evolutiei a Iui Charles
Daru'in ( 1 859), care e."'identiazd, baza biologica a dezvoltdrii, determini o revenire
la perspectiva ereditard. Odata cu aparilia

behaviorisrnului,

in secolul al XX-lea,

perspectiva ambientalS capdt6 din nou valoare. Behaviorigtii, cum ar fi .Iohn B.

Watson gi B.F. Skinner, demonstreazd cd
natura umand este extrem de maleabild:
experien[ele din copildria timpurie pot

determina transforrndri rnajore ale copilului, indiferent de zestrea sa ereditard.

Watson susline acest principiu intr-o fonnd
extrem6: ..Dafi-mi douazeci de copii sdndtogi, bine-crescLr{i. gi vi garantez cd prin
antrenarnente specifice ii voi putea face sd
devini orice fel de specialist - medic,
avocat, arlist, vAnzdtor gi chiar cergetor sau
ho!, indiferent de talent, aptitudini, tendin1e, abilitd[i, voca{ie sau rasa strdmogilor
sai" (1930, pag. 104).
in prezent, psihologii sunt de acord cd
atAt ereditatea, cAt gi rnediul influen[eazd
dezvoltarea dar. mai mLrlt decAt atat, cA
interac{iunea dintre aceste doud categorii
de factori determini de fapt dezvoltarea.
Spre exemplu, se va vedea in capitolul 13
ci dezvoltarea multor caracteristici de per-

sonalitate. curr ar fi sociabilitatea gi stabilitatea emo{ionali, par sa fie in rnod egal

influen{ate de ereditate 9i de mediu; de
asemenea. se l,a vedea in acelagi capitol cI
tulburdrile psihicc pot avea atdt cauze ere-

Locke susfine contrariul gi anume ci

psihicul Lrnui copil este o coald albd de

ditare. cet $i de mediu.

Chiar gi acele aspecte ale dezvoltdrii

hArtie (tabula rasa); ceea ce se va a$ten1e

pe aceastd hArtie este rezultatul experien[ei

care par in mod evident determinate de

caracteristicile biologice inndscute. pot fi

copilului, ceea cc el vede. aude. gust6,

miroase gi simte. Dupd pdrerea lui Locke,
toate cunogtinqele pe care le poseddm

afectate de evenimentele care au loc in rnediLrl inconjLrrhtor. in mornentuI concepf iei,

un numdr coplegitor de caracteristici indi-