Adele de Boigne

MEMORII
(Povestirile unei mtui)

CUPRINS:
Tabel cronologic 5
Cititorului, daca va exista vreunul 15
Partea nti VERSAILLES Capitolul I Originea familiei mele.
Bunicul: aventura lui din tineree.
nsuratoarea bunicului.
Trimiterea fiilor sai n Europa.
Fraii bunicului.
Eticheta de la Curte.
Tinereea tatei.
Familia mamei.
nsuratoarea tatei.
Mama capta un loc la Curte.
Prinii mei se stabilesc la Versailles. Naterea mea.
Vechile obiceiuri de la Curte.
Regele Ludovic al XVI-lea.
Regina.
Doamna de Polignac.
Monsieur, conte de Provence.
Monseniorul, conte de Artois.
Madame, contesa de Provence.
Madame, contesa de Artois.
Doamna Elisabeth.
Prinii de Chio 21
Capitolul II Viaa la Versailles.
Aederea la tara.
Hautefontaine.
Prseai.
Esclimont.

 Prinesa de Rohan-Guemene.
Curtea fiicelor lui Ludovic al XV-lea.
Doamna Adelai'de.
Doamna Louise.
Doamna Victoire.
Bellevue.
Viaa prineselor la Versailles.
Supeu la Madame.
Culcatul regelui.
Ducesa de Narbonne.
O istorioara despre Masca-de-Fier.
O istorioara despre domnul de Maurepas.
Vicontele de Segur.
Marchizul de Crequi.
Contele de Maugiron.
Ducesa de Civrac 48
Capitolul III Copilria mea.
Ppu.
Buntatea regelui.
nceputul Revoluiei.
Convocarea Statelor Generale.
Plecarea contelui de Artois. 6 octombrie 1789.
Cltoria n Anglia.
Doamna Fitzherbert.
Cataramele printului de Galles.
Aederea la tara.
Prinesele Angliei 70
Capitolul IV Rentoarcerea n Frana.
Poziia tatei, n 1790.
O aventura n timpul unei cltorii n Corsica.
Aederea la Tuileries.
ntlnirea cu regina.
Plecarea celor doua Mesdames.
Fuga la Varennes.
Ludovic al XVI-lea nu e de acord cu emigrarea.
Acceptarea Constituiei.
Tata i da demisia.
Comportarea regelui fata de el.
Plecarea din Frana i sosirea la Roma.
Abatele de Osmond mcelrit la San-Domingo.

 Vicontele de Osmond intra n otirea prinilor. 79

Partea a doua EMIGRAIA Capitolul I aederea la Roma.
Cearta prineselor.
Societatea mamei.
Abatele Maury.
Cardinalul de York.
Crucea Sfntului Petru.
Doamna Lebrun.
Aederea la Albano.
Sosirea la Neapole.
Regina Neapolelui i fiicele sale.
Idei preconcepute n privina prsirii Italiei.
Lady Hamilton.
Atitudinea sa.
Bermont.
Trecerea prin Saint-Gothard.
Mademoiselle, la Constance.
Sosirea n Anglia 93
Capitolul II j aederea la Yorkshire.
Air John Legard.
nsurtoarea sa.
Lady Legard.
Firea lui John Legard.
Influenta sa asupra celor tineri. '
Opiniile sale politice.
Domnul Brandling.
Aederea la Westmoreland.
F
Educaia mea.
Plecarea prinilor mei la Londra.
Vreau sa ma duc\par dup ei. Plimbarea dinainte de plecare.
Din nou Bermont.
Ciudenia: comportrii sale. 103
Capitolul III aederea la Londra.
Portretul meu la cincisprezece ani.
Felul meu de a trai.
Domnul de Calonne.
Asprimea unui legiuitor.
Societatea ' emigranilor.
Preoii francezi.

 Misiunea domnului de Frotte.

Baronul de Roii.
Episcopul de Arras.
Contele de Vaudreuil. ' Marchiza de Vaudreuil.
Doamna de La Tour.
Cpitanul d'Auvergne.
Abatele de La Tour.
Doamna de Serant.
Domnul duce de Bourbon.
Societatea creola. 112
Capitolul IV Concert de diminea.
Generalul de Boigne.
Cstoria mea.
Firea domnului de Boigne.
Prinii de Orleans.
Contele de Beaujoiais.
Domnul duce de Montpensier.
Ducele de Orleans.
Neplceri domestice.
Cltoria n Germania.
Hamburg.
Miinchen.
Rentoarcerea la Londra.
Povestea lady-ei Mary Kingston 123
Capitolul V Cltorie n Scotia.
Alnwick.
Burleigh.
Marchiza d'Exeter.
Plecarea domnului de Boigne.
Domnul duce de Berry.
Contesa de Polastron.
Abatele Laii.
Moartea ducesei de Guiche.
Moartea doamnei de Polastron.
Superioritatea contelui de Artois asupra printului de Galles.
Societatea lady-ei Harington.
Lady Hester Stanhope.
Doamna Grassini.
Dragonetti.
Tarantela.

 Viotti 137
Capitolul VI Certuri ntre episcopi.
Cei treisprezece.
Moartea contesei de Rothe.
Regretele arhiepiscopului de Narbonne.
Rspunsul contelui de Damas.
Pozzo di Borgo.
Rivalitatea sa cu Bonaparte.
Edouard Dillon.
Calomnii despre Maria-Antoaneta.
Duelul.
Un cuvnt al contelui de Vaudreuil.
Pichegru.
Familia Polignac.
Moartea ducelui deEnghien.
Parasesc Anglia 150
Partea a treia IMPERIUL Capitolul I Plecarea din Anglia.
Sosirea la Rotterdam.
Domnul de Semonville.
Aederea la Haga.
Tabra din Zeist.
Vameii francezi.
Anvers.
Domnul d'Argout.
Domnul de Herbouville.
Domnul Maluet.
Sosirea la Beauregard 160
Capitolul II Prerile mele.
Ducesa de Chtillon.
Ducesa de Laval.
Ducele de Laval. Familia de Rohan.
Prinesa Berthe de Rohan.
Prinesa Charles de Rochefort.
Prinesa Herminie de Rphan.
O scena penibila.
Primul meu bal la Paris.
Amiralul de Bruix; moartea sa.
Cuvintele mpratului.
Prinesa Gaiitin.
Ducesa de Sagan.

 Domnul de Coulaincourt.
Scena ntre prinesa de Tremouille i domnul de Aubusson.
Ducesa de Chevreuse 169
Capitolul III Ma obinuiesc cu societatea din Paris.
Sosirea prinilor mei n Frana.
Doamna i domnioara Dillon.
i dau penele mele mprtesei Josephine.
Societatea din Saint-Germain.
Doamna Recamier.
Primele bai n mare 180
Capitolul IV Generalul de Boigne se stabilete n Savoia.
Cardinalul Maury.
Doamna de Stael.
Aedere la Aix.
Benjamin Constant.
Dineu la Chambery.
Coppet.
Domnul Rocca 187
Capitolul V Distracii la Coppet.
Exilul lui Mathieu de Montmorency i al doamnei Recamier.
Doamna de Chevreuse.
Purtarea ei la Curtea imperiala.
Exilul i moartea ei.
Bal cu prilejul cstoriei marelui duce de Bade.
Costumul mpratului.
Discuie ciudata.
Eticheta de la Curtea imperiala.
Bal cu ocazia naterii regelui Romei.
mprteasa Maria-Luiza.
mpratul vrea sa fie graios. 200
Capitolul VI '
Ducesa de Courlande.
Contesa Edmond de Perigord.
Domnul de ' Talleyrand.
Cardinalul Consalvi.
Serbrile date cu prilejul nsurtorii mpratului.
Unchiul meu, episcopul de Nancy, numit al arhiepiscop Florenei.
Trista urmare a acestei numiri.
Rezistenta lui Alexis de Noailles.
Brevetele de sublocotenent.

 Doamna de Cayla.
Jules de Polignac 211
Capitolul VII Spiritul emigranilor rentori.
mpratul i regele Romei.
Idealisti.
Domnul de Chateaubriand.
Ducesa de Levis.
Ducesa de Duras.
Ducesa de Chtillon.
Contele i contesa de Segur 220
Capitolul VIII Ultimele momente ale Imperiului.
Garda de onoare.
Starea de spirit.
Iluziile partidului.
Dezorganizarea armatei.
Aliatii se apropie.
Autoritile prsesc Parisul.
Lupta Parisului.
Capitularea.
Retragerea trupelor franceze 235
Partea a patra RESTAURAIA DIN 1814
Capitolul I Prerile mele n 1814.
Dispoziiile partidului regalist.
Sosirea primului ofier rus. Mesajul contelui de Nesselrode.
Se arboreaz cocarda alba.
Aspectul bulevardului.
Intrarea aliailor.
Ospul dat la mine acas.
Declaraia aliailor.
Consiliu la printul de Talleyrand.
Reuniune la domnul de Morfontaine.
Atitudinea ofierilor rui.
Bivuacul cazacilor din Champs-Elysees 244
Capitolul H Biletul printului de Talleyrand.
Temerile aliailor.
Spectacol la Opera.
Greelile partidului regalist.
Vizita generalului Pozzo de Borgo.
Tarul Alexandra.
Puterea sa.

 Broura domnului de Chateaubriand.

Efectul ei.
Povestirea domnului de Lescour 251
Capitolul III Marealul Marmont.
Btlia din Paris.
Aederea la Essoonnes.
Maresalul Marmont ncepe discuiile cu aliaii.
Sosirea marealilor la Essonnes.
Conferina la tarul Alexandru.
Marealul Marmont afla ca corpul sau de armanta prsete
localitatea Essonnes, n pofida ordinului sau.
Mhnirea sa.
Comportarea lui curajoasa la Versailles.
Scrisoarea generalului Bourdesoulle.
Rspunsul dat marealilor.
Comportarea marealului Ney.
Primejdiile care ne pndesc fara sa tim.
Oameni trimii sa ma salveze.
Bonomia cazacilor.
Formarea unei grzi de onoare 259
Capitolul IV Te-Deiim-ul.
Misiune la Hartwell.
napoierea lui Monsieur.
Toi i pun cocarda alba.
Locotenentul general al regatului.
Reprezentaia de la Opera.
Atitudinea partidului emigrant 27!
Capitolul V Regele pleac din Anglia.
Vizita tarului Alexandra la Compiegne.
Nemulumirea sa.
Domnul de Talleyrand este prost primit.
Costumul ciudat al doamnei ducese de Angouleme.
Declaraia de la Saint-Ouen.
Succesul ei.
napoierea regelui n Frana.
Atitudinea vechii grzi.
Meninerea prinilor.
Din nou, Opera 276
Capitolul VI Prima recepie data de rege i de Madame.
Costumul i eticheta de la Curte n timpul Restauraiei.

 Sosirea ducelui de Angouleme i a ducelui de Berry.

Bal la sir Charles Stewart. Ducele de Wellington.
Marele Duce Constantin.
Dispoziia ducelui de Berry.
Preveniile mpotriva lui Talleyrand.
Gelozia contelui de Blacas.
Tata refuza funcia de ambasador la Viena.
nelepciunea cardinalului Consalvi 283
Capitolul VII aedinta regala.
Numirea pairilor.
Tata accepta ambasada din Torino.
Motivele care-1 determina s-o accepte.
Doamna i domnioara de Stae'l.
Domnul de La Bedoyere.
Boala lui Monsieur.
Cavalerul de Puysegur.
Meninerea doamnelor engleze.
Contesa de Nesselrode.
Prinesa Wolkonski.
Fratele meu obine un grad.
Contesa de Chtenay 292
Capitolul VIII Ducesa-vaduva de Orleans.
Domnul de Follemont.
Ducele de Orleans Mademoiselle.
Ducesa de Orleans.
Domnul de Talleyrand pleac la Congresul de la Viena.
Doamna de Talleyrand.
Prinesa de Carignan.
Cei doi prini de Carignan 301
Parteaa cincea '
Capitolul I aederea n Piemont.
Trecerea prin Lyon.
Marion.
Sosirea la Torino.
Dispoziiile regelui.
Crmuirea sa.
Cabinetul de ornitologie.
Contele de Roburent.
Biglietto regio.
Societatea.

 Lojile.
Opera.
Moravurile.
Marchizul del Borgo 312
Capitolul II Vizitele Ia Torino.
Contele i contesa de Blbe.
Domnul Dauzere.
Printul de Carignan.
Corpul diplomatic.
Generalul Bubna.
Plictiseala la Torino.
Aspectul oraului.
Apartamentele ce se gseau n el.
Masa oferita de contele de Valese.
Jules de Polignac 324
Capitolul III ^
Revelaia proiectelor bonapartisre.
Cltorie la Genova.
Prinesa 't de Krassalkowitz.
Napoleon prsete insula Elba.
Debarca n Frana.
Ofierul trimis de generalul Marchand.
Declaraia din 13 martie.
Fratele meu, la usa ducelui de Angouleme.
Papa.
Ducesa de Lacques 333
Capitolul IV j Principesa de Galles.
Serbare n cinstea lui Murat. Situaia i; noastr e penibila.
Mesajul ducelui de Angouleme.
Sunt nelinitit n; privina fratelui meu.
Marul lui Murat.
E nvins la Occhiobello.
T Abatele de Janson.
Henri de Chastellux 341
Capitolul V Rentoarcerea la Torino.
Domnul de La Bedoyere.
Marul spre Cannes.
mpratul Napoleon.
Giulgiul sfnt.
Jules de Polignac e luat prizonier la Montmelian.

 Luarea unui regiment, la Aiguebelle.

Purtarea generalul Bubna.
Ura piemontezilor mpotriva austriecilor.
Sperantele regelui Sardiniei 350
Capitolul VI Rspunsul tatei dat primului ambelan, duce de Modena.
Purtarea marealului Suchet, la Lyon.
Purtarea marealului Brune, la Toulen.
Catastrofa din Avignon.
Expulzarea francezilor rezideni n Piemont.
Parasesc Torino.
Situaia din Savoia.
Trecerea lui Monsieur spre Chambery.
Ziua Sfntului Ludovic, la Lyon.
Mrturisire penibila.
Jandarmii, rspltii de ctre Napoleon.
Soldaii din armata Loarei.
Atitudinea lor demna de cinste 359
Capitolul VII Doamnana de La Bedoyere.
Curajul ei.
Disperarea ei.
Resemnarea ei.
Contesa de Kriidener.
mi face o primire ciudata.
Povestea sosirii ei la Heidelberg.
Influenta ei asupra tarului Alexandra.
Pactul Sfintei Aliane.
Supunerea lui Benjamin Constant fata de doamna de Krudener.
Dragostea lui pentru doamna Recamier.
Purtarea sa, n 20 martie.
Scrisoarea pe care i-o trimite lui Ludovic al XVIII-lea 368
Capitolul VIII Exigentele strinilor, n 1815.
Dispoziiile tarului Alexandru la nceputul campaniei.
Rspunsul frumos pe care-1 da generalul Pozzo lui Bernadotte.
Purtarea ducelui de Wellington i a generalui Pozzo.
Mirarea tarului Alexandra.
Aederea regelui i a prinilor n Belgia.
Abnegatia unui soldat.
Politeea printului de Talleyrand.
Ducele de Wellington devalizeaz muzeul.
Salonul ducesei de Duras.

 Moartea lui Hombert de La Tour du Pin.

Camera zisa de negsit.
Demisia domnului de Talleyrand.
Tatl meu este numit ambasador la Londra.
Ducele de Richelieu.
Revelaia doctorului Marshall.
Vizita la ducele de Richelieu.
Primirea nepoliticoasa pe care ne-o face.
Scuzele sale 378
Capitolul IX Tarul Alexandra i ia rmas bun de la ducele de Richelieu.
Sentimentele patriotice ale ducelui.
Caraghioslcurile domnului de Vaublanc.
Sosirea tatlui meu, la Paris.
Procesul marealului Ney.
Executia sa.
Exaltarea partidului regalist.
Procesul domnului de La Valette.
Se apeleaz la doamna ducesa de Angouleme.
Demersurile ducelui de Raguse.
Acesta o vra pe doamna de La Valette, n Palatul Regal.
Dizgraierea sa.
Furia partidului regalist dup evadarea domnului de La Valette 394
Capitolul X Serbarea data de ducele de Wellington.
Ducele de Angouleme.
Refuzul unei mari ducese dat ducelui de Berry.
Curtea se hotrte pentru o prines din Neapole.
Felul cum e primita o ambasadoare a Angliei.
Favoarea domnului Decazes.
Domnul de Polignac refuza sa depun jurmntul, ca pair.
Cuvntul domnului de Fontanes.
Aederea familiei de Orleans n Anglia.
Rugmintea pe care i-o adreseaz ducesa de Orleans-vaduva,
marchizului de Riviere 403
Partea a asea ANGLIA aI FRANTA 1816-1820
Capitolul I Rentoarcerea n Anglia.
Londra.
Concert la Curte.
Prezentarea mea.
Regina Charlotte.
Purtarea printului regent fata de ea.

 Ducesa de York.
Prines Charlotte de Galles.
Miss Mercer.
Intriga dejucata de printul Leopold de Saxa-Coburg.
Marchiza de Hertford.
Obiceiurile printului regent.
Dineuri la Carlton House 414
Capitolul II Corpul diplomatic.
Contesa de Lieven.
Prinesa Paul Esterhazy.
Viata englezoaicelor.
Copilria lor.
Tinereea lor.
Maturitatea lor.
Batrnetea i moartea lor.
Soarta vduvelor. 424
Capitolul III Firea independenta a englezilor.
Masa la contesa Dunmore.
Aprecieri asupra lady-ei George Beresford.
Salonul marilor doamne. Ce se nelege prin societate n Anglia i n
Frana.
Balul dat de marchizul de Anglesey. Lady Caroline Lamb.
nsurtoarea ducelui de Berry.
Rspunsul ducelui de Poix 432
Capitolul IV Familia de Orleans, la Twickenham.
Spionajul exercitat asupra ei.
Dezbinarea dintre Ludovic al XVIII-lea i ducele de Orleans, n 1815, la
Lille.
Interiorul palatului Twickenham.
Cuvintele prinesei Maria.
Contesa de Verac.
Naterea unei prinese de Orleans.
Contesa Melanie de Montjoie.
Baronul de Montmorency.
Contele Camille de Sainte-Aldegonde.
Baronul Athalin.
Ducele de Bourbon.
Prinesa Louise de Bourbon 440
Capitolul V Lordul Castlereagh.
Lady Castlereagh.

 Cray Farm.
Devotamentul lady-ei Castlereagh fata de soul ei.
Accident i prudenta.
Supeu la lady Castlereagh.
Invitaie la tara, la lady Liverpool.
Toaleta mea, la Curtea reginei.
Botezul micii prinese de Orleans.
Prinesa de Talleyrand.
Ea consimte sa se despart de printul de Talleyrand.
Contesa de Perigord.
Ducesa de Courlande.
Prinesa Tyszkiewicz.
Casatoria lui Juies de Polignac 446
Capitolul VI Ordonana care caseaz Camera.
Refleciile vicontesei de Vaudreuil n legtur cu acest lucru.
Negocierile cu minitrii englezi.
Opozitia ducelui de Wellington.
Rentoarcerea mea la Paris.
Broura lui Guizot.
Regretele unei femei din partidul ultraregalist.
Ghearele regalitilor.
Licenierea corpurilor de garda din casa regala.
Colonelul Pothier i domnul Girardin.
Cvasi-regalistii.
Serata la doamna Duras.
Coteria denumita Castelul.
Chateaubriand vrea sa prseasc Parisul.
Vinde Val-du-Loup vicontelui de Montmorency.
Vorbele spuse de printul de Poix, lui Decazes 457
Capitolul VII Negocieri n vederea unui mprumut.
Ouvrard pleac n Anglia. 1-1 aduce tatei pe domnul Baring.
Discuia cu lordul Castlereagh.
Sosirea doamnelor Baring i Labouchere la Paris.
Ndejdi dearte.
Dineul de la maresala Mcreau.
Broura lui Salvandy.
Influenta generalului Pozzo asupra ducelui de Wellington.
Serata la ducesa de Escars.
Domnul Rublichon.

 mprumutul fiind, n sfrit, contractat, opoziia se plnge de acest

lucru 467
Capitolul VIII Ducesa de Berry.
Ducesa de Reggio.
Cstoria fratelui meu cu domnioara Destillieres.
Scena la Tuileries.
Regele e bolnav.
Manuscrisul din insula Sfnta Elena.
Lectura la doamnele de Duras i de Escars.
Succesul acestei publicaii apocrife 475
Capitolul IX Domnul de Villele.
Intriga Curii pentru a-1 readuce pe domnul de Blacas.
Ducesa de Narbonne. Martin i sora Recolette.
Sosirea ducelui de Blacas.
Masa la Tuileries.
Celua Madamei.
ntelepciunea ducelui de Angouleme.
Agitaia curtenilor.
Tulburarea domnului de Mole.
Blacas e concediat de rege 483
Capitolul X Favoarea de care se bucura domnul Decazes.
Genul sau de lingueala.
Afacerile din Lyon. Ducele de Raguse potolete spiritele.
Ducele de Orleans revine la Paris.
Istoria inventata pe seama mamei.
Mnia mea.
Sosirea ntregii familii de Orleans.
Dejun la Palatul regal.
Calomnii absurde 491
Capitolul XI;
Tom Pelham.
Inaugurarea podului Waterloo.
Dineu la Claremont.
Firea posaca a prinesei Charlotte.
Politeea sa.
Un nou capriciu.
Discutia cu ea.
Moartea acestei prinese.
Mhnirea tuturor celor din jur.

 Adevrata fire a prinesei Charlotte.

Gusturile i obiceiurile sale.
Sinucidere la natere. 497
Capitolul XII Regele Prusiei vrea sa se nsoare cu Georgine Dillon.
Euarea acestui proiect.
Lipsa de bunvoin a lui Ludovic al XVIII-lea fata de familia de
Orleans, pe care de altfel o manifesta cu orice prilej.
Iritaia ducelui.
Contele de la Ferronnays.
Ataamentul sau fata de ducele de Berry.
Doamna de Montsoreau i garnitura de scutece.
Scena ntre ducele de Berry i domnul de La Ferronnays.
Iritarea familiei regale.
Doamna de Gontaut e numita guvernanta.
Sfaturile printului de Castelcicala.
Doamna de Noailles 506
Capitolul XIII Refuzul de a merge la o ghicitoare.
Aventura cavalerului de Mastyns.
Alegerile din 1817.
Partidul regalist sub influenta domnului de Villele.
Ducele de Broglie i Benjamin Constant.
Chateaubriand i numete pe opozanii de stnga, liberali.
Cstoria;' fratelui meu.
Vizita la Brighton.
Ospitalitatea plina de grija, a printului regent.
Uzanele din pavilionul regal. Istorisirea unei vizite a regentului la
regele George al III-lea.
Dejun pe o scara.
Marele duce Nicolae, la Brighton 514
Capitolul XIV Naufragiez pe coasta, ntre Boulogne i Calais.
Urmarea acestui accident.
Vorbele lui Monsieur.
Discuia ciudata a lui Monsieur cu Edouard Dillon.
Pairii, avnd slujbe la rege, voteaz mpotriva primului ministru.
Rspunsul domnului Canning n legtur cu acest lucru.
Papa i domnul de Marcellus 524
Capitolul XV Un glonte tras n ducele de Wellington.
Se cauta asasinul.
Nelinistea lui Monsieur n legtur cu retragerea strinilor.
Agitaia spiritelor.

 Ducele de Rohan la Saint-Sulpice.

Ridicolul sau.
Ducele de Rohan devine preot.
O aventura la Neapole.
Favoarea printului de Talleyrand.
Bal la ducele de Wellington.
Moartea micii prinese de Orleans, nscut la Twickenham.
Moartea printului de Conde 531
Capitolul XVI Moartea doamnei de Stae'l.
Efectul operei sale asupra revoluiei.
Ma rentorc la Londra.
Agenii partidului ultra.
Prezentarea Notei secrete.
Regele i ia lui Monsieur comanda grzilor naionale.
Furia lui Jules de Polignac.
Congresul de la Aix-la-Chapelle.
Ducele de Richelieu obine eliberarea teritoriului Franei. 540
Capitolul XVII Contele Decazes vrea sa schimbe ministerul.
Intrigi mpotriva ducelui de Richelieu.
Ducele i da demisia.
Generalul Dessolle i succede.
nsurtoarea lui Decazes.
Contele de Sainte-Aulaire.
Tata cere sa se retrag.
Este nlocuit de marchizul de La Tour-Maubourg.
Regele este nemulumit de tatl meu.
Ideile mele n legtur cu cariera diplomatica.
O promoie de pairi.
Domnul de Barthelemy 546
Partea a aptea 1820- 1830
Capitolul I Obiceiurile i obinuiii mei.
Recompensa naional oferita ducelui de Richelieu.
Regina Suediei l urmeaz pretutindeni.
Salonul ducesei de Duras.
nclinarea doamnei de La Rochejaquelein ctre rzboiul civil.
Doamna de Duras devine scriitoare.
Cstoria Clarei du Duras.
Ducesa de Rauzan 553
Capitolul II Prinesa de Potx.
Salonul sau.

 O anecdota despre prines de Henin.

Contesa Charles de Damas.
Abatele de Montesquiou.
Contele de Lally-Tollendal.
Salonul marchizei de Montcalm.
Legaturile de familie ale ducelui de Richelieu.
Ducesa de Richelieu.
Doamnele de Montcalm i de Jumilhac 560
Capitolul III Carnavalul din 1820.
Palatul Regal.
Firea ducelui de Berry.
Bal mascat la domnul Greffiilhe.
Asasinarea ducelui de Berry.
Curajul lui.
Amnunte n legtur cu aceasta ntmplare.
Preveniunile mpotriva contelui Decazes.
E silit sa se retarga.
E nlocuit cu ducele de Richelieu.
Fgduielile lui Monsieur 568
Capitolul IV Cel de al doilea ministeriat al ducelui de Richelieu.
Cadourile efemere ale ducelui de Castries.
Procesul Louvel.
Intrigile partidului ultra.
Execuia lui Louvel.
Stabilimentele ridicate la Chambery de ctre domnul de Boigne.
Domnul Laine.
Regina Carolina a Angliei.
Comportarea ei n Aix.
Naterea ducelui de Bordeaux 580
Capitolul V Insurecii militare.
Congresul de la Troppau. Abilitatea lui Metternich.
Acesta se mpac cu tarul Alexandru.
Purtarea btrnului rege din Neapole.
Insurecia din Piemont.
Printul de Carignan.
Purtarea generalului Bubna, la Milano.
Moartea lui Napoleon 588
Capitolul VI Intriga mpotriva lui Richelieu.
Doamna de Caylus.
Revocarea guvernului.

 Formarea unui guvern cu domnul de Villele n frunte.

Firea acestuia.
Congregaia. 593
Capitolul VII Moartea ducelui de Richelieu.
Perseverenta ataamentului reginei Suediei.
Disperarea ei.
Moartea lordului Londonderry.
Domnul de Chateaubriand, ambasador la Londra.
Vicontele de Montmorency.
Congresul de la Viena.
Ducele Mathieu de Montmorency.
Viaa i moartea sa 599
Capitolul VIII Ducele de Rovigo i printul de Talleyrand.
Pavilionul din Saint-Ouen.
Amnunte privitoare la inaugurarea lui.
Ducele de Doudeauville nlocuit cu marchizul de Lauriston n funcia
de ministru al Casei regale.
Lauristen este numit mareal al Franei. 610
Capitolul IX Ducele de La Rochefoucauld-Liancourt este destituit.
Execuia a patru tineri subofieri.
Alegeri guvernamentale.
Revocarea lui Chateaubriand.
Mnia sa.
Indemnizaiile emigranilor i reducerea rentelor.
Arhiepiscopul Parisului, domnul de Quelen.
Situaia politica a lui Villele.
Printele Elisee.
ncpnarea regelui de a prsi Palatul Tuileries.
Motivul acestei ncpnri. 615
Capitolul X Ultimele zile ale lui Ludovic al XVIII-lea.
Isteimea doamnei de Caylus.
Moartea regelui.
nmormntarea.
Titlul de Madame, refuzat ducesei de Berry.
Printului de Orleans i se acorda titlul de altea regala.
Intrarea n Paris, a regelui Carol al X-lea 620
Capitolul XI Domnul Delfin intra n Consiliu.
Legea privind sacrilegiul.
Cum priveau prinii armata.
Seratele Delfinei.

 Ducesa de Berry, la Rosny.

Obiceiurile sale.
Gusturile sale.
Popularitatea sa.
ncoronarea regelui, la Reims.
Serbri la Paris 627
Capitolul XII Ambasadorul Austriei refuza sa recunoasc titlurile
marealilor Imperiului.
Cerc la rege.
Naterea Jeannei de Osmond 635
Capitolul XIII Moartea tarului Alexandru.
Nelinitea din ultimii sai ani.
Misiunea ducelui de Raguse pe lng tarul Nicolae.
Iluziile ducelui de Raguse.
Moartea lui Talm.
Domnul de Talleyrand este insultat i plmuit de ctre Maubreuil
539
Capitolul XIV Legea dreptului de primogenitura.
nmormntarea ducelui de Liancourt.
Garda naional, desfiinat.
Sosthene de La Rochefoucauld i domnul de Villele.
Moderaia Delfinului 644
Capitolul XV Btlia de la Navarin.
Alegerile din 1827.
Intrigile partidului ultra.
Cderea lui Villele.
Aederea lui don Miguel la Paris.
Noul guvern.
Dezamgirea domnului de Chateaubriand, care accepta ambasada din
Roma.
Noua intriga a lui Polignac 649
Capitolul XVI Schimbarea survenita n dispoziia Delfinului.
Numirea baronului de Damas ca preceptor al ducelui de Bordeaux.
Ordonanele din iunie 1828 ale iezuiilor.
Cltoria regelui n Alsacia.
Cadril la ducesa de Berry.
Mica Mademoiselle.
Educaia ei. 659
Capitolul XVII Dificultile suscitate de guvernul Martignac.
Rspunsul regelui dat ducelui de Mortemart.

 Intrigile din Camera Deputailor.

Moartea episcopului de Beauvais.
Felul diferit n care a vorbit regele cu domnii de La Ferronnays i
Martignac.
Previziuni greite. 666
Capitolul XVIII Cderea guvernului Martignac.
Reprobarea generala mpotriva guvernului Polignac.
Demisia lui Chateaubriand.
Boala ducesei de Orleans.
Ovaionarea lui La Fayette.
Regele l reabiliteaz pe Bourmont.
Expediia n Alger 673
Capitolul XIX Prima zi a anului 1830.
Aedinta regala de la Luvru.
Regelui i cade plria.
Ducele de Orleans i-o ridica.
Testamentul ducelui de Bourbon.
Expediia din Africa.
O vorba a domnului de Bourmont.
Regele i amiralul Duperre.
Cltoria Delfinului la Toulon:
Domnii de Chantelauze i Capelle intra n guvern 683
Capitolul XX Abolirea legii salice n Spania.
Impresiile Delfnei.
Aederea Curii din Neapole la Paris.
Balul dat de ducesa de Berry.
Balul de la Palatul Regal.
Boala generalului de Boigne.
Incendiile din Normandia.
Plecarea suveranilor napolitani.
Moderaia Delfnei.
Cucerirea Algerului.
Ordonanele din Iulie.
Nencrederea, disperarea i furia poporului 690
Capitolul XXI Martie 1814 i iulie 1830.
Ducesa de Berry.
Ducele de Raguse afla de lovitura de Stat.
Aspectul strzilor.
Reacia poporului.
Atitudinea ciudata a lui Polignac.

 Agitaia oraului.
Muncitorii 700
Capitolul XXII Vizita de la Neuilly.
Discuia cu doamna de Monjoie.
Vesti alarmante.
Primele baricade.
Mesajul ducelui de Raguse.
Prima lovitura de tun.
Insurgenii cauta arme.
Ziarul Le Temps 704
Capitolul XXIII Renceperea luptelor.
Tactica insurgenilor.
Poarta Saint-Martin.
Drapelul negru Imposibilitatea de a prsi Parisul.
Iluziile ducelui de Raguse.
Baricadele din strada Anjou.
Arago i ducele de Raguse.
Cucerirea Luvrului.
Evacuarea trupelor regale din Paris 711
Capitolul XXIV Elevii de la acoala Politehnica.
Plimbare prin Paris.
Baricadele de pe bulevard.
Doamna de La Bedoyere.
Triasc Constituia!
Povestirea lui Glandeves.
Jules de Polignac are vedenii 717
Capitolul XXV Noapte de veghe.
Muncitorii i rencep lucrul.
Benjamin Constant.
Cinstea i toleranta poporului.
Glandeves, la Saint-Cloud.
Guvernul provizoriu.
Micul meu rol politic, i scriu doamnei de Monjoie 724
Capitolul XXVI Refiiz sa plec la Pontchartrain.
Rspunsul contesei de Monjoie.
Ma duc la Neuilly, mpreuna cu Arago.
Discuia cu Mademoiselle.
Disperarea ducesei de Orleans.
Cele doua prinese au preri diferite 729
Capitolul XXVII Relaiile mele cu ducesa de Orleans.

 Firea i calitile sale.

Calitatile i cursurile Mademoisellei 733
Capitolul XXVIII Mademoiselle dorete sa discute cu Pozzo.
Aspectul strzilor n ziua de duminica, l august.
Vizita de la Palatul Regal.
Aspectul Palatului.
Vizita mea la doamna Recamier.
Ea ma duce la Chateaubriand.
Furia acestuia 737
Partea a opta CDEREA MONARHIEI DIN IULIE 1848
Capitolul I Cderea a trei guverne.
Testamentul prinesei Adelai'de.
Disensiuni n familia regala.
Ultima discucie cu regina, la Tuileries.
Regele i cere generalului Jacqueminot s-i dea demisia.
Rspunsul lui Guizot dat doamnei de Lieven.
Simptome nelinititoare.
Regele i Horace Vernet.
Proteste mpotriva minitrilor.
Guvernul Thiers.
Generalul Bedeau.
Guvernul Odilon Barrot.
Armata pactizeaz cu poporul.
Plecarea cancelarului Pasquier, la Chtenay.
Demersul lui Arago.
Pasquier pleac la Tours 748
Capitolul II Abdicarea regelui.
Ducele de Montpensier.
Cuvntul reginei.
Plecarea familiei regale.
Generalul Bedeau.
Ducesa de Montpensier e uitata.
Doamna de Dolomieu.
Doamna de Montjoie.
Familia regala la Dreux.
Desprirea.
Fuga regelui i a reginei.
Pregtiri de plecare.
Demersul lui Lapointe.
Plecarea la Tours.

 Sufragiul universal.
Rentoarcerea la Paris.
Vesti din Anglia.
Moartea regelui.
Moartea reginei Belgiei 761
Epilog

PARTEA NTI VERSAILLES Capitolul I Originea familiei mele.

Bunicul: aventura lui din tineree.
nsuratoarea bunicului.
Trimiterea fiilor sai n Europa.
Fraii bunicului.
Eticheta de la Curte.
Tinereea tatei.
Familia mamei.
nsurtoarea tatei. Mama capta un loc la Curte.
Prinii mei se stabilesc la Versailles.
Naterea mea.
Vechile obiceiuri de la Curte.
Regele Ludovic al XVI-lea.
Regina.
Doamna de Polignac.
Monsieur, conte de Provence.
Monseniorul, conte de Artois.
Madame, contesa de Provence.
Madame, contesa de Artois.
Doamna Elisabeth.
Prinii de Chio.
Gianoni, n cartea sa Istoria Neapolelui, te va ndemna sa ai foarte mari
pretenii n legtur cu familia ta; Moreri te va lamuri n legtur cu drepturile
tale de a te socoti urmaul acelor fericii aventurieri normanzi, cuceritorii
cetii La Pouille, drepturi tot att de ntemeiate cum sunt majoritatea celor mai
vechi familii. Catedrala din Salisbury adpostete rmiele unuia dintre
arhiepiscopii sai, un Osmond de care ne leag, de asemenea, unele amintiri, iar
contele de Sommerset are ca blazon o pasare n zbor, care e i blazonul tau i
pe care 1-a motenit de la seniorul de Osmond, compatriot cu Wilhelm
Cuceritorul. Acest blazon a fost druit de ducele Normandiei guvernatorului

sau, tot un Osmond, care-1 scpase din minile rzbuntoare ale lui Louis
d'Outremer.
Ramura engleza s-a stins de multa vreme, dar numele de Osmond e
cunoscut n acesta tara i-1 ntlnim tot timpul att la poei ct i n romane.
Ramura normanda a srcit prin partajele egale; fiii cei mari ai ultimelor trei
generaii, care au precedat generaia tatlui meu, n-au avut dect fete i nc
ntr-un numr att de mare, nct s-au vzut nevoite sa se mrite cu oameni
destul de scptai. Astfel, una dintre surorile bunicii, starea la Remiremont,
se zice ca i-ar fi rspuns domnului de Saint-Croix, soul surorii sale, cnd
acesta a ntrebat-o daca nu regretase niciodat ca nu se mritase:
Nu, cumnate, caci domnioarele de Osmond au obiceiul de a contracta
cstorii mult prea proaste!
Iat cam tot ce-i pot spune despre familia noastr. Daca, n epoca n care
ai fi pit n lume, te-ar fi interesat, ntr-o oarecare msur, aceste ramuri
nobiliare, ai fi regsit mult mai uor urmele acelor timpuri ndeprtate precum
i unele amnunte intime a ceea ce s-a petrecut n decurs de o suta de ani. De
altfel, eu nu ma prea pricep sa istorisesc astfel de lucruri. N-am dat niciodat o
prea mare importanta neamului din care te tragi; ca fata, sigur ca nu mi-a fost
contestata originea; dar ca femeie, n-am mai avut nici un drept la ea i poate ca
aceasta situaie foarte clara m-a mpiedicat sa ma ocup tot att de mult de ea,
ct m-am ocupat de altele. Nu vreau s-i istorisesc dect amnuntele care-mi
vin n minte, legate de ceea ce am aflat sau am vzut personal, fara pretenia
unei continuiti, ci doar ca pe nite povestiri care te vor interesa datorita
legturilor pe care le-am avut cu persoanele pe care le voi aduce n discuie: va
fi ca un fel de sporovial, creia nsa sinceritatea i va conferi un pre deosebit.
Bunicul a fost marinar. Desi foarte tnr, comanda n timpul rzboiului
din 1746 o corveta, aa ca i s-a ncredinat sarcina de a escorta un convoi de
vase de la Rochefort la Brest. O furtuna nfricotoare a mprtiat vasele i 1-a
mnat pe al sau tocmai n Martinica, unde a poposit foarte descumpnit.
Bunicul a gsit ntreaga colonie ntr-o serbare care nu se mai isprvea, unde
ospafurile i jocul de artificii se ineau lant. De ndat ce debarca, bunicul fu
ntrebat daca adusese nite scrisori pentru altea sa. U
Ce alte? K
Ducele de Modena.
N-am auzit vorbindu-se de nici un duce de Modena. Dar chiar atunci
veni cineva s-1 caute, din partea ducelui; fu condus n apartamentul pe care
guvernatorul l cedase unui brbat deosebit de frumos, mpodobit cu ordine i
cordoane i avnd o nfiare impuntoare.
Cum se face, cavalere de Osmond, ca n-ai nici o scrisoare pentru
mine? Deci nu vasul dumitale e cel care trebuia s-mi fie trimis!

Bunicul i explica pe ndelete, cum plecase din Rochefort ndreptndu-se

spre Brest, i cum ntmplarea l adusese n Martinica.
Printul l coplei cu atenii apoi i porunci sa plece de ndat cu scrisorile
sale. Dar corveta nu mai era n stare sa strbat din nou marile. Din fericire, n
port se afla o mica goeleta. Printul i ncredina bunicului comanda acelui vas,
i ngdui s-i abandoneze corveta si, artndu-i o scrisoare prin care l ruga
pe domnul de Maurepas s-1 numeasc pe bunicul, cpitanul vasului, i
explica pe ndelete ca era, prin alian, var primar cu regele. Ii cedase acestuia
Modena, ceea ce constituia de fapt un secret, iar regele i oferise n schimb
suveranitatea insulei Martinica, bineneles ca nu voise sa consimt la acest
schimb dect dup ce-i vzuse noua reedina: era foarte mulumit de ea i-1
expedia pe bunicul cu ratificarea tratatului ateptat la Versailles cu o att de
mare nerbdare, nct aductorul unei vesti att de bune putea ndjdui orice
fel de favoruri. Adug, n post-scriptum-ul scrisorii sale ca cerea, n plus, pe
lng numirea de comandant de vas a cavalerului de Osmond, i crucea SaintLouis. Bunicul i vorbi de un vas al crui comandant urma sa fie schimbat.
Acest vas i-ar plcea?
Desigur!
Ei bine, te fac comandantul lui. Am s-i scriu lui Maurepas acest
lucru!
Ducele de Modena era nconjurat de o adevrat Curte i de o casa
princiara pe care le adusese cu sine: un mare ambelan, un mare scutier, valei
de camera etc. Toat colonia, ncepnd cu guvernatorul i pn la cel din urma
negru, erau la ordinele sale; bunicul, care atunci cnd sosise, fusese foarte
nencreztor, pn la urma se lsa convins ca un om care mprea astfel grade
i decoraii nu putea fi dect un adevrat suveran. Pleca deci, ntinznd la
maximum pnzele vasului; cu riscul de a se neca, strbtu ct putu de repede
oceanul, se arunca ntr-o barca de ndat ce zri rmul Franei, apoi ncaleca
pe un clu de posta i fara sa fi apucat s-i traga sufletul mcar o clipa
sosi la Versailles, la domnul de Maurepas. Cum ministrul tocmai ieise, el nu
voi sa prseasc palatul fara sa fi stat de vorba cu dnsul; atunci, un valet l
pofti ntr-un cabinet, ca s-1 atepte pe stpnul sau. Un alt valet btrn
vazndu-1 att de agitat i de artos, i ddu ceva de mncare; bunicul nfuleca
totul, apoi, dobort de oboseala, se aez ntr-un fotoliu i adormi butean.
Ministrul se ntoarse, dar slugile uitaser de cavalerul de Osmond. Seara,
dezbrcndu-i stpnul, valetul i vorbi acestuia despre un tnr ofier de
marina care era foarte grbit s-1 vad. Domnul de Maurepas nu atepta nici o
veste de la nimeni. Valetul ntreba de el, ncepu a-1 cauta i pn la urma l
gsi dormind n fotoliu. Tnrul se trezi tresrind, se apropie de ministru i-i
ntinse un pachet mare.

 Monseniore, iat tratatul semnat!

Ce tratat?
Cel din Martinica. Printul de Modena m-a trimis cu el ncoace!
Printul de Modena? Ah, ncep sa neleg; du-te i te culca, odihnete-te
ca lumea, noaptea asta, i vom sta de vorba mine diminea.
Ministrul rse cu hohote, creznd ca tnrul ofier nu se trezise de-a
binelea i c-i continua, cu glas tare, visul; dar, pe msur ce citea acele
scrisori stranii, avu el, la rndu-i, impresia ca viseaz; toate autoritile de pe
insula credeau acelai lucru iar printul nsui i scrisese cum nu se poate mai
serios, sub numele lui de mprumut. Scrisoarea pe care i-o artase bunicului
se afla i ea n pachet.
A doua zi dimineaa, domnul de Maurepas l primi din nou, cu multa
bunvoin, pe bunicul, care afla ca ducele lui de Modena era un aventurier ce
vroise probabil sa scape ct mai repede de el. n rest, nu prea chiar att de
nemaipomenit ca un biat att de tnr s-i fi nsuit o prere ce se
nstpnise att de solid n ntreaga colonie; aa ca-1 ierta pentru vina de a-i fi
prsit corveta. Vasul pe care i-1 fgduise altea sa fusese ntre timp
ncredinat altcuiva, dar, innd seama de recomandarea varului sau primar,
cu att mai mult cu ct bunicul era un foarte destoinic ofier de marina, regele
i ncredin comanda unei fregate, pe care conducnd-o, domnul de Maurepas
ndjduia ca va merita n curnd i crucea Saint-Louis. Bunicul, ruinat i
dezmeticit din visele sale de mrire, se rentoarse la Brest, foarte mulumit
totui ca scpase att de uor dup ce-i abandonase corveta. Ct despre
ducele de Modena, se legase att de tare de onorurile pe care le uzurpase, nct
nu se ndura sa prseasc insula; fu arestat n Martinica, recunoscut ca
escroc i trimis la galere.
Civa ani mai trziu, bunicul aflndu-se la San-Domingo se nsura
cu o domnioar de La Garenne, ruda de departe cu el (mamele lor fuseser
domnioare de Pardieu) i care era socotita enorm de bogata. Avea ntr-adevr
nite acareturi nemaipomenite, dat att de grevate de datorii i ntr-o stare att
de jalnica, nct bunicul se vzu obligat s-i prseasc slujba i sa se
stabileasc n colonie, ncercnd sa fac putina ordine n toat harababura
aceea. Diverse mprejurri nefericite l obligar sa rmn acolo, aa ca nu mai
putu prsi acel loc. De-a lungul anilor, i trimise, rnd pe rnd, cei ase
biei, n Europa. Ultimul pe care-1 trimise avu ghinion; copilul, aezat pe un
cablu rsucit pe punte, fu aruncat n mare o data cu acel cablu i se neca.
Ceilali cinci ajunser cu bine, la destinaie. Primul a fost tatl meu, marchizul
de Osmond, apoi a urmat episcopul de Nancy, apoi vicontele de Osmond, apoi
abatele de Osmond, masacrat la San-Domingo n timpul revoluiei, apoi, n

sfrit, cavalerul de Osmond care a pierit ca locotenent de vas n rzboiul din

America.
Toi aceti copii au fost primiti n mod patern de ctre un frate al
bunicului, pe atunci conte de Lyon si, la putina vreme dup asta, episcop de
Comminges. Biatul cel mai mare din generaia bunicului, contele de Osmond,
nu avu -conform obiceiului familiei dect fete de la sotia sa, o domnioar de
Terre i tot conform obiceiului, aceste fete se mritar foarte prost. Ele isprvir
de mprit tot vechiul patrimoniu al familiei Osmod, ntre altele Menil-Froger i
Medavy, care-i aparineau de prin anul o mie i ceva.
Contele de Osmond era ambelan al ducelui de Orleans, bunicul regelui
Ludovic-Filip, i un foarte intim al palatului regal, mai ales al reginei-mame
care-1 trata cu o afeciune de-a dreptul filiala. Memorialitii vremii l citeaz
pentru firea lui cam uuratica, ceea ce nu 1-a mpiedicat totui sa fie foarte
plcut, foarte serviabil i sa se afle tot timpul ntr-o foarte buna companie. Voi
avea ocazia sa mai vorbesc despre acest strmo. V-am spus ca era ambelan al
bunicului regelui. N-ar fi putut sa fie al fiului regelui i iat de ce: e vorba de
nite amnunte care par ridicole generaiei noastre, dar a cror tradiie se
pierde undeva, n vechime, i care, chiar prin acest lucru, se bucura de interes
i curiozitate. Regele Ludovic al XV-lea, i pstrase monseniorului duce de
Orleans, desemnat sub numele de dolofanul duce de Orleans, nepotul regelui,
rangul de primul print de snge la care nu mai avea dreptul; cum n ramura
vrstnica nu mai existau dect fiii Delfinului care erau socotii fii ai Franei, i
se acorda aceasta cinste ducelui de Orleans. Or, Casa onorifica a primului print
de snge era numita i pltit de rege, iar curtenii erau bucuroi sa fac parte
din ea. La ceilali prini de snge, primul gentilom i primul scutier erau
singurii numii i pltii de rege: un om de la Curte nu putea accepta dect
astfel de locuri pe lng ei. La moartea grasului duce de Orleans, fiul sau ceru
vehement sa fie socotit, n continuare, primul print de snge. Naterea copiilor
contelui de Artois fu un motiv de refuz si, Curtea fiind prea putin dispusa sa
fac ceea ce dorea domnul duce de Orleans, el nu izbuti s-i nsueasc acest
titlu. aa ca se vzu silit s-i caute alti convivi dintr-o alta clasa sociala dect
cea a tatlui sau i aceasta circumstan l hotr, sub pretextul unei reforme,
sa nu-i mai numeasc slujbaii Casei sale i s-o rup cu orice fel de
reprezentare; sigur ca acest lucru a contribuit i el la proasta dispoziie care 1a aruncat mai apoi n nite nenorociri n care i-a gsit moartea, pe care de
altfel a meritat-o din plin.
Dar sa revin la familia noastr. Bunicul mai avea i o sora care edea la
celalalt frate al ei, episcopul de Comminges, la Altan, n Pirinei. Ea s-a mritat
cu un oarecare domn de Cardaillac, om foarte stimat n inutul lui, proprietarul
unui foarte frumos castel ce purta un nume tot att de vechi ca i munii din

jur. S-a stins destul de repede i nu din vina mtuii mele, care a nscut,
srmana, apte copii, n trei ani: prima oara, doi, a doua oara, alti doi, iar a
treia oara, trei. Episcopul de Comminges se afla la Paris n timpul acestei
ultime nateri si, n clipa n care a aflat vestea, o femeie ce se afla lng el a zis:
Monseniore, scriei repede sa vi-1 pstreze pe cel mai frumos!
Aceeai doamna de Cardaillac czu ntr-o prpastie, trta de o aret
ncrcat cu bolovani de ru; ajunsese n fundul ei, n aceasta ciudata
companie i toat lumea credea ca fusese fcut buci; dar ea nu-i rupsese
dect un picior, dup care mai avu nc o droaie de copii. Tata i unchii mei
fura crescui cu cea mai mare grija, sub ochii episcopului de Comminges; apoi
fura dai la cel mai bun colegiu din Paris, unde se aflau sub supravegherea
personala a unui preceptor, om cu mult spirit, dar care drept orice nvtur
nu le administra dect lovituri de picioare n pntece. aa ca, la paisprezece
ani, cnd tata i mbraca uniforma, avu, n sfrit, curajul, s-1 anune pe
episcop ca de ase ani era profund nefericit i ca nu nvase absolut nimic. De
aceasta revelaie profitar fraii sai; ct despre el, l urcar pe un clu de posta
ai-1 trimiser la regimentul din Metz. Din fericire, n-a cptat gustul
cafenelelor i n timpul primilor ani petrecui n garnizoana i-a fcut singur
acea educaie pe care episcopul o Credea cu pioenie tot pe att de excelenta pe
ct era de costisitoare.
Cnd mplini nousprezece ani, tatl sau i trimise, din San-Domingo, un
cadou de doua mii de scuzi, n afara de venitul lui lunar, ca sa se distreze n
timpul primului semestru pe care urma s-1 petreac aa cum voia el,
bineneles, la Paris. Cu aceti bani, tnrul pleca la Nantes unde i cumpr
un bilet la primul vapor ce strbtea oceanul, i se ndrepta spre San-Domingo
ca s-i petreac acel concediu alturi de tatl sau pe care dorea s-1 i
cunoasc, fiindc prsise casa printeasc de la vrsta de trei ani. Aceasta
graba de a-i revedea familia l fcu sa ctige pe deplin inima printelui sau,
caci tatl i fiul s-au adorat unul pe altul, toat viaa lor. Ct despre bunica, ea
era o creola neaoa pentru care copiii n-au nsemnat niciodat altceva dect o
datorie. Anii se scurser, tata i continua cariera militara, petrecndu-i
iernile la Paris, la unchiul sau i n societatea foarte intima a palatului regal
unde era tratat datorita contelui de Osmond -ca unul de-ai casei. Fu numit
locotenent-colonel n regimentul de Orleans, de ndat ce vrsta i ngdui sa
profite de bunvoin printului, i doamna de Montesson, mritat cu ducele
de Orleans, l coplei cu buntatea ei. Consacra ntotdeauna o mare parte din
timpul sau liber episcopului de Comminges; n 1776 l nsoi la bile de la
Bareges. Acolo o ntlnir pe domnioara Dillon, de care episcopul se ndrgosti
aproape tot att de tare ca i nepotul sau. Le pofti pe fata i pe mama ei sa vina
la Altan, castelul situat n Pirinei, reedina episcopilor de Comminges, unde

inea mortis sa oficieze ct mai repede cstoria nepotului sau, dorind ca

frumoasa domnioara Dillon s-i fac onorurile casei, stabilindu-se, chiar n
aceeai iarna, la Paris. Dar tata nu voi sa se nsoare fara consimmntul alor
sai i ceremonia fu amnata pn la primvar.
Acum a venit rndul sa vorbesc despre familia mamei.
Domnul Robert Dillon, din familia Dillon de Roscomon, era un gentilom
irlandez, posesorul unei averi frumoase; pentru a o spori, cum catolicii nu
aveau voie sa se ocupe de afaceri, un frate de-al sau fu nsrcinat sa vre banii
n nego. Domnul Robert Dillon se nsura cu o motenitoare bogata, de la care
nu avu dect o singura fiica, pe lady Swinburne. Rmas vduv, se nsura a
doua oara cu miss Dicconson, cea mai mica dintre cele trei surori, toate
frumoase ca nite ngeri, pe care tatl lor, preceptorul printului de Gal Ies fiul
lui lacob al! I-lea le crescuse la Saint-Germain. Imediat dup cstorie,
prinii lor se rentoarser n Anglia i se stabilir n Lancashire, ntr-o foarte
frumoasa regiune.
Domnul Dillon i ncnttoarea sa sotie se instalar n Worcestershire,
loc unde s-a nscut mama i primii ase copii. Dar iat ca fratele, pe care
Robert Dillon l rugase sa aib grija de afacerile din Irlanda, muri pe
neateptate i abia atunci vzu ct de prost i girase afacerile. Domnul Dillon se
vzu astfel obligat sa se ocupe el nsui de ele. ai cum cele mai importante
afaceri le avea n Bordeaux, se hotr sa se mute n acel ora mpreuna cu
ntreaga sa familie; propunerea o ncnta pe sotia sa care, crescuta n Frana, o
prefera Angliei. Domnul Dillon nchirie deci o casa frumoasa la Bordeaux,
cumpra un teren prin mprejurimi i ncepu sa duca o via de om nstrit,
pn n ziua n care ridicndu-se de la masa i duse mna la cap, strignd:
Ah, biata mea nevasta i bieii mei copii! dup care i ddu sufletul. Ultimele
lui cuvinte erau pe deplin justificate, caci o lsa pe doamna Dillon, n vrsta de
treizeci i doi de ani, nsrcinat pentru a treisprezecea oara, singura ntr-o
tara strin, fara o ruda, fara nici un om apropiat, fiindc gelozia fara margini a
soului ei n-ar fi tolerat aa ceva. Aceasta izolare trezi cum era i firesc
interesul protectorilor. Afacerile sale despre care doamna n-avea nici cea mai
vaga idee fura limpezite i pn la urma se constata ca domnul Dillon tria
doar din capitaluri care se apropiau de sfrit i ca sotia lui rmsese cu
treisprezece copii i doar cu o bucata de pmnt, la trei leghe de Paris, care nui putea aduce mai mult de patru mii de livre renta.
Doamna Dillon era nc frumoasa ca un nger, binecrescuta i deosebit
de istea; copiii ei erau de o frumusee la fel de tulburtoare ca i a ei. Sigur ca
acest cuib al dragostei interesa diverse persoane, care ncepur a se ocupa de
familia ndoliata. Toat lumea vru sa le vina n ajutor i le veni att de bine,
nct bunica mea, fara s-i fi prsit vreodat turlele din Terrefort, i tinu

rangul i descoperi secretul de a creste treisprezece copii i de a le gsi slujbe

ce fgduiau sa devina extrem de rentabile, cnd iat ca revoluia puse brusc
capt acestor cariere, n epoca despre care va vorbesc, bunicii nu-i rmsese de
mritat dect o fata. E adevrat ca era deosebit de frumoasa i de binecrescuta,
dar n-avea un sfnt.
Nunta tatlui meu fiind fixata n primvar, episcopul pleca la Paris.
Odat ajuns n acest ora, aflndu-se sub farmecul acelei fete, nu-i fu deloc
greu s-i conving nepotul ca acea cstorie nu era avantajoasa, ca tata
trebuia sa profite de numele i de poziia lui ca sa se nsoare cu o fata cu zestre.
Tnrul n-avea nici un fel de avere n Europa; cea din colonii era destul de
precara, caci partajele, acolo, fiind egale, n-ar fi avut niciodat un venit
suficient ca sa se nsoare cu o femeie care n-avea un ban; episcopul chiar
daca i-ar fi primit Ia el
Nu le putea acorda dect un ajutor temporar; domnioara Dillon putea
fi o fata foarte de treaba, dar din pcate, n-avea nici un fel de rude suspuse, n
Frana. Contele de Osmond mai ales care era foarte mndru de nepotul sau,
trgnd ndejde sa fac o cariera frumoasa protesta vehement mpotriva a
ceea ce numea el a i se pune latul de gt.
Tocmai atunci veni i rspunsul din San-Domingo. Tata
Care habar n-avea ce se petrecuse n lipsa lui sosi n garnizoana ca
sa primeasc ultimele porunci ale unchiului sau, nainte de a se napoia la
Bordeaux. Abia atunci afla ca episcopul i schimbase prerea i ca nu mai voia
sa aud vorbindu-se despre cstoria proiectata; de altfel i ncetase sa mai
scrie la Terrefort. Urma o scena destul de violenta ntre tata i episcop care-i
spuse de la obraz ca tnrul menaj sa nu se atepte sa gseasc azil n casa
lui. Tata i informa imediat pe ai sai despre aceasta schimbare survenita la
unchiul sau i-i scrise i domnioarei Dillon despre situaia n care se afla. Ea
se angaja sa rup orice relaie cu el, i retrase fgduiala de a se mrita cu
tnrul ofier i-I obliga i pe el s-i retrag cuvntul c-o va lua de nevasta;
dup ce fcu toate aceste lucruri nu mai dori altceva dect sa moara de jale, ca
o adevrat eroina de roman. Tata se simi jignit de o astfel de hotrre
mpotriva creia el n-ar fi cutezat niciodat sa se ridice, desi avantajele pe care i
le-ar fi putut oferi fetei fuseser mult diminuate de dispoziia proasta n care se
afla unchiul sau. Dar, aflnd din ntmplare, de situaia disperata n care se
afla domnioara Dillon despre care se spunea ca ar fi pe moarte i ddu
seama de nobleea sentimentelor care o determinaser sa se poarte astfel. Intre
timp, primi i rspunsul tatlui sau care i ddea binecuvntarea i-1 sftuia
sa se nsoare cu fata pe care o iubea, fgduind s-1 ajute cu tot ce avea nevoie,
desi acest lucru l obliga, firete, la mari sacrificii. Totodat, l anuna c-i

trimisese cteva butoaie cu zahar care valorau douzeci de mii de franci, bani
cu care sa fac fata primelor cheltuieli ale instalrii.
narmat cu aceasta scrisoare, tata pleca imediat calare, trecu peste orice
consemn, ajunse la domnioara Dillon si, dup opt zile, tnra i era sotie. De
ndat ce se nsntoi pe deplin, o lua cu el la Paris, dar episcopul refuza s-i
vad. Contele de Osmond, care avusese mari obiecii n legtur cu aceasta
cstorie pripita, se strdui pe ct putu sa diminueze inconvenientele. O
prezenta pe mama, la palatul regal, aa cum ar fi procedat cu propria sa nora,
iar aceasta se impuse repede la Curte. Doamna de Montesson o plcu n mod
deosebit i ar fi vrut s-o fac doamna de onoare a ducesei de Chartres, dar
contele de Osmond refuza, n mod categoric, aceasta cinste. Nu-i convenea ca
sotia nepotului sau sa fie doamna de onoare a unei prinese care nu fcea parte
din familia regala; de altfel, observase ca doamna de Montesson voia s-o
acapareze, lucru cu care el nu fu de acord.
Arhiepiscopul de Narbonne (Dillon), fusese putin cam ocat de obieciile
familiei de Osmond privind cstoria unei fete care-i purta numele i pe care o
socotea ruda foarte Apropiata. aa ca se comporta ca un protector foarte activ
al tinerei perechi, i pofti la el, la tara, la reedina sa din Picardia, numita
Hautefontaine, unde ducea o via mai mult laica, dect episcopala. Mama avu,
n acel loc, succese dintre cele mai mari. Era nemaipomenit de frumoasa, avea
un aer de mreie, poate putin cam dispreuitor, i tia la perfecie sa se lase
adorata; dar toate acele adoraii erau raportate cu strictee tatei, pe care 1-a
iubit cu o dragoste ptima, pn la moarte. Sosirea acestei femei att de
frumoase, precum i tot romanul legat de mritiul ei, constitui un mic
eveniment la Curte ntr-o vreme n care nu existau alte evenimente mai
importante; fu deci prezentata tuturor de ctre doamna de Fleury care, ca
domnioara de Montmorency, era ruda cu tata. aa ca fu extrem de admirata.
La cteva luni dup asta, arhiepiscopul de Narbonne i contele de
Osmond, uznd de influenta lor, mama fu numita doamna de onoare a doamnei
Adelade, fiica lui Ludovic al XV-lea. Doamna ducesa de Chartres nu-i
manifesta n nici un fel fata de ducele de Osmond invidia fata de acest
aranjament. Dar doamna de Montesson s-a simit cumplit de ofensata de acest
lucru, i a rmas aproape certata cu prinii mei, dar mai ales cu contele de
Osmond, a crui prietenie cu ducesa de Chartres a devenit i mai strnsa. Era
un sentiment mai mult patern despre care nimeni n-a cutezat sa brfeasc,
desi ducele de Chartres l numea, n gluma, pe conte soul sotiei sale. Ducele
a murit la nceputul Revoluiei, crund-o astfel pe sotia sa de a afla multe din
isprvile i din greelile sale. mi aduc aminte de el, ca de un brbat nalt i
slab, cu un aer foarte nobil i purtnd nite veste foarte scumpe, dar venic
pline de tutun, l iubeam mult, desi el l prefera pe fratele meu; mi mai aduc

aminte c-mi umplea ntotdeauna ochii cu tutun, ori de cte ori se apleca
asupra mea sa ma srute; aa ca luasem obiceiul s-i nchid, cnd alergam
naintea lui, fapt care-1 amuza foarte mult.
Tatei i era grozav de sila sa stea la Curte. Ca toi oamenii care nu erau
obinuii cu acest lucru, se simea strain acolo i totodat dezavantajat. Era, pe
atunci, un brbat cu un fizic extrem de plcut, deosebit de manierat, un foarte
bun militar, iubindu-i mult profesia i fiind la rndu-i iubit de toi cei din
regimentul sau. Mamei i plceau prinii i avea n ea instinctul Curii; slujba ei
o silea sa petreac o sptmn din trei, la Versailles. Aceasta desprire era
foarte grea pentru amndoi, i modestia situaiei lor materiale fcea ca acest
dublu menaj sa fie foarte costisitor pentru punga lor. aa ca mama l convinsese
pe tata sa se stabileasc la Versailles; hotrrea era buna, avnd n vedere
situaia lor, dar putin obinuit cnd nu aveai o slujba nsemnata. Tata mi-a
spus adesea ca nimic nu-1 costase mai mult n via i ca acesta fusese cel mai
mare sacrificiu pe care-1 fcuse de dragul mamei. E sigur ca gusturile,
obiceiurile, mintea lui ascuit, firea sa independenta nu se prea mpcau cu
slujba de curtean. Dar, sub Ludovic al XV-lea n afara de unele forme de
eticheta era uor sa trieti la Curte, mai ales ca regele, care era el nsui un
om de treaba, tia sa aprecieze nite caliti asemntoare cu ale sale.
Foarte curnd, dup instalarea prinilor mei la Versailles, am venit i eu
pe lume. Mama mai nscuse un copil, dar mort, aa ca eu am fost primita cu o
bucurie de nedescris, iertndu-mi-se pn i faptul ca eram fata i nu biat. Nam fost nfata dup cum era moda pe atunci n Frana, ci mbrcat dup
moda englezeasca i alptata de mama, sub ochii ntregii Curi de la Versailles.
aa ca am devenit n scurta vreme ppua prinilor i a Curii, cu att mai mult
cu ct eram foarte cuminte i cu ct un copil pe vremea aceea era tot att de
rar ntr-un salon pe ct sunt de rsfai i de despotici, astzi.
Tata ncepu a se obinui la Versailles si, pn la urma, i plcu viaa pe
care o ducea acolo.
Smbt seara i duminica n inuta de gala, trebuia sa fie nelipsit de la
Curte, unde lumea se calca pe picioare. Toi minitrii, toi cei cu funcii
nsemnate, adic primul capitan al grzii de serviciu, marele scutier,
guvernanta copiilor Franei ai supraintendenta casei reginei, ddeau smbta
un prnz, iar duminica, o masa de seara, la care erau rugai sa ia parte i cei
sosii de la Paris. Persoanele care aveau case n jurul Versailles-ului, aproape
c-i smulgeau musafirii, unii altora. La Curte se ntindea, de obicei, o masa de
onoare, servita pe cheltuiala regelui, la care nsa nici un om cu pretenii nu voia
sa ia parte; daca, prin cine tie ce ntmplare, nu erai poftit n vreuna din
casele despre care am vorbit, preferai sa mnnci un pui la frigare, la vreun
han oarecare, dect sa te aezi Ia acea masa privita ca secundara, desi la

origine, ea fusese instituita de seniorii de la Curte i pn spre mijlocul domniei

lui Ludovic al XV-lea, toat lumea lua parte la ea, fara nici o dificultate. Dar pe
atunci slujbele nu ineau casa, aa ca puteai mnca la masa comuna. Acum, ea
era ocupata de titularii slujbelor, fapt care constituia un fel de subalternitate
ce te situa ntr-o poziie de care era cu neputin sa mai scapi atta vreme ct
te aflai la Curte; subalternii erau toi cei care primeau ordine de la persoane
ce nu aveau titlul de mare. Astfel, un gentilom obinuit, care primea ordine de
la primul gentilom al camerei regelui, era un subaltern, n vreme ce primul
scutier, care primea ordine de la marele scutier, era un curtean; dar scutierii
care primeau ordine de la el fceau parte dintr-o clasa inferioara, desprit de
ceilali printr-o linie de demarcaie cu neputin de trecut. De pilda, domnul de
Grailly, fiind doar scutier, gsea ntotdeauna nchise uile celor de la Curte.
Aceti locuitori de mna a doua ai castelului de la Versailles aveau o
societate a lor, a carei patroana era doamna de Angivillers, sotia intendentului
cldirilor. Societatea lor era foarte plcut, foarte spirituala. Se distrau teribil,
dar nici un curtean nu s-ar fi putut duce acolo, cu regularitate. Tata regreta
adesea acest lucru, fiindc n acel loc ntlneai artiti, savani, oameni de litere,
n sfrit, diverse persoane care nu erau curteni i pe care afacerile sau simpla
lor placere i atrgeau la Versailles.
Printul de Poix, ndrgostit de una dintre cameristele reginei (aceste
cameriste erau de fapt nite doamne deosebit de frumoase, din cea mai nalta
burghezie), ncepu a frecventa din ce n ce mai des aceasta societate, sub
pretextul ca funcia lui de administrator al Versailles-ului l silea sa aib dese
jeeaturi cu intendentul de Angivillers. Lucrul fu socotit de orost-gust, dat totui
civa tineri se strecurar i ei o data cu gj n aceasta societate; ei ddur
amnunte deosebit de satisfctoare despre gratia femeilor i despre
amabilitatea brbailor. Poate ca, pn la urma, cele doua cercuri s-ar fi
apropiat, dar femeile de la Curte manifestar o opoziie ndrjita.
Cnd prinii mei se stabiliser la Versailles, ofierii din garda fceau
parte din cea de a doua categorie. Erau numii domnii albatri. Purtau de
putina vreme uniforma i chiar cred ca nici mcar cpitanii grzilor n-o
avuseser nainte de Revoluie. Umblau mbrcai n haine obinuite i nu se
deosebeau de ceilali dect printr-un mare baston negru, cu mner de filde.
Regina Maria-Antoaneta i pofti pe ofierii din garda la balurile ei i prin asta le
schimba situaia; totui, ei nu luau niciodat masa mpreuna cu familia regala,
mi amintesc perfect de bine ca la palatul Bellevue, ofierul de garda care era de
serviciu nu lua niciodat masa mpreuna cu prinesele. Treaba asta era att de
riguroasa, nct domnul de l Beon, soul uneia dintre doamnele de onoare ale
prinesei IAdelai'de, mnca la o alta masa cnd era de serviciu, iar a doua zi,
venea sa se aeze alturi de sotia sa, la masa prineselor. Era totui o inovaie

i aceasta lipsa de eticheta nsemna, de l fapt, o mare concesie pe care o

fcuser prinesele. Dar ceea f ce este i mai neobinuit e faptul ca episcopii se
aflau n aceeai situaie i nu luau masa nici cu regele i nici cu prinii din
familia regala. Nu mi s-au explicat niciodat motivele acestei excluderi.
Printre aceste etichete, exista una cu care tata nu s-a putut niciodat
mpaca i despre care 1-am auzit adesea vorbind: felul cum era invitat la ceea
ce se numea supeul n cabinete. La aceste supeuri luau parte familia regala i
vreo treizeci de persoane invitate n mod special. Mesele aveau loc n
apartamentul regal, n nite odi att de mici nct trebuiau sa se foloseasc
pn i de masa de biliard, silindu-1 astfel pe rege sa termine ct mai repede
partida, pentru ca servitorii sa Poat pune masa.
Femeile erau anunate cu o zi nainte; purtau cu toatele rochii vechi,
demodate, cu pliuri i cu taliile czute: se aezau n mica sala de comedie pe
rndul de bnci care le era rezervat. Dup spectacol, i urmau pe rege i pe
regina, n cabinete. Soarta brbailor era mai putin plcut. Vizavi de banca
destinata femeilor, existau alte doua bnci. Curtenii care ateptau pn ce
erau poftii sa ia loc se aezau pe ele. n timpul spectacolului, regele care se
afla singur n loja sa -si ndrepta din cnd n cnd lornionul ctre cele doua
rnduri de bnci i toi l vedeau scriind cu un creion unele nume. Seniorii care
ocupau acele bnci (asta se numea prezentarea pentru cabinete) se adunau
apoi ntr-o sala vecina cu cabinetele. Imediat dup asta, un uier, cu o
lumnare n mna i cu hrtiua scrisa de rege n cealalt, ntredeschidea usa
i rostea un nume; fericitul ales fcea o reveren celorlali i intra n sfntasfmtelor. Apoi usa se deschidea din nou, uierul rostea un alt nume i tot aa
mereu pn ce se isprvea lista. Dup ce termina, uierul trntea usa cu
putere, caci aa prevedea eticheta. La acest zgomot, cei rmai i ddeau
seama c-i fcuser ndejdi dearte, aa ca plecau oarecum ruinai, desi
tiau dinainte ca erau poftii ntotdeauna mai multi musafiri dect numrul de
locuri. Mama mi-a spus ca i-au trebuit ani de zile ca s-1 determine pe tata sa
vina i sa se aeze pe acele bnci i ca, desi pn la urma a acceptat sa se duca
din cnd n cnd, fiind destul de des strigat, totui acest lucru i-a fost
ntotdeauna extrem de neplcut. Caci 1-a vzut pe cutare, venind zece ani n
sir, de la Paris, doar ca sa aud usa trntindu-se cu zgomot peste cea mai
apriga dorin a sa, fara ca ea sa se fi deschis vreodat i pentru el. Poate ca
atta perseverenta l deranja pe rege sau poate ca se obinuise sa vad mereu
acele chipuri, aa cum se obinuiesc prinii sa adreseze venic aceeai
ntrebare, acelorai persoane.
Balurile reginei erau i ele un lucru bine stabilit; persoanele ce-i fuseser
prezentate erau ntotdeauna anunate din vreme cnd aveau loc aceste baluri;
venea cine voia, dar voiau foarte multi pentru ca erau foarte plcute. De obicei,

aveau loc n csuele de lemn ridicate pe terasa de la Versailles i care

rmneau acolo ct inea carnavalul. Dar i balurile, cu toat gratia reginei,
erau tot un prilej de nepopularitate pentru Curte.
Creterea averilor n clasa intermediara anulase toate formele i toate
obiceiurile naltei aristocraii si, n pofida absurdei ordonane care te obliga sa
dovedeti ca eti nobil ca sa poi fi ofier, toi c are aveau parale i educaia
corespunztoare intrau n armata. Aristocraia i finanele erau deci foarte
strns legate, att n garnizoane, ct i toate cercurile subiri din Paris. Balurile
de la Versailles constituiau totui o linie de demarcaie i nc una foarte
precisa i categorica. Domnul de Lusson, un brbat tnr i ncnttor, imens
de bogat, ofier destoinic, trind n mod obinuit n cea mai aleasa societate,
fcu imprudenta de a se duce la unul din aceste baluri; fu alungat cu atta
duritate, nct tnrul dezndjduit de ridicolul cu care se acoperise, ntr-o
vreme n care ridicolul era raul cel mai rau dintre toate relele cnd ajunse la
Paris, se omori. Faptul pru normal celor de la Curte, dar odios naltei
burghezii.
Finanele n-au furnizat numai victime balurilor date de regina. Domnul
de Chabannes, care se trgea dintr-o familie ilustra, frumos, tnr, bogat,
fcndu-i debutul la Curte, avu ghinionul de a aluneca, dansnd i neghiobia
de a striga, caznd: Jesus-Maria! Nu s-a mai putut ridica niciodat dup acea
cdere. Porecla de Jesus-Maria i-a rmas, spre disperarea lui, pentru vecie. A
luat parte la rzboiul din America, a svrit fapte de vitejie, s-a acoperit de
glorie, dar s-a ntors n Frana tot Jesus-Maria, cum plecase. aa ca ducele de
Guines a avut dreptate sa le spun fetelor sale, n ziua n care le-a prezentat la
Curte:
Amintii-v ca n tara asta viciile n-au nici o urmare, dar ca ridicolul
ucide!
Domnul de Lafayette nu pieri totui sub povara poreclei de Gilles cel
Mare1 pe care domnul de Choiseul i-a dduse dup ce se ntorsese din
America. Ea inspira, dimpotriv, atta
1 Erou de comedie din secolul a! XVIIl-lea care fcea de obicei pe prostul.
37
Entuziasm nct cei din jur i asumar sarcina s-i asigure succesul
n fata doamnei de Simiane, creia el i adusese unele omagii nainte de a pleca.
Respectiva doamna era socotita drept cea mai frumoasa femeie din Frana i nu
avusese niciodat nici o aventura. Toat lumea se strdui s-o arunce n braele
domnului de Lafayette, aa nct, la cteva zile dup rentoarcerea acestuia,
aflndu-se mpreuna ntr-o loja, la Versailles, ncepu a se cnta o arie din nu
stiu ce opera, arie intitulata Nu poi fi cruda cu dragostea nvluit-n lauri,
consacrata lor, care le arata limpede simpatia i aprobarea publicului.

Am auzit-o pe mama povestind ca surorii sale, preedinta de Lavie,

fcnd o cltorie la Paris, i se procurase o bancheta ca sa asiste, ca o simpla
spectatoare, la balul reginei; regina se apropiase i-o ntrebase pe mama cine
era acea frumoasa persoana.
E sora mea, doamna.
A vizitat sala de bal? O ntrebase regina.
Nu, doamna, e doar o simpla spectatoare, a rspuns mama, pentru ca
nc nu v-a fost prezentata!
Trebuie sa i-o ari, aa ca eu i cu regele ne vom retrage n alta odaie.
ntr-adevr, regina l lua pe rege de brat i-1 duse n alta camera, n
vreme ce mtua mea vizita sala.
Regina nu voise sa fie extrem de ndatoritoare, dar preedintele de Lavie
lua lucrurile cu totul altfel. Era un om de moda veche, foarte mndru de
nobleea sa, un personaj burdu-hanos din Bordeaux unde, ca preedinte al
parlamentului, se bucura de o stima deosebita; fu indignat cnd auzi ca regele
i regina trebuiser sa ias din salon, pentru ca sotia sa sa poat intra. Se
napoie deci la Bordeaux, clocotind de mnie si, desi fu numit deputat,
continua sa se arate foarte rebel, cu toate ca umilirea nobilimii de ctre Curte i
surdea grozav. Vanitile ranite fac ntotdeauna mult mai multi dumani dect
ai crede.
Eticheta adoptata la serbrile extraordinare i n cltorii, ni se pare
incredibila astzi. Trebuia sa te nscrii din vreme, adic i brbaii i femeile se
duceau la primul gentilom al camerei regelui i-i scriau numele, cu propria lor
mna, pe o lista, din care erau alei invitaii, eliminndu-i pe cei care nu
urmau sa fie poftii, acest refuz fiind, evident, extrem de neplcut. Doamna
Delfina1 a vrut sa reintroduc aceasta eticheta n timpul Restauraiei, pentru
spectacolele i aa destul de rare, de la Curte. Dar s-a izbit de refuzul categoric
al tuturor i nimeni n-a mai vrut sa fie constrns sa se duca sa se nscrie pe
lista ca sa obin un refuz. Tuturora li s-a prut ca e mult mai putin
dezagreabil sa nu se mai nscrie dect sa fie respini.
n ceea ce privete cltoriile, eticheta varia dup reedinele respective.
La Rambouillet, unde regele nu se ducea dect numai pentru cteva zile i
nsoit doar de brbai, erai primit ca un simplu particular bogat, perfect servit
i scutit de orice cheltuiala. La Trianon, unde regina nu fcea dect vizite
scurte, nsoit de puine persoane, lucrurile se petreceau la fel. La Marly, erai
bine gzduit, aveai i mobila i hrana necesara. Invitaii erau repartizai la
diverse mese, date de prini i de prinese, n pavilioanele lor, pe cheltuiala
regelui. Pe urma, se napoiau n salonul cel mare unde se aduna toat Curtea.
La Fontainebleau, invitaii nu cptau dect o odaie goala, unde nu se
afla nimic n afara de cei patru perei. Trebuia s-i procure ei singuri mobila,

lenjerie i de-ale gurii. Adevrul e ca aa cum toi minitrii i toi cei cu

funcii mari i aveau casele lor, cum toi prinii aveau masa ntinsa pentru cei
care-i nsoeau gseai ntotdeauna pe cineva care sa te pofteasc att la masa
de prnz, ct i la cea de seara. Dar nimeni nu se arata preocupat de locul
unde urma sa stai. Cnd castelul era plin i o foarte mare parte din el se afla
ntr-o stare att de jalnica nct era de nelocuit invitaii sau mai curnd
admisii, caci i aici trebuia sa te nscrii, erau distribuii prin ora; n acest
caz, numele lor era scris cu creta, pe poarta, ca sa se tie unde stteau. Nu stiu
daca aceste locuine erau pltite, dar avantajele pe care aceste cltorii le
1 E vorba de Maria-Tcrcza, ducesa de Angoulcme, fiica lui Ludovic al XVIlea ai care n-a devenit Delfina dect dup moartea lui Ludovic al XVII-lea.
Aduceau celor de la Fontainebleau erau destul de mari, din moment ce
locuitorii nu se plngeau de aceasta servitute. Toat lumea tia ca nicieri
Curtea Franei nu se arata mai darnica dect la Fontainebleau. Pe scena
micului teatru al castelului se reprezentau cele mai ngrijite premiere i se tia
aproape sigur ca cele mai nclcite intrigi ministeriale se desclceau la
Fontainebleau, continundu-se astfel, cel putin aparent, tradiia istorica a
acestei frumoase reedine. Ultima cltorie a avut loc n 1787. n ciuda
inospitalitatii aparente, aceste cltorii costau foarte scump Coroana; regele,
ntotdeauna gata s-i sacrifice propriile sale gusturi, desi aceasta reedin i
plcea mult, renuna sa mai vina, pentru ca l costa prea mult.
Acestui rege de treaba i era foarte greu s-i nving timiditatea, care se
manifesta uneori sub forma unor liberti cam nelalocul lor, rezultatul
obinuinelor din copilria sa, fapt care-1 dezavantaja grozav fata de cei care nu
vedeau n el dect aceasta scoar grosolana. Avnd cea mai buna intenie de a
fi ndatoritor fata de cte cineva, nainta ctre el pn cnd omul, tot dndu-se
ndrt, ajungea sa se izbeasc de perete; daca nu-i venea n minte sa spun
nimic i faptul se ntmpla destul de des regele izbucnea n hohote puternice
de rs, se ntorcea pe clcie i pleca. Cel care ndura aceasta scena n public
suferea cumplit si, daca nu era un obinuit al Curii, pleca furios, convins ca
regele voise s-i joace un renghi i s-1 njoseasc, n intimitate, regele se
plngea amar de felul n care fusese crescut. Spunea ca singurul om pe care-1
ura era ducele de La Vauguyon1 i cita n sprijinul acestui sentiment linguelile
josnice adresate lui i frailor lui de ctre acest curtean netrebnic. Monsieur
nutrea totui mai putina sila fata de memoria ducelui de La Vauguyon. Domnul
conte de Artois era de aceeai prere cu regele. Era, prin firea lui vesela, prin
gratiile, poate chiar i prin superficialitatea sa, rsfatul familiei, i fcea
boacna dup boacna. Regele l mutruluia, l ierta i-i pltea ntotdeauna
datoriile. Singurul

1 La Vauguyon (1706 1772) a fost locotenent-gcncral i preceptorul

celor trei fii ai Delfinului.
Lucru pe care nu-1 putea nltura era lipsa de respect care ncepea a se
face simit att asupra lui ct i a reginei.
Regele nu juca niciodat dect table i numai pe civa scuzi; ntr-o zi, i
spuse unui juctor nrit:
Cred ca joci cu atta patima, fiindc probabil jocul te amuza; de altfel
joci pe banii dumitale, pe cnd eu joc pe banii altora!
n vreme ce el vorbea astfel, domnul conte de Artois i regina jucau pe
nite sume att de mari, nct erau obligai sa admit n societatea lor pe
oamenii cei mai viciai din Europa care sa joace cu ei. Din pricina acestui obicei
nenorocit o adevrat patima i pentru unul i pentru celalalt li s-au tras
toate necazurile care i-au scurtat reginei viaa.
Cine ar fi cutezat s-o acuze pe regina Franei ca s-ar fi vndut pentru un
coli er, daca n-ar fi apucat s-o vad n jurul unei mese ncrcat cu monezi de
aur i de argint, strduindu-se cu orice pre sa le ctige de la supuii sai?
Sunt convinsa ca n adncul inimii sale nu punea nici un pre pe mormanul
acela de bani. Dar cnd joci, tii cu tot dinadinsul sa ctigi. Acum va vei
ntreba: daca reginei nu-i plcea jocul, atunci de ce juca? Ah, fiindc avea o alta
pasiune: cea a modei. Se nzorzona ca sa fie la moda, fcea datorii ca sa fie la
moda, juca cu patima ca sa fie la moda, era spirituala ca sa fie la moda, era
cocheta ca sa fie la moda. A fi cea mai frumoasa femeie la moda i se prea titlul
cel mai demn de rvnit. Acest lucru, nedemn de o regina, a fost pricina tuturor
pcatelor sale, care au fost totui exagerate.
Reginei i plcea sa fie nconjurata de cei mai tineri i mai artoi brbai
de la Curte. Le accepta omagiile aduse femeii, cu mult mai multa placere dect
cele aduse reginei. De unde puteai trage concluzia ca un tnr uuratic era
tratat cu mult mai multa bunvoin i simpatie dect un brbat serios i
folositor tarii. Invidia i gelozia stteau tot timpul la pnda ca sa calomnieze
aceste fapte. Cea mai de condamnat era, desigur, ngduina pe care regina o
manifesta fata de aceasta hoarda de tineri imprudeni de a-i vorbi regelui fara
respectul cuvenit i de a-i lua n rs glumele grosolane. Prea marea dorina de a
plcea o fcea sa svreasc i greeli de alta natura care i aduceau o
sumedenie de dumani. Se bucura de mult credit, era ncntata sa tie ca-1
are, i-i plcea sa uzeze de el; nu se amesteca nsa niciodat serios n afaceri, i
acest credit nu era folosit dect ca un mijloc de succes n societate, i plcea sa
dispun de slujbe i avea prostul obicei de a promite aceeai slujba mai multor
persoane. Nu exista regiment al crui colonel sa nu fi fost numit, la cererea
reginei, dar curn fgduia un post vacant la zece persoane, va dai seama c-i
fcea noua dumani si, de obicei, cel numit se dovedea a ft un ingrat. Ct

despre povetile scornite de pamfletari n legtur cu amorurile sale, eu socot

ca au fost simple calomnii. Prinii mei care vedeau i tiau tot ce se petrecea
n Palat mi-au spus ca toate acele brfeli n-au avut nici o baza. Regina n-a
iubit dect un singur brbat i anume pe contele de Fersen, un suedez frumos
ca un nger i foarte distins, care venise la Curtea Franei. Regina a fost cocheta
cu el, aa cum era cu toi strinii, fiindc asa cerea moda. El nsa s-a
ndrgostit sincer i ptima de ea; regina s-a inut o vreme tare, apoi 1-a
obligat sa se ndeprteze de ea. Tnrul a plecat n America, a rmas acolo doi
ani, n timpul crora a fost att de bolnav nct s-a napoiat la Versailles
mbtrnit cu zece ani, i cu marea lui frumusee aproape pierduta. Se pare ca
aceasta schimbare a impresionat-o mult pe regina; oricare vor fi fost motivele,
prietenii ei intimi nu s-au ndoit ca 1-ar mai fi respins pe conte. Tnrul nutrea
fata de ea un devotament fara margini, o afeciune pe ct de sincera pe att de
respectuoasa i de discreta; nu tria dect pentru ea i se comporta n aa fel
nct s-o compromit ct mai putin posibil. aa ca aceasta legtur, desi
cunoscuta, n-a iscat nici un scandal. Daca prietenii reginei ar fi fost i ei tot
att de discrei i tot att de dezinteresai ca domnul de Fersen, viaa acestei
nefericite regine ar fi fost poate mai putin calomniata. Se pare ca doamna de
Polignac a fost geniul ei rau. Nu ca ar fi fost o femeie rea, dimpotriv, era
indolenta i prea putin spirituala. Dar se afla sub influenta cumnatei sale,
contesa Diana, ambiioas, lacoma, cu moravuri ndoielnice, care voia sa
acapareze toate favorurile pentru ea i pentru familia ei; tiranizata de iubitul ei,
contele de Vaudreuil, om pe ct de uuratic pe att de imoral, voia ca prin
intermediul reginei sa vre minile pn la coate n banii Statului. Contesa i
fcea deci scene cumnatei sale cnd cererile sale sufereau unele ntrzieri.
Atunci regina i gsea favorita plngnd i ncerca imediat s-i sece izvorul
acelor lacrimi, n ceea ce privea propria sa avere, doamna de Polignac se
mulumea fara sa ceara nimic sa primeasc, cu nonalan, favorurile
pregtite de intrigile contesei Diana, nct i mai i lauda dezinteresul. Ea
credea tot ce-i spunea i o iubea n mod sincer, ncrederea n ea a fost fara
margini timp de civa ani.
Numirea domnului de Calonne i-a impus reginei unele restricii; era unul
dintre intimii doamnei de Polignac i regina nu voi ca un membru din Consiliul
regelui sa fie cooptat n Consiliul ei. N-a spus cu glas tare ce gndea, dar
coteria, prefernd sa aib un controlor general la dispoziia sa, interveni pe
lng contele de Artois. Datorita lui, domnul de Calonne fu numit, n ciuda silei
pe care o simea regina fata de el. ai cum i manifesta fi nemulumirea,
relaiile dintre ea i doamna de Polignac se rcir, cu toate ncercrile pe care le
fcu domnul de Calonne de a le renclzi, ntr-o zi, n timp ce ea i adresa o
rugminte, de Calonne i rspunse:

 Daca ceea ce dorete regina e posibil, lucrul e ca i fcut; daca nu e

posibil, nseamn ca se va face!
n ciuda unor cuvinte att de guvernamentale, regina nu 1-a iertat
niciodat.
Daca i avea inconvenientele ei, aceasta dorin de a plcea avea i
avantaje: caci o fcea uneori pe regina sa fie deosebit de agreabila; de ndat cei uita rolul ei de femeie la moda, de care era preocupata tot timpul, era plina
de naturalee i de demnitate. Cred ca n-ar fi fost prea greu s-o determini sa fie
ct mai naturala, daca bineneles cineva ar fi avut curajul s-i vorbeasc
despre acest lucru. Dar cei din jurul ei nu fceau dect sa confirme versurile
unui poet englez: AII who approach them, their own ends pursiie. ' n snul
familiei sale, regina era foarte iubita, caci era foarte ndatoritoare, preocupata
tot timpul sa aplaneze micile scandaluri care izbucneau ntruna. Din pcate,
era o confidenta mult prea indulgenta a contelui de Artois, care-i mrturisea
toate prostiile svrite, nduplecndu-1 pe rege s-1 ierte, rege pe care poate
1-ar fi iubit daca moda i-ar fi ngduit acest lucru.
Monsieur2, curtean ambiios i viclean, n-o iubea pe regina. Prevedea ca,
n ziua n care ea va deveni mai putin superficiala, se va lsa stpnit de acea
autoritate la care aspira el, aa ca se temea sa nu se compromit dac-i va
manifesta prea vdit aceasta dorin. Nu se vra n afacerile politice, tocmai ca
sa se bucure de reputaia unui om fara pata, i pentru a se putea amesteca
atunci cnd socotea el ca era util.
Contele de Artois3 dimpotriv, trudea cu rvna la totala sa compromitere,
care avea s-1 duca de rpa nu numai pe el, ci i familia, ba chiar i tara. Navea dect inclinrile i cusururile tinerilor din vremea sa, dar el le etala pe cea
mai nalta treapta, ca sa le vad oricine. Iar rangul aceasta banala calitate a
oamenilor de lume nu i le putea acoperi ndestul.
La atacul Gibraltarului4, unde a avut fantezia sa asiste, a dat dovada de
o atitudine att de deplorabila, nct generalul care comanda oastea s-a vzut
nevoit sa trimit vorba bateriilor engleze sa nu mai traga fiindc printul
ncepuse a vizita lucrrile de aprare. S-a spus ca acest lucru s-a fcut fara
tirea sa, dar astfel de treburi se afla ntotdeauna cnd vrei sa se afle. Aiu ca sau fcut reprouri domnului de Maillebois, care ar fi rspuns: n 1755.
1 Toi care vorbesc cu ci, urmresc telurile lor proprii.
2 E vorba de Louis-Stanislas-Xavicr conte de Provencc, nscut la
Vcrsailles
3 Nscut la Versaillcs n 1757. 'S
4 Care a avut loc n 1782, n timpul rzboiului din America.
Socot ca acest lucru e mai important dect strmbtura printului!

Ridicolul simulacru. al duelului sau cu ducele de Bourbon a constituit o

noua dovada a unei comportri pe care conduita sa n-a fcut dect s-o
confirme din plin.
Madame, sotia lui Monsieur1, avea mult spirit i o anumit gratie, n
ciuda ureniei sale care era de pomina, n primii ani, se mpcase foarte bine
cu Monsieur. Dar, dup ce el s-a ndrgostit de doamna de Balbi, aproape ca
nici nu mai ddea pe la Madame carcase consolase sa rmn doar n
compania cameristelor sale i ndrznesc s-o spun a buturii, dar ntr-o
asemenea msur, nct toat lumea observase acest lucru, Sora ei, contesa de
Artois, era i mai urta dect ea, de o prostie proverbiala, morocnoasa i
dizgraioas, care se rzbuna pe uuraticul i necredinciosul ei brbat,
nselndu-1 {ara jena, cu ofierii din garda palatului. O sarcina, care pru
tuturor cam suspecta i care se solda cu o fata ce muri de mica, l determina pe
contele de Artois sa nu se mai apropie de nevast-sa, fiindc nu mai voia s-i
sporeasc familia care era acum alctuit din doi biei. In ciuda acestei
precauii, o noua sarcina a contesei de Artois o sili pe aceasta s-i
mrturiseasc reginei pcatul, pentru ca ea sa solicite indulgenta regelui i a
cumnatului ei. Regina, foarte tulburata de aceasta mrturisire, l chema pe
contele de Artois, se nchise cu el n odaie i o lua pe departe nainte de a
ajunge la subiect. Cumnatu-su sttea n picioare, n fata ei, cu plria n
mna. Cnd auzi despre ce e vorba, izbi cu plria n podea, i puse minile n
solduri si, rznd cu hohote, striga:
Ah! Bietul om, bietul om, i plng de mila, caci e destul de pedepsit!
Ei, spuse regina, daca iei lucrurile asa, mi pare rau din pricina
btilor de inima pe care le-am avut pn ce ai ' Maric-Joscphinc-Louisc de
Savoia, fiica regelui Victor-Amedcu al lll-lca ai sora a trei dintre ultimii regi din
ramura vrstnica: Victor-Emanucl I, Carol-tmanucl al IV-lca i Carol-Fclix. O
alta sora, Maria-Tcrcza, era contesa de Artois (n. ed. fr.) venit ncoace! Du-te la
rege i spune-i ca o ieri pe contesa de Artois! T
Ha! Ha! Sa ai bti de inima pentru aa ceva! Ah, bietul om, bietul om!
Regele fu mai sever, i presupusul vinovat fu imediat expediat n colonii.
Dar, aa cum i spunea doamna Adelade mamei, istorisindu-i aceasta
ntmplare, regele ar fi trebuit sa trimit toat compania n colonii; contesa de
Artois pleca de ndat la bai, dup cte mi amintesc, iar dup asta nu s-a mai
vorbit despre nici un copil.
Doamna Elisabeth1 n-a jucat nici un rol la Curte nainte de revoluie.
Dup revoluie aproape ca a meritat titlul de martira. Casa ei era alctuit cum
nu se poate mai neconvenabil. Contesa Diana de Polignac, care era scandalul
personificat, i era doamna de onoare i i-o mai vrse pe gt i pe doamna de
Canillac, cea care prilejuise duelul dintre contele de Artois i ducele de

Bourbon. Prietenia ei cu contele de Artois era cunoscuta, dar toat lumea tia
ca era complet dezinteresata, l iubea doar pentru el, desi n-avea nici o avere i
tria ntr-o strmtoare vecina cu srcia; cu toate acestea nu accepta nici cel
mai mic cadou de la el. Exista o anumit distincie n toat aceasta comportare,
dar asta nu nsemna ca puteai s-o pui lng o tnr prinesa, desi nu era
deloc o persoana imorala.
nclinarea pe care o avea Curtea Franei ctre strini a fost exploatata
ntr-un mod destul de ciudat de doi greci ilutri, izgonii din partea lor de
vexaiunile musulmane. Printul de Chio i fiul sau, printul Justiniani,
descendeni n linie directa din mpraii Orientului, venir sa ceara ospitalitate
lui Ludovic al XV-lea, la nceputul domniei sale. El le-o acorda, cu mreie i
noblee, aa cum se cuvenea unui rege al Franei. Ateptnd rspuns la
reclamaiile pe care le fcuse la serai, ca sa i se restituie bunurile, printul de
Chio fu rugat sa accepte o pensie consistenta, iar printul Justiniani intra n
slujba Franei, fiind numit comandantul unui regiment de elita.
1 Nscut n 1764; sora lui Ludovic al XVI-lea; a murit pe eafod, n
1794. 46
Cei doi prini triau astfel de civa ani, din mrinimia regala; erau bine
primiti n cele mai selecte cercuri din Paris i Versailles. Accentul lor precum i
o nota de ceva^strain n nianierele lor, le asigurar cel mai deplin succes, ntr-o
zi, cnd luau masa poate pentru a suta oara, la contele de Maurepas, acesta l
vzu pe printul de Chio, aezat lng el, plind i tremurnd.
Nu va simii 'bine, prine?
N-am nimic, o s-mi treac
Dar indispoziia lui spori n aa msur, nct trebui sa se ridice de la
masa i s-1 cheme pe fiul sau ca s-1 nsoeasc. Domnul de Maurepas
petrecuse zece ani de exil pe domeniul sau din Chteauneuf, n Berry. Cnd
plecase de acolo, lsase casa n paza unui paznic i a unuia dintre valeii sai;
acesta din urma, venit din ntmplare la Versailles, servise la masa i se afla a
doua zi n odaia stpnului sau cnd acesta i porunci sa se duca i sa afle
cum se mai simea printul de Chio. Domnul de Maurepas l vzu pe valetul sau
nbuindu-i rsul, i uitndu-se la ceilali valei.
Ce te face sa rzi, Dubois?
Domnul conte tie bine cine e printul de Chio.
Ai ce te face sa te amuzi astfel?
Ah, domnul conte i bate joc de mine Doar l cunoate bine!
Cred i eu, din moment ce-1 vad n fiece zi.
Ei cum, i domnul conte nu 1-a recunoscut? E cu neputin!
Ei, haide, ma neliniteti cu enigmele tale! Spune ce ai de spus!
Pai, domnule conte, printul de Chio e Gros-Guillot al nostru!

 Cine e Gros-Guillot asta?

Nu pot crede ca domnul conte nu-i mai aduce aminte de GrosGuillot Venea destul de des sa lucreze la castel Gros-Guillot care locuia n
csua aia alba de lng pod Iar fiu-su Nu cred ca domnul conte 1-a uitat
pe micul Pierre, care era att de drgu i de iste, cel pe care doamna contesa
l punea s-i tina frul mgarului Ah, vad, n sfrit, ca domnul conte i
aduce aminte! Eu i-am recunoscut imediat, iar Gros-Guillot m-a recunoscut i
el.
Domnul de Maurepas l ruga pe valet s-i tina gura; dar, odat
cercetrile pornite se descoperi imediat ca motenitorii imperiului din Orient
erau, de fapt, doi rani din Berry care-i pcliser pe regele Franei, guvernul
i Curtea, vreme de civa ani. Cum le-o fi trecut aceasta idee prin minte, de
unde veneau i ncotro s-or fi ndreptat? Asta n-am mai aflat i nu cunosc dect
acest episod din viaa celor doi aventurieri att de istei.
Capitolul U Viaa la Versailles.
Aederea Ia tara.
Hautefontaine.
Prseai.
Esclimont.
Prinesa de Rohan-Guemene.
Curtea fiicelor lui Ludovic al XV-lea.
Doamna Adelai'de.
Doamna Louise.
Doamna Victoire.
Bellevue.
Viaa prineselor la Versailles.
Supeu la Madame.
Culcatul regelui.
Ducesa de Narbonne.
O istorioara despre Masca-de-Fier.
O istorioara despre domnul de Maurepas.
Vicontele de Segur.
Marchizul de Crequi.
Contele de Maugiron.
Ducesa de Civrac.
De smbt i pn duminica, persoanele care-i prseau cercul lor
obinuit, ca sa vina s-i ndeplineasc ndatoririle, la Versailles, unde mai
stteau i ca vai de lume, duceau o via cumplit de plicticoasa. Ea nu era nsa
deloc lipsita de interes pentru cei care locuiau tot timpul acolo; cu alte cuvinte,
exista o via de castel unde lucrul cel mai important era brfa. Cei mai multi

dintre curteni, n loc sa fie preocupai de soarta tarii, se ddeau de ceasul

morii ca sa afle de ce-a fost ndeprtat domnul de Malesherbes sau de ce a fost
adus domnul de Calonne. Dar minile luminate, cum era i mintea tatlui meu,
se interesau de cu totul alte lucruri dect despre un scandal privind muzica
sau despre ruptura dintre Jean-Jacques Rousseau i maresala de Luxembourg,
fapte care constituiau pe atunci marile evenimente ale societii. Nimeni nu se
gndea la politica generala. Iar daca, din ntmplare, o fcea, atunci nsemna ca
era preocupat de un interes personal au al grupului din care fcea parte.
Guvernele strine ne erau tot att de necunoscute, cum ar fi de pilda, astzi,
cel al rhineiToti l gseau pe tata cam pedant pentru faptul ca era reocupat de
unele probleme politice ale Europei i citea ngura gazeta care mai consemna
astfel de evenimente.
Noamna Adelaide chisir l ntreba ntr-o zi:
Domnule de Osmond, e adevrat ca primeti La Gazette de Leydel
Da, doamna.
Ai o citeti?
Da, doamna.
E de necrezut!
n ciuda acestui de necrezut, doamna Adelaide sfri prin a tine foarte
mull la tata. n ultimii ani care au precedat Revoluia, el era tot timpul la ea,
fara sa fie n slujba acesteia. Contele Louis de Narbonne, cavalerul ei de onoare,
prieten intim cu tata, era ncntat ca voia s-i tina locul, fara titlul oficial i fara
remuneraie, loc pentru care el era prea comod ca sa se deranjeze. Mama era i
ea un fel de favorita. V-am mai spus ca ma alptase; n loc s-i dea un concediu
n timpul alptrii, doamna Adelaide i ngdui sa ma aduc la Bellevue. Trebui
sa i se dea un apartament separat pentru tot acel tapaj pe care-1 face de obicei
un copil foarte mic. Tata se dusese la regimentul lui. Doamna Adelade dorea
ca, pe timpul verii, mama sa stea la Bellevue. Dar fie ca se plictisea, fie ca
instinctul ei de femeie obinuit cu Curtea o fcea sa fie circumspecta, nu
primi, aa ca stabilirea ei acolo nu avu loc dect mai trziu.
n timpul primilor ani de edere a prinilor mei la Versailles, ei i
fragmentau vara ntre reedinele ducelui de Orleans Sainte-Assise i Raincy
ntre Hautefontaine, care aparinea arhiepiscopului de Narbonne, Prseai,
aparinnd episcopului de Metz i Esclimont, reedina marealului de Laval.
De fapt, n-am dreptate cnd spun ca Hautefontaine aparinea
arhiepiscopului de Narbonne, fiindc palatul era al nepoatei sale, doamna de
Rothe, fata surorii sale, lady Forester, vduva dup. Generalul de Rothe; fusese
o femeie foarte frumoasa, avea o fire despotica i fcea, cu cinste, onorurile
casei tuturor invitailor unchiului sau, alturi de care tria de multa vreme
ntr-o intimitate pe care nici mcar nu se mai deranja s-o ascund.

Arhiepiscopul avea opt sute de mii de livre; Ia doi ani o data, se ducea la
Narbonne unde petrecea cincisprezece zile i unde prezida Statele, 1 la
Montpellier vreme de ase sptmni. In tot acest timp, ducea o via pe picior
mare, evident bisericeasca, dnd dovada de o mare capacitate administrativa n
prezidarea Statelor. Dar, n ziua n care isprvea, i vra hrtiile n portofel i
nu se mai gndea la ele dect la viitoarea adunare a Statelor, dup cum nu se
mai gndea nici la problemele diecezei sale.
Hautefontaine era reedina lui obinuit. Doamna de Rothe era stpna,
dar arhiepiscopul inea casa. i nsurase nepotul, pe Arthur Dillon, fiul
lordului Dillon, cu domnioara de Rothe, singura fiica a nepoatei sale. Era o
tnr foarte frumoasa, foarte la moda, doamna de onoare a reginei i avea o
legtur pe care i-o tia toat lumea, cu printul de Guemene, care-i petrecea
viaa la Hautefontaine. Instalase, ntr-un sat din mprejurimi, un echipaj de
vntoare pe care-1 avea mpreuna cu domnul de Lauzun i cu arhiepiscopul
care se folosea, n acest scop, de numele nepotului sau Arthur.
La Hautefontaine era aproape ntotdeauna lume; se mergea la vntoare
de trei ori pe sptmn. Doamna Dillon era o buna muziciana; printul de
Guemene i aducea acolo pe cei mai renumii virtuozi ai secolului. Aveau loc
concerte excelente, se juca o comedie buna, aveau loc curse de cai, n sfrit,
cei de acolo se distrau de minune.
Tonul era att de liber, nct mama mi-a povestit ca se simea uneori att
de ncurcata, nct pur i simplu i ddeau lacrimile. In primii ani ai cstoriei
sale, fusese adesea tinta sarcasmelor i glumelor nct de multe ori se simise
destul de nefericita; dar patronajul arhiepiscopului se dovedi a fi deosebit de
preios pentru tnra pereche pe care nimeni nu mai cuteza s-o ia peste picior.
Un foarte btrn vicar, care se
1 E vorba de Statele Generale alctuite din aristrocratie, cler i burghezie.
Ria i el n acel medini att de vesel, vznd-o ntr-o zi foarte trista, i
spuse:
Doamna marchiza, nu fi necjit, eti deosebit de frumoasa i
strneti invidii. Pn la urma te vor ierta totui, r) ar daca vrei sa trieti
linitit, ascunde-i dragostea pentru otu'l dumitale. Dragostea conjugala este
singurul lucra pe care nu-1 tolereaz nimeni aici!
Fiecare era libei sa se manifeste cum voia; dar cu o numita buna-cuviin
de care nimeni nu se lsa nelat. Existau astfel nite protocoale bine stabilite i
trebuia sa fii o doamna de un rang rmtlt prea mare sau sa ai o situaie cu totul
speciala ca sa cutezi sa nu le iei n consideraie. Doamna Dillon nu fcea parte
din niciuna dintre aceste categorii, iar pe deasupra continua s-i mai pstreze
i bunele maniere, mi aduc aminte c-mi spunea adesea:

 Cnd am ajuns la Hautefontaine, eram sigura ca stpna casei era

iubita ducelui de Guemene, dar dup ase luni am nceput sa ma ndoiesc.
n general, n aceasta societate, gesturile erau cu att mai caste, cu ct
vorbele erau mai ndrznee. Un brbat care ar fi pus mna pe spatele unui
fotoliu ocupat de o femeie, ar fi prut de o grosolnie fara pereche. Trebuia sa fii
foarte intim cu cineva ca s-] poi oferi braul, la plimbare, i asta nu se
ntmpla nici mcar la tara. Niciodat nu-i ofereai unei femei nici mna, nici
braul ca s-o conduci la masa. Niciodat un brbat n-ar cuteza s-a se aeze pe
aceeai sofa pe care sttea o femeie, n schimb putea debita n fata ei orice
trsni, unele de-a dreptul ruinoase.
La Hautefontaine din respect pentru firea stpnei castelului trebuia
sa te duci la slujba n fiece duminica dimineaa. Nimeni nu-i lua nsa cu sine
cartea de rugciuni, ci cri de citit, unele adesea scandaloase; am dat toate
aceste amnunte n legtur cu Hautefontaine, pentru ca le cunosc la perfecie.
Nu pretind c a toi arhiepiscopii din Frana duceau o via asemntoare, ci
doar ca se putea trai i asa, fara sa te cobori ctui de putin n ochii oamenilor.
Toi clericii care aveau n ei ceva mre, plin de strlucire, care erau la moda, la
garnizoana. Dar pe msur ce slujba al lasa s-i alunece printre degete pletele
nct pn la urma nu reteza dect
Ei uvie, n momentul n care ceremoUiil cavaler se aez n genunchi
pentru A episcopala i fu foarte mirat ca n loc izare sa aud spunndu-i-se
ncet, pe un oate uniforma, apoi vino repede la mine; easca cu ciocolata, apoi
vom merge sa ca. Luzie i demna de intrare n materie.
Monii ciudate, redata cu mult umor de. Oi de ani, mi s-a prut ca evoca
ntr-un zant moravurile din tinereea sa. Semene, guvernanta copiilor Franei,
nu la Versailles fara o hrtie scrisa n egelui. Ea nu cerea niciodat aceasta nd
se ducea la Hautefontaine.
: t de strlucitoare i de putin episcopala tea doamnei Dillon i de
afacerile, tot iepiscopului. Acesta se trezi nglodat n urilor sale uriae, aa ca
Hautefontaine Bia vreme nainte de Revoluie. Mama,
: ea att de des acolo, dup ce ma avu pe
0 nu erau acceptai copiii; aa cerea miliei.
Mta episcopului de Metz, era situata
1 mare ora. Episcopul, care era frate cu e ndrgostise de nepoata sa,
marchiza ctisea de moarte copleind-o cu ateniile SL ca marchiza nu
consimea s-i fac a stea n acea splendida reedina dect nsoeasc; iar ea
era foarte dispusa sa n perioada n care garnizoana tatei a <-urte^ care erau
maj elevai i mai distini, se duc regula^tate ja Hautefontaine unde erau
primiti cu bpiscF>ui de Montpellier (nu-i stiu dect numele de era singurui
care prin nalta lui virtute i mai putin arhiepiscopului; iar cnd acest

episcop urmar^ f-f^o-f*0. v. r CAI Cd luaied. <lm caleasca, arhiepiscopul avea

grija sa celorlali vntori:
Domnilor, va rog sa va abinei i sa nu njurai l^ar de ndat ce-1
cuprindea ardoarea vntorii i*' primul^ care uita recomandarea i njura cum
i venea la ^ n general, prelaii notri nu erau singurii din Eu ^ care ti^u sa fie
sj bdrani, dar i extrem de politicoi. Iar ^ mi-a pOvestit acum cteva zile, n
legtur cu acest Iu/6 contele Theodore de Lameth: ^ i sa se bucure de
beneficii ecleziastice consistent i de Malta trebuiau sa suporte tonsura. * ' '
L muici acceptau cu greu aceasta ceremonie, pentru ca aceti cavaler^
rpeau clerului o parte considerabila din bunurile sale. T^^. Ocjore de Lamemj
flmcj cavaler de Malta i capitan de cavaler-j, e^ n vrsta de douzeci de ani,
avea ansa i dorina de^a ot-jt^g astfel de beneficii. Ceru deci sa fie tuns, dar
1IamPina mari dificulti. Aflndu-se n garnizoana la atrasbck^jj-g^
discuta treaba asta n Germania i obinu contra unei suj-^g modeste ca
episcopul de Paderborn s-i accepte cererea pe care compatrioii sai i-o
refuzaser, n ajunul zilei rixate t-6ntru tonsura, el debarca la Paderborn. Vinul
de Cnamp ^gne^ vorbele mai decoltate nsufleir nespus de mult masa. Y^
doua zi; cpitanul de cavalerie se prezenta la biserica, n uniiQ>%rma sa^
nvluit ntr-o mantie aezat n aa fel nct sa lase sa j se vacja epoletul,
contra-epoletul i mnerul spadei; jpOaieie acelei mantii ample le inea pe brat.
Pletele pe care le purtase pn atunci mpletite ntr-o coada, acum i atrnau pe
umeri. l gsi pe episcop n fata altarului, mconju^rat de o mulime de clerici.
Ceremonia avu loc cu multa f^. Ornp s; grandoare. Episcopul inea ntr-o
mna uij foarfec^; mare; iar n cealalt pletele neofitului. Tnrul tremura^ ^
cacj se vedea tuns de aa maniera, nct nu rnai se rentoarc; vom bea
mpreuna o vnam o capra salbati.
Frumoasa conc Istorisirea acestei cere un om de optzeci i d mod
deosebit de amu;
Prinesa de Gue putea sa nu doarm ntregime de mna r favoare dect
atunci cAceast viaa at_ fu ntrerupta de moar-mai ncurcate, ale arh ~ datorii,
n ciuda venit: fu abandonat cu pui: oricum, nu se mai duc: mine, pentru ca
aco] spiritul burghez al fn Prseai, resedi chiar la porile acestu marealul de
Laval, s. de Laval, pe care o pli ai cadourile sale; ass= hatrul de a se duce s.
Daca mama voia s-o fac acest lucru, mai se afla n Lorena.
La garnizoana. Dar pe msur ce slujba _il lasa s-i alunece printre
degete pletele nct pn la urma nu reteza dect -: rei uvie, n momentul n
care ceremo-1 cavaler se aez n genunchi pentru a episcopala i fu foarte
mirat ca n loc ttare sa aud spunndu-i-se ncet, pe un >ae uniforma, apoi
vino repede la mine; easca cu ciocolata, apoi vom merge sa ca.

Luzie i demna de intrare n materie.; monii ciudate, redata cu mult

umor de _oi de ani, mi s-a prut ca evoca ntr-un zant moravurile din tinereea
sa.
Semene, guvernanta copiilor Franei, nu la Versailles fara o hrtie scrisa
n egelui. Ea nu cerea niciodat aceasta =nd se ducea la Hautefontaine. ~t
de strlucitoare i de putin episcopala zrtea doamnei Dillon i de afacerile, tot
iepiscopului. Acesta se trezi nglodat n icurilor sale uriae, aa ca
Hautefontaine ama vreme nainte de Revoluie. Mama, r=; ea att de des acolo,
dup ce ma avu pe Io nu erau acceptai copiii; aa cerea miliei.
inta episcopului de Metz, era situata i mare ora. Episcopul, care era
frate cu se ndrgostise de nepoata sa, marchiza _ctisea de moarte copleind-o
cu ateniile aL ca marchiza nu consimea s-i fac: a stea n acea splendida
reedina dect nsoeasc; iar ea era foarte dispusa sa.. ales n perioada n
care garnizoana tatei foarte frumoasa, avea o fire despotica i fcea, cu cinste,
onorurile casei tuturor invitailor unchiului sau, alturi de care tria de multa
vreme ntr-o intimitate pe care nici mcar nu se mai deranja s-o ascund.
Arhiepiscopul avea opt sute de mii de livre; la doi ani o data, se ducea la
Narbonne unde petrecea cincisprezece zile i unde prezida Statele, 1 la
Montpellier, vreme de ase sptmni, n tot acest timp, ducea o via pe picior
mare, evident bisericeasca, dnd dovada de o mare capacitate administrativa n
prezidarea Statelor. Dar, n ziua n care isprvea, i vra hrtiile n portofel i
nu se mai gndea la ele dect la viitoarea adunare a Statelor, dup cum nu se
mai gndea nici la problemele diecezei sale.
Hautefontaine era reedina lui obinuit. Doamna de Rothe era stpna,
dar arhiepiscopul inea casa. i nsurase nepotul, pe Arthur Dillon, fiul
lordului Dillon, cu domnioara de Rothe, singura fiica a nepoatei sale. Era o
tnr foarte frumoasa, foarte la moda, doamna de onoare a reginei i avea o
legtur pe care i-o tia toat lumea, cu printul de Guemene, care-i petrecea
viaa la Hautefontaine. Instalase, ntr-un sat din mprejurimi, un echipaj de
vntoare pe care-1 avea mpreuna cu domnul de Lauzun i cu arhiepiscopul
care se folosea, n acest scop, de numele nepotului sau Arthur.
La Hautefontaine era aproape ntotdeauna lume; se mergea la vntoare
de trei ori pe sptmn. Doamna Dillon era o buna muziciana; printul de
Guemene i aducea acolo pe cei mai renumii virtuozi ai secolului. Aveau loc
concerte excelente, se juca o comedie buna, aveau loc curse de cai, n sfrit,
cei de acolo se distrau de minune.
Tonul era att de liber, nct mama mi-a povestit ca se simea uneori att
de ncurcata, nct pur i simplu i ddeau lacrimile, n primii ani ai cstoriei
sale, fusese adesea tinta sarcasmelor i glumelor nct de multe ori se simise

destul de nefericita; dar patronajul arhiepiscopului se dovedi a fi deosebit de

preios pentru tnra pereche pe care nimeni nu mai cuteza s-o ia peste picior.
Un foarte btrn vicar, care se
1 E vorba de Statele Generale alctuite din aristrocratic, cler i burghezie.
Fia i el m ace' mediu att de vesel, vznd-o ntr-o zi foarte arista, i
spuse:
Doamna marchiza, nu fi necjit, eti deosebit de f lllOasa i strneti
invidii. Pn la urma te vor ierta totui, nar, daca vrei sa trieti linitit,
ascunde-i dragostea pentru Otul dumitale. Dragostea conjugala este singurul
lucru pe are nu-1 tolereaz nimeni aici!
Fiecare era liber sa se manifeste cum voia; dar cu o anumit bunacuviin de care nimeni nu se lsa nelat. Cxistau astfel nite protocoale bine
stabilite i trebuia sa fii o doamna de un rang mult prea mare sau sa ai o
situaie cu totul speciala ca sa cutezi sa nu le iei n consideraie. Doamna pillon
nu fcea parte din niciuna dintre aceste categorii, iar pe deasupra continua si mai pstreze i bunele maniere, mi aduc aminte c-mi spunea adesea:
Cnd am ajuns la Hautefontaine, eram sigura ca stpna casei era
iubita ducelui de Guemene, dar dup ase luni am nceput sa ma ndoiesc.
n general, n aceasta societate, gesturile erau cu att mai caste, cu ct
vorbele erau mai ndrznee. Un brbat care ar fi pus mna pe spatele unui
fotoliu ocupat de o femeie, ar fi prut de o grosolnie fara pereche. Trebuia sa fii
foarte intim cu cineva ca s-i poi oferi braul, la plimbare, i asta nu se
ntmpla nici mcar la tara. Niciodat nu-i ofereai unei femei nici mna, nici
braul ca s-o conduci la masa. Niciodat un brbat n-ar cuteza sa se aeze pe
aceeai sofa pe care sttea o femeie, n schimb putea debita n fata ei orice
trsni, unele de-a dreptul ruinoase.
La Hautefontaine din respect pentru firea stpnei castelului trebuia
sa te duci la slujba n fiece duminica dimineaa. Nimeni nu-i lua nsa cu sine
cartea de rugciuni, ci cri de citit, unele adesea scandaloase; am dat toate
aceste amnunte n legtur cu Hautefontaine, pentru ca le cunosc la Perfecie.
Nu pretind ca toi arhiepiscopii din Frana duceau o yiata asemntoare, ci
doar ca se putea trai i asa, fara sa te cobori ctui de putin n ochii oamenilor.
Toi clericii care aveau n ei ceva mre, plin de strlucire, care erau la moda, la
Curte, care erau mai elevai i mai distini, se duceau cu regularitate la
Hautefontaine unde erau primiti cu onoruri. Episcopul de Montpellier (nu-i stiu
dect numele de familie) era singurul care prin nalta lui virtute i mai
impunea putin arhiepiscopului; iar cnd acest episcop urmarea vntoarea din
caleasca, arhiepiscopul avea grija sa le spun celorlali vntori:
Domnilor, va rog sa va abinei i sa nu njurai azi.

Dar de ndat ce-1 cuprindea ardoarea vntorii, el era primul care uita
recomandarea i njura cum i venea la gura.
n general, prelaii notri nu erau singurii din Europa care tiau sa fie i
bdrani, dar i extrem de politicoi. Iat ce mi-a povestit acum cteva zile, n
legtur cu acest lucru, contele Theodore de Lameth:
Ca sa se bucure de beneficii ecleziastice consistente, cavalerii de Malta
trebuiau sa suporte tonsura. Episcopii Franei acceptau cu greu aceasta
ceremonie, pentru ca aceti cavaleri rpeau clerului o parte considerabila din
bunurile sale. Theodore de Lameth, fiind cavaler de Malta i capitan de
cavalerie, n vrsta de douzeci de ani, avea ansa i dorina de a obine astfel
de beneficii. Ceru deci sa fie tuns, dar ntmpina mari dificulti. Aflndu-se n
garnizoana la Strasbourg, discuta treaba asta n Germania i obinu contra
unei sume modeste ca episcopul de Paderborn s-i accepte cererea pe care
compatrioii sai i-o refuzaser, n ajunul zilei fixate pentru tonsura, el debarca
la Paderborn. Vinul de Champagne, vorbele mai decoltate nsufleir nespus de
mult masa. A doua zi, cpitanul de cavalerie se prezenta la biserica, n
uniforma sa, nvluit ntr-o mantie aezat n aa fel nct sa lase sa i se vad
epoletul, contra-epoletul i mnerul spadei; poalele acelei mantii ample le inea
pe brat. Pletele pe care le purtase pn atunci mpletite ntr-o coada, acum i
atrnau pe umeri, l gsi pe episcop n fata altarului, nconjurat de o mulime
de clerici. Ceremonia avu loc cu multa pompa i grandoare. Episcopul inea
ntr-o mna un foarfece mare, iar n cealalt pletele neofitului. Tnrul tremura,
caci se vedea tuns de aa maniera, nct nu mai uteza sa se rentoarc la
garnizoana. Dar pe msur ce slujba Q prelungea, episcopul lasa s-i alunece
printre degete pletele tnrului, n aa fel nct pn la urma nu reteza dect
vrfurile a doua sau trei uvie, n momentul n care ceremonia se isprvi,
proasptul cavaler se aez n genunchi pentru a primi binecuvntarea
episcopala i fu foarte mirat ca n loc de aceasta binecuvntare sa aud
spunndu-i-se ncet, pe un ton ct mai solem:
Du-te de-i scoate uniforma, apoi vino repede la mine; vorn bea
mpreuna o ceac cu ciocolata, apoi vom merge sa vnam o capra slbatic.
Frumoasa concluzie i demna de intrare n materie. Istorisirea acestei
ceremonii ciudate, redata cu mult umor de un om de optzeci i doi de ani, mi sa prut ca evoca ntr-un mod deosebit de amuzant moravurile din tinereea sa.
Prinesa de Guemene, guvernanta copiilor Franei, nu putea sa nu
doarm la Versailles fara o hrtie scrisa n ntregime de mna regelui. Ea nu
cerea niciodat aceasta favoare dect atunci cnd se ducea la Hautefontaine.
Aceasta via att de strlucitoare i de putin episcopala fu ntrerupta de
moartea doamnei Dillon i de afacerile, tot mai ncurcate, ale arhiepiscopului.
Acesta se trezi nglodat n datorii, n ciuda veniturilor sale uriae, aa ca

Hautefontaine fu abandonat cu putina vreme nainte de Revoluie. Mama,

oricum, nu se mai ducea att de des acolo, dup ce ma avu pe mine, pentru ca
acolo nu erau acceptai copiii; aa cerea spiritul burghez al familiei.
Frascati, reedina episcopului de Metz, era situata chiar la porile
acestui mare ora. Episcopul, care era frate cu marealul de Laval, se
ndrgostise de nepoata sa, marchiza de Laval, pe care o plictisea de moarte
copleind-o cu ateniile ai cadourile sale; aa ca marchiza nu consimea s-i
fac hatrul de a se duce sa stea n acea splendida reedina dect mama voia
s-o nsoeasc; iar ea era foarte dispusa sa acest lucru, mai ales n perioada n
care garnizoana tatei Se afla n Lorena.
Episcopul era extrem de bogat i avea ntotdeauna masa pusa pentru
toat garnizoana din Metz i pentru toi ofierii superiori care treceau pe acolo,
n drum spre regimentele lor. Aceasta casa ecleziastico-militara era mult mai
severa i mai ordonata dect cea din Hautefontaine. Totui, pentru a pastra
amprenta timpului, toat lumea tia ca starea mnstirii din Metz i episcopul
nutriser sentimente foarte vii, unul fata de celalalt, de-a lungul anilor, i ca
aceasta legtur, foarte veche, acum nu mai era bazata dect pe respect.
Prietenia dintre mama i marchiza de Laval o obliga adesea sa se duca i
la Esclimont, la socrul ei, marealul. Acolo totul era foarte calm, caci toi
duceau o adevrat via de familie. Btrnul mareal i petrecea timpul
fcnd muzica evident detestabila pentru care avea o adevrat patima.
Sotia sa, buna i indulgenta, desi exagerat de cucernica, se ocupa cu tapiseria.
Marchiza de Laval1, abia ieit din mnstirea de fete Sfnta Maria, nimerise n
aceasta casa linitit. aa ca se apropie foarte mult de mama simind fata de ea
un devotament fara margini, ca de altfel i fata de tata cu care era ruda, fericita
sa regseasc la ei principii pe care ea le aprecia, adic mai putina plictiseala i
rigoare a moravurilor dect la Esclimont.
La Versailles, casa cea mai frecventata de prinii mei era casa prinesei
de Guemene, care-i copleea cu bunvoin ei; de altfel, tata era un fel de ruda
cu ea. Prinesa era o persoana ciudata; avea mult spirit, dar l folosea ca sa se
cufunde n sminteala ei de iluminata. Era tot timpul nconjurata de o haita de
cini, fata de care avea un adevrat cult, pretinznd ca, prin intermediul lor,
era n legtur cu spiritele superioare. In toiul unei discuii, unde ddea dovada
de mult spirit i judecata, se oprea brusc i cdea ntr-un fel de extaz. Uneori,
le istorisea prietenilor sai apropiai ceea ce, chipurile, aflase, simindu-se foarte
ofensata daca vreunul cuteza sa rd. ntr-o zi, mama nimeri peste ea n baie,
unde plngea cu hohote.
1 Mai'ie-Loitise-Mauricette de Montmorency-Luxembourg, marchiza de
Laval, fusese nasa Adelei de Osmond, devenita mai trziu contesa de Boigne.
Nu va simii bine, doamna prinesa?

 Nu, fata mea, sunt groaznic de mhnita i de obosita cci m-am btut
toat noaptea Uite, pentru copilul asta efericit (i-1 arata pe Delfin), dar n-am
putut nvinge i mi 1-au luat; sunt sigura ca nu se mai poate face nimic pentru
el i ca va mprti soarta celorlali.
Mama, obinuit cu aberaiile prinesei, nu ddu atenie vorbelor sale.
Dar mai trziu, amintindu-i de ele, mi le-a spus i mieRegina venea destul de
des la doamna de Guemene, dar totui mai putin dect la doamna de Polignac.
Doamna de Guemene era o doamna de un rang mult prea mare pentru a se
niultumi cu rolul unei favorite. Datoria ei era sa doarm n odaia Delfinului, n
acest scop, i aranjase un apartament n care patul fusese aezat n fata unei
oglinzi unde se vedea odaia micului print. Cnd ceea ce se numea schimbatul,
adic nfatul n prezenta medicilor, avusese loc dimineaa, se trgeau nite
perdele groase peste oglinda i doamna de Guemene putea dormi linitit. Cum
treaba asta se fcea foarte trziu, doamna de Guemene avea timp suficient sa
citeasc ori sa scrie. Avea o cantitate uria de pietre scumpe pe care nu le
purta niciodat, dar pe care i plcea sa le mprumute cu ostentaie. Nu exista
ceremonie la Curte la care sa nu apar giuvaerurile doamnei de Guemene.
Vara, mnca adesea n csua ei de pe avenue de Paris, unde erau adui
i copiii regelui, ntr-o zi, n timp ce pleca astfel, escortata de grzi, un oarecare
se mira n gura mare ca se fcea atta deranj pentru un tanc n scutece. Dar
doamna de Guemene i rspunse:
Nimic nu e prea mult cnd o persoana ca mine e guvernanta lui.
Madame, fiica regelui, desemnata sub titlul de La petite Madame, avea o
figura att de trista, nct intimii regelui i spuneau Serioasa Mousseline.
Contesa de Guemene a suportat, cu un curaj demn de admirat,
rsturnrile soartei i anume falimentul cu totul neateptat al soului ei,
printul de Guemene. Prinii mei s-au dus s-o vad ntr-un vechi castel pe care
tatl ei, printul de Soubise, i-1 nchinase. Tria ntr-o mediocritate vecina cu
srcia, dar li se pru daca e cu putin aa ceva mult mai demna i mai
impuntoare dect n pompa de la Versailles. A fost foarte micat de aceasta
vizita, mai ales ca nu se mai nghesuia nimeni s-o viziteze.
Regina, grbit s-i dea slujba ei doamnei de Polignac, se arata mult mai
severa dect n alte mprejurri. aa ca demisia doamnei de Guemene a fost
acceptata cu bucurie, fiind chiar zorita de regina, cu destula brutalitate, sa se
retrag ct mai repede. Mama care-i purta o dragoste filiala a fost cumplit de
suprat i n-a pus niciodat piciorul n casa doamnei de Polignac.
Curtea mica a doamnelor crora li se zicea Mesdames] era o Curte
aparte, numita Vechea Curte, unde rnduielile se pstrau cu strictee.
Prinesele petreceau toat vara la Bellevue unde nepoii i nepoatele lor se
succedau fara ntrerupere ca sa ia masa cu ele, de cele mai multe ori pe

neanunate, caci curierul venea doar cu cteva minute naintea lor. Cnd era
vorba de curierul lui Monsieur sau de cel al lui Ludovic al XVIII-lea, mesele
erau mai ngrijite i mai copioase. Pentru ceilali, nu se comanda nimic special,
nici chiar pentru rege, care avea o pofta zdravna de mncare, dar care nu era
totui chiar att de gurmand ca fratele sau. La Bellevue, familia regala mnca
laolalt cu toi cei ce se aflau acolo, adic cu persoanele din slujba prineselor,
cu familiile lor i cu alti comeseni; n general, ntre douzeci i treizeci de
persoane. Madame Adelai'de, cea mai destoinica i mai spirituala dintre fiicele
lui Ludovic al XV-lea, era comoda i destul de superficiala, aa ca nu era greu
sa trieti alturi de ea, desi era de o trufie fara margini. Daca sosea vreun
strain i-i spunea altea regala, se ncrunta, l chema pe cel care-1
introdusese pe ambasador, ba uneori chiar i pe ministrul afacerilor externe i-i
bombnea ndelung despre neglijenta de necrezut de care dduse dovada. Ea
voia sa fie
1 Fiicele lui Ludovic al XV-lea.
Si nu admitea ca o fiica de rege sa fie luata drept o alte regala oarecare.
i era groaza de vin, de care nu se atingea niciodat, iar ersoanele care
stteau lng ea, la masa, trebuiau sa se toarc cu Spatele ca sa soarba o
nghiitur din pahar. Nepoii sai aveau ntotdeauna grija de acest lucru. Daca
uitau, nu zicea nimic, dar nu mai puteai edea alturi de ea, la masa, caci una
din doamnele sale de onoare venea sa te pofteasc sa te aezi mai ncolo.
Menajndu-i unele susceptibiliti, i mai ales pe cea de a nu scuipa pe jos
fapt care o fcea sa devina aproape brutala te simeai foarte bine n compania
ei.
Doamna Adelade era cea mai mare1 dintre cele cinci prinese, fiicele lui
Ludovic al XV-lea. Nu voise sa se mrite, prefernd sa rmn fiica Franei,
conducnd Curtea, pn la moartea tatlui ei. Fusese prietena i sftuitoarea
Delfinului, fratele ei, i memoria sa proverbiala i fusese acestuia totdeauna de
mare ajutor. Una dintre surorile sale, doamna Infanta, domnea n mod destul
de trist, n Parma; o alta, doamna Louise, era carmelita. Dintre toate cele cinci
prinese, ea era cea mai mondena, i plceau grozav distraciile, era foarte
gurmanda, foarte preocupata de toaletele sale, simea nevoia sa inventeze
mereu cte ceva n materie de moda, avea o imaginaie deosebit de fecunda i o
foarte mare predispoziie ctre cochetrie. Astfel, cnd regele intrase n odaia
doamnei Adela'ide ca s-o anune ca doamna Louise fugise n toiul nopii,
primele ei vorbe au fost: Cu cine?
Cele trei surori ramase la Paris nu-i iertar niciodat Louisei faptul ca se
ascunsese de ele i chiar daca se mai duceau uneori s-o vad, o fceau fara
placere i fara nici o prietenie. Moartea acesteia nu le mhni deloc. Nu acelai
lucru s-a ntmplat cu doamna Sophie. Doamnele Adelade i Victoire o

regretar profund i prietenia dintre cele doua surori ar fi devenit i mai tandra
daca cele doua doamne de onoare, de Narbonne i de Civrac, nu s-ar fi strduit
din rsputeri sa le despart, fara nsa sa izbuteasc.
1 Autoarea se nal. Adelade de France (1732 1800), nscut ia
Versailles, cra de fapt a treia fiica a lui Ludovic al XV-lca.
Doamna Victoire avea prea putin spirit, n schimb era de o mare
buntate. Ea e cea care a rostit cu lacrimi n ochi -n timpul unei discuii n
care se vorbea despre suferinele nefericitului norod care n-avea pine: Dar,
pentru Dumnezeu, nu s-ar putea resemna sa mnnce cozonac?
La Bellevue, unde triau toi laolalt, se adunau pentru masa, la ora
doua, iar la cinci fiecare se retrgea n odaia lui unde rmnea pn la opt cnd
se rentorceau cu toii n salon; dup cina, seara se prelungea dup cum se
amuzau mai mult ori mai putin; uneori, dup-masa se juca loto. V-ar veni greu
sa credei ca la acest joc, foarte rar socotelile erau exacte i ca, ntr-o astfel de
reuniune simandicoasa, multe persoane se pretau la tot felul de escrocherii.
Existau, ntre alii, un episcop, cel mai strngtor dintre toi, o maresala
btrna, n sfrit, destula lume pentru ca mama sa se hotrasc sa joace
mereu pe aceleai numere, n aa fel nct toat lumea sa tie dinainte pe ce
anume juca. Dup loto, prinesele i doamnele lor de onoare treceau n salon,
unde fiecare era liber sa fac ce voia.
La Versailles, era cu totul alta via. Mesdames ascultau slujba, fiecare la
ea acas: doamna Adelai'de n capela, iar doamna Victoire, n oratoriul ei. Apoi
i petreceau dimineaa mpreuna, fie la una, fie la cealalt, lund masa de
prnz numai ele doua. La ora ase, jocurile de noroc aveau loc la doamna
Adelai'de; atunci toat lumea le fcea curte. Adesea asistau, la aceste jocuri,
mai toi prinii i prinesele. La ora noua, toat familia regala se aduna pentru
cina la Madame, sotia lui Monsieur. Nu luau parte la aceasta masa dect numai
cei din familie i nimeni nu lipsea, dect foarte rar; pentru asta, i trebuia nite
motive foarte serioase, altfel regele se supr. Nici mcar domnul conte de
Artois, pe care masa asta l plictisea cumplit, nu cuteza sa lipseasc, n timpul
mesei, se comentau brfele de la Curte, se discutau diverse interese familiale,
te simeai foarte destins i adesea foarte vesel, caci odat scpai de atmosfera
care-i apasa, prinii erau oameni ca toi oamenii. Dup masa, fiecare se ducea
ntr-ale sale. Regele se ducea la culcare. Ceea ce se numea culcare avea loc, n
e seara, la ora noua i jumtate. Brbaii de la Curte se, au n fosta odaie a lui
Ludovic al XlV-lea (care nu era
3 a n care dormea Ludovic al XV-lea). Cred ca oricine se ezenta putea
intra n acea odaie. Regele venea dintr-o alta daie, urmat de slujitorii sai. Avea
parul strns i nu mai purta

; ci ordine, nici medalii. Fara sa dea atenie cuiva, intra sub arcada
patului; preotul de serviciu primea din minile unui valet de camera, cartea de
rugciuni i un sfenic mare, cu doua lumnri. Acesta l urma pe rege dincolo
de arcada, i ntindea cartea i-i inea sfenicul n timpul rugciunii care era
foarte scurta. Apoi regele se ntorcea n partea cealalt a odii, plina de curteni;
preotul ntindea sfenicul primului valet de camera. Acesta l nmna persoanei
desemnate de rege i care-1 inea tot timpul ct dura culcatul. inutul
sfenicului era o mare cinste; n toate saloanele Curii, prima ntrebare pusa
persoanelor care veneau de la culcatul regelui era: Cine a inut sfenicul? i
alegerea aa cum se ntmpla pretutindeni i n toate timpurile era foarte rar
aprobata.
Regelui i se scoteau, rnd pe rnd, haina, vesta, apoi cmaa; rmnnd
gol pn la mijloc, ncepea sa se scarpine i sa se frece, ca i cum ar fi fost
singur i nu n prezenta Curii, ba adesea chiar n prezenta unor strini de
marca. Primul valet de camera ntindea cmaa de noapte persoanei celei mai
ndreptite s-o primeasc, adic vreunuia dintre prinii de snge daca se aflau
de fata; acesta era un drept i nu o favoare. Cnd era o persoana foarte intima,
regele fcea adesea diverse mici sotii: se fcea ca n-o primete, se pitea n vreun
colt, se lasa fugrit prin odaie, nsoind aceste glume de nite hohote zdravene
de rs care indispuneau persoanele ce ineau ntr-adevr la el. Cmaa odat
mbrcat, i punea halatul de casa; n aceeai clipa, trei valei i scoteau
centura ai pantalonii i cdeau peste pantofi; cum ntr-o att de ndicola
postura, nu putea pasi ca lumea, l apuca iar cheful de atii i ncepea a-i tr
picioarele, mpiedicndu-se n Pantaloni i fcnd din nou nconjurul odii.
Culcatul regelui nu se nscria ntr-un anume timp: uneori putea dura cteva
minute, alteori, aproape un ceas. Asta depindea de persoanele care se aflau de
fata. Cnd nu existau releveuri, adic persoane menite sa nsufleeasc
discuia i care se pricepeau cum s-i vorbeasc regelui, culcatul nu dura mai
mult de zece minute. Dintre aceti releveuri, cel mai abil era contele de
Coigny; el avea ntotdeauna grija sa descopere ce carte anume citea regele i se
pricepea sa conduc n aa fel discuia nct sa scoat n evidenta exact ceea ce
trebuia. aa ca sfenicul i se nmna foarte des, iar prezenta lui i ofusca pe toi
cei care doreau ca culcatul sa fie foarte scurt.
Cnd regele era prea satul, se tra ctre fotoliul pe care i-1 aezau n
mijlocul odii, i se trntea greoi, n el, ridicndu-i picioarele; imediat doi paji
se aezau n genunchi i-1 desclau lsnd s-i cada pe podea pantofii, cu un
zgomot care inea de eticheta. In momentul n care uierul auzea acest zgomot,
deschidea usa, rostind: Domnilor putei pleca! Fiecare i lua tlpia i
ceremonia se isprvea. Doar persoana care urma sa tina sfenicul putea sa mai
rmn, daca avea de adresat vreo rugminte regelui. aa se explica i atenia

deosebita cu care era privita aceasta bizara favoare. Dup ce toat tevatura
asta se termina, fiecare i vedea de ale sale: unii plecau la Paris, alii se
ndreptau ctre saloanele unde rmseser femeile, episcopii, oamenii care nc
nu fuseser prezentai regelui i unde partidele de joc fuseser ntrerupte.
Regina, ieind de la Madame, se ducea la doamna de Polignac, iar
smbta, la doamna de Lamballe; Monsieur se ducea la doamna de Balbi;
Madame, n odaia ei, cu cameristele sale; contele de Artois, n mulimea de la
Versailles sau la trfele din Paris; contesa de Artois n odaia ei, cu vreunul din
ofierii de garda; si, n sfrit, cele doua Mesdames, fiecare la doamnele lor de
onoare.
Doamna de Civrac avea grija de salonul doamnei Victoire ca sa fie plin cu
curteni de mna nti. Doamna de Narbonne nu fcea nimic altceva dect sa se
ntrein cu invitaii, caci firea ei aroganta nu-i ngduia nici un fel de
'eleniiUnii pamfletari de pe vremea aceea au scris ca A rnnul conte de Narbonne
ar fi fost fiul doamnei Adelade; l crul era fals i absurd, dar adevrul e ca
prinesa fcuse eiitru el nite sacrificii enorme. Aceasta doamna de Narbonne,
tat de dominatoare, ndura toate capriciile contelui Louis. Cnd acesta fcea
cte o boacn sau pierdea bani serioi la iocurile de noroc, doamna de
Narbonne tuna i fulgera, n special mpotriva doamnei Adelai'de, nimeni
nemaiizbutind s-i intre n voie. Dup cteva zile, biata prinesa se vedea
obligata s-i rscumpere, cu bani grei, linitea. Iat deci cum i procura
domnul de Narbonne sumele uriae, fara cea mai mica btaie de cap, sume pe
care le cheltuia cu atta usurinta1. Doamna Adelai'de simea greutatea jugului
si, din cnd n cnd, ofta amar. ntr-o seara, mama o conduse n apartamentul
ei, dar acolo nimerir peste doamna de Narbonne mai mbufnata ca niciodat;
doamna Adelai'de jura ca a doua zi nu se va mai ntoarce n apartamentul ei;
tot legnndu-se cu aceasta idee, alctui un adevrat roman imaginndu-i ce
avea sa spun doamna de Narbonne despre felul cum procedase, despre firea ei
etc.
Nu spui nimic, doamna de Osmond? ntr-adevr, ai dreptate! Sunt
slaba, ce vrei, sunt o burbona, simt nevoia sa fiu cluzita, dar nu sunt
trdtoare!
N-o bnuiesc pe doamna nici mcar de indiscreie, dar stiu ca mine
vei fi mult mai indulgenta ca de obicei cu doamna de Narbonne ca sa va
rzbunai pentru aceasta vaga infidelitate de azi.
Vai! Din pcate, vad ca ai dreptate!
1 E vorba de contele Louis ile Narbonne-Lara, nscut la Colorno, n
ducatul de Parma, n 1755; fiul ducelui de Narbonnc-Lara, gentilomul camerei
ducelui de Parma, Filip de Bourbon (fiul lui Filip al V-lca de Anjou) i al ducesei
de Narbonnc-Lara, doamna de onoare a ducesei de Parma doamna Elisabeta

de Frana, fiica lui Ludovic al XV-lca. La moartea acestei prinese, doamna de

Narbonne s-a napoiat n rranta i a devenit doamna de onoare a prinesei
Adelai'de, alta fiica a lui Ludovic al XV-lca. Regalist constituional, contele Louis
de Narbonne a fost ministru de rzboi, ln 1791, a emigrat n 10 august a
aceluiai an, iar n 18 brumar s-a napoiat n Frana S' raliindu-sc lui
Bonapartc, a ocupat diverse posturi nalte pn n 1813, cnd a mwit (n. ed.fr.).
ntr-adevr, a doua zi, o explicaie provocata de prinesa se solda cu o
noua cerere de bani; cum vedea banii, doamna de Narbonne era fermectoare
toat seara. Prines, ncercnd s-i ascund slbiciunea, i spuse mamei n
timp ce se retrgea ca doamna de Narbonne i ceruse scuze pentru ca tunase
i fulgerase, n ajun; nu mai adauga cum anume o calmase, dar toat lumea
cunotea secretul acestei comedii. Contele Louis era primul care rdea de toat
trenia i asta simplifica lucrurile; fiindc, n acea epoca, orice viclenie, orice
viciu, orice laitate, daca erau acceptate fi i mrturisite ntr-o forma
spirituala, se bucurau de indulgenta tuturora.
Prinesa trebuia condusa de la doamna de Narbonne la ea acas, la
castel, de ctre doamna sa de onoare care era de serviciu n ziua aceea. De
multe ori se dispensa de ea, mai ales cnd se fcea frig pentru ca doamna de
onoare mergea pe jos, n timp ce prinesele circulau, n mod obinuit, pe
coridoare i n anticamere, n lectica. Acele scaune capitonate, purtate de valei,
erau foarte elegante, aurite i cu emblemele respective pe ambele parti. Cele ale
duceselor erau acoperite de catifea rosie, iar valeii purtau livrelele casei din
care fceau parte; celelalte doamne aveau valei de meserie, dar care purtau
livreaua regelui, numii n termenii Curii purttorii albatri.
Timp de aproape un an, doamna Adelai'de luase obiceiul ca de ndat ce
venea de la doamna de Narbonne s-i primeasc la ea pe mama i pe tata.
Simea nevoia de discuii mai serioase. Dar doamna de onoare fu avertizata,
prinesa fu mutruluita i-i mrturisi cinstit mamei ca nu mai cuteza s-o
cheme la ea.
ntr-una din acele discuii, apucase s-i mrturiseasc tatei eecul suferit
dup ce-i manifestase curiozitatea n legtur cu Masca-de-Fier. l rugase pe
fratele ei, Delfinul, s-i ceara regelui toate amnuntele n legtur cu aceasta
taina, i sa i le spun i ei. Delfinul l ntrebase pe Ludovic al XV-lea, dar acesta
i rspunsese:
Fiule, am s-i spun daca tii cu tot dinadinsul, dar jur-te, aa cum mam jurat i eu, ca nu vei divulga nimnui aceasta taina!
Delfinul i mrturisi ca nu dorea sa afle acel secret dect ca sa i-1 poat
mprti surorii sale Adelade, aa c-i spuse ca renun. Regele i rspunse
ca proceda cu att mai bine cu ct acel secret pe care nu-1 putea dezvlui
fiindc fusese pus sa jure nu prezentase niciodat vreo importanta deosebita

i ca dup atta vreme nu mai suscita nici un interes. Adaug apoi ca de altfel
nu existau dect doi oameni n viaa care-1 cunoteau: el i domnul Machault.
Apoi prinesa i istorisi tatei cum ajunsese domnul de Maurepas ministru.
La moartea lui Ludovic al XV-lea, fetele sale, care-l ngrijiser tot timpul
ct fusese bolnav de vrsat, trebuiau conform inexorabilei etichete, sa fie
desprite de noul rege. Acesta, cruia tatl sau i recomandase ntotdeauna sa
tina seama de sfatul mtuii sale Adelai'de, i scrisese ca s-o ntrebe cui sa
ncredineze grija acelui regat care-i czuse n brae. Doamna Adelai'de i
rspunse ca tatl sau n-ar fi ezitat s-1 cheme pe domnul de Machault.
Un nou bilet al regelui: Ce trebuia sa hotrasc n legtur cu funeraliile?
Care era eticheta? Cui sa se adreseze? Rspunsul doamnei Adelai'de: Nimeni
nu era mai potrivit n ceea ce privea eticheta i tradiiile ca domnul de
Maurepas care trebuia sa se ocupe de toate acele amnunte. Curierul pentru
domnul de Machault nc nu plecase. Domeniul domnului de Machault se afla
la trei leghe dincolo de Pontchartrain, iar drumul pn acolo era groaznic de
prost. Curierul fu rugat ca, n trecere, sa lase i o scrisoare domnului de
Maurepas.
Btrnul curtean, plictisit de surghiunul lui, sosi imediat. Regele l
atepta cu nerbdare; l pofti n cabinet i n timp ce discutau, fura ntiinai
ca se adunase Consiliul. Obiceiul cerea ca fiecare ministru sa fie anunat de
uier. Daca aceasta formalitate nu era ndeplinita, nu puteai lua parte la
Consiliu. Uierul, vazndu-1 pe domnul de Maurepas att de intim cu noul rege
i tiind ca fusese chemat, l privi ezitnd; regele, desi tulburat, nu spuse
nimic; domnul de Maurepas saluta ca i cum ar fi fost i el invitat la Consiliu.
Regele intra n sala fara a cuteza s-i ia rmas bun de la el. Domnul de
Maurepas l urma, lua parte la Consiliu, i crmui Franta timp de zece ani.
Cnd, dup cteva ceasuri, sosi domnul de Machault, locul fusese ocupat.
Regele i spuse cteva banaliti, i adresa cteva complimente i-1 lasa sa
plece. Doamna Adelade se necji, plnse, dar i ea i nepotul ei erau Bourboni
cum zicea ea i n-aveau destula energie, nici pentru a rezista n fata voinei
altora, nici pentru a se asocia pe deplin cu acetia.
Daca Thoiry ar fi plecat la vreme din Pontchartrain, poate ca n-ar mai fi
existat revoluie n Frana. Domnul de Machault, care era un om nelept, s-ar fi
priceput sa scoat la iveala prile bune ale lui Ludovic al XVI-lea, nu ca
Maurepas, curtean spiritual, dar uuratic i imoral, n minile cruia i
ncredinase soarta. Asta nu nseamn ca Maurepas n-ar fi fost omul care sa
convin cel mai bine gusturilor i nevoilor de moment.
Am spus ca, n acea epoca, daca aveai spirit, treceai peste orice. Spiritul
juca pe atunci rolul pe care-1 joaca astzi talentul. Am sa va istorisesc cteva
din anecdotele pe care le-am auzit povestite de mama, care desi mpinse pn la

ipocrizie, astfel de fapte nu preau altceva chiar dup o bucata buna de vreme
dect o spirituala maliie!
Vicontele de Segur, onul cel mai la moda n acea vreme, fcea unele
versuri frumoase, cnd se afla n societate, aa ca era privit ca un brbat cu
mari caliti. Domnul de Thiard, impacientat, i poate gelos pe succesele sale,
fcu la rndul sau o piesa n versuri n care l sftuia pe contele de Segur s-i
trimit lucrrile la cofetar, dovedind spunea el ca avea exact atta spirit ct
ncpea ntr-o bomboana. Domnul de Segur se prefcu a rde de aceasta
recomandare, dar hotr sa se rzbune. Cunotea, n Normandia, pe o oarecare
doamna Z., o femeie deosebit de frumoasa, care locuia n castelul ei, tria ct se
poate de decent alturi de soul ei, bucurndu-se de o destul de mare
consideraie, n ciuda amiciiei sale cu domnul de Thiard, despre care se
spunea ca ar fi fost mult rea intima i care dura de vreo civa aniori, caci se
prea c domnul de Thiard o iubea cu patima. Vicontele de Segur, al crui tata
era ministru de rzboi, ceru ca regimentul din care fcea parte sa fie mutat n
orelul vecin cu frumosul castel al doamnei Z.; i juca la perfecie rolul, se
prefcu ndrgostit nebunete de ea si, dup ce-i fcu o curte asidua, care dura
mai multe luni, izbuti s-o determine s-i cedeze. Biata doamna de Z se trezi
nsrcinat; brbatul ei lipsea din inut, domnul de Thiard, aijderea. Atunci l
anuna pe viconte de necazul pit, n ajun, nc i mai fcea declaraii nfocate;
acum el o privi de sus, i spuse c-i atinsese scopul i ca putin i pasa de ea.
Ca nu voise dect sa se rzbune pe domnul de Thiard i s-i arate ca era n
stare sa fac i alte lucruri dect stihuri dulcege. i srut mna, se ntoarse pe
clcie i doamna de Z., nu mai auzi niciodat de el. ntr-adevr, vicontele pleca
imediat la Paris, istorisindu-i isprava oricui voia s-1 asculte.
Doamna de Z., fcut de ruine n ochii soului, dezonorata n ochii celor
din provincie, certata cu domnul de Thiard, muri Ia natere. Domnul de Z fu
nevoit sa recunoasc acea copila nefericita, pe care-o vom ntlni mai trziu n
societate (sub numele de doamna Leon de Z) i a carei nclinare ctre intriga
o fcea demna de tatl ei. Niciodat vicontele de Segur n-a bgat de seama ca o
asemenea aventura cu care se lauda n gura mare ar fi ocat pe cineva.
Ai acum iat alta, de alt gen:
Domnul de Crequi dorea cu ardoare o slujba la Curte aa ca n acest scop
fcea la rndu-i curte doamnei i domnului de Maurepas. Una dintre
slugrniciile sale era sa foca n fiece seara o partida de cri, cu btrna i
extrem de Plicticoasa doamna de Maurepas, care-1 susinea cu nsufleire;
^neneles ca domnul de Maurepas fu sensibil la rugminile
*^lei sale. Chiar n ziua n care obinu slujba, domnul de requi veni la
doamna de Maurepas. Doamna de Flamarens, ePoata doamnei de Maurepas,

care fcea onorurile casei, i oferi domnului de Crequi, ca de obicei, crile de

joc. Acesta se nclina n fata ei i-i spuse pe un ton de gheata:
Va rog sa ma scuzai, dar eu nu joc niciodat!
Ai ntr-adevr, nu mai juca cu doamna de Maurepas. Aceasta josnicie,
manifestata astfel, nu jigni pe nimeni i nimeni nu rse cu mai multa pofta
dect btrnul ministru.
Domnul de Maugiron era colonelul unui superb regiment, dar i era
groaza sau mai curnd sila de tot ce era cazon, iar pe de alta parte, nici nu era
prea curajos, ntr-o zi, cnd grenadierii Franei unde slujise la nceput
atacar n nite mprejurri deosebit de periculoase, domnul de Maugiron se
vr ntre ei i lupta cu atta drzenie nct fu remarcat de toat lumea. A doua
zi, la masa, ofierii din regimentul sau l felicitar.
Domnilor, ati vzut ca atunci cnd vreau, le spuse el, pot sa ma
comport ca oricare dintre dumneavoastr. Dar lucrul acesta mi se pare att de
neplcut i mai ales att de prostesc, nct va fgduiesc ca nu se va mai
ntmpla niciodat. M-ai vzut n toiul focului; sa va aducei bine aminte de
acest lucru, fiindc e pentru ultima oara!
Ai ntr-adevr, se tinu de cuvnt. Cnd regimentul lui trecea la atac, el se
ddea deoparte, le ura succes ofierilor sai i le striga ct putea de tare:
Uitai-v la imbecilii aia care tin sa fie ucii!
Cu toate astea, domnul de Maugiron nu era un ofier slab; regimentul
sau era inut n perfecta ordine, se descurca de minune, n toate mprejurrile
i acest colonel bizar era culmea foarte iubit i foarte preuit. El e cel cruia
nevast-sa o femeie foarte spirituala i-a scris acea faimoasa scrisoare:
/scriu fiindc nu stiu ce sa fac i nchei fiindc nu stiu ce s-i spun.
Sassenage de Maugiron, foarte suprat ca sunt suprat.
La o astfel de scrisoare, nu se putea sa nu rspunzi la fel de spiritual.
Marealul de Noailles se comportase foarte urt n rzboi i reputaia lui,
n ceea ce privea curajul, devenise cam uspect. ntr-o zi ploioasa, regele l
ntreba pe ducele de Ayen daca marealul va veni la vntoare.
Oh, nu cred, sire, tata se teme de apa ca de foc!
Aceste vorbe avur mare succes.
Am inut sa relatez cteva fapte ca sa va dai seama ca n acele vremuri
despre care ni se spune ca erau mult mai morale ca ale noastre, n acele
vremuri n care se zice ca societatea era un tribunal n care toat lumea i
punea n lumina meritele tupeul i mai ales neruinarea erau suficiente
pentru a evita sentinele pe care probabil ca societatea le-ar fi dat mpotriva
unor nedrepti afiate nsa cu mult mai mult cinism.

Am mai spus ca doamna de Civrac era doamna de onoare a doamnei

Victoire. Viaa ei e un adevrat roman pe vre nu ma pot abine sa nu vi-1
povestesc.
Domnioara Monbadon, fata unui notar din Bordeaux, mplinise vrsta
de douzeci i cinci de ani. Era nalta, frumoasa, spirituala i mai ales
ambiioas. Fu ceruta n cstorie de un nobil de tara, din vecintate, care se
numea domnul de Blagnac. Omul era srac, necioplit, incapabil s-i aprecieze
calitile, dar rvnindu-i cu ardoare averea modesta pe care urma s-o
moteneasca de la tatl ei. Persoana care se ocupa de aceasta cstorie, scoase
n evidenta spia aleasa a domnului de Blagnac, care se trgea din familia de
Durfort. Domnioara de Monbadon porunci sa se aduc actele viitorului so si,
dup ce le cerceta cu atenie, se mrita cu domnul de Blagnac. Vrnd nc
cteva hrtii n portofelul n care vrse pergamentele genealogice ale soului ei,
se urca n diligenta, mpreuna cu acesta, i sosi la Paris. Prima vizita i-o fcu
lui Cherin; i ntinse hrtiile i-1 ruga sa le examineze cu mare atenie. Dup
cteva zile se napoie sa le ia i fu asigurata ca soul ei se trgea din ramura
Durfort-Lorge. Ea ceru sa i se elibereze un certificat i ncepu a-i spune
Blagnac de Civrac. Scrise btrnului mareal de Lorge, cerndu-i o ntrevedere,
i spunndu-i cu modestie ca era doar n trecere prin Paris. Credea ca soul
ei avea onoarea de a fi neam cu el. Orict de Putin s-ar fi nrudit, ar fi fost
totui o att de mare cinste, o att de mare fericire, nct nu voia sa se
rentoarc n obscura ei provincie, nainte de a ti acest lucru. Daca ndrznea
sa pretind a cere sa fie primita de doamna mareal, recunotina ei sigur ca ar
fi fost fara margini. Maresala se lasa nduioat de aceste vorbe mieroase, fara
ca totui sa recunoasc nrudirea asupra creia nu mai insista. Doamna de
Civrac fu deci poftita s-i fac o vizita unde se purta cu multa politee. Obinu
ngduina de a reveni ca s-i ia rmas bun i reveni. Plecarea fu ntrziata,
aa ca doamna mai veni o data. Pn la urma nu mai pleca deloc. Foarte
curnd maresala o ndrgi; aezat pe un mic taburet, la picioarele sale, ea
lucra la aceeai tapiserie i ncet, ncet, deveni o obinuit a casei. Soul ei nc
nu-i fcuse apariia, ntr-o zi, ea auzi vorbindu-se, cu destul dispre, n casa
marealului, despre situaia celor din corpul de garda; i ridica brusc capul, cu
o nfiare mirata. Cnd ramase singura cu familia Lorge, spuse:
Domnule mareal, mi-e teama ca din pricina ignorantei noastre
provinciale sa nu parem vinovai n ochii domniei voastre, fiindc una din
rudele domniei voastre face parte din corpul de garda Deci slujba asta e
nepotrivita, nu-i asa?
Domnul de Lorge i rspunse prietenos, dar i declina politicos orice
urma de nrudire.

 Dumnezeule, spuse ea, nu pricep nimic din toate astea, dar am sa va

aduc actele soului meu.
ntr-adevr, aduse acele acte care erau n perfecta regula, precum i
certificatul eliberat de Cherin. Generalul nu mai avu ce spune i de altfel nici
nu inea neaprat sa spun ceva.
Soul fu scos din corpul de garda, plasat ntr-un regiment i trimis n
garnizoana. Sotia capta un mic apartament la mezaninul palatului de Lorge.
Marealul n-avea biei. Marealul de Duras avea unul singur, care promitea
nc de pe atunci sa fie o pramatie. Doamna de Blagnac, nsrcinat, ncepu a
fi corcolita: taburetul se preschimba n fotoliu, n curnd nu i se mai spuse
dect doamna de Civrac, cel de al doilea titlu al ramurii de Lorge. n sfrit,
dup numai cteva n; se nscunase att de bine n casa marealului, nct te'a
dispune de orice, pstrnd ntotdeauna msura i un ofund respect att fata de
domnul ct i fata de doamna de LorgeFamilia Duras mprtea i ea simpatia
pe care o inspira.
Cnd se alctui Curtea doamnei Victoire, i se ddu o slujba oarecare; dar
n curnd, deveni favorita ei i fu numita doamna de onoare; cu acest prilej, fu
fcut ducesa de Civrac. Pstrase ntotdeauna cele mai bune relaii cu soul ei
pe care-1 copleea cu tot felul de dovezi de consideraie, dar care era prea
bdran pentru a putea trage foloase de pe urma lor. Pn la urma, reui s-1
numeasc ambasador la Viena, unde avu bunul simt sa moara la scurta vreme
dup numire. Asta a fost singura dovada de inteligenta pe care a dat-o n toat
viaa sa. A lsat-o pe nevast-sa cu trei copii: un biat care a devenit mai
trziu duce de Lorge i a motenit averea familiei Durfort, i doua fete: viitoarele
doamne de Donissan i de Chastellux.
Doamna de Civrac era pe ct de spirituala pe att de abila; caci, de
ndat ce se vzu bogata, vru, la rndu-i sa devina i ea protectoarea cuiva. ai
astfel deveni protectoarea oraului Bordeaux. Toi cei sosii din Bordeaux
gseau sprijin la ea, iar ea izbuti astfel sa schimbe situaia propriei sale familii.
Monbadonii devenir astfel, ncet, ncet, domnii de Monbadon. Nepotul ei
cpt o slujba, ajunse colonel i sfri prin a deveni aproape curtean. Dup
aceste succese, n apogeul mreiei sale, doamna de Civrac se duse la bai, n
Pirinei.
Totul i reuise acestei doamne, numai ca ea era extrem de lacoma. Desi
foarte bolnava, izbuti sa aranjeze cstoria fiului ei, ducele de Lorge, cu
domnioara de Polignac a carei mama era pe atunci atotputernica, punnd
doar o singura condiie: slujba de capitan al grzilor pentru biatul ei care era
nc foarte tnr. Cnd lucrurile erau ca i aranjate, doamna de Gramont, la fel
de intriganta ca i ea, ddu totul peste cap. Aceasta se bucura n ochii reginei
de meritul de a fi fost exilata de Ludovic al XV-lea, din pricina unui rspuns

insolent dat doamnei Du Barry1. Preteniile sale erau susinute i de familia

Choiseul; regina l prefera pe fiul doamnei de Gramont, aa ca balanta nclina
n favoarea acestuia. Doamna de Civrac afla pe neateptate ca tnrul de
Gramont2, sublocotenent n nu stiu ce regiment, sosise la Versailles, ca fusese
fcut duce de Guiche, capitan al grzilor i ca fusese anunat cstoria
acestuia cu domnioara de Polignac. Doamna de Civrac se nfurie att de tare
nct sngele i se urca la cap si, n patruzeci i opt de ore muri de o boala care
n nici un caz nu trebuia sa aib un deznodmnt att de rapid. Doamna
Victoire, foarte necjit de aceasta pierdere, fgdui mamei pe patul de
moarte s-o numeasc pe fiica sa, doamna de Chastellux, doamna de onoare n
locul ei. Cealalt fiica, doamna de Donissan, fusese numita, mai demult, prima
camerista a doamnei Victoire.
Aceasta doamna de Donissan, care mai triete i azi i care are optzeci i
doi de ani, este mama doamnei Lescure. Amndou s-au bucurat de o trista
celebritate n timpul rscoalelor din Vandee, la care au luat parte activa, desi
erau femei. Doamna de Lescure, devenita mai apoi doamna de la Rochejaquelin,
istorisete de altfel, n Memoriile sale, acele triste evenimente, vorbind pe larg
despre acea nefericita campanie.
Capitolul 111
Copilria mea.
Ppu.
Buntatea regelui.
nceputul Revoluiei.
Convocarea Statelor Generale.
Plecarea contelui de Artois. 6 octombrie 1789.
Cltoria n Anglia.
Doamna Fitzherbert.
Cataramele printului de Galles.
Aederea la tara.
Prinesele Angliei.
Pot spune ca am fost, literalmente, crescuta pe genunchii familiei regale.
ai regele i regina ma rsfau grozav, ntr-o vreme n care, aa cum am mai
spus, copiii erau dai la doica,
1 Jeanne Becu, contesa Du Barry (! 743 1793), iubita lui Ludovic al XVlca, ghilotinata sub Teroare.
Loiiix-Antoitte, duce du Gramont (1755 1836), general i pair al
Franei, n timpul Restauraiei. Nepotul ducesei de Gramont, sora ducelui de
Choiseul, ghilotinata n 1794.
Apoi la nrcat, apoi la mnstire unde mbrcai ca nite nljci doamne
sau ca nite mici domni nu apreau dect ca sa fie dojenii, certai sau

pedepsii, eu cu rochia mea subire de batist i cu o cldraie de bucle aurii

ce-mi mpodobeau obrjorul frumos, eram rsfata tuturor. Tata se amuzase
s-mi dezvolte inteligenta i constatase ca as fi un fel de copil-niinune. Caci la
trei ani tiam sa citesc la perfecie i debitam, att spre placerea mea, ct i a
altora, parti ntregi din tragediile lui Racine. Tatei i plcea sa ma ia cu el la
spectacolele de la Versailles. Dar dup prima piesa ma ducea la culcare, ca sa
nu ma oboseasc, i-mi aduc aminte ca regele ma chema uneori n loja lui ca
s-i povestesc piesa pe care urma s-o vad. La asta, adugm i propriile mele
reflecii care aveau, de obicei, mare succes, n toiul remarcilor mele literare, mi
amintesc ca, ntr-o zi, i-am spus ca doream s-i cer o favoare si, ncurajata de
blndeea lui, i-am mrturisit ca rvneam la doi din cei mai mici ururi de
cristal ai candelabrului ca s-mi fac din ei cercei, avnd n vedere ca a doua zi
urma sa mi se fac gauri n urechi.
mi amintesc de bucuria pe care am resimit-o ntr-o situaie de aceeai
natura. Doamna Adelade care ma rsfaa grozav ma puse ntr-o zi s-i
spun cum o zna i-a druit unei prinese un palat de diamant, nirndu-i
toate minuniile ce se aflau n el si. n sfrit, culmea fericirii, eroina gsise,
ntr-un secreter dintr-un rubin de un rou nchis, o comoara de ase sute de
franci. Doamnei Adelade i veni o idee ascultndu-mi povestea si, dup ce se
strdui s-o conving pe mama, puse n micul meu secreter, care sigur ca nu era
din rubin, o suta de monezi de cte ase franci i o hrtie pe care scria: aase
sule de franci pentru Adele, att ct primise i prinesa din poveste. Nu-mi mai
aduc aminte daca tiam sa numr pn la o suta, dar mi aduc perfect de bine
aminte de tulburarea pe care am simit-o cnd am vzut acea comoara.
Pn la urma, prinii mei petrecur ntreaga vara la Bellevue; odaia mea
se afla la parter i ddea spre curte. Doamna Adelade fcea zilnic plimbri
lungi pentru a-i mspecta lucrtorii. Cnd trecea prin fata ferestrei mele, ma
striga; mi puneam repede plria, nclceam fereastra i plecam cu ea, fara
ddaca. Prinesa era ntotdeauna urmata de un mare numr de valei i de o
trsuric la care era nhmat un cal, pe care-1 ducea de fru un rnda,
trsurica n care ea nu se urca aproape niciodat, dar n care eu ma urcam
aproape ntotdeauna, desi mi plcea mult sa ma tin de fusta ei i s-i fac ceea
ce numeam eu conversaie. Aveam ca rival i totodat ca prieten, un cine
alb, srmos, extrem de inteligent, care era i el luat ntotdeauna la plimbare.
Cnd nimeream peste vreo poriune noroioasa, doi servitori, care aveau grija de
el, l vrau ntr-un sac i-1 crau astfel pn ddeam iar de drum curat, n ceea
ce ma privete, eram foarte mndra ca tiam pe unde trebuia sa merg ca sa nu
ma murdresc de noroi ca el.
Rentori la castel, i disputam lui Vizir cuca de catifea rosie pe care mi-o
lasa cu mult mai multa placere dect fagurii de miere pe care-i zdrobea pe

parchet. Adesea, prinesa Adelade se aez n patru labe i alerga mpreuna cu

noi, prin odaie, pentru a ne mpca i pe mine i pe Vizir ori pentru a obine
premiul dat celui care alerga mai repede. Parca o vad i acum, nalta i uscata,
cu rochia ei violeta (asta era uniforma de la Bellevue), plisata, cu boneta cu
funde i cu cei doi dini mari din fata, singurii care-i mai rmseser. Pe
vremuri, fusese o frumusee, acum nsa era urta. Tot doamna Adelade a
poruncit sa mi se fac, pe cheltuiala ei, o ppu nemaipomenita, cu tot
trusoul pus ntr-un coule, cu bijuterii, ntre care i un ceas de Lepine1, pe
care-1 mai am i acum, i un pat de ducesa n care am dormit pn la vrsta
de apte ani. Asta, ca sa va dai seama ct de mare era ppu. Inaugurarea
acelei jucrii magnifice a fost o adevrat srbtoare pentru familia regala, care
venise sa mnnce la Bellevue. Ridicndu-se de la masa, ma trimiser sa aduc
ppu. Cele doua canaturi ale uii fura date n laturi i ppua i fcu
apariia, culcata pe patul ei i nsoit de toate accesoriile. Regele ma inea de
mna.
' Ceasornicarul regelui. Acest splendid ceas de aur a aparinut, mai
trziu, marchizului de Osmond care 1-a motenit de la mtua sa. Ducesa
Adele de Boignc.
Pentru cine sunt toate astea, Adele?
Sire, cred ca pentru mine.
Toat lumea ncepu sa se joace cu noua mea proprietate. Scoaser
ppu din pat i ma varar pe mine; regina i doamna Elisabeth se amuzau
teribil, fcnd patul i ntorcnd, cu dibcie, saltelele. Bietele prinese habar naveau ca foarte curnd (asta se petrecea n 1788), vor fi obligate s-i fac
singur6 patul! Cine le-ar fi spus acest lucru ar fi fost socotit nebun!
Succesele mele nu erau mai mici nici fata de generaia tnr. Domnul
Delfin, mort mai trziu la Meudon, ma iubea grozav, ma chema ntruna sa ma
joc cu el, iar domnul duce de Berry era adesea pedepsit pentru ca la bal nu
voia sa danseze dect cu mine. Doamna i domnul duce de Angouleme nu prea
ma bgau n seama. Dar iat ca Revoluia puse capt succeselor mele la Curte.
Nu stiu daca ele au acionat asupra mea n sensul unui leac homeopatic, dar e
sigur ca, fara acest debut al vieii mele, n-a fi cptat niciodat nici ascuimea
de minte, nici spiritul de ptrundere care m-au fcut sa observ i sa analizez
attea lucruri. Evenimentele ncepur a deveni din ce n ce mai serioase pentru
ca cei de la Curte sa mai aib vreme sa se mai amuze de drgleniile, unui
copil. Sosise anul 1789.
Tata nu lua deloc uor gravitatea faptelor. Ceremonia adunrii Statelor
Generale fu solemna i nsoit de o asemenea mreie, nct atrase la
Versailles strini din toate colturile Europei. Mama, n mare inut de Curte,

mpodobita cu bijuterii, l anuna pe tata sa se grbeasc. Vznd ca nu apare,

intra n odaia lui i-1 gsi n halat de casa.
Grbete-te, draga! Ai aa am ntrziat!
N-am ntrziat, fiindc eu nu merg. Nu vreau s-1 vad pe nenorocitul
ala abdicnd!
n aceeai seara doamna Adela'ide vorbi despre cele vzute n sala. Apoi
se adresa tatei n legtur cu cteva chestiuni de amnunt. El i rspunse ca
habar n-avea.
Dar unde erai aezat?
Nicieri, fiindc nu m-am dus, doamna!
L
De ce? Nu te-ai simit bine?
Ba da, doamna.
Cum, cnd unii au venit tocmai de la mama naibii ca sa asiste la
aceasta ceremonie, dumneata nu te-ai deranjat nici mcar sa treci strada?
Nu-mi plac nmormntrile, doamna!
Iar mie nu-mi place ca la vrsta dumitale sa te crezi mai grozav ca toi
ceilali!
Dup care, prinesa i ntoarse spatele i iei.
Nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca tata nu voia sa fac nici o
concesie. Dimpotriv, era convins ca vremurile le cereau n mod imperios;
numai ca el voia sa fie fcute dup un plan bine gndit dinainte; le voia largi i
din toat inima, nu smulse cu fora. Vzuse, cu spaima, adunndu-se Statele
Generale. Cunoscnd ntr-o oarecare msur dorinele fiecruia, tia ca nimeni
nu-i fixase un punct pn unde sa mearg, fie din exigenta, fie din ngduina,
n plus, l cunotea foarte bine pe Necker1 pe care-1 tia dispus s-1 aeze pe
rege pe muchea unei prpstii, fara a inteniona s-i dea brnci n ea, dar
umflndu-se n pene ca era singurul care-1 putea opri la vreme sa nu cada,
dovedind n felul acesta ct era de necesar.
Mnia doamnei Adelade se potoli repede n fata evenimentelor care
ncepuser sa se dezlnuie.
ntr-o zi, ma jucam cu copiii de Guiche; dar iat ca venir sa ma ia acas
mult mai repede ca de obicei, n locul valetului care avea grija de mine, m-am
trezit cu valetul tatei, care era i omul sau de ncredere. Aveam o ddac
englezoaica ce vorbea foarte prost franuzete; valetul i ntinse un bileel scris
de mama. n vreme ce ea l citea, am reintrat n odaia micilor mei tovari de
joaca, unde ntre timp totul fusese dat peste cap: copiii plngeau, iar cei mari
mpachetau. Ma ' Jacques Necker (1732 l 804), financiar i om politic de
origine germana, care a devenit directorul general al finanelor Franei, n 1777.
nfiinnd nite adunri provinciale menite sa stabileasc impozitele, i-a atras

ura Parlamentului i a trebuit sa demisioneze. Rechemat n 1788 i

ncmaiputnd restabili situaia financiara, convoca Statele Generale. Alungarea
sa (n 11 iunie 1789) declaneaz tulburrile din 14 iulie 1789. A fost tatl
celebrei doamne de Stacl.
Velir ntr-o blana, valetul tatei ma lua n brae si, n loc sa duca la
prinii mei, ma instala mpreuna cu ddaca, la un htrn profesor de engleza
care locuia ntr-o cmru, la etajul patru, ntr-un cartier ndeprtat. In
noaptea urmtoare ma luar i ma duser la tara unde am petrecut cteva zile
fara nici o veste de la ai mei. Eram destul de maricica pentru a suferi mult din
pricina acestui exil. Era n perioada tulburrilor care avuseser loc n iunie, la
Paris, i a plecrii contelui de Artois mpreuna cu copiii sai i ai familiei
Polignac. Dup ce m-am ntors, am aflat ca cel mai mare dintre copiii familiei
de Guiche plecase, iar sora sa fusese ascunsa la prinii ddacei sale. Motivul
tuturor acestor emoii pentru noi, copiii, era zvonul care se rspndise ca
poporul cnd de fapt nu era vorba dect de o mna de pungai se pregtea
s-i rpeasc pe copiii nobililor pentru a-i lua prizonieri. Eram ngrozitor de
speriata de aceasta perspectiva, cnd iat ca avur loc evenimentele din 6
octombrie. Prinii mei locuiau aproape de castel, dar n ora; apartamentele
care li se dduser la Versailles erau mult prea incomode chiar i pentru
persoanele obinuite sa locuiasc acolo. Nu stiu cine 1-a ntiinat pe tata, n
timp ce se afla la masa, despre zvonurile de asta data mult prea ntemeiate
care ncepuser sa circule; se ridica de la masa i se duse imediat la castel;
mama urma sa vina i ea, la ora la care ncepea jocul de cri la Mesdames.
Dar nici nu apuca bine tata sa plece, ca strzile ce duceau spre Versailles fura
inundate de o mulime nfuriata, care striga ct o inea gura i care, din cnd
n cnd, mai trgea i cu puca. Vorbele pe care le rosteau erau cu mult mai
nfricotoare dect chipurile lor ncruntate. Orice legtur cu castelul fu astfel
ntrerupta. ntunecndu-se, mama se retrase ntr-o odaie neluminata, si, lipita
de oblonul ferestrei, ncerca sa afle, din frnturile de discuii pe care le auzea,
ce anume se petrecea. Stteam pe genunchii ei i pn la urma am adormit. Ma aezat ncetior pe sofa, ca sa nu ma trezeasc i s-a hotrt sa se duca ea
nsi ca sa capete informaii, tinndu-1 de brat pe valetul despre care v-am
mai vorbit. Se duse rnd pe rnd la diversele pori ale castelului, dar nu putu
ptrunde nuntru, n sfrit, nimeri peste un om din garda naional, care o
recunoscu i care-i spuse:
Ducei-v acas, doamna marchiza, nu e bine sa fii vzut pe strzi la
ora asta! N-am voie sa va las sa intrai nuntru, consemnul e strict. De altfel,
tot nu vei ctiga nimic, fiindc riscai sa fii arestata la orice poarta. Personal
n-avei de ce va teme, dar sa tii ca pn diminea, nu va mai rmne nici
mcar un singur soldat din garda de paza!

Aceste vorbe erau rostite la ora noua seara, nainte de a ncepe masacrul,
iar cel care le rostise era un om blnd i potolit i nu unul dintre rzvrtii.
Mama nu-1 recunoscu atunci pe acel om; a aflat nsa, mai trziu, ca era un
negustor de ciorapi. Se rentoarse consternata acas, dup cum va putei
nchipui, totui mai putin speriata dect la plecare, cnd lumea de pe strada
striga n gura mare ca avea s-i gtuie pe toi cei de la castel. Pe la miezul
nopii, sosi i tata. M-am trezit, bucuroasa de a-1 revedea, numai ca aceasta
bucurie a fost de scurta durata. Tata venise sa ia nite bani i s-i ia rmas
bun de la noi. Porunci vizitiului sa puna aua pe cai i s-i mne pe drumuri
ocolite, pn Ia Saint-Cyr, unde-1 atepta fratele sau, abatele de Osmond, care
urma sa plece cu el. Amndoi i schimbaser costumele de Curte cu vesminte
simple de cltorie. Tata i ncrcase pistoalele, n vremea asta, mama cosea
tot aurul pe care-1 gsise n casa n cele doua centuri ale celor doi brbai.
Dup o jumtate de ceas, totul fu gata i cei doi plecar. Am vrut sa ma agat de
gtul tatei. Dar mama m-a smuls cu o bruschee cu care nu eram obinuit.
Dup ce usa s-a nchis, am vzut-o pe mama caznd n genunchi, ntr-o
izbucnire de durere care m-a uluit. Abia atunci am priceput ca ea voise s-1
crute pe tata de suferina inutila de a fi martorul mhnirii noastre. Aceasta
lecie a avut un asemenea efect asupra mea, nct niciodat, n via, nu m-am
mai lsat prada unor demonstraii de durere care ar fi putut spori mhnirea
sau nelinitea celorlali.
Mai trziu, 1-am auzit pe tata povestind ca, ajuns pe terasa de la
Orangerie, unde urma sa aib loc ntlnirea, se plimbase vreme ndelungata de
unul singur; n sfrit, i fcu apariia un om nvluit ntr-o mantie. La nceput
se evitar, anoi se recunoscur; era contele de Saint-Priest, pe atunci ninistru,
om cu mult bun-sim i curajos. Continuar sa se olimbe vreme ndelungata,
amndoi, dar ceasurile treceau i nu mai venea nimeni. Nelinitii i mirai, nu
tiau ce motive S_1 fi mpiedicat pe rege sa plece n acea noapte, aa cum
plnuise, i sa se ndrepte spre Rambouillet. Nu cutezau nici sa se nfieze la
Palat, n costumele lor de cltorie; nu numai ca ar fi fost contrar etichetei, dar
ntr-o astfel de mprejurare s-ar fi dat de gol. Domnul de Saint-Priest, care
locuia la castel, se hotr sa se ntoarc acas i s-i schimbe hainele, dup
care urma sa se rentlneasc cu tata, n alt loc, mult mai departe. Tata 1-a
ateptat vreme ndelungata pn cnd, n sfrit, acesta i-a fcut apariia.
Dragul meu Osmond, du-te s-i liniteti nevasta. Regele nu mai
pleac. ai, strngndu-i mna, adug: Dragul meu, va pleca cu Necker! Ai
regele i monarhia s-au dus pe copca!
Plecarea regelui la Rambouillet fusese hotrt n taina, dar ordinele
pentru pregtirea trasurilor fuseser transmise conform formelor cerute de
eticheta, aa ca zvonul se rspndise ct ai bate din palme. Rndaii ezitau sa

nhame caii, vizitiii s-i mne. Norodul se adunase n fata grajdurilor i nu lasa
trasurile sa ias afara. Domnul Necker, avertizat, venise s-1 conving pe rege
ca dificultile materiale ale transportului erau o piedica mult mai mare dect
discursurile sale i ca toat lumea se hotrse sa rmn. A se duce la
Rambouillet pe o mroag, el care fcea cte douzeci de leghe pe cel mai
elegant cal de rasa, i s-ar fi prut un lucru la care nici n-ar fi cutezat sa se
gndeasc. Ca i la Varennes, ansele de salvare fuseser pierdute din cauza
unor principii caraghioase care pentru familia regala a Franei deveniser o a
doua natura. Tata, obligat sa se rentoarc acas pentru a-i schimba hainele,
nu se mai duse la castel n acea noapte, aa ca nu fu de fata la grozviile
petrecute acolo.
De ndat ce regele consimi sa fie dus la Paris, porile castelului se
deschiser i mama veni s-o vad pe doamna Adelai'de. O gsi mpreuna cu
sora sa Victoire, n odaia de la Parter, cu obloanele trase i cu o singura
lumnare aprinsa.
Dup primele vorbe, mama le ntreba de ce ntristau i mai mult o zi i
aa destul de trista.
Pentru ca, draga mea, n-ai vzut ce s-a petrecut dimineaa, rspunse
doamna Adelade, cu calm i blndee.
ntr-adevr, dimineaa se trsese n toate ferestrele; nici un geam nu mai
era ntreg. Mama ramase lng ele, pn n clipa plecrii. Voi sa le nsoeasc,
dar refuzar amndou cu ncpnare i nu acceptar aceasta dovada de
devotament dect din partea doamnelor lor de onoare ducesa de Narbonne i
doamna de Chastellux. Conduser astfel pn la Sevres trista procesiune care1 ducea pe rege la Paris; de acolo cele doua prinese se ndreptar spre
Bellevue. Prinii mei sosir i ei acolo a doua zi.
Totui, frmntrile nu se potoleau. La Versailles, agitaia fu foarte mare,
iar ameninrile mpotriva mamei, cumplite. Se spunea ca doamna Adelade l
ducea de nas pe rege, cum voia ea, i ca mama o ducea la rndu-i de nas pe
doamna Adelade; ca, de fapt, mama era capul tuturor rutilor. Invectivele
devenir att de neruinate, nct dup trei zile, dndu-ne seama de primejdia
care ne ptea, am plecat n Anglia. Pstrez prea puine amintiri despre aceasta
cltorie. Nu-mi aduc aminte dect de impresia extrem de puternica pe care mia fcut-o privelitea oceanului. aa copil cum eram, am simit pentru el un
adevrat cult pe care nu 1-am trdat niciodat. Talazurile sale cenusii-verzui
au avut ntotdeauna, n ochii mei, un farmec pe care nici frumoasele ape
albastre ale Mediteranei nu m-au putut determina s-1 uit.
Am debarcat la Brighton. ntmplarea a fcut sa ne ntlnim cu doamna
Fitzherbert, care se plimba pe faleza. Cu civa ani mai nainte, fugind de
struitoarele atenii ale printului de Galles, venise la Paris. Mama, care era

verioara cu ea, o vizitase foarte des. Mai trziu, un preot catolic binecuvntnd
legtura ei cu printul, ea ncepuse a trai cu el ntr-o intimitate creia amndoi
se strduiau s-i dea un aspect conjugal. Locuiau ca nite simpli particulari
ntr-o csu din Brighton. Prinii mei au fost deci primiti cu multa bucurie i
gzduii cteva zile. mi aduc aminte ca, ntr-o diminea, am fost la doamna
Fitzherbert, care ne arata cabinetul de toaleta al printului; exista acolo o masa
lunga, plina toat cu catarame de pantofi. Cnd le-am vzut, am tras un chiot;
rznd, doamna Fitzherbert deschise un dulap mare care era tot att de plin de
catarame, ca i masa. Exista cte una pentru fiecare zi a anului. aa cerea
moda din vremea aceea, iar printul de Galles era cel mai elegant dintre cei rnai
elegani. Acea colecie de catarame atta imaginaia mea de copil si, multa
vreme, printul de Galles n-a reprezentat nimic altceva n ochii mei dect
proprietarul tuturor acelor catarame.
Prinii mei fura bine primiti n Anglia. Francezii nu prea calcau pe acolo,
n acea vreme. Mama era o femeie frumoasa, eleganta, aa ca familia ei o
coplei cu atenii. Am petrecut Crciunul la contele de Winchilses, n frumoasa
lui reedina din Burleigh. Mi se pare ca n acel castel se tria pe picior mare,
dar eu eram mult prea obinuit cu reedinele impuntoare, ca sa ma mai
mire ceva. Mama lordului Winchilses, lady Charlotte Finch, era guvernanta
prineselor Angliei. Le-am vzut adesea, pe toate trei, la ea acas. Erau mult
mai mari dect mine i nu mi-au plcut ctui de putin. Prinesa Amelie mi
spunea little thing, ceea ce ma deranja foarte tare. Desi vorbeam foarte bine
engleza, nc nu tiam ca little thing era de fapt o mngiere.
Capitolul IV Rentoarcerea n Frana.
Poziia tatei, n 1790.
O aventura n timpul unei cltorii n Corsica.
Aederea la Tuileries.
ntlnirea cu regina.
Plecarea celor doua Mesdames.
Fuga la Varennes.
Ludovic al XVI-lea nu e de acord cu emigrarea.
Acceptarea Constituiei.
Tata i da demisia.
Comportarea regelui fata de el.
Plecarea din Frana i sosirea la Roma.
Abatele de Osmond mcelrit la San-Domingo.
Vicontele de Osmond intra n otirea prinilor.
n luna ianuarie 1790, tata s-a rentors n Frana. Dup rei luni, am
venit i noi. Am uitat sa va spun ca plecase din arniata, n 1788, pentru a
mbria cariera diplomatica.

Probabil ca fusese colonel n regimentul Barrois, de infanterie, n

garnizoana din Corsica1, fiindc se ducea acolo n fiece an. Una din aceste
cltorii prilejui o ntmplare putin importanta atunci, dar care a devenit
interesanta mai trziu. Tata se afla la Toulon, la domnul Malouet, intendent de
marina i prietenul sau, ateptnd ca vntul s-i schimbe direcia i s-i
ngduie sa se mbarce, cnd fu anunat un gentilom corsican care dorea s-1
vad. Omul fu poftit sa intre. Dup cteva politeuri reciproce, gentilomul i
mrturisi ca dorea sa se napoieze ct mai repede cu putin, la Ajaccio, avnd
n vedere ca singura feluca aflata n port fusese nchiriata de tatl meu. l ruga
deci sa ngduie patronului s-I ia i pe el.
Lucrul e destul de dificil, domnule, caci feluca e a mea, dar voi fi ct se
poate de bucuros sa va ofer un loc.
Dar, domnule marchiz, eu nu sunt singur, ci cu fiul meu i cu
buctreasa.
Ei bine, domnule, vom gsi un loc i pentru ei. Corsicanul se pierdu n
mulumiri. Dup cteva zile vntul i schimba direcia, dar n tot acest
rstimp, corsicanul veni s-1 vad pe tata. n sfrit, se mbarcar. Cnd se
servi masa, la care tata i pofti oaspeii civa ofieri din regimentul sau
precum i pe corsican ruga un ofier, pe domnul de Belloc, s-1 pofteasc i
pe tnrul mbrcat n uniforma acolii Militare, care edea deoparte i citea.
Acesta refuza. Domnul de Belloc, iritat, veni i-i spuse tatei:
Simt dorina s-1 arunc peste bord pe ipocritul ala mic, care are o
mutra att de antipatica! mi dai voie, colonele?
Nu, zise tata rznd, nu-i dau voie i nu sunt de aceeai prere cu
dumneata! Biatul are caracter i sunt convins ca va face cariera!
1 Numit colonel n regimentul de infanterie Barrois. la l ianuarie 1784,
cavaler de Saint-Louis, n 23 aprilie 1786, marchizul de Osmond a fost rugat sa
se ocupe de afacerile refugiailor olandezi n Frana (29 martie 1788). La
cererea ministrului de externe, care 1-a asigurat din partea regelui ca, daca va
rmne n armata, va fi avansat la gradul de aghiotant, marchizul i-a dat
demisia din armata, n aprilie 1788. Mai trziu, n iunie 1789, a fost numit
ministru n Olanda (n.a.).
Ace! mic ipocrit era viitorul mprat Napoleon. Iar cred ca mi-a istorisit
aceasta ntmplare de cel putin zece ori.
Ah, daca domnul colonel mi-ar fi ngduit atunci s-i fac vnt peste
bord, adug el oftnd, n-ar fi ntors azi toat lumea cu susul n jos!
A doua zi dup sosirea la Ajaccio, domnul Buonaparte-tatal, nsoit de
toat familia sa, veni s-i fac tatei o vizita ca s-i mulumeasc. Din acea zi,
au nceput relaiile sale amicale cu Pozzo di Borgo. Tata i ntoarse vizita
doamnei Buonaparte. Locuia la Ajaccio, ntr-o csu dintre cele mai frumoase

din ora, pe poarta creia era scris cu cochilii de melc: Triasc Marbeuf.
Domnul de Marbeuf fusese protectorul familiei Buonaparte. Gurile rele
spuneau ca doamna Buonaparte i fusese chiar mai mult dect recunosctoare.
Cnd a vizitat-o tatl meu, nc mai era o femeie foarte frumoasa; a gsit-o n
buctrie, fara ciorapi, cu un simplu jupon, pus peste cmaa, ocupata sa fac
dulceuri, n ciuda frumuseii sale, i se pru demna de ocupaia ei.
Dup ce i s-a ncredinat o treaba n legtur cu olandezii refugiai n
1788, tata a fost numit ministru la Haga i mai deinea nc aceasta slujba
cnd am fost nevoii sa plecam n Anglia. O cearta ntre printul de Orania i
ambasadorul Franei a determinat Curtea de la Versailles sa nu mai trimit
dect un ministru n Olanda, desi olandezii voiau ambasador. Aceasta tracasare
l mpiedica pe tata s-i ia postul n primire. Se narma deci cu att de multa
rbdare, cu ct spera ca pn la urma sa obin totui rangul de ambasador.
Locuitorii din Versailles, necjii ntr-un fel de lipsa Curii, ncepuser a-i
duce dorul. Efervescenta se mai potolise ai acum regretau tristele zile din
octombrie. Dup ce mama s-a rentors, a fost primita cum nu se poate mai bine
tocmai de ctre cei care o atacaser cel mai violent, cnd plecase; cu toate
acestea, n-am rmas prea mult la Versailles. Am nceput Prin a ne petrece vara
la Bellevue; n iarna urmtoare, am {ocuit ntr-un apartament din Pavilionul
Marsan, la Tuileries. Lrrii aduc foarte clar aminte de o scena petrecuta n vara
aceea. N-o mai vzusem pe regina, de foarte multa vreme. Dar iat ca venise i
ea la Bellevue, escortata de garda naional. Socot ca nc de pe atunci regina
era prizoniera, fiindc cei care-o pzeau n-o scpau o clipa din ochi. Fapt e ca
am gsit-o pe terasa, nconjurata de cei din garda naional. Regina n-a mai
revenit la Bellevue i a fost ultima oara cnd am mai vzut-o de aproape; mai
trziu, n-am zrit-o dect de departe, la Tuileries. mi amintesc ca era
mbrcat ntr-o rochie de pnza de in, alba, brodata cu crengi de liliac; pe cap
avea un val i o plrie mare de pai ale carei panglici late ce fluturau erau
legate ntr-un nod mare n partea unde se nnoda i valul. Biata femeie, habar
n-avca ce soarta groaznica o atepta! Fiul ei, cel de al doilea Delfin1, care o
nsoise la Bellevue, se juca n nisip, mpreuna cu fratele meu. Grzile naionale
se amestecau n jocurile lor, dar cei doi copii erau mult prea mici ca sa fie
deranjai de acest amestec. Eu rmsesem lng regina, care ma inea de
mna. Mi s-a spus mai trziu ca regina se simise obligata sa le explice grzilor
ca primul Delfin care murise ma iubise foarte mult, ca ea nu ma mai vzuse
de la moartea copilului i ca aa se explica faptul ca nutrea atta simpatie fata
de mine.
Departe de a se potoli, Revoluia deveni din ce n ce mai amenintoare.
Regele, care plnuia sa prseasc Parisul, dorea sa le ndeprteze mai nti pe
mtuile sale. Ele cerur Adunrii Generale ngduina pe care de altfel o i

obinur de a pleca la Roma. Dar nainte de a pleca, mai rmaser o vreme la

Bellevue.
Tata fusese numit, ntre timp, ministru la Petersburg, n locul domnului
de Segur (1790). In raportul sau, fostul ministru arata ca aceasta alegere fusese
fcut la cererea expresa a mprtesei Ecaterina. Tata fu de acord cu numirea,
dar tinu, mai nainte de a-i lua n primire noua slujba, s-i vad sotia i copiii
plecai din Frana.
n ajunul plecrii prineselor, tata auzi ntmpltor ca nu vor fi lsate sa
plece. Oratori demagogi predicau o adevrat
1 E vorba de Ludovic al XVII-lca, nscut n 1785 i mort la Temple, n
1795.
Ruciada mpotriva castelului Bellcvue, de unde urmau sa le smulg pe
cele doua btrne i sa le aduc la Paris; alii susineau ca nu puteau lua prea
multi prizonieri, ca n-aveau ce face cu ei etc. Etc. Mulimea, instigata, i
ncepuse a se ndrepta spre Bellevue. Tata se ntoarse repede la Tuileries, i
porunci valetului sau, despre care v-am vorbit i care se numea Bermont, s-i
puna cizmele, i-1 trimise la prinesa de Tarent, care locuia n foburgul SaintGermain i cu care era foarte bun prieten, rugnd-o s-i dea lui Bermont un cal
i s-1 trimit prin cmpia de la Meudan la Bellevue, ca sa le spun
prineselor sa plece imediat. Ordinul prevedea ca urmau sa fie ridicate la
ceasurile patru dimineaa; or, atunci abia era zece noaptea. Slugile prineselor
ncepur sa murmure, caci multe dintre ele ar fi dorit sa nu mai plece nicieri.
Bermont se ndrepta spre grajduri: nici o trsur nu era gata. Se ntoarse la
doamna Adelade, i spuse ca nu mai avea nici o clipa de pierdut, ca el nsui
auzise cu urechile sale urletele coloanei care nainta de cealalt parte a Senei,
n sfrit, prinesele consimir sa se urce n trsur domnului de Thiange, care
se afla, din ntmplare, n curte. Atunci se deciser i slugile sa fuga i trasurile
plecar una dup alta. Nici nu ieise bine ultima, pe poarta de la Meudon, ca
poarta dinspre Sevres fu luata cu asalt de mulimea dezlnuit, care se
npusti n castel i-1 prada. Prinesele nsa apucaser sa scape. Mai trziu,
unii 1-au acuzat pe contele Louis de Narbonne ca le ajutase sa fuga; fiind
cavalerul de onoare al doamnei Adelade, ar fi trebuit s-o nsoeasc, dar el
preferase sa rmn la Paris. Prinesele fura arestate pe drum. Dar, eliberate n
urma unui decret al Adunrii Naionale, i continuar cltoria. Ne-o
ncepurm i noi pe a noastr, care decurse fara incidente, ajungndu-le n cele
din urma pe prinese, la Torino. Stabilita la Roma, mama petrecu cteva luni de
mare nelinite din pricina pericolului la care era expus tata. n sfrit, n
primvara anului 1793, veni i el la Roma, dup fuga neizbutita a regelui, la
Varennes. Iat ce '-am auzit istorisind n legtur cu acest lucru:

Regele i fcuse planul sa se ndeprteze de Paris, i sa se retrag ntrun ora ntrit a crui garnizoana s-i fie fidela.
Domnul de Bouille, comandant n Est, primi sarcina sa pregteasc un
ora, apoi sa dea ordinul de plecare. Tata era la curent cu acest plan. Sub
pretextul ca se ducea s-i ia n primire slujba din Rusia, trebuia sa prseasc
Parisul, sa se opreasc la frontiera, s-1 ntlneasc pe rege acolo unde s-ar fi
aflat atunci, sa primeasc ultimele porunci de la el pentru a redacta o scrisoare
sau un manifest pe care urma s-1 duca imediat Curilor din Nord, explicndule totodat situaia regelui care scpat din minile rzvrtiilor fcea apel la
toi cei ce-i erau fideli, n Frana. Regele cerea mai ales Curilor strine sa nu
recunoasc alta autoritate dect a sa i sa nu trateze cu prinii emigrai. Caci
ntre Tuileries i contele de Artois i ncepuser cele mai crncene nenelegeri.
Tata l zori pe domnul de Montmorin s-1 trimit mai repede, dar lenea
proverbiala a acestui ministru, cunoscuta de altfel de toi, i ntrzie plecarea.
Tata nu cuteza sa plece fara instruciunile sale, de teama sa nu iste bnuieli.
Ziua fixata pentru fuga regelui se apropia, n sfrit, i se fgdui ca scrisorile de
acreditare vor fi gata a doua zi.
Tata tocmai se plimba pe Champs-Elysees, cnd vzu trecnd trsura
reginei, rentorcndu-se de la Saint-Cloud. Regina se apleca peste portiera i-i
fcu un mic semn cu mna. Atunci nu-1 nelese, dar l pricepu a doua zi, cnd
valetul sau l informa ca familia regala plecase. Planul fusese devansat cu
patruzeci i opt de ore pentru ca printre femeile de serviciu aflate n slujba
Delfinului fusese introdusa una noua care nu le inspira ncredere. Tata n-o mai
vzuse pe regina dup ce ea luase aceasta hotrre, aa ca nu mai avu cum s-o
avertizeze; pe de alta parte, nici nu putea pleca fara instruciunile ministrului,
i ddu imediat seama ca misiunea sa euase, aa ca nu se mai gndi dect
cum sa fac s-1 ntlneasc pe rege despre care auzise ca s-ar afla la
Montmedy. Acest plan nu-1 mpiedica sa alerge, cu diverse alte treburi, toat
dimineaa. Ajuns la Montmedy, gsi ntreg oraul stupefiat. Demagogii erau
speriai; regalitii nu cutezau s-i manifeste sentimentele. Toi tceau mlc i
nimeni nu reaciona n nici un fel. Dar iat ca sosi un curier aducnd vestea ca
regele fusese arestat; dintr-o data, oraul fu nucit <je strigatele i de
vociferrile antimonarhitilor. Iacobinii i recptar cutezan, iar monarhitii
se ascunser.
De la fereastra Pavilionului Marsan, tata zri escorta care aducea napoi
la castel trecnd prin gradina ntreaga familie regala. Le-a trebuit un ceas i
jumtate ca sa intre de pe podul turnant, n castel, n fiece clipa, poporul oprea
trsura pentru a-i coplei cu ocr pe cei dinuntru, nianifestndu-i intenia
de a izgoni grzile i de a-i nfc pe prizonieri, n sfrit, cortegiul intra n
castel, fara sa fi curs nici mcar o pictur de snge; caci daca s-ar fi vrsat un

singur strop, mai mult ca sigur ca cei din trsur ar fi fost mcelrii pn la
unul. De ndat ce putu ajunge pn la rege, tata se i nfiina la castel. Regina
i povesti ce se ntmplase, fara sa acuze pe nimeni, nednd vina dect pe
soarta. Amnuntele aflate astfel chiar din gura reginei, prin intermediul tatlui
meu, ct i de la cei care mi le-au povestit mai pe urma, m-au determinat sa le
atern pe hrtie, exact aa cum s-au petrecut.
Trsura reginei fusese comandata de doamna Sullivan (care urmase dup
doamna Crawford) trsura pe care domnul de Fersen o folosise pentru una
dintre prietenele sale, baroana de Crafft. Tot pe numele aceleiai baroane,
regina i suita sa obinuser un paaport n perfecta regula i un permis
pentru caii de posta. Trsura fusese vrta cu multe zile nainte n remiza
doamnei Sullivan. Ea i asuma sarcina de a vr nuntru toate cele necesare
familiei regale. Ar fi fost de dorit ca cei care locuiau ia Tuileries sa se mprtie,
dar ei nu vroiau sa se despart. Desi pericolul era foarte mare, ei ineau sa
scape, sau sa moara mpreuna. Monsieur i Madame, care consimir totui sa
plece separat, ajunser fara piedici, la destinaie. Adevrul e ca n-au fcut
altceva dect sa treac granita prin locul cel mai apropiat. Regele, neputnd
prsi Frana, nu avea la dispoziie dect un singur drum. Desi slujitorii sai
luaser toate precauiile, ultima ddu gre. Berlina baroanei de Crafft urma sa
fie ocupata de rege, de regina, de doamna Elisabeth, de copii i de baronul de
Viomesnil. Pe capra, se aflau doua grzi, mbrcate n livrele. Cum doamna de
Tourzel nu fu informata despre plecare dect n ultima clipa, ncerca sa fac uz
de drepturile sale de a nu-1 prsi nici o clipa pe Delfin. Argumentul era
argument, aa ca doamna de Tourzel lua locul domnului de Viomesnil, n
trsur. Din acea clipa, familia regala nu mai avu cu sine nici o persoana care
sa fie n stare sa ia pe loc o hotrre daca se ivea ceva neprevzut. Nu mai
rmseser dect cei doi soldai din corpul de garda care, orict ar fi fost ei de
devotai, nu-i puteau totui asuma o astfel de rspundere. Aceasta situaie fu
cunoscuta mult prea trziu, pentru a se mai putea remedia ceva. Ziua i ora
plecrii odat sosite, regele i regina se retraser ca de obicei i se culcar. Dar
se scular imediat, se mbrcar cu hainele ce le fuseser pregtite din timp i
plecar singuri din Tuileries. Regele o inea de brat pe sotia sa; trecnd prin
fata porii pzite, o catarama i se agata n ceva i el fu gata sa cada. Santinela l
ajuta sa nu se prvale i se interesa daca nu cumva se rnise. Regina se crezu
pierduta. Dar izbutir sa treac.
Traversnd Piaa Carrousel, se ntlnir cu trsura domnului de
Lafayette; fcliile purtate de oamenii acestuia ' luminar din plin perechea
regala. Domnul de Lafayette scoase capul pe fereastra; cei doi fura siguri ca vor
fi recunoscui, dar trsura i continua drumul, n sfrit, ajunser n coltul
Pieii Carrousel. Domnul de Fersen i urma de departe; grbi pasul i deschise

portiera unei trasuri de pia unde se aflau doamna de Tourzel i copiii.

Delfinul fusese mbrcat ntr-o rochie de fata. Asta a fost singura deghizare la
care au recurs. O ateptar cteva minute pe doamna Elisabeth. Ieirea ei din
Palat ntmpinase dificulti. O garderobiera devotata o inea de brat. Marchizul
de Briges fcea pe vizitiul trsurii. Contele de Fersen se urca la spate. Trecur
cu bine bariera. Dar berlina nu se vedea nicieri, aa cum se neleseser.
Ateptar mai bine de un ceas. n sfrit, i ddur seama ca ncurcaser locul
ntlnirii, fiindc cel propus la nceput fusese schimbat i uitaser s-1 previna
pe domnul de Briges. Cum nu puteau trece de bariera, se vzur nevoii sa fac
un lung ocol pentru a ajunge acolo unde se gsea berlina. Ii atepta ntr-adcvar,
dar pierduser o mulime de timp. Fugarii se vrr repede, n ea. In acea clipa,
domnul de Fersen ntinse unuia din cei doi soldai de garda pistoalele sale pe
care i era gravat numele i care au fost mai apoi descoperite la Varennes.
Nici o ntmplare neprevzut nu-i fcu sa zboveasc; pltii bine, dar
fara exagerare, vizitiii merseser repede. Vazndu-1 pe Charles de Damas la
postul sau, cltorii se mngiar cu ideea ca plecarea lor ntrziata nu va avea
nici o urmare neplcut; aproape ca ncepuser a se crede n siguran. Se
fcuse foarte cald, iar Delfinul suferea din pricina zpuelii. Atunci ridicar
jaluzelele care fuseser coborte si, ajungnd la statia de posta din SainteMenehould, uitar sa traga storurile din partea unde stteau regele i regina,
fata n fata. Chipurile lor, i mai ales cel al regelui, erau foarte cunoscute.
Regele zri un om sprijinit de roata trsurii, iar acel om l privea cu o atenie
ciudata. Se apleca, prefcndu-se ca se joaca cu unul dintre copii i-i spuse
reginei sa traga storul, dar sa nu para grbit. Ea fcu ntocmai, dar cnd
regele ridica din nou capul, l zri din nou pe omul cu pricina, sprijinit acum de
cealalt roata a trsurii i privindu-1 cu atenie. inea un scud n mna i
compara chipul de pe ban cu ce! Din trsur; dar nu scoase totui nici un
cuvnt.
Regele opti:
Ne-a recunoscut! Oare ne va trada? Ma rog, cum o vrea Cerul!
n vremea asta, vizitiii isprvir de nhmat caii. Omul continua sa se
sprijine de roata trsurii, fara sa rosteasc o vorba. Dup ce prsir statia de
posta din Sainte-Menehould, fugarii crezur ca scpaser de primejdie; regele
chiar zise ca ar trebui s-1 rsplteasc pe omul acela care i recunoscuse i
care totui i inuse gura, ca nu se va lsa pn ce nu-1 va gsi, fara sa
bnuiasc mcar c-i era sortit s-1 revad.
Ce s-o fi petrecut oare n mintea lui Druet caci aa se numea omul carei recunoscuse pe cei din trsur n acele clipe, e greu de presupus: sa fi avut
o clipa de mila, de ovial, sau, mai curnd, Sainte-Menehould nefiind dect
un ctun, sa se fi temut ca nu va putea asmui destula lume pentru a opri

trsura? Ceea ce stiu e ca, foarte curnd dup asta, se urca pe un cal i o
apuca pe drumul spre Clermont, unde era seful statiei de posta i unde socotea
sa le-o ia nainte celor din trsur. Ajunsese la doi pasi de Clermont, dar nu
zri nici urma de trsur. La un moment dat se ntlni cu diligenta care pleca
din Clermont.
Trsura cu care te-ai ntlnit, e departe? Striga el.
N-am vzut nici o trsur.
Cum se poate? Ai descrise n amnunt trsura.
N-a luat-o pe drumul asta, dar am vzut de sus, de pe capra, o berlina
pe drumul ctre Varennes; poate c-o fi aia!
Druet nu se mai ndoi nici o clipa, ntr-adevr, la ntretierea drumului
spre Clermont cu cel spre Varennes, zri berlina. Cltorii i manifestar o
oarecare nemulumire pentru faptul ca, pe o poriune att de lunga de drum,
nu exista un popas unde sa schimbe caii de posta. Plecaser totui mai departe
i nc cu atta repeziciune, nct Druet cu greu i putu ajunge. Va dai seama
ct de alarmai au fost cltorii recunoscndu-1 pe omul ce se sprijinise de
roata trsurii, acum calare pe un cal nspumat. Fcu reprouri severe
surugiilor pentru ca merseser att de repede pe un drum att de lung, le
porunci sa ncetineasc ameninndu-i c-i va reclama sefului statiei de posta
din Sainte-Menehould, apoi le-o lua nainte. Cei din trsur nu cutezar s-i
mai grbeasc pe surugii; de altfel trgeau ndejde sa evite primejdia. Un loc de
popas, pregtit cu grija de domnul de Bouille, fusese plasat chiar nainte de
intrarea n Varennes. Pentru asta, trebuiau sa treac peste podul situat la
ieirea din orel; ziua era pe sfrite. Popasul de posta, care trebuia sa se afle
la poalele dealului din Varennes, nu era nsa de gsit. Ndjduia ca-1 vor afla
n deal. Dar nu fu nici acolo. Surugiii batura n geam.
Ce facem?
Mergei nainte, li se rspunse.
n sfrit, ajunser i la popasul de posta, ntre timp, se fcuse ntuneric
bezna, n grajd li se spuse n-aveau nici mcar un cal de schimb. Aeful de
posta nu le ngdui sa mearg mai departe, cu caii obosii, n timp ce
parlamentau, regina vzu trecnd civa dragoni purtnd n spinare nite ei de
cal. Bnui ca toi caii de posta i detaamentul de soldai, pregtii de domnul
de Bouille, erau pe aproape; dar caii de posta se aflau ntr-o parte a oraului,
iar caii dragonilor, n cealalt parte, iar ntre ei, podul. Slujbaii de la popasul
de posta i silir pe cltori sa coboare din trsur, pretextnd ca se vor odihni
ct timp surugiii vor hrni i adapa caii; de teama sa nu iste bnuieli, refuznd,
coborr i intrar ntr-o casa, fara sa tie ca fuseser denunai i recunoscui.
O aret rsturnat pe pod mpiedica orice legtur cu detaamentul de
dragoni. Cnd suna clopotul i cnd sosi ducele de Choiseul -care se rtcise

pe nite drumuri mrginae pe unde fusese obligat sa ocoleasc din pricina

masurilor ce fuseser luate la Varennes i spuse regelui ca nu mai exista nici
o alta posibilitate de a-1 salva, dect s-1 urce, mpreuna cu ai sai, pe nite cai
de drvala i s-o ia la goana, trecnd prin vad. Dar ca treaba asta nu se putea
face fara violenta i fara schimburi de focuri; regele refuza, spunnd ca nu va
consimi niciodat sa se verse, din pricina lui, nici mcar o pictur de snge
francez. Nici domnul de Choiseul, nici regina nu mai insistar, desi se vedea
foarte clar ca acesta din urma era de prerea celui dinti. De altfel, i spuse mai
trziu tatei ca, din clipa n care nu gsiser caii de schimb, neleseser ca erau
pierdui i ca nu mai exista nici o speran.
Ghinionul fcuse ca domnul de Bouille sa ncredineze importantul post
din Varennes fiului sau, contele Louis de Bouille, care era de o superficialitate
i de o delsare fara pereche. Fara slbiciunea paterna a domnului de Bouille
-care ncredinase aceasta misiune unui tnr de douzeci de ani probabil ca
Revoluia ar fi luat cu totul alta ntorstur. Poate ca pn la urma nu s-ar fi
soldat cu atta vrsare de snge, ci dimpotriv, doar cu o serie de ameliorri
substaniale ale Constituiei franceze.
Acel Druet, pe care regele, cu putin timp nainte se gndise s-1
rsplteasc, se nfipse, cu insolenta, n fata familiei regale i-o njura cum i
veni la gura. Nu-mi mai aduc aminte alte amnunte, dect de faptul ca regina
pomenea mereu de Brnave1, n timp ce erau adui napoi la Paris,
comparndu-1 pe acesta cu domnul de Latour-Maubourg2.
Am spus ca regele nu era deloc de acord cu demersurile pe care contele
de Artois le fcea n numele sau. Aceasta nenelegere nu lua sfrit nici dup
ce Monsieur se ntlni cu fratele sau i prizonierii de la Tuileries ncepur a se
dumni pe fata cu efii de la Coblentz. Regina ntreinea, cu aprobarea regelui,
o corespondenta asidua cu baronul de Breteuil, aflat pe atunci la Bruxelles i
care avea ca scop sa interzic guvernelor strine de a se vr n intrigile
prinilor. Se ascundea de doamna Elisabeth, care le ddea dreptate frailor ei,
aa nct, n interiorul acelui trist castel, nu mai exista nici mcar ncredere.
Tata era intermediarul reginei n corespondenta ei cu domnul de Breteuil;
deseori ducea scrisori de-ale sale i domnului de Mercy; uneori, cnd se temea
sa nu atrag atenia prin vizitele sale prea dese, scrisorile le lua Bermont. Tatei
i se oferiser aizeci de mii de franci ca sa predea acele scrisori. Una singura
din acele scrisori ale reginei 1-ar fi umplut de bani.
Situaia familiei regale devenea din ce n ce mai greu de suportat. Pn la
urma regele consimi n sfrit sa recunoasc Constituia. Tata, desi slujitorul
lui, a dezaprobat total comportarea lui Ludovic al XVI-lea care inea cu tot
dinadinsul sa puna tot felul de piedici Constituiei pe care abia o acceptase.

 Sire, din moment ce-ai jurat ca vei respecta ntocmai aceasta

Constituie, i spuse el ntr-o zi, trebuie sa facei ntocmai cum ati jurat, n mod
loial i cinstit, i sa realizai ce depinde de dumneavoastr!
1 Antoine Barnave (1761 1793), om politic francez, partizan nflcrai al
unei monarhii constituionale, decapitat de Teroare.
Marie-Victor-Nicolas ele Fay (1768 1850), vicontc, apoi marchiz de
Latour-Maubourg, ministru de rzboi al Franei ntre 1819 i 1821.
Da, dar nu e bine ntocmita!
Ma rog, poate va cdea, dar asta nu trebuie sa se ntmple din pricina
dumneavoastr!
n noua situaie creata, tata blama deschis faptul ca regina pastra o att
de strnsa corespondenta cu cei din Bruxelles. Ea pru s-1 asculte i s-i dea
dreptate. Dar ncepu a se ascunde de el i-i gsi alta persoana care s-i duca
scrisorile.
Acei nefericii prini nu voiau sa urmeze sfatul nimnui, prefcndu-se
totui ca le primesc i le accepta, n parte, pe unele dintre ele. Rezulta deci ca
purtarea lor era mai mult dect ciudata, ca putea fi lesne confundata cu
trdarea n ochii dumanilor lor i cu laitatea, n ochii prietenilor lor; caci nu
trebuie sa uitam ca cei din Coblentz erau aproape tot att de ostili fata de
Ludovic al XVI-lea ca i iacobinii. Misiunea pe care tata urma s-o ndeplineasc
la Petersburg, czuse n urma arestrii familiei regale, la Varennes. i ceru deci
regelui ngduina de a-i da demisia din postul de la Petersburg. Acceptnd
Constituia, regele nu voia sa fie slujit dect de cei pe care el i numea patrioi,
adic oameni despre care tia c-i erau devotai cu trup i suflet. Tata, desi
aristocrat, l cam deranja cu prerile sale democratice, i apoi era sigur ca pn
la urma avea sa plece dup mama, la Roma. aa ca regele i accepta bucuros
demisia, fgduindu-i ca, de ndat ce lucrurile se vor liniti, va trimite s-1
cheme ndrt, la Curte, i mulumi pentru faptul ca n-avea de gnd sa se duca
la Coblentz. Regina, mai ales, insista mult sa plece n Italia.
Dumneata eti de-al nostru, domnule de Osmond, iar noi vrem sa te
pstrm!
Regele i dduse seama de primejdia unei emigrri n Germania, dar
intuise ca tata nu era deloc ispitit sa se ndrepte ntr-acolo. De altfel, probabil
ca ar fi fost foarte prost primit, caci toi cei aflai n slujba regelui erau priviti cu
ochi foarte i'ai de fraii sai, mai ales de contele de-Artois, care, n acea epoca,
era un fel de sef al lor. Tata mai ramase o bucata de vreme la Paris. La ultima
ntrevedere pe care o avusese cu regele, acesta i druise un brevet de pensie n
valoare de dousprezece mii de franci, pltii din caseta sa personala.

 Nu-s prea bogat, i spusese el, iar dumneata nu eti lacom. Poate ca ne
vom revedea n vremuri mai bune cnd voi putea sa te rspltesc ntr-un mod
mult mai demn.
Starea sntii mamei, care devenise alarmanta, l hotr, n sfrit, pe
tata sa se smulg din acel Tuileries unde nu mai voia sa rmn, dar pe care
totui nu se ndura s-1 prseasc, n primvara anului 1792, sosi la Roma.
La amrciunea pricinuita de evenimentele politice, se adauga i cea a
morii fratelui sau, abatele de Osmond, brbat tnr i de mare ndejde. Se
rentorsese la San-Domingo n 1790, cu gndul sa preia proprietatea prinilor
sai i sa pregteasc un loc de retragere familiei noastre n cazul n care nu s-ar
mai fi putut locui n Frana. La nceputul insureciei din San-Domingo, juca un
rol dintre cele mai onorabile; dar ntr-o zi, czu n minile ctorva negri care-i
fcur felul.
Tata l pstrase pe vicontele de Osmond n fruntea regimentului (de
Neustrie) pe care-1 comanda la Strasbourg, atta vreme ct sttuse n Frana.
Dar, dup plecarea sa, vicontele nsoit de toi ofierii din regimentul sau se
aliar cu armata prinilor.
PARTEA A DOUA EMIGRAIA Capitolul I aederea la Roma.
Cearta prineselor.
Societatea mamei.
Abatele Maury.
Cardinalul de York.
Crucea Sfntului Petru.
Doamna Lebrun.
Aederea la Albano.
Sosirea la Neapole.
Regina Neapolelui i fiicele sale.
Idei preconcepute n privina prsirii Italiei.
Lady Hamilton.
Atitudinea sa.
Bermont.
Trecerea prin Saint-Gothard.
Mademoiselle, la Constance.
Sosirea n Anglia.
Voi trece foarte repede peste ederea n Italia. Nu mai pstrez din aceasta
edere dect o singura amintire: ca am auzit vorbindu-se despre certurile de la
Curtea prineselor, care chiar i n epoca aceea mi se preau caraghioase.
Nenelegerea dintre cele doua doamne de onoare ajunsese pn acolo, nct
mprise n doua tabere numrul redus de francezi ce se aflau atunci la Roma.

Unii ineau cu familia Narbonne, alii cu familia Chastellux, detestndu-se n

mod cordial.
Prinii mei se vzur pusi astfel ntr-o situaie foarte dificila, fiindc
mama era doamna de onoare a doamnei Adelade; familia Chastellux
recunoscu acest lucru i nu se supr pe ai mei. Copiii Chastellux erau buni
prieteni cu mine, la fel ca i Louise de Narbonne, nepoata ducesei de Narbonne.
Totui, pentru a nu isca gelozii, eram exclui cu toii din preajma prineselor.
Ct am stat la Roma, n-am vzut-o pe doamna Adelade dect de trei ori;
adevrul e ca trecusem de vrsta la care te amuzi cu un copil aa cum te-ai
amuza, de pilda, cu un cine, n ciuda certurilor domestice la care erau i
martore i victime, niciodat cei din jur nu izbutiser sa le despart pe cele
doua prinese. Au murit la cteva zile una dup alta, dup ce triser toat
viaa alturi, n cea mai tandra i mai perfecta nelegere. Doamna Victoire avea
o mare admiraie pentru sora, care, la rndu-i nutrea fata de ea o profunda
afeciune.
Desi cu o sntate foarte ubred, mama continua sa stea n virtutea
ineriei lng ele. n fiece seara se adunau n odaia lor cteva persoane,
printre care cei mai asidui erau prelaii Caraffa, Albani, Consalvi si, n sfrit,
abatele Maury, pe atunci corifeul partidului regalist. Toate acele persoane erau
spirituale i distinse, ncet, ncet, rn-am obinuit sa trag cu urechea la
discuiile lor. Abatele Maury, expus tuturor urilor, tuturor intrigilor pentru a fi
ndeprtat de Scaunul Papal pe care avea toate ansele s-1 ocupe datorita
puternicei afeciuni ce-o nutrea fata de el Papa Pius al Vl-lea, trecuse printr-un
aspru noviciat. Uneori, i povestea mamei necazurile sale; ea l consola i-1
ncuraja, totodat certndu-1. Papa l numise arhiepiscop de Niceea i-1
trimisese n calitate de nuniu papal la ncoronarea mpratului Leopold1,
ceea ce avea s-i asigure plria de cardinal. Cnd se rentoarse n Italia mi
confirma acest lucru si, cu acest prilej, mi drui un splendid topaz pe care i-1
fcuse cadou mpratul, mpreuna cu o mulime de alte pietre preioase. Aiind
ca era renumit pentru avariia sa care ajunsese de-a dreptul proverbiala, nu-mi
pot explica nici astzi cum de se ndurase sa se despart de acea piatra
preioas. Poate ca pe vremea aceea sa nu fi fost chiar att de ngrozitor de
zgrcit. Monseniorul Consalvi se bucura de stima ntregii Europe; despre el, voi
vorbi mai trziu. Cardinalul de York, ultimul vlstar al nefericiilor Stuarti,
locuia la Roma. Mama era nepoata fostului sau preceptor; auzind acest lucru, o
trata cu o bunvoin fara margini. O pofti sa vina la el, la Prseai, vara, iar
iarna i invita aproape tot timpul att pe ea ct i pe tata sa ia masa la el.
Tria ntr-un palat foarte mare, cu foarte putina mobila
1 Cel de al doilea fiu al Marici-Tcreza, care a domnit ntre 1790 i 1792,
dup moartea fratelui sau mai marc, losit'al Il-lea.

Si fara sobe; purta o gluga pe cap i doua mantii mblnite, mbrcate

una peste alta; i inea picioarele sprijinite pe o cutie mare de fier, plina cu
crbuni ncini, iar minile i le vra ntr-un manson de blana. Musafirii ar fi
adoptat i ei, cu placere, aceeai vestimentaie, caci pur i simplu degerai n
somptuosul sau palat. Dintr-un exces de bunvoin fata de mama, poruncea
totui sa se arda cteva buci de lemne, n cel de al patrulea salon, pretinznd
ca, chiar i de la aceasta distanta, cldura l sufoca i nu putea sa respire. Nu
uitai totui ca sttea cu picioarele pe cutia aceea uria, de fier, plina cu
crbuni ncini i ca asta nu-1 deranja deloc. Dar trebuia sa moteneasc i el
ceva de la familia regala din care se trgea, fie chiar i o simpla manie ca
aceasta! Slugile i spuneau majestatea voastr. Comesenii mai diplomai,
evitau orice apelativ. El nu vorbea dect italiana; engleza, foarte putin i att de
prost nct cu greu puteai pricepe ce anume voia sa spun, ceea ce i displcea
grozav. Toat simpatia lui i-o revrsa asupra lui Consalvi, pe care-1 trata ca pe
un fiu. Nu putea sta o clipa fara Ercole, (asa i spunea el lui Consalvi), iar
bietul Ercole era plictisit de moarte de aceasta sciala continua.
Cardinalul era, n acea epoca, foc i para pe cumnata lui, contesa de
Albany, care acceptase o pensie de la Curtea Londrei. Vorbea despre acest
lucru, cu mndria unui adevrat suveran, jignit n orgoliul sau. Mai trziu, a
recurs el nsui la mrinimia engleza. Vedei deci ct e de greu de prevzut ce
anume se poate ntmpla n vremuri de restrite. Sigur ca n acea epoca,
domnul cardinal era de buna-credin cnd susinea ca prefera sa moara dect
sa se vad pe lista pensionarilor Angliei i totui iat ca pn la urma a cerut
sa fie i el trecut acolo.
mi aduc, de asemenea, aminte de o ntmplare care a fcut vlva la
Roma. Domnul Wilbraham Bootle, un englez tnr, ce se distingea att prin
poziia sa sociala, ct i prin figura, spiritul i imensa lui avere, se ndrgostise
de o oarecare domnioara Taylor, care era, ntr-adevr, foarte frumoasa, dar
care n afara de aceasta frumusee nu mai avea nimic ce aduce soului ei.
Totui domnul de Wilbraham nu se las pn ce nu obinu consimmntul
domnioarei. La un mare banchet, dat de lordul Camelford, se vorbi despre o
ascensiune fcut dimineaa pn la crucea aezat pe domul Sfntul Petru.
Scara care urca pn la cruce era exterioara. Domnul Wilbraham spuse ca, din
pricina vertijurilor, el nu va cuteza niciodat sa ajung pn acolo i ca nimeni
i nimic pe lume nu 1-ar putea determina sa ncerce aa ceva.
Nimeni pe lume? Zise domnioara Taylor.
Nimeni, domnioar!
Nici chiar daca te-a ruga eu?
Dumneata nu poi avea inima sa ma rogi un lucru despre care i-am
mrturisit ca mi-e groaza.

 Larta-m, dar iat ca i-1 cer. Te rog, iar daca trebuie, i poruncesc!
Domnul Wilbraham Bootle ncerca sa ia lucrurile n gluma, dar miss
Taylor insista, n ciuda eforturilor pe care le fcu lordul Camelford de a o potoli.
Pn la urma, toi cei de fata hotrr sa se ntlneasc a treia zi n fata
domului Sfntul Petru i sa asiste la ncercarea impusa tnrului. El o
ndeplini cu cel mai deplin calm i snge-rece. Dup ce cobori, ' triumftoarea
frumusee nainta spre el, cu minile ntinse; el i le lua, le sruta i-i spuse:
Domnioara Taylor, am satisfcut capriciul unei fiine ncnttoare.
Acum ngduie-mi s-mi iau revana i s-i dau un sfat: cnd tii cu tot
dinadinsul s-i pstrezi puterea, nu trebuie sa abuzezi niciodat de ea. i
doresc din toat inima sa fii fericita. Acum, rmi cu bine!
n piaa Sfntul Petru l atepta o trsur de posta. Se urca n ea i
prsi Roma. Domnioara Taylor avu destula vreme sa regrete prostia pe care o
fcuse, caci dup zece ani era tot nemritat; nu mai stiu ce s-a mai ntmplat
cu ea, dup aceea.
0 vedeam adesea pe doamna Lebrun1 sau mai curnd pe fiica sa care era
una dintre camaradele mele de joc. Doamna Lebrun era o femeie de treaba,
nc frumoasa, dar
1 E vorba de renumita pictoria Vigec-Lcbrun, care a trit ntre 1755 i
1842.
Oroasta ca noaptea; era talentata, dar era din cale-afar de sclifosita, att
din pricina ca era frumoasa ct i pentru ca era artista.
Cardinalul Corradini, unchiul lui Consalvi, avea la Albano o csu pe
care o pusese la dispoziia mamei i unde am petrecut doua veri la rnd.
Pstrez o destul de slaba amintire despre acel inut minunat, dar n schimb nam uitat mgarul grdinarului, care ma plimba adesea prin mprejurimi.
La nceputul anului 1792 sosi la Roma sir John Legard mpreuna cu sotia
sa, miss Aston, vara primara cu mama. Aceasta legtur familiala deveni foarte
strnsa. Banii cu care prinii mei veniser din Frana erau pe sfrite. Pensia
fixata de rege nu-i fusese pltit tatei dect o singura data. Cavalerul Legard i
ruga s-1 nsoeasc la Neapole i pe urma sa se rentoarc mpreuna la
conacul sau din Yorkshire unde le oferi cea mai generoasa i mai amicala
ospitalitate. Prinii mei acceptar sa petreac mpreuna cu el ctva timp la
Neapole, fara nsa sa se angajeze la mai mult. Legard nu insista. Am rmas la
Neapole zece luni. Mama a fost foarte bine primita i foarte adulata de regina1
care o puse s-i istoriseasc tot ce se petrecuse la Curtea Franei, precum i
nceputul Revoluiei, att de plin de nvminte pentru ea ca regina. Am fost
admisa alturi de fiicele ei i astfel a nceput prietenia mea cu prinesa Amelie
care a ajuns mai apoi regina Franei. Vorbeam franuzete i englezete, citeam
mpreuna, am petrecut cteva zile cu ea, la Poriei i la Caserta. Prinesa ma

prefera tuturor celorlalte prietene ale sale; eram mai putin apropiata de surorile
sale, desi ne jucam deseori mpreuna.
Dup prinesa Amelie, cel mai mult o iubeam pe prinesa Antoinette, mai
trziu principesa a Austriei. Ct despre prines Christine care a devenit mai
apoi regina Sardiniei o excludeam din toate jocurile noastre la care, desi mult
mai mare dect noi, ar fi vrut sa ia parte. Cele doua prinese mai
1 E vorba de Maric-Carolinc, fiica mpratului Austriei, Francisc l, i a
npratcsci Maria-Tcrcza; a fost sotia lui Fcrdinard al IV-lca, regele Ncapolclui i
a trit ntre 1752 i 1814.
Mari, mprteasa i marea ducesa de Toscana, erau mritate n acea
epoca.
Existau foarte multi strini la Neapole i cred ca se distrau de minune; n
ce ma privete, luam prea putin parte la aceste distracii. Uneori ma luau la
Opera. Eram o buna cntreaa i ncepusem a avea o voce destul de frumoasa
de care Cimarosa1 era ncntat. El nu ddea lecii, dar venea destul de des sa
ma puna sa cnt; ba chiar mi recomandase i un maestru cruia i spunea ce
anume trebuia sa fac.
Momentul cnd trebuia sa prsim Neapolul se apropia. Cavalerul Legard
i ruga din nou pe prinii mei s-1 urmeze n Anglia. Comunicaiile cu SanDomingo de unde nc mai ndjduiam un ajutor deveniser mai
lesnicioase. Tata pstrase n Olanda tot mobilierul ambasadei, din care putea
trage unele foloase. Air John Legard i oferi cu toat delicateea posibila o
retragere onorabila, n decursul celor zece luni pe care le petrecusem la
Neapole, i copleise pe prinii mei cu cele mai calde dovezi de prietenie.
Rmnnd n Italia, trebuia sa cdem din nou pe capul celor doua prinese
btrne: doamna Adelade i doamna Victoire. Dar i ele ncepuser a fi din ce
n ce mai strmtorate, iar cei din preajma lor sigur ca n-ar fi vzut cu ochi buni
o noua familie care sa le mpovreze. Toate aceste reflecii i determinar pe
prinii mei sa primeasc invitaia cavalerului Legard, dup ce, bineneles, tata
obinu aprobarea doamnei Adelade. Ea fu de acord cu plecarea noastr
adugnd ca daca nu izbuteam sa ne stabilim n Anglia, atta vreme ct va mai
avea o bucata de pine, va fi extrem de bucuroasa s-o mpart cu noi. Regina
Neapolelui se strdui s-o pstreze pe mama lng ea; i oferi chiar o mica
pensie, dar pe atunci noi mai ndjduiam nc sa primim partea ce ni se
cuvenea din San-Domingo.
De altfel, regina Neapolelui era cam capricioasa, iar noua sa favorita, lady
Hamilton, ncepuse a se afirma tot mai
1 Domemicii Cimarosa (1749 1801), muzicant italian nscut la Aversa,
compozitor de muzica instrumentala i mai ales de opera, dintre care amintim
Cstoria secreta.

Mult. Aceasta lady Hamilton s-a bucurat de o att de trista celebritate

nct ma vad obligata sa vorbesc putin i despre ea.
Domnul Greville, intrnd ntr-o zi n buctrie vzu, n coltul unde se afla
soba, o fata foarte tnr, nclata doar cu un pantof, fiindc la celalalt picior
i cosea ciorapul grosolan pe care urma s-1 mbrace. Cnd fata ridica ochii,
domnul Greville ramase uluit, caci era de o frumusee dumnezeiasca.
Interesndu-se, afla ca era sora rndaului de la grajduri. Nu-i fu prea greu s-o
determine sa urce scara i s-o instaleze n salon. Trai cu ea o vreme, nvnd-o
sa scrie i sa citeasc. Acest tnr superficial i zpcit, neglijndu-i afacerile,
ddu faliment i se vzu obligat sa prseasc Londra. Unchiul sau, William
Hamilton, ministrul Angliei la Neapole, tocmai se afla n concediu la Londra.
Tnrul i mrturisi ca cea mai mare mhnire a sa se datora nu faptului ca
trebuia sa prseasc Londra, ci pe o tnr persoana, extrem de frumoasa,
care sttea la el i care avea sa fie, pur i simplu, aruncata n strada. Air
William i fgdui ca va avea el grija de ea. ntr-adevr, se duse s-o caute chiar
n clipa n care portreii o alungau din casa nepotului sau; doar ce-o vzu, i se
ndrgosti nebunete de ea. O lua cu sine n Italia; nu stiu ce rol a jucat ea n
viaa lui, dar dup civa ani sfri prin a o lua de nevasta. Pn atunci se
prea ca o tratase cu o afeciune paterna care se potrivea cu vrsta lui i care-i
ngduia, pn la un anumit punct, s-o prezinte n lumea, putin cam dificila, a
Italiei. Aceasta fiin, frumoasa ca un nger, i care nu izbutise niciodat sa
citeasc i sa scrie ca lumea, avea totui un instinct nnscut al artelor. aa ca
profita din plin de ederea sa n Italia i de dorinele pe care soul ei i le
ndeplinea cu promptitudine. Deveni o buna muziciana, unica n felul ei, care-i
ncnta pe spectatori i-i nflcra pe artiti. Acum vreau sa va vorbesc despre
ceea ce lumea numea atitudinile lady-ei Hamilton.
Pentru a satisface dorina soului ei, tnra lady umbla de obicei
mbrcat ntr-o tunica alba, strnsa cu un cordon n talie; pletele i fluturau
libere sau erau prinse cu un piepten, a avea nsa forma coafurii obinuite.
Cnd consimea sa dea cte o reprezentaie, se narma cu doua sau trei saluri
de camir, cu o urna, o casoleta, o lira i o toba. Cu acest bagaj uor, mbrcat
n costumul ei clasic, se aez n mijlocul salonului, i punea pe cap un sal,
care-i cdea pn la picioare. Apoi, se nvluia n cel de al doilea, apoi n al
treilea. Pe urma i le smulgea brusc pe toate, alteori le nltura numai pe
jumtate, nct salurile deveneau un fel de fundal pe care aprea chipul eroinei
ntruchipate de ea. Dar ntotdeauna ea era singura care izbutea sa nfieze cel
mai bine personajul pe care i-1 alegea. Se inspira din statuile antice si, desi nu
le copia n mod servil, nflcra puternic imaginaia poetica a italienilor. Au
ncercat i alii s-o imite, dar n-au reuit. Talentul acestei fete fcea parte dintre
acele lucruri unde e suficient doar un pas ca sa ajungi de la sublim la ridicol.

De altfel, pentru a putea avea succesul ei trebuia sa fii tot att de dumnezeiesc
de frumoasa cum era ea, din cap i pn n picioare; or, astfel de fiine se
ntlnesc foarte rar. n afara de aceasta nclinare ctre arte, nimic nu era mai
vulgar i mai comun ca lady Hamilton. Cnd i scotea tunica antica i-i punea
o rochie obinuit, i pierdea orice distincie. Discuia cu ea era lipsita de
interes i mai ales de inteligenta. Totui bnuiesc ca trebuie sa fi avut un soi de
gingie de care fcea uz mpreuna cu incomparabila sa frumusee, fiindc a
exercitat o adevrat fascinaie asupra persoanelor pe care avea interesul sa le
seduc: mai nti, pe btrnul ei so pe care 1-a fcut de rs, apoi pe regina
Neapolelui pe care a spoliat-o i a dezonorat-o, iar pe urma, pe amiralul Nelson,
a crui glorie a fost mnjita cu noroi de aceasta femeie, devenita monstruos de
grasa i pierzndu-i, ntre timp, frumuseea. Desi i-au trecut printre degete
adevrate averi date de Nelson, de regina Neapolelui i de sir William Hamilton,
a murit n cea mai neagra mizerie, n tristee i umilin. Se pare ca a fost o
femeie rea i capricioasa, cu un suflet josnic, dar cu o nfiare fara egal.
Regina Neapolelui a stat mult n cumpn pn ce a consimit s-o primeasc.
Air William a apelat la mama sa ca s-o conving pe regina s-i fac aceasta
favoare. Dar, la foarte scurta vreme dup prezentare, a i pus stpnire pe
sufletul reginei. Acum se tie cu precizie ca toate acele crude rzbunri care au
avut loc la Neapole n numele reginei i al amiralului Nelson au fost puse la
cale, daca nu cumva chiar poruncite de lady Hamilton. Mama a fost cu att mai
dezolata cu ct era foarte ataat de regina Caroline cu care a rmas ntr-o
corespondenta foarte asidua i fata de care a avut mai apoi mari obligaii.
Am vorbit pn acum, de mai multe ori, despre valetul tatei, Bermont.
Cnd plecarea noastr n Anglia a fost n sfrit, hotrt, tata a vrut s-1
plaseze la Neapole, la generalul Acton. Ar fi fost minunat; dar el a refuzat n
mod categoric. Se nsurase de multi ani cu o femeie care fusese mai nti
ddaca mea, apoi a fratelui meu, atunci cnd pe mine ma ncredinaser unei
englezoaice. Avea copii care rmseser n Frana, i spuse clar tatlui meu ca
nu voia sa se despart de noi.
Dar dragul meu Bermont, eu nu-mi pot permite luxul sa tin un valet!
Se poate, domnule marchiz, dar va trebuie un catrgiu. Pentru
cltoria pe care urmeaz s-o facei vei cumpra catri. O sa avei nevoie de un
om care s-i ngrijeasc i s-i conduc, iar omul ala o sa fiu eu, stpne!
Micat pn la lacrimi, tata nu avu ncotro i accepta. Bermont cumpra
catrii cu tot atta zel pe cta pricepere, i mna cu multa ndemnare, iar un
negru tnr, venit de copil de pe domeniul tatei, din San-Domingo, conducea
berlina ocupata de tata, mama, cei doi copii ai lor, nevasta lui Bermont i o
tnr negresa care urma sa aib grija de mine i pe care eu ma strduiam s-o
nv sa vorbeasc englezete.

Resursele tatei nc nu fuseser cu totul epuizate. Hotrse ca va cltori

cu cavalerul Legard, cheltuind n comun si, ncepnd din acel moment, mintea
acestuia din urma se frmnta fara ncetare cum sa ne fac drumul ct mai
plcut cu putin. De aici i ideea cu cumpratul catrilor, Animale capricioase
i antipatice care ne-au cunat mii de ncurcturi, au dus la cheltuieli
exagerate i ne-au fcut cltoria insuportabila, ba uneori chiar periculoasa.
De pilda, cavalerul n-a vrut pentru nimic n lume sa ne ngduie sa demontam
trasurile, nici sa luam ghizi i cai din inut pentru a traversa Saint-Gothardul,
aa ca, la un moment dat, am fost siguri ca ne vom lsa oasele pe acolo.
Cocoat pe o catrca napolitana, care nu mai vzuse n viaa ei zpada, am
traversat muntele, condusa de tata care, la fiecare pas, se nfunda n omt
pn la genunchi, fiind teribil de speriat, mi amintesc ca lacrimile mi
ngheaser pe obraz, dar nu scoteam o vorba ca sa nu sporesc nelinitea pe
care-o vedeam zugrvita pe chipul tatei.
Tine haturile, copila mea!
Nu mai pot, tata!
ntr-adevr, mnuile mele de piele, la nceput ude, apoi ngheate,
sfriser prin a-mi face sloi degetele pe care trebuir sa mi le frece zdravn, cu
zpad. Apoi tata mi le nfur n jacheta unui om care se afla mpreuna cu
noi i aa ne continuarm drumul. Sosii la schit, timpul se mai limpezi un pic.
Bagajele noastre, trimise nainte, ajunseser la Urseren, aa ca nu puturm sa
ne schimbam hainele ude. Tata l gsi pe cavaler discutnd cu un clugr care1 sftuia sa se opreasc.
Dumneata ce spui, marchize?
Pai, dup ce-ai tras vinul n sticla nu-i mai rmne altceva de fcut
dect s-1 bei!
aa e, relua cuviosul clugr, aa e domnilor; i exista doua sticle gata
pregtite, pe masa, iar daca nu ajung, slava Domnului, mai avem!
Acest rspuns ma fcu sa rd cu hohote i sa uit de suferinele ndurate,
n copilrie, i refaci imediat forele, chiar i cu cteva hohote de rs. n ciuda
celor doua sticle pregtite, ne continuarm drumul. De partea cealalt a
muntelui, nu mai exista nici o primejdie. Tata discuta cu mine, mi explica ce
erau avalanele pe care le vedeam caznd, aa nct coborrea mi se pru tot
att de plcut pe ct de cumplit mi se pruse urcuul.
Am petrecut cteva zile la Lausanne, apoi la Constance, unde se stabilise
btrnul episcop de Comminges. Am zrit-o de departe pe Mademoiselle1. Nu
se vedea cu nimeni i era privita cu un soi de repulsie de toat acea aduntur
de emigrani instalai la Constance. Dup ce am cobort Rinul, cu vaporul, am
ajuns la Rotterdam. Tata s-a dus la Haga ca sa intre n posesia banilor pe care-i

avea depui acolo. Apoi ne-am mbarcat, am ajuns cu bine la Harwich, iar de
acolo am pornit direct spre Yorkshire.
Capitolul II aederea la Yorkshire.
Air John Legard.
nsurtoarea sa.
Lady Legard.
Firea lui John Legard.
Influenta sa asupra celor tineri.
Opiniile sale politice.
Domnul Brandling.
Aederea la Westmoreland.
Educatia mea.
Plecarea prinilor mei la Londra.
Vreau sa ma duc dup ei. Plimbarea dinainte de plecare.
Din nou Bermont.
Ciudenia comportrii sale.
A venit vremea sa le descriu mai n amnunt pe gazdele noastre. Firea
cavalerului Legard s-ar potrivi cum nu se poate mai bine cu cea a unui erou de
roman. Caci era un amestec din tot ceea ce exista mai ciudat. Nscut cu
gusturile cele mai delicate, cu spiritul cel mai fin, cu imaginaia cea mai
nflcrat, cu nevoia de discuii subiri, i petrecuse toat tinereea retras pe
domeniul din Yorkshire alturi de oamenii cei mai vulgari. Cu timpul, devenise
un fel de tiran al familiei unde prima victima era nevast-sa. Doamna Aston,
mama a doua fete srace i a unui fiu putred de bogat dup obiceiul tarii
era o tnr vduva deosebit de atrgtoare n epoca n care sir John Legard,
ofier de garda, i fcea curte fetei sale mai mari. Aproape ca nici nu se mai
gndea la ea, cnd iat ca afla ca cea de a doua fata a doamnei Aston se
mritase cu domnul Hodges, i ca cea mare continua sa se socoata angajata
fata de el. Avur o explicaie n care el i spuse clar ca nu era bogat, ca era silit
sa locuiasc pe pmnturile sale i ca nu voia sa ceara un asemenea sacrificiu
unei fete crescute n lumea buna din Londra.
1 E vorba de prinesa Adclai'dc de Orlcans, nscut n 1777, fiica ducelui
Philippc-Joscph de Orlcans.
Biata mea verioara nu vru sa priceap acest limbaj i accepta o mna
care nu i se oferea dect cu foarte mare regret. Air John prsi armata i se
stabili n Yorkshire. Poate ca aceasta retragere ar fi fost mai putin austera daca
doamna Hodges n-ar fi nceput sa se comporte mai mult dect uuratic i sa
dea prilej lumii s-o brfeasc. Ponoasele le trase biata doamna Legard care fu
obligata sa suporte din pricina zpcitei de sor-sa asprimea din ce n ce
mai mare a soului ei. Desi cea mai buna femeie din lume, nu era fcut sa stea

retrasa, fie i alturi de un om distins, nu pentru ca n-ar fi avut destule

cunotine, dar nu mai vedea altfel viaa dect sub aspectul ei material. Nu
avea alta atribuie n casa dect sa se ocupe de masa, iar aceasta treaba i
rpea cteva ceasuri bune n fiece dimineaa. O data pe sptmn, fix la
cutare ora, nici mai mult, nici mai putin, i scria corespondenta. Daca timpul
afectat acestei ocupaii trecea, lasa pagina neterminata, i lua vrtelnia i
trimitea scrisoarea peste opt zile. La o alta ora fcea o plimbare, nconjurnd
ntotdeauna, de un numr fix de ori, aceeai alee. Msura i socotea cam ci
metri de tiv trebuia sa fac ntr-un timp i se strduia sa isprveasc lucrul n
minutul pe care i-1 fixase. Soul ei o poreclise milady Pendula, i avea
dreptate.
Ei bine, aceasta femeie, construita astfel, iubea grozav lumea, distraciile
i toaletele. De ndat ce avea cea mai mica ocazie de a-i satisface astfel de
gusturi, i le satisfcea. N-ar fi cutezat sa ceara caii i trsura pentru a se duce
la plimbare i cu att mai putin pentru a face o vizita; dar cnd soul ei i
spunea, cu o voce dintre cele mai solemne: Milady, ar fi cazul sa faci o vizita la
cutare castel din mprejurimi, inima i tresalt de bucurie. Sigur, sir John, cu
cea mai mare placere, i-i pregtea toaletele. Daca era vorba de o masa, i-i
putea pune n par cele trei ace cu diamant, singurele sale bijuterii, era n
culmea satisfaciei, i regsea exuberanta de la douzeci de ani pe care de
alti douzeci de ani soul ei se cznea, cu o asprime neobinuit, sa i-o
nbue ntruna. Era ntotdeauna nepoliticos, chiar grosolan cu ea. Sotia lui,
extrem de calma, prea ca nici nu baga n seama felul lui de a e purta. Sunt
convinsa ca daca toate acele grosolanii ar fi jignit-o, daca n-ar fi avut o fire att
de impasibila, nu cred ca ar fi continuat sa se comporte astfel. Cavalerul
Legard, neavnd copii i deci neputnd s-i exercite din plin nici sensibilitatea,
nici chiar severitatea fata de o femeie att de placida, se nconjura de copilele
rudelor sale, printre care ma numram i eu, desi eram mai mica. Aveam,
toate, o frica teribila de el, desi l adoram. O privire mai putin severa era o
rsplat pe care o apreciam ca pe un triumf. Cnd ne spunea buna seara,
daca cumva adauga i Adele, iar o data sau de doua ori nu mai stiu cu ce
prilej mi-a spus chiar: buna seara, scumpa mea (my Iove) , simeam o bucurie
de nedescris. Atiam precis ca nu-i scpa nimic, ca nici o vorba nu era
ntmpltoare, ca nu exista nici o tresrire a inimii noastre pe care el sa n-o
ghiceasc i sa nu tina seama de ea.
Ai totui, eu nu eram una dintre favoritele sale. Spunea ca sunt
orgolioasa. Mai trziu, i-a dat seama ca eram mndra. Pusa n situaia de a
crede ca autoritatea sa s-ar putea exercita asupr-mi n aa fel nct s-i
jigneasc pe prinii mei, eram foarte rezervata i nu ma expuneam n nici un
fel reprourilor sale; asta nsa nu nseamn ca nu eram sensibila la laudele

sale. Avea obiceiul ca n fiece zi, dup masa, sa prizeze putin tabac. Odat,
cineva i ceru putin tutun.
Mi-am uitat tabachera, zise el.
Una dintre prietenele mele se oferi sa se duca s-o aduc.
Mulumesc, dar s-a dus Adele dup ea.
M-am ntors ntr-adevr, aducnd tabachera. Observasem micarea pe
care o fcuse cu o clipa mai nainte, cutnd-o.
Ai dreptate, sir John, zise sotia lui. Atiai ca s-a dus Adele?
Da, tiam.
Acel tiam mi-a rmas adnc gravat n memorie ca unul dintre
cuvintele cele mai mgulitoare care mi-au fost adresate vreodat. Ce sistem mai
bun de educaie ca acesta, cu condiia sa nu abuzezi de el! Air John era chinuit
de guta si, n timpul iernii mai ales, sttea intuit ntr-un fotoliu, rbdnd
durerea cu un curaj demn de admirat. Cnd nu avea minile anchilozate,
manevra cu iscusin fotoliul prin toat casa, dar era nevoit adesea sa recurg
la ajutorul cuiva pentru a-i ntoarce paginile crii pe care o citea si, slava
Domnului, eram destule dispuse s-i facem acest serviciu. Uneori, pentru a ne
dovedi recunotina sa, citea cu glas tare. l prefera pe Shakespeare, pe care-1
interpreta admirabil, nsoindu-i lecturile de nite comentarii foarte
interesante. Lui i datorez dragostea mea pentru literatura engleza, precum i
putinele cunotine pe care le-am cptat n acest domeniu. Cum venea vara,
i recapta sntatea; dibcia i agilitatea sa deveneau de necrezut. Fusese
foarte frumos n tineree, acum nsa devenise burduhnos i prea mult mai
btrn dect era n realitate; cel putin aa mi se prea mie. Iubea cu patima
muzica. Eu aveam o voce foarte frumoasa, dar el nu-mi ceruse niciodat sa
cnt ca sa nu ma fac sa devin orgolioasa. Uneori, sub un pretext oarecare,
intra n odaia unde studiam, zicnd:
Go on, child! (Continua, fetio!)
Aveam foarte mare grija sa aleg bucile care-i plceau cel mai mult. ai
cnd observam ca uita sa mai dea pagina crii pe care o citea sau ca rmnea
cu pana n mna fara sa mai scrie, simeam o bucurie cu totul deosebita, fara
nici o urma de vanitate pe care se temea ca mi-o inspira. Era mai curnd un
Pitt1 dect un tory2. Reprezenta perfect the independent country gentlemen^.
Nu-i plcea nobleea, i dispreuia pe oamenii la moda, i detesta pe parvenii.
Era ptima ataat de tara lui i avea toate prejudecile i toate preteniile
unui englez autentic, n ceea ce privete supremaia sa asupra tuturor celorlalte
tari. l iubea pe rege, fiindc era regele
1 William Pitt (1759- 1806), om britanic de stat, zis i cel de al doilea
Pitt, fiul lui William Pitt, conte de Chatham, tot om de stat care a trit ntre
1708 i 1778; prim-ministru al Angliei a luptat mpotriva Franei napoleoniene

i a votat actul unirii cu Irlanda. Desi a organizat trei coaliii mpotriva Franei,
n-a putut mpiedica nici victoriile lui Napoleon, nici ruina comerului britanic.
2 Membru al partidului conservator englez care avea ca scop aprarea
prerogativelor regale i ale privilegiilor bisericii anglicane.
3 Rentier de provincie.
Angliei, i Biserica, fiindc rigidele sale principii morale se asociau cu
cele politice. Am petrecut doi ani bnd, n fiece zi, o jumtate de pahar de porto,
la desert, dup toast: Old England for ever, the king and constitution and our
glorious revolution '. Probabil aceasta fraza data din momentul cnd familia
Legard renunase la principiile regelui lacob. Strmoii sai jucaser un rol de
seama printre cavaleri. Eram cu att mai convinsa de acest lucru cu ct sir
John avea o mtu foarte btrn, rmas nemritata, care nu venea
niciodat sa ia masa la el, din pricina acelui toast. Locuia ntr-o vilioar, prin
apropiere, la Beverley, i datora mult nepotului ei ca sef al familiei, dar avea doi
coli mpotriva lui, n afara de toast: unul, fiindc renunase sa mai locuiasc n
conacul seniorial, devenit mult prea mare pentru averea sa, care era mult prea
mica; celalalt, pentru ca nu pstrase pronunia guturala a literei g, din numele
sau, despre care ea pretindea ca ar fi de origine normanda, Lagarde. n ce-o
privea, ea l rostea totdeauna gutural. Ma iubea mult, i descoperisem, ntr-o
buna zi, ca din pricina sngelui meu normand, sir John i pregtea un nou
necaz; nemulumit ca mtua sa prsise castelul, pentru a locui ntr-o
vilioar, nepotul i prsi provincia, n ciuda dragostei lor ptimae fata de
patrie englezii nu tin prea mult la locul natal; se ndeprteaz fara regret de
locul unde prinii lor i ei nii au locuit vreme ndelungata, cutndu-i o
reedin care sa corespunda gusturilor lor de moment, fie pentru agricultura,
vntoare, pescuit, ntreceri pe pmnt sau pe apa, fie pentru orice alta
fantezie care-i absoarbe atta vreme ct ea dureaz. Am cunoscut un domn
Brandling, care a prsit un castel minunat unde vzuse lumina zilei i unde
crescuse, ca sa se stabileasc la cincizeci de mile de acolo, ntr-o casa
nchiriata, n mijlocul unui inut urt, numai ca rndaii puteau s-i plimbe
caii n fiece dimineaa, pe un teren cu iarba., lung de zece mile, fara ca el sa fi
pus piciorul pe un metru din acel teren. Motivul i se Pruse suficient ca s-i ia
nevasta pe sus pe care de altfel o
1 Btrna Anglie venic, regele, constituia i revoluia noastr glorioasa
iubea enorm smulgnd-o de lng ai sai i de lng prietenii pe care-i aveau
de-o via. La rndul ei, englezoaica nu s-a simit deloc stingherita de aceasta
hotrre care nu i s-a prut bizara i care n-a fost contestata de nimeni. Daca
nu ma nel, toate aceste trsturi i moravuri te fac sa cunoti o tara.
n timpul ederii de cteva luni n Elveia, cavalerul Legard, cptase
datorita lacului Geneva i plimbrilor pe apa convingerea ca existentei sale i

era absolut necesar un lac. Cumpr deci cteva pogoane de pmnt pe malul
lacului Winandermere, n Westmoreland i se hotr s-i construiasc acolo o
casa. Pn ce avea s-i fie gata locuina, nchirie una din mprejurimi, unde i
transporta penaii i unde l urmarm i noi.
Trebuie sa spun ca, timp de doi ani, acest om, cu o fire att de
imperioasa, cu un caracter att de dur, nu numai ca n-a lsat s-i scape un
singur cuvnt care s-1 jigneasc pe tata, ci dimpotriv, a trit alturi de el,
afind cea mai calda i mai amabila politee, l iubea, ntr-adevr, mult, dar
culmea e ca a fost la fel de politicos i de manierat i cu mama, dup care nu se
prea omora cu firea, fiindc nici ea nu se prea sinchisea de susceptibilitile
sale. Marea lui generozitate l fcea s-i nfrng pornirile si, daca a fost mai
rigid cu mine, a fcut-o numai din motive de educaie. De fapt, reuise pn la
un anumit punct, fiindc atunci cnd am prsit ospitaliera sa casa, dup ce
mplinisem paisprezece ani, nu credeam ca am ceva mai deosebit cu care sa ma
pot mndri n lume.
Tata, n timpul acelei retrageri, se ocupase numai de educaia mea.
Lucram regulat, opt ore pe zi, i numai lucruri serioase. Studiam istoria, eram
ndrgostit de filosofic. Tata nu ma lasa sa citesc singura, dar mi ngduia sa
citesc sub supravegherea lui. i era teama sa nu-mi ncoleasc cine tie ce idei
false n tnrul meu creier, daca neleptele sale reflecii nu le-ar fi pus stavila.
Poate pentru compensaie, tata adauga studiilor mele i cteva lucrri de
economie politica, lucrri care m-au amuzat foarte mult. mi amintesc de
hohotele de rs ale domnului de Calonne cnd, n anul urmtor, la Londra, m-a
gsit citind o lucrare de Smith Wealth ofNations1 cu care eu, de fapt, ma recream; rsetele sale au
constituit pentru mine primul avertisment ca un astfel de gust nu era ceva
obinuit pentru o fata de cincisprezece ani.
Mama, ameninat de o boala la sn, trebui sa se duca la un consult la
Londra, unde fu sftuita sa rmn acolo, ct mai aproape de medici. Familia ei
puse mna de la mna ca s-i furnizeze mijloacele bneti necesare. Lady
Harcourt, prietena ei, i lady Clifford, verioara ei, i asumar sarcina de a
rezolva aceasta problema. Regina Neapolelui creia mama i scria cu
regularitate o ruga sa nu se ndeprteze de medici i-i trimise trei sute de
ludovici, anunnd-o ca, n fiece an, ambasadorul din Neapole i va nmna
aceasta suma. Rudele sale i trimiser i ele cinci sute de lire sterline cu care se
putea descurca la Londra.
Tata se rentoarse la Westmoreland, la noi, cei doi copii ai sai care
rmseserm singuri. Nu ma pot abine, odat ajunsa aici, sa nu istorisesc o
ntmplare care m-a impresionat foarte mult. Cavalerul Legard, dezolat de
perspectiva de a rmne singur cu sotia sa, deveni i mai morocnos ca de

obicei; eram, pur i simplu, indignata, fiindc femeia era deosebit de buna cu
mine, att ct putea ea sa fie. ntr-o seara, ne aflam amndou pe aceeai
banca, ntr-o trsuric pe care o conducea el. De cealalt parte a lacului,
soarele apunea ntr-o asemenea splendoare de lumina, nct i eu, i cavalerul
Legard ne-am simit att de profund impresionai, ca ne-a pierit pn i graiul,
n sfrit, el se adresa sotiei sale, privind-o cu ochii sai inteligeni i strignd
entuziasmat:
Ce minunat apus de soare!
Nu m-a mira ca mine sa ploua, spuse ea.
El se ntoarse, fara sa mai adauge un cuvnt, dar gata sa explodeze, de
parca ar fi stat pe o bomba. Desi eram nc o copila, mi-am dat seama ct de
nepotrivite erau aceste doua fiine; n acea clipa, mila mea a fost mult mai mare
pentru tiran dect pentru victima.
Lata-m ajunsa i la un caz att de ciudat pentru o inima omeneasca,
nct nu pot sa nu-1 povestesc. Acel Bermont pe
1 Prosperitatea naiunilor.
Care 1-am lsat mai nainte catrgiu improvizat primind la Roma de la
nite prelai, prieteni de-ai tatlui meu, o medalie pe care scria: Fidelului
Bermont, odat sosit n Anglia, fu cuprins dup cum ne mrturisi de
dorul de tara, l anuna deci pe tata ca nu-i mai gsea locul din pricina
copiilor sai despre care nu mai tia nimic, ca trebuia sa plece neaprat n
Frana, ca moartea lui Robespierre l ajuta s-i realizeze planul. Tata i spuse:
Du-te, dragul meu. Aii ce bani mai am, aa ca iat, i dau un sfert
din ei. Daca n-ai sa ai altceva mai bun de fcut, dup ce-i vei vedea copiii i te
vei liniti, te poi ntoarce cnd vrei!
Va mulumesc domnule marchiz, dar n-am nevoie de bani, am tot cemi trebuie!
Dup care, pleca. Bermont ctigase la loterie, cu civa ani nainte de
Revoluie, o mie de scuzi pe care-i ncredinase tatei. Mai trziu, ceruse napoi
banii la care avea grija sa adauge la fiecare trimestru leafa ce i se cuvenea.
Registrul de socoteli, unde toate aceste operaii fuseser consemnate, rmsese
la el. l luase o data cu putinele obiecte de valoare care-i mai rmseser tatei.
Dar treaba asta n-a observat-o nimeni, vreme ndelungata, napoindu-se de la
Londra, tata o lsase pe mama acolo doar cu negresa ei. ntr-o seara nsa,
mama o striga zadarnic. Cei din jur se agitar, o cutar; n sfrit, descoperir
ca fugise mpreuna cu Bermont, rentors special din Frana pentru a o lua cu
el. Se ndrgostise nebunete de ea i plnuiser totul, n cel mai mic amnunt;
i asta, sub ochii ncreztori ai nevestei sale care nu s-a ndoit o clipa de
fidelitatea lui.

La putina vreme dup aceasta isprava, n vreme ce ne aflam la Londra,

doi oameni intrar n salonul unde lucram alturi de mama; ea sttea ntinsa
pe canapea. Tata ne citea ceva. Cei doi oameni veniser s-1 aresteze, la cererea
lui Bermont; l urcar ntr-o trsur i-1 duser la nchisoare. Va nchipuii
dezolarea noastr. Trebuia s-i procure nite garani. Mama, care nu-i
prsise ezlongul de trei luni de zile, se fcu luntre i punte s-i gseasc.
Dup cteva ceasuri, ellsi. Totui, tata petrecu noaptea la nchisoare. Bermont
reclama mii de scuzi, plus dobnzile i leafa lui i a sotiei lui de cnd plecaser
din Frana. Totul se ridica la o adevrat avere pentru un biet emigrant.
Registrul de conturi, care ar fi fost cea mai buna dovada n ceea ce privea
punctualitatea cu care fuseser pltii cei doi servitori, se afla n posesia lui
germont. Oamenii legii trecur peste sila pe care o simea tata i-1 determinar
sa nege n ntregime datoria. Pentru a dovedi aceasta datorie, Bermont n-avea
alta posibilitate dect sa recurg la dobnzile care nsa i fuseser pltite n
mod regulat. Era deci obligat sa arate registrul de socoteli. Trebui s-1 arate,
renunnd la o parte nsemnata din preteniile sale i dndu-i pe fata reaua
credin; numai ca acum nu mai avea ce pierde nici fata de el, nici fata de
ceilali. Se purta cu o insolenta i cu o brutalitate fara pereche, acceptnd sa
fie confruntat cu vechiul sau stpn pe care-1 trse n nchisoare, fara ca
mcar sa fie ct de ct tulburat. Explice cine poate aceasta bizara anomalie.
Acest om, n timpul celor douzeci i cinci de ani de devotament i fidelitate, n
mprejurrile cele mai compromitoare, sa fi jucat un rol pentru care trgea
ndejde la o rsplat considerabila i pierznd aceasta ndejde s-i fi dat
arama pe fata? Ori firea i s-a schimbat peste noapte i patima a pus stpnire
pe inima lui pn atunci att de cinstita? mi este cu neputin s-mi dau
seama. Biata lui nevasta fu disperata. Caci n afara de nedreptile svrite,
mai avea a se plnge i de infidelitatea lui.
Pentru a pune capt acestei aventuri, voi spune doar ca a luat-o cu sine
pe tnra negresa la Dole unde a fcut nite speculaii financiare care au dat
gre. A prsit-o, lsnd-o cu doi copii mici n poala. Femeia a ncercat sa
munceasc pentru a-i hrni copiii. Neizbutind, i-a luat ntr-o seara de mna i
i-a dus la un leagn. Trecur cteva zile n care n-o mai vzu nimeni, n sfrit,
se ntoarse acas, unde muri, pur ai simplu, de foame. Nu s-a plns niciodat
nimnui i n-a cerut ajutor de la nimeni. Doar att ca, ducndu-i copiii la
leagn, le-a rugat pe surori sa aib mila i grija de ei, iar cnd a plecat, a
strigat:
Ei nu sunt vinovai cu nimic!
Aceasta biata fata, care era att de frumoasa ct i ngduia pielea ei de
abanos, avea un suflet cu totul deosebit i merita o soarta mai buna.
Capitolul III aederea la Londra.

 Portretul meu la cincisprezece ani.

Felul meu de a trai.
Domnul de Calonne.
Asprimea unui legiuitor.
Societatea emigranilor.
Preoii francezi.
Misiunea domnului de Frotte.
Baronul de Roii.
Episcopul de Arras.
Contele de Vaudreuil.
Marchiza de Vaudreuil.
Doamna de La Tour.
Cpitanul d'Auvergne.
Abatele de La Tour.
Doamna de Serant.
Domnul duce de Bourbon.
Societatea creola.
Silita de a ma afla adesea pe scena despre care voi vorbi, cred ca ar trebui
sa spun, mai nti, cum artam pe atunci.
Mai serios i mai solid instruita dect majoritatea persoanelor de vrsta
mea, cu un gust destul de rafinat i cu multe i variate cunotine n literatura
a trei limbi pe care le vorbeam cu aceeai uurin pe toate, nu tiam, n
schimb, nimic despre ceea ce se numete lume, unde niciodat nu ma
simeam la largul meu. Fara a fi frumoasa, aveam o figura plcut. Ochii mici,
dar vioi i foarte negri, nsufleeau un ten demn de remarcat chiar i n Anglia.
Buze proaspete, dini foarte frumoi i o cldraie de par de un blond-cenusiu;
gtul, umerii, pieptul, toate bine fcute; picioarele mici. Dar toate astea ma
liniteau prea putin, din moment ce braele i minile mi rmseser roii, din
pricina frigului pe care-1 ndurasem cnd trecusem prin Saint-Gothard; i va
rog sa ma credei ca ma simeam ngrozitor de prost din cauza acestui lucru.
Nu stiu cnd am descoperit ca totui eram frumoasa, dar, oricum, asta sa ntmplat la o buna bucata de vreme dup ce-am sosit la Londra.
Exclamaiile oamenilor simpli, de pe strada, au fost primele semne care mi-au
atras atenia asupra acestui lucru: Eti mult prea frumoasa, ca sa nu te
mrii! mi spusese odat un crua, aranjndu-i cochet parul. Sau:
Ei bine, afla ca daca ai sa mai plngi, n-ai sa mai fii niciodat 'ca doamna
asta frumoasa! o asigura o precupeaa, care vindea mere, pe fiic-sa. Domnul
s-i binecuvnteze chipul att de frumos, caci e o placere sa se uite omul la
dumneata! strigase odat un hamal cnd trecuse pe lng mine.

n rest, e ct se poate de adevrat ca aceste omagii, aa cum se ntmpla

de obicei, nu m-au izbit dect atunci cnd nu le-am mai auzit. Nu stiu daca
toate femeile simt la fel, dar pe msur ce le auzeam ncepusem sa tin seama
de ele. Deci primele cuvinte de lauda au fost cele ale trectorilor, apoi cele pe
care le auzi strbtnd anticamerele, apoi cele pe care le culegi din locurile
publice. Ct despre omagiile din saloane, fcute cu oarecare eleganta, trieti o
bucata buna de vreme n virtutea lor.
Ca sa revin la tinereea mea, eram de o att de mare timiditate, nct
roeam ori de cte ori mi se adresa cineva sau se uita la mine. Or, aceasta
treaba nu e prea plcut. Ea constituie o adevrat suferina, iar eu o
mpingeam att de departe, nct lacrimile ma sufocau adesea, fara nici un alt
motiv dect un exces de ncurctura pe care nimic nu-1 justifica. Cu o astfel de
fire, ma resemnasem destul de uor sa nu mai prsesc odaia mamei i mai
ales cptiul patului ei unde acum zcea mai tot timpul. Nu ieeam dect
foarte rar, ca sa ma plimb mpreuna cu tata. Singurele mele distracii erau sa
joc ah cu un medic btrn sau sa ascult ce discutau cei civa brbai care
mai veneau pe la tata. Printre acetia, se numr i domnul de Calonne, cruia
ncepuse s-i placa att de mult casa noastr, nct sttea mai mult la noi
dect la el. Ascultam cu lcomie povestirile relatate cu interes i gratie, cnd
iat ca am bgat de seama ca acelai eveniment era istorisit de el n mod cu
totul diferit i ca nu spunea aproape niciodat adevrul. Am nceput deci s-1
dispreuiesc Profund i abia daca mai catadicseam s-1 ascult. Cu o minte ai
cu nite caliti cu totul deosebite, nu fcea dect boacne a' prostii, n vreme
ce era pe cale sa le svreasc, nu voia sa Asculte de sfatul nimnui: ddea
buzna, se npustea cu capul 'nainte i pn nu svrea prostia nu se las.
Dup asta, nainte de a simi pe pielea lui urmrile, le prevedea, se nvinovea,
se condamna i abandona hotrrea pe care-o luase, cu o docilitate care nu se
putea compara dect cu ncpnarea din ajun.
n epoca despre care va vorbesc, era certat cu toat lumea (pn i cu
domnul conte de Artois, pentru care se ruinase), plin de datorii, trind sub
protecia ambasadei Spaniei unde ceruse sa fie ataat pentru a evita arestarea,
dar trind att de vesel i de plin de verva ca i cum s-ar fi aflat n cea mai
grozava situaie din lume. Iat, n legtur cu acest lucru, o mica ntmplare
care ne ajuta sa ne facem o idee despre aviditatea oamenilor de legi din Anglia.
Se afiase la Primrie lista persoanelor care ataate pe lng diverse legaii
nu puteau fi arestate pentru datorii. Spania era pe atunci n cearta mare cu
Anglia. Ambasadorul spaniol plecase; lista rmsese totui afiat, dar putea fi
smulsa, n orice clipa, i aruncata. Domnul de Calonne se ducea zilnic la
Primrie ca sa se asigure ca lista rmsese la locul ei. ntr-o zi, se ntlni cu un
legiuitor, un om de treaba pe care-1 vzuse n multe alte locuri.

 Ce faci, domnule, n cartierul asta ndeprtat? Domnul de Calonne i

spuse despre ce era vorba.
Nu te mai deranja sa vii pn aici, eu trec zilnic prin sala asta ca sa
ma duc la tribunal; i fgduiesc sa ma uit la lista i sa te anun de ndat ce
va surveni vreo schimbare.
Domnul de Calonne se pierdu n mulumiri i nu se mai gndi la nimic.
Lunile trecur si, o buna bucata de vreme, nici mcar nu se mai gndi la lista,
ntre timp, avu de rezolvat o mica afacere pentru care apela la binevoitorul sau
amic. Pe nota de plata pe care o primi, citi stupefiat: item pentru a fi cercetat
daca numele domnului de Calonne a rmas pe lista legaiei Spaniei,
cincisprezece ilingi; item etc. Etc.. Suma se ridica la doua sute de lire sterline.
Domnul de Calonne se nfurie, dar fu bun de plata sau, ca sa fim cinstii,
adauga i aceasta suma la celelalte datorii.
N-am dus niciodat viaa de emigraie, dar am vzut-o destul de
ndeaproape pentru a pastra despre ea nite amintiri care e foarte greu sa le
pui n ordine, att sunt de disparate, fti venea sa lauzi pn la nduioare
aceleai persoane a cror uperficialitate, lipsa de judecata i urenie
sufleteasca te fceau sa te revoli. Femei din cea mai nalta societate lucrau ce
ore pe zi, ca s-i poat hrni copiii. Seara, se mpopoonau, se strngeau
laolalt, cntau, dansau i se distrau pn dup miezul nopii. Asta era partea
frumoasa a lucrurilor, partea urta consta n faptul ca se ponegreau,
denigrndu-se n ceea ce privea munca pe care o prestau, plngndu-se ca una
ddea un randament mai bun ca cealalt, comportndu-se mult mai urt dect
muncitoarele de profesie. Amestecul dintre vechile pretenii i lipsurile
prezentate era dezgusttor.
Am vzut-o pe ducesa de Fitz-James, ntr-o casa din mprejurimile
Londrei, pstrndu-i vechile maniere i invitnd la masa pe toi cei pe care-i
cunotea. Asta dup ce se nelesese cu toi invitaii ca, dup ce se ridicau de la
masa, fiecare sa puna cte trei ilingi ntr-o ceac aezat pe emineu. Dup
ce toat lumea pleca, ducesa nu numai ca numra banii, dar daca vreunul avea
prostul obicei sa puna n ceaca doar jumtate de guinee n loc de trei ilingi
nu se las pn ce nu-1 dibuia i pn nu-i zicea vreo doua, pe un asemenea
ton, nct i lua piuitul. Asta n-o mpiedica, ba dimpotriv, socot ca o ajuta sa
triasc ntr-un oarecare lux.
Am vzut-o pe doamna Leon i toat acea societate cheltuind cu
nemiluita, dar cnd se duceau undeva, femeile, coafate i mpopoonate, se
cocoau pe imperiala diligentei, spre indignarea fara margini a burgheziei
engleze, care nu s-ar fi urcat acolo nici s-o omori. Aceleai doamne frecventau
parterul Operei unde nu se aflau dect femei ntreinute, de care nu se
deosebeau ctui de putin. Moravurile erau i mai libere dect nainte de

Revoluie, iar acele forme, care ddeau o oarecare spoiala de gratie imoralitii,
acum nu mai existau. Contele Louis de Bouille, intrnd beat, ntr-un salon, se
aez lng ducesa de Montmorency, apoi o trase lng sine i pe ducesa de
Chtillon, rspunzndu-i persoanei care-1 rugase sa Se poarte civilizat:
Ei nu zu, ce tot spui? Nu sunt pe moia mea? i le lua de talie pe cele
doua doamne.
Un asemenea ton nu era rezervat exclusiv domnului de Bouille. Aproape
toat lumea tria ca n familie, fara ca Biserica sa mai fi fost chemata sa
binecuvnteze acele legturi, ncurcturile bneti, nevoia de a se asocia ca sa
triasc slujeau drept motiv unora sau drept pretext altora. ai apoi, din moment
ce nimeni nu gndea nimic rau, totul era iertat. Nu exista nici o alta
intoleranta, dar aceasta era deplina. Am vzut astfel de lucruri, nu nsa ntr-un
numr prea mare. Masa emigranilor ducea o via ireproabil; i era firesc sa
fie asa: caci din epoca aceea, a ederii lor prelungite n Anglia, i-a schimbat i
poporul englez prerea proasta pe care-o avea despre poporul francez, n ceea
ce privea prerile politice, ele erau o culme a lipsei de judecata. Pn i prerile
emigranilor, care duceau o via dintre cele mai austere, erau cum nu se poate
mai absurde. Toate persoanele care nchiriau un apartament mai mult de o
luna erau prost-vazute; era mult mai bine s-1 nchiriezi cu sptmn, acest
lucru nsemnnd ca erai sigur ca te puteai ntoarce dintr-o clipa ntr-alta,
napoi, n tara ta.
Tata nchinase, pe trei ani, o csu n foburgul Brompton. Cei din jur i
ncepuser sa cleveteasc ntrebndu-se daca mai avea ceva de pierdut
N-ar fi drept, vorbind despre emigrani, sa trec sub tcere purtarea
clerului. Ea a fost de aa natura nct i-a ctigat stima i veneraia poporului
englez, prea putin dispus s-i favorizeze pe preoii papistai. Fiecare familie
burgheza sfrise prin a-i avea abatele ei, de predilecie francez, care-i nvaa
pe copii sa vorbeasc franuzete, asistai adesea i de prinii acestora. Reunii
n colegii, unii dintre aceti preoi se ocupau de mici negustorii din care triau
sau veneau n ajutorul celor infirmi sau btrni, n ciuda dorinei de a face
prozelii, au fost destul de nelepi pentru ca nimeni sa nu reclame aa ceva, i
nu-mi aduc aminte sa fi auzit de nici un fel de plngere mpotriva vreunui preot
n toat perioada de timp ct a durat exilul. Aceasta comportare le-a atras
aproape fel de veneraie care s-a soldat cu unele rezultate de-a, ptul mictoare.
De pilda, cei care aveau sarcina de a aproviziona micile lor colonii, se duceau
vinerea la Billingsgute, cu siling1^ n mna, unde negustorii de peste le
umpleau cosurileAveau delicateea remarcabila pentru nite oameni att de
simpli de a lua ilingul i de a le da preoilor marfa n valoare de zece sau
doisprezece ilingi. Bieii preoi francezi se minunau ce cumprturi pot face cu
un singur siling. Aceasta ciudata tranzacie comerciala se rennoia n fiece

vineri i asta timp de ani de zile. Oamenii din Billingsgute aveau impresia ca
aceti preoi le purtau noroc.
Nefericita expediie din Quiberon avusese loc cu mult timp n urma, n
nite mprejurri deplorabile, i fusese nefasta pentru toi cei care luaser parte
la ea. Aederea n insula d'Yeu a constituit cea mai mare ruine pentru nalta
aristocraie. De altfel, domnul de Vauban ne-a lsat o descriere foarte
amnunit a acestei ntmplri.
Domnul de Frotte, fratele generalului, a venit la Londra. Misiunea sa era
s-1 avertizeze pe contele de Artois ca Vandee era pierduta daca niciunul
dintre prini nu se ducea acolo s-o ajute. Nu stiu cine 1-a adus pe domnul de
Frotte la mama; stiu nsa ca ncepuse a veni foarte des. Negocierile sale trenau,
caci mai mult se amuza fcnd glume dect treaba serioasa, n sfrit, dup ce
anuna ca trebuie sa plece, ceru un rspuns categoric. L-am vzut sosind la
mama, cu mutra unui om disperat. Indignarea lui depise orice limita. Iat ce
anume ne-a povestit:
Domnul conte de Artois l primise, nconjurat de ceea ce numea el
Consiliul sau, adic episcopul de Arras, contele de Vaudreuil, baronul de Roii,
cavalerul de Puysegur, domnul de Theil i alti civa, caci erau opt sau zece
(notai ca nsrcinarea domnului de Frotte, care pleca a doua zi, era secreta).
Domnul de Frotte vorbi despre situaia din Vandee. Fiecare din cei din fata
ridicar tot felul de obieciuni; pn la urma, hotrr ca prezenta contelui de
Artois, acolo, sigur ca era necesara. Dar imediat ncepur a nira dificultile
unei asemenea cltorii. Cum va trai monseniorul de Artois fara s Valei,
buctari, medici etc. Etc., (noroc ca n epoca aceea nu era vorba de duhovnici).
Totul fu dezbtut n amnunt. Contele de Artois prea destul de nepstor i
chiar se arata gata sa plece. Domnul de Frotte ncheie, zicnd:
Pot deci s-1 ntiinez pe fratele meu, generalul, ca monseniorul de
Artois va fi acolo n cutare zi?
ngduie-mi o clipa, zise baronul de Roii, cu accentul lui nemesc; eu
sunt cpitanul grzilor monseniorului si, prin urmare, rspund de persoana
domniei sale. Domnul de Frotte ma poate asigura ca nu-1 paste nici o primejdie
pe monseniorul de Artois?
Suntem o suta de mii de oameni gata sa ne dam viaa nainte de a
cdea un singur fir de par din capul monseniorului! Ai cu asta, cred ca i-am
spus tot!
Acum va ntreb pe dumneavoastr, domnilor, credei ca ar exista, n
acel loc, suficienta siguran pentru ca monseniorul sa se hazardeze i sa plece
ntr-acolo? Oare pot eu consimi la aa ceva? Adaug baronul.
Toi susinur ca nu, ca mai mult ca sigur era cu neputin ca domnul de
Artois sa plece n Vandee. Dup asta, contele ridica edina spunndu-i

domnului de Frotte c-i dorea drum bun i c-i prea nespus de rau ca trebuia
sa renune la un lucru despre care i ddea i el, probabil, seama ca era cu
neputin de realizat.
Domnul de Frotte, la nceput uluit, apoi mniat, izbi cu pumnul n masa
i striga, njurnd, ca nu merita ca atia oameni curajoi s-i rite viaa
pentru el i familia regala. De la acea edin, venise direct la noi; era nc att
de furios, nct nu se putu abine sa nu ne povesteasc i noua tot ce se
petrecuse, n amnunt, cu atta patima, mnie i indignare, care ma
impresionar de aa natura, nct am s-mi aduc ntotdeauna aminte de
aceasta scena. Probabil ca n urma acelor lucruri pe care le comunicase fratelui
sau, acela avusese curajul s-i scrie lui Ludovic al XVIII-lea acea faimoasa
scrisoare care ncepea astfel: Sire, laitatea fratelui vostru a fcut sa pierdem
totul!
Ei bine, lucrurile n-au stat chiar asa. Sigur, contele de nu fcea parte
dintre acei oameni curajoi care se arunca cu capul nainte unde e
primejdia mai mare; dar daca cei din jur 1-ar fi ndemnat sa se duca, poate ca
pn la urma s-ar fi dus, desi n-ar fi fcut cine tie ce isprava. Sa nu fim chiar
att de aspri cu el. Sa ne uitam putin n jurul nostru i vom vedea ce influenta
exercita puterea i succesul asupra oamenilor. Ministrul, la cteva luni dup ce
se instaleaz, femeia frumoasa, artistul de mare talent, brbatul la moda nu
poarta cu toii jugul linguelii? Dup attea laude nu ncep sa se cread, n
mod sincer, nite fiine aparte? Daca numai cteva clipe ale unei adulri fugare
au un att de prompt rezultat, de ce sa ne mai miram ca nite prini crora li
se insufla nc din leagn ideea importantei lor, precum i faptul ca sunt nite
fiine privilegiate svresc tot felul de laiti ce deriva din sminteala de a se
crede nite persoane deosebite, i ca prima datorie a fiecruia dintre noi este sa
avem grija de ele? Sunt convinsa ca ntr-adevr contele de Artois i-a artat
domnului de Frotte imposibilitatea de a-i risca pielea i ca acest argument i sa prut de necontestat. Cnd le spunem prinilor ca am fi fericii sa ne dam
viaa pentru ei, treaba asta pare un fel de formula cum ar fi de pilda sunt cel
mai umil servitor al domniei voastre, cu care ncheiem, de obicei, o scrisoare;
numai ca ei o iau ct se poate de n serios i socot ca e ntr-adevr o cinste
pentru noi sa ne dam viaa pentru ei. Credei ca asta e numai vina lor? Nu, n
primul rnd e vina celor din jurul lor, care le-au insuflat asemenea idei,
ntotdeauna i sub toate regimurile.
Nici uneia dintre persoanele care-1 nconjurau pe contele de Artois nu-i
pasa de o expediie aventuroasa, al carei insucces n-avea sa le aduc dect
oboseala i lipsuri crunte, n plus, baronul de Roii a fost n aceasta
mprejurare unealta doamnei de Polastron. Dragostea ei sincera, dar prost
neleas, fata de contele de Artois, nu-i inspira, de fapt, temeri dect pentru

sigurana contelui, fara sa aib n vedere ai gloria lui. Episcopul de Arras,

arogant i violent, extrem de ocupat cu intrigile pe care le esea mpotriva Curii
lui Ludovic al XVIII-lea (caci cei doi frai se dumneau pe fata, i agenii lor
ncercau tot timpul sa le dejoace planurile), episcopul de Arras, zic, se temea de
vreun tertip menit s-1 smulg pe conte din minile sale i s-1 dea pe minile
militarilor, cu att mai mult cu ct n acea epoca printul nu manifesta nici cea
mai mica predilecie pentru preoi. Iar episcopul n-avea ntr-adevr n el nimic
de otean.
Domnul de Vaudreuil iubitul despotic i atotputernic al ducesei de
Polignac devenise soul supus al unei tinere verioare ale sale, cu care se
nsurase n timpul emigraiei i a carei conduita caci fata nu prea avea
msura ar fi putut s-1 fac de rsul tuturor daca ar fi aflat ca triete cu
doamna de Polignac. L-am vzut destul de des pe contele de Vaudreuil, la
Londra, fara s-i fi descoperit niciodat distincia de care contemporanii sai
fceau atta caz. Fusese unul dintre corifeii acelei scoli a exagerrii, care-i
fcuse apariia nainte de Revoluie, pasionndu-se pentru toate fleacurile i
rmnnd rece n fata lucrurilor mari. Datorita banilor pe care-i lua din
vistieria regala, devenise un fel de Mecena al unor Vergilii oarecare, care-1
ridicau n slavi, n cupletele lor. La doamna Lebrun, era gata s-i dea duhul,
de admiraie, n fata cte unui tablou, i-i proteja pe artiti. Se batea pe burta
cu ei, pstrndu-i aerele de mreie pentru salonul doamnei de Polignac i
ingratitudinea pentru regina, pe care 1-am auzit brfind-o fara ruine. Aflat n
emigraie i mbtrnind, nu-i mai rmsese dect ridicolul unor pretenii i
laitatea de a-i vedea pe iubiii sotiei sale ntreinndu-i casa i umplnd-o pe
nevast-sa de cadouri, pe care ea pretexta tot timpul ca le ctigase la loterie.
Din pcate, doamna Vaudreuil nu putuse deprinde, n propria-i familie,
maniere delicate. Mama ei, o provensala btrna, care nu era lipsita de o
oarecare abilitate, nu-i ddea nici un exemplu n acest sens. Iat, de pilda, o
ntmplare, dintr-o mie altele.
n timpul campaniei prinilor, unul dintre prietenii ei, plecnd la oaste, ia lsat n pstrare o punga cu doua sute de ludovici.
Daca triesc, i-a spus, am sa vin sa i-i cer. Daca mor, te rog s-i dai
fratelui meu!
Prietenul se ntoarse teafr i sntos. Prima lui grija fu sa alerge la
mama doamnei Vaudreuil. Dar ea nu scoase o vorba despre bani. Putin cam
timid, tnrul nu ndrzni sa ia el iniiativa, n sfrit, dup mai multe vizite, se
hotr s-i ceara banii.
Vai, dragul meu, ma tem ca n-a mai rmas mare lucru din ei, i spuse
ea cu accentul ei provensal.

Ai, fara sa fie ctui de putin ncurcata, i ntinse punga n care nu se

mai aflau dect doisprezece ludovici. Va nchipuii ca o astfel de persoana nu-i
putea creste fetele n principii prea severe. Toate au fost nite profitoare. Una
dintre ele, doamna de La Tour, i urmase soul la Jersey, unde oastea din care
fcea parte se afla n garnizoana, n acea epoca, guvernatorul insulei era un
oarecare d'Auvergne, capitan n marina engleza, care avea pretenia ca se trage
din familia de Bouillon. Domnul d'Auvergne deveni foarte intim cu doamna de
La Tour, care ncepu a face onorurile casei guvernatorului. Ofierii, maliioi, i
spuneau, ntre ei, doamna de La Tour d'Auvergne; femeia accepta numele i de
atunci att ea, ct i soul, cumnaii i copiii ei renunar la vechiul nume
Paulet i-1 luar pe cel d'Auvergne. Mai trziu, sprijinindu-i aceasta pretenie
pe nite acte pe care cpitanul d'Auvergne ce murise fara a avea urmai i le
lsase ei, doamna se stabili n Frana i susinu ca se trage din vechea familie
de La Tour d'Auvergne; evident, nu ctiga nimic, dar aliana cu acea veche
familie nici nu-i fu contestata de nimeni, n aceasta treaba, a fost ajutata i
susinut de fratele ei, abatele de La Tour, un intrigant fara pereche, n vremea
despre care va vorbesc era secretarul intim i devotatul fara margini al
episcopului de Arras, i tuna i fulgera mpotriva tuturor emigranilor care se
rentorceau n Frana, ntr-o buna dimineaa, dispru fara sa avertizeze pe
nimeni, iar dup cincisprezece zile aflarm ca primul consul l numise titularul
episcopiei din Arras. Mnia patronului i predecesorului sau nu mai cunoscu
margini mpotriva acelui popa ticlos.
As putea scrie pagini ntregi despre aceasta familie de Vaudreuil, dar ar fi
prea putin amuzante, daca nu chiar plictisitoare. Trebuie totui s-o absolvim de
toate aceste cusururi pe doamna de Serant-Walsh, fiica mai mare, persoana
plina de caliti, care a fost una dintre primele doamne de onoare ale
mprtesei Josephine. Era deosebit de instruita, foarte spirituala i
mpratului i plcea sa discute cu ea, n vremea n care mai avea obiceiul sa
stea de vorba cu lumea. Ea i doamna de Remusat i spuneau adesea unele
adevruri foarte utile pentru el, ct i pentru alii.
Creditorii contelui de Artois ncepur a deveni att de ndrznei, nct
acesta fu obligat sa se refugieze ntre zidurile palatului Holyrood, la Edimburg,
unde nimeni nu-1 mai putea deranja. Locui acolo pn ce apru o hotrre a
Parlamentului englez n care se spunea ca nimeni nu putea fi urmrit pentru
datoriile contractate n strintate. aa ca nici un print nu mai ramase la
Londra, n afara de ducele de Bourbon care a pierit ntr-un mod att de
mizerabil, la Saint-Leu, sfrit, de altfel, demn de viaa pe care a dus-o. Tatl
sau, bgnd de seama ca fiului nu-i plcea ctui de putin uieratul gloanelor,
l expulzase din oastea lui Conde unde ntre doua generaii de eroi tnrul
fcea de rs numele de Conde. Nu era totui un om rau; era blnd din fire, dar

uuratic. Poate ca purtarea lui se datora, n principal, unei timiditi organice,

care-1 fcea sa nu suporte situaia lui de print; nu se simea bine dect printre
oamenii de rnd, pentru care n-avea nici un fel de stima, nclinarea lui, mult
prea mare, ctre sexul slab, mpreuna cu sila pe care o simea pentru saloane l
fceau sa duca o via prea putin onorabila. Cnd era silit de vreo mprejurare,
cu neputin de evitat, sa se afle ntr-o companie simandicoasa, suferea n mod
vizibil. Avea totui un chip frumos, cu trsturi nobile, iar gesturile sale desi
vdeau clar ncurctura n care se afla erau totui pline de distincie. O
legtur intima cu tnra contesa de Vaudreuil l obliga o vreme sa frecventeze
nalta societate, fara sa se simt nsa vreodat la largul sau. Se ducea, totui,
parca cu ceva mai multa placere dect n alta parte, n aa zisa societate creola.
Aceasta societate era alctuit din persoane ale cror locuine nu fuseser chiar
att je devastate nct sa nu se mai poat sta n ele. Negustorii din Londra le
fcur, la nceput, unele nlesniri dar, cnd vzur ca n-aveau sa mai fie pltii,
ncetar. Aceasta mica societate era de fapt cea mai npstuita dintre toi
emigranii. O oarecare doamna de Vigne era cea mai bogata dintre toi. i
ddea aere de mare proprietreasa, i spunea ducelui de gourbon vecine,
pentru ca locuia pe strada ei i era ndeajuns de vulgara ca sa ncerce sa se
puna bine cu el. Ea a fost cea care i-a rspuns unui englez cnd acesta a
ntrebat-o daca era creola:
Da domnule, i nc dintre cele autentice.
Fiica acestei doamne, foarte frumoasa i foarte amabila, era curtata de
cei mai distini dintre emigrani; dar iat ca morile, aflate pe domeniile
devastate, ncetar sa mai macine i deci sa mai produc, aa ca pn la urma,
fata fu mai mult dect fericita sa se mrite cu consulul Angliei la Hamburg.
Domnioara de La Touche, fiica doamnei Arthur Dillon i domnioara de
Kersaint, amndou bogate, avnd pmnturi ntinse n Martinica, erau cele
mai curtate. Prima se mrita cu ducele de Fitz-James, cea de a doua, cu ducele
de Duras. Mai trziu, am devenit prietena buna cu amndou, aa ca voi mai
vorbi despre ele.
Capitolul IV Concert de diminea.
Generalul de Boigne.
Cstoria mea.
Firea domnului de Boigne.
Prinii de Orleans.
Contele de Beaujolais.
Domnul duce de Montpensier.
Ducele de Orleans.
Neplceri domestice.
Cltoria n Germania.

 Hamburg.
Munchen.
Rentoarcerea la Londra.
Povestea lady-ei Mary Kingston.
Nu voi istorisi romanul vieii mele, caci fiecare l are pe al sau si, daca ai
talent i respeci adevrul, poi realiza un lucru interesant; din pcate, eu n-am
talent. aa ca nu voi spune despre mine dect ceea ce este absolut necesar, ca
sa Putei nelege de la cte ferestre am asistat la spectacolele pe care voi
ncerca sa le descriu i cum de am ajuns la acest lucru. Pentru asta, e nevoie
sa intru n unele amnunte privind mritiul meu.
Simindu-se mult mai bine, mama tinu sa ma distrez, l rentlnise la
Londra pe Sappio, fostul maestru de muzica al regelui Franei. Veni deci la noi,
ma puse sa cnt, ramase ncntat de talentul meu i-1 cultiva cu mare zel.
Sotia sa, o persoana micu i foarte gentila, era i ea buna muziciana. Vocile
noastre se potriveau att de bine nct, cnd cntam mpreuna, geamurile i
oglinzile vibrau. N-am mai vzut aa ceva dect atunci cnd cntau doamnele
Sonta'g i Malibran. Acest lucru se bucura de un bun renume, mai ales printre
artiti, pentru ca era ceva rar. Sappio i aducea destul de des nevasta la
mama. ncetul cu ncetul, se obinuir sa vina mai ales duminica dimineaa,
alctuind pn la urma un fel de concert, improvizat de artitii profesioniti i
de cei amatori. Auditorii se nmulir, moda i vr i ea coada si, dup cteva
sptmni, mamei i fu nespus de greu sa scape de nepoftiii care veneau cu
grmada la noi. Un oarecare domn Johnson, pe care-1 vizitam uneori, i ceru
mamei ngduina sa aduc cu sine pe un nou-sosit din India; omul cunotea
prea putina lume i era dornic de societate. Veni, apoi pleca fara ca noi s-i fi
dat prea mare 'atentie. Trecur cteva sptmni. Strinul ne fcu o noua
vizita, se scuza ca o entorsa l mpiedicase sa vina mai curnd i o ruga pe
mama sa pofteasc a doua zi sa ia masa cu el; dup ce ncerca sa se eschiveze
n fel i chip, mama nu mai avu ncotro i accepta. De altfel, nu veneau dect
familia O'Connell i familia noastr. Gazda l ruga apoi pe domnul O'Connell sa
vina la noi a doua zi dimineaa i sa ma ceara de nevasta, n numele lui. Ma
apropiam de aptesprezece ani. Nu mi se fcuse niciodat, pn atunci, nici cel
mai mic compliment. Nu cunoteam alta dragoste, dect dragostea filiala.
Mama nu-i gsea linitea vznd ca resursele noastre, i aa destul de
precare, erau pe terminate. Regina Neapolelui, alungata din statele sale, i-a
spus ca nu tia daca va mai putea s-i dea, n continuare, pensia pe care i-o
fixase. Lamentrile mamei ma Presionar totui mai putin dect tcerea tatei i
insomniile re-i lsaser pecetea pe chipul lui. Eram deci sub aceste impresii,
cnd domnul O'Connell sosi cu misiunea de a-mi propune mna unui om care
spunea ca are o renta de douzeci de mii de ludovici pe an, care oferea trei mii

de ludovici, drept venit sotiei sale i care insinua ca, neavnd pe nimeni pe
lume, nu va avea nimic mai scump pe pmnt dect pe tnra sa sotie i
familia ei.
I-am cerut un rgaz pn a doua zi, desi hotrrea mea fusese luata. Iam scris un bileel doamnei O'Connell ca s-o rog sa ma invite sa iau masa la ea
lucru care de altfel se ntmpla destul de des i s-1 anune i pe generalul
de Boigne sa vina. Bineneles ca a fost prompt la ntlnire; am fcut greeala
desi eu o socot un lucru cinstit s-i spun ca nu simeam nimic pentru el i
probabil ca n-aveam sa simt niciodat, dar ca daca el voia sa aib grija de
prinii mei asigurndu-le existenta i voi fi att de profund recunosctoare,
nct ma voi mrita cu draga inima, cu el. Daca acel sentiment i era de ajuns,
mi ddeam consimmntul; daca pretindea mai mult, eram prea cinstita ca
s-i pot fgdui ceva, att n prezent, ct i n viitor. El ma asigura ca nu-i
fcea nici un fel de iluzii ca ar putea inspira altfel de sentimente. Am cerut ca
cinci sute de ludovici din renta mea s-mi fie asigurai printr-un contract, care
avea sa fie semnat de prinii mei, odat cu contractul de cstorie. Domnul
O'Connell i asuma sarcina sa redacteze aceste acte. Domnul de Boigne mi
spuse ca atunci nu-mi va mai da renta dect doua mii cinci sute de ludovici.
Am fost de acord, tind scurt orice discuie i m-am rentors acas pe deplin
satisfcut.
Mama se simi putin jenata ca nu apelasem la ea ntr-un moment n care
era vorba de soarta mea. I-am povestit ce anume fcusem. ai ea i tata, desi
foarte micai, ma conjurar sa reflectez bine. I-am asigurat ca eram pe deplin
mulumit, i lucrul era adevrat n acel moment, caci eram animata de
eroismul primei tinerei. Din punct de vedere al contiinei, ma pusesem la
adpost, spunndu-i acelui om ca nu credeam ca-1 voi iubi vreodat. Ma
simeam n stare s-mi ndeplinesc ndatoririle pe care eram pe cale sa le
contractez i de altfel totul era nlturat de fericirea de a-mi scoate prinii din
situaia grea n care se gseau. Nu aveam n fata ochilor dect acest lucru i nu
simeam deloc ca fac un sacrificiu. Mai mult ca sigur ca la douzeci de ani n-a
fi avut acest curaj, dar la aptesprezece nu-i dai seama ce nseamn s-i pui
n joc viaa. Dup dousprezece zile eram mritat. Generalul de Boigne avea
patruzeci i apte de ani, eu aptesprezece. Venea din India, cu o reputaie
onorabila i cu o avere imensa fcut n slujba prinilor mahrati. Viaa sa nu
prea era cunoscuta i m-a minit ori de cte ori 1-am ntrebat despre numele,
familia i viaa lui '. Cred ca, n acea epoca, dorea sa rmn aa cum
1 Bcnot Laborgnc, s-a nscut la 8 martie 1751, n Chambcry. Tatl sau
era negustor de blnuri. La nceput, a urmat acoala de Drept; dup studii
temeinice la colegiul din oraul natal, s-a simit atras ctre cariera armelor. A
intrat deci ntr-un regiment irlandez aflat n slujba Franei apoi, n 1768, s-a

mutat n regimentul Clark. Vznd ca avansarea c mult prea dificila, trece cu

gradul de capitan ntr-un regiment grec aflat n slujba Caterinci, arina
Rusiei, n 1780 c luat prizonier i dus la Chio, apoi la Constantinopolc unde
rmne prizonier apte luni, pn la ncheierea pcii. Ajuns maior, i da
demisia din armata i pleac n India. Dup o perioada destul de grea, n care
ca sa triasc c nevoit sa dea lecii de scrima, Bcnot Laborgnc este trimis de
ctre lordul Hastings, guvernatorul indici, cu o misiune la prinii indieni, n
1793 l gsim la Deliii. Dup o seric de ncercri pe lng diveri prini hindui
i dup o seric de dificulti cu companiile din India, intra n slujba printului
Sindiah. i organizeaz acestuia armata dup sistemul european, se bucura de
mari succese i fata de alti prini indieni, este numit general al infanteriei, apoi
guvernator al provinciilor cucerite, primind o cota parte din tot ce captureaz,
izbutind astfel sa adune o avere uria, n 1794, printul Sindiah moare. Dup
doi ani, Laborgnc, acum generalul de Boigne, se rentoarce n Europa i se
nsoar, n 1798, cu Adele de Osmond, cstorie din care nu rezulta nici un
copil.
Fcut conte, locotcncnt-gcncral i nmnandu-i-sc Marca Cruce de SaintMauricc i Saint-Lazar, de ctre regele Sardiniei, generalul de Boigne devine
binefctorul oraului natal. Ludovic al XVIII-lca l numete aghiotant, l face
cavaler al ordinului Saint-Louis i-i nmneaz Legiunea de onoare. Moare la 21
iulie 1830, la Chambcry, unde i se ridica o statuie.
Instituiile caritabile ridicate de general sunt numeroase: dup ce a
construit un teatru, a fcut numeroase strzi, a nlat cteva institute
tiinifice, a ridicat un colegiu al iezuiilor, a mrit considerabil spitalul, a creat
un azil pentru btrni, un ospiciu pentru nebuni, un loc de refugiu pentru cei
care nu puteau munci, a instituit numeroase burse pentru tinerii merituoi dar
saraci i dornici sa nvee fie carte, fie o meserie.
Domnul de Boigne, scrie doamna Lcnormand, a dat ntotdeauna dovada
de multa consideraie i respect fata de sotia sa si, atta vreme ct a trit,
doamna de Boigne a petrecut n fiecare an cteva sptmni mpreuna cu el, fie
la Buissonrond, fie la Chambcry; ori de cte ori ca i fcea cinstea de a-1 vizita,
el invita ct mai multa lume. nsi sotia lui n-a rostit numele generalului dect
cu respectul datorat unui astfel de binefctor. ' (N. ed.fr.) arata, adic
onorabil. Adusese unele omagii unei foarte frumoase fiice a unui doctor. Ea le
primise cu prea putina bunvoina sau cu o cochetrie care nu-i fusese
neleas. Ieind ntr-o zi de la ea, i aminti brusc de tnra adic de mjne _
pe care o cunoscuse cu cteva sptmni mai nainte. Voi s-i dovedeasc
acelei frumusei dispreuitoare ca o fata mult mai tnr, mai frumoasa, mai
binecrescuta, i dintr-o familie nobila putea s-i accepte mna. El mi-o oferi, iar
eu am acceptat-o, spre nefericirea amndurora. Daca n acel moment as fi avut

totui o frm de minte, daca seducia averii nu mi-ar fi surs o clipa, cred ca
n-a fi avut curajul s-mi vr capul n latul pe care mi 1-am pregtit cu mna
mea. Trebuie totui sa recunosc ca, desi o copila, nici un sentiment uuratic na pus stpnire pe inima mea, i ca atunci cnd m-am vzut nconjurata de
atta lux, n-am simit totui nici o bucurie.
Domnul de Boigne nu era att de bun, nici att de rau cum te simeai
uneori nclinat s-1 judeci dup faptele sale. Provenind din burghezia cea mai
de jos, fusese vreme ndelungata soldat. Nici azi nu stiu cum a ajuns din
legiunea irlandeza, aflata n slujba Franei, la elefantul de pe spinarea cruia
comanda o oaste de trei mii de cipai, alctuit cu grija de el, i menita s-1
slujeasc pe Sindiah, seful prinilor mahrati, cruia aceasta putere, organizata
dup tipicul european, i asigura dominaia n nordul Indiei.
Domnul de Boigne trebuie sa se fi folosit de multa abilitate i iretenie ca
sa poat prsi India ducnd cu sine doar o prticic din bogiile uriae pe
care le adunase acolo, prticic ce se ridica la mai bine de zece milioane de lire.
Repeziciunea cu care trecuse de la gradul de soldat la cel de comandant, de la o
srcie lucie la o avere imensa, nu-1 fcuse niciodat sa simt frecuul
societii ale carei rotite l uimeau. Boala de care suferise l obligase sa
foloseasc opiumul n cantiti mari, care-i paralizau deseori i fizicul i
psihicul, ndelungata sa edere n India adugase geloziei sale nnscute de
altfel fireasca la un om de vrsta lui acea gelozie crncena, specific orientala;
pe lng toate astea, mai avea i o fire, cred ca cea mai grosolana pe care bunul
Dumnezeu a dat-o vreodat vreunui muritor. Simea nevoia sa se fac nesuferit
n aceeai msur n care oamenii normali se strduiesc din toate puterile sa
placa. Voia s-i impun puterea pe care i-o conferea imensa lui avere i nu-i
dduse niciodat prin cap sa i-o manifeste altfel dect jignindu-i pe cei din jur.
i insulta valeii; i jignea musafirii, dar, de cele mai multe ori, victima
proastei sale dispoziii eram eu, sotia lui. ai desi era un om cinstit, loial n
afaceri, desi cu toat grosolnia lui prea un om de treaba, totui aceasta
bdrnie la care se adauga ngmfarea parvenitului, cel mai nesuferit dintre
toate cusururile sale, toate astea l fcuser att de antipatizat de toi, nct
nici o fiin, din nici o clasa sociala, nu se lipise de el, desi ajutase o mulime
de lume.
n epoca n care m-am mritat cu el, era destul de avar, dar daca as fi
vrut, as fi putut dispune cum mi-ar fi plcut de averea lui. Cred ca o femeie mai
coapta, mai abila, care sa tie sa puna pre pe bucuriile pe care ti le ofer banii,
i urmrind acel testament de care el tot vorbea ntruna i pe care 1-am vzut
refacndu-1 de vreo cinci-ase ori, s-ar fi putut alege cu o situaie frumoasa.
Dar ce puteam face eu, o feti de aptesprezece ani, mult mai candida i mai
mndra dect fetele de seama mea? Treceam din uimire n uimire vznd cum

brbatul meu i dezvluia, sub ochii mei, cele mai josnice i mai urte patimi.
Gelozia lui absurda, exprimata n modul cel mai brutal, ma uluia, ma umplea
de mnie i de dispre. Avnd o situaie strlucit, ofeream foarte des mese
excepionale, i ddeam concerte minunate, la care bineneles ca trebuia sa
cnt i eu. Domnul de Boigne era, din cnd n cnd, foarte ncntat sa arate
lumii ce achiziie fcuse el: o foarte frumoasa ppu, care se comporta ca un
automat! Dar nu peste mult, gelozia lui orientala l apuca din nou; furios ca
fusesem privita, admirata, ascultata, i aplaudata, mi-o trntea de la obraz, n
nite termeni mai mult dect cazoni.
Pe atunci erau la moda concertele, la care asistau persoanele cele mai
distinse att din Anglia ct i din strintate. Adesea veneau i prinii de
Orleans; luau masa la noi, dar epeni i plini de ei, fara s-i permit nici cea
mai mica familiatateRetrasi toi trei ntr-o csu n Twickenham, din
mprejurimii6 Londrei, triau ct se poate de modest, dar convenabil, pornnul
de Monjoie, prietenul lor, alctuia toat Curtea lor i ndeplinea funciile de
gentilom de camera, n rarele ocazii cnd era vorba de eticheta.
n ciuda silei de la nceput, n curnd am observat ca ducele de
Montpensier era tot att de amabil pe ct era de cultivat i de distins. Iubea cu
pasiune artele i muzica. Domnul duce de Orleans i tolera orice din dragoste
pentru el. Nimic nu era mai mictor dect legtura dintre aceti doi prini i
dragostea pe care o nutreau amndoi fata de fratele mai mic, domnul de
Beaujolais. Acesta nu prea se sinchisea de afeciunea lor. Era uuratic,
inconsecvent, n-avea nici o ocupaie, i cnd s-ar fi putut i el emancipa, la
Londra, calca n toate strchinile n care calca de obicei toi tinerii pedani, n
ciuda chipului sau ncnttor, a nfirii sale distinse, cptase nite
apucturi att de urte, nct nu te simeai deloc bine n compania lui. Oricine1 zarea, cnd ieea de la Opera, l ocolea, temndu-se sa nu fie beat cri.
Excesele i butura l fcur sa se mbolnveasc de piept; domnul duce de
Orleans 1-a ngrijit ca o mama, nsa nu 1-a mai putut salva.
Dar am nceput sa anticipez asupra evenimentelor, n epoca despre care
vorbesc, domnul conte de Beaujolais era nc sub influenta frailor sai i nu se
tia despre el dect ca promitea sa arate bine.
Domnul duce de Montpensier era urt, dar att de amabil i de graios,
manierele i erau att de distinse nct nici nu-i mai observai urenia. Ducele
de Orleans avea un chip destul de frumos, dar n-avea nici urma de distincie,
nici n nfiare, nici n comportare. Niciodat nu prea sa se simt la largul
lui. Discuia cu el, desi extrem de interesanta, avea o anumit nota de
pedanterie care nu i se potrivea unui m att de tnr, n sfrit, n-a putea
spune ca ma ncnta tot att de mult ct fratele sau cu care mi-ar fi plcut sa
discut ceasuri n sir daca as fi cutezat.

Dup zece luni de csnicie furtunoasa, domnul de Boigne mi propuse

ntr-o buna diminea sa ma readuc la prinii mei. Am acceptat, cu nespusa
bucurie. Dar nu asta era i socoteala celor din familia mea, nici din societatea
mea care voiau sa profite din plin de pe urma milionarului, pasndu-le prea
putin cine trgea ponoasele. aa ca iat-m dintr-o data i victima i martira
celor mai odioase persecuii, i reproasem mai ales, brbatului meu, ca ma
avusese la aptesprezece ani, c-mi spulberase toate iluziile cu care pisem n
lume, cu zece luni mai nainte. Numai ca domnul de Boigne nu se ndura s-i
lase din gheare prada, pe care acum ncepu a o regreta. Prinii mei, precum i
persoanele cele mai distinse dintre emigrani, trecur de partea lui. Unul i
asuma sarcina sa ma spioneze, altul s-mi interogheze slugile. Cutare se lauda
ca avea trecere la Roma i putea desface cstoria. Altul gsi ca contractul de
cstorie era lovit de diverse nuliti etc. Etc. Se adunau acas la soul meu i
ma tocau fara mila. Inventau tot soiul de murdarii pe seama mea; i le povesteau
unii n versuri, alii n proza i le vindeau pe bani grei. n sfrit, toat
lumea fu cumplit de pornita mpotriva unei fete care abia mplinise
aptesprezece ani i pe care, n ajun, o copleise cu linguelile sale. Vznd
atta josnicie i rutate, pn i domnul de Boigne s-a revoltat; i-a ferecat
punga i i-a nchis casa. Am vzut mai trziu, n minile sale, unele scrisori,
adevrate pilde de elocina mpotriva mea, dovezile josnicelor servicii pe care i le
fcuser acei aa-zii prieteni ai sai. Avusese grija sa pstreze numele
persoanelor, sumele pe care le ceruser i pe care le pltise. Acele sume erau de
natura s-1 fac sa se umfle n pene, s-i satisfac pe deplin orgoliul,
constituind totodat o sciala n plus, aratndu-mi-le. Imposibilitatea de a-1
determina pe domnul de Boigne de a aranja n aa fel lucrurile nct sa am i
eu parte de putina linite, nerespectarea fgduielilor pe care le fcea cum c-i
va schimba purtarea fata de mine, mhnirea pe care o simeam fiindc eram
nedreptita de cei din jur, indui n eroare de ageni pltii de soul meu, m-au
determinat sa nu ma mai ntlnesc cu el dect dup trei luni.
Nu voi intra n niciunul dintre amnuntele csniciei mele. E de ajuns sa
tii ca, disperat i creznd ca ma adora atunci cnd eram desprii, satul de
mine i urndu-m cnd eram mpreuna, m-a prsit pentru totdeauna, de
vreo cinci sau ase ori. Toate aceste despriri erau nsoite de scene care mi-au
otrvit tinereea de care nu m-am bucurat ctui de putin i care a trecut att
de repede nct aproape ca nici nu mi-am dat seama.
n 1800 am fcut o cltorie n Germania. Am petrecut o luna la
Hamburg unde emigranii erau crmuii de sceptrul doamnei de Vaudemont.
Cteva stngacii nevinovate pe care le-am svrit, scandalurile pe care le-au
iscat att de mari nct era cu neputin sa le treci cu vederea pur i simplu
m-au revoltat. De la Hamburg, m-am dus la Altona, apoi la Miinchen, populat

pe atunci de rmiele armatei lui Conde, unde am gsit exagerarea mpinsa

pn la extravaganta, ncepnd de atunci m-am obinuit sa nu fiu de prerea
nimnui i sa am ntotdeauna propria mea prere, mi amintesc ca am auzit
susinndu-se, la Munchen, inepia ca emigranii nu trebuiau sa consimt sa
se napoieze n Frana dect cu condiia sa li se restituie nu numai castelele, ci
i mobilele n starea n care fuseser cnd le-au prsit. Ct privete restituirea
bunurilor, dobndirea drepturilor i satisfacerea tuturor preteniilor, faptul
devenise ceva de la sine neles. Poate ca acele dorine, odat mplinite, i-ar fi
dezamgit, caci emigranii se obinuir pn ntr-atta sa tot repete ca
pierduser rente de sute de mii de livre, nct ajunseser sa cread pn i ei
acest lucru. Nu exista conac, orict de amrt, pe care stpnul sau sa nu-1
regrete ca pe cine tie ce castel mre. Am trecut prin Tirol, care mi s-a prut
dup expresia printului de Ligne cel mai frumos coridor al Europei. Am fcut
apoi un drum pn la Verona pentru a le vedea pe surorile domnului de
Boigne, a cror existenta, pn la urma, mi-a mrturisit-o, apoi ne-am rentors
la Londra, unde am avut bucuria s-mi regsesc prinii, de care aceasta
cltorie ma ndeprtase. Daca nu mi-a fi fgduit sa nu intru n amnunte,
as fi avut de istorisit foarte multe lucruri legate de amrciunile i de ofensele
pricinuite de manierele grosolane ale brbatului meu. Folosesc cu bun-tiin
cuvntul maniere, fiindc aveam a ma plnge mai mult de forma dect de
fondul felului sau de a se comporta. Dup ce nduri zilnic astfel de dispoziii
capricioase, care, daca le-ai suporta doar din cnd n cnd, nu te-ar deranja, i
dai seama ct de mult i poi amr viaa. Scielile brbatului meu ma
deranjar att nct sa nu-mi mai rmn lacrimi cu care s-o plng pe cea mai
buna prietena a mea. Draga Mary, povestea ta n-are nevoie de talente speciale
ca sa poat fi istorisita: e de-ajuns sa fie veridica, aa ca ma voi strdui s-o
redau ntocmai.
Murindu-i fratele, lady Kingston devenise o foarte bogata motenitoare.
Acel frate lsase un fiu; nsurndu-se nsa prea trziu, copilul nu mai putuse fi
legitimat. Mama, persoana interesanta, murise la naterea celui de al doilea
copil, care se prpdise i el. Tatl lady-ei Kingston nu voise sa recunoasc
niciodat cstoria fiului sau i nici pe copilul pe care acesta l lsase n grija
surorii sale, lady Kingston. Aceasta asprime mersese att de departe, nct
atta vreme ct trise btrnul, lady Kingston fusese nevoita s-i ascund
interesul pe care i-1 purta micului orfan i pe care-1 crescu cu o grija
deosebita. De ndat ce intra n posesia averii, ea se preocupa de soarta
tnrului Fitz-Gerald, cruia chiar propriul sau tata i lsase puinul pe care-1
avea; lady Kingston l ajuta sa intre n armata, l sprijini, i facilita cstoria cu
o tnr ce urma sa capete o avere frumoasa apoi lucru destul de rar n
Anglia -instala aceasta tnr pereche, ntr-o casa pe care conii de Kingston o

aveau la Londra i unde nu locuiau niciodat. Lordul Kingston, om slbatic i

posac, nu-i prsea domeniul din Irlanda unde tria ca un despot. Lady
Kingston avea o mulime de copii; grija educrii lor o adusese civa ani la rnd
n capitala, unde familia Fitz-Gerald avea un cmin foarte plcut. Sotia era
blnda, atenta, soul prietenul, fiul, fratele ei. Micile domnioare Kingston
crescuser pe genunchii lor. Lady Mary, fata cea mai mare, era una dintre
persoanele cele mai ncnttoare pe care le-am ntlnit vreodat. Mama sa
dorea s-o scoat n lume, dar ea refuza sa ias, prefernd s-i continue
studiile alturi de surorile ei.
Singura ei placere era sa se plimbe pe jos ori calare, iar uneori cu brica.
Lady Kingston nu vedea nici un impediment ca domnul colonel Fitz-Gerald s-o
nsoeasc. Acest obicei dura de civa ani, dar lady Kingston nu bagase de
seama ca, ntre timp, fetia de odinioar devenise o fata ncnttoare i ca
protectorul ei n-avea nici treizeci de ani. Daca ai fi cercetat cu atenie toate
portretele eroilor de roman pentru a extrage idealul de perfeciune, cred ca toi
acei tineri ar fi fost cu mult sub ceea ce se putea spune despre tnrul colonel
Fitz-Gerald. Chipul lui frumos, inuta distinsa, fizionomia att de blnda i
totodat att de expresiva, toate acestea nu fceau altceva dect s-i
ntreasc ncrederea n nsuirile sale sufleteti, cu totul deosebite. Colonelul
grzilor era adorat att de subalterni, ct i de camarazi.
Mary venea sa petreac diminei ntregi i uneori chiar i serile cu mine.
Era nsoit ntotdeauna de Fitz-Gerald; mama ei fcea vizite, surorile stteau
cu guvernantele. Colonelul avea delicateea s-o aduc, apoi venea s-o ia ndrt,
uneori cu brica. De ndat ce rmneam singure, ea avea ntotdeauna cte
ceva de povestit despre calitile colonelului; de altfel, nu-mi vorbea dect
despre el. Eu eram mult prea tnr i prea inocenta pentru a bnui ceva. Mi
se prea ct se poate de firesc s-i laude lui Fitz-Gerald nite caliti care
preau, ntr-adevr, admirabile. O iubeam mult pe Mary. Ma simeam mgulit
ca prefera mica noastr casa din Brompton-Row, celei mai strlucite societi
din Londra. Colonelul, fara sa fie muzician, avea o voce frumoasa, l rugam sa
cnte mpreuna cu noi i rdeam de ne prpdeam cnd scpa cte un diez sau
pocea cte un cuvnt italienesc; atunci se jura ca ne va sili sa cntam n galica,
pentru a-i lua revana. Lady Mary se arata gata s-i satisfac dorina i de
multe ori cntau amndoi, cum nu se poate mai frumos, vechi melodii
irlandeze. Vai! Ce n-a fi dat ca acele seri, att de plcute i care n-aveau alti
martori dect pe mama i pe tata, sa fi fost att de nevinovate pentru cei doi
sarmani tineri, cum erau i pentru mine! Sunt convinsa ca prima care s-a
ndrgostit a fost Mary. Ea s-a simit puternic atrasa de el, iar Fitz-Gerald nu
i-a dat seama de pericolul care-1 pndea.

mbolnvindu-se unul dintre fiii sai, lady Kingston fu chemata pe

neateptate n Irlanda. Nevoind s-o expun pe Mary a carei sntate era i
aa destul de delicata oboselii unei cltorii lungi i rapide, doamna Kingston
pleca singura, rugndu-1 pe colonel sa i-o aduc el pe Mary. Abia n aceasta
cltorie fatala i ddur amndoi seama de patima care-i stpnea. Zic
amndoi, fiindc sunt convinsa ca Fitz-Gerald n-a sedus-o pe Mary, iar
aceasta nu se gndea s-1 trasc pe colonel n acel condamnabil abuz de
ncredere. Fitz-Gerald ramase n Irlanda atta timp ct statu i lady Kingston
acolo i nu se rentoarse la Londra dect odat cu ea i cu fiica ei. n timpul
acestei absente, avu loc mritiul meu. Eu i scriam, dar ea nu-mi mai
rspundea. Dup ce s-a rentors la Londra, n-a mai vrut sa vad pe nimeni; iar
eu nu ma puteam duce la ea. Ma aflam n Europa cnd am primit vestea ca se
mbolnvise, iar profunda ei tristee o hotr pe mama sa s-o trimit -ca sa mai
schimbe aerul i sa se mai distreze la o prietena a ei, lady Harcourt. Dar iat
ca ntr-o buna dimineaa, Mary nu mai apru la dejun; o cutar, dar n zadar;
plria i salul, gsite pe malul rului, i fcur pe toi sa cread ca se necase;
dar un muncitor o vzuse, la ora cinci, urcndu-se ntr-o trsur de posta.
Dup dousprezece ore, lady Harcourt cu rigoarea zelului ei metodist i
afiase numele i semnalmentele, pe toate zidurile i n toate gazetele. Mama i
reproa aceasta cruda publicitate.
Draga mea, i rspunse lady Harcourt, fiecruia dup fapta, i
rsplata! Ai-a fcut-o cu mna ei, acum sa suporte rigorile moralei!
Vai, biata Mary! Rutatea unora, severitatea i cruzimea altora, totul a
contribuit la pierderea ei!
La nceput, au crezut ca Fitz-Gerald plecase din Londra, cu vreo treaba,
trimis de regimentul sau; dar s-a aflat n curnd ca, de fapt, aceasta treaba n-a
fost dect un pretext. Lady Kingston, persistnd n orbirea ei, i trimise veste ca
fiica ei fugise, dar nu-1 gsi. Zilele trecur. Lordul Kingston i fiii sai, toi mai
mari dect Mary, sosir din Irlanda i ncepur s-i caute pe cei doi. Dup
multa tevatura, aflar, n sfrit, ca un domn i fiul sau se pregteau sa se
mbarce i sa plece n America. Le luar urma i-i gsir chiar n clipa n care
Mary se mbraca brbtete, pentru a se deghiza ct mai bine.
Cnd lordul Kingston intra n odaia unde se aflau cei doi tineri, acetia i
ascunser amndoi chipul n palme. Mary se lasa luata de ai sai, fara ca nici
ea, nici el sa rspund la njurturile i la ocrile cu care fuseser copleii,
dect cu cuvintele: Da, suntem vinovai! Mary fu adusa mamei sale, dar nu i
se ngdui s-o vad. Tatl i fraii sai se preschimbar n cei mai nemiloi
temniceri. Ea nu ncerca s-i ascund n nici un fel sarcina, care acum
devenise vizibila. Nu se apar n nici un fel, accepta, supusa, toate nedreptile,
dar cu demnitate, calm i rceala.

Izbuti s-o vad pe doamna Fitz-Gerald, plnser mpreuna, iar la urma o

ruga sa vina n ajutorul soului ei. Aceasta nici nu dorea mai mult; 1-ar fi
primit napoi acas, cu braele deschise. Se duse deci la el, trimindu-i vorba
ca avea un mesaj din partea lui Mary. Dar el, mulumindu-i cu efuziune, i
rspunse ca viaa sa, nemaiputnd aduce fericire nimnui, o va consacra
nefericitei victime pe care o trse n prpastie, i datora trista consolare de a
afla ca lacrimile de snge pe care le vars nu vor seca niciodat. La civa ani
dup aceasta catastrofa, doamna Fitz-Gerald mi-a artat aceasta
corespondenta, fiindc nu s-a mulumit doar cu un singur demers i biata
femeie nu mai avea invective pentru crncenii persecutori ai lui Fitz-Gerald i al
iubitei sale. Cnd se pregtise sa fuga, tnrul i luase toate precauiile pentru
a-i asigura un trai fericit sotiei sale; apoi i trimise generalului o scrisoare prin
care i ddea demisia i se instala ntr-un stule din mprejurimile Londrei,
nainte ca Mary sa plece, i trimisese un bileel prin doamna Fitz-Gerald n care
i spunea unde-1 putea gsi i o asigura ca avea sa atepte toat viaa, n acel
stule, poruncile pe care ea i le va da, dar ca nu va ncerca sa ia n nici un fel
legtura cu dnsa, de teama ca nu cumva s-i lr>greuneze situaia. Mary fu
dusa ntr-o casa prsit pe care tatl ei o avea n Connaught, pe rmul
Atlanticului, ntr-un loc aproape slbatic, i data n grija a doua slugi devotate
lordului Kingston. Fratele ei l provoca pe Fitz-Gerald la duel: traser de cte
trei ori unul n celalalt, dar pn la urma, fratele lui Mary observa ca FitzGerald se ferea cu mare grija ca nu cumva s-i rneasc adversarul; fu silit sa
se bata; dar nu voia spunea el sa mai adauge i alte necazuri la cele pe care
i le cunase doamnei Kingston i trasul lui n aer puse astfel capt duelului n
care tnrul ndjduise c-i va afla moartea. Neavnd putin sa continue
acest gen de rzbunare n fata martorilor, familia Kingston se gndi la altceva.
Mary se apropia de momentul n care trebuia sa aduc pe lume aceea
fiina nevinovata a carei soarta o fcea sa tremure de spaima. Ameninrile o
lsau rece n ceea ce privea viaa ei, dar nu i viaa copilului. Una din femeile
care o pzeau pru a se mblnzi. Ba, la un moment dat, se oferi chiar sa
salveze acea mica fiin nevinovata, daca ar gsi pe cineva care s-o poat scoate
din castel. Se va pricepe ea sa nsele vigilenta stpnului! Mary nu mai avea pe
nimeni pe lume care s-o ajute, dect pe Fitz-Gerald. Femeia fgdui s-i duca o
scrisoare. Mary i scrise deci iubitului ei sa trimit un om de ncredere n satul
vecin, ca sa ia copilul. Scrisoarea -cum era de ateptat ajunse n minile
lordului Kingston, care o cerceta cu atenie, l cunotea prea bine pe Fitz-Gerald
pentru a ti ca, pentru o astfel de treaba, nu se va ncrede n nimeni, dect n el
nsui, ntr-adevr, a doua zi, tnrul sosi la locul indicat, singur, pe jos, i
deghizat. Peste cteva ceasuri, lordul Kingston i cei doi fii ai sai intrar n
cmrua unde Fitz-Gerald se odihnea pe o saltea de paie. Se zice ca cei trei i-

ar fi oferit un pistol ca sa se mpute; ceea ce se tie sigur e ca a pierit n acea

odaie. Scrisoarea lui Mary, pe care o gsir asupra lui, precum i o miniatura a
ei, fura aduse nefericitei fete, amndou pline de sngele lui. Fraii ei se
ludar ct fuseser de ireti ca s-1 poat prinde i ucide. Mary, distrusa,
nscu un copil mort, apoi nnebuni, o nebunie att de furioasa, nct la un
moment dat trebuir s-o lege. Aceste accese de furie alternau cu perioade de
totala apatie, dar de ndat ce vedea vreun membru al familiei sale o apucau
brusc furiile. Lumea care la nceput fusese scandalizata de ingratitudinea lui
Fitz-Gerald sfri prin a fi mai mult dect indignata de comportarea familiei
Kingston, nc nainte de aceasta ultima catastrofa. Ct despre doamna FitzGerald, ea ceru pretutindeni dreptate i rzbunare, pregtindu-se chiar sa dea
n judecata familia criminala. Dar lordul Kingston era mult prea puternic n
Connaught ca sa cuteze careva sa depun mrturie mpotriva lui, aa ca
aceasta deplorabila afacere fu nbuit. Chiar daca lordul Kingston i cei doi fii
ai sai izbutir sa scape de eafod, n-au scpat n schimb de hula i de ruinea
oamenilor; nu m-a mira deloc ca aceasta ruine ndurata sa fi determinat pe
unul dintre cei doi fii ai lordului, colonelul Kingston, sa rmn vreme
ndelungata n strintate.
Vedei deci i dumneavoastr ca exista romane mult mai putin tragice
dect acest trist episod din viaa reala.
Capitolul V Cltorie n Scotia.
Alnwick.
Burleigh.
Marchiza d'Exeter.
Plecarea domnului de Boigne.
Domnul duce de Berry.
Contesa de Polastron.
Abatele Laii.
Moartea ducesei de Guiche.
Moartea doamnei de Polastron.
Superioritatea contelui de Artois asupra printului de Galles.
Societatea lady-ei Harington.
Lady Hester Stanhope.
Doamna Grassini.
Dragonetti.
Tarantela.
Viotti.
De ndat ce m-am rentors la Londra, domnul de Boigne m-a dus n
Scotia. Voia cu orice pre sa ma ndeprteze de familia mea. Ne-am oprit n
Westmoreland, la sir John Legard, care s-a artat pe ct de afectuos, tot pe att

de amabil fata de mine. M-am bucurat foarte mult ca am avut prilejul s-1
revd, n Scotia, am fost primita ca unul de-ai casei de ctre ducele de
Hamilton. Am petrecut o buna bucata de vreme n casa lui, am asistat
mpreuna cu fiicele sale, la cursele de cai de la Edimburg, precum i la toate
serbrile pe care le-au dat. Nu stiu care din ele a observat ca semnm cu un
portret al reginei Maria Stuart, aflat n palatul din Holyrood. Vorba a trecut din
gura n gura, gazetele au difuzat-o i ele, i aceasta asemnare, adevrat sau
falsa, m-a fcut sa devin att de cunoscuta, nct la curse sau n diverse locuri
eram tot timpul urmrit de o droaie de oameni care daca e sa spun adevrul
nu ma deranjau deloc, ba dimpotriv, chiar mi fceau placere. Din remarcile
pe care le auzeam i le rasauzeam, rzbtea o puternica afeciune pentru our
queen Mary .
Am vizitat castel dup castel, primiti srbtorete peste tot. Scoienii sunt
oameni ospitalieri. De altfel, fusesem la moda, la Edimburg, i cine n-a trit
n societatea serioasa a insularilor britanici nu-i da seama ce importanta au
aceste doua cuvinte: la moda. Domnul de Boigne fu mai putin posac ca de
obicei. Aristocraia cnd avea avere i tria pe picior mare i impunea, i
vznd ct de frumos eram primita peste tot, ncepuse a se purta mai bine cu
mine. Una peste alta, aceasta cltorie a constituit unul dintre cele mai plcute
momente din tinereea mea.
Rentorcndu-ne la Northumberland, ne-am oprit la Alnwick, acea
reedin a ducilor de Northumberland, att de frumoasa i cu un att de bogat
trecut istoric. Stpnii ei au avut bunul gust de a o pastra aa cum era, ceea ce
n-o fcea sa fie chiar prea comoda, n ciuda luxului fiecreia dintre odi.
Odinioar, ducii de Northumberland sunau dintr-un clopot mare ca s-i
anune vecinii ca se aflau la Alnwick i ca hall-ul era deschis tuturor
musafirilor care doreau sa le onoreze masa. Acest gen de invitaie a fost, cu
timpul, nlocuit de alte obiceiuri. Totui clopotul continua sa sune o data pe an,
n ajunul sosirii ducilor la Alnwick, i respectul englezilor pentru vechile
obiceiuri este att de mare nct toi vecinii, pe o distanta de zece mile de jur
mprejur, ddeau curs acestei invitaii, n ciuda egalitii pe care o propaga
legea, Anglia este singura tara din lume care se mai supune i acum cutumelor
feudale care, n general, vad ca plac. Azi, dup treizeci de ani de cnd 1-am
auzit prima oara, n-a ti sa va mai spun daca acest clopot din Alnwick mai
suna i acum.
Dup Alnwick, am poposit la mreaa reedin a lordului Exeter, cldita
de cancelarul Burleigh, sub domnia reginei Elisabeta. Lordul Exeter tocmai se
recstorise, aa ca tot castelul era n srbtoare. Nimeni nu se mai gndea la
prima doamna Exeter a carei via fusese un adevrat roman. Ultimul lord
Exeter l avea motenitor pe nepotul sau Cecil, care, dup o existenta mult prea

mondena, ajunsese, la treizeci (je ani, un blazat. Avea un chip frumos, era
detept, talentat, dar se plictisea de moarte. Unchiul sau l ndemna ntruna sa
se nsoare. Dar el cunoscuse prea bine lumea, trise cu o droaie de femei i
nelase prea multi brbai, aa ca nu mai voia sa mai sporeasc n nici un fel
numrul celor ncornorai. Pe scurt, devenise excentric. aa li se spunea, pe
atunci, brbailor la moda, plictisii i blazai, crora mai trziu li s-a spus
dandys.
n aceasta proasta dispoziie, a plecat deci ntr-o buna dimineaa, singur
la Burleigh Hali, doar cu un cine, un creion i un bloc de desen, dorind sa
colinde pitoreasca tara a Galilor. Dar cltoria lui se mpotmoli. Ajuns ntr-un
sat, la treizeci de mile de Burleigh, fu reinut acolo de farmecele unei rncue,
fata unui fermier din partea locului. Fara era frumoasa i istea. Sotia
pastorului, care inea foarte mult la ea, se ocupase ndeaproape de educaia ei.
Fata era podoaba ntregului sat, care se mndrea grozav cu ea. Ce mai, toat
lumea o lauda cu gura pn la urechi pe frumoasa i istea Sarah Hoggins.
Domnul Cecil se ndrgosti nebunete de aceasta frumusee rustica; vrnd
neaprat s-1 ndrgeasc, se ddu drept pictor, dar adug imediat ca avnd
unele mici economii, i-ar fi plcut sa se stabileasc la tara i sa devina fermier,
daca ea ar consimi s-1 ia de brbat. Cumpr deci o ferma prin mprejurimi
i se nsura cu fata, cu numele lui adevrat de Cecil.
Trecur astfel zece ani. Doamna Cecil se ocupa de ferma. Sub pretextul
ca se duce s-i vnd schiele i sa capete comenzi, domnul Cecil pleca destul
de des de acas. Cnd se napoia, aducea ntotdeauna o suma de bani menita
sa mbunteasc traiul doamnei Cecil i s-o ajute s-i pstreze ntietatea n
sat, avnd nsa grija sa nu sara niciodat peste cal, i s-i dea mai mult dect i
ngduia situaia ei de mica fermiera. Femeia nscu trei copii i nu se ndoi o
clipa de Poziia sociala a brbatului ei. n sfrit, lordul Exeter, omul cel mai
mndru, care n-ar fi iertat niciodat nepotului sau o asemenea cstorie, muri.
Domnul Cecil, acum marchiz de Exeter, se napoie n sat, unde petrecu cteva
zile. Cum n acel moment, sotia sa nu prea avea de lucru la ferma, i propuse o
mica plimbare, ca sa se mai destind. Ea consimi cu bucurie. Unde nu s-ar fi
dus ea cu Cecil? El nchirie un bidiviu zdravn, i puse o sa n spinare i o
perna legata bine pe care fermiera se aez comod, la spatele soului ei,
mergnd aa cum mergeau pe atunci toate persoanele de categoria lor. Cecil i
arata sotiei sale o mulime de locuine frumoase, pe care femeia le admira
ndelung. In sfrit, a treia zi, ajunser la Burleigh unde intrar n parc.
Intrarea e ngduita oricui? ntreba femeia.
Noua, da. M-am gndit sa te fac stpna acestui parc. Ce-ai zice de
aa ceva?
O, as primi cu draga inima.

 Dar castelul i-ar plcea?

Ma mai ntrebi?
Tot discutnd astfel, strbtur tot parcul. La sfrit ea spuse:
Baga de seama, Cecil! Gluma e gluma, dar uite ca ne-am apropiat prea
mult de casa i acui or sa ias slugile sa ne alunge cu mturoiul!
O, n-ai nici o grija, draga mea, n-o sa ne alunge nimeni.
Se oprir la usa castelului, unde i ateptau o droaie de valei aezai la
rnd.
Lat-o, le spuse el, pe stpna voastr, lady Exeter! Sa ascultai de ea,
aa cum ascultai de mine!
Da, milord!
Intrnd n vestibul, Sarah care credea ca viseaz i veni n fire cnd
i vzu copiii elegant mbrcai, aruncndu-se de gtul ei. Copleit, czu n
braele soului ei.
Draga mea Sarah, iat, n sfrit, cea mai frumoasa zi din viaa mea!
Oh, iubitul meu, sunt ntr-adevr fericita! Striga ea.
Ar trebui sa ma opresc aici. Dar contiina ma obliga sa duc povestea
pn la capt. Domnul Cecil i gsise nevasta adorabila, atta vreme ct
sttuse la tara, unde era ntr-adevr cea mai frumoasa femeie din sat.
Transportata pe o alta scena, ea i pierdu ncrederea n sine i n gratiile ei
naive; nemaisim-tindu-se la largul ei, deveni stngace i ridicola, ncet, ncet, i
pierdu acea prospeime a frumuseii care motivase nebunia domnului Cecil de a
o lua de nevasta. Doamnele din nalta societate, care regretau strlucit situaie
pe care le-o rpise, ncepur a o fichiui cu ironiile lor. La nceput, lordul Exeter
se simi ofensat, apoi mniat, mhnit, iar pn la urma, ncurcat. Pentru a
evita unele scene penibile, nu mai voi s-o ia cu el n lume, ncepnd s-o
neglijeze, nc i mai plcea s-o vad n casa lui, unde se refugiase, dar unde nu
se mai potrivea cu decorul. Biata femeie nu tia nici mcar sa porunceasc
slugilor. Neavnd ce face toat ziua, putina lectura care odinioar constituise
pentru ea o adevrat recreere, acum nu mai izbutea s-i umple timpul. Cel
mai nensemnat bilet pe care trebuia s-1 scrie era un adevrat supliciu, de
teama sa nu fac vreo greeal. Lordul Exeter angaja pentru fiicele sale o
guvernanta frumoasa, dorind ca ele sa fie educate cu totul altfel dect mama
lor. Lucrul era firesc, dar din pcate i fetiele i mama sufereau cumplit.
Schimbarea modului de viaa avu urmri mai nti asupra copiilor;
fetiele se ofilir i se mbolnvir. Pe scurt, n mai putin de trei ani, fermiera
fericita de odinioar, ajunsa o mare doamna, muri de mhnire, cu inima
zdrobita dup cum spun englezii fara ca lordul Exeter sa se fi purtat rau cu
ea, ci doar prin fora mprejurrilor. Vedei deci ca nu te poi smulge din locul

unde te-ai nscut i dintre oamenii ntre care ai crescut, fiindc, aidoma florii
transplantata n alt pmnt, te ofileti i pieri.
La putin timp dup ce m-am ntors de la Londra, domnul de Boigne mi
spuse ca vnduse casa n care locuiam ai ma obliga sa stau ntr-un hotel foarte
sclivisit. Apoi ma anun ca avea de gnd sa prseasc Anglia i sa ma lase n
grija prinilor mei. n fond, lucrul mi convenea, desi eram totui destul de
necjit sa ma vad iari discutata de lume. A plecat ntr-o iarna, n toiul unui
concert la care invitase cinci sute de persoane; faptul bineneles ca a fost
comentat de toate gazetele i n toate saloanele. Nu mai eram att de naiva,
nct sa cred n bunvoina semenilor mei i-mi ddeam perfect de bine seama
ca situaia mea era foarte dificila. Desi m-a costat enorm, m-am oferit s-mi
nsoesc brbatul. El nsa m-a refuzat categoric, dar cel putin de data asta neam desprit fara scandal i am continuat sa ne scriem. M-a lsat ntr-o
situaie materiala destul de modesta, dar satisfctoare pentru a trai n
societatea pe care o frecventam. Avu totui bunul simt de a-mi da un ordin
scris, ctre bancherul sau, indicndu-mi suma pe care nu aveam voie s-o
depesc i pe care n-am depit-o niciodat. Aceasta situaie a durat doi ani,
doi ani despre care mi aduc aminte ca au fost cei mai linitii din viaa mea.
Duceam o existenta foarte modesta. Tata era n deplintatea sntii sale fizice
i psihice i se ocupa tot timpul de fratele meu i de mine. Am nceput sa ne
reluam lecturile i studiile i sa ducem o via foarte raional. Fratele meu
avea i el o voce foarte frumoasa, aa ca adesea cntam mpreuna. Mai veneau
i alti amatori, printre care trebuie neaprat s-1 pomenesc pe ducele de
Berry1. Acesta se stabilise la Londra unde ducea o via prea putin demna de
rangul sau i nc i mai putin demna de necazurile care-1 asaltau din toate
prile. Societatea lui obinuit era cea a femeilor creole fata de care i
permitea unele gesturi cam prea familiare. Lucrurile nc ar mai fi mers de
bine, de rau, daca s-ar fi petrecut n mediul francez, dar, din pcate, se
ndrgosti de o englezoaica de moravuri uoare, care-1 tra la curse, n trsur
ei, i pe care o nsoea mai tot timpul la Opera, unde se aez la parter, alturi
de ea. Uneori, cnd mulimea l nghesuia prea tare, lasa orice ruine la o parte
i se refugia n loja mea sau a altora. La ieire, o auzeam nsa pe demoazela sa
care striga ct o inea gura: Berry! Berry!, cernd n felul acesta sa le vina
trsura.
1 Charles, duce ele Berry (1778 1820), cel de al doilea fiu al lui Carol al
X-lca, cstorit cu Maric-Carolinc de Bourbon-Sicilc, fiica lui Francisc I, regele
Celor doua Sicilii. Ducele de Berry a murit tnr, asasinat de un oarecare
Louvcl.
Ducele de Berry o lua adesea razna n discursurile sale, de altfel la fel ca
i n faptele sale, lsndu-se mult prea des prada mniei, dovada ca nu era

ctui de putin stpn pe sine. Astea erau cusururile. Acum va voi arata i
reversul medaliei. Ducele de Berry era inteligent, amabil, bun i vesel; era
darnic, generos i totui destul de chibzuit. Cu un venit mediocru, pe care l
primea din partea guvernului englez i cu nite gusturi cam prea costisitoare,
n-avea totui nici mcar un sol datorie. Atta vreme ct avea bani, punga i era
deschisa ct mai larg cu putin, ajutnd n dreapta i-n stnga; cnd nu mai
avea un sfnt, se lipsea de tot pn n clipa cnd punga i era din nou plina. Cu
toate ciudeniile sale, era un om de treaba. Cred ca ar fi fost un suveran foarte
primejdios, desi era singurul din familia sa n stare de acte generoase. Cu toate
ca mi-e greu s-o spun, ma vad totui obligata sa mrturisesc ca nu era prea
curajos. Nu pot concepe acest lucru, fiindc nsuirea asta prea anume fcut
pentru el, caci i scpau tot timpul expresii dovada unor sentimente deosebite
care i-ar fi plcut pn i lui Henric al IV-lea. Daca totui a dat dovada de
slbiciune lucru ce nu poate fi pus la ndoiala apoi acesta este rezultatul
educaiei deplorabile a prinilor notri. Fratele lui, mai putin distins dect el,
sub toate aspectele, a scpat totui de aceasta trista fatalitate. Legea privind
datoriile fcute n strintate expirnd, i contele de Artois plictisindu-se att la
Edimburg ct i n mprejurimile sale, se ntoarse i se stabili la Londra. Numai
ca n timpul ederii sale n Scotia, n jurul lui se petrecuser mari schimbri.
Contele de Artois era, de multi ani, foarte ataat de doamna de Polastron. Ea l
iubea cu patima, dar nu pentru ca era ce era. Caci datorita influentei exercitata
de ea a jucat printul acel rol att de putin onorabil n timpul Revoluiei.
Locuind, n mod public, la el, aceasta legtur devenise un lucru att de
obinuit, nct ncetase de fnult sa mai scandalizeze pe cineva.
De ndat ce sosise la Holyrood, contele de Artois, care nu era ctui de
putin credincios, se vzu inoportunat de zelul cu care catolicii din Scotia se
strduiau s-i ofere slujbe peste slujbe, pe la diverse biserici. La nu stiu ce
mare srbtoare se, xvazu obligat la insistentele lor sa strbat douzeci de
mile pentru a petrece cinci sau ase ore n capela nu stiu crui mare senior din
inut. Plictisit de moarte de astfel de corvoada, dori sa aib un duhovnic care
s-1 reprezinte. Doamna de Polastron i scrise doamnei de Laage s-i caute un
preot care sa tie sa fac o slujba, dar sa fie de proveniena foarte modesta ca
sa nu aib pretenia sa fie poftit n salon, contele de Artois dorind ca
duhovnicul sa stea la masa cu valeii sai. Doamna de Laage se adresa domnului
de Sabran, iar acesta i rspunse:
Treaba e ca i rezolvata, am gsit un preot modest, biatul unui portar
de-al meu. E tnr i destul de chipe; sunt sigur ca nu va face nici un fel de
mofturi, fiindc nu e tipul de om de care sa te jenezi.

Apoi i se explica tnrului abate Laii aa se numea -despre ce anume

era vorba. Cum el accepta cu bucurie, l fcur pachet i-1 trimiser la
Edimburg unde ncepu a-i face meseria.
Ducesa de Guiche dup cteva aventuri sfri prin a se ataa foarte
serios de domnul de Riviere, simplu scutier al regelui. Libertatea din timpul
emigraiei l ajutase sa se apropie de ea: de altfel i era foarte devotat. Ducesa
prsise Polonia, unde sttea cu tatl ei, ducele de Polignac, venise la Londra,
fusese trimisa n Franta de contele de Artois pentru a lua legtura cu Primul
Consul, eua, trecu n Germania, de acolo napoi la Londra i pn la urma
ajunse la Holyrood, destul de bolnava. Cum boala se nruti, domnul de
Riviere ddu fuga la ea. Pn la sosirea acestuia nsa, tnrul abate Laii nu-i
pierduse vremea de pomana. Ctigase ncrederea ducesei i acum o manevra
cum voia el. Domnul de Riviere nu fu admis dect ca sa vad cu propriii sai
ochi schimbarea survenita n sufletul bolnavei; fiindc de Riviere o iubea, fcu
tot ce-1 ruga ea, renuna la tot ceea ce i-ar fi putut displcea i fu primul care
adopta acel regim de viaa de o devoiune ridicola i meschina care a devenit
mai apoi tipica la Curtea restrnsa a contelui de Artois. Doamna de Guiche a
pit la fel. Doamna de Polastron, de fata la moartea verioarei sale, profund
impresionata de puterea de convingere a acelui preot, sj-a ncredinat inima i
sufletul abatelui Laii. Contele de Artois nc nu aflase nimic i totui, tot
regretnd-o pe ducesa de Guiche, i batea joc de sclifoselile tnrului popa i
de boscorodeala zicea el -a lui de Riviere, la moartea ducesei. Cam aa
gndea printul, cnd sosi la Londra. Starea doamnei de Polastron, bolnava de
piept, se nruti; i aa cum se ntmpla de obicei, n aceasta boala, doamna
avu unele capricii destul de costisitoare. Nemaiajungndu-i banii, domnul du
Theil, intendentul contelui de Artois, inventa un sistem nou de a spori
veniturile stpnului sau. Cum primea destul de des emisari din Frana, se
gndi i recurse la un plan, destul de ingenios: rspndi zvonul unei rscoale
ce se pregtea n Vandee i n Bretania, izbutind astfel sa smulg cteva mii de
lire sterline de la guvernul englez. Ddu doua sau trei sute de lire unui
nenorocit, care fu mai apoi mpuscat, undeva, pe coasta engleza, iar capriciile
doamnei de Polastron nghiir restul. Nu stiu daca printul s-a pretat la toat
aceasta escrocherie; sunt nsa sigura ca a nchis ochii i a tolerat-o, fiindc
aceasta manevra repetndu-se de trei ori ntr-o luna, era cu neputin ca el sa
nu tie nimic; domnul Windham, care a descoperit nelciunea, a i avut de
altfel o discuie destul de aprinsa cu el. Bineneles ca toate aceste amnunte
le-am aflat de la domnul Windham. aa ca secretul n-a mai fost secret.
Emigranii francezi din Anglia ncepuser a se obinui cu ideea ca trebuie s-i
nsueasc banii acestei tari, prin orice mijloace.

Doamna de Polastron se stingea ncet. Contele de Artois i petrecea toat

ziua lng ea. Casele de nchiriat din Londra sunt prea mici ca sa poi locui
mpreuna cu cineva, dar cei doi stteau pe aceeai strada, n fiece zi, la prnz,
cpitanul grzilor sale l nsoea pe conte pn la usa doamnei de Polastron.
Venea apoi s-1 ia la cinci i jumtate, pentru masa, ai-1 aducea ndrt la
apte, unde rmnea pn la unsprezece noaptea. Acele lungi ceasuri din zi i
din noapte le petreceau w doi. Doamna de Polastron care nu putea vorbi prea
mult fiindc obosea repede l ruga s-i citeasc ceva din crile sfinte. La
nceput, aceasta treaba o fcu printul, dar, cu timpul, fu lsat n seama
abatelui Laii. Acesta, dup ce citea ce avea de citit, ncepea sa comenteze
textul. Contele era mult prea mhnit ca sa nu asculte, chiar cu oarecare
respect, cuvintele ce preau s-o liniteasc mult pe bolnava. Pn la urma,
izbuti s-1 converteasc i pe el, i nc att de deplin, nct doamna, nainte
de a-i da duhul, l apuca pe print de mna i punnd palma acestuia n palma
abatelui, i spuse acestuia din urma:
Printe, iata-1! i-1 ncredinez, te rog sa ai grija i sa veghezi asupra
lui! Apoi, adresndu-se printului, i spuse: Dragul meu, urmeaz ntocmai
nvturile abatelui ca sa fii i tu tot att de linitit ca i mine n clipa n care
vei veni sa ma ntlneti!
n odaie se aflau o mulime de persoane care fuseser de fata la aceasta
scena, ntre alii, cavalerul de Puysegur care mi-a i povestit-o. Apoi doamna de
Polastron i lua rmas-bun de la toat lumea, fara sa sufle o vorbuli despre
scandalul pe care-1 iscase felul ei de via. Pe urma adormi: nu mai rmaser
lng ea dect printul i abatele. Peste putin se trezi, i lua doctoria, apoi
muri. Abatele nu-i pierdu vremea cu fleacuri; l tr dup sine pe contele de
Artois la biserica din King-Street, l tinu acolo cteva ceasuri, l spovedi, iar a
doua zi l mprti, ncepnd din acel moment, ncepu a-1 domina n aa
msur, nct numai ct se uita la el i-1 i fcea sa schimbe imediat vorba.
Laii ncetase sa mai mnnce cu valeii nc de cnd plecase din Edimburg;
acum nu numai ca mnca la masa printului, dar acesta i schimbase i
atitudinea fata de el. Din foarte liber cum fusese, devenise de o rigoare extrema.
Domnul de Riviere, care se abinuse, din scrupul, sa devina i el astfel, i se
altura i ncepu s-i tina hangul. Contele de Artois, el nsui stnjenit de
schimbarea sa, se bucura nespus ca izbutise sa fac un prozelit i sa intre
amndoi pe aceeai poarta ce urma s-i scoat pe drumul pe care-i
propuseser s-1 urmeze mpreuna, cu aceeai fervoare, nainte ca boala
doamnei de Polastron s-1 absoarb cu totul pe conte, acesta mai ieea din
cnd n cnd n lume. Cel mai des l ntlneam la doamna Harington, unde mi
petreceam vremea. Sttea adesea de vorba cu printul de Galles si, desi situaiile
lor erau att de deosebite, contele de Artois i domina mai ntotdeauna ruda

engleza. Avea o atitudine att de nobila, era att de politicos i de mare senior,
nct bietul print de Galles narea a fi doar o caricatura a lui. Avea i englezul
maniere frumoase, dar acestea erau doar simple maniere, dobndite prin
educaie, pe cnd cele ale contelui erau nnscute. La fel i chipul sau care
desi poate mai putin frumos dect cel al englezului avea mult mai multa
demnitate i gratie. inuta, vesmintele, felul de a intra sau de a iei din camera,
toate acestea erau incomparabile, mi aduc aminte ca odat, cnd sosi contele
de Artois i fcu o reveren n fata lady-ei Harington, ducele de Berry, care se
afla lng mine, spuse:
Ct trebuie sa fie de fericit ca arata astfel! Cu o asemenea nfiare,
ntotdeauna jumtate din treaba e ca i fcut!
Era o gluma, dar, n fond, avea dreptate. Adevrul e ca n epoca aceea,
contele de Artois arata minunat, mult mai bine chiar dect arata n tineree. Pe
vremea aceea nu frecventa societatea franceza. Primea, din cnd n cnd, pe
unii oameni i oferea cte o masa. n ziua de Anul Nou, de Sfntul Ludovic, de
sfntul Carol, femeile i scriau. El trimitea tuturora cte o carte de vizita i le
vizita pe cele pe care le cunotea. L-am vzut, astfel, de trei sau de patru ori, la
mama acas, dar de la distanta. Noi n-o frecventam pe doamna de Polastron,
iar aa ceva nu se putea ierta.
Am vorbit mai nainte de salonul lady-ei Harington. Era singurul unde
lumea buna se aduna destul de des sigur, nu fara a fi invitata dar ntr-un
mod mult mai apropiat i mai plcut dect la celelalte. Lady Harington fcea
cte treizeci de vizite ntr-o singura diminea i lasa la usa persoanelor vizitate
invitaia de a pofti, seara, la ea. Drumurile odat isprvite, strbtea de mai
multe ori Bond Street i-i culegea pe cei care se plimbau pe acolo. Aceasta
treaba se repeta de trei-patru ori pe sptmn si, cum societatea era mai
ntotdeauna aceeai, sfri prin a alctui un fel de coterie. Instinctul meu de
sociabilitate franceza ma ndemna sa prefer alte cercuri Pe care le ntlneam n
alte case. Dar lady Harington ma copleea cu ateniile i apoi ma sinteam
nemaipomenit de bine la ea.
n casa ei m-am mprietenit cu lady Hester Stanhope care, mai apoi, a
jucat un rol att de bizar n Orient. Lady Hester era fata surorii domnului Pitt,
pe care ciudeniile soului ei, lordul Stanhope, o fcuser sa moara de
mhnire. Aceleai ciudenii o aruncaser pe fata ei mai mare n braele
spierului din satul ce se nvecina cu castelul Stanhope. Domnul Pitt, pentru a
o scpa pe lady Hester de o soarta asemntoare, o luase la el. Fcea onorurile
unei case srccioase pe care bruma de avere cu care plecase de acas abia i
ngduia s-o tina. n momentele cnd nu putea primi pe nimeni, domnul Pitt
fcea pe doamna de companie a nepoatei sale, rmnnd, cu o nesfrit
complezenta, pn la patru sau cinci dimineaa la nite baluri unde se plictisea

de moarte. L-am vzut, adesea, aezat ntr-un colt i ateptnd cu o rbdare

demna de lauda ca lady Hester sa se ndure i sa puna capt supliciului
bietului om.
Nu voi spune ce anume a determinat-o pe lady Hester sa se expatrieze,
pentru ca nu stiu. Am auzit totui optindu-se ca din pricina morii generalului
Moose, ucis n btlia de la Corogne; dar asta s-a petrecut dup plecarea mea,
iar eu nu vreau sa istorisesc dect ceea ce stiu dintr-o sursa absolut demna de
ncredere, n epoca despre care va vorbesc, lady Hester era o fata frumoasa, de
vreo douzeci de ani, nalta, bine fcut, iubind balurile, succesele de orice fel,
nu prea cocheta, avnd o nfiare destul de hotrt i nite idei destul de
bizare, care nu treceau totui dincolo de ceea ce s-ar putea numi originalitate.
Pentru o Stanhope (unde toi erau nebuni), fata era nsi ntruchiparea
nelepciunii.
Pe vremea aceea, cntam destul de des mpreuna cu doamna Grassini.
Era prima cntrea care fusese primita la Londra ca o persoana din lumea
buna, caci, la talentul cu totul deosebit pe care-1 avea, se mai adaug i o
frumusee uluitoare. Istea din fire, tia sa se comporte admirabil peste tot
unde era invitata. Ducele de Hamilton o introduse n societatea surorilor sale.
Contele de Fonchal, ambasador n portugalia, ddu n cinstea ci cteva serbri
grandioase la care toat lumea voi sa mearg. Nu numai ca era invitata la
concerte i la toate celelalte reuniuni, dar era poftita chiar i n unele cercuri
nchise. Actria excelenta, metoda ei de a cnta era admirabila. Ea e cea care a
pus n valoare vocea de contra-alto care aproape ca a alungat din teatru
sopranele, singurele apreciate pn atunci. Primul mare talent care a posedat o
asemenea voce, a adus o adevrat revoluie n muzica.
Muzicianul cel mai deosebit pe care 1-am ntlnit vreodat a fost
Dragonetti. Era, pe atunci, n apogeul prodigiosului sau talent cu care
dominase, ngenunchease, mblnzise daca ma pot exprima astfel acel
instrument uria i grosolan, numit contrabas, facndu-1 sa cnte
dumnezeiete. Scotea din cele trei strune groase ale acelui instrument, pe care
abia le atingea cu degetele, nite sunete uluitoare, ajungnd la o execuie care
aproape ca inea de domeniul miraculosului, mi amintesc ca, la sfritul unui
mare concert, dat la contele de Fonchal dup ce grosul invitailor plecase
am rmas un grup restrns, ca sa cinam. A nceput sa se vorbeasc despre
dansurile naionale i despre tarantele. Fiica ambasadorului nostru la Neapole
le dansa foarte bine, dup cum le dansasem i eu odinioar. Toat lumea ne
ndemna sa dansam. Viotti se oferi sa ne cnte, dar nu cunotea prea bine
melodia. Dragonetti o cnta, iar noi doua ncepurm sa jucam. Viotti ncepu a
cnta i el, iar Dragonetti l acompania. Cnd simirm ca nu mai putem
rsufla, ne aezarm. Viotti i isprvi sarcina lui de menestrel, improviznd o

variaiune ncnttoare. Dragonetti o repeta la contrabas. Violina ncepu o

variaiune mult mai dificila, dar celalalt o executa fara greeal. Atunci Viotti
striga:
aa va sa zic! Ia sa vedem daca mai poi repeta i asta!
Ai cnta cea mai dificila variaiune cu putin, pe care Dragonetti o
reproduse cu aceeai perfeciune. Aceasta ntrecere amicala continua spre
bucuria noastr pn n clipa n care Viotti, aruncndu-i vioara pe masa,
striga:
Ce vrei, ori are pe dracul n el, ori n contrabas!
Era, pur i simplu, uluit. Dragonetti n-a avut nici un predecesor, nici
pn n prezent pe careva n stare s-1 imite.
Capitolul VI Certuri ntre episcopi.
Cei treisprezece.
Moartea contesei de Rothe.
Regretele arhiepiscopului de Narbonne.
Rspunsul contelui de Damas.
Pozzo di Borgo.
Rivalitatea sa cu Bonaparte.
Edouard Dillon.
Calomnii despre Maria-Antoaneta.
Duelul.
Un cuvnt al contelui de Vaudreuil.
Pichegru.
Familia Polignac.
Moartea ducelui de Enghien.
Parasesc Anglia.
n urma rezultatelor Concordatului, lumea emigranilor francezi ncepu
sa se agite. Episcopii, care pn atunci triser n buna nelegere, ncepur a
se certa n legtur cu demisiile cerute de Papa. Episcopul de Comminges,
unchiul meu, i episcopul Barral din Troyes, devenir efii celor care li se
supuser. Alii erau condui de arhiepiscopul Dillon din Narbonne, i de
episcopul Bethizy, din Uzes. Animozitatea i ura dintre ei ajunseser n punctul
culminant. Cei care nu voiau s-i dea demisia ntruneau, la Londra,
majoritatea. Erau treisprezece i-i ziceau, cu mndrie, Cei treisprezece.
Doamna de Rothe, care-i pstrase intacta violenta, cu toat vrsta ei
naintata, nu vorbea despre ei dect numai sub acest nume. i fcea scene tatei
pentru ca acesta inea cu fratele sau i i-o spunea cu glas tare i fara ocoliuri.
Emigranii care doreau sa se rentoarc n Frana erau cei mai violeni n ceea
ce privete limbajul, urmrind astfel s-i ascund planurile, i n vreme ce-i
fceau bagajele, strigau ct i ineau bojocii mpotriva dezertorilor care o

terseser n ajun i mpotriva a tot ceea ce se petrecea n Frana, n aceasta

situaie, orice gnd, orice demers, orice vorba rezonabila prilejuiau adevrate
furtuni. Episcopii demisionari i fcuser la nceput planul dup ce dduser
ascultare Papei sa se tina tari pe poziie i sa nu se ntoarc n Frana. Dar
toi cei din jur le fcur viaa att de grea, nct nu mai putur tezista, i
aceasta poziie ddu o greutate deosebita unei scrisori prin care domnul de
Portalis i ruga sa vina n ajutorul Bisericii. Dup prima furie prilejuita de
plecarea unora dintre ei5 patimile se potolir si, Cei treisprezece nemaifiind o
majoritate, pentru ca unii plecaser, devenir mai putin violeni. Arhiepiscopul
din Narbonne i doamna de Rothe i reluar vechile obiceiuri i avur din nou
ncredere n tata, care era foarte ataat de ei. Nu ma pot abine sa nu vorbesc
despre moartea doamnei de Rothe. Biata femeie se afla pe ultima treapta a unei
lungi i dureroase boli, care avea ca urmare o completa disoluie a sngelui, i
ascunsese tot timpul suferina, fata de arhiepiscop, ca sa nu-1 tulbure i-i
fcea, n mod constant, onorurile salonului ei, pentru ca el sa nu simt nici un
fel de schimbare n jurul sau, nici un fel de plictiseala, n ultima zi a vieii sale,
l ruga pe tata sa vina sa mnnce la ea. Comesenii ei obinuii, episcopii,
trebuiau sa se duca sa ia masa la Wanstead, la printul de Conde1, iar ea nu
mai avea putere sa vorbeasc destul de tare ca sa fie auzita de arhiepiscop care,
cu vremea, surzise de-a binelea. Se servir stridii, care i plceau foarte mult.
Arhiepiscopul insista sa mnnce i ea: doamna de Rothe i fcu pe plac i
gusta una, apoi i spuse, cu glas abia auzit, tatlui meu, pe care-1 tutuia:
Draga de Osmond, te rog sa nu-1 lai sa se ntind prea mult cu masa.
Ma tem sa nu i-o tulbur!
Pe urma, ncepu sa discute despre unele lucruri care-1 interesau pe
arhiepiscop. Dup desert, arhiepiscopul obinuia sa treac n odaia sa. De
ndat ce acesta intra n camera lui, ea spuse:
Ah, draga de Osmond, de cnd ateptam acest moment, nchide usa de
la odaia lui, rsucete cheia i suna repede
n cteva clipe, i fcu apariia un servitor:
Trimite-1 pe Guillaume la domnul arhiepiscop s-1 tina de vorba, sa
fac ce-o ti, dar sa nu-1 lase sa vina aici!
1 E vorba de Louis-Joseph, print de Conde (1736 1818), unul dintre
primii Prini care au emigrat n 1789. n 1792, a organizat armata
revoluionar zisa armata 'ui Condc.
Aceste cuvinte fuseser rostite cu destula vioiciune; apoi, adresndu-se
tatei, i spuse abia optit:
La vrsta mea, emoiile nu mai fac doi bani, iar eu sunt pe duca
Nu credei ca ar trebui sa trimitem dup medic?

 Dragul meu, medicul nu ma mai poate ajuta! Mai bine trimite repede
dup un preot, e mult mai convenabil pentru arhiepiscop!
La zece minute dup ce-i poruncise tatei sa ncuie usa n urma
arhiepiscopului, btrna doamna de Rothe ncetase sa mai respire.
Arhiepiscopul ramase cu convingerea ca murise n somn. De altfel, 1-am i
auzit zicnd adesea:
Cea mai mare consolare a mea e sa stiu ca n-a suferit i ca nu i-a
putut prevedea sfritul!
Iat un gen de devotament de care numai o inima de femeie e n stare.
Arhiepiscopul o iubise pe doamna de Rothe; i era necesara, caci, o data
cu ea, pierdea o obinuin de peste cincizeci de ani, aa ca o regreta sincer, n
ziua n care o nmormntar, el veni la noi. n clipa sosirii era foarte tulburat;
asta nu-1 mpiedica nsa sa mnnce zdravn i cu pofta. Dup masa, gsi un
volum de Voltaire, care zcea pe o msu, ncepu sa vorbeasc despre relaiile
i despre certurile dintre ei, despre mpcrile, apoi despre operele lui, care
iscaser atta zarva cnd apruser. Ne recita un cnt ntreg din Fecioara,
poem care fcu cinste memoriei sale. Iat cum stiu brbaii sa regrete
persoanele care le-au consacrat ntreaga lor via. Asta se numete dup
mprejurri fie trie de caracter, fie resemnare.
Cam tot n acea epoca, ma aflam, ntr-o zi, la doamna du Dresnay.
Domnul de Damas (cunoscut sub numele de Damas cel galben), ataat pe lng
printul de Conde, fcu o diatriba legata de ultima violenta exercitata asupra
emigranilor ce se napoiaser n Frana. Doamna du Dresnay care totui nu
s-a ntors dect n 1814, dar care avea destul umor pentru a-i ngdui unele
impertinente i spuse destul de sec:
Domnule de Damas, cnd cineva e mbrcat att de elegant cum eti
dumneata acum, cnd ai o cabrioleta care te ateapt n fata uii mele, cnd
locuieti, eti hrnit i ngrijit aa cum eti dumneata la Wanstead, n-ai dreptul
sa strigi toile, mpotriva unor biei oameni care s-au dus sa caute oriunde
bucata de pine pe care n-o pot mnca aici!
Dar, doamna, e vina lor! Nu tii ce-a fcut regele pentru ei?
Nu stiu, nu stiu!
Doamna, le-a ngduit sa munceasc fara a se aduce prejudicii
rangului lor.
Am uitat sa va spun ca, nainte de a ma mrita, l vedeam foarte des pe
Pozzo1, acas, la prinii mei. Dup aceea, cumplita gelozie a domnului de
Boigne, care suspecta pe toat lumea, pn i pe tata, ba chiar i pe cinele
meu, mi-a interzis orice relaii sociale, aa ca nu mai vedeam lumea, dect ca
printr-o lanterna magica. De altfel, Pozzo sttuse vreme ndelungata la Viena,
unde fusese nsoit de lordul Minto, patronul i prietenul sau. Aceasta prietenie

luase natere n epoca n care lordul Minto pe atunci sir Gilbert Elliot fusese
vice-rege n Corsica i unde Pozzo i era consilier i ministru. Avea, de
asemenea, legturi foarte strnse i cu unchiul meu Edouard Dillon. Acesta din
urma comanda un regiment irlandez, n slujba Angliei, care ocupase Corsica.
Cnd forele britanice evacuar insula, Pozzo fu obligat sa plece, partidul
francez fiind n minoritate. De altfel, cred ca prea putin i pasa lui Pozzo, n
acea epoca, de partidul francez sau englez; el nu se interesa dect de partidul
din care nu fcea parte Napoleon Bonaparte. Cei doi veri se ndeprtaser unul
de celalalt. Dup foarte strnsa legtura dintre ei, din tineree, urmase o ura
crncena iscata de ambiie. Pe atunci, fiecare din ei nu urmarea dect sa fie
mare i tare n Corsica, lucru pe care nu-1 puteau izbndi dect daca unul din
ei l dobora pe ' Charles-Andre Pozzo iii Borgo (1764 1842), diplomat de'origine
corsicana, crc a intrat n slujba tarului Alexandru I, pe care 1-a determinat sa
participe la 'frngerea lui Napoleon Bonaparte.
Celalalt. Cred ca Pozzo n-a apelat la englezi dect numai pentru ca
Bonaparte s-a declarat revoluionar. Poate ca, dup asta, Pozzo o fi devenit ntradevr absolutist, dar n acea epoca era foarte liberal, ba as zice mai curnd
republican. Poate ca, pe vremea aceea, Pozzo se putea socoti rivalul lui
Bonaparte; dar aceasta idee, odat intrata n capul lui de corsican ncpnat,
nu 1-a mai prsit i a continuat sa se socoata rivalul varului sau chiar cnd
acesta a ajuns prim consul i mai apoi mprat. Era mult prea viclean pentru ai manifesta pe fata aceasta ura, dar ea clocotea n creierul lui i nu-i ddea
pace nici mcar o secunda. Cred ca s-ar fi dus i pn n fundul iadului daca
ar fi tiut ca gsete acolo dumanii lui Bonaparte de care avea atta nevoie, n
acea epoca, sttea mai mult pe la noi, trecnd n mod alternativ de la
descurajare i de la cea mai profunda tristee, la nite ndejdi exagerate i la
accese de o veselie nebuna, dar ntotdeauna spiritual, interesant, amuzant, ba
chiar i elocvent. Limbajul sau, cam ciudat i plin de imagini, avea ceva pitoresc
i neateptat care-i nflcra imaginaia, iar accentul lui strain contribuia i el
la originalitatea formei n care se exprima. Era un om extrem de plicticos.
Comportarea lui nu cptase nc acel aplomb, pe care i 1-au dat mai trziu
succesele obinute. ai apoi, erai mai putin ocat sa vezi un mic corsican care nu
tie sa se foloseasc de uzanele obinuite, dect s-1 vezi dezvluindu-i
comportrile grosolane n cadrul ambasadelor.
Edouard Dillon 1-a pus n legtur cu domnul de Artois. Pozzo i-a dat
imediat seama cam cu ce fel de om are de-a face i n vreme ce printul credea
ca se asigurase de un agent, Pozzo nu vedea n el dect un instrument de care
urma sa se serveasc n interesul, ambiia, sau, mai curnd, ura sa. Numai ca

acest instrument i se pru prea putin incisiv i ne mrturisi cu multa

amrciune de ct de putin folos i era aceasta relaie.
Edouard Dillon despre care v-am mai vorbit era fratele mamei. Fusese
multa vreme cunoscut sub numele de Dillon cel Frumos. Cronica acelor
vremuri 1-a desemnat ca pe unui din amanii pe care gurile rele i 1-ar fi
atribuit reginei.
Iat de fapt pe ce anume s-a bazat aceasta presupunere: gdouard Dillon
era deosebit de frumos, foarte fudul i deci foarte la moda. Fcea parte din
cercul intim al doamnei de Polignac i probabil ca adresa, din cnd n cnd,
reginei, cte unul din acele complimente pe care le primete, ndeobte, orice
femeie frumoasa, ntr-o zi, repeta alturi de ea figurile unui cadril pe care urma
s-1 danseze la balul urmtor. Dar iat c pali brusc i lein. Fu imediat
ntins pe o sofa, iar regina svri imprudenta de a-i pune mna pe piept ca sa
vad daca-i mai bate inima. Edouard i reveni. Se scuza pentru starea de
slbiciune pe care-o avusese i mrturisi ca, de teama de a nu ntrzia la ora
stabilita de regina, plecase din Paris fara sa puna nimic n gura, ca din
pricina ndelungatei suferine n urma unei rani pe care o cptase la cucerirea
Grenadei asemenea stri de slbiciune l apucau adesea, mai ales atunci cnd
nu mnca. Regina porunci sa i se dea o ceac cu supa, iar curtenii, geloi pe
succesul tnrului, i scoaser vorbe ca s-ar avea bine cu regina. Acest zvon fu
i nu fu crezut la Curte, n schimb fu crezut de ntreg oraul cnd, n ziua de
Sfntul Hubert, toat lumea l vzu pe tnrul Dillon strbtnd Parisul, n
caleasca cu opt cai a reginei. Adevrul e ca tnrul czuse de pe cal, la
vntoare, i-i rupsese, pentru a doua oara, braul. Cum nu se afla la fata
locului dect trsura reginei, ea porunci vizitiului s-1 duca acas pe unchiul
meu, apoi sa se ntoarc aa cum fcea de obicei cu trsura regelui, caci a ei
nu era dect de eticheta. Se prea poate ca multe din istoriile puse n seama
reginei sa fi fost neadevrate, dup cum se poate foarte bine i invers. Aiu, de
asemenea, ca unchiul avusese un duel care iscase destula vlva. Lund masa
la nu stiu ce ministru, un provincial, al crui nume 1-am uitat, i-a zis peste
masa:
Domnule Dillon, pentru ce sunt vasele acelea mici? Edouad, care
discuta cu vecina sa, rspunse sec:
Pentru ovz.
Am sa va trimit i nite paie de ovz, spuse celalalt care habar n-avea
ca vasele cu ovz erau o mncare la moda.
Edouard nu-i ntrerupse discuia, dar, dup-mas, i ddu ntlnire cu
provincialul, a doua zi destul de trziu, pentru ca nu-i plcea sa se scoale cu
noaptea n cap. Adversarul sosi la el la ora indicata. Dar Edouard nc nu

isprvise cu mbrcatul; i ceru scuze i continua sa se mbrace cu o grija

deosebita. Tot dichisindu-se, spuse:
Domnule, daca n-ai ales nc locul, as prefera sa mergem n pdurea
Vincennes. Iau masa la Saint-Maur i as vrea sa ajung la vreme
Cum, domnule dumneavoastr credei ca.
Sigur, domnule, dup ce isprvesc cu dumneavoastr, ma duc sa iau
masa la Saint-Maur; i-am promis nc de ieri acest lucru doamnei X.
Bnuiesc ca atta aplomb probabil 1-a intimidat pe bietul om att de
tare, nct s-a ales cu o lovitura serioasa de sabie, iar unchiul meu s-a dus sa
ia masa la Saint-Maur, aa cum fgduise; bineneles ca, a doua zi, toate
amnuntele au fost cunoscute de ntreg Parisul.
n epoca despre care va vorbesc 1803 Edouard, nemaiavnd de multa
vreme pretenia ca ar mai fi un brbat tnr, devenise un om de treaba, care se
comporta foarte la locul lui. Un englez, ntrebndu-1 ce se ntmplase cu
Dillon cel Frumos, el i rspunse:
A fost ghilotinat!
Era foarte spiritual i cunotea la perfecie toate dedesubturile vieii.
Fusese foarte ataat de contele de Artois, ca gentilom al Camerei nc de pe
vremea cnd acesta i alctuise propria sa Curte i continuase sa rmn
foarte apropiat de el, desi nu fusese niciodat poftit la masa lui. Regimentul
irlandez pe care-1 comandase l solicitase vreme de civa ani. Mai trziu, l
ncredinase fratelui sau Frank Dillon, fostul sau locotenent-colonel. Apoi se
nsura cu o creola din Martinica, a carei avere considerabila i ngdui sa aib o
casa pe msur, la Londra, unde att contele de Artois ct i ceilali prini luau
adesea masa. ntr-una din zilele anului 1804, ma aflam si. Eu la una din aceste
mese, mpreuna cu contele de Vaudreuil. Bonaparte tocmai se declarase
mprat, nelnd astfel speranele pe care emigranii i le fcuser n legtur
cu planurile sale burboniste. Nimeni nu discuta dect despre ansele pe care
mai toi le pierdeau datorita acestei mriri. Unii socoteau ca ar f, putut ajunge
mareali ai Franei, alii, cavaleri ai diverselor ordine, cte unii socoteau ca ar fi
putut ajunge chiar conetabili! n sfrit, domnul de Vaudreuil ridicndu-se,
ntorcndu-se cu spatele spre emineu i sltndu-i poalele jiletcei, ne spuse
pe un ton doctoral:
Ati ce-mi dovedete asta? Ca, n ciuda reclamei pe care ne strduiam
s-o facem acestui Bonaparte, nu-i altceva dect o pramatie nendemnatica!
Ma abin de la comentarii. Dup pacea de la Amiens, domnul de Boigne
se duse n Frana i ncepu a ma zori i pe mine sa vin dup el. n afara de
faptul ca nici nu ma gndeam sa plec, socoteam ca aveam motive destul de
temeinice sa ma aflu cat mai departe de o tara sortita unor noi catastrofe.
Atiam ca se pregtea o noua rsturnare a regimului i ca n fruntea acestei

intrigi se afla Pichegru. Nu el ne mrturisi aceste indiscreii; Pichegru era

prudent i dibaci. Tria singur, lipsind adesea din Paris, ca sa reapar pe
neateptate pretextnd ca fcuse un drum complet lipsit de importanta i dnd
tot timpul impresia unuia care, neavnd ce face, tia frunze la cini, ntr-o zi,
pleca n periculoasa sa expediie; din nefericire pentru el, trebuia sa fie urmat
de domnii de Polignac. Acetia nsa acionara n mod diferit. Fcur o suta de
vizite ca s-i ia rmas bun, i luar adio de la toat lumea, angajndu-se sa
fac diverse comisioane cunotinelor, la Paris, artnd lista persoanelor care-i
ateptau i care probabil ca nu se ndoiau ca vor reveni. Procedar astfel n
ndejdea ca, dup atta publicitate, cltoria lor n-avea sa para ciudata; n
plus, mrturisir ca plecau n taina. Asta era felul lor de a conspira.
n ajunul plecrii, am luat masa mpreuna cu ei, la tara, la Edouard
Dillon. Ca sa ne ntoarcem, trebuia sa strbatem o mica landa sau comuna.
Domnii de Polignac erau calare; se oprir n comuna, amuzndu-se, timp de un
ceas, sa opreasc toate trasurile care aveau drum pe acolo. Bineneles ca o
oprir i pe a mea. Pretindeau banii sau viaa, apoi se ndeprtau rznd cu
hohote, susinnd ca de fapt se pregteau pentru treaba pe care urmau s-o
fac. A doua zi, aceasta trsnaie nveseli ntreaga lor societate. Asemenea
nerozii n-ar merita sa fie pomenite, daca ele n-ar arata firea acelui Jules de
Polignac, funesta pn i tronului. Desi foarte tnr pe atunci, onoarea unei
asemenea comportri i aparinea n ntregime. Fratele sau Armnd, tot pe att
de dobitoc pe ct de prost era Jules, s-a lsat ntotdeauna cluzit de el. aa ca,
nu peste mult, am aflat de arestarea celor doi conspiratori, iar foarte curnd
dup asta, de moartea ducelui de Enghien. Tatl sau a fost trebuie sa spun
distrus; mai ales ca a aflat vestea ntr-un mod ngrozitor. Domnul duce de
Bourbon ncetase sa mai locuiasc la Vanstead, minunatul castel pe care
printul de Conde l nchinase n mprejurimile Londrei; caci desi se luptase cu
curaj, n armata zisa a lui Conde, altea sa nu-i neglijase deloc afacerile
pecuniare, n aa fel nct ajunsese cel mai bogat dintre toi prinii emigrani.
Fiul sau, nepu-tndu-se mulumi cu viaa ordonata de la Vanstead, sttea mai
tot timpul la Londra, ntr-un mic apartament, cu un singur valet care-i era
foarte ataat nc de pe vremea cnd era copil. Ora dejunului sau sosi, iar mai
apoi trecu, l suna pe Gui o data, de doua ori. Neprimind rspuns, intra n mica
buctrie i-i gsi valetul, cu coatele sprijinite de masa, cu capul n mini, cu
ochii n lacrimi, i cu o gazeta n fata lui. Cnd i zri stpnul, valetul fcu
gazeta mototol, ncercnd s-o ascund. Domnul duce de Bourbon i lua imediat
jurnalul din mna i astfel citi trista veste a asasinrii fiului sau1. Dup doua
ceasuri, cnd sosi printul de Conde, i gsi fiul tot n buctrie, de unde Gui
nu-1 putuse smulge cu nici un pre i unde nu voia sa lase pe nimeni sa intre.
Printul de Conde l lua cu sine la Vanstead. ngrijit de doamna de Reuilly, fiica

sa naturala, pe care doamna de Monaco, devenita prinesa de Conde, o cretea,

izbuti sa se mai liniteasc. Aceasta durere crncena, nsoit de accese de
furie i de strigate de rzbunare, mi s-a prut cel mai sincer i mai autentic
moment din viaa fada a ducelui de Bourbon. Ct despre emigrani n
1 E vorba de Louis-Antoine de Conde, duce de Enghien (1772 1804),
care a emigrat n 1789. Bonapartc a pus mna pe el pe teritoriul german, 1-a
nchis la Vincenncs, apoi a poruncit sa fie mpuscat.
General i despre prini n particular, impresia pe care le-a fcut-o
aceasta moarte a trecut ciudat de repede. Numai din respect pentru printul de
Conde, contele de Artois s-a hotrt sa poarte doliu, i asta doar cinci zile,
socotind ca i aa i fcuse un mare hatr. Printul de Conde se pare ca judeca
i el la fel, caci veni n persoana la Londra pentru a-i mulumi contelui de
Artois. Vestea se mprtie luni. Ducele de Berry se abinu sa se duca mari, la
Opera, dar smbta, la reprezentaia urmtoare, i fcu din nou apariia.
Procesul lui Moreau1 lund sfrit i linitea nemaifiind tulburata n
Frana, m-am hotrt sa dau curs invitaiilor repetate ale domnului de Boigne.
Situaia mea era cam aiurea i eu mi ddeam foarte bine seama de acest lucru.
De la distanta, scielile lui plicticoase nu mi se mai parura chiar att de greu
de suportat i nu prea aveam motive temeinice sa refuz sa ma supun poruncilor
pe care domnul de Boigne avea tot dreptul sa mi le dea. Tocmai cumprase o
splendida locuina, Beauregard, la patru leghe de Paris, i ma ruga sa vin ct
mai repede. Prinii mei fgduir sa vina i ei, iar acest lucru izbuti sa ma
conving sa plec.
1 Jean-Victor Moreau (1763 1813), general francez aflat n fruntea
Armatei Rinului i Moscllei n 1796. nvingtor la Hohcnlindcn, a devenit rivalul
lui Bonapartc i a fost exilat pentru ca a dus tratative cu regalitii. Rentors din
America lr> Europa, a fost ucis n lupta de la Drcsda.
PARTEA A TREIA IMPERIUL Capitolul I Plecarea din Anglia.
Sosirea la Rotterdam.
Domnul de Semonville.
Aederea la Haga.
Tabra din Zeist.
Vameii francezi.
Anvers.
Domnul d'Argout.
Domnul d'Herbouville.
Domnul Maluet.
Sosirea la Beauregard.
M-am mbarcat la Gravesend, n luna septembrie 1804, la bordul unui
vas olandez care mergea la Rotterdam i care era ncrcat cu untura de balena.

Pe drum, ne-a apucat o furtuna violenta; marea se burzuluise rau de tot, iar
vasul prea o biata coaja de nuca. Valurile, care treceau peste el, intraser
pn n cabina mea, dup ce splaser bine butoaiele cu grsime, aducnd cu
ele un miros infect i ngreunnd i mai mult traversarea i aa destul de
dificila. Drumul fu lung, caci patronul meu, probabil un ignorant, trecuse de
gura fluviului Meuse, aa ca nu ajunserm la Brielle dect abia a patra zi.
Rzboiul fcea comunicaiile dificile; trebuise, cu orice pre, sa ma mbarc pe o
nava comerciala. Pacheboturile care fceau curse regulate nu mergeau dect la
Huum, pe coasta Suediei. Traversarea era foarte grea, iar drumul uscat, i mai
greu, ar fi fost aproape cu neputin de strbtut de o femeie tnr i singura.
Hrtiile cpitanului nostru purtau stampila sosirii la Emden; era o mica
frauda, pe care toi o tiau, dar pe care toi se prefceau ca n-o stiu. L-am auzit
pe seful vameilor, venind la bord ca s-i ntrebe pe cei care inspectau nava, n
timp ce el examina hrtiile:
Vasul vine din Grand-Emden, nu-i asa?
Da, domnule, din Grand-Emden.
Bun!
Ai-i ntinse comandantului hrtiile, fara nici un alt comentariu; caci
Grand-Emden, n argoul lor, nsemna Londra. Am scpat, fara prea multe
scieli, de vama. Am trimis pe careva la bancherul cruia trebuia sa ma
adresez i unde trebuia sa gsesc mpreuna cu scrisorile domnului de Boigne
paapoartele necesare pentru a-mi putea continua drumul; dar acesta nu
primise nimic. Lata-m deci singura cuc, ntr-o tara strin, fara un sprijin,
fara un sfat. Am scris Ia Paris la doi dintre unchii mei, care trebuiau sa se afle
mpreuna cu domnul de Boigne. Ma gndeam cu groaza ce voi face pn ce avea
sa vina rspunsul. Situaia mea la Rotterdam avea un aer de aventura, care-mi
displcea grozav. Daca comunicaiile ar fi fost mai lesnicioase, m-a fi rentors
la Londra. Bancherul ma sftui sa ma duc la Haga s-1 vad pe domnul de
Semonville care, atotputernic, mi putea facilita cltoria, mi amintesc ca acest
om era ntru totul de acord cu temerile mele n legtur cu ntreruperea
oricror legturi cu Anglia, unde-mi lsasem prinii.
Nu va tulburai totui, doamna; s-ar putea ca legtura dintre Anglia i
Olanda sa se ntrerup; dar treaba asta nu va dura dect cteva zile, dup care
legturile i vor relua cursul aa cum revine apa la matca; va asigur ca lucrul
nu va dura nici mcar o sptmn.
De ndat ce trsura mea a fost gata, m-am rentors la Haga. I-am scris
domnului de Semonville ca s-i cer o ntrevedere. El l trimise imediat pe
domnul de Canouville s-mi spun ca va veni personal la mine. Comportarea
domnului de Canouville ma cam sperie. Sub pretextul c-mi era var i poate
pentru ca eram tnr, singura i frumoasa, adopta fata de mine un ton cam

uuratic care nu-mi plcu deloc. Mi-am nsemnat n carnetul meu ca toi tinerii
din Frana erau mult Prea familiari, ridicoli i impertineni; de altfel, ma
ateptam la asta; ma ateptam sa nimeresc peste un domn de Semonville
Poruncitor, arogant, insolent i atunci toate prevederile mele de femeie foarte
tnr ar fi fost exacte. Dar iat ca domnul de Semonville sosi; era profund
ndurerat. Boala doamnei Macdonald o chemase pe doamna de Semonville la
Paris, dar n ajun, primise vestea ca biata femeie murise. Domnul de
Semonville i manifesta regretul de a nu ma putea gzdui n casa lui ndoliata.
Atotputernic n Olanda, puterea lui nu se ntindea i dincolo de granitele
acestei tari. Nu-mi putea da paaport dect pn la Anvers unde trebuia s-1
atept pe cel de la Paris. Ma ruga ca, deocamdat, sa mai rmn la Haga, unde
avea posibilitatea sa ma ajute. Discuia se prelungi, ncepnd s-mi vorbeasc
despre Monsieur; mi-am zis, n sinea mea, ca probabil vorbea despre Ludovic al
XVIII-lea, deci i-am rspuns ca regele nu se afla n Anglia.
Aiu foarte bine, mi-a zis cu blndee domnul de Semonville, dar eu nu
vorbesc despre rege, ci despre fratele sau, Monsieur.
M-am simit foarte stnjenita, fiindc n Anglia nimnui nu-i trecuse prin
minte s-i spun contelui de Artois Monsieur, aa ca era pentru prima oara
cnd auzeam pe cineva spunndu-i astfel. Domnul de Semonville mi vorbi apoi
despre sfritul tragic al ducelui de Enghien, cu o mhnire ce contrasta n mod
ciudat cu nepsarea de care ma lovisem dincolo de Canalul Mnecii. Am
nceput sa am ezitri n privina unor parerei ale mele de care, cu un ceas mai
nainte, fusesem att de sigura. Am ncercat s-mi vin n fire, zicndu-mi ca
domnul de Semonville era probabil altfel alctuit dect compatrioii sai. n ce
ma privea, nici eu nu mai tiam bine ce eram, poate englezoaica, dar n nici un
caz franuzoaic. Cunoscusem, la Londra, i ntlnisem n timpul traversrii
Canalului Mnecii, un oarecare domn de Navaro, un portughez ce se ndrepta
spre Rusia. Foarte amabil, i duse sotiei ministrului Portugaliei o scrisoare de
recomandare pe care o aveam ctre soul ei, i-i istorisi acesteia situaia dificila
n care ma aflam. Dup un ceas, drgu doamna de Bezerra veni la hanul
unde trsesem, ma lua la ea acas, ma opri la masa, iar seara ma pofti la
teatru, n loja diplomatica. A doua zi, ma plimba prin tot oraul; din acea clipa,
toat lumea buna din Haga se nghesui sa ma invite. Cred ca va dai seama n
ce hal trebuie sa se fi plictisit corpul diplomatic din Haga, ca s se bucure astfel
de sosirea, n miljocul lor, a unei femei tinere ce aducea n viaa lor monotona
un pic de variaie.
Contele de Stackelberg, meloman ncrncenat, descoperi ca eram o buna
muziciana, aa ca ma ruga sa cnt. Cum nu eram dect o pasare n zbor, prin
Haga, i-am satisfcut, cu prisosin, dorina. Cred ca n-am avut niciodat i
nicieri atta succes. Am avut bunul simt s-mi dau seama ca acest succes se

datora mai mult cadrului n care ma aflam dect meritelor mele. Totodat, am
neles ca nu trebuia sa lungesc prea mult ederea n acest ora. aa ca m-am
smuls din mijlocul acelor adoraii ale reprezentanilor ntregii Europe, i am
plecat sa vizitez oraul Amsterdam i restul Olandei. Trei sau patru dintre
tinerii ataai diplomatici i manifestar dorina de a ma nsoi. M-am opus
categoric, i buna mea prietena, Bezerra, le ddu de neles ca lucrul acesta nu
ma ncnta ctui de putin, n timpul ederii mele la Haga, am fcut cunotin
cu contele de Nesselrode, cunotin care mai trziu s-a transformat ntr-o
adevrat prietenie. M-am oprit la Harlem ca sa cumpr iasomie. Mi s-a propus
sa ascult orga din acest ora. Neavnd altceva de fcut, am acceptat. Am intrat
n biserica unde eram singura vizitatoare. Organistul nu se vedea, n schimb
muzica era, pur i simplu, divina; artistul era extrem de talentat, iar orga
magnifica. Muzica avea un ecou n lcaul destinat corului, ecou ce se propaga
n cele mai ndeprtate colturi ale bisericii. Nu eram obinuita sa ascult astfel
de muzica ce m-a impresionat att de puternic nct, pur i simplu, am plns.
Nu stiu daca acest lucru s-a datorat strii sufleteti n care ma aflam, dar stiu
ca niciodat nu ma mai simisem att de impresionata i n afara de ceasurile
care au rmas ntiprite n inima mea, datorita unor mhniri profunde nu
cred sa mai existe vreunul care sa ma fi micat mai puternic dect cel petrecut
n catedrala din Harlem.
La Amsterdam, am stat trei zile; m-am dus i eu ca toat Jumea, la
Brock, la Zaandam etc. Domnul Labouchere a dat -ln cinstea mea o masa; am
avut prilejul sa cunosc o prticic din societatea olandeza. Mi s-au artat o
mulime de curioziti, ceea ce nu m-a mpiedicat totui sa ma simt ncntata
cnd am prsit acest ora. Caci desi e un mare centru comercial, e teribil de
trist. M-am oprit apoi la Utrecht; am nchiriat o trsur ca sa ma duc sa vad
colonia morava i tabra pe care generalul Marmont o comanda n cmpia din
Zeist. Mi s-a prut ca acei frai att de fericii din povestea doamnei de Genlis
despre care mi aduceam aminte din copilrie aveau o nfiare palida, trista
i plictisita. Am cumprat cteva flecutee i negustorii au nceput sa se certe
ntre ei. Primul afirma ca obiectele sale erau net superioare obiectelor celuilalt,
fapt pe care cel de al doilea negustor l contesta cu trie. Am plecat foarte putin
edificata asupra calitii acelor lucruri, n schimb, am fost pe deplin edificata n
ceea ce privea aspectul taberei franceze. Nu de mult, vizitasem o tabr
asemntoare, n Anglia, dar aceea era departe de a prezenta un spectacol att
de strlucitor i de nsufleit ca tabra franceza; desi soldaii francezi nu aveau
o nfiare tot att de nfloritoare ca confraii lor englezi i nici nu erau tot att
de bine mbrcai. Am vzut apoi trecnd caleasca generalului Marmont, n
care se afla sotia acestuia, foarte gtit, cu parul ondulat i fara val pe cap.
Vizitiii aveau vestele acoperite cu galoane de aur; caleasca era aurita, dar

murdara i prost ntreinut. Echipajul cu doamna general cu tot mi se pru

din cale-afar de ridicol. M-am amuzat copios, mai ales ca totul era aa cum
prevzusem. Dup o absenta de zece zile, m-am rentors la Haga, unde am gsit
cteva scrisori de la unchiul meu. Domnul de Boigne care nu calculase bine
momentul sosirii mele plecase n Savoia. n aceeai zi, am fost anunat ca
paaportul meu se afla la Anvers. Am petrecut o seara ntreaga la doamna de
Bezerra ca s-mi iau rmas-bun de la toi cei pe care-i cunoscusem la Haga;
domnul de Semonville veni i el, ca de altfel toate mrimile olandeze, iar a doua
zi, am plecat.
mi era teama de severitatea vameilor i eram cu att j mai nfricoata
sa am de-a face cu funcionarii francezi cu ct j relaiile mele cu cei de la AllienOffice n momentul plecrii j din Anglia mi se pruse foarte dezagreabile. Or,
daca pn i englezii fuseser necinstii, ma gndeam cu groaza la ce ma
puteam atepta din partea funcionarilor francezi. E adevrat ca domnul de
Semonville mi dduse o scrisoare de recomandaie dar, cu toate acestea, cnd
am ajuns la primul post francez de control, inima mi batea sa se sparg. Ma
rugar, foarte politicos, sa poftesc n birou. Am intrat, urmata de cameristele
mele. Trsura era nregistrata ca venind de la Berlin. Daca ar fi fost a unei
englezoaice, ar fi trebuit sa fie confiscata, dar asa, n calitate de nemoaica,
puteam trece pltind, bineneles, o taxa extrem de piprata. In vreme ce-o
achitam, civa vamei tineri ncepur a admira, cu glas tare, trsura care era
foarte frumoasa.
E o trsur din Berlin, zise seful.
Da, domnule, uitai-v, scrie peste tot, zise unul din ei.
M-am nroit mai rau dect creasta unui cocos, cnd -urmarindu-le
privirile am vzut peste tot, imprimat cu litere mari: Patent London .
Vameii surser, iar eu am pltit suma ceruta pentru trsura nemeasc, n
timp ce seful nregistra i-mi elibera certificatele, un altul se ocupa de paaport,
unde-mi scria semnalmentele, lucru ce ma fcea sa nu ma simt n largul meu.
Aeful, ridicndu-i ochii de pe hrtie i observnd aceasta, i spuse slujbaului,
privindu-1 pe deasupra ochelarilor:
Scrie simplu: frumoasa ca un nger! Va fi mai scurt i mai putin
plicticos pentru doamna!
Un alt slujba ridica pe jumtate unul din burdufurile trsurii, fara nsa
a-1 mai cobor; i-am strecurat doi ludovici, drept baci. Intrnd n odaie, dup
cteva minute, slujbaul mi ntinse banii spunndu-mi cu cea mai mare
politee:
Poftii, doamna, cei doi ludovici pe care i-ai scpat adineauri, din
neatenie!

Ruinat, mi-am luat banii napoi, n sfrit, totul prea sa se fi isprvit,

spre marea mea satisfacie, cnd nu stiu cine observa ca biciul vizitiului meu
era englezesc, mi artar Ca pe mciulia de argint, cu care era mpodobit, scria
foarte c ar London; sigur ca-1 cumprasem din vreun loc unde negustorii
englezi erau admii conchiser vameii dar n Frana astfel de lucruri erau
prohibite i datoria nu le ngduia sa lase sa treac n tara lor nici un lucruor
de acest fel. O fcurm toi pe serioii, n aceasta ultima scena, desi era de tot
hazul, mi urar drum bun, dup care am plecat foarte mirata de a fi ntlnit o
att de mare i de spirituala politee, tocmai acolo unde nu ma ateptam dect
la grosolanii mpinse pn la brutalitate. Am intrat n aceste amnunte tocmai
pentru a arata n ce msur i pstraser emigranii care se credeau
persoanele cele mai rezonabile ideile absurde despre Franta creia, n fond, i
erau ct se poate de ostili.
Ajunsa la Anvers, am gsit la han un bilet de la domnul d'Herbouville
pe atunci prefect prin care ma anun ca paaportul meu era la el. Cum eram
ruda apropiata cu sotia sa, dduse ordin sa fie anunat de ndat ce voi sosi n
Anvers. Nici n-apucasem sa ma instalez bine n odaia mea de la han, ca am i
vzut intrnd nuntru un gligan de cinci picioare i zece degete, care repeta
cu un glas ascuit, ce-i zgria urechile:
Apollinaire, Apollinaire, eu sunt Apollinaire! Fcnd nite reverene
pn la pmnt.
Mi-au trebuit cteva minute bune pn sa recunosc n el pe tnrul
d'Argout pe care 1-am tot vzut civa ani n sir, la Londra, unde unchiul sau
(care era i al meu, fiindc se nsurase cu o sora a tatei) se ocupa de educaia
lui, cu o grija cu totul deosebita. Ce folos nsa ca aceasta educaie s-a lipit de el
ca nuca de perete! De altfel, mi-a i dat o dovada concreta chiar a doua zi
dimineaa, cnd a inut neaprat sa ma nsoeasc la catedrala din Anvers. n
ciuda rugminilor mele, a urcat pn n vrful clopotniei, evident, cu spatele
la trepte i cu fata spre mine, inndu-m de mna, ceea ce era ct se poate de
incomod att pentru el, ct i pentru mine. Pe atunci avea o slujba modesta la
tribunal, din care triau i el i maic-sa. Mai trziu, a ajuns prefect, pair si, n
sfrit, ministru. Azi e un om aezat, priceput n meseria lui i foarte cinstit;
dar spiritul lui e tot att de aiurit ca i manierele.
Dup el, veni domnul d'Herbouville. Mi s-a prut rece sj distrat. Fusese
recent conpromis de civa emigrani crora le fcuse unele servicii i care,
drept recunotin, sporoviser vrute i nevrute, pe seama lui. De atunci, era
foarte rezervat. M pofti totui la masa.
Cea mai plcut dintre vizitele mele a fost cea pe care i-am fcut-o
domnului Malouet, un vechi prieten al tatei i prefect maritim, la Anvers.
Fusese unul dintre constituionalii din 1789, nu trecuse prea multa vreme de

cnd prsise Londra i nu tia cu ce ochi voi privi eu un prefect al Republicii

sau mai curnd al Consulatului. Dar s-a linitit imediat cnd a vzut ct eram
de bucuroasa ca, n sfrit, dup mai bine de o luna, zream i eu un chip
cunoscut. Mi-a fcut semn sa tac, s-a dus sa deschid toate uile si, dup ce sa asigurat ca nu trgea nimeni cu urechea n dosul lor, le-a nchis cu grija, a
aezat un scaun n mijlocul odii, pe care m-a poftit sa iau loc, s-a aezat i el
pe un alt scaun alturi de mine, apoi m-a ntrebat n oapt ce fcea tatl meu,
adugnd:
Vezi, copila mea, nu trebuie s-1 compromitem mi ddu sfaturi cum
sa ma port la Paris, ce anume trebuia i ce nu trebuia sa fac, ce sa spun i ce
sa nu spun, nct pn la urma aproape ca reui sa ma sperie, dup ce la
nceput abia izbutisem s-mi nbu rsul, pn ntr-att mi se pruser de
ridicole preceptele sale. Dar dup ce mi-a dat cteva exemple care m-au
ngrozit, mi-a pierit pe loc pofta de rs.
Dar tara asta e de nelocuit! Bnuiesc totui ca mcar sa scriu voi avea
voie!
Ssst! Ssst! Asta ar fi cea mai cumplita imprudenta! Se duse sa mai
examineze nc o data uile, dar pn la urma renun, i lua rmas bun de la
mine, spunndu-mi ca era mai prudent sa nu ne mai revedem, ca d'Herbouville
l Poftise i pe el la masa, dar ca nu voia sa rite sa se trezeasc cu cine tie ce
ntrebare imprudenta. Nu se temea de ce avea sa spun el, ci mai curnd de ce
aveam sa rspund eu; fapt e ca vorbele lui ma tulburar nespus. Din pcate
nsa, nimeni nu scap de ceea ce i-e scris. Peste civa ani, Malouet deveni
consilier de Stat si, cu toate precauiile i prudenta lui, se vzu compromis din
pricina prieteniei sale cu baronul Louis i fu exilat de mprat.
La domnul d'Herbouville, n afara de familia sa, am mai gsit civa
oaspei. Proveneau din familii att de bune, nct m-am i mirat, dup
discursul domnului Malouet, care izbutise cu vorbele lui ciudate sa ma fac
sa nu ma simt n apele mele; nu ma temeam atta pentru mine, ct mai mult
pentru ceilali crora prezenta mea putea sa le duneze. Totui, trebuie sa spun
ca acelai domn Malouet i mai ales familia Herbouville gsiser modalitatea de
a vorbi n nite termeni plini de regret, de durere i de reprobare despre
moartea ducelui de Enghien, dat att de repede uitrii de ctre emigrani. Peste
tot, n toate clasele sociale, ba chiar i printre membrii marcani ai guvernului,
moartea lui era un fel de rana nc sngernda.
De la Paris, am ajuns n sfrit, fara nici un incident, la castelul
Beauregard. Domnul de Boigne nc nu se napoiase din Savoia. aa ca
deocamdat eram singura stpna a acelei frumoase reedine. Pind n noua
mea casa, n ziua de 2 noiembrie 1804, Ziua Morilor, pe o ceata rece, care te
ptrundea pn la oase i care nu-i ngduia sa vezi la trei pasi n fata ta, m-

am lsat prada tristeii i am plns pn n-am mai putut. Seara, m-am nchis
ntr-o odaie pe care minile mele, obinuite cu zvoarele englezeti, nu tiau
cum s-o ncuie i care pe deasupra n-avea nici sonerie. Cum soneriile fuseser
considerate, pe vremea Revoluiei, drept nite lucruri ce aparinuser
aristocraiei, domnului de Boigne nu-i mai venise n minte sa le remonteze.
Aveam o senzaie de prsire i de izolare care ma nghea pn n strfundul
sufletului i nu cred ca m-a fi simit mai prost nici pe rmurile pustii din
Columbia.
A doua zi dimineaa, am trimis dup un lctu. Omul ma asigura ca va
instala provizoriu, o sonerie, pn ce va putea fi montata n mod legal, deci
definitiv. La dracu! Ce tara mai e i asta unde broatele uilor vorbesc n
vechiul limbaj al Atenei i unde caii, n loc de hamuri, sunt legai cu sfoara?
jetul meu creier de douzeci i ceva de ani, lsat pentru nrirna oara de capul
lui, era pur i simplu rvit de diversitatea impresiilor pe care le acumulase;
pe deasupra, mai pstrasem i o mulime de amintiri, care de care mai vii, din
timpul cltoriei pe care o efectuasem.
Capitolul II Prerile mele.
Ducesa de Chtillon.
Ducesa de Laval.
Ducele de Laval.
Familia de Rohan.
Prinesa Berthe de Rohan.
Prinesa Charles de Rochefort.
Prinesa Herminie de Rohan.
O scena penibila.
Primul meu bal la Paris.
Amiralul de Bruix; moartea sa.
Cuvintele mpratului.
Prinesa Galitin.
Ducesa de Sagan.
Domnul de Caulaincourt.
Scena ntre prinesa de la Tremouille i domnul de Aubusson.
Ducesa de Chevreuse.
N-am vrut sa asist la serbrile ncoronrii. Totui, n ciuda prejudecilor
mele, nu m-am putut feri de o oarecare nflcrare fata de primul consul.
Admiram n persoana lui pe cuceritorul Franei, pe omul hotrt i puternic.
Nimeni nu-mi vorbise despre importantul lui rol de legislator i de om-cepotolise-patimile. Nu eram nc n stare s-1 apreciez. Poate ca m-a fi artat
plina de entuziasm fata de el daca as fi trit n alta atmosfera.

La Londra, biata mea mama plnsese adesea de amrciune, auzindu-m

ca pot gndi astfel. Ea pretindea ca, pn la urma, aveam s-i vr n cap
fratelui meu ideea de a se angaja n armata lui Bonaparte. E sigur ca, vzndui pe prinii notri de aproape i pe primul consul, de departe, gndurile mele se
ndreptau ctre el; moartea ducelui de Enghien nu ma impresionase mai mult
dect i impresionase pe cei din jurul meu. Domnul de Boigne fapt pe care zu
daca-1 pot nelege nu era ctui de putin revoluionar. La sfritul lui
decembrie, ne-am stabilit la Paris, unde am petrecut trei luni, cele mai
plicticoase din viaa mea. Societatea pariziana e att de exclusivista, nct
niciunul dintre cei care debuteaz n-au loc n ea; nainte de a izbuti s-i faci
un cerc al tau, eti complet izolat. De altfel, teama de scenele pe care mi le fcea
domnul de Boigne, din orice fleac, ma obliga sa fiu de o reticenta care nu-mi
facilita n nici un fel relaiile amicale cu cei din jur. Mai nimeream, din cnd n
cnd, cte o cucoana btrn, care-i amintea ca ma vzuse n perioada
nrcatului, la Versailles, sau alta, care-mi vorbea despre drgleniile mele
de copil, dar toate astea nu ma amuzau ctui de putin.
Am fost primita cu multa tandree, de ctre prinesa de Guemene (cea
despre care am mai vorbit); mi-a fost utila i serviabila att ct putea fi o
persoana intuit la pat i care vedea putina lume. n schimb, ducesa de
Chtillon mi-era, pur i simplu, insuportabila; ma inea ceasuri n sir ca sa ma
dscleasca n legtur cu o sumedenie de lucruri sau s-mi dea o droaie de
sfaturi care nu-mi erau de nici un folos. Locuia n magnificul ei palat de pe
strada Bac, ntr-o odaie uria creia i spunea cabinetul ei, mobilata extrem
de luxos, cu mobila veche, de mare pre i unde tronau opt sau zece pendule,
care indicau timpul la ore cu totul diferite. O superba colivie aurita, atrnata de
candelabru, era plina cu psri care cntau ct era ziua de mare. Toate acele
sunete i triluri, mpreuna cu vocea joasa i monotona a ducesei ma calcau pe
nervi i fceau ca vizitele la ea s-mi fie, pur i simplu, insuportabile. Nu ma
lasa sa plec de la ea pn nu ma punea s-mi dau cuvntul ca voi veni ct mai
curnd cu putin, dorin pe care mai mult ca sigur ca nu i-a fi ndeplinit-o
daca scrisorile pe care le primeam de la Londra nu erau pline de complimente
pe care ma vedeam obligata sa i le transmit. Aceasta ducesa de Chtillon era
fata ducesei de Lavalliere, rivala maresalei de Luxembourg, amndou deosebit
de frumoase i galante. Fata fusese i ea i frumoasa i galanta. Rama oglinzii
din acel faimos cabinet era toat plina de portretele fotilor ei iubii. Netiind ce
sa fac cu ele, i mpodobise oglinda. Numrul era impresionant i alctuia o
foarte frumoasa decoraie de jur mprejurul oglinzii. Fusese o femeie foarte
spirituala, dar, cu vrsta, devenise cucernica. O data cu ea, s-a sfrit i familia
de Lavalliere, iar o data cu cele doua fiice ale sale ducesele de la Tremouille i
de Uzes _ familia de Coligny-Chtillon; aceste doua nume s-au stins definitiv.

Marchiza devenita ducesa de Laval veche prietena a mamei i nasa mea

ma trata cu o buntate materna. Era tot pe att de simpla, pe ct de plina de
emfaza era doamna de Chtillon. aa nct ma duceam cu placere n chilia
mnstirii Saint-Joseph unde tria ntr-o deplina cucernicie, pe ct de
minuioas, pe att de indulgenta. Druise saracilor tot ce avusese, iar
vesmintele ei erau att de srccioase, nct ntr-o zi, la biserica, un om o batu
pe umr, rugnd-o sa accepte s-i plteasc scaunul pe care sttea.
Te neli, domnule, i rspunse n oapt, ducesa; azi nu sunt eu, e
cealalt doamna!
Ducele de Laval intrase la gnduri cu aceasta sotie a sa. Dup ce
ncercase s-i dea bani care nu apucau niciodat sa stea n punga ei lua
hotrrea s-i nchirieze un apartament decent, s-i plteasc modestele
cheltuieli, ba chiar i toaletele n privina crora nu izbuti n nici un fel s-o
conving sa i le mai nfrumuseeze. Daca i-ar fi cerut s-i puna o rochie
potrivit situaiei sale, sotia lui ar fi fost dezolata; ei i plcea sa mearg
pretutindeni pe jos, sa bata noroaiele, sa viziteze bisericile i pe cei srmani,
fara sa fie recunoscuta. Desi nu fusese frumoasa, n tineree fusese femeia cea
mai eleganta i mai adulata de la Curtea Franei. Unchiul ei, episcopul de Metz,
i achita toate notele de plata, iar ea cheltuia cam patruzeci de mii de franci
numai pe toalete. N-am mai vzut nici o alta femeie care sa se schimbe mai
mult ca doamna de Laval i poate ca ar fi fost mult mai bine pentru ea sa fi
evitat cele doua extreme. Dar chiar i asa, schimbata, era foarte preuit de
brbatul ei i adorata de copiii sai. Acest brbat avea i el o fire cu totul
originala, lucru rar n orice tara, mai rar n Frana, i rarisim n clasa sociala
din care fcea parte. De cnd apruse n societate, trise pe picior foarte mare,
de pe urma ctigurilor la jocurile de noroc, fara ca stima de care se bucura sa
aib de suferit din pricina asta. Nu se dusese niciodat mai mult dect oricare
alt brbat de rangul sau, n slile de joc i nici nu alergase dup fetele cu
zestre; conta totui pe o renta de o suta de mii de scuzi pe care i-o aducea jocul
de cri, cum ar fi contat un altul pe o renta pe care i-ar fi adus-o moiile sale.
Era cel mai bun i mai cinstit juctor care se vzuse vreodat; cuvntul lui, n
vreo partida ndoielnica de cri, era litera de lege n ntreaga Europa. Fusese
un bun ofier i lumea pretindea ca avea o privire de militar care tia sa vad
clar, chiar i la jocul de cri. Se remarcase n timpul campaniei prinilor, unde
avusese nenorocirea de a-1 vedea pe cel de al doilea fm al sau Achille ucis
sub ochii sai, singurul dintre copiii lui pe care-1 iubise cu patima. Dup
desfiinarea armatei, dduse dovada, fata de cei din regimentul sau, de o
generozitate paterna, care n-a mai fost imitata de nimeni i care deci merita sa
fie cu att mai stimata, n viaa de toate zilele, era de un egoism feroce,

ntlnind-o, ntr-o zi, pe nora-sa, care mergea pe jos, desi ncepuse sa ploua
zdravn, se prefcu a n-o vedea, iar seara i spuse:
Caroline, cred ca te-ai udat cumplit azi-diminea; te-a fi poftit cu
draga inima n trsura mea, dar mi-a fost teama sa nu ma ude ploaia daca
deschideam usa!
As putea cita mii de asemenea fapte; copiii l iubeau totui i lumea se
purta frumos cu el. Fcea o droaie de vizite. De fapt, asta era unul dintre
principiile sale de conduita. Pretindea ca ar fi cel mai bun mijloc de a evita sa fii
vorbit de rau, fiindc oamenii se pot trezi cu tine la usa chiar n clipa n care te
brfesc mai avan.
Fiul sau mai mare, Adrien, devenit mai trziu duce de Laval, era un om
plcut. Mai mult numele dect calitile sale 1-au ajutat, n timpul
Restauraiei, sa puna mna pe nite slujbe unde n-a prea dat dovada de cine
tie ce capacitate, dar n-a fost nici o nulitate crasa, aa cum 1-au ponegrit
dumanii sai. Dorina de a face pe tinerelul, dincolo de o anumit vrsta, 1-a
fcut adesea ridicol. A avut nenorocirea de a-i pierde unicul fiu, ultimul
vlstar din ramura de Montmorency-Laval. Fratele sau Eugene a fost cel mai
dezagreabil personaj pe care 1-am ntlnit vreodat i care a ncercat s-i
ascund, sub o cucernicie ridicola i intolerabila, cel mai ruinos egoism. ,.
O auzisem de multe ori pe contesa de Vaudreuil zicnd: i astea, femeile
frumoase; lui Eugene de Montmorency cred a i se potrivea expresia: Noi
tia, sfinii, pe care de altfel 1-am auzit rostind-o. Varul sau Mathieu era de o
cucernicie cu totul diferita; voi avea ocazia sa vorbesc mai trziu i despre el.
Prinesa de Guemene avea patru copii: ducele de pyontbazon, nsurat cu
domnioara de Conflans, printul Louis de Rohan primul dintre numeroii soti
ai fiicei celei mari a ducelui de Courlande (pn la urma, s-a numit ducesa de
Sagan i nu i-a mai schimbat numele tot att de des ca. Sotii), printul Victor
de Rohan i prinesa Charles de Rohan-Rochefort.
Eu am fost mai apropiata de prinesa Berthe, fiica ducelui de Montbazon;
se rentorsese n Frana pentru a veghea ultimele ceasuri ale marchizei de
Conflans i care, desi mritat cu unchiul ei, Victor, se ddea din motive de
avere drept fiica lui. Berthe era foarte amabila, spirituala, buna, plcut, desi
nu era frumoasa, mi plcea grozav de mult i probabil ca prietenia dintre noi
ar fi devenit foarte strnsa, daca n-ar fi plecat, mpreuna cu brbatul ei, n
Boemia, unde de altfel s-au i stabilit. Mtua ei, prinesa Charles de RohanRochefort, jurase sa nfieze lumii un spectacol pe care aceasta nu-1 vzuse
nc pn atunci: o prines de Rohan, femeie cinstita. Din pcate, legmntul
a fost ndeplinit de nepoata ei, caci biata prinesa Charles de Rohan a avut tot
felul de ncurcturi, care de care mai deocheate. Daca ar fi fost sotia unui
ticlos, mai treac-mearg, poate ca lumea i-ar fi trecut cu vederea unele

zburdalnicii; dar printul Charles era departe de a fi un om rau. Am ntlnit-o

adesea, la prinesa de Guemene, pe prinesa Charles i pe fetele ei. Cea mare
era groaznic de urta i de comuna, dar avea un suflet de aur. Suferea cumplit
din pricina aventurilor maica-i pe care se strduia sa le ascund, mi vine n
gnd o mprejurare de care ori de cte ori mi aduc aminte, mi se face pielea ca
de gin.
ntr-o zi, ddusem o recepie; a doua zi dimineaa, n timp ce ma
mbrcam pregtindu-m sa ies n ora, un servitor a venit s-mi spun ca o
femeie dorea s-mi vorbeasc.
Bine, i-am rspuns, am s-o vad cnd plec!
Dup o jumtate de ceas, traversnd anticamera, ca sa ies afara i sa ma
urc n trsur, am vzut-o pe prinesa Herminie de Rohan stnd pe o bancheta,
nclat cu nite pantofi grosolani i plini de noroi i nsoit de un fel de
femeie de serviciu. Am rmas uluita: am vrt-o aproape cu de-a sila n odaia
mea i mi-am cerut mii de scuze. Din fericire, ea era i mai ncurcata dect
mine; palida i tremurnd, ma strngea, stingherita, de mna. Cu chiu, cu vai,
mi spuse ca mam-sa jucase n ajun la mine acas, ca neavnd bani,
mprumutase cinci ludovici de la slujitorii mei, ca dorina de a le napoia
imediat banii o determinase sa le mai ceara nc cinci. Pe scurt, sa le pltesc eu
datoria, prefernd s-mi fie datoare mie dect valeilor mei. Maic-sa
necute/nd sa vina sa ma roage acest lucru o trimisese pe biata Herminie
care era ntr-o stare demna de mila. Va rog sa ma credei ca nici eu nu ma
simeam mai bine. Am consolat-o cum m-am priceput i eu, spunndu-i ca
eram sigura ca acea suma nensemnata mi va fi napoiata foarte repede; apoi,
schimbnd vorba, am luat-o cu mine ca sa fac o vizita bunicii sale; apoi am
dus-o acas, avnd impresia ca se mai linitise. Dar suferina i rusineaei miau rmas neterse n suflet, doua din cele mai cumplite sentimente pe care le
poate ndura o inima curata. Urenia i nfiarea ei fada o obligaser la cea
mai groaznica umilina: sa atepte ca o sluga, n anticamera, pn ce stpna
casei va binevoi s-o primeasc.
Cea de a doua fata a doamnei Charles era destul de drgu, iar cea de a
treia Gasparine, ajunsa mai trziu prinesa de Reuss pe atunci nc o
copila, era de-a dreptul fermectoare. Cele trei surori aveau i doi frai care au
devenit oameni de treaba i s-au stabilit n Boemia, alturi de unchiul lor.
Dup moartea doamnei de Guemene, prinesa Charles a deczut ntr-un
asemenea hal nct pn la urma a trebuit sa se retrag din societate.
Prima oara cnd m-am dus i eu la un bal, la Paris, a fost cel dat n
palatul Luynes; am crezut ca am nimerit n grota lui Calipso. Toate femeile mi
s-au prut adevrate irnfeEleganta rochiilor m-a izbit att de tare, nct a
trebuit s particip la multe alte baluri pn s-mi dau seama ca, de fapt, la

Londra, vzusem un numr mult mai mare de femei frurnase? I elegante. Mai
trziu, am fost pur i simplu uluita, L [e vad pe aceleai femei care erau att
de bine puse la nunct, n lume umblnd ntr-un hal fara hal, la ele acas,
nepieptnate, nfurate n nite capoate murdare, ma rog, ntr-o inut care te
ngreoa. Slava Domnului ca, de civa ani, acest prost obicei a disprut;
franuzoaicele au devenit i ele tot att de ngrijite, sub acoperiul casei lor, ca
i englezoaicele, iar n lume, mbrcate cu foarte mult gust.
Eram curioasa s-o cunosc pe doamna Recamier. Mi s-a spus ca se afla n
salonul cel mic unde se aflau cinci sau ase femei; cnd am intrat, am vzut o
persoana care mi s-a prut a avea o figura remarcabila; cum dup cteva clipe
iei din salon, am ieit i eu dup ea. Cineva ma ntreba cum mi se pruse
doamna Recamier.
ncnttoare, am venit dup ea s-o vad cum danseaz.
Cine? Persoana de colo? Pai aceea e domnioar de La Vauguyon;
doamna Recamier e cea care sta colo lng fereastra, n rochia aceea gri
Uitndu-m cu atenie la ea, am vzut ca, desi avea un chip deosebit de
frumos, nu fcea parte dintre persoanele care se remarca de la prima vedere, n
schimb, pe msur ce-o cunoteai, ti se prea tot mai frumoasa; mai mult ca
sigur ca voi mai vorbi despre ea, caci prietenia noastr a nceput chiar din
seara n care ne-am cunoscut i mai dureaz i astzi.
Unchiul meu, episcopul de Comminges, ajuns episcop de Nancy, se afla
atunci la Paris. Dorea din toat inima sa ma introduc n suita mprtesei
care se alctuia n acel moment strduindu-se s-mi explice ct de putin as
mai depinde de domnul de Boigne daca as cpta un loc la Curte. Jn afara de
faptul ca o astfel de slujba mi displcea, urasem ntotdeauna slugrnicia,
indiferent de ce natura ar fi fost. Nu mi-a plcut niciodat sa fiu n slujba
vreunei prinese, n nici 0 epoca i sub nici un regim. Unchiul insista ndelung,
dar nici un succes. Dup felul cum mi vorbea ca despre un lucru ce nu inea
dect de mine cred ca primise o sarcina anume sa ma conving, ceea ce ma
deranja i ma ndrjea i mai tare. Fiindc refuzul meu a fost foarte la locul lui,
decent i cuviincios, n-a avut nici un fel de urmri suprtoare.
Cam tot n epoca aceea, 1-am pierdut pe unul dintre verii notri, amiralul
de Bruix. Era un om ale crui talente i spirit preuiau mai mult dect
moralitatea sa, care cam lasa de dorit. Jucase un rol de seama sub Directorat
i fusese singurul care susinuse moralul marinei n timpul Revoluiei, n
schimb, se spunea despre el ca fusese ca-n codru ct fusese ministru, desi
murise srac lipit. Cu toate ca a fost unul dintre oamenii cei mai activi n 18
Brumar, dup ederea lui n Bolognia, mpratul n-a mai avut ochi s-1 vad.
mpratul inuse sa execute, mpotriva sfatului amiralului o manevra n care
pieriser o mulime de soldai; sigur ca amiralul protestase destul de vehement,

dar ceea ce 1-a pierdut a fost vorba pe care a aruncat-o ntr-o reuniune de mari
demnitari care ineau cu tot dinadinsul s-i ridice o statuie noului mprat.
Tocmai se discuta despre cum sa fie mbrcat; amiralul, plictisit de linguirile
pe care le tot auzea de mai bine de doua ceasuri, striga:
Faceti-1 gol puc; o sa va fie mult mai uor s-1 pupai n fund!
Lumea era obinuit cu butadele lui, dar asta fu raportata mpratului
cruia i displcu profund. Abia atepta sa gseasc un motiv ca sa scape de el.
Fcnd unele cheltuieli ceva mai mari ca de obicei, fu chemat la Paris i
mutruluit zdravn; mnia i mhnirea i nrutir boala de piept de care
suferea i bietul om muri ntr-o srcie att de cumplita -n ciuda luxului de
care era nconjurat nct nu avur nici mcar banii necesari cu care s-i
cumpere un sicriu. Cum bogtaul Ouvrard i datora o mare parte din averea
sa, aflnd de situaia n care se afla, trimise cu o zi nainte de a se prpdi
doamnei de Bruix, cinci sute de ludovici de aur. Suma nu reprezenta nici a suta
parte din cea cu care-1 ajutase amiralul, dar cum era pe moarte i dizgraiat,
fapta i-a fcut cinste lui Ouvrard.
Amiralul de Bruix era ateu, ca un filosof din secolul al
Lea; sotia sa, care se conducea dup aceleai principii, nu ngdui nici
unui preot sa intre n casa. Amiralul se prpdi ia rniezul nopii. Unchiul meu,
episcopul de Nancy, fu rugat AQ vduva s-1 ntiineze pe mprat. Acesta i
transmise vestea, a doua zi, la sculare, mpratul l asculta cu un aer mhnit,
apoi ntreba:
Cel putin, domnule episcop, a murit ca un bun cretin? S-a spovedit,
s-a mprtit?
Unchiul meu se simi foarte ncurcat, ndruga, cu chiu cu vai, un nu,
apoi tcu. mpratul l privi cu severitate, apoi i ntoarse brusc spatele. Vorbele
abilului comedian care era Napoleon -nu czur pe pmnt sterp; niciunul
dintre marii demnitari nu mai avur curajul sa fac pe ateii i toi episcopii se
strduir s-i spovedeasc i s-i mprteasc pe cei din nalta societate, care
erau sortii pieirii. Cum mpratul nu voia s-1 supere pe unchiul meu, prima
oara cnd ddu ochii cu el, l trata cum nu se poate mai bine.
Printre strinii de vaza ce se aflau la Paris cnd am sosit eu, cele mai de
seama persoane erau ducesa de Sagan i prinesa Galitin. Ultima, frumoasa,
picanta, bizara, prea ca abia descinsese din stepele natale, caci semna cu un
mnz slbatic. Gsise, n nu stiu ce vechi palat, un portret n email care-i luase
minile; l respinsese pe cel cu care voiser s-o mrite, fiindc nu semna cu
portretul. Purta acea imagine att de draga sub gulerul rochiei, i strbtuse
toat Europa n cutarea originalului. Mi s-a povestit ca, dup ce-a btut att
amar de drum, a mrturisit ca s-ar fi mulumit sa gseasc un brbat care sa
semene fie i numai n parte cu cel din portret; din pcate, descoperind cnd

ochii, cnd gura, cnd nasul silfului ei, s-a vzut constrnsa s-i divizeze
pasiunea ntre numeroii tineri care avuseser norocul sa semene ct de ct cu
portretul. Cnd am cunoscut-o eu, era nc deosebit de frumoasa i continua
s-1 caute cu frenezie pe cel care sa semene cu portretul.
Ducesa de Sagan purta pe atunci numele primului ei so, is de Rohan;
era o femeie frumoasa, avea un aer distins, excela n talentul nordicelor de a
duce o via dezordonata, dar plina de noblee i decenta. Toate fiicele ducesei
de Courlande erau adevrate doamne.
La sfritul carnavalului, am fost invitata la un mare bal, la doamna
Recamier, pe atunci n apogeul frumuseii i bogiei sale. Venise tot ceea ce
avea mai select Imperiul: Murat, Eugene Beauharnais, mareali etc., un mare
numr de persoane din vechea aristocraie, emigrani rentori n tara, somiti
financiare i multi strini. Am fost martora unui fapt ciudat ntr-o lume att de
amestecata. Orchestra cnta un^als; numeroase perechi ncepuser sa
danseze; printre ei se afla i domnul Caulaincourt cu domnioara Charlot,
frumoasa zilei, n aceeai clipa, toi ceilali dansatori se retraser i cei doi
rmaser singuri. Domnioara Charlot se simi rau sau se prefcu, ceea ce
puse capt acelui neinspirat vals. Domnul de Caulaincourt era palid ca un
mort. Va putei da seama dup acest fapt ct de proaspt era n minile
tuturora moartea ducelui de Enghien i ct de grave i de multe erau calomniile
ce se adunaser mpotriva lui Caulaincourt.
Mi s-a povestit (n-a ti sa mai spun de ctre cine), ca atunci cnd
mpratul i-a alctuit Curtea, domnul de Caulaincourt, ieind din cabinet, i
anuna camarazii din salonul de serviciu ca fusese numit mare scutier. Toi se
nghesuir s-1 felicite; singur Lauriston tcu.
Tu nu-mi spui nimic, Lauriston?
Nu.
De ce? Nu socoti postul destul de bun?
Nu pentru ct te-a costat.
Ce vrei sa spui cu asta?
Aii foarte bine
Cei de fata intervenir i discuia nu mai avu nici un fel de urmri; dar
Lauriston pn atunci un fel de favorit, fu ndeprtat de ctre mprat i nu
reveni la Paris dect dup multa vreme
Am asistat, de asemenea, la o scena ciudata, la doamna Dubourg, unde
pe atunci se adunau adesea toi cei din vechiul regim. Contele de Aubusson
tocmai fusese numit ambelan l mpratului. Aceasta numire ne displcu
grozav i ne strduiam sa i-o artm ntr-o forma mai mult sau mai putin
vehementa. Prinesa de la Tremouille desi foarte buna prietena cu el ltrata

cu multa asprime; el o ntreba ce anume fcuse ca sa merite asemenea

mustrri.
Socot ca tii foarte bine, domnule, despre ce e vorba!
Nu, doamna. Am fcut apel la toate amintirile mele, i te rog sa ma
crezi ca am luat-o de la nceput de tot, de pe vremea cnd am fost obligat sa te
alung din cazarma unde veneai sa strici soldaii din regimentul meu!
Prinesa ramase ncremenita; apoi izbucni n strigate i-n urlete de
mnie. Orict ar fi vrut cei de fata sa tina cu ea, nu putur, fiindc pe vremea
cnd era prinesa de Saint-Maurice, la nceputul Revoluiei, fusese ntr-adevr
alungata de prin cazrmi unde se ducea s-i instige pe soldai la rscoal.
Desi am fost destul de insoleni, n-am fost deloc curajoi si, dup aceasta
scena, care fcu vlva, despre care Fouche i vorbi mpratului i din pricina
creia doamna de la Tremouille fu chemata la politie, ne-am artat, n general,
foarte politicoi cu noul ambelan. Numai doamna de Chevreuse i mai
permitea unele necuviine; dar ea era att de bizara, att de inconsecventa n
tot ce fcea, nct acest lucru era socotit drept un capriciu n plus.
Desi rocata, era extrem de frumoasa, deosebit de eleganta, plina de
spirit, rsfat, dincolo de orice expresie, de soacra ei, ocupnd n societate un
loc cu totul aparte pe care-1 exploata uneori chiar pn la prostul gust. Ducele
de Laval i spunea furnizoarea din foburgul Saint-Germain. ai pe buna
dreptate; caci avea unele aere de parvenita i abuza de avantajele situaiei sale
pentru a-i aranja omagiile i a le plati cu impertinente celor care nu voiau sa i
le aduc. Totui, tia sa fie foarte graioas cnd voia, si, cum la mine n casa
se simea bine, n-am ndurat niciodat, pe pielea mea, niciuna din ironiile sale,
nici mcar la Grenoble, n anul n care a murit. Dar despre asta voi vorbi mai
trziu.
Capitolul 111
Ma obinuiesc cu societatea din Paris.
Sosirea prinilor mei n Frana.
Doamna i domnioara Dillon.
i dau penele mele mprtesei Josephine.
Societatea din Saint-Germain.
Doamna Recamier.
Primele bai n mare.
La nceputul Imperiului, opoziia din Paris alctuia o societate deosebit
de plcut. De ndat ce mi-am fcut noviciatul i am avut i eu un cerc al
meu, m-am simit minunat. Fiecare dintre noi ncepea s-i regseasc linitea
i o oarecar^bunstare. Societatea se mprise n doua: oamenii crmuirii i
cei care nu luau parte la nimic. Cei din urma, printre care ma numram i eu,
ne mulumeam sa brfim i s-i luam peste picior pe cei dinti, bineneles

dup ce ne convingeam ca uile erau bine nchise. Unele asprimi, exercitate din
cnd n cnd asupra celor mai nrvai, ne ineau pe toi la respect. Oricum, n
relaiile dintre cele doua categorii de oameni, exista o anumit urbanitate. Multi
dintre noi nc nu se aranjaser, iar cei care aveau o casa n ora sau la tara,
i gseau repede o societate plcut. M-am numrat printre acetia din urma
chiar din cea de a doua iarna. Iar atmosfera aceasta a durat trei sau patru ani;
dup aceasta perioada, dezertrile au devenit un lucru obinuit, caci marea
majoritate a nobilimii s-a ataat Imperiului i cstoria arhiducesei i-a luat cu
sine i pe ultimii refractari care mai rmseser. Din clipa aceea, puteai
numra pe degete femeile care nu se duceau la Curte. Numrul lor devenise
att de mic nct daca prosperitatea. mpratului ar mai fi durat, n-ar mai fi
rmas niciuna care sa nu se duca.
Unchiul meu obinuse destul de uor ca tata sa fie ters de pe lista
emigranilor, cu att mai mult cu ct nu avea de reclamat nici un fel de bunuri
n Frana. Veni deci mpreuna cu mama i cu fratele meu Rainulphe, pe la
jumtatea anului 1805 i traser la mine, mai nti la Paris, apoi la
Beauregard. Doream din tot sufletul ca fratele meu, a crui existenta nu era
asigurata i depindea de mine, sa capete o slujba. Mama se opunea. Tata
ramase neutru, tiind ca prerea lui l va
; nfluenta pe fiul sau i nu voia acest lucru. aa ca Rainulphe fu
prezentat mpratului, care-1 trata cu multa bunvoin i care fu primit
deosebit de bine de ctre mprateasa josephine; ea dori s-1 fac scutier sau
cel putin s-1 puna n aceasta calitate n slujba ginerelui ei, printul Louis.
Fratele meu ar fi Preferat sa intre n armata, dar trebuia sa nceap prin a fi
soldat. Mama plnsese, fratele meu ovi, lucrurile se tergiversar, aa ca pn
la urma locul fu dat altcuiva, n iarna urmtoare, Rainulphe se ndrgosti de o
frumoasa doamna ale carei aventuri au fcut, mai trziu, din ea, un personaj
aproape istoric. Doamna de Hautefort i anturajul ei erau cum nu se poate mai
pornii mpotriva Imperiului; fratele meu i nsui ideile lor, i de atunci
intenia de a-i gsi o slujba fu abandonata.
Nu ma pot abine sa nu istorisesc o mica ntmplare din care se vede
limpede ca tot ceea ce s-a spus despre neseriozitatea i despre frivolitatea
mprtesei erau adevrate. Doamna Arthur Dillon fosta domnioara de Rothe
cea de a doua sotie a lui Dillon, cel care a murit dup ce-a ajuns general de
armata n perioada Conveniei, era o creola din Martinica, verioara
mprtesei, pe care o vedea destul de des i care o iubea mult pe fiica ei, Fanny
Dillon. Noi eram foarte apropiai de acesta familie. Doamna Fitz-James, fiica
doamnei Dillon dintr-o alta cstorie, era cea mai buna prietena a mea.
Doamna Dillon, stabilindu-se la mine, la Beauregard, se duse sa fac o vizita la
Saint-Cloud; mprteasa o amgea cu ndejdea ca o va ajuta pe Fanny sa fac

o cstorie strlucit. La napoiere, doamna Dillon ma ntreba daca n-a vrea

sa fac sacrificiul de a renuna la una dintre cele trei pene de egreta, pe care le
aveam. Domnul de Boigne le adusese din India i mi le druise. Marele croitor
Leroi, care venise de diminea la mprteas, i adusese una, dar mica i
urta. Cum doamna Dillon se apucase sa spun ca eu aveam cteva cu mult
mai frumoase, majestatea sa dori cu orice pre sa i le nsueasc. Ne aflam
nc la masa cnd un clre purtnd livreaua mpratului sosi ca sa ntrebe
daca binevoiam s-i dau mprtesei pana att de rvnita. Nu exista nici un
mijloc de a o refuza; aa ca i-am dat-o, i doamna Dillon 1-a trimis pe clre
cu ea, la verioara sa. A doua zi, un nou bilet i alt mesager. Leroi gsise pana
nemaipomenit de frumoasa, dar, din pcate, era montata dup moda indiana.
Ca sa fac un pana frumos, ar fi avut nevoie i de a doua. I-am dat-o i pe a
doua. A treia zi, doamna Dillon se duse la Saint-Cloud. Cnd se ntoarse, ma
anun putin cam stnjenita -ca mprateasa voia i cea de-a treia pana de
egreta. I-am dat-o i pe a treia, anunnd-o ca nu mai aveam ce-i oferi. Urma
un al treilea bilet, plin de osanale i de mulumiri. Dup cteva zile, doamna
Dillon mi spuse ca mprteasa poruncise sa se monteze o parura din cele mai
frumoase pe care voia sa mi-o druiasc n schimbul penelor. Am rugat-o sa
ma scuteasc de acest cadou, explicndu-i ca penele i le druisem ei, doamnei
Dillon, i nu mprtesei. Dup o noua vizita la Saint-Cloud, doamna Dillon mi
spuse ca ncercase s-i explice mprtesei acest lucru, dar ca verioara ei
pruse att de jignita nct nu mai cutezase sa insiste. Parura avea s-mi fie
trimisa peste cteva zile. n duminica urmtoare, fratele meu i fcu o vizita
mprtesei, care-1 ruga s-mi transmit mulumirile sale, lauda frumuseea i
raritatea penelor i ncheie spunndu-i:
N-am nimic tot att de rar ce s-i ofer, dar o voi ruga sa accepte cteva
pietre' crora lucrtura lor veche le va conferi o valoare deosebita.
Fratele meu se nclina, ntorcndu-se la Beauregard mi relata, pe
ndelete, toat aceasta discuie.
inurm un adevrat consiliu de familie ca sa hotrm cum sa primim
aceasta favoare. De refuzat nici nu putea fi vorba. Ba, la un moment dat, chiar
am czut cu toii de acord ca alegerea unui astfel de cadou era de un foarte bun
gust. S-i scriu? S-i cer o audienta ca s-i mulumesc? Asta nsemna sa fiu
prezentata la Curte. Toate astea mi crear o stare de nelinite i de agitaie de
care as fi putut sa fiu scutita caci, ncepnd din acea zi, n-am mai auzit
vorbindu-se nici de pene, nici de pietre, nici de nimic. Persoanele care o
cunoteau bine pe mprateasa mi-au spus ca, atunci cnd i-a fost adusa cutia
cu diadema, i s-a prut att de frumoasa nct n-a mai avut jnima sa renune
la ea. O luna mai trziu, ar fi druit-o cu placere dar nu mai era cazul.

Fratele bunicului meu, btrnul episcop de Comminges, se stabilise la

Saint-Germain. Casa lui era locul de ntlnire al btrnilor emigrani. ai totui,
influenta napoleoniana ncepuse a se face simit pn i n aceasta arca sacra.
Cele doua canaturi ale uii ce ddea n salonul acestui btrn unchi al meu, nu
se deschideau dect pentru doua persoane; numai ele se bucurau de cinstea de
a fi anunate cu glas tare de i mai btrnul sau valet. Cele doua persoane erau
maresala de Beauvau i doamna Cmpan. Aceasta din urma i ddea nite
aere ca te prpdeai de rs. ntr-o seara tinu sa ma copleeasc cu bunvoina
sa. Eu m-am artat foarte putin sensibila fata de ateniile sale, iar dup ce-a
plecat, nu m-am mai putut stpni i am rs cu hohote cnd bunicul a nceput
sa ma mustre ca ma purtasem astfel cu ea. Faptul ca doamna Cmpan izbutea
sa smulg, din cnd n cnd, cte o vorba buna din partea mpratului, fcuse
din aceasta stpn a unui pension oarecare un personaj important, chiar i n
ochii celor mai ostili guvernului, pn ntr-att era de mare prestigiul puterii n
acea epoca.
La Saint-Germain, am fcut cunotin cu doamna de Renouard,
cunoscuta mai bine sub numele de Buffon. Aceasta femeie era dovada vie a
faptului ca nu exista situaie n care o fire nobila sa nu se comporte n mod
demn. Iubita ducelui de Orleans, n timpul grozviilor Revoluiei, trecuse prin
ele alturi de el, cu un devotament rar ntlnit. Rmnnd fidela memoriei
ducelui, s-a ocupat cu riscul vieii de fiii acestuia, pe care i-a ajutat sa fuga
din temni de la Marsilia, ncredintn-du-le i pruncul pe care-1 avusese cu
tatl lor; copilul fu crescut de fraii sai vitregi, n strintate, sub numele de
cavalerul de Orleans; din pcate, a murit foarte tnr. Un lucru mai putin
cunoscut l constituie faptul ca domnul de Talleyrand dorea cu Ardoare sa se
nsoare cu doamna Buffon. Mtua ei, vicontesa de Laval, se strdui ct putu so determine sa fac acest pas, dar doamnei Buffon i fu peste putin s-i
nving sila de a deveni nevasta unui episcop, prefernd sa ndure cea mai
crncena srcie. Dar iat ca un elveian, domnul Renouard de Bussiere, om
foarte plcut, o ceru de nevasta, iar ea accepta. Din pcate, csnicia lor nu tinu
mult, caci domnul Renouard muri, lsndu-i un biat. Cnd am cunoscut-o eu,
era vduv, i tria complet retrasa, ocupndu-se de acest copil, pe care avu
bucuria ca, nainte de a muri, s-1 poat recomanda ducelui de Orleans. Acest
print nutrea o profunda recunotina fata de doamna de Renouard, aa ca i-a
protejat cu grija, fiul. Doamna Recamier veni sa stea cteva zile, la mine, la
Beauregard, unde primeam o mulime de lume. Nu dup mult timp, i-am ntors
vizita, la Clichy; tria pe picior mare i n deplina siguran, cnd iat ca, la
cteva zile dup ce-am plecat de acolo, soul ei ddu faliment. Desi nu aveam
cu ea dect relaii de societate, destul de reci, nu era cazul s-i ntorc spatele,
aa ca m-am dus s-o consolez. Am gsit-o att de calma, de demna i de

simpla, nct pur i simplu am rmas uimita. Din acel moment dateaz de fapt
afeciunea vie pe care i-o port i pe care toate evenimentele prin care am trecut
mpreuna n-au fcut dect s-o ntreasc. I s-au pictat multe portrete doamnei
Recamier dar, dup mine, niciunul n-a izbutit s-i redea adevratele trsturi
ale caracterului sau; lucrul e cu att mai scuzabil, cu ct e destul de dificil de
realizat. Dup prerea mea, doamna Recamier era tipul femeii adevrate, aa
cum ieise ea din mna Creatorului, menita sa aduc fericire brbatului. Avea
toate farmecele, toate virtuile, toate inconsecventele, toate slbiciunile. Daca ar
fi fost i mama, nu numai sotie, via i-ar fi fost mult mai plina, lumea ar fi
brfit-o mai putin i poate ca ar fi fost mai fericita. Lipsindu-i nsa aceasta
vocaie, a ncercat s-i caute compensaii n societate. Doamna Recamier era
cochetria personificata pe care a mpins-o pn la genialitate, devenind astfel
efa uneia dintre cele mai detestabile scoli. Toate femeile care au vrut s-o imite
au ieit brfite i terfelite, n vreme ce ea ieea ntotdeauna pura din valvtaia
n care se amuza sa se npusteasc. Asta nu nseamn ca n-avea inima; nu,
cochetria ei era fiica bunvoinei i nu a vanitii. Dorea mai mult sa fie iubita
dect admirata. Iar acest sentiment i era att de firesc, nct druia
ntotdeauna o frm de afeciune i multa simpatie tuturor adoratorilor ei, n
schimbul omagiilor pe care ncerca sa i le atrag; aa nct, cochetria ei
scapa de egoismul care o nsoete de obicei i nu era ctui de putin arida,
daca ma pot exprima astfel. De asemenea, a tiut s-i pstreze ataamentul
aproape al tuturor brbailor care au fost ndrgostii de ea. Toat lumea i-a
ridicat n slavi incomparabila frumusee, drnicia, politeea; multi brbai i-au
ludat isteimea. Dar puine persoane au tiut sa descopere dincolo de
comportarea ei obinuit firea sa independenta, judecata imparial, trufia
inimii, justeea spiritului, n primii ani ai tinereii, doamna Recamier i
nsuise de la societatea n care tria o anumit fandoseala, care dauna att
frumuseii, ct mai ales spiritului ei. A renunat nsa repede la ea cnd i-a dat
seama ca exista i o alta lume fcut pentru a o aprecia. Se mprieteni deci
foarte strns cu doamna de Stael, i se obinui astfel alturi de ea cu
discuii serioase i spirituale, unde i asuma ntotdeauna rolul care se
potrivete cel mai bine unei femei, adic acel gen de curiozitate inteligenta, de
altfel singurul care nu poate fi nlocuit cu nimic, o data ce i-ai prins gustul i
pe care nu-1 gseti dect n Frana i numai la Paris. Doamna de Stael tia ea
ce tia, cnd afirma acest lucru n perioada exilului.
Atracia doamnei Recamier pentru notabiliti a debutat prin legtura ei
cu Chateaubriand, cruia i-a devotat viaa vreme de cincisprezece ani. A
meritat acest lucru, datorita comportrii sale pline de delicatee. Dar oare 1-a
meritat i pentru profunzimea sentimentului sau? Aici nu mai cutez sa mai
spun nimic.

n 1806 m-am mbolnvit de o boala att de bizara nct nu pot sa nu

vorbesc despre ea. n fiece zi ma apuca o durere groaznica de cap ce aducea cu
sine un frison urmat de un val puternic de fierbineala i de o uoar
transpiraie. Numai ca n timpul febrei, pulsul n loc sa se accelereze scdea
vertiginos i nu-i relua ritmul normal dect dup ce-mi trecea febra. Cum nu
puteam sa mnnc nimic, slbeam vznd cu chii. n Anglia, bile n mare mi
fuseser ntotdeauna de folos; mi-a venit ideea sa ncerc acelai remediu i n
Frana Doctorii n-au fost prea ncntai, dar pn la urma s-au artat a fi de
acord. Ai mei m-au urcat ntr-o trsur si, dup cinci zile de drum, am ajuns
mai mult moarta dect vie, la Dieppe. Dup opt zile, ma plimbam pe rmul
marii, recapatndu-mi sntatea cu aceeai repeziciune ca n primii ani ai
tinereii. Dup douzeci i cinci de ani, trsura mea era prima care intra n
Dieppe; va nchipuii ct au fost de uimii locuitorii acelui orel. Ori de cte ori
ieeam la plimbare, lumea se aduna grmad sa ne vad trecnd, iar echipajul
meu era examinat cu o curiozitate de nenchipuit. Srcia locuitorilor era
nfricotoare. Englezul cum ziceau ei, i care era mai rau dect dracul se
lea din ce n ce n fata portului lor gol. Abia daca vreun vapor putea sa se
furieze, din cnd n cnd, ca sa se duca la pescuit, riscnd nsa ntotdeauna
sa fie capturat de strain sau confiscat la ntoarcere, daca lunetele vigililor l
zriser apropiindu-se. n ceea ce privete resursele pe care oraul Dieppe le-a
descoperit, mai trziu, n vilegiaturitii care veneau sa se scalde n mare, ele nu
existau n acea epoca. Fratele meu mi-a aranjat o mica areta acoperita. Mi-a
gsit, cu mare greutate i cu multa cheltuiala n ciuda srciei oraului un
om care sa conduc bidiviul pn la rm i doua femei care sa intre n mare
odat cu mine. Aceste pregtiri aar ntr-o asemenea msur curiozitatea,
nct primele bai le-am fcut n prezenta unei adevrate mulimi de gur-casc,
ngrmdita pe rm. Localnicii mi-au ntrebat slugile daca fusesem muscata
de un cine turbat. Peste tot, pe unde treceam, iscam o mila cumplita; se prea
ca nu ma duceam sa fac baie, ci sa ma nec. Un domn btrn veni la tata s-i
spun c-i asuma o mare rspundere ngaduindu-mi un act att de temerar.
Era de neconceput ca nite oameni ce locuiau pe rmul marii sa fie att de
ngrozii de apa. Pe vremea aceea, bieii locuitori din Dieppe nu tiau altceva
dect s-i acopere ochii cu mna, sa se puna la adpost de neplcerile de care
se temeau mai rau ca de dracul, fiindc marea nu era pe atunci, pentru ei,
dect un prilej de suferin i de necazuri. E curios sa te gndeti ca, zece ani
mai trziu, matorii de bai n mare soseau cu sutele, ca locuitorii din DiepPe
construir un mare stabiliment special pentru aceti oaspei care se scufundau
n mare, n toate chipurile, fara sa mai iste nici cea mai mica mirare din partea
nimnui.

Istorisindu-v acest lucru, am vrut sa arat ca folosirea bailor de mare

devenir cu timpul, un obicei e de data recenta n Frana i ca oraul Dieppe
a fost primul loc unde s-a rspndit acest obicei.
Capitolul IV Generalul de Boigne se stabilete n Savoia.
Cardinalul Maury.
Doamna de Stae'l.
Aedere la Aix.
Benjamin Constant.
Dineu la Chambery.
Coppet.
Domnul Rocca.
n timpul celor zece ani ai Imperiului viaa mea a fost att de monotona i
am luat att. De putin parte la marile evenimente, nct n-am nici un fel de
indicii pentru a determina unele lucruri. aa ca ma voi mulumi sa relatez, la
nimereala i fara a tine seama de date, diversele amintiri din acea vreme care
au legtur cu personajele mai importante sau care vor zugravi moravurile
lumii n mijlocul creia triam.
Domnul de Boigne se apucase s-i construiasc o casa n Savoia1, unde
cumprase un teren, ncepuse prin a petrece, n acel loc, mai nti cteva
sptmni n fiecare vara; pe urma, ramase cteva luni. n sfrit, sedus de
respectul de care se bucura n acel loc, datorita averii sale, i fixa reedina
acolo i deveni binefctorul inutului. Cum Beauregard era o reedin mult
prea mare ca sa mi-o lase mie, o vndu printului Aldobradini'Borghese, iar eu a
trebuit s-mi mut larii ai penaii ntr-un mic conac situat n satul Chtenay,
aproape de Sceaux. Casa era ntr-un fel celebra, fiindc n ea se nscuse
Voltaire. Aceasta mutare avu loc n 1812.
Am mai vorbit despre legturile mele de prietenie cu cardinalul Maury. i
precedase napoierea sa n Franta de o ' E vorba de Buissonrond, aproape de
Savoia. 187 scrisoare foarte slugarnica, adresata mpratului; Napoleon
porunci sa fie publicata. De ndat ce cardinalul sosi la Paris, tata veni s-1
vad i-1 pofti la masa, la mine, la Beauregard. El accepta cu graba si, n
duminica urmtoare, vzurm cobornd dintr-o imensa berlina italiana apte
persoane: fratele cardinalului, nepoii, nepoatele, un abate, ma rog, tot neamul.
Mai avu i tupeul s-mi spun, cu candoare, ca voise sa fac economie n ceea
ce privea masa de la hanul unde trsese, aa c-i adusese pe toi ai sai.
Pstrasem o amintire plcut despre modul n care ma rsfase n copilrie;
nu va pot spune ct am fost de dezamgit, vazndu-1 astfel. Figura, tonul,
limbajul, toate erau pe aceeai msur i ar fi ocat pn i pe un caporal de
infanterie. Istorisea nite lucruri, ca te nroeai pn n vrful urechilor, mi
aduc aminte ca, n timpul acelei mese, ne-a istorisit, printre altele, o ntmplare

petrecuta n dioceza sa din Montefiascone. Scena avea loc ntr-o mnstire;

clugriele, duhovnicul lor, un mare vicar trimis sa cerceteze plngerile
acestora, toi se exprimau ntr-un limbaj care s-ar fi potrivit mai curnd
soldailor dintr-un corp de garda i nu unui mare cardinal. Am fost grozav de
mirata s-1 vad att de mult schimbat; la fel de mirai au fost i prinii mei.
Era cu totul alt om cnd l cunoscusem noi, la Roma, desi nici pe atunci nu
prea strlucea n privina manierelor. Fratele sau ne-a mrturisit ca se
schimbase astfel n urma unei boli foarte grave de care suferise.
Lcomia i avariia sa devenir repede tinta tuturor ironiilor celor din jur,
aa nct cardinalul a dus la Paris o via ruinoas i ridiculizata fara mila.
Aceasta avariie sordida era mpinsa pn la un asemenea punct, nct atunci
cnd i prsea odaia nchiriata, pentru a se duce la arhiepiscop, mai
zgribulea nc trei ceasuri, clnnind din dini, ateptnd ca cenua din
singura soba aflata acolo sa se rceasc i s-o ia cu sine, nevoind zicea el
s-1 lase pe proprietar sa profite de ea.
ntr-o zi, n timp ce ieea din odaie mpreuna cu tata, la jumtatea scrii
se opri, spunnd:
Sa ne ntoarcem! M-am luat cu vorba i am uitat sa fac ceea ce fac de
obicei cnd plec de acas!
Intrar n odaie; tata l vzu scond o oli cu supa din soba i vrnd-o
ntr-un dulap pe care-1 ncuie bine cu cheia.
Vezi, dragul meu, ori de cte ori plec de acas mi ncui n dulap oala
cu supa. Ticloii tia ar fi n stare s-mi nfulece supa i s-mi puna n locul
ei apa chioara.
Am vorbit despre aceste doua lucruri pentru ca tata a fost martor le ele,
dar din nefericire ntreaga sa via era plina numai de astfel de ntmplri.
Toat lumea observase ca atunci cnd nu era invitat la masa, nfuleca doar
prjiturele pe care le terpelea de pe mese, n casele n care era poftit. Odat
nsa aezat la masa altuia, mnca cu atta lcomie, nct pur i simplu te
scrbea. E trist sa te gndeti ca un om care a jucat un rol de seama n viaa
publica i care avea o minte deosebit de ascuit, a putut ajunge, datorita unor
vicii dezgusttoare, ntr-o asemenea stare.
La nceput, venea destul de des pe la mine. Voia s-1 conving pe tata sa
intre n guvernul mpratului, aa ca discutau deseori despre avantajele i
dezavantajele regimului imperial, n ziua n care apru n Monitor decretul
privind nchisorile Statului, tata i spuse ca astfel de legi ar fi trebuit discutate
n mod public.
Ei, asta-i! Strigase cardinalul. Daca le-ar fi publicat i comentat, n-ar
mai fi aprut nici peste trei luni!
Cam aa gndeam i eu, dar n-am cutezat s-o spun, zise tata.

Discuia avu loc fata de o mulime de oameni. Cardinalul se simi foarte

stnjenit ca nu cumva sa se fi compromis. aa ca, ncepnd din ziua aceea, veni
din ce n ce mai rar pe la mine, pn ce nceta cu totul vizitele.
Ma duceam destul de des n Savoia. La prima mea vizita, m-am oprit la
Lyon. Domnul d'Herbouville era prefectul oraului, deci un motiv n plus sa
stau cteva zile acolo. Locuiam la hotelul Europa unde ajungeam foarte
trziu. A doua zi dimineaa, valetul de la hotel mi spuse ca doamna de Stae'l
era n hotel i ntreba daca puteam s-o primesc.
Sigur ca da, as fi chiar ncntata sa pofteasc!
Dup cinci minute, musafira intra n odaia mea urmata de Talma1,
Benjamin Constant2, Mathieu de Montmorency3 sj Schlegel4. Eram nc foarte
tnr; toate acele celebriti i acel cortegiu ciudat, la nceput, mi impuser
grozav. Dar doamna de Stae'l ma ajuta imediat sa ma simt n largul meu.
Trebuia sa fac cteva drumuri ca sa vad i eu Lyonul; ea ma asigura ca era un
ora foarte urt, aezat ntre doua ruri frumoase, ca, aflnd acest lucru, eram
destul de istea s-mi nchipui cum arata i nc att de bine ca i cum 1-as fi
btut n sus i n jos, opt zile n sir. Ramase toat dimineaa n odaia mea,
unde primi diverse vizite, vrjindu-m cu discuia ei strlucitoare. Am uitat i
de prefect, i de prefectura i am luat masa mpreuna cu ea. Seara, ne-am dus
s-1 vedem pe marele actor Talm n Manlius, unde juca mai mult pentru ea
dect pentru public, rspltit din belug de admiraia excesiva pe care nu se
sfia deloc sa i-o arate. Ieind de la teatru, doamna de Stae'l se urca n trsur,
pentru a se rentoarce la Coppet. Fugise din exil, cu riscul de a ndura tot ce
putea fi mai rau, numai ca sa asiste la o reprezentaie a acelui mare actor. aa
am fcut cunotin cu acea apariie meteorica ce mi-a sucit capul de prima
oara cnd am vzut-o. La nceput, mi s-a prut urta i ridicola. O mutra
grosolana, fara urma de prospeime, cu parul alandala, despre care ea spunea
ca ar fi aranjat, adic cu alte cuvinte nepieptnat; fara fiiu, numai cu o
tunica de muselina alba, foarte decoltata, cu braele i cu
1 Frantois Joseph Talm (1763 1826), tragedian francez, actorul
preferat al Iui Napoleon. Preocupat sa transpun realitatea pe scena, a folosit
tonul natural, renunnd la emfaza tragica de pn atunci.
2 Constant de Rebecque (Benjamin) (1767 1830), om politic i scriitor
francez, influent n partidul liberal sub Restauraie, iubitul doamnei de Stae'l. A
devenit celebru prin romanul sau psihologic Adolphe (1816).
3 Membru al uncia dintre cele mai vechi familii din Frana (sec. XII), din
care au fcut parte nenumrai duci, conetabili ai tarii, mareali ctc.
4 August Wilhelm von Schlegel (1767 1845), scriitor german de
prestigiu, prieten cu doamna de Stae'l, a crui influenta se simte n cartea
acesteia intitulata Despre Germania.

Erii goi, fara val, fara sal, fara earfa: toate astea fceau ca U aritia ei sa
fie ntr-adevr ciudata, ntr-o camera de hotel, la fa prnzului. inea n mna o
crengu cu frunze verzi, pe care tot rsucea ntre degete. Bnuiesc ca avea
menirea de a-i coate n evidenta frumuseea minii i de a-i completa, ntr-un
fcbizarul ei costum. Dup un ceas, eram ca vrjit si, n Hmpul discuiei
nsufleite pe care o purta cu Talm, cercetndu-i cu atenie chipul, m-a
surprins pn i pe mine faptul ca mi s-a prut aproape frumoasa. Nu stiu
daca mi-a ghicit impresiile, dar a fost tot timpul cu mine buna, amabila,
fermectoare, n anul urmtor, am ntlnit-o la ix, n Savoia, unde ma dusesem
la bai mpreuna cu doamna Recamier. Pretextnd ca vine s-o vad pe aceasta
doamna, calcase pentru a doua oara consemnul, fugind din exilul de la Coppet
i sosind la Aix. Am fost martora oculara a unor scene deplorabile ntre doua
fiine crora Cel-de-Sus le hrzise mai mult spirit dect dduse vreodat altor
muritori caci i fceau nite icane cumplite una alteia. Ma refer la legturile
ce existau de multa vreme ntre doamna de Stae'l i Benjamin Constant.
Doamna de Stae'l l iubea pentru inteligenta i talentul lui, dar asta n-o
mpiedica sa mai aib i alte preferine trectoare, n astfel de situaii, sigur ca
Benjamin Constant se supr. Atunci ea se rentorcea la el, mai ndrgostit ca
niciodat si, dup cteva scene cumplite, cei doi se mpcau. El trsese multa
vreme ndejdea ca doamna de Stae'l l va lua de brbat. Dar, avnd n vedere
vanitatea i interesul ei care erau tot att de puternice ca i sentimentele sale
l refuza cu ncpnare. Dorea s-1 aib sclav, n urma carului ei i nu sa
se nhame ea la carul lui. De altfel, inea mult prea mult la titluri i la situaia
ei sociala, pentru a-i schimba numele de Stael-Holstein cu cel de Constant.
Nici o alta persoana n-a fost att de mult sclava celor mai ridicole idei
aristocratice cum a fost foarte liberala doamna de Stae'l.
ntr-o cltorie pe care Benjamin a fcut-o n Germania, a cunoscut-o pe
contesa de Magnoz, nscut contesa de Hardenberg. Contesa s-a ndrgostit de
el i a vrut s-1 ia de brbat. Cred ca dorina de a-i demonstra doamnei de
Stae'l ca o aristocrata era bucuroasa s-1 ia de brbat 1-a fcut sa accepte.
Cnd doamna de Stael afla de acest plan, i fcu o asemenea scena, nct bietul
om nu cuteza s-i mrturiseasc pasul pe care-1 i fcuse. Fiindc se nsurase
totui, n secret iar sotia sa venise cu el la Lyon. Acolo, proaspt doamna
Constant sorbi o gura din nu stiu ce drog care-i provoca nite vrsturi
cumplite, declarnd ca se va otrvi de-adevratelea daca brbatul ei nu va
renuna la doamna de Stael, spunndu-i verde n fata ca se nsurase. Pe de alta
parte, doamna de Stael l amenin ca, daca se va nsura, i va nfige pumnalul
n piept.
Cam asta era situaia cnd Benjamin Constant i doamna de Stael se
ntlnir la Aix, avnd-o ca mediatoare pe doamna Recamier. Dimineile

asistam la nite scene cumplite, pline de reprouri, de imprecaii i de crize de

nervi. Asta era o frm din secretul comediei. Mncam mpreuna cum e
obiceiul cnd te duci la bai. ncet, ncet, n timpul mesei, prile beligerante se
calmau. Un cuvnt plin de strlucire aducea dup sine altul. Placerea pe care-o
simeau cei doi sa se nfrunte, din punct de vedere spiritual, era mai presus de
orice, i seara se ncheia ntr-un mod fermector, pentru a o lua de la capt
dimineaa, cu nervii i cu invectivele.
Pn la urma, tratatul fu n sfrit semnat: doamna de Stael avea s-i
scrie doamnei Constant, recunoscnd astfel cstoria, care urma sa devina
publica la trei luni dup plecarea ei n America, unde avea ntr-adevr intenia
sa plece. Aceasta concesie a inimii fcut vanitii nu m-a impresionat deloc.
Benjamin, tot ascultndu-i ipetele i reprourile, se simi jignit. Pn la urma,
doamna de Stael nu mai pleca i cstoria fu, n sfrit, recunoscuta, dar
destul de trziu. Cred ca doamna de Stael dorea s-i pstreze unica distracie
pe care i-o furnizau discuiile cu inteligentul ei prieten, nutrind poate dorina
de a-1 lua cu ea n America. Sau poate ca se gndise i la posibilitatea de a se
mrita cu el, odat ajuni dincolo de Ocean, cu att mai mult cu ct
nsurtoarea lui cu alta i era, n acea epoca, de nesuportat. Adevrul e ca ntre
ei exista o legtur mult prea concreta: un Opjl care era leit taic-su. mi
amintesc de una din zilele celea. Ne-am dus cu toii sa luam masa la domnul de
Boigne, ia guissonrond, aproape de Chambery. Soul meu poftise la masa tot ce
era mai distins n ora, deci i pe prefect. Eram, cu totul, treizeci de persoane.
Doamna de Stael sttea alturi de stpnul casei, prefectul vizavi, alturi de
mine. La un moment dat, ea l ntreba, peste masa, ce devenise un oarecare
brbat care fusese subprefect. Acesta i rspunse ca ajunsese prefect i ca era
un om foarte respectat.
mi pare bine, fiindc era un biat de treaba, n general, adug ea
neglijent, m-am descurcat ntotdeauna cu aceasta tagma de slujbai!
L-am vzut pe prefect nroindu-se, apoi plind brusc. Am simit cum mi
bate inima pn n gt. Doamna de Stael nu pru s-i dea seama de gafa
comisa, si, n fond, cred ca nici nu urmrise aa ceva. Am consemnat aceasta
ntmplare, numai pentru a da prilejul cititorului sa observe bizara anomalie a
acestui spirit ieit din comun, ce se dovedea a fi complet lipsit de tact. mi
amintesc chiar ca odat, de fata cu domnul de Boigne i cu o mulime de lume,
m-a ntrebat daca socoteam ca era posibil ca o femeie sa fie cinstita, cnd nu
avea nimic comun cu brbatul ei, cnd nu nutrea nici mcar o frm de
simpatie fata de el, insistnd asupra acestui lucru, cu atta lipsa de tact, nct
m-a pus ntr-una din cele mai cumplite situaii. Alta data, am vzut-o innd-o
de sa pe doamna de -Caumont, n fata a douzeci de persoane, i continund,
de fata cu toat lumea aceea, o discuie nceputa mai nainte, prin care

susinea ca o femeie care nu era pura i casta nu putea fi o mama buna.

Biata doamna de Caumont trecea prin chinurile iadului. Sigur ca doamna de
Stael ar fi fost dezolata daca ar fi bgat de seama; dar ea se lsase prea nuilt
trta de puterea argumentelor sale ca sa mai poat vedea ceva. Sigur ca va
vei ntreba cum de uitase de propria-i comportare? Nu, nu uitase, dar ea se
vedea pe sine ca pe o inta aparte, creia geniul i ngduia fapte de nescuzat
Muritorilor de rnd. Aceasta lipsa de nelegere fata de sentimentele altora, i-a
creat o mulime de dumanii pe care nu le merita.
Dar sa revin la masa de la Buissonrond; ajunsesem la cel de al doilea fel,
totul decurgea aa cum decurge la toate mesele plicticoase, spre marele necaz
al mesenilor provinciali, cnd Elzear de Sabran, vznd dezamgirea acestora, o
ntreba pe doamna de Stael, care se afla la celalalt capt al mesei, daca ea
socotea ca legile civile ale lui Romulus i-ar fi pstrat multa vreme puterea, la
Roma, fara legile religioase ale lui Numa. Ea ridica ncep capul, nelese aluzia,
rspunse la ntrebare printr-o gluma si, pornind de la acest lucru, deveni att
de strlucitoare i de amabila cum n-o mai vzusem niciodat. Eram cu toii
ncntai, dar parca nimeni nu prea mai ncntat dect prefectul, domnul
Finot, i el om de spirit. Nu peste mult, cineva i aduse acestuia o scrisoare
foarte urgenta. El o citi i o vr n buzunar. Dup-mas, ma lua deoparte i mio arata; era ordinul de a o aduce napoi pe doamna de Stael, cu jandarmii, din
post n post, chiar n clipa n care primea scrisoarea. L-am conjurat sa nu fac
acest lucru n casa mea. El ma asigura ca nu avea intenia, adugnd cu
oarecare amrciune:
Nu vreau s-i schimbe prerea despre slujbaii din tagma mea.
Mi-am asumat sarcina s-i spun doamnei de Stael ca era vremea sa se
rentoarc la Coppet, iar el se mulumi sa porunceasc surugiilor sa nu-i dea
cai de schimb dect pentru Coppet, cu att mai mult cu ct doamna de Stael ar
fi dorit sa dea o fuga i pn la Milano.
Ne-am urcat pentru a ne rentoarce la Aix n berlina doamnei de Stael,
ea, doamna Recamier, Benjamin Constant, Adrien de Montmorency, Albertine
de Stael i eu. Pe drum, ne-a prins o furtuna groaznica. Noaptea era ca de
smoala i surugiii ncurcar drumul; pn la Aix, n loc de un ceas i jumtate,
am fcut cinci. Cnd am ajuns, toi erau nelinitii; o parte dintre ai notri, care
se napoiaser cu caleasca mea, sosiser de trei ceasuri. Din pricina orei trzii
i a emoiei era ct pe-aci sa nu fim recunoscui, n caleasca, nimeni nu i-a jat
seama cum trece timpul. Discuia ncepuse mi aduc bine arninte nc de pe
aleea din Buissonrond, despre Scrisorile domnioarei de l'Espinasse, care
tocmai apruser, i doamna fa Stae'l ne vrjise pe toi; secondata de Benjamin
Constant, ne inuse pe toi sub vraja cuvintelor ei, nct nimnui nu-i dduse
prin minte sa se uite pe geam, afara. A treia zi, pleca cu noaptea n cap, la

Coppet, ntr-o stare de dezolare i de prostraie, ca i cum ar fi fost o biata

femeie oarecare.
Dup asta, m-am dus destul de des la Coppet; mi plcea grozav de mult
acolo, cu att mai mult cu ct eram teribil de rsfat. Doamna de Stae'l tia
c-mi plcea sa nfrunt pericolele exilului ei i se amuza determinndu-m sa
sporoviesc despre societatea din Paris, unde era tot timpul prezenta cu inima.
Viaa la Coppet era ciudata. Prea pe ct de trndava, pe-att de
alandala. Nimeni nu tia unde trebuia sa se duca, ce sa fac, cu cine sa se
ntlneasc. Nu se fixa nimic dinainte, n nici un ceas al zilei. Toate camerele
erau vraite. Daca ncepea o discuie ntr-o odaie, indiferent a cui ar fi fost ea,
apoi acea discuie putea tine cteva ceasuri sau cteva zile fara ca cel ce locuia
acolo sa cuteze s-o ntrerup. A discuta, prea lucrul cel mai important pentru
toat lumea. ai cu toate astea, toate persoanele de la Coppet aveau ocupaii
serioase, iar marele numr de lucrri ieite de sub pana lor dovedesc acest
lucru. Doamna de Stae'l lucra mult, dar numai cnd nu avea nimic altceva mai
bun de fcut; din pcate, se lasa ntotdeauna sedusa chiar i de cele mei
mrunte distracii. In plcea sa joace diverse roluri de comedie, sa mearg
calare, sa se plimbe pe jos, sa pofteasc lume la ea, dar mai presus de orice, l
plcea sa stea de vorba. N-avea un loc anume pentru scris. O mica trusa de
marochin verde, pe care i-o aeza pe genunchi sau pe care o cara dup sine
din odaie n odaie, coninea i lucrrile i corespondenta. De multe ori scria
^conjurata de mai multe persoane, ntr-un cuvnt, singurul 'Ucru de care se
temea era singurtatea. E uimitor ct de sensibile sunt, la un astfel de lucru,
tocmai geniile cele mai Puternice i ct de mult se lasa ele dominate de
singurtate.
Doamna de Stael, lordul Byron, Chateaubriand sunt exemple izbitoare n
acest sens i tocmai ca sa scape de plictiseala i-au ratat viaa, cnd,
dimpotriv, ar fi vrut sa ntoarc lumea pe dos.
Copiii doamnei de Stael creteau i ei n mijlocul acestei viei ciudate.
Participau totui destul de putin la ea, din moment ce aveau vreme sa nvee
temeinic, fiindc aceti copii vorbeau, n mod curent, mai multe limbi, se
pricepeau la muzica, tiau sa deseneze i aveau cunotine multiple i profunde
despre literatura ntregii Europe, n rest, nu fceau dect ceea ce le plcea.
Albertine, de pilda, se ocupa ndeaproape de literatura germana i engleza,
foarte putin de muzica i deloc de desen, n ceea ce privete cusutul, sunt gata
sa pun rmag ca n-ai fi gsit un ac n tot castelul Coppet. Auguste, mai putin
rafinat dect sora sa, avea preocupri literare i era extrem de talentat la
muzica. Albert pe care doamna de Stael l poreclise ea nsi un Lovelace de
tara desena minunat, dar era oaia neagra a familiei, prin prostia de care
ddea adesea dovada. De altfel a i murit ntr-un duel, n 1813, n Suedia.

Doamna de Stael i judeca pruncii de la nlimea spiritului ei, marea ei

slbiciune fiind Albertine. Fetia prea deosebit de naiva i de simpla, n ciuda
expresiilor pretenioase pe care le folosea nc de cnd era foarte mica. mi aduc
aminte ca, o data, mustrata de mama ei, lucru ce nu se prea ntmpla, ea
izbucni n lacrimi.
Ce ai, Albertine? De ce plngi?
Vai, spuse ea, ma socoteam fericita i iat ca am o prpastie n suflet!
Avea unsprezece ani i vorbea n ceea ce numeam eu genul Coppet.
Asemenea exagerri erau att de specifice limbii din inutul respectiv, nct cine
tria acolo, vrnd, nevrnd i le nsuea. Tot la Coppet a nceput, la un moment
dat, sa se fac abuz de cuvntul talent. Toat lumea era ocupata, fiecare cu
talentul lui, ba chiar i ntr-o oarecare msur, i cu cele ale altora. Auzeai de
pilda: Acest lucru nu e pe msur talentului dumitale; Acest lucru se
potrivete cu talentul meu; Ar trebui sa te consacri talentului durnitale; Miam ncercat i eu talentul etc., etc., fraze care i rsunau n urechi cam de
douzeci de ori ntr-un ceas.
Ultima oara cnd am vzut-o pe doamna de Stael n glvetia, situaia ei
devenise foarte ncurcata. Dup ce a oferit oraului Geneva spectacolul unor
scene deplorabile datorate unei pasiuni pentru un foarte frumos american,
domnul O'Brien, ea se retrase din nou la Coppet, cumplit de ndurerata din
pricina plecrii junelui seductor.
Un tnr sublocotenent, Rocca, nepotul medicului ei, Bauttigny, se
rentoarse grav rnit, din Spania. Medicul dori s-1 duca undeva, la tara, la aer
curat. Doamna de Stael i spuse medicului s-1 aduc pe tnrul Rocca la ea,
mai ales ca fusese coleg de coal cu bieii ei. Biatul avea o figura
ncnttoare; ea l ruga s-i povesteasc despre Spania i despre grozviile din
acea tara. El i istorisi tot ce vzuse, cu naivitatea unui suflet cinstit i curat.
Ea l admira i-1 lauda; tnrul, ameit de laude, se ndrgosti de ea; fiindc,
ntr-adevr, numai el era cel ndrgostit. Doamna de Stael nu simi dect
recunotina pe care o simte orice femeie de patruzeci i cinci de ani, care se
vede adorata de un tnr de douzeci i doi. Tnrul Rocca ncepu chiar a-i
face scene publice de gelozie, ceea ce nu izbuti dect s-i sporeasc doamnei
triumful. Cnd m-am dus la Geneva, domnul de Rocca era n ochii ei la
mare cinste, iar n ochii lumii, att de ridicol, nct pn i ea se simea uneori
stnjenita. Doamnei de Stael i plcea mult, printre altele, sa ma aud cntnd,
ntr-o seara, dup ce am cntat, stteam n picioare, n dosul pianului,
discutnd cu cteva persoane, cnd iat ca Rocca ce se mai slujea nc de o
crja strbtu salonul i-mi spuse tare pe deasupra pianului pe tonul lui
obinuit, trgnat i vorbind pe nas:

 Doa-doamna, doa-doamna, nu ma ateptam la aa ceva Doadoamna de Boigne, glasul dum-dumneavoastra i wer i merge la inima!
nainte nsa de a apuca sa se ntoarc i sa plece achiopatnd, m-am i
trezit cu doamna de Stael lng mine; apucndu-m de brat, mi spuse:
Ah, din pcate nu prea tie sa vorbeasc!
Aceste cuvinte m-au izbit aidoma unui strigat de durere scos de o femeie
de spirit care s-a ncurcat cu un prostnac. Cu att mai mult, cu ct doamna
de Stael ncepuse a se plnge ca se simte prost, fiindc, din pcate, aceasta
legtur avusese urmri care sunt ferm convinsa au contribuit n mod sigur
la moartea ei. A suferit ngrozitor n timpul acelei sarcini fatale, al crui secret a
fost totui aparat cu strnicie. Copii ei au crezut n mod sincer ca suferea
de hidropizie. Spionata cum era de o politie att de nemaipomenit de activa, e
pur i simplu de necrezut, cum de nu i-a fost descoperita taina. A continuat sa
primeasc lume, ca de obicei, spunndu-le nsa tuturora ca era bolnava; de
ndat ce-a nscut, a prsit locul n care suferise atta i care-i devenise
insuportabil, tergnd orice urma a celor ntmplate. Avnd n vedere ura pe
care o nutrea mpratul fata de ea, sigur ca de ndat ce-ar fi aflat ceva, fie
chiar i o simpla bnuial, s-ar fi grbit sa ncredineze totul jurnalelor. Din
fericire, taina a fost bine pstrat i aparentele complet salvate, ceea ce
dovedete nc o data ca, daca ai minte, tii sa iei din orice ncurctur.
Sigur ca s-ar fi putut mrita cu tnrul Rocca, dar asta ar fi fost ultima
posibilitate la care ar fi recurs. Nu s-a hotrt dect pe patul de moarte i
numai la rugminile fiicei sale, ducesa de Broglie, s-i dezvluie acesteia
existenta micului Rocca.
Domnul i doamna de Broglie, mpreuna cu August de Stael, fcur tot ce
le statu n putin ca acest mic frate al lor sa fie recunoscut ca motenitor
legitim al mamei lor. nclin sa cred ca aceasta ultima aventura a mamei sale a
determinat-o pe doamna de Brogiie sa sa se converteasc la metodism. Ct
despre domnul Rocca, dup ce a nsoit-o pretutindeni pe doamna de Stael
cate 1-a tolerat numai datorita devotamentului sau ptima, fiindc se simea
destul de plictisita i de ncurcata de prezenta lui, era oarecum micat de
dragostea pe care o nutrea fata de ea s-a prpdit i el, de durere, la ase luni
dup moartea ei, dovedind astfel slbiciunea i patima pe care le avusese fata
de aceasta femeie.
Lucrul e de altfel explicabil. Doamna de Stae'l fusese probabil mai mult
dect ncntata ca mai poate inspira un sentiment att de puternic, la vrsta
ei, i mai ales cu urenia ei lucru care o mhnise cel mai tare n decursul vieii
sale. Din pricina asta, se obinuise sa nu spun niciodat despre o femeie ca e
urta sau frumoasa. Dup ea, o femeie era sau nu nzestrata cu avantaje

exterioare. Adoptase aceasta fraza, i era primejdios sa spui, n fata ei, ca

cutare persoana era urta, fiindc riscai s-i creezi o impresie dezagreabila.
M-am lsat furata de amintiri i poate ca am vorbit prea mult despre
relaiile de prietenie cu doamna de Stae'l. Nu stiu daca am izbutit s-o fac
cunoscuta mai bine, dar mi-am adus eu nsami aminte de o mulime de lucruri
care-mi sunt nespus de dragi. De altfel e cu neputin ca cel care a ntlnit-o pe
doamna de Stae'l s-o uite. Dup prerea mea, era mult mai abila la vorba dect
la scris. Vorbea, de pilda, despre toalete, cu tot atta interes ca despre cine tie
ce lucru important; aa cum s-a mai spus, fcuse din conversaie o arta n care
atinsese perfeciunea. Totodat, era i o femeie foarte priceputa n afaceri, caci
niciunul dintre ai ei nu ndurase niciodat, nici un fel de lipsuri. Dnd impresia
ca nu se ngrijea ctui de putin de averea ei, pe care o bnuiai a fi ntr-o
dezordine cumplita, dimpotriv, se ngrijea i nc att de atent, nct, la
moartea ei, s-a constatat c-i lsase averea ntr-o ordine perfecta i ca sporise
considerabil.
Exilul a fost pentru ea cea mai cumplita pedeapsa i -sub Napoleon
exilul era ntotdeauna nsoit de toate acele mici jigniri i neplceri care
izbutesc, pn la urma, sa i-1 fac insuportabil; cu att mai mult cu ct toi
cei din jur se strduiau sa te fac s-1 simi din plin. Aceasta a fost zbala care
a exercitat cea mai puternica frna asupra acelei parti din societatea franceza
desemnata de mprat sub numele de foburgul Saint-Germain. Am cunoscut
multe persoane exilate care aveau gusturi, obiceiuri, avere, situaii diferite;
toate nsa exprimau aceeai crunta desperare care slujea celorlali drept
avertisment salutar. aa ca erai cum nu se Poate mai prudent n acea epoca.
Capitolul V Distracii la Coppet.
Exilul lui Mathieu de Montmorency i al doamnei Recamier.
Doamna de Chevreuse.
Purtarea ei la Curtea imperiala.
Exilul i moartea ei.
Bal cu prilejul cstoriei marelui duce de Bade.
Costumul mpratului.
Discuie ciudata.
Eticheta de la Curtea imperiala.
Bal cu ocazia naterii regelui Romei.
mprteasa Maria-Luiza.
mpratul vrea sa fie graios.
I-am reproat ntotdeauna doamnei de Stael de a-i fi trt prietenii n
acel nenorocit exil pe care ea l ndura cu greutate, n timpul anului 1808,
Coppetul fusese mai strlucitor ca niciodat; printul August al Prusiei sttuse
acolo o buna bucata de vreme. Era teribil de ndrgostit de doamna Recamier.

Multi strini i mai multi francezi se grupaser n jurul strlucitoarei i

spiritualei opoziii a doamnei de Stae'l. Aceasta societate desprindu-se,
rspndise n ntreaga Europa cuvintele i ideile prin care aceasta femeie
stigmatiza crmuirea lui Napoleon. Printul August le rspndise n Prusia unde
toi erau foarte avizi sa i le nsueasc. Toi cei care sttuser n acea vara la
Coppet, i ddur ntlnire pentru vara urmtoare, mpratul, informat de
ceea ce se petrecea acolo, simise cum l apuca din nou furia mpotriva doamnei
de Stae'l i hotr ca asemenea reuniuni sa nu mai aib loc. i anuna
inteniile, destul de tare, pentru ca prietenii doamnei de Stael sa fie pusi n
garda, ntre alii, doamna Recamier i Mathieu de Montmorency. Amndoi miau vorbit despre acest lucru; am convenit ca n interesul doamnei de Stael
sa lsm sa treac aceasta furtuna, sa ne abinem sa mergem la Coppet i sa
facem uitata vara precedenta prin linitea celei care ncepea.
Mathieu i doamna Recamier scriser mpreuna o scrisoare n acest sens,
pe care o ncredinar domnului de Chteauvieux, caci n acea vreme nimeni nar fi cutezat sa trimit o astfel de scrisoare prin posta, n mnia ei, doamna de
Stael uita de orice prudenta; ncredina primului curier un rspuns plin de
mhnire i de reprouri, ncheind cu aceasta fraza: Pn acum n-am cunoscut
dect rozele exilului; le era sortit tocmai persoanelor pe care le iubesc cel mai
mult s-mi arate i spinii sau mai curnd s-mi nfig un pumnal n inima
dovedindu-mi ca eu nu sunt dect un prilej de spaima i de respingere .
Doamna Recamier i domnul Montmorency nu mai ezitar i plecar.
Mathieu ajunse la Coppet cu dousprezece ore nainte de ordinul de exilare
care-1 obliga sa plece n Valence1. Doamna Recamier nc nu ajunsese; August
de Stael iei naintea ei, o ntlni n Jura i-i explica ndelung ca ordinul de
exilare, negsind-o la Coppet, poate ca va putea fi revocat. Ea porni ndrt
ctre Paris, nsoit de o foarte tnr verioar pe care o cretea de mai multi
ani i al crui tata avea o slujba mrunt la Dijon. Sosind, l gsi pe tatl fetei
n usa hanului; el i explica, n cteva cuvinte, ca era plin de recunotin
pentru buntatea eij dar ca nu mai putea s-i lase fata, fara sa se
compromit, alturi de o persoana exilata, aa ca i-o lua. Doamna Recamier i
continua singura drumul spre Paris. Ajunse pe la miezul nopii. Domnul
Recamier, cnd o vzu, ncepu sa tremure.
Dumnezeule, ce faci aici? Trebuia sa fii la Chlons, urca repede n
trsur i pleac.
Nu mai pot, am petrecut doua nopi pe drum, sunt frnta de oboseala!
Atunci odihnete-te! Am sa dau porunci ca trsura sa fie gata pentru
ora cinci dimineaa!
A doua zi, doamna Recamier pleca ntr-adevr: se duse la doamna de
Catalan care o consola i-o rsfa, nsoind-o la Chlons cu un devotament pe

care 1-am putea numi eroic; caci ati vzut ce spaima inspira exilul sufletelor de
rnd. Acum, la drept vorbind, acest exil, att de temut, se marginea la
1 Exilul doamnei Recamier i al lui Mathieu de Montmorency a nceput n
august 1811. Exista deci o eroare n datele indicate de doamna de Boignc. ai
acum sa ncercam sa restabilim adevrul: n 1807 a fost vara n care a venit la
Coppet printul August al Prusiei, n 1808, doamna Recamier nu se duce la
Coppet, avnd n vedere La vara din 1807 displcuse profund lui Napoleon, n
1809, doamna Recamier se ntlnete cu doamna de Stael la Lyon, apoi o
nsoete pn la Coppet. n 1810, doamna Recamier i petrece vara la Aix-cnSavoic, dup care se ntlnete cu doamna de Stael la castelul Chaumont-surLoire, aproape de Blois; apoi tot grupul se idrcapt ctre Fossc, la domnul de
Salabcrry, uhdc cele doua doamne i petrec restul verii (n. edjr.).
Alungarea din Paris a unor persoane ct i din jurul Parisului pe o raza
de patruzeci de leghe. La nceput fusese desemnat un loc special, dar curnd
acest exil se mblnzi, n sensul ca te puteai stabili oriunde voiai, att n afara
Parisului, ct i n mprejurimile sale. Dar prestigiul puterii imperiale era att
de mare, nct daca aveai ghinionul s-i displaci lui Napoleon, erai expus,
pretutindeni, la tot felul de jigniri i ofense zilnice.
Soarta doamnei de Stael se agrava din nou. Nu numai ca rmsese
exilata n continuare la Coppet, dar ca sa te duci s-o vezi, aveai nevoie de un
permis special al prefectului. Avnd de suportat aceste noi dificulti,
pretextnd sntatea ei ubred, obinea uneori aprobarea de a sta o bucata de
vreme la Geneva, unde am ntlnit-o i eu dup cum v-am spus -de cteva
ori.
Doamna Recamier statu o vreme la Chlons, apoi la Lyon, dup care
pleca, n sfrit, n Italia, unde se mai afla nc la cderea Imperiului.
Exilul ma obliga cum e i firesc sa vorbesc despre unele dintre
victimele sale: tnr, frumoasa i extravaganta doamna de Chevreuse. Am
spus mai nainte ca ocupa un loc cu totul aparte n ceea ce se numea pe atunci
vechiul regim, mpratul nu admitea ca vreuna din notabilitile vechiului
regim sa nu fac parte din Curtea lui si, cu toate ca ducele de Luynes a fost
senator i a adus mari omagii sefului Statului, atitudinea independenta a
nurorii sale a fost imediat observata i sigur ca a displcut. Numita doamna de
onoare a mprtesei, ea a refuzat; mpratul a insistat, chemnd-o la el, i
combtndu-i, jumtate n serios, jumtate n gluma, toate motivele pe care lea invocat. Pn la urma a ajuns s-o amenine ca familia ei va raspunde pentru
capriciile sale. N-avea dect sa consulte zidurile castelului din Dampierre care
aveau s-i spun ca nu aparineau familiei de Luynes, dect prin confiscare;
dup care adaug ca ar fi prudent sa nu uite acest lucru.

Doamna de Chevreuse se vzu silita sa accepte. Nu se poate nega ca, n

urma acestei constrngeri, mpratul nu s-a purtat totui frumos cu ea. Punea
chiar un soi de cochetrie n titudinea sa fata de ea, ncercnd s-o atrag de
partea lui. Ea.
N schimb, era venic bosumflata, att fata de el, ct mai ales fata de
mprteasa Josephine i fata de doamnele ei de onoare e care le trata cu un
imens dispre. Nu ca n-ar fi fost de un neam tot att de mare ca i ea, ci pentru
ca le vedea cu cta tragefe de inima i ndeplineau ndatoririle fata de
mprteasa. Nu-i fcea slujba dect n ultima clipa, dup ce epuizase toate
pretextele. Nu aprea niciodat la Palat, cnd se putea dispensa de acest lucru;
ntr-un cuvnt, era ct se poate de cuteztoare.
Atta timp ct a trit ducele de Luynes, a izbutit sa menin un soi de
respect n jurul lui; dar, dup moartea sa, doamna de Chevreuse care-i
manevra cum voia pe soacr-sa i pe brbatul ei fcu o mie de boacne, ntre
altele, mi aduc aminte ca n ziua unei mari serate ce urma sa aib loc la
palatul Luynes, ea i fixa locul domnului de Talleyrand vizavi de bustul lui
Ludovic al XVI-lea, plasat pe o consola i nconjurat de candelabre i de o
mulime de vaze cu crini, alctuind un fel de mic altar. Ne duse pe toi sa ne
arate acest lucru, cu bucuria unei fetie de pension. Cum nisa mi s-a prut de
prost gust i mai ales periculoasa, i-am spus-o fara jena.
Ce vrei! Mi-a rspuns ea, ma rzbun i eu cum pot pe micul ticlos
(asa i spunea ea marelui Napoleon).
n scurta vreme, reui sa se fac detestata de toat Curtea. Numai
mpratul mai continua s-o apere. Cnd btrnii suverani ai Spaniei sosir n
Frana, dup evenimentele de la Madrid, li se asigura un serviciu de onoare.
Doamna de Chevreuse primi ordin sa stea pe lng regina Charlotte; ea refuza
n scris, spunnd c-i era de ajuns ca era sclava mprtesei i ca nu mai voia
sa fie i temnicer reginei Spaniei. Doamna de La Rochefoucauld, creia i
fusese adresata aceasta scrisoare, i-o duse nparatului, iar acesta semna pe loc
ordinul de exilare.
Toat lumea credea ca, dup ce doamna de Chevreuse fcuse tot ce
putuse pentru a i-1 atrage, avea sa suporte cu fruntea sus aceasta msura.
Dar lucrurile se petrecur exact pe dos: dup ce primul moment de exaltare
trecu, ea se simi att ^e copleit, nct n-a existat demers, protest, rugminte
pe care sa nu le fi ncercat pentru a reintra n gratiile mpratului. Pe msur
ce ndejdile i se spulberau, sntatea i se ubrezea i ea, nct pn la urma,
biata doamna de Chevreuse muri n cel de al treilea an de exil. Locuise, rnd pe
rnd, la Luynes, Lyon i Grenoble, ducnd pretutindeni cu ea acea fire
capricioasa care a fost nenorocirea vieii sale.

Fara sa fi fost prietene, eram totui destul de apropiate. In timpul ederii

sale la Grenoble, tiind ca ma aflam n Savoia, mi scrise ct de mult regreta ca
dificultile pe care le avea de ntmpinat o persoana exilata o mpiedicau sa
vina sa ma vad. I-am rspuns ca voi veni eu la Grenoble. ntr-adevr, m-am
ndreptat ctre acel ora fapt care ma obliga sa fac patruzeci de leghe n plus
plecnd din Chambery. Am anunat-o pe doamna de Chevreuse, menionnd
ziua cnd voi sosi la Grenoble. Btrna ducesa de Luynes ma atepta la hotelul
unde urma sa trag. Doamna de Chevreuse mi spuse ea era att de bolnava,
nct nu fusese n stare sa vina sa ma vad, nici mcar sa ma ntmpine, dar
vizita mea avea, desigur, s-i fac o mare bucurie, a doua zi de diminea. Dup
un ceas, aflndu-m la fereastra, am vzut-o ntr-o caleasca pe doamna de
Chevreuse, mbrcat n rou i mi se pare ca i n alb, plina de podoabe i de
bijuterii, dar att de slaba i de palida nct prea fantoma celei care fusese
odinioar, ntrebndu-1 pe unul dintre valei, cine era doamna, acesta mi
rspunse:
E doamna de Chevreuse care se duce la spectacol; se duce zilnic la
teatru.
Procedeul ei fata de mine mi s-a prut foarte ciudat. M-am gndit totui
ca era mult prea nefericita ca s-i mai reproez ceva. A doua zi, biata doamna
de Luynes veni s-mi spun ca doamna de Chevreuse nu dormise toat
noaptea, ca n acel moment tocmai adormise, i ca pe seara va veni n mod
sigur sa ma vad. Mi-am exprimat regretul de a nu-mi mai putea prelungi
ederea n acel ora, mi-am chemat trsur i am plecat. Adevrul e ca doamna
de Chevreuse nu voia. Sa vad n ce hal se schimbase de cnd plecase de la
Curte, n afara de exil, doamna de Chevreuse mai avea un necaz care-i otrvea
ata Avea un par de un rou nemaipomenit. Era convinsa ca toat lumea credea
ca i-1 vopsete i era att de preocupata de acest lucru nct, cu doua ceasuri
nainte de a muri cum arul i mai crescuse n timpul bolii porunci sa fie
rasa n cap, iar parul s-i fie aruncat n foc, n fata ei. Copiii ei -avnd
nefericirea a avea nite plete de un rou tot att de aprins ca i al ei, mamei lor
i era sila s-i priveasc. Desi avea o mulime de ciudenii datorate, n parte,
smburelui de nebunie motenit din familie, n parte, rsfului exagerat al
soacrei sale, doamna de Luynes doamna de Chevreuse avea i multe caliti:
era inimoasa, blnda, destul de originala, fara nsa a fi pretenioas, spunea
adesea lucrurilor pe nume, ceea ce o fcea picanta, iar atunci cnd voia, tia sa
fie deosebit de amabila i de binevoitoare. A fost singura persoana silita sa
fac parte din Curtea imperiala. Totui, i-ar fi fost foarte uor sa fie ceva mai
rezervata. Exilrile cu excepia a doua sau trei prilejuite de rzbunri
personale nu cdeau de obicei dect pe capul celor cu gura prea mare sau de
o ostilitate att de fi, nct nimic nu-i mai putea tine fru. Atunci urmau

rugminile i ploconirile. Doamna de Balbi a fcut nsa excepie de la aceasta

regula. Exilata din Paris, dispreuita pe fata de mprat, ea n-a ngduit
nimnui sa ncerce nici cel mai mic demers, nici pentru a se explica, nici
pentru a cere iertare. S-a dus foarte linitit i s-a instalat la Montauban, a
trit n cea mai deplina nelegere cu autoritile, evitnd astfel icanele pe care
acestea i le-ar fi putut face i a rmas n acel loc pn la Restauraie, cu tot
atta calm pe cta demnitate, suferind astfel mult mai putin din pricina
exilului, dect persoanele care nu tiau cum sa se mai agite ca s-i puna capt,
n acea perioada, m-au ntrebat i pe mine, multi, cum de nu fusesem exilata.
Pentru ca, le-am rspuns, nici n-am alergat cu limba scoasa dup aa
ceva, dar nici nu m-am speriat de exil!
ntr-adevr, casa mea era una dintre cele n care se vorbea liber. Primeam
multa lume, cu tot felul de vederi Politice, dar eram la fel de politicoasa cu toi.
Prerile mele erau cunoscute, dar n-am comis prostia de a le trmbita n gura
mare. ai mai ales, nu puneam la cale nici un fel de intrigi cu nici un fel de
conspiratori sau de ageni pltii, menii sa tulbure linitea i ordinea, ageni
fata de care tata avea un dispre fara margini, pe care mi-1 mrturisise adesea.
Corpul diplomatic venea mereu n casa mea; contele Tolstoi i contele de
Nesselrode stteau mai tot timpul la mine, la fel ca i familia Semffts i contele
Metternich. Dup ce au fost ncolii de prinii de Schwarzenberg, de Kurakin
etc. Acest nou corp diplomatic s-a ndeprtat vdit de opoziie i a rmas fidel
Curii imperiale.
Manifestrile slugarnice ale strinilor fata de noile mrimi ale tarii ne
strneau hohote de rs. mi aduc aminte ca btrnul conte de Romanzow,
cancelar al Rusiei, se scuza ntr-o seara n care era invitat la mine, ca ntrziase
fiindc fusese reinut de monseniorul arhicancelar. Pentru noi, crora nu ne
trecuse niciodat prin minte s-1 numim pe acel om altfel dect Cambaceres,
acel titlu ni se pru din cale-afar de straniu. Dar lucrurile ncepeau sa devina
ncetul cu ncetul obinuite si, daca Imperiul ar mai fi durat civa ani, probabil
ca am fi adoptat i noi acel titlu, aa cum le adoptasem i pe cele ale familiei
imperiale.
Eu nu aveam relaii directe cu Curtea, ci numai prin intermediul lui
Fanny Dillon. mpratul i asumase sarcina s-o mrite. Ea se inea scai de el,
ca nu cumva s-i uite aceasta promisiune. Felul naiv n care i-o amintea l
amuza grozav, desi numai la ea nu-i era mintea. Cstoriile domnioarelor de
Beauharnais i Tascher, cu marele duce de Bade i cu printul domnitor de
Aremberg, fcuser s-i creasc i ei preteniile. S-ar fi resemnat totui sa se
mrite i cu printul Alphonse Pignatelli, fiul cel mai mic al familiei de Egmont.
Nu stiu daca acest mariaj s-ar fi realizat, fapt e ca pretendentul a murit. Dup
asta, mprateasa Josephine a nceput a-i vorbi, rnd pe rnd, despre printul

Aldobrandini, care urma sa devina rege al Portugaliei, apoi despre ducele de

Medina-Sidonia; fata trecu printr-un moment de nelinite cnd se vorbi chiar i
despre printul de Neufchtel. n sfrit, n primvara anului 1808, ea mi
mrturisi teama ca va fi silita sj se mrite cu printul Bernard de Saxa-Cobourg,
care i se prea prea nemtotei.
Pe la jumtatea verii, doamna de Fitz-James se stinse n braele mele,
dup o lunga zcere, ca urmare a necazurilor pricinuite de soul ei. Cnd vzu
ca nu mai poate fi salvata, el regreta amar i cred sincer, raul pe care i-1
fcuse. Ultima ei rugminte a fost sa am grija de mam-sa, pe care am adus-o
la Beauregard, mpreuna cu Fanny. In aceeai zi, mprateasa sosea la Marsac.
n ciuda doliului, a treia zi Fanny se duse la Saint-Cloud, de unde se ntoarse
disperata, mprateasa i spusese foarte clar ca mpratul i-1 sortise ca so pe
generalul Bertrand. Cderea era mare i ea o simea mai bine ca oricare,
plngea cu hohote, cnd iat ca Napoleon intra la mprteasa. Ea cuteza s-i
reproeze ca o nelase n ndejdile sale si, mniindu-se din ce n ce, ajunse
chiar s-i spun:
Cum, sire, cu Bertrand? Cu Bertrand, maimua Papei? Aceste vorbe i
pecetluir soarta, mpratul i-o taie scurt:
Destul, Fanny! i iei din apartament, mprateasa i fgdui ca se va
strdui s-1 fac s-i schimbe prerea. ai ei i se prea ca Bertrand era mult
prea putin important pentru a se nsura cu o ruda a mprtesei, la care
aceasta inea foarte mult. i fgdui un rspuns, la sfritul sptmnii. Biata
Fanny petrecu acel interval, plngnd ntruna. La data fixata, se rentoarse la
Saint-Cloud, hotrt s-1 refuze pe Bertrand, fie ce-o fi. Se ntoarse de acolo,
acceptndu-1 pe Bertrand i mpcat cu soarta care-o atepta, mprateasa i
mrturisi ca avea planuri mari n legtur cu el, fluturndu-i prin fata ochilor
chiar i un ducat. Seara fu extrem de ocupata, tot cutnd un nume care s-i
sune ct mai frumos la ureche, dar pe care, din pcate, nu 1-a mai gsit
niciodat. Mi-am zis ntotdeauna ca probabil aceasta fusese rzbunarea
mpratului, Pentru acea nefericita porecla de maimu Papei, ntrevederea
avu loc la Beauregard. Cum doamna Dillon nu vru sa fie ^e fata, mi-am asumat
aceasta sarcina. N-am vzut n viaa ^ea o logodnica mai bosumflata i mai
mpopoonata, care aa se prezinte viitorului ei so. Generalul nu fu respins; la o
Ur dup moartea doamnei Fitz-James, doamna Dillon i conducea fiica la
altar, cu o sila pe care nu ncerca nici mcar sa i-o ascund. Cstoria civila
avu loc la mine, la Paris, iar nunta la Saint-Leu, la regina Olandei. Am fost i
eu invitata, dar am invocat nu stiu ce pretext i nu m-am dus. ai acum, sa
ncercam s-1 judecam just pe acest Bertrand. Era ntr-adevr un om foarte
mrginit, dar foarte cinstit. A fost un brbat i un ginere la fel de bun; ne-am
neles ntotdeauna cum nu se poate mai bine, cu el. S-a zis ca era un militar

foarte priceput, mpratul era un foarte bun judector i-1 preuia, dar eu cred
ca, de fapt, cel mai mare merit al lui era devotamentul orb i fara margini.
Plimbrile lui Fanny Dillon la Saint-Cloud se fceau, bineneles, cu caii, cu
trsura i cu oamenii mei. ntr-o zi, cnd un furier al palatului i indica unde sa
traga, vizitiul meu i spuse:
Dup mine, n-ai dect sa ma aezi unde vrei; putin mi pasa, fiindc
nu venim niciodat aici de placere.
Asta mi aducea aminte de vorbele unei santinele, rostite civa ani mai
trziu, ntr-un moment n care Curtea era plina de suverani venii n vizita.
Slujbaul de serviciu, adresndu-se unui vizitiu care se oprise n curtea de la
Tuileries, i striga:
Hei, car-te de-acolo! Daca stpnul tau nu-i rege, nu poi staiona
acolo!
mpratului i plcu aceasta ntmplare, fiindc printre regii care erau
tratai astfel erau i unii adevrai.
L-am vzut adesea pe Napoleon, fie la spectacol, fie trecnd cu trsura,
dar n apartamentele sale nu 1-am vzut dect de doua ori.
Oraul Paris ddu un bal cu prilejul cstoriei prinesei de Bade.
mpratul tinu sa dea i el unul la Tuileries, unde au fost invitate i o mulime
de persoane care nc nu avuseser cinstea de a fi prezentate la Curte. Cteva
femei tinere, printre care ma numram i eu, am primit invitaii desi nu luasem
parte la balul de la Primria Parisului. inurm un mic consiliu de familie i
ajunserm la concluzia ca trebuia sa ma duc. Se dansa n Galeria Dianei i n
Sala Marealilor. Oaspeii erau poftii, fie n galerie, fie n sala, dup culoarea
invitaiilor. Eu am fost ndreptata ctre Galeria Dianei. Curtea trecea, rnd pe
rnd, dintr-o sala ntr-alta. mprteasa, printe-ele, doamnele de onoare,
ambelanii, toi foarte mpodobii, ineau dup mprat care se aez pe un fel
de estrada nregtita dinainte. Dup ce asista la un soi de balet, mpratul
cobor singur de pe estrada i ncepu a face nconjurul salii, adresndu-se
exclusiv femeilor. Purta costumul imperial (la care a renunat destul de repede),
vesta, pantaloni de satin alb, pantofi albi cu rozete de aur, o haina de catifea
rosie, gen Francisc I, brodata cu aur pe la toate custurile, iar pe deasupra
spada scnteind de diamante. Ordinele i medaliile erau i ele doldora de
diamante, iar pe cap purta o toca cu pene, nconjurata cu o panglica lata,
btut n diamante. Costumul n sine era frumos, dar nu pentru el care era
scurt, gras i dizgraios prin micrile brute pe care le fcea. Ca sa va spun
adevrul, mi s-a prut groaznic; semna leit cu regele de caro din crile de joc.
Eram aezat ntre doua femei pe care nu le cunoteam, ntrebnd-o pe prima
cum o cheama, aceasta i rspunse ca era fiica lui Foacier. Aha! zise el i

trecu mai departe. Conform uzanei, ma ntreba i pe mine cum ma cheama. Iam spus.
Locuii Ia Beauregard?
Da, sire.
E un loc frumos, soul dumneavoastr i-a ajutat pe multi dintre
supuii mei, dndu-le de lucru i aducnd n felul acesta un serviciu important
tarii. Sunt recunosctor tuturor oamenilor care dau de lucru muncitorilor. A
fost n serviciul Angliei?
N-am apucat dect sa spun da, ca el a i reluat:
De fapt, n-a fost, fiindc e savoiard, nu-i asa?
Da, sire.
Dar dumneavoastr, dumneavoastr suntei franuzoaic, nu-i asa? De
altfel avei unele drepturi la care nu se renuna chiar att de uor.
M-am nclinat.
Ce vrsta avei? I-am spus.
Ai pe deasupra mai suntei i sincera! Desi prei mult tnr.
M-am nclinat din nou. Fcu o jumtate de pas, apoi rentorcndu-se i
revenind lng mine, mi opti pe un tori confidenial:
N-avei copii, nu-i asa? Aiu bine ca nu e vina dumneavoastr, dar
facei n aa fel ca sa avei, credei-m! Va dau un sfat bun!
Am rmas cam ncurcata. M-a privit o secunda surznd graios, apoi a
trecut la vecina mea.
Numele dumneavoastr?
Fata lui Foacier.
nc o fata a lui Foacier? i-i continua drumul. Mi-e cu neputin sa
redau dispreul aristocratic cu care rostise acea fraza: nc o fata a lui Foacier?
Rostita de buzele imperiale. Dup ce a fcut nconjurul salii, mpratul s-a
rentors lng mprteasa i toat ceata aceea plina de aurarii a plecat fara sa
se amestece cu plebea. La noua seara, totul se isprvise; invitaii puteau sa
rmn i sa danseze, dar Curtea se retrsese. I-am urmat exemplul, izbita de
asemenea capricii imperiale. Vzusem i alti monarhi, dar niciunul nu i-a
tratat cu atta nepolitee invitaii.
La multi ani dup aceasta ntmplare, am asistat la un alt bal, dat cu
prilejul botezului micului rege al Romei. Cred ca aceasta a fost ultima serbare
imperiala. Fusese data la Tuileries, n sala de spectacole. Nu participa dect
Curtea. Persoanele care nu fuseser nc prezentate aveau invitaii n loje.
Eram vreo dousprezece femei din opoziie i ne-am vzut silite sa recunoatem
ca totul era magnific. Era pentru prima oara cnd vedeam o serbare la care
brbaii erau mbrcai n haine civile i nu n uniforme. Uniformele fuseser
proscrise. Btrnii notri militari aveau un aer stnjenit, dar tinerii i mai

ales domnul de Flahaut rivalizau cu Archambault de Perigord. Femeile erau i

ele minunat mpodobite, mpratul, urmat de alaiul sau, strbtu sala
ndreptndu-se ctre estrada din fund. Mergea nainte i att de repede, nct
toi ceilali, inclusiv mprteas, erau obligai sa alerge pentru a tine pasul cu
el. Asta nrui orice demnitate i gratie, dar acel fsit de mtsuri, acei pasi
alergtori i confereau ceva din mreia unui cuceritor, care-i sttea bine. Prea
ntr-adevr stpnul turor acelor minunii. Nu mai era stnjenit de costumul
lui mperial; caci o simpla uniforma, fiind singurul militar n rea aceea de civili,
l fcea i mai lesne de remarcat; vesmntul acela simplu spunea mult mai
multe dect ar fi ous cele mai alese broderii din lume. Vru sa fie ct mai amabil
i mai politicos i mi se pru ntr-adevr mult mai delicat dect la celalalt bal.
mprteasa Maria-Luiza era o femeie drgu, destul de tnr, dar cam prea
rosie n obraz. TU ciuda toaletelor i a bijuteriilor sale, avea o figura comuna,
lipsita de personalitate. Urma un cadril dansat de prinesele i de doamnele de
la Curte, din care multe mi erau prietene. Am zrit-o i pe prinesa Borghese
care mi s-a prut cea mai ncnttoare femeie pe care am vzut-o vreodat, n
viaa mea; caci, n afara de o frumusee absolut desvrit, avea o nfiare
att de candida, un aer att de virginal pe care-1 putea rvni chiar i cea mai
tnr i mai pura fata. Daca ar fi sa dam crezare brfelor, se pare ca nimeni nar fi avut dreptul mai putin la un asemenea aer, dect ea.
mpratului i plcea ca femeile pe care dorea sa le atrag la Curtea sa sa
aib ocazia sa vad toat aceasta pompa. Din cnd n cnd, arunca priviri
furie ctre loje. A rmas vreme ndelungata sub loja mea, evident, n mod
intenionat, n concluzie, cu timpul intrase att de mult n lumea noastr,
nct ajunsese sa nu-i mai pese de ceea ce se petrecea n afara.
Capitolul VI Ducesa de Courlande.
Contesa Edmond de Perigord.
Domnul de Talleyrand.
Cardinalul Consalvi.
Serbrile date cu prilejul nsurtorii mpratului.
Unchiul meu, episcopul de Nancy, numit arhiepiscop al Florenei.
Trista urmare a acestei numiri.
Rezistenta lui Alexis de Noailles.
Brevetele de sublocotenent.
Doamna de Caylus.
Jules de Polignac.
Desi n anii care se scurseser ntre aceste serbri, despre care am vorbit,
cele doua societi ale vechiului i ale noului regim fuseser, cu dibcie,
separate, ele se ntlneau otusi acas la ambasadori i la oaspeii strini, mi
amintesc astfel ca am vzut odat toat Curtea imperiala la un magnific bal dat

de ducesa de Courlande. Aceasta se stabilise la Paris cu prilejul cstoriei fiicei

sale mai mici, cu contele Edmond de Perigord. Nu stiu daca pasiunea ducesei
de Courlande pentru printul de Talleyrand a fost urmarea acestei cstorii.
Doamna Edmond, devenita un personaj aproape istoric sub numele de ducesa
de Dino, fusese nc de copila de o frumusee neasemuita, deosebit de
drgla i de politicoasa; nici nu ieise bine din copilrie i ncepu a da
dovada de o inteligenta sclipitoare. Avea toate calitile, n afara de cea de a fi
naturala. Desi era lipsita de acest farmec poate cel mai mare al tinereii mi
plcea foarte mult. Mama sa, ocupata cu propriile ei aventuri, o lsase n grija
unui btrn profesor iezuit, care fcuse din ea o colri disciplinata i foarte
instruita. Cerul o fcuse frumoasa i spirituala, dar partea morala, educaia
practica i exemplele i lipsiser cu desvrire sau, mai curnd, tot ceea ce
inteligenta ei precoce observase n juru-i nu era de natura s-i insufle idei
sntoase n ceea ce privete ndatoririle pe care le are de ndeplinit o femeie.
Poate ca ar fi scpat de primele capcane pe care ti le ntinde viaa, daca soul ei
s-ar fi dovedit un brbat capabil, pe care ea s-1 poat iubi i stima. Dar acest
lucru n-a fost cu putin, ntruct distanta dintre ei era mult prea mare. Insist
asupra acestor reflecii pentru ca sunt convinsa ca de orict superioritate te-ai
bucura n ochii lumii, felul cum te compori este aproape ntotdeauna rezultatul
circumstanelor nconjurtoare. Cutare femeie, care a dat prilejul sa se
vorbeasc atta despre ea, ar fi fost ntr-un alt mediu o sotie fidela i o
mama desvrit. Cred cu trie n educaia i n exemplul familiei. Cnd i
petreci copilria n nite principii de o perfecta sntate morala, rostite simplu,
i puse fara ncetare n practica, se alctuiete n jurul unei tinere un fel de
reea a carei fora ea n-o simte, dar care cu timpul devine un fel de a doua
natura. E nevoie de un mare grad de perversitate pentru a ncerca sa rupi
aceasta reea. Sa fim deci un pic mai indulgente cu cele care se lasa prada
ispitelor, fiindc n-au primit de copile o educaie care sa le fereasc de ele.
Ara rostit mai nainte numele domnului de Talleyrand, dar nu cutez sa
vorbesc despre el. Nu voi ncerca sa ponegresc un personaj care acum aparine
Istoriei; ea e cea mai n msur sa puna ntr-un taler al balantei cusururile i
nedreptile omului n sine, iar n celalalt, serviciile pe care le-a adus ornul de
Stat, i sa le cntreasc.
n toat aceasta mzgleal, n care ma amuz fcnd s-mi treac prin
fata ochilor aidoma unor umbre chinezeti fara nici o ordine sau
continuitate, diferite amintiri care mi-au rmas ntiprite n memorie, ma
opresc cu mult mai multa placere la mprejurrile care mi s-au prut demne de
a fi relatate i nu la cele care nu spun nimic. Personajele istorice nu intra n
vederile mele, dect daca au fost n relaii de amiciie cu mine; sau daca am
primit de la ele informaii exacte pe care le-am putut verifica, n acea epoca, ma

gseam exact n situaia publicului, i anume a publicului ruvoitor fata de

printul de Benevent1; poate ca, mai trziu, voi avea totui prilejul sa vorbesc
despre Talleyrand. Sa vedem cum vor evolua lucrurile.
Cardinalii, dispersai prin toat Frana, primir permisiunea sau mai
curnd ordinul de a veni la Paris n perioada cstoriei mpratului cu
arhiducesa Maria-Luiza2. Consalvi se afla i el printre ei; trase la noi i nu ne
prsi deloc n timpul scurtei sale ederi la Paris. Am rmas uluita de
luciditatea i de claritatea mintii sale, n timp ce ne explica o situaie pe care
religia o fcea sa fie att de complexa. Dorea sincer puterea n interesul
Bisericii, ca sa fie pe placul mpratului i totui canoanele bisericeti se
opuneau att de categoric la acest lucru la care el nu putea ajunge. Daca am
1 E vorba de Charles-Maurice de Talleyrand-Peiigord (1754 1838),
prelat i diplomat francez. Bucurndu-sc de ncrederea lui Napoleon, devine
ministru de externe, dar, complotnd ia rsturnarea mpratului, c dizgraiat
(1808). n 1814, constituie un guvern provizoriu, apoi l cheama n Frana pe
Ludovic al XVIU-lca. RJin nou ministru de externe, semneaz tratatul de la
Paris i intervine, cu abilitate, la Congresul de la Viena. n timpul Monarhici
din Iulie a fost cinci ani (1830 1835) ambasador la Londra.
Maria-Luiza de Habsburg-Lorena (1791 1847), fiica lui Francisc ai Illca, Aparatul Germanici. S-a mritat n 1810 cu Napoleon i a dat natere
unui biat pfruia i s-a spus regele Romei. Dup moartea lui Napoleon, s-a
mritat cu contcic cippcrg, apoi cu contcic de Bombcllcs.
neles eu bine atunci, nu era vorba numai de felul cum fusese desfcuta
cstoria cu Josephine, ci i de situaia personala a mpratului. El era
excomunicat vitando, ceea ce nu-1 mpiedica sa se cunune religios i un preot
sa oficieze slujba cstoriei. Atta doar ca ceilali ecleziati n-aveau voie sa
asiste. De asemenea, cardinalii erau gata sa ia parte la bal sau la orice alta
serbare, dar banca rezervata lor, n biserica unde urma sa aib loc ceremonia
cstoriei, ramase goala.
Cred ca daca acest lucru ar fi depins exclusiv de cardinalul Consalvi, el
ar fi mpcat ntr-un fel lucrurile. Dar majoritatea colegilor sai erau mult mai
putin rezonabili dect el. Pe de alta parte, situaie de excomunicat vitando era
att de clar reglementata de regulile bisericeti, nct nu exista, practic, nici o
posibilitate de a o eluda, de ndat ce-ar fi fost invocata. La rndul lui,
mpratul se mnie cumplit vznd banca somitilor bisericeti neocupata.
Unii fura ntemniai n fortree, alii printre care i Consalvi fura obligai
sa se rentoarc n oraele n care fuseser exilai. Nu-mi mai aduc aminte daca
dup acest moment sau nainte li se interzisese sa poarte ciorapii i calota
rosie, din care pricina i atrseser porecla de cardinalii negri, care i-a
deosebit de ceilali tot timpul ct au durat acele certuri politico-dogmatice.

Scurta edere a cardinalului Consalvi la Paris a rennodat i mai strns

legturile de prietenie ce existau ntre noi i daca amintirile mele din copilrie
fuseser date peste cap, revazn-du-1 pe cardinalul Maury, am fost n schimb,
pur i simplu, ncntata de colegul lui. Desi n-am fost niciodat adepta
regimului imperial, am fost ntotdeauna de acord cu raionamentele obiective i
impariale. aa ca am fost profund impresionata s-1 aud pe cardinalul
Consalvi, pe el, omul persecutat, vorbind cu atta blndee, lamentndu-se din
pricina situaiei ncurcate n care se gsea i cutnd, cu atta buna-credin,
mijloacele ca s-o evite. Avu o serie de discuii cu ministrul cultelor; oferi mai
multe soluii ale cror amnunte le-am uitat, despre care ne-a vorbit ceasuri n
sir, dar despre care mpratul nici n-a vrut sa aud. Publicul a rmas convins
ca absenta cardinalilor a inut numai de faptul ca acetia nu erau de acord cu
divorul mpratului, ceea ce, evident, era o greeal.
N-am asistat nici la serbarea cstoriei, dup cum nu asistasem nici la
cea a ncoronrii. Ma mndream cu lipsa mea de curiozitate, dar de fapt am
descoperit ca nu ma dusesem din lene i din comoditate. Deranjul mi se prea
a fi mult mai mare dect placerea de a participa la asemenea sindrofii, iar
relatarea lor n amnunt, de ctre cei care au luat parte, mi-a satisfcut pe
deplin curiozitatea; apoi am citit a doua zi, n jurnale, totul, stnd linitit n
fotoliul meu i felicitndu-m ca scpasem de o asemenea corvoada. De la
mine, de acas, n-am vzut dect iluminaia. A fost cea mai frumoasa pe care
mi-a fost dat s-o vad vreodat, mpratul care avea ntotdeauna idei
nstrunice porunci sa se nalte, din pnza, marele arc din Piaa l'Etoile aa
cum exista el astzi iar acest monument improvizat avu un efect
nemaipomenit. Cred ca a fost primul exemplu adoptat astzi de toi arhitecii
de a vedea cum arata o construcie nainte de a-i stabili precis forma. Arcul
din l'Etoile a obinut laudele pe care le merita.
Unchiul meu, episcopul din Nancy, a participat la conciliul episcopilor
francezi, care a avut loc la Paris, cu scopul de a lamuri diferendele cu Papa, dar
fara nici un rezultat. Unchiul meu se comporta aa cum trebuia sa se comporte
un episcop, lund totui cu delicatee partea mpratului, lucru care-1
ncnta grozav pe Napoleon. Numai ca la putina vreme dup asta, i ddu o
mhnitoare dovada despre mulumirea sa, numindu-1 pe unchiul meu
arhiepiscop al Florenei. Omul fcuse o mulime de lucruri bune la Nancy, unde
se bucura de foarte mare consideraie i unde se simea extrem de bine. A
abandona o asemenea reedina unde se stabilise de multa vreme ca sa ia n
stpnire, mpotriva clerului i a Papei, o dioceza italiana, era o adevrat
calamitate, caci i atrgea asupra capului diverse uri clericale, care nu iart pe
nimeni i nimic. Sosi la Paris, disperat. Tata, care l iubea mult, se necji tot
att de tare ca i el. Discutar ndelung si, dup ce cntrir inconvenientele

de a nu-i face pe plac mpratului s^u de a o rupe cu Biserica ajunser la

concluzia ca nu-i putea asuma singur o asemenea rspundere. Lui du Voisin,
episcop n Nantes, i lui Barral, arhiepiscop n Tours, li se promiseser i lor
posturi de seama n Italia, tot att de nedorite de clerul italian, ca i cel de la
Florena. Domnul du Voisin trecea drept unul dintre cei mai abili teologi, aa ca
era prelatul cel mai respectat din toat biserica galicana. Cei trei prelai se
reunir de cteva ori. Unchiul sttea la noi; ntr-o buna dimineaa ne spuse ca
du Voisin, dup refuzul categoric al mpratului de a reveni asupra numirii
colegului sau la Florena, plecase la Nantes; ca nu-i mai rmnea altceva de
fcut dect sa se duca la Saint-Cloud, mpreuna cu ministrul cultelor, ca s-i
spun mpratului, cu gura lui, ca nu accepta acel post. Domnul de Barral' nu
luase nc nici o hotrre. Episcopul ddu porunca sa i se pregteasc trsura
de cltorie pentru a se rentoarce a treia zi la Nancy. Discuta ndelung, cu tata
i cu mine, recapitulnd toate motivele care-1 determinaser sa ia acea
hotrre irevocabila. Se napoie trziu. La masa, venind vorba despre plriile
de pai, episcopul mi spuse cu un surs forat:
Ndjduiesc, nepoata, ca ai sa ma rogi s-i cumpr o mulime de
lucruri. Cred ca cele mai frumoase sunt n Toscana.
Tata i cu mine am schimbat, surprini, o privire. Episcopul pleca ntradevr, a doua zi n zori, spre Nancy, dar ca s-i fac bagajele i sa se duca la
Florena. Am evitat orice explicaie. Cnd un om contiincios i cu mult bunsim acioneaz astfel, mpotriva propriei sale voine, ntr-adevr, nu mai ai
nimic de spus. N-am aflat niciodat mai multe amnunte despre acest lucru,
mpratul l-o fi ameninat sau i-o fi fgduit cine tie ce? Cred ca niciuna, nici
alta n-ar fi putut impresiona un om al crui spirit era tot att de distins pe ct
de solida i era judecata.
Rentorcndu-se de la Florena, n 1814, hotrrea luata se dovedise att
de nefasta, nct nu mai avea nici un rost sa mai revin asupra trecutului. De
altfel, ea i-a i grbit moartea unchiului meu, caci ura partidului emigranilor i
cea a preoilor i-au dat mna pentru a-i amari tot restul vieii bietului btrn.
ai n ciuda stimei deosebite de care se bucura la Nancy, unde se rentorsese,
necazurile ndurate la Florena 1-au umplut de atta fiere, nct n-a mai
rezistat i a murit. Daca ar fi rmas la Nancy, niciuna dintre jignirile care 1-au
amrt atta n-ar fi avut loc, iar el ar fi gsit n Papa un protector i nu un
duman ofensat care dorea sa se rzbune. Dar a te mpotrivi voinei
mpratului, orict de plauzibil ar fi fost motivul, ar fi fost n vremea aceea
nebunie curata.
Alexis de Noailles primise un brevet de sublocotenent ca sa intre n
armata; dar el declara, sus i tare, ca nu voia sa devina ofier; mpratul
insista, dar el rezista, l arestar i-1 varar la nchisoare, dar el o tinu pe a lui

i nu ceda. mpratul inea s-1 trimit la Charenton. Ai lui obinur, cu mare

greutate, sa rmn la Vincennes. n sfrit, neputndu-i nfrnge ndrtnicia
i temndu-se, poate, ca aceasta nebunie sa nu devina contagioasa, mpratul
l scoase din temni, poruncindu-i sa prseasc Imperiul, unde n-avea nevoie
de acel conspirator de sacristie. ai mulumit de aceasta porecla ironica, i
deschise larg porile nchisorii i i le zvori pe cele ale patriei. Tnrul de
Noailles a fost singura persoana dup cte stiu eu care a rezistat n fata
mpratului, dup cum doamna de Chevreuse a fost singura care a fost silita sa
ocupe un loc la Curtea imperiala.
Alexis de Noailles n-a fost nsa singurul care a primit brevetul de
sublocotenent; odat cu al lui au mai fost trimise o duzina altor tineri ale cror
familii, aflate n opoziie, erau cele mai ndrjite. Aceste brevete fuseser
expediate dup un bal costumat dat de doamna de Cayla, un bal de un fast i
de o mreie nemaipomenite, dat special ca sa ajung la urechile mpratului.
Acesta voia ca persoanele care nu-1 simpatizau sa vegeteze n linite i pace; de
ndat ce cutezau sa se remarce n vreun fel, trebuiau vrnd, nevrnd sa
fac parte din guvernul lui, fiindc Napoleon nu admitea nici un fel de distincie
care sa nu se datoreze lui.
De altfel, se vzu ca apreciase foarte bine lucrurile fiindc cu excepia
lui Alexis toi acei sublocoteneni finii peste noapte devenir, cu timpul, cei
mai zeloi SUsintori ai coroanei imperiale. Nu stiu daca, n epoca aceea,
doamna de Cayla era prietena intima cu ducele de Rovigo, aa cum s-a
constatat mai apoi din nemaipomenita asemnare a fiului ei, cu el. Dup ce s-a
dat n spectacol, n mod public, cu Ludovic al XVIII-lea, s-au esut, pe seama ei,
sute de istorii scandaloase. Eu, personal, nu le-am crezut; era totui o persoana
agreabila, att ct putea fi o femeie care avea un ten groaznic, dar care era
foarte spirituala i deosebit de dornica sa placa. O ducea foarte prost cu
brbatul ei o fiin mai mult dect bizara dar era plina de tandree i de
grija fata de soacra ei care o adora.
Daca mi-ar fi cerut cineva relaii despre ea n acea epoca, as fi nfiat-o
ca pe o femeie cu o comportare foarte la locul ei, poate fcnd un pic pe
mironosia i afind o mare cucernicie, mi amintesc ca odat, cnd dansase
cadril de lasata-secului, ceru sa fie nlocuita n smbta urmtoare, cnd se
dansa din nou, desi niciuna dintre celelalte apte femei nu se sfii s-1 danseze.
Doamna de Caylus avea mare grija de cucoanele btrne din societatea soacrei
sale, de episcopi i de oamenii Bisericii. Noi credeam ca o face din convingere;
dar, mai trziu, a dovedit ca o fcea doar din nevoia de intriga i din dorina de
a fi ridicata n slavi. Postea cu ostentaie, ceea ce era de mare mirare n timpul
Imperiului. Putini oameni afiau pe atunci astfel de practici, cnd balurile
aveau loc, fara nici o jena, chiar i n primele doua sptmni ale postului

Patelui, dar ncetau imediat dup asta. mi amintesc ca domnul conte de Palfy,
avnd neinspirata idee de a da un bal n Vinerea mare, n-au venit dect doua
femei i acelea de la Curtea imperiala. Asta mi aduce aminte de convertirea lui
Jules de Polignac. N-am crezut niciodat n sinceritatea cucerniciei sale i iat
de ce.
Exista la Lyon o motenitoare bogata, a carei mama era sub totala
influenta a preoilor ce se opuneau Concordatului. Acetia au aranjat ca fata sa
se mrite cu Alexis de Noailles, pe atunci corifeul acestei popimi. Tnrul se
duse deci la Lyon ca sa discute amnuntele si, ntr-o sptmn, reui sa se
fac att de antipatizat i de mama i de fata, nct nu mai fu vorba de nici o
cstorie.
Jules de Polignac, ntemniat la Vincennes, prin deosebita bunvoina a
mpratului caci desi fusese condamnat doar la trei ani, termenul trecuse de
mult tot ndjduia sa ias din pucrie. Adrien de Montmorency i ngrijea
ntr-un mod ct se poate de amical prizonierii ncredinai lui, la Vincennes.
ntr-o seara, se vorbi la mine despre ruperea cstoriei lui Alexis de
Noailles.
Drace, zise Adrien, tocmai i-am istorisit treaba asta lui Jules. I-am
spus ca, daca s-ar dovedi un bun catolic, am putea aranja cstoria asta, n
favoarea lui!
Nici n-au trecut bine opt zile i am i aflat ca Jules devenise deosebit de
evlavios. Renunase la distraciile foarte putin ortodoxe pe care le practicase
pn atunci i-i schimbase prietenii, n sfrit, sentimentele i obiceiurile sale
suferir o asemenea transformare, nct duhovnicul sau pe care i-1 alesese
dintre preoii cei mai binevazuti putu spune coreligionarilor sai ca domnul de
Polignac era omul care le mergea la inima. Imediat ncepur tratativele pentru
cstorie, tratative care erau acum destul de avansate pentru a fi aproape
siguri de succesul lor, de ndat ce tnrul ar fi ieit de la Vincennes; dar
mpratul puse piciorul n prag i o mrita pe bogata motenitoare cu domnul
de Marbeuf.
ncepnd din acea epoca, pe Napoleon l apuca fantezia sa mrite dup
bunul lui plac toate fetele care aveau o zestre mai mare de cincizeci de mii de
franci. Aceasta inchiziie privind diversele familii a contribuit i ea la
nepopularitatea sa. Admitea totui i o oarecare rezistenta. Domnul de Alligre
era ambelan; mpratul i ceru fata ca sa i-o dea de nevasta domnului de
Caulaincourt; omul se prefcu a accepta Propunerea, cu bucurie. Dar, peste
cteva zile, veni s-i spun, cu un aer mhnit, ca domnioara de Alligre simea
o sila de nenvins fata de persoana ducelui de Vincennes. mpratul nu ^i
insista. Domnul de Alligre se crezu salvat, dar aflnd la Putina vreme dup asta
ca domnul de Faudoas, fratele ducesei e Rovigo, fusese propus drept ginere,

zori n opt zile Mritiul fetei sale cu domnul de Pomereu, sub pretextul ca-1
Preferase dintre toi pretendenii, mpratul fu suprat o vreme pe domnul de
Alligre, dar acesta, pretextnd ca nu avea nici o vina, o fcu pe nevinovatul.
Ct despre Jules, el pastra o aura de sfinenie pe care n-o putu exploata
dect n timpul Restauraiei, caci a rmas prizonier pn n 1814.
Capitolul VII Spiritul emigranilor rentori.
mpratul i regele Romei.
Idealisti.
Domnul de Chateaubriand.
Ducesa de Levis.
Ducesa de Duras.
Ducesa de Chtillon.
Contele i contesa de Segur.
N-am s-mi pot aduce niciodat aminte, fara s-mi fie ruine, de bucuria
vinovata cu care primeam vetile despre nfrngerea armatelor noastre. Am
citit, mai trziu, cuvintele pe care Machiavelli le rostise despre Fuori incii si, cu
fruntea rosie de ruine, m-am vzut obligata sa mrturisesc asemnarea.
Emigranii din toate timpurile i din toate tarile ar trebui s-i fac din lucrarea
lui Machiavelli o carte de cpti; aceasta oglinda i-ar determina sa dea napoi
din fata propriei lor imagini. Sigur, sentimentele nobilimii nu erau la fel n toate
tarile, dar am ferma convingere ca masele populare deveniser total indiferente
la succesele militare ale lui Napoleon. Cnd tunul vestea ctigarea vreunei
mari batalii, nu se mai bucura dect un numr foarte mic de oameni; populaia
rmnea nepstoare. Era i firesc, caci se saturase pn peste cap de o astfel
de glorie, tiind perfect de bine ca noile succese aduceau dup sine noi poveri
pe umerii ei. O btlie ctigat nsemna practic alt rnd de recrutri i
cucerirea Vienei nu era dect preludiul unui mars nimicitor, fie spre Varovia,
fie spre Petersburg. De altfel, mai nimeni nu avea ncredere n exactitatea
buletinelor i apariia lor nU strnea nici un fel de entuziasm, mpratul era
ntotdeauna primit cu mult mai multa rceal la Paris, dect n oricare aue
orae ale tarii.
Ca sa respect totui, cu strictee, adevrul, trebuie sa spu^ ca, n ziua n
care cea de a douzeci i asea lovitura de tu vestit Franei ca mprteasa
nscuse un biat, a rsunat n ntreg Parisul un lung strigat de bucurie care a
vuit aidoma unui talaz dezlnuit. Toat lumea ieise la ferestre sau n pragul
porilor, n timpul celor douzeci i cinci de lovituri de tun, se nstpnise n
ntreg oraul o tcere ciudata, dup care urma cea de a douzeci i asea
lovitura si, o data cu ea, explozia de bucurie a parizienilor. Acest prunc era un
fel de ncununare a victoriilor de pn atunci ale mpratului, iar oamenilor le
plac norocoii. Ar fi de prisos sa mai spun ca cei care nu-1 puteau suferi n-au

simit, n acel moment, nici cea mai mica emoie. Fapt e ca mpratul i iubea
cu patima odrasla, iar de ndat ce micul rege se fcu mai mrior i putu
distinge persoanele din jurul sau, l prefera tuturora pe tatl sau. Poate ca, cu
timpul, dragostea paterna 1-ar fi fcut sa devina mai avar cu sngele soldailor.
Am auzit povestindu-se la domnul de Fontane ca, ntr-o zi, n timp ce acest
domn asista la dejunul mpratului, regele Romei alerga vesel, n jurul mesei.
Tatl sau l urmarea cu nite ochi n care se citea o dragoste fara margini. La
un moment dat, copilul se mpiedica de ceva, czu i se lovi uor ceea ce-i
pricinui o spaima cumplita tatlui. Dup ce se liniti, mpratul czu ntr-un
soi de sumbra reverie, apoi rosti cu glas tare, fara sa se adreseze, n mod
special, cuiva:
Am vzut, zise el, cum o ghiulea de tun a ucis douzeci de oameni
dintr-o data!
Dup care ncepu sa discute cu domnul Fontane treaba pe care o avea de
discutat i de la care fusese distras de ntmplarea despre care v-am vorbit.
Nemulumirile i neplcerile, care ncepuser s-i scoat capul, poate ca
contribuiser i ele la acele gnduri melancolice. Cred ca n-a mai isprvi
niciodat daca m-a ambiiona sa istorisesc tot ce se spunea pe seama
mpratului dar, cum eu priveam lucrurile H lr! Psrna opoziiei, n-am dat
niciodat crezare unor astfel fl ^k-^hiar daca aceasta prisma arata lucrurile n
culori sim e^ Pu^n avea avantajul ca le marea, caci am fost pur i att H
m'rat^ sa vad ci oameni, ce preau n ochii notri tot e mari ca i faptele pe
care Napoleon i punea sa le svreasc, s-au dovedit a fi mruni i mediocri
cnd el a ncetat s-i mai susin. Unul dintre cele mai mari talente ale sale era
sa descopere cu privirea lui de vultur specialitatea fiecruia, s-1 foloseasc
exact acolo unde trebuia si, prin asta, sa traga maximum de profit. Singurele
persoane fata de care simea o sila de nenvins erau liberalii convini, cei crora
el le spunea idealiti. Cnd cineva era odat etichetat astfel, porecla i
rmnea pe vecie, mpratul 1-ar fi trimis cu placere n nchisoarea din
Charenton, privindu-1 ca pe un flagel social. Din pcate eram silii sa
recunoatem ca geniul lui Bonaparte l ajutase sa vad lucrurile just i ca acele
spirite care visau la fericirea naiunilor sigur, oameni destul de respectabili
nu fceau altceva dect sa ae patimile mulimii i sa provoace dezordine i
vrajba. Printre aceti idealiti mpratul l numra i pe domnul de
Chateaubriand. Eroare. Domnul de Chateaubriand n-a manifestat niciodat
nici un fel de slbiciune pentru genul uman; nu s-a preocupat niciodat dect
pe propria sa persoana, strduindu-se s-i ridice un piedestal de unde sa
poat domina secolul. Acest loc, sigur ca era greu de ocupat cnd exista un
Napoleon, dar el s-a strduit, fara ncetare, s-1 ocupe. Memoriile sale
dezvluie lumii n ce msur s-a strduit, cu cta perseverenta i cu cta

ndejde ca va reui. A reuit, ntr-o oarecare msur, s-i creeze o atmosfera

aparte, unde el era soarele. De ndat ce ieea din aceasta atmosfera, devenea
pur i simplu insuportabil; atta vreme nsa ct rmnea cufundat n aceasta
atmosfera, era cel mai plcut, cel mai amabil om, i-i distribuia razele cu cea
mai deplina gratie. Nu-mi plcea dect acest Chateaubriand, celalalt mi se
prea odios.
Daca s-ar fi mulumit sa fie doar scriitor aa cum l ndemna firea lui de
artist n afara de cteva necazuri prilejuite de critica, n-ar fi cunoscut i n-am
fi cunoscut dect prile sale bune i plcute. Dar ambiia de a deveni om de
Stat 1-a trt pe alte trmuri dect cele literare, unde preteniile sale destul
de prost primite au iscat n el o mulime de patimi i i-au necat stilul n
valuri de fiere, fcndu-i multe din scrieri aproape de necitit tocmai cnd
timpul i-ar fi pus la ndemna nite cititori impariali. Domnul de
Chateaubriamd s_a lsat tot timpul n voia dispoziiilor de moment. A sesizat
punctul slab al publicului i a reuit s-1 flateze att de bine, cu talentul sau
de scriitor, nct a reuit sa devina foarte popular. Pentru asta i-a fost absolut
indiferent ca a trebuit s-i schimbe radical prerile, sa ridice n slavi ceea ce
ponegrise mai nainte i sa ponegreasc ceea ce ludase. Ai-a nsuit doua sau
trei principii pe care le-a mnuit, cu dibcie, dup mprejurri, n aa fel nct
le-a fcut aproape de nerecunoscut, dar cu ajutorul crora a izbutit sa ias din
toate mprejurrile, si, culmea, pretinznd ca a fost ntotdeauna profund
consecvent. Lucrul i-a fost cu att mai uor de realizat cu ct spiritul sau, care
friza deseori genialitatea, nu s-a simit ctui de putin stnjenit de niciuna
dintre consideraiile morale care 1-ar fi putut deranja. Nu credea n nimic pe
lume, dect n talentul lui, dar acest talent se preschimbase n ochii sai ntr-un
altar n fata cruia sttea venic prosternat. Daca voi vorbi despre Restauraie
i despre Revoluia din 1830, deci daca voi continua cu Memoriile pn atunci,
voi mai avea deseori prilejul sa ma mpiedic de el. n timpul Imperiului mi s-a
prut a fi un om de geniu, persecutat pentru ca refuza sa ridice n slavi
despotismul i pentru c-i dduse demisia din slujba de ministru n Valais,
dup moartea ducelui de Enghien. Geniul cretinismului, Itinerar la Ierusalim,
poemul Martirii, publicate recent, justifica admiraia noastr. Sigur ca
entuziasmul ctorva doamne mi s-a prut exagerat, desi m-am asociat i eu lor,
pn la un anumit punct, mi aduc aminte de seara cnd ne-a citit cteva
pagini din Abencerage, la doamna de Segur. Citea cu vocea cea mai mictoare,
cea mai emoionant, cu acea ncredere pe care o avea n tot ceea ce ieea de
sub pana lui. Jraia att de intens sentimentele eroilor sai, nct lacrimile
ncepuser a-i cdea pe hrtiile din fata lui. mprteam, fara sa vrem, aceasta
vie emoie, caci ne inea pe toi sub farmecul! Ecturii sale. Dup ce isprvi de
citit, gazda aduse ceaiul.

 Domnule de Chateaubriand, dumneavoastr nu dorii ceai?

Ba da, v-a cere unul.
M ntr-o secunda, ecoul se rspndi n ntreg salonul.
Draga mea, vrea ceai!
i voi duce eu un ceai! Dai-i un ceai! A cerut ceai! Etc. ai zece cucoane
se puser n micare ca s-i serveasc idolul. Era pentru prima oara cnd
asistam la un asemenea spectacol, i mi se pru att de ridicol, nct m-am
jurat sa nu joc niciodat un asemenea rol. aa nct, desi am fost n relaii
destul de apropiate cu domnul de Chateaubriand, nu m-am nrolat niciodat n
regimentul doamnelor sale, cum le spunea n btaie de joc doamna de
Chateaubriand, i n-am ajuns niciodat la nici un fel de intimiti, fiindc el nu
admitea dect adoratoarele sincere.
Cnd, n 1812, am prsit reedina de la Beauregard, ca sa ne instalam
n conacul de la Chtenay, domnul i doamna de Chateaubriand tocmai se
stabiliser la Vallee-aux-Loups, la distanta de zece minute de casa mea.
Locuina creata de el era ncnttoare, iar el o iubea enorm. Ne vizitam tot
timpul. Adesea, l gseam scriind pe coltul unei mese din salon, cu o pana pe
jumtate rupta, care abia intra pe gura unei sticlue cu cerneala. Cnd ne
vedea trecnd prin fata ferestrei, scotea un strigat de bucurie, i vra hrtiile
scrise sub perna unei vechi berjere care-i servea i de mapa i de secreter si,
dintr-un salt, ne ieea nainte, cu bucuria unui colar care chiulete din clasa.
Atunci era nemaipomenit de drgu i de amabil. N-a putea spune acelai
lucru despre doamna de Chateaubriand1; era o femeie deteapt, dar vedea
numai prile rele ale lucrurilor. A fcut mult rau soului ei, iritndu-1 ntruna
i facndu-1 sa capete o fire insuportabila. El a avut tot timpul un dinte
mpotriva ei, fiindc nu 1-a lsat niciodat sa se bucure de nici o clipa de
linite. Am spus ca femeia avea spirit i acesta era un lucru de necontestat.
Totui orgoliul ei burghez se simea jignit de reputaia literara a domnului de
Chateaubriand. n timpul Restauraiei, doamna dori cu patima titluri i locuri
la Curte ' Chateaubriand se nsurase n 19 martie 1792, ncavnd la acea data
dect douzeci i patru de ani, cu o tnr orfana, extrem de frumoasa i foarte
bogata, domnioara Celeste Buisson de la Vignc. Ea a fost victima, fidela totui
i deosebit de devotata, a egoismului fara pereche i a venicei inconsecvente a
soului ci, spune Edouard Hcrriot n cartea sa Doamna Recamier i prietenii ei
(n. ed. F r.).
entru a compensa succesele soului ei. Afirma sus i tare -ca nu citise
un rnd din ceea ce publicase brbatu-su; dar cum i mpuia zilnic capul ca o
tara care se bucura de cinstea de a avea un om ca el, i pe care nu-1 fcea
guvernator, era o tara blestemata, soul ei o ierta avnd n vedere devotamentul
e care-1 nutrea fata de el. Faptul ca aceasta familie risipea foarte multi bani,

fara sa triasc totui pe picior mare, era o noua dovada a felului dezordonat i
nesocotit n care i planifica bugetul. L-am auzit, de altfel, de multe ori, pe
domnul de Chateaubriand spunnd ca nimic nu i se prea mai insipid dect sa
triasc dintr-un venit limitat. Voia sa aib bani multi, s-i risipeasc, sa simt
lipsurile, sa aib datorii, sa fie numit ambasador, sa fac ce poftea cu banii
destinai cheltuielilor de reprezentare, sa prseasc slujba, sa fie srac lipit
pmntului i plin de datorii, sa renune la avantajul de a avea douzeci i cinci
de cai n grajd, i sa aib placerea de a refuza o invitaie la masa sub pretextul
ca nu are cu ce s-i plteasc o trsur care s-1 duca acolo, n sfrit, sa
treac prin cele mai variate situaii pentru a se desplictisi cum spunea el
caci, de fapt. Asta era scopul i marele secret al vieii sale.
n ciuda acestei viei haotice la care domnul de Chateaubriand le asocia
fara sa simt nici cea mai mica remucare pe toate persoanele care-i erau
devotate, era totui un om care plcea. Dup ce-i ntorcea pe dos toat viaa,
se strduia sa i-o fac, ct de ct, acceptabila. Din cnd n cnd chiar se
cznea sa arate ca face mari sacrificii fata de persoanele ce-i iubeau; dar cum le
fcea mpotriva firii sale, nu-1 ineau niciodat prea mult. Asa, de pilda, dup
ce a acceptat sa plece la Roma mpreuna cu doamna de Beaumont, desi aceasta
l incomoda, atta a scit-o i a tracasat-o, nct biata femeie a murit aproape
izolata de toat lumea. Pe urma, dup ce i-a schimbat felul de via, s-a
aruncat din nou, cu JUrie, n societate, a pus ochii pe doamna Z., iar cnd ea
s-a jidragostit nebunete de el, a asistat la cumplita boala care a vit-0>
nebunia, fara nici cea mai mica urma de regret. Mai rzui, a consimit, cu mare
greutate, sa scrie un articol destul e rece, ntr-o gazeta, pentru a aduce unele
elogii doamnei Duras care, timp de doisprezece ani, nu trise dect pentru el'
As putea aduga o sumedenie de nume la aceasta lista, caci domnul de
Chateaubriand a tiut ntotdeauna sa se lase adorat fara s-i fac nici cele mai
mici reprouri pentru mhnirile pe care le cuna. Dintre toate prietenele sale
cred ca cea care a ocupat cel mai mare loc n inima sa, a fost doamna X,
devenita ducesa de Z. Povestea acestei biete femei e legata de moravurile care
existau nainte de Revoluie. Ca fata tnr, a fost deosebit de vesela i de
ncnttoare; n 1790, datorita averii uriae pe care urma s-o moteneasca, s-a
mritat cu domnul X., fiul mai mare al printului Y. Fara sa fie tot att de
distins sufletete ca i sotia sa, era totui deosebit de frumos si, n plus, un
brbat cum se spunea pe atunci la moda. Cnd a fost prezentata la
Tuileries, noua pereche a fcut senzaie, n ciuda gravitii evenimentelor din
acea epoca, n curnd, furtuna Revoluiei i-a desprit. Domnul X. a emigrat,
sotia sa, nsrcinat, a rmas n mijlocul familiei sale mprtind, n
permanenta, nenorocirile acesteia. I-a nsoit pe ai sai la nchisoare, fiind
ngerul pzitor al prinilor ei i mai ales al maresalei de Z., bunica soului ei.

servit-o ca o fiica sau, mai curnd, ca o sluga, pn n ziua n care btrna a

fost dusa la eafod. Ai-a vzut apoi tatl pierind sub ochii ei, i-a consolat, cum
a putut, mama, strnind admiraia i veneraia tuturor persoanelor care erau
ntemniate mpreuna cu ea. De ndat ce porile temnielor s-au deschis,
primul ei gnd a fost sa se duca s-i ntlneasc brbatul, pe care-1 iubea cu
patima. Sa prseti Frana, pe vremea aceea, nu era deloc un lucru uor.
Totui, datorita curajului i inteligentei, izbuti sa se mbarce pe un vapor care
pleca n Anglia. Cu copilul n brae, batu deci la usa soului ei. Numai ca
domnul de X. era pe atunci ndrgostit lulea, i deci nhmat la jugul doamnei
Fitz-Herbert. Doamna avea, pe putin, patruzeci i cinci de ani, dar placerea de
a fi rivalul printului de Galles 1 Domnul de Chateaubriand arc multa noblee sufleteasca, un imens
arnor-propriu, o foarte marc delicatee; c gata sa fac orice sacrificiu pentru
persoanele pc care Ic iubete. Din pcate, n-arc nici umbra de sensibilitate
adevrat. Mic, personal' mi-a pricinuit multa suferin, spune doamna
Rccamicr (n. ed.fr.).
Re nu-i ascundea deloc nemulumirea i se prea ceva plin Q farmec
domnului de X. aa ca, atunci cnd se trezi la usa u graioasa lui tovara de
via, simi o vie nemulumire. Sub pretextul ca trebuie sa fac economie, o
conduse ntr-o coliba amrt, undeva, n nordul Angliei. Femeia nu se olnse
atta vreme ct el ramase alturi de ea. Dar, nu peste mult, afacerile l chemar
la Londra. Aederile sale n capitala ^venir din ce n ce mai dese, se prelungir,
pn cnd omul rmase acolo. Domnul de X. era prieten intim cu domnul de
V., brbat tnr, mai putin frumos, dar mult mai cinstit i mai plcut dect
domnul de X. Acesta din urma i mrturisi prietenului sau plictiseala pe care io pricinuiau scrisorile tandre, dar att de triste, ale sotiei sale. Domnul de V. i
reproa c-o prsise astfel, artnd ca ar merita sa i se ntmple i lui acelai
lucru, ca sa vad ce nseamn sa fii nenorocit.
Nenorocire? Cea mai frumoasa zi din viaa mea va fi cnd voi scpa de
ea!
Domnul de V. se oferi sa ncerce s-1 scape pe domnul de X. de dragostea
sotiei sale. Aceasta propunere fu acceptata cu o bucurie fara margini de ctre
soul ticlos. Cei doi prieteni se duser deci mpreuna la coliba; dup cteva
zile, domnul de X. pleca lasndu-1 pe domnul de V. singur, cu o femeie de
douzeci de ani, trista i plictisita de lungile zile de iarna. Tnra era, pe ct de
amabila i de frumoasa, pe att de plina de talente i de spirit. Domnul de V.,
cum era de altfel i de ateptat, se ndrgosti nebunete de sotia lui X., aa ca
nu-i fu greu sa joace rolul la care se angajase, l avertiza deci pe so de
progresele pe care le fcuse si, dup cteva luni, de deplinul sau succes. Soul

i scrise ca dorea sa le fac o vizita. Doamna de X., trezita din dulcele vis n voia
cruia se lsase, la gndul ca avea s-i revad soul pe care-1 nelase, fu
cuprinsa de o mhnire fara margini. Domnul de V. ncerca n zadar s-o
liniteasc; n sfrit, se hotr s-i istoriseasc Pactul imoral pe care-1
ncheiase cu soul ei, aducndu-i drept ovada corespondenta pe care o purtase
cu el. Doamna de X.
Ai avea nc, n acea epoca, sufletul nobil i pur. Se simi att de revoltata
de a fi fost trdat ntr-un mod att de odios nct cumplita revelaie, pur i
simplu, o nuci. Chiar a doua zi, i lua copilul i pleca la Yarmouth, anunnd
ca se rentorcea sa caute refugiu n braele mamei sale. Soul ei fu ncntat sa
se vad scpat de ea. Dar domnul de V. alerga dupj doamna de X., izbuti s-o
prind nainte de a se mbarca, o liniti, o nsoi o bucata de drum i izbuti sa
obin iertarea. Dar iluzia iubirii se spulberase pentru ea. Domnul de V. fusese
pedepsit, pentru tranzacia lui ruinoasa, sa ndure calvarul iubirii pierdute,
care-i amr toat viaa. Doamna de X. simindu-i onoarea terfelita i inima
distrusa de comportarea urta a celor doi brbai pe care-i iubise, sosi la Paris
n timpul saturnalelor din epoca Directoratului, la care lua parte activa. Ea
nsi mrturisete acest lucru, n cteva rnduri: Ma simt ct se poate de
nefericita. De ndat ce ma ndrgostesc de cte un brbat, se ivete altul caremi place i mai mult. Alegerile ei au fost, n acea epoca, destul de jalnice, att
n ceea ce privea calitatea persoanelor, ct i numrul. Ajunsese ntr-un
asemenea hal de destrblare, nct dragostea ei pentru Chateaubriand a fost
ca un fel de reabilitare. Aceasta legtur ajunsese la apogeu, cnd iat ca
domnul de Chateaubriand pleca n pelerinaj ctre Tara Sfnta. Cei doi iubii i
ddur ntlnire, la ntoarcere, la Fntna Leilor din Alhambra. Doamna de X.
n-avea de gnd sa lipseasc de la o revedere att de romantica. aa ca n ziua
indicata, se afla acolo. Numai ca n timpul absentei domnului de
Chateaubriand, ea ncercase s-i potoleasc nelinitea, acceptnd curtea
asidua a colonelului de L. n vreme ce-1 atepta pe pelerin sa soseasc de la
Ierusalim, doamna afla despre moartea colonelului. aa nct atunci cnd
domnul de Chateaubriand sosi, cu scuzele gata pregtite pentru ca ntrziase,
i cu gura plina de laude pentru punctualitatea iubitei sale, o gsi pe femeia
att de draga mbrcat n doliu i plngnd cu disperare moartea unui rival
fericit n absenta lui. ntreaga cltorie n Spania l obliga deci pe domnul de
Chateaubriand sa mbine rolul de consolator cu cel de adorator, ncepnd dio
acea epoca, relaiile dintre ei se rcir, desi au mai durat o buna bucata de
vreme.
Publicarea Itinerariului ddu un nou lustru talentului domnului de
Chateaubriand i spori dorina multor persoane de a-1 vedea. Profita deci de
acest lucru pentru a-i crea doamnei de X. o situaie mai buna. Ddu deci de

neles ca nuniai prin ea se putea ajunge la el, ncercnd astfel sa puna capt
singurtii acesteia. Doamna tinu seama de acest lucru, cu att mai mult cu
ct era n interesul ei. Atunci toat lumea ncepu s-i dea atenie pentru a-1
atrage pe scriitor. Cum era o fiin ncnttoare, de ndat ce intrai n relaii cu
ea, plcea tuturor. O vreme, fcu parte din societatea doamnelor de Duras, de
Beranger, de Levis etc. Dar, dup un timp se plictisi de ele. Se retrase deci de
bunvoie, n intimitatea odii sale, unde ocupaiile serioase se amestecau cu
nite talente cu totul deosebite care-o ajutau s-i petreac, n mod plcut,
timpul. Trai astfel, pn la Restauraie. Dup aceea, am vzut-o npustindu-se
din nou, n vrtejul distraciilor, mbrcat toat n roz, dansa ca o nimfa, la un
mare bal. Soul ei, care nu ncetase s-o vad, ncerca sa se mpace cu ea.
Atunci doamna X. i lua titlul de ducesa de Z. I se propuse un apartament n
palatul de Z. Tot atunci, ncepu a se vorbi ca era nsrcinat; toi cei din jur
ndjduir ca va drui un frior fiicei sale care se mritase de civa ani. Din
pcate, prietenii ncepur a observa manierele cam bizare ale doamnei de X.
Urmar cele O suta de zile ale lui Napoleon. Groaza puse stpnire pe aceasta
doamna, iar ciudeniile sale sporir. Cei din jur au ncercat o vreme sa
ascund acest lucru, dar pn la urma nu s-a putut i au trebuie s-o nchid
ntr-un ospiciu, n clipa n care scriu aceste lucruri, doamna de X. e nchisa de
peste douzeci de ani i nu i-a mai recptat niciodat judecata. Asta a fost
soarta uneia dintre persoanele pe care natura o 'nzestrase, din belug, cu unele
dintre cele mai frumoase i i rvnite nsuiri. Nu ma pot abine sa nu adaug
ca ar fi jtteritat cu mult mai mult de la via, dect att ct i-a fost dat.,. Aca nar fi fcut acea nefericita cltorie n Anglia, care a J'gnit-o att de cumplit i a
decepionat-o n asemenea hal
;*
: i W l, li lll nct a determinat-o sa duca viaa pe care a dus-o n timpul
Directoratului, poate ca n-ar fi apucat pe un astfel de drum. Am auzit ca
brbatul ei a regretat de multe ori felul cum se purtase cu ea i mai ales faptul
ca o sacrificase pe altarul acelor fali zei ai galanteriei care erau nc
atotputernici n epoca n care intrase el n societate. N-a mai putut ascunde
fata de nimeni ca de fapt el era singurul vinovat pentru toate nenorocirile sotiei
sale.
Domnul de Chateaubriand avusese intenia de a o ridica n propriii sai
ochi i mai ales n cei ai lumii. Dar el nu era n stare sa se ocupe, cu
perseverenta, de soarta altcuiva, dect de a sa. Dup ce doamna de X. fusese
obligata sa se retrag, imediat apruse acea companie a cucoanelor, din care
fceau parte ducesele de Duras, de Levis i doamna de Beranger; astea erau
cele mai importante, restul nu conta, aa ca n-are nici un rost sa le mai
pomenesc. Cele trei doamne i aveau fiecare ora lor. De ndat ce domnul de

Chateaubriand era primit de una dintre ele, aceasta zvora bine usa i numai
el tia ce ptimea daca ndrznea sa ofere uneia dintre ele cteva din minutele
destinate celorlalte. Se fleau att de tare cu succesele lor, nct portarul avea
ordin sa tina poarta ncuiata, fiind avertizat ca era ora la care trebuia sa
soseasc domnul de Chateaubriand i va pot asigura ca uneori consemnul se
prelungea numai pentru a da impresia ca zeul sttuse mai mult la respectiva
doamna, dect la celelalte. Nu va mai vorbesc de scenele care aveau loc ntre
cele trei rivale, spre distracia nebuna a celor din jur; n fiecare seara nsa,
toate trei i recptau buna dispoziie i se duceau s-i fac o curte asidua
doamnei de Chateaubriand pe care o copleeau cu grija i cu ateniile lor. ntr-o
zi, cnd aceasta era putin rcit, mi mrturisi ca fusese nevoita sa nghit
cinci cni cu supa fierbinte, n aceeai diminea, nsoite de cele trei biletele pe
care le arata tuturor, btndu-i joc de acele cucoane caraghioase, dar, n fond,
destul de mulumit n sinea ei, fiindc acele omagii ale unor doamne att de
suspuse nu-i displceau deloc. Se spune ca doamna de Levis obinuse de la
acel att de rvnit geniu cele mai depline favoruri; doamna de Duras ri de
gelozie, iar doamna de Beranger lua hotrrea s-i ndrepte privirile n alta
parte.
Doamnele din cea de a doua categorie nu aveau pretenii att de mari.
Persoanele admise n preajma doamnei de Levis o gseau amabila i frumoasa;
n realitate, era urta i posaca, chiar privita de la o distanta pe care nu m-am
simit niciodat ispitita s-o micorez. Doamna de Duras era fiica domnului de
jCersaint, care fusese convenional. Mama ei i ea sttuser, n timpul
Revoluiei, la reedina lor din Martinica. Sosind la Londra cu o fata de
douzeci i doi de ani, deloc frumoasa, doamna de Kersaint mulumi cerului ca
putu s-o mrite cu ducele de Duras, srac lipit, ceea ce-1 obliga la o totala
stare de dependenta, impusa cu destula asprime de printul de Poix, unchiul
fetei. Averea domnioarei de Kersaint, fara a fi exagerata, i convenea de minune
domnului de Duras. Abia debarcata, se i mrita cu el i chiar l adora o vreme
destul de lunga. Domnul de Duras era primul gentilom al camerei regelui;
serviciul se fcea pe cte un an si, n timpul emigraiei, titularii nu lipseau
niciodat de la posturile lor. Domnul de Duras obinuse aceeai slujba i la
Curtea lui Ludovic al XVIII-lea. La putina vreme dup ce se nsurase, i veni
rndul s-i ia n primire postul de la Paris. Domnul de Duras pleca deci din
Londra, mpreuna cu sotia sa, ndrep-tndu-se spre Mitou. Ajuns la Hamburg,
primi o scrisoare oficiala n care i se arata ca regele consimea s-1 reprimeasc
pe domnul de Duras n funcia pe care-o avusese, desi se nsurase, dar ca fata
unuia care fcuse parte din Convenie nu se putea atepta sa fie primita de
doamna ducesa de Angouleme. Deci, cu alte cuvinte, doamna de Duras era, n
mod oficial, exclusa de la Mitou. Cu riscul de a deveni ridicol, domnul de Duras

 care era un om de onoare i duse sotia mapoi, la Londra, i ramase alturi

de ea. Doamna de Duras Se simi profund jignita. Dup o edere de civa ani
n Anglia, teniilia de Duras se ntoarse n Frana, unde aduse i doua tet'te,
singurele pe care le-au avut.
Doamna de Duras observa, n sfrit, ascendentul pe are-l avea asupra
soului ei i-1 fcu s-i simt superioritatea cu o franchee care duse la
disensiuni. Pasiunea sa pentru domnul de Chateaubriand pe ct de
nevinovata, pe att de extravaganta s-a datorat, de fapt, plictiselilor casnice i
dorinei sale de a se distra. Doamna de Duras nu se distrase deloc n tineree,
desi era o femeie spirituala, cu o inima fierbinte i cu o fire plina de distincie.
Cu ct scena pe care se afla se nlase, cu att i se dezvluiser i calitile pe
care le avea. De altfel, eu i le descoperisem de multa vreme.
Doamna de Beranger se mritase ca domnioara de Lannois cu ducele
de Chtillon-Montmorency, om de vaza care a pierit n chip jalnic. Se afla la
Yarmouth, gata sa se mbarce pe un pachebot. Vntul i-a schimbat direcia,
aa ca a trebuit sa atepte. Cpitanul fregatei La Blanche aflnd ca la han se
afla un duce de Montmorency, i oferi un loc pe fregata sa, care ducea banii de
salarii la Hamburg. La Blanche pieri, cu tot ce se afla pe ea, la intrarea pe
Elba. Ducele de Chtillon se neca. Vduva se bucura o vreme de libertatea ei,
dar, pn la urma, se mrita cu cel mai putin amabil dintre adoratorii sai,
Raymond de Beranger. Era serioasa i foarte distinsa, dar nu destul de
deteapt pentru a se aeza printre muritorii de rnd. Aproape c-mi era i
frica de ea.
Printre numeroasele adoratoare ale domnului de Chateaubriand se afla
fara nsa vreo pretenie la inima lui -si doamna Octave de Segur. Desi ar
nsemna sa anticipez putin asupra evenimentelor, povestea ei este att de
romantica nct tin neaprat s-o istorisesc.
Domnioara d'Agnesseau se mrita din dragoste, cu varul ei primar,
Octave de Segur. In timpul Directoratului, perechea fu pe deplin fericita.
Locuind la prinii lor, i procurau banii pentru cheltuielile personale,
traducnd romane englezeti. Aveau acum trei biei a cror educaie ncepea
sa le ocupe mai tot timpul, cnd iat ca Octave fu numit subprefect de ctre
primul consul. Sotia lui l urma la Soissons.
Contele de Segur, tatl lor, se ralie guvernului devenit imperial; fu numit
mare maestru de ceremonii, iar doamna Octave deveni doamna de onoare a
mprtesei Josephine. De atunci, fericirea celor doi tineri se spulbera; lungile
absente a] e doamnei de Segur din pricina slujbei pe care o avea -jscara n
inima ptima a lui Octave o gelozie crncena. Etienne de Choiseul deveni se
pare ca nu chiar pe nedrept -motivul nelinitii sale. Octave era, ca i Orosmane
crunt jignit, dar mult prea mndru pentru a se plnge.

Doamna Octave o urma pe mprateasa la Plombieres; soul ei obinu un

scurt concediu pentru a petrece cteva zile alturi de ea. El atept sa se
ntunece; n curnd se ivi i luna care scalda totul n lumina ei lptoas.
Doamna Octave iei n gradina. Brbatul ei o urmri i o vzu ntlnindu-se cu
Etienne de Choiseul, cu care ncepu sa se plimbe. Octave se retrase ncetior,
prsi Plombieres fara sa fi vorbit cu nimeni i nu se mai ntoarse la Soissons.
Bineneles ca 1-au cutat peste tot, dar degeaba. Dup un an, doamna Octave
primi, prin posta, un bilet, cu un timbru din Bolognia, n care scria: Draga
Felicite, ma duc sa nfrunt un lucru mai putin primejdios dect aceasta inima
care nu va bate niciodat dect pentru tine. Biletul era sigilat cu un sigiliu pe
care i-1 druise ea i care avea scrise pe el aceste cuvinte: Friendship, esteem
and eterna! /ove1.
Philippe de Segur pleca imediat n Bolognia, dar nu ddu de urma
fratelui sau. Acesta se afla totui pe unul din lepurile pe unde trecuse
Philippe, dar i jucase att de bine rolul de soldat nct niciunul dintre
camarazi nu bnui ca se travestise. Pleca cu armata, n Germania. Dup civa
ani, doamna de Segur primi un al doilea bilet, n care nu se mai aflau dect
cuvintele de pe sigiliu, de asta data scrise de mna lui Octave. Acesta a fost
singurul semn de via din partea lui. Dup ce fusese disperata, doamna de
Segur sfri prin a accepta sa fie consolata, ba chiar prin a mprti
sentimentele vii pe care le inspira. Cei trei biei ai sai o preocupau i ei n Cel
mai nalt grad, veghind asupra lor cu o dragoste ptima.
1 Prietenie, stima i iubire venic.
Octave, luat prizonier i dus ntr-un orel din fundul Ungariei, nu afla
dect foarte trziu despre moartea lui Etienne de Choiseul, ucis n btlia de la
Wagram. Abia atunci resimi dorina s-i revad patria. Dar demersurile sale
pentru a-i recpta libertatea nu avur un succes chiar att de prompt, aa
nct nu izbuti sa ajung n Frana dect n 1814. Sotia sa fu dezolata de
aceasta rentoarcere ce-o obliga sa puna capt unei legturi de multi ani i la
care inea foarte mult. Fie ca Octave fusese avertizat despre acest lucru, fie ca
se temea el nsui de o astfel de legtur, dori sa rmn cu sotia sa n relaii
de simpla prietenie, pstrndu-i pentru fiii sai toat cldura inimii sale. Pe
sotia sa o trata cu o politee desvrit, dincolo de care nu trecu niciodat.
Doamna Octave, intrigata de o asemenea purtare, simi reaprinzndu-se n ea o
dragoste ptima pentru brbatul ei. Doamna ncepu a-i face curte, folosind
fata de el toate armele cochetriei feminine.
Baga de seama, Felicite, i spunea el uneori, nu te juca cu viaa mea!
Pn la urma, bietul Octave fu sedus i se ls n voia sentimentului
ptima care domnise totdeauna n inima lui. Urmar cteva luni de fericire
deplina care-1 despgubir pentru ndelungaii ani de suferin. Doamna

Octave i urma soul i fiul cel mare n garnizoana din care fceau parte
amndoi. Din nefericire, tot acolo se mai afla un tnr ofier, prieten cu fiul sau,
pe care acesta l pofti de cteva ori acas la el. Octave se supr, i pe buna
dreptate, i i-o spuse nevesti-i verde, n fata. Ceru sa fie mutat n alt regiment
i o ruga pe sotia lui sa prseasc garnizoana. Aceasta, pretextnd ca fiul ei
rmsese n vechiul regiment, vru sa petreac iarna acolo. Octave se opuse,
dup care urma o scena destul de furtunoasa ntre ei. Pentru prima i ultima
oara, el i trnti unele lucruri cam neplcute imputndu-i ca fcuse tot ce
putuse ca sa se mpace i sa se apropie din nou de el. Suprat, se rentoarse
singur la Paris, nchirie un apartament aa cum tia el ca i-ar plcea nevestei
sale, l mobila i-1 aranja aa cum dorea ea, apoi ncepu s-o roage sa vina
acas. Dar ea l refuza categoric. Pn la urma i trimise o scrisoare n care i
Spunea clar i rspicat ca daca nu va fi la Paris nainte de ora ase, n cutare
zi, avea sa se ciasc toat viaa. Ea nu veni, iar el la ora noua, se arunca n
Sena. L-au gsit dup cteva zile, cu minile ncletate; tia sa noate perfect
dar, hotrt sa moara, voina fusese mai puternica dect instinctul de a se
salva.
Doamna Octave, doborta de durere i de remucri, se retrase ntr-o
mnstire. Am vzut-o n chilia ei; pur i simplu, i strnea mila. La
rugminile fiilor ei care cu toat dragostea lor excesiva fata de tatl lor i
rmseser foarte devotai, pn la urma a prsit mnstirea i a revenit n
lume, unde ducea nsa o via foarte retrasa.
ntr-un secol n care exista att de puine iubiri dezinteresate, dragostea
lui Octave merita sa fie amintita. Acest brbat avea un chip fermector i era
deosebit de plcut cnd izbutea s-i nving timiditatea i ncurctura strnite
de amintirea fugii lui de acas. Sotia lui, desi nu era o frumusee, era o fiin
deosebit de seductoare, foarte calda i apropiata, caci n pofida tristelor
evenimente prin care trecuse -izbutise s-i pstreze o mulime de prietene
devotate printre femeile cu o conduita exemplara.
Capitolul VIII Ultimele momente ale Imperiului.
Garda de onoare.
Starea de spirit.
Iluziile partidului.
Dezorganizarea armatei.
Aliaii se apropie.
Autoritatile prsesc Parisul.
Lupta Parisului.
Capitularea.
Retragerea trupelor franceze.

Nu voi vorbi despre dezastruoasa retragere din Moscova, dup cum n-am
vorbit nici despre glorioasele campanii care au precedat-o. N-am, despre toate
aceste evenimente, dect 'nformatii generale. Eu nu scriu Istorie, scriu doar
ceea ce stiu Slgur. Cnd voi cunoate i treburile publice tot att de exact a^ai
pe cele particulare, poate ca voi scrie i despre ele cu tot atta exactitate.
Cderea Imperiului se apropia i noi eram att de prosti nct sa nu ne
speriem, ntr-adevr, mna ferma i abila a lui Napoleon aproape ca izbutise sa
nbue patimile anarhice. Dar puteam prevedea calamitile care aveau sa
nsoeasc prbuirea acestui colos? Toi oamenii de bun-sim ar fi trebuit sa
tremure; noi, cu acea nepsare specifica aristocraiei, ne bucuram. Poate ca
aveam totui o scuza; jugul lui Bonaparte devenise insuportabil. Aliana sa cu
casa de Austria i sucise complet capul. Nu mai era sensibil dect la linguiri;
nu suporta nici o contrazicere. Ajunsese la punctul n care nu mai suporta
adevrul. Arbitrarul despotismului sau se fcea simit pn i n familia lui. Vam vorbit despre mania lui de a se ocupa de mritiul fetelor cu zestre. Pe
urma, a nceput sa se ocupe de bieii familiilor nstrite, pe care-i vr n
grzile de onoare de la Palat. Alegerea cdea asupra tinerilor ntre douzeci i
cinci i treizeci de ani care odat scpai de recrutare se socoteau liberi. Cei
mai multi dintre ei n-aveau nici o nclinare ctre cariera militara, pentru ca nu
fcuser armata n tineree; acum, majoritatea dintre ei erau nsurai i aezai.
Era o adevrat calamitate care le ddea peste cap existenta. Prefecii aveau
ordin s-i ndrepte n special privirile ctre bieii familiilor despre care se
presupunea ca ar fi ostile regimului. Se lasa sa se ntrevad, destul de clar, ca
mpratul voia sa aib n mna un numr de ostateci prin care s-i potoleasc
pe cei refractari. Era cum sa va spun un fel de practica noua, dar pe care o
folosir pe vremuri i vechii greci. Tactica aceasta a mpratului o amintea pe
cea folosita de Alexandru cel Mare fata de macedoneni, nainte de a pleca n
Asia. Aceasta legiune a fost alctuit n mijlocul unui potop de lacrimi, de
imprecaii i a urii dezlnuite a tuturor celor care nu puteau suferi guvernul
imperial. A fost integrata n marea armata napoleoniana, n Saxa, n 1813, a
participat la dezastruoasa btlie de la Leipzig, a ndurat penibila retragere de
la Hanau i a fost mcinat de boala, n spitalele din Maienta. Cnd n-a mai
rmas aproape nimic din ea, a fost refcut imediat, cu alti tineri care au
ndoliat alte familii-Garzile de onoare care au participat la campania din
Frana din 1814, au fost zdrobite la Reims. Cred ca n-a existat corp, oaste,
legiune militara care sa fi suferit mai cumplit dect aceste grzi. ai cu toate
astea, aceasta oaste chinuita i-a rmas multa vreme credincioasa lui Napoleon.
Nu i-a pus dect trziu i cu greu cocarda alba i a srit n sus de bucurie n
timpul celor O suta de zile. Cei care au alctuit acea oaste au rmas, vreme
ndelungata, fideli mpratului. aa ca, mai stabilii, daca putei, criterii, i

tragei concluzii! Nu e mai putin adevrat ca n ciuda ardorii rzboinice, att de

prompt dezvoltata n acei tineri, att de recalcitrani la nceput, instituirea
grzilor de onoare a contribuit, mai mult dect orice alta msur, la ura care se
ridica din toate prile mpotriva mpratului i care ncepea sa se concretizeze
prin cuvinte cuteztoare i jignitoare.
mi amintesc ca domnul de Chteauvieux (autorul Scrisorilor din SaintJames) lipsind din Paris aproape doi ani, sosi la nceputul lui 1814. Prima
vizita pe care o fcu, dup ce puse piciorul pe pmntul francez, a fost la mine.
Auzind vorbindu-se cu atta ostilitate mpotriva crmuirii, n-a tiut cum sa
plece mai repede; noaptea s-a visat, bietul de el, numai n donjonul de la
Vincennes, desi s-a jurat ca nu va mai frecventa n viaa lui o societate att de
imprudenta. A doua zi, fcu alte vizite i fu din ce n ce mai mirat sa afle peste
tot, pn i n snul burgheziei, ba chiar i n crmele cele mai amrte,
aceeai stare de spirit i acelai limbaj liber. Acest lucru pe noi nu ne mai frapa,
pentru ca aceasta schimbare survenise treptat i general. O gseai att la masa
ministrului politiei, ct i n cele mai multe case.
Domnul de Chteauvieux era ngrozit de vorbele noastre; fusese totui
unul dintre prietenii doamnei de Stae'l, la Coppet, i deci obinuit sa aud
cuvintele destul de tari ale Poziiei.
Dezordinea era totala printre oamenii guvernului. Ma Ucearn uneori pe la
doamna Bertrand; brbatul ei era acum are mareal al Palatului, ntr-o
diminea am vzut sosind
fiter din armata mpratului, apoi un altul expediat de marealul Soult,
dup care sosi un trimis al marealului Suchet; toi vorbeau de lucrurile cele
mai dezastruoase. Biata Fanny trecea prin chinurile iadului, n sfrit, parca
pentru a pune capac tuturor acestor vesti proaste, sosi i un slujba din Iliria,
care se apuca sa ne istoriseasc felul cum fusese el trt prin toat Italia i ct
de greu izbutise sa ajung la granita Franei. Fanny nu se mai putu abine i
striga:
Domnilor, greii cu toii! Chiar ast-noapte s-au primit tiri
mbucurtoare de peste tot. mpratul e ct se poate de mulumit de felul cum
decurg lucrurile!
Cei de fata se privir cu mirare, n ce ma privete, era clar ca aceste fraze
erau destinate urechilor mele. Am surs, apoi am plecat lsnd loc liber
lamentrilor. Daca ei i fceau iluzii, apoi nici ale noastre nu erau mai putin
absurde. Ne nchipuiam ca puterile strine lucrau n interesul nostru; oricine
ar fi ncercat sa ne lmureasc n amnunt, cum stteau lucrurile, ni se prea
un trdtor. Eram ferm convini ca regele Suediei, Bernadotte, era cel mai activ
agent al Bourbonilor. Imaginaia noastr l plasase la Bruxelles, nconjurat de
prini francezi, i cu asta, basta, nu mai voiam sa tim nimic!

ntr-o seara, domnul de Saint-Chamans veni sa ne spun ca colonelul de

Saint-Chamans, fratele sau, sosind de la Bruxelles chiar atunci, ne putea
asigura ca nici Bernadotte, nici prinii notri, nici mcar un soldat strain nu
intraser n Belgia i ca suedezii se aflau undeva, la mama dracului, n spatele
Rinului. Nu numai ca nu-1 crezurm, nu numai ca puserm la ndoiala spusele
colonelului, ba ne mai i suprarm pe domnul de Saint-Chamans, i nc att
de tare nct putin a lipsit ca sa nu-1 privim ca pe un duman, n orice caz, 1am tratat cu toat rceala cuvenita unui om suspect!
Iat candoarea i prostia faciunilor! Ai va asigur ca eram de bunacredin! Cnd mi amintesc ca am mprtit i eu nite impresii att de
demne de luat n rs, devin putin mai indulgenta cu iluziile i cu exigentele
oamenilor din diversele partide. Ceea ce ma mira e faptul ca desi silit sa le
observi la tine sau la alii, nu ti le corijezi ctui de putin, dup cum nu neleg
intoleranta celor care, aidoma noua, au trecut printr-o serie de revoluii.
Trebuie totui sa recunoatem ca o scuza nebuniei noastre ca suntem de
obicei constrni sa ghicim adevrul prin intermediul unor relaii sociale care
mai ntotdeauna l deghizeaz, mpratul se obinuise sa cread ca tara n-avea
nici un drept sa se intereseze despre treburile i, ca ele erau exclusiv ale sale i
ca nu avea de dat socoteala nimnui. Asa, de pilda, btlia de la Trafalgar n-a
fost niciodat relatata Franei, n mod oficial; nici o gazeta n-a vorbit despre ea
i noi n-am aflat amnuntele dect pe cai lturalnice. Cnd escamotezi astfel de
tiri, dai prilej nemulumiilor de a inventa tot soiul de trsni, ca de pilda
existenta armatei suedeze i bourboniene pe care noi le credeam n Belgia.
Evenimentele deveniser presante. Dumanii nc se temeau sa se
ndrepte spre Paris. De fapt, ar fi trebuit sa ne temem, dar noi, incontieni,
abia i ateptm. Dezorganizarea guvernului i sarea n ochi. Recruii amarai
umpleau strzile; nimeni nu era pregtit s-i primeasc. Mureau de foame pe
marginea drumurilor; noi i vram n case, ca sa se odihneasc i sa mnnce
cte ceva. nainte de a ncepe aceasta debandada, erau luai n primire,
mbrcai, hrnii si, n douzeci i patru de ore, trimii la oaste. Cei de acum
erau nite biei copilandri, care erau trimii la moarte fara ca mcar sa tie sa
se apere. Am auzit vorbindu-se, la marealul Marmont, ca la Montmirail, n
toiul luptei, acesta vzuse un recrut, de fapt un bieandru, stnd linitit cu
arma la picior.
Ce faci, biete? De ce nu tragi?
As trage eu, rspunsese biatul, daca as ti sa ncarc arma.
Marealul avea lacrimi n ochi, repetnd cuvintele bietului copil care
sttea n btaia gloanelor fara a putea ftiacar sa se apere. Pe msur ce
rzboiul avansa, era din ce n Ce mai dificil de ascuns adevrul asupra
inutilitii eforturilor ! Gantice fcute de Napoleon i de minunata lui armata;

rezultatul era inevitabil. Cer iertare generaiei care s-a ridicat dup el ai care a
crescut n adoraia acestui mprat dar, n acel mnient, amici i inamici, toi se
sufocau sub pumnul sau de fier i simeau nevoia sa mai rsufle un pic. Cinstit
vorbind era detestat de aproape toat lumea; fiecare vedea n el piedica din
pricina creia nu se putea odihni i odihna devenise, n acea epoca, nevoia cea
mai presanta dintre toate. Aliaii nu se nelau; i ddeau perfect de bine
seama ca aceasta oboseala le asigura succesul; singurul lucru de care se
temeau era faptul ca nu cumva ea sa fi ajuns la maximum i sa nu le asigure i
securitatea. Ca sa mai ridice un pic moralul publicului mpratul trimise un
curier care avea sarcina sa nmneze poporului francez steagurile i sbiile
generalilor rui fcui prizonieri n btlia de la Montmirail n toiul unei
parzi n Piaa Carousel, la care asista i mprteasa. Dar timpul acestor
fantasmagorii trecuse de mult i de altfel praful de pe straiele curierului nu era
chiar att de gros pentru a-i liniti pe parizieni.
Duminica 25 martie, dup parada, vzurm plecnd un mre regiment
de cuirasieri, sosit din armata aflata n Spania. Se duceau sa ntreasc
armata mpratului, mergnd n pas cadenat, pe la ceasurile trei, pe bulevard.
Va mrturisesc ca am vzut puine trupe al cror aspect sa ma uimeasc att
de tare. Chiar a doua zi, 1-am vzut reaprnd evident, ceea ce mai rmsese
din el la barierele Parisului, ndreptndu-se ctre spitale, crndu-i soldaii
mai grav sau mai putin grav rnii; lungile lor mantii albe erau patate de noroi
i de snge. Era clar ca lupta se ducea la doi pasi de noi. Ducndu-m sa ma
plimb n Jardin des Plantes, am ntlnit o mulime de astfel de soldai.
Contrastul dintre felul cum artaser n ajun i cum artau acum fcea sa ti se
strng inima. Dup doua ceasuri, mama i cu mine am revenit pe bulevard.
Acest rstimp att de scurt fusese de ajuns pentru a-i schimba aspectul; era
ticsit de populaia din mprejurimile Parisului, care o pornise n bejenie.
Mergeau toi, ngndurai i triti, alturi de vacile i de oile lor, crndu-i n
spate sau n crue puinul avut care le mai rmsese. Femeile plngeau, se
lamentau, istoriseau ce pierduser, ce li se furase, i mrturiseau spaima si,
ca de obicei, i blestemau pe toi cei care li se preau a fi fericii. Nu puteai
merge dect la pas; njurturile nu cruau nici trsura astra; n-aveam nevoie de
asta ca s-mi dau seama ca, vzut, aproape, rzboiul era groaznic i urt. Am
ajuns cu bine asa, dar speriate i profund emoionate. Nu dup mult.
Cepii sa se aud zgomotul ndeprtat al tunului. Atiam ca, rin
ministere i acas la prinii din familia imperiala, ncepuse, pachetatul. De
ndat ce se lasa ntunericul, curtea Palatului Tuileries se umplu de furgoane;
se vorbea de plecarea mprtesei, desi nimeni nu voia sa cread acest lucru.
Petrecurm toat ziua de luni ntr-o mare nelinite, n toiul zvonurilor celor mai
contradictorii; fiecare avea cte o tire sigura, care o anula pe cea tot att de

sigura, adusa de un altul, mai nainte. A doua zi, la ora cinci dimineaa, toat
lumea i ddu seama, dup zgomotul mpucturilor i dup bubuitul
tunurilor, ca Parisul era atacat cu putere, din trei parti. Totodat, aflarm
despre plecarea mprtesei, a Curii i a guvernului imperial. Noi locuiam ntro casa de pe strada Neuve-des-Mathurins. De la ferestrele cele mai nalte, se
vedea perfect Montmartre si, spre sfritul dimineii, am vzut obuzele, trecnd
pe deasupra noastr. Unele czur chiar pe bulevard, punnd pe goana
cucoanele nzorzonate cu pene i cu volane plisate, care se plimbau printre
rniii adui de la bariere, printre soldaii i muniiile din drum. Multe
persoane prsir Parisul. Eu nu simeam dorina sa plec si, cum tata socotea
drumurile, n mijlocul unei asemenea debandade, mult mai periculoase dect
daca am fi rmas n ora, ne sftui sa stam pe loc.
Eugene de Argout, varul meu, care fiind rnit la Leipzig, nu mai putuse
lua parte la campania din Frana, i asuma sarcina de a ne asigura o oarecare
siguran, ncepu cu proviziile, cumpra faina, orez, jambon, n sfrit tot ceea
ce socoti el necesar pentru a petrece cteva zile nchii n casa. *n plus, aduse o
aret plina cu furaje, pe care o vr sub bolta Prtii, fcndu-i planul de a o
propti n poarta cea mare, pe unde ieeau trasurile n cazul n care oraul ar fi
fost prdat. APi le spuse tuturor alor notri ca cei care vor rmne sa aste gura
pe strada nu vor mai putea intra n casa, dect dup Ce se va restabili calmul.
Eugene luase parte la aproape toate btliile si, timp t} e zece ani, nu
vzuse dect orae asediate. El spunea ca pn i cel mai mic obstacol e
suficient pentru a opri un soldat ntotdeauna grbit, de teama ca efii lui i vor
interzice jaful'
Venea din moment n moment sa ne povesteasc ce mai aflase de prin
mprejurimi. Cnd tunul nceta dintr-o parte, rencepea dintr-alt. Bubuitul
cnd se apropia, cnd se deprta, dup poziiile care fuseser cucerite sau pe
care abia ncepeau sa le atace. Lucrul de care ne temeam cel mai tare era
sosirea mpratului, despre care deocamdat nimeni nu tia unde se afla.
Alexandre de la Touche, fiul doamnei Dillon, care locuia la Tuileries, la
sora lui, doamna Bertrand, veni de diminea sa ma roage sa prsesc Parisul,
sa ma refugiez cu orice pre. Imediat dup asta, am aflat ca ncepuser
negocierile pentru capitulare. Alexandre de la Touche veni din nou i ne ruga,
n genunchi, att pe mama ct i pe mine, s-1 lsm sa ne nhame caii la
trsur i sa ne ajute sa plecam. Am ncercat s-i explicam cum ca nu era
momentul sa ieim din Paris fiindc pericolul prea sa fie cu mult mai mare pe
strada dect n casa.
Nu este, oh, nu este! Daca v-a putea spune tot ce stiu! Dar mi-am dat
cuvntul c-mi voi tine gura! Ducei-v, plecai, plecai, va rog, va conjur!

Am rmas pe loc, iar el s-a dus plngnd, sa se ntlneasc cu mama i

cu sora lui, care-1 ateptau ntr-o trsur. Aceasta insistenta a. tnrului de la
Touche mi-a revenit n minte dup cteva zile cnd am aflat ca mpratul
dduse ordin sa fie aruncate n aer depozitele cu praf de puc. N-am sa uit
niciodat noaptea care a urmat dup acea zi agitata. Vremea era minunata,
luna splendida, oraul linitit. Eu i cu mama ne-am aezat la fereastra.
Deodata, un zgomot uor ne atrase atenia; un celandru rodea un os, la doi
pasi de noi. Din cnd n cnd tcerea era ntrerupta de paii patrulelor aliailor
care-i fceau rondul, pe colinele care ne nconjurau. Acest zgomot ciudat a fost
primul care m-a fcut sa simt ca aveam o inima i ca acea inima aparinea
Franei. Ma simeam ngrozitor de deprimata; dar cum eram nc sub impresia
spaimel ricinuita de rentoarcerea mpratului, aceasta stare de j? Primare n-a
durat prea mult. Pieele, strzile erau pline de rrnate franceze. Se odihneau
stnd pe caldarm, tcute i tristate. Nimic nu prea mai frumos dect
atitudinea acestor stasi care nu cereau nimic, nu ntrebau nimic, nu acceptau
jjnjc. Aveai impresia ca acei biei soldai se simeau vinovai fata de populaia pe
care nu putuser s-o apere. Totui, opt mii je oameni, sub comanda ducelui de
Raguse, luptaser, timp He zece ore n sir, cu patruzeci i cinci de mii de
dumani, ucignd treisprezece mii dintre ei. n zilele urmtoare, aliaii nu-i
putur crede ochilor cnd vzur ce numr mic de trupe apraser Parisul.
Sunt convinsa ca Istoria va face dreptate, punndu-i la locul lor pe prostii plini
de rutate care 1-au acuzat pe marealul de Marmont ca ar fi predat oraul n
minile dumanilor i ca va reabilita acea afacere din Belleville, aeznd-o la loc
de cinste i conferindu-i tot fastul militar pe care-1 merita.
Acum voi vorbi despre Restauraie. Aflndu-m -datorita situaiei mele
n preajma multor oameni influeni, am avut prilejul sa vad, n aceasta
perioada, toate evenimentele, cu propriii mei ochi. Nu stiu daca voi fi n stare sa
le redau cu toat imparialitatea, fiindc aceasta e o calitate cu care toat
lumea se lauda, dar pe care, n fond, nimeni n-o poseda. Eti ntotdeauna, fara
sa vrei, mai mult sau mai putin influenat, fie de poziia pe care o ocupi, fie de
anturaj. Ma voi strdui, n tot cazul, sa fiu ct mai obiectiva i sa spun numai
adevrul. La mai mult nu ma pot angaja.
PARTEA A PATRA RESTAURAIA DIN 1814
Capitolul I Prerile mele n 1814.
Dispoziiile partidului regalist.
Sosirea primului ofier rus.
Mesajul contelui de Nesselrode.
Se arboreaz cocarda alba.
Aspectul bulevardului.
Intrarea aliailor.

 Ospul dat la mine acas.

Declaraia aliailor.
Consiliu la printul de Talleyrand.
Reuniune la domnul de Morfontaine.
Atitudinea ofierilor rui.
Bivuacul cazacilor din Champs-Elysees.
Ar fi, cu siguran, prea putin interesant pentru altcineva s-mi
cunoasc prerile din 1814. Numai ca pe mine ma amuza s-mi dau astfel
seama de mine nsami, n diferite epoci din viaa mea i sa observ modificrile
care au survenit ntre timp.
Aproape ca ma lecuisem de anglomania mea. Redevenisem franuzoaic,
daca nu din punct de vedere politic, cel putin din punct de vedere social. aa
dup cum am mai spus, parolele santinelelor dumane ma afectaser mult mai
mult dec bubuitul tunurilor lor. n inima mea i fcuse loc sentimentul
patriotic. Prin poziia mea, prin tradiie, amintiri, anturaj, sigur ca eram
legitimista i antibonapartista; detestam tirania mpratului pe care-1 vedeam
cu cta orbire i-o exercita. Dar nu aveam nici un respect nici pentru prinii
notri pe care, slava Domnului, i vzusem cu ochii mei cum se comportaser.
Mama zicea ca Ludovic al XVIII-lea1 ar fi fost totui altfel. Extrema i Ludovic
alXVlH-lea (1755 1824), nscut la Vcrsaillcs, rege al Franei ntre 1814 i
1815 i apoi ntre 1815 1824, nepotul lui Ludovic al XV-lca i soul Luizci de
Savoia. Conte de Provcncc, a emigrat n iunie 1791, locuind pe rnd la Coblcnz,
Vcrona, Mitan, apoi n Anglia. Cderea Imperiului i-a ngduit sa se ntoarc la
Pa*' unde Talleyrand i pregtise calea. Refugiat la Gnd n timpul Celor o
suta de zile Rentors n 1815 la Paris, a ncredinat conducerea guvernului lui
Decazcs. Rzboiu' cu Spania, din 1823, a fost evenimentul important din
timpul domniei sale.
Animozitate dintre mica lui Curte i cea a fratelui sau, contele de Artois1,
ma fcea uneori sa cred ca s-ar putea ca mama sa aib dreptate. Prsisem
Anglia cu mult nainte ca vicisitudinile exilului s-1 schimbe n bine, aa ca
ascultam, cu curiozitate i cu oarecare nencredere elogiile pe care i le aducea
mama.
Relund firul povestirii, miercuri 31 martie, nc de la apte dimineaa,
domnul Glandevese era la noi. Venise s-1 consulte pe tata daca era cazul s-i
puna cocarda alba. Un foarte mare numr de oameni spunea el erau dispui
s-o abordeze. Tata l ruga sa potoleasc zelul celor dornici de aa ceva, mcar
pn la prnz, ca sa nu dea gre n aceasta tentativa, l lamuri ca era mai
prudent sa atepte momentul n care aliaii vor intra n Paris, dup toate
probabilitile, pe la amiaza. Domnul de Glandevese i fratele meu se duser sa
mprteasc acest sfat i altora. La rndul sau, tata afla ca marealul

Moncey, comandantul grzii naionale din Paris, fugise peste noapte, dup ce-1
chemase la sine pe ducele de Montmorency, adjunctul sau, cruia i
ncredinase serviciul lui.
ntre timp, se fcuse aproape zece. Mama i cu mine stteam la una din
ferestrele de la mezanin, cnd vzurm venind un ofier rus, urmat de civa
cazaci.
Ajuns n dreptul nostru, ntreba unde locuia doamna de Boigne; cnd i
ridica ochii spre noi, 1-am recunoscut pe printul Nikita Wolkonski2, una dintre
vechile mele cunotine. Cum ma vzu, sari jos de pe cal i intra n casa;
escorta sa ramase n curte, iar doi cazaci se plasar, n vzul lumii, la poarta
cea mare, pe unde ieeau trasurile i care rmsese deschisa. Cu toat
curiozitatea pe care era firesc s-o inspire acei cazaci (de altfel primii vzui n
Paris), timp de un ceas, ct a durat vizita printului Wolkonski, nu numai ca nu
s-a adunat nimeni n fata porii, dar cei care treceau pe acolo nici
1 Viitorul Carol al X-lca.
Printul Wolkonski, aghiotantul tarului Alexandru, primise sarcina s-1
sotcasca, la Paris, pe domnul Pasquicr, prefect de politie care, mpreuna cu
domnul
Nabrol, prefect de Sena, i cu municipalitatea capitalei, se duceau la
cartierul hC1Cra' a' t3111'', la Bondy. Totodat, ci avea ndatorirea de a
pregti locuina Panului sau (. Ecl. /:).
L 'a mcar nu ntorseser capul. Daca ar fi fost mai evlavioi, sunt sigura
ca i-ar fi fcut cruce pentru ca Domnul sa ndeprteze de ei primejdia, fiindc
apucaser sa ntrezreasc o privelite ce li se prea mai mult dect
compromitoare.
Printul Wolkonski, primit cu bucurie, mi spuse ca fusese trimis de ctre
contele de Nesselrode1, ca sa ne asigure de toat sigurana i protecia. Printul
mi-a mai spus ca pe toate strzile pe unde trecuse, nu vzuse dect oameni
plini de tristee i de nelinite i nici un fel de demonstraie de bucurie i de
ndejde. Socot ca a adus la cunotin, n mod corect, acest lucru tarului
Alexandru, fiindc acesta a intrat n Paris, destul de nehotrt i fara nici o
tragere de inima. Mama i cu mine ne-am mutat ntr-un apartament din casa
doamnei Recamier; ea se afla atunci la Neapole, dar domnul Recamier pstrase
casa din strada Basse-du-Rempart. Am gsit un apartament la primul etaj, de
unde se zarea partea cea mai ngusta a bulevardului. Instalndu-ne n acel loc,
tata ne puse s-i fgduim ca nu ne vom manifesta n nici un fel opiniile i ca
nu vom primi nici un fel de vizite care sa atrag atenia celor din jur. Socotea ca
era de datoria noastr sa ne comportam astfel, avnd n vedere sentimentele
foarte moderate ale domnului Recamier, care se oferise sa ne gzduiasc. Nu
peste mult, vzurm trecnd pe bulevard un grup de tineri purtnd cocarda

alba, agitndu-i batistele i strignd: Triasc regele! Dar ct erau de putini!

L-am recunoscut printre ei i pe fratele meu. Mama i cu mine schimbarm o
privire nelinitit. Ndjduiam ca grupuleul acela va mai creste, dar bgarm
repede de seama ca tinerii aceia nu cutezau sa treac dincolo de strada
Napoleon (mai trziu, strada Pcii); se duceau pn la Madeleine, apoi se
ntorceau; i-am vzut fcnd acest drum, de cinci ori, fara ca numrul lor sa
creasc nici mcar cu un singur om. Nelinitea noastr spori. Daca aceasta
manifestare n-avea sa aib nici o urmare, toi cei care se pregtiser pentru ea
vor fi pierdui; si, n fond, era just sa se ntmple asa. Aceleai sentimente erau
oglindite
1 Acesta era, n acea epoca, ministrul de externe al Rusiei.
Sj n ochii celor care-i vedeau pe acei sarmani tineri cu cOcarda alba. Ei
nu le mai inspirau nici mnie, nici ura, dar nici cea mai mica urma de
entuziasm, i priveau cu un soi de mila, ca pe nite smintii, ca pe nite victime
ale regalitii.] ylulti trectori i manifestau mirarea, dar nimeni nu le spunea
nimic, i-i trata cu o indiferenta zdrobitoare.
n sfrit, la ora doua, armata aliata ncepu sa defileze prin fata noastr.
Pe msur ce capul coloanei se apropia, cteva cocarde albe ncepur a fi
scoase, cu oarecare jena, de prin buzunare i puse la plrie; dar i acestea
erau foarte puine, desi strinii purtau toi, pe brat, cte o batista alba, n semn
de alian. Un grup de tineri i nconjura pe suveranii bourbonieni, strignd ct
i inea gura, ncercnd s-i atrag i pe alii, prin zelul i nflcrarea lor.
Cteva femei aclamar de la ferestre, agitndu-i batistele albe. Pn la
jumtatea Pieii Vendome, suveranii strbtuser un Paris mohort, tcut i
aproape pustiu; ncepnd din cea de-a doua jumtate a Pieii, capitala li se
pru ceva mai nsufleita, pn la Champs-Elysees.
Cu toat ura i dispreul fata de vechiul regim, mi s-a prut totui
stupida i mhnitoare purtarea lui Sosthene de La Rochefoucauld care, cu
consimmntul tarului Alexandru, s-a dus sa puna juvul de gt statuii lui
Napoleon, pentru a o prvli de pe soclu. Am fost ntrutotul de acord cu tinerii
ce se plimbaser dimineaa pe bulevard, care au refuzat categoric sa ia parte la
aceasta treaba urta i prosteasca, aa ca Sosthene n-a fost ajutat n mreaa
lui isprava dect de Moubreuil, de Semalle i de alti civa derbedei de aceeai
teapa.
Am uitat sa spun ca domnul de Nesselrode ma avertizase, Prin printul
Nikita, ca va veni la mine la masa. L-am poftit si Pe print sa vina. Am zrit pe
bulevard cteva persoane care ar h fost ct se poate de bucuroase sa fie i ele
invitate. Am cobort n strada i le-am chemat; nu-mi mai aduc aminte ect de
domnul de Chateaubriand, de Alexandre de Boisgelin

* de Charles de Noailles. Dup ce ne-am adunat cu toii, a sosit Printul

Wolkonski cu unul dintre camarazii sai, Mihail Orloff; i i i Printul mi-a
nmnat un bileel din partea contelui de Nesselrode. Scuzndu-se ca nu putea
veni, mi trimitea o hrtie datorita creia spunea el aveam s-1 iert ca nu
putuse participa la masa de prnz, dar ca va veni personal s-i ceara scuze, la
masa de seara. Hrtia era declaraia ce urma sa fie afiata i prin care se
anun ca aliaii nu aveau intenia sa trateze nici cu mpratul, nici cu vreunul
din membrii familiei sale. Declaraia era rezultatul discuiilor dintre Talleyrand
i tarul Alexandru, care, de ndat ce sosise, ncepuse cu cuvintele:
Ei bine, iat-ne n acest faimos Paris! Dumneata ne-ai adus aici,
domnule de Talleyrand! Acum nu mai avem dect trei hotrri de luat; sau sa
tratam cu mpratul Napoleon, sau sa instauram Regenta sau s-i chemam pe
Bourboni.
Va nelai, sire, rspunsese Talleyrand; nu e vorba de trei hotrri; nu
e vorba dect de una i anume de ultima pe care ati indicat-o. Orict de
puternic ati fi, nu suntei chiar att nct sa putei alege. Caci, daca vei mai
ezita, Franta care nghite foarte greu, n momentul de fata, njosirea i
umilin la care e supusa se va ridica n masa mpotriva invadatorilor i
majestatea voastr imperiala tie foarte bine ca pn i cele mai vajnice armate
pot fi fcute praf i pulbere de mnia unui popor.
Ma rog, rspunsese tarul, sa vedem ce e de fcut ca sa realizam ceea
ce propui dumneata. Eu personal nu vreau sa va impun nimic, nu pot dect sa
cedez n fata dorinei pe care i-o exprima poporul.
Sigur, sire; nu trebuie sa facei altceva dect s-i dai posibilitatea si spun cunvntul.
Acest dialog mi-a fost reprodus chiar a doua zi, de ctre unul din cei care
asistaser la discuie.
Cnd veni la noi, contele de Nesselrode discuta vreme ndelungata cu
tata, despre diverse lucruri i mai ales despre diverse persoane, ntre altele, l
ntreba daca socotea ca era bine sa lase politia tot pe mna domnului Pasquier.
Tata i rspunse ca nici nu putea ncpea pe nite mini mai pricepute i mai
cinstite, ca daca domnul Pasquier consimea sa rmn n aceasta funcie, va
privi cu multa bucurie aceasta treaba, fiind cum nu se poate mai mndru ca se
inuse seama de recomandarea lui.
Nu-mi mai aduc aminte daca n acea seara sau a doua zi, avut loc o
reuniune regalista la domnul de Mortefontaine; ea trimise o deputie la tarul
Alexandru pentru a-i exprima dorinele, mi amintesc doar ca tata s-a ntors
zdrobit, dezgustat, dezolat; toate nebuniile emigraiei i cea mai prosteasca
opoziie i-au dat arama pe fata. Au vorbit despre vexaiuni i rzbunri
mpotriva compatrioilor lor, i asta, ngenunchiai la picioarele unui suveran

strain, n propria lor tara. Sosthene de la Rochefoucauld era unul dintre corifeii
acestui talme-balme de absurditi.
Salonul meu nu se mai golea; toi tinerii, prieteni cu fratele meu, erau
mai tot timpul prezeni n casa mea; de asemenea, nu stiu cum s-i laud pe
ofierii rui, care ne copleeau cu ateniile i cu politeurile; n-aveau dect
cuvinte de lauda i de admiraie pentru brava noastr armata. Nu le-a scpat
niciodat vreo vorba care ar fi putut jigni sau ofensa un francez, indiferent din
ce partid ar fi fcut parte. Aceasta era dorina tarului lor pe care ei o respectau
cu scrupulozitate si, as ndrzni sa spun, chiar cu placere. Vorbeau
ntotdeauna cu multa deferenta despre Franta. Poate ca era cel mai bun sistem
de a-i spori succesele. Ideea, n tot cazul, fusese strlucit i nu putea izvor
dect dintr-un suflet generos, aa cum era, n acea epoca, sufletul tarului
Alexandru, nc nu devenise acel temut stpn absolut i nc nu fusese atins
de acea boala ereditara care i-a compromis definitiv pe mpraii Rusiei,
transformn-du-i ntr-un adevrat flagel mondial.
Primvara lui 1814 a debutat cu nite zile minunate.
ntregul Paris ieise la plimbare. Nu existau n ora nici lupte, nici
ocupaie, nici rzmeri, nici tulburri de nici un fel care Sa poat exercita vreo
influenta asupra toaletelor femeilor.
Marea, se plimbau, mpodobite cu panase, printre rnii, sfidnd
obuzele. Miercurea, veneau sa vad cum defileaz rniata aliata. Joia, i purtau
rochiile elegante prin bivuacurile Bacilor din Champs-Elysees. Sigur ca era o
privelite cu otul deosebita s-i vezi pe acei locuitori de pe Don, exercitndu-i
linitii obiceiurile de acas, n mijlocul Parisului. N-aveau corturi, i nici un fel
de adpost. De fiecare copac erau legai cte trei sau patru cai, iar clreii,
aflai la doi pasi de ei, edeau jos, pe pmnt, discutnd ntre ei, cu o voce
foarte plcut i cu un accent melodios. Cei mai multi lucrau: i reparau
lanurile, tind i fcnd altele noi, i dregeau nclmintea, hamurile cailor
sau adaptau, dup nevoile lor, unele lucruri pe care le jefuiser. Erau totui
cazaci din armata regulata si, cum nu fceau dect serviciul de cercetai, erau
mai putin fericii dect confraii lor, cazacii din armata neregulata. Uniformele
lor erau frumoase: pantaloni largi, albatri, o tunica de dalmatica groasa, tot
albastra, cptuit cu vatelina la piept i strnsa tare, n jurul taliei, cu o
centura de piele neagra i lucioasa, cu catarame i ornamente de arama
sclipitoare, de care atrnau armele. Acest costum semi-oriental i bizara lor
atitudine, pe cal, unde stteau mai mult n picioare caci aua ridicata i
scutea s-i mai ndoaie genunchii i fcuser sa devina obiectul curiozitii
tuturor gur-casc din Paris, i lsau sa se apropie de ei, dar mai mult pe femei
i pe copii, acetia din urma urcndu-li-se, pur i simplu, n cap. Am vzut
femei lundu-le vesmintele n mna ca sa le cerceteze cum erau cusute. Din

cnd n cnd, cazacii scoteau cte un mormit; atunci, curioii se ddeau

speriai napoi. Ei izbucneau n rs i-i fceau sa rd i pe cei care se
speriaser. Pe brbai nu-i prea lsau sa se apropie de ei; i ndeprtau printrun gest calm, cu mna, i rosteau un cuvnt care probabil ca nsemna d-te
mai ncolo, sau aa ceva. Consemnul se pare ca nu era chiar att de riguros,
caci daca un brbat era nsoit de o femeie sau de copii l lsau totui sa se
apropie.
Sigur ca aveau motivele lor sa stea mai mult pe lng bidivii, caci
niciodat, sub nici un pretext, nu se micau de lng ei. Daca nu stteau pe
pmnt, stteau pe cai. Pentru a circula n interiorul bivuacului, de la un capt
la altul, mergeau calare, i vedeai adesea inndu-i lancea ntr-o mna i un
ulcior sau o gamela sau chiar o ulcica n cealalt, ducndu-se s-i fac
treburile micului lor menaj. Am spus ulcica, pentru c am vzut un cazac
ridicndu-se linitit, urcndu-se pe cal, lundu-i lancea, aplecndu-se pn la
pmnt pentru a apuca o ulcica, ducndu-se la treizeci de pasi de acolo ca s-o
umple cu apa dintr-un hrdu care era pzit de o garda, bndu-i apa i
rentorcndu-se la locul sau cu ulcica goala, cobornd de pe cal, reaezndu-i
lancea alturi de celelalte i relundu-i munca.
Aceste obiceiuri nomade ni se preau att de ciudate, nct ele ne aau
curiozitatea pe care ne-o satisfceam cu att mai multa placere cu ct eram
convini ca afacerile noastre mergeau destul de bine. Succesul partidului
regalist ne fcea sa nu mai simim ruinea unui bivuac strain n ChampsElysees. Datorez aceasta mrturisire tatlui meu, care nu mprtea deloc
acea impresie a noastr i pe care nu 1-am putut determina pentru nimic n
lume sa vina sa vad acel spectacol pe care el se ncpna s-1 socoata mai
mult trist dect curios.
Capitolul II Biletul printului de Talleyrand.
Temerile aliailor.
Spectacol la Opera.
Greelile partidului regalist.
Vizita generalului Pozzo di Borgo.
Tarul Alexandru.
Purtarea sa.
Broura domnului de Chateaubriand.
Efectul ei.
Povestirea domnului de Lescour.
n seara zilei de joi, domnul de Nesselrode mi-a spus:
Vrei sa vedei documentele n urma crora ne-am hazardat sa ne
ndreptam ctre Paris?
Sigur ca da.

 Poftii, privii-le!
Dup care, a scos din buzunar o bucic de hrtie rupta S1 sifonata, pe
care era scris cu cerneala simpatica: Pipii drumul ca nite copii care merg pe
picioroange. Putei tot ceea Ce vrei; i vrei tot ceea ce putei. Cunoatei acest
scris! ^vei deplina ncredere n cel ce va aduce biletul!
Nu ma nelasem nici o secunda n presupunerile mele: uetul, scris de
Talleyrand, dup retragerea aliailor din Montereau, i ajunsese din urma
aproape de Troyes, i instruciunile date purttorului acestei ciudate scrisori de
acreditare avur o influenta hotrtoare nceea ce privete intrarea aliailor n
Paris. Totui, ceea ce-i decise definitiv a fost faptul ca retragerea era foarte
uoar, ca puteau prsi oricnd Franta prin Flandra i nu prin Champagne
care era epuizata, dezolata i gata sa se ridice mpotriva lor. Caci strinii erau
mai nelinitii i mai mirai de ederea lor n Paris, dect eram noi. Nu erau
chiar att de orbii de partidul regalist, nici att de dezamgii de prestigiul pe
care-1 inspira nc numele lui Napoleon. Minunile campaniilor din Frana nu le
ngduiau sa cread n distrugerea att de completa i de reala a armatei, nct
se ateptau, din clipa n clipa, s-o vad ivindu-se pe caldarmul Parisului.
Totui, aveam dreptate cnd spuneam ca tara era att de dezgustata, de
obosita, de dornica de tihna, att de stul de glorie nct i se acrise de mprat
i de campaniile lui i nu mai dorea nimic altceva dect sigurana zilei de
mine. Niciodat nu s-a ntmplat ca sentimentul patriotic sa slbeasc n
asemenea hal n Frana. Poate ca mpratul, prin uriaele sale cuceriri, l
slbise, tinznd chiar s-1 i stnga cu totul. Noi nu vedeam un compatriot
ntr-un francez din Roma sau din Hamburg. Poate i cred asta ca sistemul
de a decepiona lumea, pe care-1 adoptase, izbutise i el sa dezguste poporul.
Buletinele nu vorbeau niciodat dect despre triumfurile noastre, armata
franceza era invariabil victorioasa, armata duman totdeauna fcut praf i
totui, din eec In eec, ea sosise de pe malurile rului Moscova pe malurile
Senei. Nimeni nu credea n relatrile oficiale. i sfrmai creierul ca sa dezlegi
aceasta enigma, aa ca masele ncetau sa mai priveasc cu interes
evenimentele pe care erau obligate sa le ghiceasc, mpratul se strduise atta
sa ne conving ca toate astea erau treburile sale i nu ale noastre, nct
izbutise ntr-adevr ca ele sa nu mai intereseze pe nimeni. Orice-ai fi gndit sau
ai fi spus de-a lungul anilor n 1814, toat lumea, fara a excepta armata i
funcionarii publici, erau att de obosii* nct nu doreau dect sa se vad
scpai de o activitate care ncetase de a mai fi dirijata de o voin neleapt i
rationalanucele de Raguse mi-a povestit odat cam care erau relaiile sale cu
mpratul, ntr-o fraza care ntr-un anumit fel putea fi aplicata ntregii
naiuni:

 Cnd mpratul spunea: Totul pentru Franta! l slujeam cu

entuziasm: cnd spunea Pentru Franta i pentru mine!, l slujeam cu zel;
cnd spunea: Pentru mine i Franta, l slujeam cu supunere; dar cnd
spunea: Doar pentru mine!, simeam nevoia s-i ntorc spatele.
Ei bine, la fel raiona i Franta care i dduse seama demult ca
mpratul se ocupa de interesele ei. ai cum popoarele mai mult dect indivizii
sunt n general ingrate, Frnt a uitat i ea imensele binefaceri pe care i le-a
fcut Napoleon, i pn la urma 1-a copleit cu reprouri. La rndul sau,
posteritatea va uita aberaiile i micimile acestui geniu sublim. Ea va poetiza
ederea lui la Fontainebleau; va ezita sa aminteasc dup rmasul bun att
de eroic pe care i 1-a luat de la vulturii vechilor sale batalioane discuiile i
insistentele depuse pentru a obine cteva mobile dup ce a fost trimis n exil,
i va avea dreptate. Cnd o figura ca cea a lui Bonaparte apare peste secole, nu
mai trebuie amintit nimic din ceea ce i-ar putea umbri ct de ct strlucirea.
Trebuie totui sa explicam contemporanilor ca nucit de atta lumina nu
mai gsise i nu mai simise altceva dect suferin.
Vineri, devreme, domnul de Nesselrode ne spuse ca suveranii vor merge
la Opera. Lata-i deci pe oamenii notri alergnd dup loji i fcndu-ne rost, cu
fora, de una. Florresele au fost pur i simplu rechiziionate, ca sa ne procure,
de unde-or ti crini; ne-am dus la spectacol coafate, mpopoonate i cu nite
enorme buchete de flori. Brbaii purtau cocarda alba la plrie. Pn atunci,
totul mersese bine. Dar simt cum ma npdete roea, fiindc ma vad
obligata sa istorisesc felul cum s-au comportat francezii notri la acel spectacol.
Cu o clipa nainte de sosirea suveranilor n loja imperiala, civa tineri au
acoperit, cu o batista, vulturul de pe draperia Ce mpodobea loja. Dup
spectacol, aceiai tineri doborr si Parsera cu ciocanul acel vultur, n
aplauzele ntregii sali.
Am simit ngrozitor de prost, cu contiina ncrcat, fara sa pot spune
exact ce anume ma apasa astfel. Acea demonstraie avea un subneles,
semnifica, desigur, cderea lui Bonaparte i rentoarcerea Bourbonilor; dar
lucrurile nu-mi erau destul de clare. Dup doua zile, un om, urcnd pe scena,
a prins cu ace pe cortina o hrtie mare, alba, pe care erau desenate trei flori de
crin, nlocuind astfel vulturul. Lumea s-a artat plina de entuziasm, iar tarul
Alexandru ridicndu-se n picioare, n loja, a aplaudat gestul.
Partidele noi erau convinse ca ele reprezint ntreaga naiune. Ne-am
convins cu cteva zile mai nainte ca nu eram dect o fraciune infima i totui
ne ngduiam sa nfruntam, veseli, sentimentele onorabile ale unei tari ntregi
i sa le jignim crunt pe cele ale armatei. Acel vultur pe care ea l purtase,
victorioasa, prin toate capitalele Europei noi l aduceam acum drept jertfa

locuitorilor acelorai capitale care, poate ca, vznd de ce sentimente

antinaionale suntem n stare, pierduser i bruma de respect ce o mai aveau
fata de noi. Partidul dobort era sincer convins de sentimentele noastre i se
pare ca nu-1 mira faptul ca comportarea sa generase atta ura. Regret ca
trebuie s-o mrturisesc, dar partidul regalist a dovedit foarte putina dragoste de
patrie, i foarte multa fata de sine; cearta care a izbucnit ntre diversele clase a
fcut nobilimea ostila fata de pmntul ale crui privilegii i erau nc
necunoscute i chiar ma tem ca se simea mai apropiata fata de un nobil strain
dect de un burghez francez. Interesele comune, odat sifonate, au stabilit
afiniti ntre clase i au zdrobit naionalitile.
ntr-o vineri, zi de Opera, eram la masa, cnd usa sufrageriei se deschise
cu zgomot i un general rus se npusti, valsnd n jurul mesei i cntnd: Ah,
prieteni, bunii mei prieteni, dragii mei prieteni Primul nostru gnd a fost ca
aveam de-a face cu un nebun; dar iat ca fratele meu striga: -Dar e Pozzo!
ntr-adevr, el era. Comunicaiile fuseser att de dificile n timpul
regimului imperial nct, cu toat strnsa prietenie care exista ntre noi, habar
n-aveam ca se afla n armata rusa. Nici el nu tiuse unde sa ne caute dect cu
cteva minute mai nainte de a da astfel buzna n casa noastr. Ne nsoi la
Opera i de atunci n-a trecut zi n care sa nu-1 vedem, cel putin o data.
Datorita lui am fost iniiat ntr-o mulime de lucruri, numai fiindc gsise n
mine trei caliti destul de rare la o femeie: discreie, interes i siguran, i
fiindc i plcea sa sfoggafsi], cum spunea el, alturi de mine. Ma pretam la
toate aceste lucruri, cu att mai multa placere cu ct m-a pasionat ntotdeauna
politica. Socot ca atunci cnd nu eti ndeajuns de pregtit sufletete sa te
preocupi de viaa viitoare, despre care se spune ca ar fi venic, lucrul cel mai
demn de interes, pentru un spirit serios, este situaia naiunilor de pe acest
pmnt. Prietenii mei ma informar ca, ieind pe la ceasurile patru de la
teatru, unde aplaudaser inaugurarea florilor de crin, tarul Alexandru trebuia
sa se urce n trsur ca sa se duca la cartierul general al armatei. Generalul
Pozzo rmsese acreditat pe lng guvernul provizoriu, cruia trebuia s-i
transmit ordinele tarului. Precauiile luate n aceasta mprejurare, de ctre
aliai, pentru a li se asigura retragerea fara a mai trece prin Paris, dovedesc
cta spaima le inspira nc toat acea armata napoleoniana cu care s-ar fi
putut trezi n fata lor, precum i numele marelui Napoleon. Numai ca, n
Frana, el nu mai avea nici o putere.
n sfrit broura domnului de Chateaubriand, Bonaparte i Bourbonii,
tiprit cu o rapiditate care nu era chiar pe msur nerbdrii noastre, apru,
mi amintesc ca am citit-o, plina de o admiraie de care evident ca mi-a fost
grozav de ruine mai trziu, cnd mi-a czut din nou n mna. Autorul i fcuse
un asemenea proces de intenie lui Napoleon, prin tmia pe care a ars-o pe

altarul din insula Sfnta-Elen, a, nct se pare ca nimeni nu 1-a mai judecat
att de aspru i de sever, ca el. Desi la nceput i ddusem dreptate, cu timpul
judecnd la rece i cu mai multa nelepciune -mi-am dat seama ca, de fapt,
ceea ce fcuse el fusese o adevrat crima. Strinii, mai putin orbi dect noi, iau dat earna de toat nedreptatea acelei lucrri, iar tarul Alexandru
1 S-sj descarce sufletul (it.) s-a simit pur i simplu ofensat. El n-a uitat
ct de mult l respectase pe omul att de violent atacat chiar de unul dintre
compatrioii sai. Domnul de Chateaubriand se i vedea ntr-o funcie mnoas
de Stat. Dar nimeni, n afara de el, nu se gndea la aa ceva. Atunci juca i
ultima carte i ceru o audienta particulara tarului Alexandru. Am primit
nsrcinarea sa vorbesc cu contele de Nesselrode, i Chateaubriand a fost
primit n audienta. Tarul nu-1 cunotea dect n calitate de scriitor;
Chateaubriand l atepta ntr-un salon, mpreuna cu domnul Etienne, autorul
unei piese pe care Alexandru o vzuse n ajun. Strbtnd apartamentul, ca sa
ias afara, tarul ddu cu ochii de cei doi. Vorbi mai nti cu Etienne, despre
piesa sa, apoi i spuse un cuvnt lui Chateaubriand despre broura lui pe care
pretinse ca nc nu avusese vreme s-o citeasc, recomanda nelegere deplina
ntre cei doi scriitori, le spuse ca oamenii de litere aveau menirea, unii s-1
lumineze, alii s-1 distreze, i nu sa se ocupe de politica, dup care pleca fara
s-i dea rgazul domnului de Chateaubriand sa scoat o vorba. Acesta l privi
prea putin conciliator pe Etienne, dup care iei furios din salon. Contele de
Nesselrode, care era totui suprat, nu se putu abine sa nu rd cnd mi
istorisi amnuntele acelei ntrevederi. Nici acum nu stiu daca acea asimilare cu
Etienne fusese o mica rutate sau pur i simplu o greeal a tarului. De atunci,
domnul de Chateaubriand avu precauia de a-1 evita. Chiar a doua zi dup
intrarea aliailor, el se mpopoona cu o uniforma pur i simplu fantezista, peste
care i pusese un cordon lat, de mtase rosie, de care atrna o imensa sabie
turceasca ce se tra pe parchet, producnd un zgomot formidabil. Aducea mai
curnd a capitan de pirai dect a scriitor pasnic i la locul lui. Acel costum l
fcu, ntr-un fel, ridicol, pn i n ochii celor mai nflcrate admiratoare ale
sale.
Nu mai stiu n care din zilele acelei sptmni att de pline de peripeii,
una dintre rudele mele ma asigura ca-1 cunotea pe ofierul care susinea ca ar
fi primit ordinul, n ziua btliei din Paris ordin adus de domnul de Girardin
-sa arunce n aer depozitul de muniii de la Invalizi. Aceste orbe se repetar n
salonul meu i ajunser la urechile domnului de Nesselrode; el ma ntreba daca
puteam afla urnele acelui ofier i daca puteam obine unele amnunte despre
toat acea trenie. Am chemat persoana care mi 'storisise povestea. Ea
repeta ca domnul de Lescour, ofier de artilerie* comandantul depozitului de la
Domul Invalizilor, fusese chemat mari seara, la grilajul Palatului, unde l

gsise ne domnul conte Alexandre de Girardin, calare, alb de praf din cap i
pn n picioare, care-i poruncise din partea lui Napoleon sa arunce n aer
depozitul cu praf de puc; cum domnul de Lescour nu-i putuse reprima un
gest de groaza, domnul de Girardin ntrebase:
Aovai, domnule?
Lescour, temndu-se atunci ca nu cumva un altul sa fie nsrcinat cu
aceeai nspimnttoare treaba, i venise repede n fire i rspunsese:
Nu, domnule general, n-am ovit niciodat sa ndeplinesc ordinele
efilor mei!
Dup acest rspuns, domnul de Girardin plecase n galop. Persoana care
mi povestise toate aceste lucruri se oferi sa mi-1 aduc, a doua zi dimineaa,
pe Lescour, la mine acas. Domnul de Nesselrode ma ruga sa consimt. Ducele
de Maille, de fata la aceasta povestire, i aminti ca-1 vzuse pe domnul de
Girardin pe podul Ludovic al XVI-lea, n ziua i la ora indicata, gonind calare i
ca se mirase foarte tare s-1 vad ca o ia spre dreapta, adic spre Domul
Invalizilor.
Domnul de Lescour veni la mine, a doua zi; primisem mai nainte un bilet
de la contele de Nesselrode care ma ruga sa i-l trimit lui. Omul se duse, fu
prezentat tarului Alexandru, apoi primi o droaie de felicitri i de complimente,
precum i ordinul Sfnta Ana pentru ca nu aruncase depozitul n aer. Se
'napoie la mine n culmea bucuriei i a recunotinei. Mi se Pru a fi un om
foarte simplu i foarte cinstit.
Dup cteva zile, prinesa de Vaudemont, protectoarea
|a> l mustra zdravn pentru ca fcuse publica aceasta afacere.
Duse la masa la doamna de Vintimille. Doamnele de Girardin al de
Greffulhe, nepoatele sale, care se aflau i ele acolo, plnser cu hohote auzind
povestea. Generalul Clarke, de care Lescour avea obiceiul sa asculte, fiindc
fusese ministru de rzboi, i reproa ca se vnduse dumanului. II nconjurar
i-i nghesuir cu ntrebri, caci voiau sa obin cu orice pre, de la el, o
dezminire. El nu consimi, dar, pn la urma, l obligar sa dea o declaraie
semnata unde, confirmnd ca ar fi primit un ordin verbal de la un ofier
superior, adugase ca ntre timp se ntunecase, ca nu era sigur ca ar fi
recunoscut persoana i ca numind-o, putea foarte bine sa se nsele. Plecnd de
acolo, veni glon la mine s-mi povesteasc ce pise.
Domnule de Lescour, i-am spus, eti pierdut. Cnd spui lucruri de o
asemenea gravitate, trebuie sa fii sigur ca n nici o mprejurare nu vei schimba
nici cel mai mic amnunt, iar faptul ca acum ai retractat cele spuse mai nainte
poate avea urmri foarte grave, mi dau seama ca ceea ce ai fcut va isca
bnuieli n ce privete sinceritatea dumitale, iar persoanele care i-au smuls

aceasta mrturisire, profitnd de slbiciunea dumitale, vor fi primele care vor

profita de ea pentru a te scoate vinovat.
Bietul om i ddu seama ca aveam dreptate i fu disperat; ceea ce i-am
prezis, n-a ntrziat sa se ntmple. S-a stabilit imediat ca domnul de Lescour
era un aventurier ticlos, care inventase toat acea poveste, ca sa parvin; i se
ddu pe loc o slujba oarecare n la Cette, i-1 expediar acolo. Domnul de
Girardin continua sa se bucure de favoarea prinilor notri, iar bietul Lescour
continua sa fie persecutat cumplit de el. Nu 1-am mai revzut, aa ca nu mai
stiu ce s-a ntmplat cu el.
n general, majoritatea celor vinovai, au respins acuzaia ca ar fi vrut sa
arunce pulberria n aer, ca falsa i nefondata. Totui, daca ma gndesc la
plecarea precipitata a doamnei Bertrand, care a avut loc la porunca soului ei,
la solicitrile att de insistente ale domnului de La Touche ca sa ne determine
sa plecam n aceeai zi cu ei, la vizita rapida a domnului de Girardin la StatulMajor ca sa afle de capitulare nainte de a se rentoarce la Juvisy, unde l
atepta Napoleon, si, n sfrit, de ntlnirea de pe pod a domnului de are. L
vzuse clar apucnd-o spre Domul Invalizilor i nc foarte grbit, dorind
probabil a se rentoarce ct mai repede la Fontainebleau, mrturisesc ca sunt
gata sa dau crezare spuselor domnului de Lescour i s-1 privesc ca pe o
victima a propriei sale slbiciuni.
Capitolul III Marealul Marmont.
Btlia din Paris.
Aederea la Essonnes.
Maresalul Marmont ncepe discuiile cu aliaii.
Sosirea marealilor la Essonnes.
Conferina la tarul Alexandru.
Marealul Marmont afla ca corpul sau de armata prsete localitatea
Essonnes, n pofida ordinului sau.
Mhnirea sa.
Comportarea lui curajoasa la Versailles.
Scrisoarea aeneralului Bourdesoulle.
Rspunsul dat marealilor.
Comportarea marealului Ney.
Primejdiile care ne pndesc fara sa tim.
Oamenii trimii sa ma salveze.
Bonomia cazacilor.
Formarea unei grzi de onoare.
Acum trebuie sa relatez, cu sila, ceea ce Istoria nu se va putea abine sa
nu numeasc greeala marealului Marmont1. Sigur ca o va spala de toate
calomniile de care a fost mnjita, dar sincerul ataament pe care-1 am pentru

el ma obliga sa ma necjesc ca o fapta ce putea fi att de lesne aprat a fost

pusa pe seama unui om pentru care numai gndul la o asemenea fapta ar fi
constituit o fara-de-lege. Adevrul e ca marealul n-are alta vina dect aceea de
a fi intrat n tratative cu printul de Schwarzenberg2, fara tirea mpratului.
Dar el era mult prea ataat de Napoleon; acesta l copleise cu prea multa
bunvoin, fusese rspltit cu prea multe favoruri de ctre stpnul lui, ca sa
nu-i joace rolul pn la capt sau, mai bine-zis, ca sa nu-i fac datoria de a
rmne legat de soarta lui Napoleon. El nsui i-a dat seama de acest lucru, si
P August Vicsse de Marmont (1774 1852), duce de Raguse, mareal al {ci. A
luptat n Portugalia i ia Lcipzig i s-a distins Ia Marna n timpul campaniei n
1814. Dup cucerirea Parisului de ctre aliai, a tratat n secret cu ei, ceea ce a
s'a inevitabila abdicare a lui Napoleon.
Dini Kor] Filip von Schwarzenberg (1771 1820), print austriac, general
i inv , mat; a comandat armatele aliate care s-au luptat la Dresda i Lcipzig i
au aaat Franta (l813).
Faptul a exercitat o influenta nefasta asupra tuturor aciunilor sale,
facndu-1 groaznic de nefericit, pn n cea din urma zi a vieii. Am avut
posibilitatea sa ma ocup ndeaproape de toat aceasta afacere; mi s-a
ncredinat sarcina de a face o relatare exacta a ei, aa ca am cercetat adevrul
cu att mai multa atenie cu ct nu voiam ca ci sa se bata cap n cap cu
niciuna dintre faptele ce urmau a fi relatate. Toate acele documente au fost
strnse i nmnate, n 1831, domnului Arago1, care zicea ca dorea sa le
publice. Dar, aa cum se ntmpla cel mai adesea, lui Arago i-a lipsit curajul de
a se ocupa de un amic proscris. Iat totui ce am demonstrat eu, cu cea mai
mare exactitate, n legtur cu acest eveniment.
Napoleon a venit sa inspecteze oastea lui Marmont, care se afla n tabr
la Essonnes; 1-a ludat, cu multa cldur, pentru felul cum se purtase n
afacerea cu Parisul, unde inuse dumanul n ah nc patru ceasuri dup ce
primise ordinul de a capitula. Fgduise ntregului corp de armata o rsplat,
precum i toate gradele cerute de mareal. Pe urma, ncepuse a discuta cu el
amnuntele planurilor pe care urma sa le puna n practica, ulterior. Dup ce-a
isprvit, i-a dat ordin sa porneasc, n toiul nopii, cu zece mii de ostai ca sa
cucereasc postul de pe colina Belleville.
Sire, dar n-am dect patru mii de oameni cu care pot pleca.
mpratul trecu la altceva, apoi, dup cteva minute, aduse iar vorba de
cei zece mii de ostai. Marealul repeta ca n-avea dect patru mii de oameni
sub ordinele sale, ceea ce-1 determina pe Napoleon s-i spun ca, pe cutare
drum, dispunea de cinci mii de oameni, pe altul, de trei mii, iar pe al treilea,
mai avea nc doua mii de artileriti, vorbind cu atta senintate de parca ar fi
scos din mneca zece mii de cri de joc i nu zece mii de soldai. ai totui

faptul nu era o aberaie: Napoleon adoptase aceasta tactica n toate campaniile

sale i ea i reuise. Dup ce i-a dezvluit planul sau lui Marmont, acesta 1-a
ntrebat
1 Frantois Arago (1786 1853), astronom i fizician francez de marc
faima. Spirit liberal, foarte popular, a fost numit membru al guvernului
provizoriu n 184 i a condus o vreme ministerele de rzboi i de externe., K:
pe unde i cum va trece rul Marna, mpratul s-a btut cu palma peste frunte,
apoi a zis:
Ai dreptate, e cu neputin! Trebuie sa ne gndim la alt plan de a
ncercui Parisul! Pune-i i dumneata mintea la contribuie! De ndat ce-i va
veni vreo idee, ntiineaz-m. Pn atunci, ateapt noi ordine.
mpratul se rentoarse la Fontainebleau. Marealul Ivlarmont ramase
cufundat n gndurile lui, de a ncercui Parisul, Parisul pzit de doua sute de
mii de ostai strini, care ateptau, din zi n zi, alte doua sute de mii; cum sa
ncercuiasc acest ora doar cu cel mult treizeci de mii de oameni de care putea
dispune mpratul? Prevedea pieirea acestei sarmane armate i poate i
distrugerea capitalei daca -asa cum ndjduia Napoleon ar fi reuit sa fac sa
izbucneasc unele demonstraii ostile armatelor aliate. Nu era pentru prima
oara cnd planurile mpratului i se pruse iraionale, unele chiar friznd
nebunia, avnd n vedere mijloacele care-i mai rmseser.
n seara btliei de la Champaubert, efii otilor, care luaser parte la
acea btlie, luau masa la mprat. Fiecare nfuleca ce putea, pe msur ce
bucatele mai ajungeau pn la el. n afara de masa principala, mai existau alte
cinci sau ase mese unde se aflau, printre alii, Marmont i generalul Drouot.
mpratul se fia de colo, colo, zugrvind situaia i ncercnd sa le
arate ofierilor sai ca ei se aflau mai aproape de malurile Elbei, dect aliaii de
cele ale Senei. Baga imediat de seama puinul entuziasm de care se bucurar
cuvintele sale, printre mareali; fiecare privea n farfuria lui, iara s-i ridice
ochii. Atunci, apropiindu-se de generalul Drouot i batndu-1 pe umeri,
mpratul i spuse:
Ah, Drouot, mi-ar trebui zece oameni ca dumneata!
Nu, sire, v-ar trebui o suta de mii!
Acest nobil rspuns puse capt oricrui plan de lupta.
Ducele de Raguse1 se afla sub povara amintirilor sale i a unor impresii
destul de penibile, cnd iat ca se apropie de el domnul de Montessuis. Fusese
aghiotantul sau i rmseser
1 Adic marealul Marmont.
n relaii foarte strnse, desi acesta din urma devenise un regalist nfocat,
i aducea ducelui documentele i proclamaiile publicate la Paris: destituirea
mpratului de ctre Senat, ordinele guvernului provizoriu i n sfrit, un

teanc de scrisori de la multe din persoanele ce se raliaser acestui guvern i

care-1 rugau pe general sa le urmeze exemplul; generalul Dessolles, prietenul
sau intim, domnul Pasquier, a crui onoare i cinste i le cunotea, se numrau
i ei printre cei ce trecuser de partea guvernului. I se arata importanta de a
pune la dispoziia guvernului provizoriu o oaste care sa poat ocupa un loc ct
mai onorabil n Consiliul puterilor strine; i se mai strecura la ureche ca
aceeai for armata ar putea fi de folos chiar propriei sale familii, pe care
soarta se prea ca avea de gnd s-o apropie de tronul strmoilor sai.
Montessuis fcu sa sune frumos numele de Monk, artndu-i marealului ct
de mre era rolul de salvator al patriei, i flutura prin fata ochilor o Frnt ce-1
binecuvnta, nlndu-i, n semn de recunotin, monumente i instituii pe
care i le datora att lui ct i armatei sale. Pe de alta parte, generalul i aminti
la rndu-i de vorbele lipsite de temei ale mpratului, i avu slbiciunea sa se
lase atras de partea guvernului provizoriu, i aduna deci pe efii corpurilor de
armata, mult mai numeroi dect armata care mai rmsese. Le vorbi despre
propunerile ce i se fcuser i despre situaia n care se aflau. Toi, cu excepia
generalului Lussot, fura de prere sa se supun guvernului provizoriu. Domnul
de Montessuis primi sarcina de a lua legtura cu cartierul general al printului
de Schwarzenberg. Urmar unele propuneri din ambele parti, evident, nimic
scris.
Asta era starea lucrurilor cnd marealii trimii la Fontainebleau pentru
a cere Regenta, sosir la Essonnes. Dein restul amnuntelor de la marealul
Macdonald care. Dup ce mi le-a istorisit, i-a dat osteneala sa le dicteze,
fiindc eu tocmai cutam informaii exacte pentru nota pe care voia s-o scrie
domnul Arago. Adevrul e ca marealii nu primiser nici un ordin sa se alture
marealului Marmont. Se ndreptaser ctre el, dar odat ajuni la doi pasi de
oastea sa, ncepur a atepta hrtia de libera trecere pe care o ceruser la
cartierul general al aliailor, pe atunci stabilii n castelul ChillyEi i artar
motivul cltoriei lor la Paris. Marmont le mrturisi care era situaia lui fata de
printul de Schwarzenberg: putea primi, n fiece clipa, rspunsul favorabil la
cererile pe care le fcuse. Dar le mai spuse colegilor sai ca se dezicea de orice
demers personal pn ce nu va fi hotrt soarta tarii. Convenir ca el sa se
duca s-i controleze toate posturile i sa fac n aa fel nct sa fie de negsit
pn ce se vor ntoarce ei ca abia atunci vor hotr ce aveau de fcut i ca vor
aciona mpreuna.
Marealul Ney, observnd ca acest nceput de negociere cu unul dintre
mareali, dnd sperana c-i va putea dezbina pe efii diferitelor corpuri de
armata, va ndeprta Regenta pe care acetia erau pe cale s-o ceara, ar fi vrut
ca i marealul Marmont sa fie alturi, pentru a dovedi astfel ca era de acord
cu ei. Ceilali fura de aceeai prere, iar ducele de Raguse fu de acord sa li se

alture, nainte de a pleca, ddu nu o data, ci de trei ori ordin armatei sale sa
nu cumva sa se mite din Essonnes nainte de napoierea sa, fgduind ca a
doua zi diminea va fi ndrt. Numai ca hrtia de libera trecere nu sosea din
Chilly; marealii, impacientai de aceasta ntrziere, se prezentar la
avanposturi i cerur sa fie condui la cartierul general al avangrzii, la PetitBourg, unde ndjduiau sa li se dea o escorta. Intrar n sfrit, n castel;
ducele de Raguse, ramase afara, n trsur. Dar printul de Schwarzenberg, care
se afla la avanposturi, aflnd de la subalternii sai ca ducele rmsese n
trsur, trimise s-1 roage sa coboare i sa pofteasc nuntru. Printul discuta
cteva minute cu el. i spuse ca propunerile sale fuseser trimise la Paris i
acceptate. Marealul i rspunse ca poziia lui se schimbase, ca toi ceilali
camarazi ai sai aveau de fcut o comunicare la care se asocia i el i ca tot ceea
ce se petrecuse pn atunci ntre ei trebuia sa fie privit ca nul i neavenit.
Printul de Schwarzenberg >1 asigura ca nelegea perfect scrupulele sale, dup
care |^trara mpreuna n salon, spre mirarea celorlali mareali. Ucele de
Raguse le povesti ce se petrecuse ntre el i printul e Schwarzenberg i ct se
simea de uurat dup aceasta explicaie, i nsoi pe mareali i la tarul
Alexandru i fu cel care vorbi cu cea mai mare nsufleire n favoarea regelui
Romei i a Regentei. Nu avea cine tie ce mare merit, pentru ca de fapt el pleda
n acel moment cauza lui i a marealilor.
Dup aceasta conferin, tarul Alexandru tinu o alta, cu membrii
guvernului provizoriu i cu oamenii care se compromiseser cel mai mult n
micarea regalista. La nceput, discutar mpotriva familiei Bonaparte, iar apoi
mpotriva Bourbonilor, convingndu-se ca discuia era ct se poate de obiectiva.
Dup Consiliu, care se prelungi pn n zori, i pofti pe trimiii de la
Fontainebleau, le spuse ca trebuia s-i consulte aliaii i-i chema la ora noua,
dup rspuns. S-a pretins ca el tiuse despre micarea de la Essonnes, dar
lucrul pare imposibil. Ceea ce e sigur, e ca n-a suflat nimnui o vorba i ca
toate discursurile care i-au fost atribuite att lui ct i marealilor au fost false.
Marealii se duser la Ney1 ca sa atepte ora fixata de tar. Tocmai se aezaser
la masa, cnd cineva veni s-1 ntiineze pe marealul Marmont ca era
chemat; iei imediat i se rentoarse palid ca un mort; marealul Macdonald2 l
ntreba ce i se ntmplase:
Aghiotantul m-a ntiinat ca generalii mei vor s-mi puna oastea n
micare, desi mi-au fgduit ca ma vor atepta. aa ca alerg ntr-acolo ca s-o
opresc!
Rostind aceste vorbe i ncinse sabia i-i puse plria. Aghiotantul sau
era Fabvrier; el mi istorisi ca de-abia plecaser marealii din Essonnes, ca
Napoleon l i chemase la el pe Marmont; un mesaj, un al doilea, apoi un al
treilea l chemau de urgenta la Fontainebleau; n ultimul, se specifica foarte

clar ca daca marealul lipsea, sa se prezinte la mprat generalul comandant.

Nelinitii de situaia lor, generalii se convinser ca mpratul era la curent cu
negocierile pe care ei
1 Michel Ney, mareal al Franei (1769 1815), care s-a acoperit de glorie
n rzboaiele Revoluiei i Imperiului. Fcut pair al Franei de ctre Ludovic al
XVllI-lca, a trecut de partea lui Napoleon n timpul celor O suta de zile, n
timpul celei de a doua Restauraii, a fost nvinuit de trdare, condamnat la
moarte de Curtea Pairilor i mpuscat.
2 Alexandre Macdonald (1765 1840), mareal al Franei; dup btlia
de l Wagram a fost numit duce de Tarentc. A negociat, cu aliaii, abdicarea lui
Napoleon] e purtaser cu dumanii. Speriai de moarte, i cutar salvarea
punnd n micare oastea pe care Marmont Ie interzisese s-o mite din loc,
ndreptndu-se ctre Paris. Marealul se npusti ntr-o caleasca ce atepta gata
de plecare, n curtea marealului Ney, dar la bariera nu fu lsat sa treac.
Trebui sa se rentoarc la Statul Major, iar de acolo fu ndrumat ctre
guvernatorul oraului. Pe scurt, pierdu o multine de vreme pn ce izbuti s-i
procure un paaport pe care i-1 aduse un al doilea aghiotant, colonelul Denis.
Acesta l anun ca, n ciuda cuvntului dat de generalii sai, ca-1 vor atepta,
acetia puseser oastea n micare de ndat ce marealul plecase, ca el, Denis,
o nsoise pn la Belle-Epine, ca de acolo o apucase pe drumul spre Versailles
unde era gata sa ajung; deci raul fusese fcut i era ireparabil.
Marealul Marmont ramase la Paris; afla ct de furioi fuseser soldaii
sai cnd li se spusese din ce cauza se gseau la Versailles. Marmont se ndrepta
imediat ntr-acolo, dar oastea, profund revoltata, o porni spre Fontainebleau.
Alerga dup ea, o opri, vorbi, o convinse i o readuse la Versailles, dnd dovada
de una dintre cele mai energice, mai dificile i mai cuteztoare aciuni pe care
s-a ncumetat vreodat cineva s-o ncerce.
Iat adevrul adevrat, n legtur cu greeala lui Marmont. Vedei ca
ea nu consta n nimic altceva dect ca a ncercat sa negocieze, fara tirea lui
Napoleon.
Pentru a fi i mai impariala, voi mrturisi ca marealul avea alte pcate;
era ntr-adevr tipul soldatului francez, bun, generos, brav, candid, vanitos,
susceptibil de a se entuziasma de orice fleac, i totodat omul cel mai
inconsecvent din lume. Acion ntotdeauna dup impuls, fara sa reflecteze
asupra trecutului, fara sa se gndeasc la viitor. Se afla aezat pe un teren
unde toi cei care-1 nconjurau aplaudau orice aciune despre care
presupuneau ca i-ar aparine, i i ludau, fara 'unite, importanta. Peste tot era
salutat cu numele de Monk; se Afirma, printre altele, ca hotrrea de a nu
cdea la nvoiala, ln n*ci un fel, cu Imperiul, fusese luata nc din prima zi, ca

Prclarnatia din 30 constituia dovada ca demersul marealilor nu putea sa aib

succes. Pe de alta parte, se spunea ca generalii lui Napoleon nu fcuser dect
sa execute ceea ce le propusese el.
Convenia cu printul de Schwarzenberg a fost redactata a doua zi,
semnata, antedatata i trimisa la Monitor. Nemulumit de acest lucru,
marealul primi o deputie a oraului Paris, care-i mulumea pentru serviciul
pe care i-1 adusese. El o primi i-i vorbi att de frumos nct cuvntarea i se
tipri n Monitor, n sfrit, ddu cu mare grija impresia ca nu svrise nici
un fel de trdare; n-ar mai fi rmas de dat nici un fel de dovada n privina
veridicitii povestirii pe care am relatat-o, daca hazardul n-ar fi fcut ca
rscolind printre hrtiile sale, dup revoluia din 1830 aghiotantul sau,
domnul de Guise, acelai care redactase n 1814 convenia antedatata,
mpreuna cu printul de Schwarzenberg, sa gseasc, n dosul unui sertar al
secreterului, o veche scrisoare mototolita. Era cea prin care generalul
Bourdesoulle i anuna plecarea trupelor din Essonnes, cerndu-i scuze ca
acionaser contrar ordinelor pe care i le dduse i explicndu-i ca cele trei
apeluri ale mpratului l hotrser sa porneasc la drum, cu oastea dup el.
Desi marealul Marmont suferise cumplit din pricina calomniilor
rspndite pe seama sa, odat ce valul trecuse, el nu se mai gndise la
scrisoarea aceea de a carei existenta uitase complet. Acest lucru ar fi fost de
ajuns ca s-1 absolve de orice vina. Probabil ca acest document va fi cndva
publicat; eu, personal, 1-am citit de mai multe ori.
Marealii nsrcinai cu propunerile de la Fontainebleau
Se prezentar, la ora noua, la tarul Alexandru, care refuza sa trateze
cu ei, cernd pur i simplu abdicarea lui Napoleon. Marealii care rmseser
la prima veste adusa de Fabvrier
Protestara, invocnd fidelitatea armatei. Tarul surse i le spuse ca
oastea lui Marmont se ndrepta ctre Versailles. Marealii plecar fara sa mai
apuce s-1 vad pe Marmont i nu mai gsir nici o urma a armatei sale pe
drumul spre Fontainebleau.,., M-am ntins cu aceasta povestire, mai nti
pentru ca faptele au fost denaturate de partidul regalist, pe urma, pentru ca am
socotit ca nimeni nu le tia mai bine dect mine.
Marealii, rentori la Fontainebleau, smulser, cu fora, abdicarea lui
Napoleon. Marealul Ney se grbi s-i ntiineze pe aliai si, dup ce trimiii la
Fontainebleau se rentoarser la Paris, marealul Macdonald mi-a povestit ca
toi ci erau de fata au fost foarte mirai s-1 aud pe contele de Nesselrode
mulumindu-i lui Ney, pentru importanta veste pe care i-o dduse.
E vremea sa revenim la ceea ce se petrecea n tabra noastr, ca sa zic
asa. Luni n-am vzut pe nimeni care sa tie ce se ntmplase, dar mari
dimineaa, toat lumea ncepu a se bucura de victoria repurtata. Pozzo mi

istorisi ca ziua din ajun fusese foarte zbuciumata. Tarul Alexandru era
nconjurat de oameni care ncepuser a se speria de existenta unei armate ntrun ora ca Parisul. Rapoartele din provinciile ocupate nu erau nici ele menite
sa liniteasc spiritele. Populaia, stul pn peste cap de nenorocirile
inerente rzboiului, sttea gata sa se rscoale. Tot ce era austriac n-avea urechi
dect ca sa aud ce se spunea i limba, ca sa repete ce auzise. Printul de
Schwarzenberg ncepea a-i reproa proclamaia pe care Pozzo n-o semnase;
era clar ca el nu voia s-i asume rspunderea unei ederi prea lungi la Paris.
Se vorbea ca n absenta mpratului Austriei urma sa dispun de soarta
fiicei acestuia i de sceptrul nepotului sau. Regele Prusiei era dup cum tia
toat lumea plin de supunere fata de tarul Alexandru; aa ca toate aceste
mari hotrri nu depindeau dect de el. n aceasta situaie, n-aveam de ce ne
mira ca tarul era att de agitat, i nici nu-1 puteam tine de rau ca ovie.
Ezitrile sale fura, la un moment dat, att de mari, nct Pozzo crezu partida
pierduta nu numai m ziua respectiva, ba chiar i o buna parte din noapte.
Ducele de Vicence care pn atunci solicitase, n 2adar, o audienta
obinu una i nc foarte lunga. Audientele Marealilor n-au fost nici ele mai
scurte. Totui, impresia pe Care i-o fcu tarul Alexandru fu combtuta cu
trie de ctre Persoanele ce alctuiau guvernul provizoriu i consiliul sau.
L se arata tarului ca nu s-ar fi compromis dect daca ar fi fost vorba de
un angajament scris i semnat de el. Daca nsa revenea asupra cuvntului pe
care i-1 dduse de a nu trata nici cu Napoleon, nici cu familia sa, soarta
tuturor oamenilor care se ncrezuser n el se transforma n exil sau n eafod.
Aceasta problema de generozitate personala se pare ca avu un mare ascendent
asupra lui. Cnd a trimis dup mareali, la ora noua, se hotrse ce avea de
fcut i ce rspuns urma sa le dea. POZZQ, contele de Nesselrode si, poate, i
Talleyrand bnuiau. Dar el nu vru sa spua nimnui nimic, mai nainte de a da
impresia ca se consultase cu regele Prusiei i cu printul de Schwarzenberg.
Mari dimineaa, orice ezitare dispruse, i noi aflararn de hotrrea tarului
odat cu primejdiile care ne pndiser. Acele primejdii fuseser reale caci,
datorita felului cum ne compromisesem, nu mai aveam alta hotrre de luat
dect s-o pornim, cu tot ce aveam, pe urmele armatei lui Alexandru, daca aliaii
aveau de gnd sa ncredineze guvernul bonapartitilor. Regenta n-ar mai fi
fost, n fond, dect o tranziie pentru a se reveni ct mai repede la regimul
imperial. Oamenii mei de la Chtenay venir plngnd la mine s-mi spun ca
nu tiau ce se va ntmpla cu ei; primarul fugise, ajutorul lui se ascunsese pe
domeniul meu. n primele zile, casa mea fusese ocupata de nu stiu ce stat
major care, gsind ca pivnia era bine asortata, luaser cu ei tot vinul pe care
nu avuseser vreme s-1 bea i o lsaser complet goala, fapt care nu-i bucura
ctui de putin pe cei care sosir dup ei. Caci se succedar prin acel loc

detaamente din toate armele i de toate naiile semnnd spaima printre bieii
locuitori ai satului; acetia aflaser acum, pe propria lor piele, ca cei mai de
temut erau bavarezii i wurtemburghezii. In disperare de cauza, am apelat la
prietenii mei rui. Printul Wolkonski mi ddu doi cazaci sa ma pzeasc i un
subofier, pe care i-am instalat la Chtenay. M-am dus eu nsami cu ei acolo, cu
caleasca escortata de acei locuitori ai stepelor. Sunt nevoita sa va mrturisesc
ca lucrul ma amuza grozav, fiindc, peste tot, pe unde treceam, lumea casca
gura la mine, ca la urs. Cazacii calare pe caii lor mici i iui, i sprijineau
lancea de pmnt, cj-o puneau pe umr sau o ineau dreapta, ca pe o vsla de
corabie. Mi-am gsit oamenii consternai; i puseser, bieii je ei, cocarda alba,
ca sa poat lucra linitii n gradina ce se ntindea de-a lungul strzii Choisy,
ctre Versailles. Dar chiar n dimineaa aceea, nenorocita de cocarda alba era
ct pe-aci s ie vina de hac, fiindc tocmai atunci ncepuser a se scurge peacolo trupele lui Marmont care se ndreptau ctre Versailles. Desi nu ma pricep
ctui de putin la strategie, totui nu mi-am putut explica cum de-au trecut
aceste oti printre liniile trupelor aliate. Faptul mi s-a prut mai mult dect
straniu, i nu mi-a fost explicat dect dup ce m-am ntors la Paris.
Cei doi cazaci ai mei erau narmai cu o pancarta plina de pecei i
semnturi cu ajutorul creia alungau toi demonii care purtnd zeci de
uniforme diferite se nghesuiau la poarta mea. Unul dintre ei o rupea putin pe
nemete, ceilali l completau n limba rusa cu o asemenea locvacitate nct
prusacii preau tot att de uimii ca i mine. Pancarta, nsa, era lucrul cel mai
convingtor. Ori de cte ori veneam la Chtenay, am vzut-o funcionnd cu cel
mai deplin succes. Am mai aflat ca, n afara de vin, fotii mei musafiri mi
luaser toate cuverturile, un numr destul de mare de saltele pe care s-i
culce rniii i toate saltelele de puf pe care le goliser, fcndu-i din drilul
trainic un fel de saci cu care-mi pescuiser toi pestii din iaz. Acest mod de a
pescui mi s-a prut din cale-afar de ciudat. Trebuie, de asemenea, sa mai
spun ca au jefuit toate casele abandonate de paznici i ca le-au incendiat pe
cele care au cutezat sa le opun o ct de mica rezistenta. I-am cazat pe cazaci
la grdinar. Nevasta lui se temea de ei ca de dracu, mai ales ca unii se
apucaser sa le scoat tot felul de zvonuri, n prima seara, n timp ce ea le
Pregtea supa, pruncul femeii, care dormea linitit n leagn, Se trezi i ncepu
sa urle. Cazacii vorbir ceva ntre ei, apoi uiul se ndrepta ctre copil, l lua n
brae i se aez cu el pe genunchi, n fata focului, nclzindu-i picioruele n
minile Ul mari, n vreme ce ceilali doi se maimureau i-i tot vrbeau pe
limba lor. Copilul ncepu a rde, mamei i veni Duetul la loc si, din clipa aceea,
se stabilir ntre ei cele mai bune relaii. Cnd am venit din nou, peste o
sptmn, la Chtenay, cazacii mi spuser:
Madam Marie, femeie buna, femeie de treaba!

Iar ea, cnd era npdit de treburi, pur i simplu le arunca tancul n
brae, i atrgea grozav sera de flori. Se plimbau ceasuri ntregi prin fata ei,
uitndu-se pe geam sit cnd grdinarul le drui un buchet de flori, ei i
mulumir cu cea mai vie satisfacie, dar nu se atinser de el. Datoria lor era sa
vegheze asupra ntregului sat si, de ndat ce se apropia vreun detaament,
cuvntul: cazaci trecea din gura n gura. Stteau zi i noapte de veghe, aa
nct dup instalarea lor la Chtenay nimeni n-a mai cutezat sa fure nici
mcar un vrf de ac.
Tata, trebuie s-o mrturisesc, nu era chiar att de abtut sa vad
cocarda tricolora data jos. Dar ideea de a-1 vedea pe contele de Artois fcndui intrarea n Paris, nconjurat numai de strini, l revolta. Se gndi sa
alctuiasc un fel de garda naional formata din tinerii notri. Fratele meu a
fost primul care s-a nscris n aceasta garda, condusa de Charles de Noailles, pe
care tata l socotise cel mai nimerit sa fie cpitanul acelei grzi. Charles de
Noailles fu ncntat i-i manifesta recunotina fata de tata, cruia i mulumi
cu efuziune. Din pcate, chiar de a doua zi, ncepur nemulumirile i glcevile.
Se pare ca nu eram nc destul de emancipai, ca ambiiile n privina ocuprii
unor locuri ncepuser a-i arata colii i ca intrigile curtenilor puneau i ele
paie peste foc.
Semnalul a fost dat de Charles de Damas i de prietenii sai. Desi strns
legat de familia de Noailles, s-a ridicat, protestnd n gura mare, mpotriva
alegerii lui Charles, vnnd, cu un zel nemaipomenit, toate greelile svrite
de tatl acestuia, printul de Poix, la nceputul Revoluiei i instigndu-i pe
tineri sa nu se lase condui de Charles de Noailles. Toate astea fcur sa scad,
ntr-o oarecare msur, dorina tinerilor de a alctui o garda naional; totui,
pn la urma, de Noailles izbuti sa adune o suta cincizeci de tineri pe care-i
echipaj narma i n patru zile fura gata s-1 ntmpine pe Monsieur.
ncepnd din acel moment, seniorii de la vechea Curte n_au mai fost
ocupai dect de interesele averii i ale avansrii i0j-5 strduindu-se ca
preteniile sa le fie luate n consideraie, naintea altora; aa se face ca ei au
constituit una dintre cele mai mari piedici ale dinastiei creia i se consacraser.
Sa nu ne rnngiem nsa cu gndul ca astfel de sentimente au aparinut numai
aristocraiei; nu, ele au aparinut tuturor celor care au avut n mna puterea.
Am vzut o a doua revoluie fcut de burghezie, aa ca, numai n cinci zile,
toate sentimentele generoase i patriotice, de care fusese vorba mai nainte, au
fost ucise de ambiiile i de interesele personale. Daca am fi tiut exact ct 1-a
costat pe mprat voina atotputernica de a nbui preteniile militarilor, dup
18 Brumar, probabil ca n-am mai fi manifestat i noi acelai spirit de intriga i
de egoism.
Capitalul IV Te-Deum-u Misiune la Hartwell.

 napoierea lui Monsieur.

Toti i pun cocarda alba.
Locotenentul general al regatului.
Reprezentatia de la Opera.
Atitudinea partidului emigrant.
n cea de a zecea zi a intrrii lor n Paris, strinii se adunar n Piaa
Ludovic al XV-lea, pentru a nalta un Te-Deum. Am asistat la acest spectacol,
din loja ministrului marinei, unde fusesem poftita de printul Wolkonski. Nu ma deranjat prea tare nici micarea trupelor, nici zumziala lumii adunate n
Pia; n schimb (se pare ca sunetele exercita mult mai multa influenta asupra
mea, dect privelitea), n schimb, z'c, cnd s-a nstpnit cea mai deplina
linite i cnd cntecele Preoilor au nceput sa rsune, binecuvntndu-i pe
toi acei strini, sosii din toate colturile lumii pentru a ne ngenunchea, coarda
patriotica, atinsa cu cteva zile mai nainte, cnd auzisem antinelele strine
strigndu-i parolele, a vibrat din nou, dar ata asta mult mai puternic i mai
ndelung. Mi-a fost ruine j ^ aflam acolo, lund parte la acea umilin
naional si, ePand din clipa aceea, am ncetat de a mai face corp comun Ctj
str r dlnn. As fi putut sa fiu totui linitit, avnd n vedere societatea care
se afla n Galeria Palatului Marinei i care era plina de nevestele generalilor i
ale ambelanilor Imperiului cu plriile mpodobite cu de zece ori mai multe
flori de crin dect erau ale noastre.
n ziua aceea, Talleyrand l zori pe tata sa se duca la Hartwell1, i sa fie
purttorul de cuvnt al guvernului provizoriu. Tata refuza categoric, i lucrul
mi se pru ct se poate de firesc, pentru ca eram mult prea ptruns de ideea
ca el nu va voi sa accepte sa fac nimic, l auzisem de attea ori repetnd ca din
moment ce timp de douzeci i cinci de ani fusese ndeprtat din treburile
publice, acum nu mai avea nici un rost sa se ocupe de ele, nct nu ma ndoiam
nici mcar o clipa ca nu se va vri n nimic. La fel s-a ntmplat i n primele
sptmni cnd i-au propus sa devina ministru; am surs, fiindc tiam sigur
ca va respinge orice fel de oferta. Tata refuznd deci sa plece la Hartwell, 1-au
trimis pe Charles de Noailles. Nu stiu de ce s-o fi crezut vinovat i s-o fi acuzat
pe nedrept ca n-a procedat cinstit; ceea ce stiu, e ca de atunci nu s-a mai simit
att de apropiat de familia noastr. Dup ce s-a napoiat din Anglia, i-a luat
titlul de ducele de Mouchy. Mai trziu, cnd tata a acceptat totui sa intre n
afacerile publice, am regretat ca nu primise acea propunere a lui Talleyrand. Un
om nelept, moderat, rezonabil i bun cetean, ar fi fost mult mai potrivit
dect un curtean ca Charles de Noailles. n concluzie, tata nu era fcut din
stofa din care sunt croii favoriii; creditul de care se bucurase daca se
bucurase, ntr-adevr fusese de scurta durata si, n acel moment n-ar fi putut
face nimic mai bun dect sa inspire declaraia de la Saint-Ouen. Era mai mult

dect necesara, cnd a aprut, pentru a repara raul fcut de Monsieur. Acest
biet print a fost ntotdeauna nenorocirea familiei i a tarii sale.
N-am sa ncerc sa ascund putina stma de care se bucura Monsieur, mai
ales ca dup tot ceea ce am vzut i auzit despre el mi-am putut face o
prere ct se poate de justa despre firea lui. Totui, entuziasmul e att de
contagios, nct
1 Reedina lui Ludovic al XVUI-lca n Anglia.
n ziua cnd a intrat n Paris, m-am bucurat, ca o proasta,. Mpreuna cu
ceilali. Monsieur poseda att nfiarea ct i vocabularul menite sa inspire
nflcrare. Graios, elegant, Harnic, politicos, dornic sa placa, tia sa alture
bonomiei, demnitatea. N-am vzut nc pe nimeni care sa ntruneasc toate
calitile demne de dorit pentru un print, aa cum le ntrunea Monsieur;
atitudine, limbaj, comportare etc. Adugai la toate acestea o mare urbanitate a
moravurilor, care-1 fcea, nur i simplu, fermector i iubit de cei din jur. Era
susceptibil la familiaritate mai mult dect la afeciune i avea o mulime de
prieteni buni de care nu-i pasa nici ct negru sub unghie. Singurul care poate
ca fcea excepie era domnul de Riviere. ai chiar i acesta, atunci cnd i afia
fi devotamentul i se mpuna cu el, prietenia dintre ei nceta de a mai fi att
de tandra, pn n clipa n care numirea domnului de Riviere ca preceptor al
ducelui de Bordeaux o rensuflei.
Monsieur dormise n ajunul sosirii sale la Livry ntr-o csu
aparinnd contelui de Damas. Aici, n acest loc, se duse s-1 atepte, calare,
garda naional, proaspt nfiinat. El i desfur toate gratiile, hotrt s-o
ncnte, ba chiar la un moment dat le drui cele cteva buci de panglici
albe pe care le purta la butoniera. Aceasta este originea acelui Ordin al
Crinului, pe care risipa cu care a fost mprit 1-a fcut, pur i simplu, ridicol.
Dar, n primele momente, i asezonat cu toate dulcegriile lui Monsieur, i-a
ncntat pe tinerii notri. La rndul lui Monsieur avea atta buntate ntiprit,
pe fata, prea att de micat de acel moment i att de departe de orice
amintire ostila sau penibila, nct nfiarea sa era menita sa nu inspire
altceva dect ncredere n frumoasele cuvinte pe care domnul Beugnot le-a
tiprit n Monitor: Nirnic nu s-a schimbat, nu exista dect un francez n plus.
Dup cteva zile, avur loc discuii foarte nsufleite Pentru a se ti daca
armata urma sa pstreze cocarda tricolora au s-o adopte, n mod oficialpe cea
alba. Ducele de Raguse, Care ceru cu insistenta cuvntul, propuse sa se
pstreze drapelul
nsacrat prin douzeci de ani de victorii. Tarul Alexandru, tectorul
tuturor ideilor generoase, fu de acord cu aceasta propunere. Dar ea fu
combtuta de toi care, fie din interes, fie din patima, voiau o contra-revolutie;
alegerea cocardei era semnalul rectigrii vechilor privilegii sau al pstrrii

celor cucerite de Revoluie. Domnul de Talleyrand, prea mare politician pentru

a nu aprecia importanta acestei probleme, ar fi hotrt, daca ar fi fost liber sa
aleag cu totul alte culori. Dar el i cunotea perfect pe prinii notri i
anturajul lor; tia ct de mult ineau ei la forme i era un mult prea abil
curtean pentru a-i nfrunta; se strdui deci sa le ctige bunvoin i fcnd
apel la vechile sale amintiri, redeveni omul cu ochi de bou, l amuza pe ducele
de Raguse cu cteva vorbe de duh i cu cteva sperane dearte. In vremea
asta, l determina pe btrnul mareal Jourdan sa adopte cocarda alba, la
Rouen invocnd faptul ca toi soldaii lui Marmont o purtau. Odat adoptata de
un corp de armata, chestiunea era ca i tranata.
Ducele de Raguse a fost printre putinii ofieri care au ieit naintea lui
Monsieur, cu cocarda tricolora, fapt care nu i s-a iertat niciodat. Aceasta
demonstraie, care i-a ndeprtat de el i pe bonapartiti, 1-a nstrinat i de
noua Curte. Civa ofieri nu purtau nici un fel de cocarda, dar majoritatea
adoptaser cocarda alba. Dimineaa devreme, aproape toat garda naional,
care se aliniase de-a lungul tufiurilor, avea cocarde tricolore. Dar ncet, ncet,
ele disprur si, n momentul n care Monsieur trecu, chiar daca nu vzu prea
multe cocarde albe, n schimb nu mai vzu niciuna tricolora, nainte de a
isprvi cu povestea asta a cocardelor, nu ma pot abine sa nu spun ca, de pe
terasa doamnei Ferrey, de unde vzusem trecnd cortegiul, 1-am zrit i pe
Alexandre de Girardin, ndreptndu-se ctre bariera, cu o cocarda alba, mare
ct o farfurioara de cafea. Domnul Ferrey tresari i ne spuse ca -chiar n
aceeai diminea l ntlnise pe drumul spre Essonnes. Amndoi erau calare.
Domnul de Girardin venea de la Fontainebleau. ncepu, netam-nesam, o
diatriba extrem de violenta mpotriva parizienilor i a trdrii ofierilor; furia sa
mpotriva aliailor, ura mpotriva Bourbonilor erau strigate att de tare i n
termeni att de jignitori nct, cnd ajunse aproape de posturile strine,
domnul de Ferrey i opri calul
Hndu-i clar de neles ca dorea s-i continue drumul, singur, fapt Pe
care~l ncercase pn atunci de mai multe ori, dar fara ici un rezultat. aa ca
domnul de Ferrey nu-i crezu ochilor zndu-1 la ora trei dup-amiaz,
mpopoonat cu ditamai cocarda alba.
Istoria nu ne va povesti dect mult prea trziu greelile svrite de
Monsieur n acele zile cnd locotenent general l regatului nvenina toate
urile, atta toate nemulumirile si, mai alLS> rnanifesta o lipsa de patriotism
care-i scandaliza pn i pe strini.
Contele de Nesselrode mi-a vorbit despre acest lucru n ziua n care
Monsieur s-a artat att de darnic, nct a vrut sa cedeze strinilor toate
oraele noastre ntrite; atunci, tarul Alexandru s-a vzut nevoit s-i

stvileasc generozitatea anti-franceza. Pozzo ofta din greu i spunea din cnd
n cnd:
Daca o s-o inem tot asa, o sa facem o treaba de mntuiala, care nu va
dura!
Nu peste mult, avu loc o reprezentaie solemna la Opera, la care asistar
toi suveranii aliai. Venir toi trei (caci mpratul Francisc venise naintea lui
Monsieur), i luar loc ntr-o loja mare din fundul salii. Monsieur ocupa loja
regelui, unde armele Franei nlocuiser vulturul dobort ntr-un mod att de
putin elegant. Dup asta, Monsieur se duse, n timpul primei pauze, sa fac o
vizita celor trei suverani, n loja lor. n cea de a doua pauza, cei trei i ntoarser
vizita, n acea seara nu fu nimic demn de remarcat, dect admirabila
comportare a publicului, tactul cu care sesiza toate aluziile de pe scena
asociindu-le cu toate aciunile din sala.
Cu ct afacerile politice luau amploare, cu att regele era ateptat cu mai
multa nerbdare. In fiece zi, anturajul locotenentului general l ndemna sa ia
tot mai pregnant atitudinea unui sef de partid; i daca tarul Alexandru n-ar fi
Ost acolo ca s-i mai reteze din elan, am fi vzut cu toii ameninarea de la
Coblenz pusa n practica.
Vechii ofieri din armata lui Conde, cei scpai din aeea, ieiser la
suprafa, convini ca ei erau cuceritorii ar dndu-i aere de cuceritori.
Obinuii s-i priveasc de douzeci i cinci de ani cauza lor asociata cu cauza
Bourbonilor, vzndu-i pe acetia, pe tron, erau convini cj triumfaser. Pe de
alta parte, slujitorii Imperiului, obinuii sa domine, nu se puteau mpca deloc
cu aceste pretenii nelalocul lor.
Un brbat care-i ctigase epoleii, asistnd la o suta de batalii
victorioase, era revoltat sa vad ieind, dintr-un. Debit de tutun sau dintr-o
loterie, un alt brbat cu epolei asemntori, intrnd la Tuileries, odinioar
exclusiv al lui i al alor sai, i apostrofat cu: Hei, amice! de cei care locuiau
acum acolo. Trebuia sa fii foarte dibaci i foarte imparial ca sa menajezi acele
ciocniri, dar Monsieur nu era nici dibaci nici imparial, n plus, era aproape
imposibil sa satisfaci nite exigente att de fireti, dar att de controversate.
Capitolul V Regele pleac din Anglia.
Vizita tarului Alexandru la Compiegne.
Nemulumirea sa.
Domnul de Talleyrand este prost primit.
Costumul ciudat al doamnei ducese de Angouleme.
Declaraia de la Saint-Ouen.
Succesul ei.
napoierea regelui n Frana.
Atitudinea vechii grzi.

 Mentinerea prinilor.
Din nou, Opera.
n sfrit, guta i ngdui regelui sa plece din Hartwell. Cltoria prin
Anglia a fost o continua srbtoare; printul regent 1-a primit la Londra cu o
mreie fara pereche. Pozzo a fost trimis de ctre tarul Alexandru, s-1 salute.
L-a gsit la bordul unui yacht englez, unde regele 1-a primit ca pe un om fata
de care avea mari obligaii. Pozzo 1-a nsoit pn la Compiegne, apoi,
continundu-i drumul, a venit s-i spun tarului c-i ndeplinise misiunea.
Acesta pleca imediat ca s-i fac o vizita lui Ludovic al XVIII-lea, cu intenia de
a petrece douzeci i patru de ore la Compiegne. A fost prirnit cu cea mai rece
eticheta. Regele scormonise n vasta lul memorie i-i amintise cam cum erau
primiti, pe vremuri, suveranii strini, de ctre capetele ncoronate ale Frnte'
Tarul nefiind nici lsat n voia soartei, dar nici primit c cordialitate, n loc sa
rmn sa discute, ca n familie, cum ndjduise, ceru sa se retrag n
apartamentul ce-i fusese rezervat. Dup ce strbtu trei sau patru saloane,
minunat mobilate, despre care i se spuse ca fuseser rezervate lui jvtonsieur,
ducelui de Angouleme i ducelui de Berry, toi abseni, l trr prin mai tot
castelul si, dup ce strbtu o serie de coridoare i urca nu stiu cte scri
dosnice, se opri, n sfrit, n fata unei uie care ddea ntr-o odaie mai mult
dect modesta: era camera guvernatorului castelului, la nu stiu cta distanta
de marile apartamente. Ei bine, tocmai camera aceea i-o destinase Ludovic al
XVIII-lea, tarului Rusiei. Pozzo, care-i urma stpnul, trecea prin chinurile
iadului, caci vedea cum, cu fiecare cotitura, nemulumirea stpnului sau
cretea. Totui, tarul nu fcu nici o reflecie. Spuse doar foarte scurt:
Ma voi rentoarce chiar n seara asta la Paris; da porunca vizitiilor, ca,
de ndat ce ma voi scula de la masa, trsura sa fie gata!
Pozzo adusese vorba despre acea odaie srccioas, atribuind greeala
neputinei regelui de a vedea cu ochii lui unde va fi gzduit naltul oaspete.
Tarul i rspunse ca ducesa de Angouleme care fcea pe House-Keeper1
putea foarte bine sa se ocupe de treaba asta. Aceasta mica rutate, de care
Pozzo fcu mare haz, descrei fruntea tarului, care se rentoarse n salon, mai
putin nemulumit; masa nu izbuti sa dreag gafa cu apartamentul. Cnd regele
fu anunat ca e servit, i spuse tarului sa ofere braul nepoatei sale, iar el o lua
naintea tuturor, legnndu-se ca o rata i mergnd ncet, din pricina gutei, n
sufragerie nu se afla dect un singur fotoliu, a? Ezat n capul mesei, n care
regele se trnti satisfcut, i se servi primul. Toate onorurile nu-i fura aduse
dect lui, cu Afectare i slugrnicie, fara ca cineva sa acorde vreo atenie
^osebita oaspetelui, tratat de rege cu un fel de blndee paterna., *arul califica
el nsui aceasta atitudine, spunnd ca semna 1tru ^otul cu cea pe care o

abordase Ludovic al XlV-lea, l primise la Versailles, pe Philippe al V-lea,

alungat din ' Menajera (cngl.).
Spania. Nici nu se isprvi bine masa, ca tarul se i urca n trsur. Era
numai el cu Pozzo. Tcu o buna bucata de vreme, apoi vorbi despre altceva, pe
urma ncerca, n sfrit, cu multa amrciune, s-i explice acea primire
stranie. Nu fusese vorba de nici un fel de afaceri de Stat, iar de pe buzele
regelui sau ale doamnei de Angouleme nu iei nici un cuvnt de mulumire sau
de ncredere. Nu rostiser nici mcar o fraza ct de ct politicoasa, ncepnd
din clipa aceea, tarul nu mai avu ochi s-i vad. Mai apoi, fcu i primi unele
vizite de eticheta ale minitrilor, dar toate dovezile de prietenie, de prietenie
calda i intima, fura rezervate familiei Bonaparte. Aceasta purtare a tarului
Alexandru a contribuit i ea, ntr-o oarecare msur, s-1 readuc pe Napoleon
n Frana, n anul urmtor. Multi au crezut ca Alexandru regreta c-i aezase
pe tron pe Bourboni. De altfel, i plcea sa tot repete ca toate familiile regale din
Europa i vrsaser sngele pentru a-i ajuta pe Bourboni sa se urce pe trei
tronuri fara ca vreunul dintre ei sa fi suferit nici cea mai mica zgrietura.
Aceasta vizita la Compiegne despre ale carei amnunte nu ma ndoiesc
nici o clipa dovedete pn la ce punct adevrul poate deveni cteodat de
necrezut. Sigur ca Ludovic al XVIII-lea avea mult spirit, mult bun-sim, nici un
pic de patima, nici un pic de timiditate, o mare placere de a se auzi vorbind i
darul cuvintelor frumoase. Atunci, cum de nu i-o fi dat seama ce foloase putea
trage daca se purta frumos cu Alexandru? Mi-e imposibil s-mi explic acest
lucru. Ct despre Madame, ea nu era chiar att de istea nct s-i dea
seama ca, n acea mprejurare, recepia pe care o ddea trebuia sa fie pe ct de
demna, pe att de afectuoasa. Anturajul regelui se ocupa i el de eticheta
pentru prima oara. aa ca ddeau dovada de un zel de neofii si, n ciuda
numelor lor feudale, arborau toat morga i insolenta unor parvenii.
Alexandru n-a fost singura persoana care s-a ntors profund nemulumit de la
Compiegne. Domnul de Talleyrand, cruia regele i datora tronul, a fost foarte
rece primit de el dar i mai rece primit de Madame; regele a refuzat, cu o
asemenea afectare, sa discute cu printul despre afacerile de Stat, nct dup
cteva ceasufl>
Talleyrand s-a ridicat i a plecat, foarte ncurcat ca, n calitatea sa de
ministru i de sef de partid.
Nu avea ce le spune colegilor saiMaresalii Imperiului fura mai bine
primiti. Regele catadicsi s le spun cteva cuvinte prin care le dovedea ca tia
n ce lupte se remarcaser, apoi adug ca el nu va separa interesele sale de
cele ale Franei: monarhul se dovedea dibaci. Toate cuvintele bune le pastra
pentru cteva cucoane btrne de la vechea Curte, care venir i ele la
Compiegne. n ciuda vrstei lor, fura ngrozite de rochia pe care o purta

Madame, o rochie dup moda englezeasca. Lunga desprire dintre insulele

britanice i continent fcuse ca moda din cele doua tari sa fie foarte deosebita.
Cu multa greutate, izbutir s-o conving pe Madame sa renune la acel costum
strain, mcar n ziua intrrii sale n Paris. Ea se ncpna s-1 pstreze i 1a mbrcat de multe ori dup aceea, ori de cte ori nu avea de dat recepii. Era
nc una dintre ncpnrile sale nemotivate. Adevrul e ca biata prinesa
dduse dovada de atta demnitate n nenorocire, nct merita sa i se treac cu
vederea unele greeli, acum, cnd ncepuse a-i merge bine. Mama i cu mine
am fost chemate la sfatul feminin privind toaletele ce urmau s-i fie expediate
la Saint-Ouen.
Regele ramase acolo doua zile. Toi oamenii de seama se duser dup el.
Tata s-a dus i el i a fost foarte bine primit de suveran. Madame, desi vzuse
cu cta bunvoina l tratase odinioar mama ei, regina, se prefcu a nu-1
recunoate. Tata se ntoarse mulumit de vizita, dar suprat de norul de
intrigani ce se agitau n jurul acelei Curi noi. Unii i formulau preteniile
invocnd faptul ca fcuser tot ce putuser, alii, dimpotriv, ca nu fcuser
nimic timp de douzeci i cinci de ani. Habar n-am despre felul cum a fost
elaborata ceea ce s-a numit Declaraia de la Saint-Ouen, att de diferita de
cea de 'a Hartwell, a carei autenticitate noi am negat-o ntotdeauna, dar care,
din pcate, era ct se poate de reala. Tot ceea ce stiu e ca a fost redactata de
domnul de Vitrolles1 i ca am fost it de felul cum suna. Vedeam n sfrit,
realizndu-mi-se sub I Eugene-Franfois d'Arnauld, baron de Vitrolles (1774
1854), ministru Ludovic al XVIII-lca.
Dorin: tara mea avea sa se bucure de un guvern liberal, iar
legitimitatea i punea asupra-i pecetea duratei i siguranei Am mai spus-o, mi
se pare, ca eram mai mult liberala dect burboniana. Numai ca m-am bucurat
degeaba. O mulime de oameni ncepur a se agita imediat, ca sa modifice
aceasta Declaraie. N-a cuteza sa spun nici azi ca toi aveau idei retrograde.
Poate ca totui acele formulri li se preau prea ndrznee n acea epoca. Poate
pentru ca nc nu primiser o educaie constituional; poate ca erau obinuii
sa simt frul crmuirii administrative; slbind acest fru, poate ca oamenii
politici se temeau ca acest bidiviu, nc nu prea bine dresat, sa n-o ia razna.
Experienta m-a nvat sa apreciez situaiile de aceasta natura. Dar, n epoca
Declaraiei de la Saint-Ouen eram nc prea tnr pentru a nelege aceste
lucruri, aa ca ma simeam mulumit i plina de ncredere.
Ne-am dus la o familie, pe strada Saint-Denis, de unde puteam asista la
intrarea regelui n Paris. Se strnsese o mulime de lume. Majoritatea
ferestrelor erau mpodobite cu ghirlande, flori de crin, cuvinte de bun-sosit i
drapele albe.

n ziua sosirii lui Monsieur, strinii avur bunul simt s-i consemneze
trupele n cazrmi. Oraul era doar n paza grzii naionale, care-i ncepea, din
acea clipa, onorabila cariera de prestare a serviciilor patriotice i pe care i-a
ndeplinit-o mai apoi, cu atta cinste. Acea tnr garda ncepuse nc pe
atunci sa se bucure de stima aliailor i de ncrederea cetenilor ei.
Cortegiul regal avea, ca escorta, vechea garda imperiala. Multi povestir
stngciile svrite de acea garda, att nainte ct i n timpul trecerii
cortegiului; ceea ce va pot spune eu, e ca garda asta avea o nfiare
impozanta, dar att de rece nct te nghe, nainta cu pasi mari, tcut i
morocnoasa, plina de amintirile trecutului. Felul cum arata i tia orice elan
i-i oprea pe buze strigatul de Triasc regele!; din cnd n cnd, se mai
auzea cte un: Triasc vechea garda!, dar ea rmnea la fel de rece, ba chiar
prea s-i bata joc de astfel de strigate. Pe msur ce trecea, tcerea sporea; n
curnd, nu se mai auzi dect zgomotul monoton al asjlor, care parca te calcau
pe inima. Consternarea e contagioasa, i tristeea acestor vechi ostai ddea
acestei ceremonii impresia ca ar fi fost vorba de funeraliile mpratului
Bonaparte sj nu de sosirea noului rege. Era deci vremea ca aceasta defilare sa
ia sfrit. Nu peste mult, apru grupul prinilor. Trecerea lor nu fusese
pregtit cu pompa cuvenita; totui, au fost primiti cu oarecare cldura, dar
fara entuziasmul care nsoise sosirea lui Monsieur. Oare impresiile sa se fi
tocit? Lumea sa fi fost stul de scurta administrare a locotenentului general
sau mai curnd aspectul grzii sa fi dus la acea rceal? Nu stiu, dar, din
pcate, ea era vdit. Monsieur mergea calare, nconjurat de mareali, de
ofierii generali ai Imperiului, de cei ai casei regale i de cei activi. Regele se afla
ntr-o caleasca deschisa, cu Madame alturi; n fata lui, se afla printul de
Conde mpreuna cu fiul sau, ducele de Bourbon. Madame avea pe cap o toca cu
pene i era mbrcat ntr-o roche din lame de argint care-i fusese expediata de
la Saint-Ouen, dar gsise totui modalitatea de a da rochiei sale pariziene un
aspect strain. Regele, mbrcat ntr-o haina albastra, cu nite epolei foarte
mari, purta Cordonul albastru i placa Sfntului Spirit. Avea o figura plcut,
cnd voia sa fie binevoitor. O arata poporului pe Madame, cu un gest afectat i
teatral. Ea nu lua n nici un chip parte la aceasta demonstraie, sttea
impasibila si, ntr-un anumit fel, parca fcea corp comun cu vechea garda
imperiala. Avea ochii roii, aa ca lumea avu impresia ca plngea. I se respecta
acea tcere plina de mhnire, si, daca rceal i indifereanta ei n-ar fi durat
dect n ziua aceea, nimeni nu s-ar fi gndit s-i reproeze nimic. Printul de
Conde i fiul sau nu luau nici ei Parte la ceea ce se petrecea, i nu figurau
dect ca doua ppui la acea ceremonie. Singur Monsieur se simea n largul
lui. ^vea o figura vesela, mulumit; identificndu-se cu norodul, aluta amical
i familiar ca un om care se afla la el acas, n JJlocul alor sai. Cortegiul se

ncheia cu un alt batalion al aarzii imperiale, care rennoi impresia produsa de

camarazii Or> la nceput.
Trebuie sa mrturisesc ca, pentru mine, diminea a fost penibila din
toate punctele de vedere i ca cei care sa lfiau n caleasca n-au rspuns
speranelor puse n ei. Mi s-a spus ca Madame ajungnd la Notre-Dame,
ngenunchease pe scaunul ei de rugciune ntr-un fel att de nobil, de graios i
de mictor, manifestnd atta resemnare i recunotina, nct cteva
persoane fura deosebit de nduioate. Mi s-a spus de asemenea ca, ajungnd la
Tuileries, ea fusese la fel de rece, de stngace i de posaca pe ct fusese de
nobila i de distinsa la biserica, n acea epoca, Madame ducesa de Angouleme
era singura persoana din familia regala a carei amintire mai persista n
Frana. Tnra generaie nu tia mai nimic n legtur cu prinii notri, mi
amintesc ca unul dintre veriorii mei m-a ntrebat, n acele zile, daca ducele de
Angouleme era fiul lui Ludovic al XVIII-lea i ci copii avea. Dar toat lumea
tia ca Ludovic al XVI-lea, regina i tnra Elisabeta, pieriser pe eafod.
Pentru toat lumea, Madame1 era orfana i asupra capului ei plutea
mhnirea pentru toate acele catastrofe. Sngele rspndit de ghilotina din 1789
o botezase pe fiica Franei. Erau attea lucruri de reparat fata de ea! Numai ca
ea ar fi trebuit sa primeasc aceste regrete cu mai multa bunvoin. Dar, din
pcate, Madame nu descoperise nc acest lucru! Ea le impunea cu trufie i nu
accepta dovezile de simpatie dect cu o rceal de gheata. Madame, plina de
virtui, prinesa franceza pn n strfundul inimii, a izbutit ca n foarte scurt
timp, sa fie considerata de cei din jur, rea, cruda i ostila propriei sale tari.
Francezii s-au crezut detestai de ea, aa ca au sfrit prin a o detesta i ei, la
rndul lor. Nu merita totui acest lucru, dar el a fost efectul unei nefaste
nenelegeri i a unei mndrii nelalocul ei.
La cteva zile dup napoierea sa n Frana, regele se duse la Opera. Se
juca Edip. El rencepu pantomimele sale fata de doamna de Angouleme, nu
numai la sosire, ci fcnd aluzii i la rolul Antigonei. Toate astea aveau ceva de
comedie ' Marie Therese de Bourbon, ducesa de Angouleme (1778 1851), Wca
'u Ludovic al XVl-lca; a avut o marc influenta asupra lui Ludovic al XVllI-lca i
Caro al X-lca.
I desi publicul privea cu mai mare interes spectacolul din lo'j dect cel
de pe scena, demonstraiile regelui nu avur totui succes, fiindc preau mult
prea afectate. Prinesa se Dreta la acest lucru ct mai putin cu putin, n ziua
aceea, ea era ceva mai bine mbrcat i purta nite diamante superbe, i fcu
reverenele cu eleganta i cu foarte multa gratie; prea a se simt n largul ei la
acea reprezentaie, ca i cum ar fi trit tot timpul n Frana. In sfrit, fara a fi
nici frumoasa, nici mcar drgu, avea totui un aer de mreie, parnd o
prines n adevratul neles al cuvntului, pe care Frana nu s.ar fi simit

prost s-o prezinte la Curile Europei. Monsieur se simea tot att de la largul lui
ca i ea, dnd impresia ca e ct se poate de mulumit i fericit, n toate aceste
prime momente de dup rentoarcerea n Frana, el a fost n ochii publicului _
cel mai popular dintre prini. Dar persoanele iniiate n treburile publice l
vedeau sub un alt aspect.
Capitolul VI Prima recepie data de rege i de Madame.
Costumul i eticheta de la Curte n timpul Restauraiei.
Sosirea ducelui de Angouleme i a ducelui de Berry.
Bal la sir Charles Stewart.
Ducele de Wellington.
Marele Duce Constantin.
Dispoziia ducelui de Berry.
Preveniile mpotriva lui Talleyrand.
Gelozia contelui de Blacas.
Tata refuza funcia de ambasador la Viena.
nelepciunea cardinalului Consalvi.
Regele primi femeile, mai nti pe cele prezentate mai de mult, apoi, a
doua zi, pe noi, celelalte. Ma trata cu multa bunvoin, spunndu-mi Adele,
vorbindu-mi despre Bellevue ai complimentndu-m. Sosind la Madame,
doamna ei de onoare, de Serent, ma ntreba cum ma cheama. Fiind surda 'ne,
voi sa ma puna sa repet numele, dar Madame i spuse pe un ton sec:
E Adele, doamna!
M-am simit foarte mgulit ca m-a recunoscut; dar Ucrurile s-au oprit
aici. Mi-a adresat cteva ntrebri banale, are n-o angajau la nimic, dup
obiceiul prinilor si, cu asta, aRelatiile dintre noi n-au devenit niciodat mai
apropiate.
Mi se pare ca tot n aceeai zi, maresala Ney, venind s-o vad pe Madame,
aceasta i-a spus Aglae. Maresala s-a suprat cumplit ca Madame cutezase s-i
spun pe nume. Ea vzu n asta o reminiscen de pe vremea cnd, mama sa
fiind camerista reginei, ea fusese admisa pe lng Madame. Eu sunt convinsa,
dimpotriv, ca Madame spunndu-i pe nume -voise s-i arate ca n-o uitase i
c-i era foarte apropiata. Dar tonul, fara nici un pic de cldur, vorba tioas,
gesturile brute, privirea rece i indiferenta, totul fcea ca bucuria pe care ar fi
trebuit s-o iste acest apelativ sa aib un efect cu totul contrar. Cteva persoane
mi-au spus ca, n intimitate, Madame era o persoana foarte agreabila. Eu n-am
avut niciodat cinstea sa fiu admisa n cercul ei intim.
Aceste prime recepii odat isprvite, Curtea ncepu a se ocupa de
costume i de eticheta. Madame fcu din treaba asta un lucru foarte serios.
Aceasta preocupare serioasa, ntr-un asemenea moment lungimea brbilor,
a mantilelor etc.

 Mi se pru de un ridicol nemaipomenit.

Trebuia ales un vesmnt de Curte. Madame dorea sa se revin la rochiile
puse pe cercuri, ca odinioar, la Versailles. Dar reacia a fost att de violenta,
nct a trebuit sa renune. Nu s-a lsat nsa pn ce n-a adugat costumului
imperial toate zorzoanele de odinioar, ceea ce conferea vesmintelor un aspect
din cele mai ciudate. Astfel, la tunsoarea lor greaca, a poruncit brbailor s-i
lase barbi ridicole i a nlocuit acea eleganta cherusque ce completa un
vesmnt copiat dup Van Dyck, printr-o mantie greoaie i un fel de plastron
plisat. La nceput, Madame inea ca toate aceste lucruri sa fie respectate cu
strictee. Modelul depus de ea la croitorii ei, trebuia executat cu cea mai mare
fidelitate, fiindc, daca nu respectau cine tie ce flecute, i manifesta pe loc
nemulumirea. Mai trziu, doamna ducesa de Berry n-a mai vrut sa se supun
acestei servitui, i exemplul ei a fost imediat urmat i de alte persoane. Brbile
care ntre timp deveniser ct nite mturoaie acum se scurtar i se
subiar, asemuindu-se mai curnd cu un val subire care nu era deloc lipsit
de eleganta; mantia ajunsese i ea la un grad de scurtime care nu povara
ctui de putin toaleta. Deci vesmntul odat stabilit, mai rmnea de pus la
punct eticheta, dar asta era de acum treaba regelui. Fu dusa la bun sfrit, i
aceasta preocupare, nai ales cu ajutorul ducelui de Duras, care stabili n
amnunt ornportarea curtenilor i a strinilor, n sala tronului. Domnul je
Duras, innd la titlul de duce mai mult chiar dect rposatul domn de SaintSimon, dorea n mod special ca distinciile ce dneau de acest titlu sa fie stabilite
n aa fel nct sa fie ct plai vizibile, i inventa i mijlocul de a-i pune n
practica planul. Monsieur i Madame l dezaprobar vehement, i la Curtea lor
nu s-a fcut niciodat nici un fel de deosebire ntre doamne.
Noua eticheta le ncnta pe ducese i le deranja pe celelalte, mai ales pe
cucoanele btrne de la vechea Curte, ntr-adevr, fuseser luate toate
precauiile posibile pentru a se face o distincie ct mai pregnanta cu putin
ntre doamnele care se bucurau de unele privilegii. Intrai prin Sala Marealilor
care pe atunci slujea de sala a grzilor, dnd spre scara cea mare i
strbteai Salonul Albastru, foarte slab luminat. Noi, celelalte, rmneam n
Salonul Pcii, care nu era luminat deloc. Ducesele i continuau drumul, intrau
n Sala Tronului, singura luminata ca ziua; unul dintre canaturile uii, care
ddea n acea sala, rmnea deschis; un uier interzicea intrarea celor care nu
aveau drept. Merita sa vezi mutrele doamnelor de la Vechea Curte ori de cte
ori cte una din acele fericite strbtea Salonul Pcii i trecea peste trupurile
lor, cum ziceau ele. Erau n permanenta furioase i debitau unele fraze care
adesea te i amuzau. Bineneles ca toate sarcasmele se sprgeau n capul
bietelor ducese. Va las sa va nchipuii singuri cam cum erau dezmierdate
ducesele Imperiului, n momentul n care usa se nchidea, era anunat

intrarea regelelui n Sala Tronului. Acesta fcea nconjurul salii, adresndu-se

duceselor, persoanele titrate, cum li se spunea, adic persoanelor cu titluri
nalte. Pe urma, regele trecea n fata emineului, nconjurat de slujitorii sai, fie
stnd Js, fie n picioare, dup cum crizele sale de guta l fceau sa *le mai
mult sau mai putin neputincios. Dup asta, usa se deschidea din nou i intram
noi, ca la procesiune, ntorcndu-ne scurt, spre dreapta, ocolind tronul i
ajungnd n fata regelui unde ne opream ca sa facem o reveren pn la
pmnt. Cnd nu ne adresa nici un cuvnt ceea ce se ntmpla cu noua din
zece persoane ne continuam defilarea i ieeam pe usa ce ddea n salonul ce
preceda Galeria Dianei i care slujea drept camera de Consiliu. Cnd regele
catadicsea sa ne vorbeasc totul se reducea la doua sau trei fraze, adresate
ctorva fericite. Apoi i isprvea audienta printr-o scurta nclinare din cap, la
care noi rspundeam printr-o a doua reveren pn la pmnt, continundune drumul, care era trasat cu precizie.
Traversnd Galeria Dianei i cobornd scara, ajungeam la Madame. Cum
ea vorbea mult mai mult dect regele, i cu toat lumea, la usa ei era venic
mbulzeala. Cu putina isteime i mai ales dnd zdravn din coate, izbuteai
pn la urma sa intri n salon. Madame sttea n picioare, aproape de usa, cu o
doamna de onoare lng ea; restul doamnelor de onoare se aflau n fundul
camerei. Ea singura, desi foarte -mpodobita, era fara mantie de Curte. Dup
cteva minute, recunotea pe toat lumea, fara ajutorul doamnei de onoare. Te
opreai n fata ei, ea spunea fiecreia ce-i trecea prin minte, dar pe un ton ters.
Cu putina amabilitate, toat lumea de la Curtea ei ar fi fost pe deplin
mulumit. Cnd micul semn din cap arata ca discuia oricum, mult mai
lunga dect la rege -luase sfrit, i fceai reverena i treceai la domnul de
Angouleme1. Picai la el pe neateptate, ncurcat, dizgraios i antipatic, ncepea
sa se fie de colo-colo i nu sttea o clipa locului. Stngcia cuvintelor sale se
potrivea de minune cu persoana sa, caci i ofensa fara s-i dea seama pe toi
cei de ale cror familii se interesa, i totui, daca acest print ar fi succedat
direct unchiului sau, mai mult ca sigur ca Restauraia ar fi continuat sa
dureze, linitit. Voi mai avea ocazia sa vorbesc despre el.
Ieind de la domnul duce de Angouleme, ne trezeam n vestibulul
Pavilionului Florei, adic n strada, caci pe atunci,
1 Louis de Bourbon, duce de Angouleme (1775 1844), frai cel marc al
'ul Carol al X-lea, ajuns Delfin n 1824.
Cest Pavilion n-avea nici ui, nici ferestre i era expus. Temperiilor
tuturor anotimpurilor. Nu ni se ngduia sa ecem prin apartamente. Nu ne
rmnea de ales dect ori sa trecem pe la subsol, unde se aflau buctriile i
galeriile deschise, ori sa ne urcam n trasuri, ca sa ajungem la pavjlionul
Marsan. n primul caz, trebuia sa facem drumul pe os fara sal sau blana;

eticheta nu admitea aa ceva n castel, n al doilea caz, trebuia sa ne cutm

slugile pn n pia, fiindc nu li se ngduia sa traga trasurile prea aproape.
Curtenii care primiser sarcina sa reglementeze toat aceasta eticheta nu se
gndiser nici o clipa la confortul persoanelor. Chemate la Palat.
Ajunse la Pavilionul Marsan, urcam la Monsieur care era ntotdeauna
graios, politicos, cunoscnd la perfecie arta de a-i tine o Curte, n primul
rnd pentru placerea i amuzamentul sau. Apoi, coborai la parter, unde
domnul duce Berry1 fara gratie, fara demnitate, dar cu multa bonomie, primea
pe toat lumea. ai el i tatl sau aduseser din Anglia obiceiul de a da mna cu
lumea. Domnul duce de Berry practica acest obicei mai ales fata de vechile
cunotine, i cred ca Monsieur n-a renunat definitiv la el dect dup ce s-a
urcat pe tron. Dar odat primele zile trecute, ducele de Berry nu m-a mai
onorat nici mcar pe mine cu acest gest ce devenise extrem de rar.
Toat aceasta recepie era foarte prost organizata, caci plecai ntotdeauna
de acolo plictisit, obosit i nemulumit. Cu toate ca ma numram printre
persoanele care erau ntotdeauna bine primite, ma eschivam i nu ma duceam
dect atunci cnd nu mai aveam ncotro. Fiindc acest dus era o adevrat
corvoada. Trebuia s-i schimbi ora de masa, s-i pui tot harnaamentul unei
toalete incomode, sa fii la Tuileries la ora aapte dimineaa, sa atepi o ora
ncheiata ca sa le vezi trecnd Pe ducese, apoi sa te mbulzeti la usa Madamei,
sa strnui pe coridoarele ngheate, n ciuda precauiei pe care ne-o luam de a
ne nvlui capul i umerii n poalele rochiei, ceea ce ne fcea ' Charles de Berry
(1778 1820), cel de al doilea fiu al lui Carol a! X-lca, asas>nat de Louvcl.
Sa avem nite mutre de necrezut, i n sfrit, odat afara, sa umbli ca o
nebuna s-i caui trsur i slugile, prin toat pia. ai cum brbaii erau
complet exclui de la astfel de recepii, le vedeai pe bietele femei mpodobite i
nzorzonate alergnd dup trasurile lor pn n mijlocul pieei. Mai trebuie sa
adaug la toate aceste dezavantaje i pe cel de a sta cel putin trei ceasuri n
picioare. Cu acest pre ne cumprm onoarea de a aprea zece secunde n fata
regelui, un minut n fata Madamei i cam tot att n fata prinilor. Persoanele
care aveau grija acestor ceremonii de la Curte ar fi trebuit sa se gndeasc
putin i la picioarele si, mai ales, la sntatea noastr; dar Restauraia i
slujitorii ei nu s-au preocupat1 niciodat de astfel de treburi. Au vrut sa
rennoiasc vechile tradiii, fara sa aib n vedere nici schimbarea Palatului i
nici a uzanelor.
Pe vremuri, cnd o femeie venea la Versailles, era ntotdeauna urmata de
doi lachei, adesea chiar de trei, i de un fotoliu n care se aez i pe care
acetia l duceau pn n cea de a doua antecamera. Mamele noastre ne
povesteau ca la Versailles n-a existat niciodat persoane privilegiate din pricina
titlurilor. Ducesele nu aveau alte prerogative dect dreptul de a se aeza la

masa regelui, ceea ce li se ntmpla foarte rar, pentru ca erau obligate sa stea
pn la sfrit, cnd le venea mult mai uor sa fac doar o simpla vizita. Pe
vremea aceea, trasurile duceselor intrau n curtea ce le era rezervata, fotoliile
purtate de doi sau trei lachei i acoperite cu catifea rosie erau duse pn n
cea de a doua antecamera, apoi l ateptau pe rege n sala de recepie, dar
obinuina fcea ca aceasta ateptare sa li se para mult mai putin neplcut
dect noua. Singurul lucru pe care 1-am invidiat vreodat, la doamnele aflate
n Sala Tronului, era faptul ca ele aveau posibilitatea sa scape mult mai repede
de plicticoasa corvoada a recepiilor. Aceste recepti aveau loc n fiece
sptmn, la rege i o data pe luna, la prini.
Dar sa revin la anul 1814. Air Charles Steward, fratele lordului
Castlereagh i comisar englez pe lng armata aliata, ddu un bal magnific la
care asistar i suveranii. Tarul Alexandru i regele Prusiei dansar mai mult
Poloneza, daca ta se Poate numi a dansa. Tii o femeie de mna i te plimbi 3 ea,
n Pas candentat, cteva minute. Apoi o schimbi cu alta. ne Obicei, femeile sunt
cele care-i prsesc partenerii; dar j prinii aveau iniiativa ca sa poat
mulumi ct mai multa lumen timPul plimbrii de colo, colo, prinii vorbeau
tot t-jflpul cu partenerele lor. ai cum tarul Alexandru era foarte nalt a* cam
fr^ul de urecrn> cnd dansa cu cte o femeie micu, se cocoa, ceea ce
dovedea ct era de curtenitor i de politicos.
n toiul acestui bal a aprut pentru prima oara, la Paris, ducele de
Wellington1. Parca-1 vad i acum intrnd la brat cu doua din nepoatele sale,
lady Burgersh i miss Pole. Toi ochii se ntoarser ctre el si, la acel bal
strlucit, toate mrimile se eclipsar pentru a proslvi gloria militara a ducelui
de Wellington care era fara egal i sporita de interesul pe care-1 purta de multa
vreme naiunii spaniole.
Tot la acel mare bal, dup ce tarul Alexandru a plecat, Marele duce
Constantin2 a cerut orchestrei sa cnte un vals. Tocmai ncepuse sa danseze,
cnd sir Charles Stewart porunci orchestrei sa tac i s-i cnte un cntec
englezesc pe care dorea s-1 aud lady Burgersh, de care sir Charles era
ndrgostit nebunete. Aeful orchestrei ezita, l privi pe Marele duce i continua
valsul.
Cine a ndrznit sa ceara sa se cnte acest vals? ntreba furios sir
Charles.
Eu! Rspunse Marele Duce.
Sa tii, monseniore, ca la mine n casa, eu comand. Cnta, domnule,
cntecul englezesc! i porunci el sefului orchestrei.
Foarte suprat, Marele Duce se retrase imediat, urmat e toat nobilimea
i ofierimea rusa. ntmplarea a provocat c ' Anhvr Wellesley, duce ele

Wellington (1769 1852), genera! Britanic; pr; Jmdam al armatei aliate n

Jarilc-dc-Jos, a ctigat btlia de la Watcrloo; a fost
Ministru ntre 1828 i 1830.
Ftat.. ' Fratele tarului Alexandru I; a renunat la drepturile sale la tron n
favoarea Ui sau mai mic, Nicolae. A murit n 1831.
Un tmblu att de mare, nct pn la urma au trebuit sa s amestece
autoritile ca sa puna capt acestei prostii. Cred, de altfel, ca asta a fost
nceputul irului de impertinente pe care le-a savsit sir Charles, sub numele
de lordul Stewart, i Pe care le-a continuat sub cel de marchizul de
Londonderry.
Cei doi prini, nepoii regelui, sosir rnd pe rnd la Paris, fara ca acest
lucru sa iste vlva. Ducele de Berry dorea pe atunci sa duca o via ct mai
sociabila. aa ca fcu cteva vizite i veni i la mine. Ca s-1 distrez, am dat
cteva serate muzicale; el i-a manifestat, pe fata, bucuria; totui, din cnd n
cnd, i ddea n petec i-i arata din plin bdrnia care-i era caracteristica,
mi aduc aminte ca am ncercat odat sa pun o vorba buna pentru Arthur de la
Bourdonnais, un ofier tnr i destoinic, ce slujise sub Imperiu i care ar fi
dorit mult sa intre n slujba lui. Ducele ma asculta cu interes i bunvoina
apoi ridicnd glasul ntreba:
E cumva gentilom?
Sigur, monseniore.
n acest caz, nu-1 vreau! Detest gentilomii!
Va nchipuii ce impresie a fcut o asemenea afirmaie ntr-un salon plin
de gentilomi ai Franei, afirmaie care, pe deasupra, nici mcar nu era
adevrat. O trntise fara sa se gndeasc, aa cum fcea de obicei, l
cunoteam mult prea bine, aa ca am tcut din gura ca sa nu-i mai dau prilejul
sa se lanseze n cine tie ce alte prostii.
Printul de Conde i deschise i el casa, unde, bineneles, toat lumea
buna a i dat navala. Acest soldat btrn aproape c-i strnea mila. i
pierduse memoria i fcea numai gafe, unele dintre ele chiar destul de nefaste
care ddeau serios de brfit ruvoitorilor. Unii au spus ca fcea aceste gafe cu
intenie, dar eu nu cred. Domnul duce de Bourbon ar fi trebuit sa fac el
onorurile casei, dar din pcate, adusese cu sine -venind din Anglia toat
timiditatea i stngcia, n loc sa lase acolo. O prezenta tuturor pe doamna de
Reuilly, ca pe fiica sa, rugnd pe toate femeile pe care le cunotea, sa bune cu
ea. Cred ca 1-am auzit repetnd fraza asta banala, o vreo douzeci de ori, n
acea seara. Cucoanele erau toa j'mise sa fie bune cu ea, fiindc doamna de
Reuilly era osebit de amabila i tia sa se poarte ca o femeie din lumea Foarte
curnd, am bgat cu toii de seama ca marile ii aduse de domnul de Talleyrand

l ofuscau pe domnul Blacas. Cum el singur l manevra pe rege, nu voia sa

moarta aceasta putere cu nimeni. Temerile familiei regale.
Ntr-o oarecare msur justificate de purtarea printului de Tjjeyrand,
dar poate care avnd n vedere evenimentele recente ar fi putut trece cu
buretele, nu fceau dect sa dea apa la moara favoritului. aa ca toat lumea
vzu n curnd ceea ce domnul de Talleyrand observase nc de la vizita pe care
o fcuse la Compiegne. Atunci, ncerca sa devina indispensabil n problemele de
politica externa.
n dorina lui de a se emancipa de sub tutela lui Talleyrand, domnul de
Blacas voi s-i atrag de partea lui oamenii mai putin distini ai tarii. Mai
moderat, mai putin exclusivist dect alti emigrani rentori o data cu regele,
departe de a-i face tatlui meu vreun repro ca nu lua parte la treburile
publice, l socotea dimpotriv, devotat, nelept, cunoscnd i judecnd sntos
situaia din Frana, de zece ani de cnd se rentoarse n tara. Ar fi vrut grozav
de mult sa i-1 apropie, dar tata, nevrnd sa se amestece n nimic, i era sincer
devotat domnului de Talleyrand, aa ca primi cu rceal avansurile domnului
de Blacas. Nu trecea zi n care acest domn sa nu-i manifeste fi simpatia fata
de mine, anunndu-m ca tata va fi numit la cutare sau cutare minister. Eu
nu-mi fceam nici un fel de probleme, fiind convinsa ca n'ci o funcie nu-1 va
determina pe tata s-i vnd libertatea. Nici nu va putei nchipui ct am fost
de mirata cnd, ntr-o zi, ata veni sa ne spun ca i se propusese sa fie numit
ambasador vjena. Vzndu-ne nsa pe mama i pe mine din cale-ara de
suprate, la auzul acestei vesti, ne liniti, spunndu-ne nu va accepta dect
ambasada de la Londra. Din moment ftii-arn dat seama ca exista totui o slujba
pe care tata n-o la? A' am mtLles a va accepta orice, daca nu cumva pn
1114 nu va ajunge sa solicite chiar el vreuna. I-am spus mamei ca nu
mai era cazul sa ne amestecam, ca sa nu-1 jignim; ea fu ntru totul de acord cu
mine, cu att mai mult cu ct dorea din tot sufletul, pentru el, o ambasada
mare.
Cardinalul Consalvi ncerca s-1 determine pe tata sa nu renune la
aceasta idee. Avea un mare respect pentru talentele probitatea, sagacitatea sa,
i dorea din toat inima s-1 vad ntr-o funcie mare. Cum erau cam de
aceeai vrsta, cardinalul nu admitea ca tata sa se opreasc la funcia de
ambasador.
Capitolul VII aedinta regala.
Numirea pairilor.
Tata accepta ambasada din Torino.
Motivele care-1 determina s-o accepte.
Doamna i domnioara Stae'l.
Domnul de La Bedoyere.

 Boala lui Monsieur.

Cavalerul de Puysegur.
Meninerea doamnelor engleze.
Contesa de Nesselrode.
Printesa Wolkonski.
Fratele meu obine un grad.
Contesa de Chatenay.
Dup ce s-a publicat Declaraia de la Saint-Ouen, s-a pus problema
formulrii unei Carte. Dar fie ca ntre timp s-a rzgndit, fie ca a adoptat unele
idei venite din afara, regelui i s-a prut ca toate concesiile pe care avea de gnd
sa le fac erau prea mari.
Domnul de Talleyrand, n discursul sau ctre rege, spusese n mod
elegant ca barierele erau ajutoare de ndejde; Curtea, dimpotriv, se temea
ca ele sa nu devina obstacole. Presupunnd ca ar fi fost nelept sa nu dai prea
multa libertate unei tari care fusese inuta vreme ndelungata n cele mai
strnse haturi, era, n orice caz, o mare greeal sa numeti pentru a redacta
Carta trei oameni care-i manifestau fi sila fata de un guvern
reprezentativ: cancelarul Dambray1, domnul Ferrand2 i abatele de
Montesquiou3. S-au ludat atunci i au mrturisit mai trziu
1 Vicontele de Dambray (1760 1829), vechi avocat general n
Parlamentul din Paris. Preedintele Camerei Pairilor, dup Restauraie.
2 Contele Ferrand (1751 1825), era un vechi consilier n Parlamentul
din Paris. Rentors n Frana, n 1800, regele Ludovic al XVIH-lca 1-a numit
director general al Postelor. A ajuns pair al Franei i membru al Academici
Franceze.
3 Abatele de Montesqyimi-Fezensac (1756 1832), a fost deputatul
clerului n Slatclc Generale din 1789. n timpul Restauraiei, a ajuns ministru
de interne, pa'. J al Franei i membru al Academici. Ludovic al XVIII-lca 1-a
fcut duce. A pars' Camera Pairilor nainte de 1830.
Ca, n ochii lor, Carta nu era dect un mijloc de tranziie de a ajunge la
vechiul regim sau mai curnd la monarhia absoluta. Caci instituiile create cu
vremea, uzanele i obiceiurile care alctuiser nite obstacole de netrecut,
fuseser nruite de iureul revoluionar. Oricare le-ar fi fost inteniile, Frnt a
luat opera lor n serios i a dovedit din plin acest lucru.
Desi n-aveam nici o nclinare ctre ceremonii, am vrut sa asist totui la
edina regala n care sa fie promulgata Carta. Liberalismul meu a fost ocat la
culme cnd am vzut n ce hal fuseser atenuate angajamentele luate la SaintOuen. Carta mi se pru o mistificare. Aceasta impresie fu nsa departe de a fi
generala. Caci fiecare era ocupat sa caute n Carta articolul din care putea
trage ct mai mult profit. Cu acest prilej, m-am edificat pe deplin n privina

unora dintre compatrioii mei. Ceremonia a fost frumoasa, dar lipsita de acel
ceva serios, de acea reculegere, cu care un popor att de mare ar fi trebuit sa
primeasc acea faimoasa Carta. Toat lumea era mai ales ocupata de noile
costume, de noile figuri i de vechile uzane revenite la moda dup o lunga
desuetudine. Cnd regele i isprvi discursul bine alctuit i citit cu o voce
plina de emfaza prin cuvintele: cancelarul meu va va spune restul, pe buzele
tuturor se ivi un surs larg. Dup citirea Cartei, domnul Dambray citi lista
pairilor, ncepu cu vechii duci i pairi, apoi cu cei din noul regim. Ajungnd la
pairii senatori, citi ntre altele numele domnului conte Cornet, dar pocindu-1 i
zicndu-i Cornudet, pe un ton att de jignitor i de impertinent, nct
scandalizata, nu m-am putut abine sa nu le spun vecinilor mei:
Iat un fel ciudat de a-i face prieteni! Aceti oameni, crora li se
acorda o favoare considerabila, sunt, din pricina tonului cu care li se rostete
numele, scutii de orice recunotin!
N-au fost fcui dect ase noi pairi, printre care se afla a' domnul conte
Charles de Damas, numit ntre timp, comandantul unei companii a casei
regale., Carta odat promulgata, suveranii strini plecar. Rine de sosirea
regelui, Monsieur n calitate de locotenent &eneral al regatului trimisese n
provincii o serie de comisari cu puteri nelimitate. Ei trebuiau sa controleze
autoritile, sa cerceteze situaia inuturilor, sa potoleasc spiritele i sj
gseasc metodele cele mai propice de a le calma. Aceste comisii ar fi putut sa
fie foarte utile. Tata fu desemnat sa fac i el parte dintr-una. Din pricina unei
greeli de tipografie, pe lista afiat n Monitor, n loc sa apar numele sau,
apru numele fratelui sau vicontele de Osmond i tata se strdui atta ca sa
nu fie ters, nct colegii sai se duser la Monsieur i depuser toate diligentele
pentru ca greeala sa fie ndreptata. Modest cum era din fire, tata s-a simit
foarte prost vzndu-se totui trecut pe acea lista. Domnul de Talleyrand
ncerca s-i explice ca era bine ca numele lui sa figureze pe acea lista unde nu
se aflau dect oameni crora avea, probabil, sa li se ncredineze slujbe cu
puteri nelimitate. Domnul de Talleyrand a inut ntotdeauna mult la tata.
Cunotina lor data, de altfel, din tineree i desi apucaser pe drumuri cu totul
diferite i legturile dintre ei fuseser ntrerupte timp de douzeci i cinci de
ani, totui Talleyrand fcuse ntotdeauna caz de capacitatea i de loialitatea
tatlui meu.
Presimirile mele n ceea ce privea schimbrile survenite n dispoziia sa
sufleteasca se adeverir n curnd; caci, dup ce refuzase sa plece la Viena,
tata accepta ambasada din Torino. n ciuda spiritului sau superior i a
judecii sale sntoase, nu putuse rezista ambiiei de a ajunge ministru.
Talleyrand i spuse ca de la Torino va pleca la Londra, artndu-i ca domnul de
Chtre nu putea face fata slujbei din Anglia; dar ceea ce a cntrit de fapt cel

mai greu, a fost faptul ca Talleyrand a adugat ca Torino fiind privita ca o

ambasada a familiei regale asigura ambasadorului de acolo dreptul la
Cordonul Albastru1. Or, tata a dorit ntotdeauna aceasta decoraie, mai presus
de orice. Ca sa vedei ca dorinele din tineree lasa urme puternice chiar i n
spiritele cele mai distinse! A fi cavaler al acestui ordin, i se prea lucrul cel mai
frumos din lume. Sigur ca daca domnul de
1 Cu alte cuvinte, cavaler a! Ordinului Saint-Esprit, ordin cavaleresc
creat de Hcnric al III-lca, suprimat n 1791 i restabilit de Ludovic al XVlIl-lca.
Era prima 51 cea mai nalta dintre decoraiile din vechea monarhic. Dup 1830
a fost suprimat.
Talieyrand ar fi fost ministru, i-ar fi nmnat aceasta decoraie tac de la
prima promoie.
Trebuie sa mai povestesc nc o ntmplare care onfjrma ca impresiile din
tineree rmn ntotdeauna adnc ntiprite n suflet. Tata fusese numit
comisar francez pentru a reglementa limitele tratatului de pace. Aceasta treaba
nu era prea plcut; colegii sai, prinii Rozamowski i contele foloseau nite
formulri ncnttoare; baronul von Humboldt i sir Charles Stewart i
deghizau exigentele jn fraze ct mai dulcege. Tata iei i el cu bine din aceasta
situaie dificila, nct regele l chema de cteva ori i-i arata ct era de
satisfcut.
Cnd se puse problema ambasadei din Torino, lucrurile nu mai merser
tot att de uor. Mama era furioasa, eu dezamgit, fratele meu contrariat, n
sfrit, tata se hotr sa ne fac pe voie i sa refuze. Se duse la rege i-i spuse
ca, din moment ce refuzase ambasada din Viena, ar da dovada de
inconsecventa daca ar accepta-o pe cea din Torino. Regele i rspunse ca era
vorba de un lucru cu totul diferit, ca nelegea sa nu accepte sa se duca la
Viena, dar ca regele Sardiniei era cumnatul sau; acest argument i se pru
concludent tatei. Regele care inea s-1 trimit cu orice pre la Torino i mai
spuse ca era dispus s-i acorde orice i-ar fi dorit, ca dovada a mulumirii i
satisfaciei sale; atunci tata i ceru sa fac parte din Cabinet, adic cu alte
cuvinte i ceru ngduina de a fi primit n zilele de recepie ntr-o anumit
sala i nu n alta. Asigurat de aceste doua lucruri, dup o discuie destul de
lunga, tata se ntoarse, foarte ncntat, sa ne spun ca nu putuse rezista totui
poruncii regelui. Mult mai trziu, dup ce a acceptat ambasada din Torino,
domnul de Talleyrand i-a inut cuvntul i i-a ncredinat ambasada din
Londra i Cordonul Albastru. Ct despre mine, treceam din mirare n mirare,
fara sa izbutesc a face progrese n arta de a fi curtean.
Aceasta numire a tatei ne aduse de la tara, unde ne aihneam dup o
iarna i dup o primvar att de agitate. Pe '^arna o ntorsese boala si, cum
nu putea sa se mite, toate Pregtirile plecrii czur n sarcina mea. Toate

acele griji, la care se adauga mhnirea de a-mi prsi prietenii i obiceiurile ma

absorbir att de mult, nct n-am mai avut cnd sa ma ocup de treburile
publice, aa ca nu-mi mai aduc chiar att de bine aminte de ele. Totui, de
cteva fapte mai deosebite, tot mi aduc aminte.
Doamna de Stae'l sosi i ea la putina vreme dup rege. Fericirea de a se
revedea la Paris i era dublata de bucuria de a se lauda cu frumuseea tinerei i
fermectoarei sale fiice, n ciuda parului de o culoare un pic cam ndrznea i
a ctorva pete roii pe obraz, Albertine de Stae'l era una dintre cele mai
ncnttoare tinere pe care le-am ntlnit vreodat; figura ei avea ceva att de
angelic i de pur cum n-am mai vzut la nimeni. Mama sa era fericita i
mndra de ea. Se gndea s-o mrite, mai ales ca pretendenii i ncepur a roi
n jurul ei.
Doamna de Stae'l avea obiceiul sa spun, nc de cnd fata era o copila,
ca va ti s-o conving sa se mrite din dragoste. Sunt sigura ca a ndreptat-o
totui ctre un duce sau un pair bogat i de familie foarte mare. Avnd n
vedere ca ducele de Broglie ntrunea toate cerinele, se pare ca el a fost
preferatul. Dar nu vreau sa anticipez asupra evenimentelor, fiindc aceasta
cstorie a avut loc abia n anul urmtor.
Ura pe care i-o purta lui Bonaparte, fcuse din doamna de Stae'l o
regalista nfocata. Cu cteva zile nainte de a pleca la Torino, ne-am dus sa ne
luam rmas-bun de la ea. Un tnr, sprijinit de un fotoliu, tuna i fulgera ntrun mod att de ostil mpotriva regalitii, se arata a fi un bonapartist att de
nfocat, nct doamna de Stae'l, dup ce a ncercat n zadar sa ia n gluma
elocina lui plina de ura, s-a vzut obligata, n ciuda tolerantei sale obinuite,
s-1 roage sa nceteze. Nefericitul era La Bedoyere. Dup cteva sptmni,
convins de familia sotiei sale, a consimit sa fie numit colonel n slujba lui
Ludovic al XVIII-lea; dar cu putin nainte de sfritul anului, a pltit cu viaa
trdarea fata de Napoleon.
ntre timp, Monsieur s-a mbolnvit grav i starea sntii sale i-a
nelinitit pe toi regalitii. n sfrit, s-a fcut bine, dar vai! Nici spre fericirea
lui i nici a noastra-Convalescenta i-a petrecut-o la Saint-Cloud. Noi ne-am
dus s-l vedem pe Chtenay; a fost graios, ca de obicei, i cu chef ^e vorba. Nea artat cu o mare satisfacie, minuniile de la Saint-Cloud. Spunea, rznd,
ca nu-1 mai acuza pe Bonaparte ca lsase mobilierul sa se deterioreze,
ndelunga privaiune de acele minunii fara pereche l fcea probabil, acum, sa
le aprecieze i mai mult.
Tot la Saint-Cloud 1-am ntlnit i pe cavalerul de puysegur. l lsasem la
Londra, cu civa ani mai nainte, ca pe cel mai amabil, mai agreabil i mai
sociabil dintre oameni. Eram foarte buni prieteni. M-am bucurat grozav s-1
revd. Par, din pcate, am regsit un personaj rece, argos, nepoliticos, tcut,

n sfrit, un alt om, nct n-am mai neles nimic. M-am retras, stingherita de
graba cu care-1 ntmpinasem. Am aflat, dup cteva zile ca, n afara de
anglomania lui, care-1 fcea s-i fie sila de tot ce era francez, era dominat de
sentimentul ca mbtrnise, i pierduse toi dinii si, pn atunci, se strduise
zadarnic sa i-i nlocuiasa. Un medic mai dibaci izbuti s-i puna dintii i s-1
fac un pic mai sociabil. Dar nu-i mai recpt niciodat spiritul de odinioar;
era venic posomort i bombnea ntruna. N-a venit pe la noi, dar 1-am vzut
de cteva ori la unchiul meu Edouard Dillon.
ntr-o zi, dup ce lordul Westmeath care se ocupa de agricultura
fcuse o vizita la Saint-Germain, ne ntreba cu ce se hrneau animalele din
jurul Parisului. Fiindc punea i se pruse foarte srac. Ne-am strduit s-i
explicam cum ca n alte locuri punea era mult mai bogata, dar cavalerul de
Puysegur ne-o taie scurt:
Avei dreptate, milord, la noi nu exista puni, oribilele noastre vaci nu
mnnc dect scaiei de prin anuri; i de afel nici n-ai putea sa descoperi
punile n Frana, pentru ca Iarba nu e verde.
Cum adic nu e verde? Dar ce culoare are?
E cafenie.
Cnd e arsa de soare. ~ Nu, ntotdeauna.
Nu m-am putut abine sa nu rd i am spus:
Iat o informaie ciudata data de un francez urm-strain.
Cavalerul replica cu acreala:
Doamna, eu nu sunt francez!
Cavalerul de Puysegur a fost omul pe care 1-am vzut cel mai afectat i
mai abtut pentru c-i pierduse frumuseea de odinioar. Au fost acuzate
femeile de aceasta nefericire Dar, dup cte stiu eu, niciuna nu 1-a adus n
starea asta Devenise absolut insuportabil, i tinerii care auziser laudndu-ise calitile, spiritul i gratia cutau n zadar unele urme din aceste
presupuse nsuiri. Grosolnia sa devenise extrema; ar fi vrut sa acapareze
toate favorurile, sa fie pe placul lui Monsieur care s-i suporte toanele n
amintirea trecutului.
(Nota. Multi ani mai trziu, dincolo de epoca n care cred ca voi ncheia
aceste Memorii, n aprilie 1832, n timpul celei mai crncene epidemii de
holera, m-am dus ntr-o diminea la ducesa de Laval; ducele de Luxembourg,
fratele ei, i ducele de Duras se aflau i ei acolo. De fapt, venisem sa aflu din
gura baronului Pasquier care fusese de fata cum murise domnul Cuvier1,
victima flagelului ce decima capitala. Dduse dovada, n acea clipa suprema, de
toat mreia distinciei sale intelectuale i de o for sufleteasca rar ntlnita,
pn n ultima sa clipa. Cel care-mi istorisea aceste lucruri era profund

emoionat i izbutise sa ma impresioneze i pe mine. M-am dus apoi la ducesa,

profund emoionat i am nceput s-i povestesc i ei ce auzisem. Cei doi duci
ascultau nepstori, n sfrit, domnul de Luxembourg, aplecndu-se ctre
domnul de Duras l ntreba n oapt:
Dar cine a fost Cuvier asta, frate?
Cred ca era unul dintre grdinarii regelui! Rspunse celalalt.
1 Georges Cuvier (1769 1832), zoolog i paleontolog francez, creatorul
anatomici comparate i al paleontologici. Aplicnd principiile sale tiinifice s-a
putut determina, dup oase, speciile animalelor disprute. A fost unul dintre
mar savani ai Franei secolului trecut. t
Ilustrul Cuvier, unul dintre grdinarii regelui! Vai, vai!
Am z's 'n smea mea> probabil ca asemenea gnduri trec i mintea
cpitanilor de garda, a gentilomilor, a intimilor P elui Franei! Europa ne
invidia ca-1 aveam pe marele Cuvier, reg' a' n Curtea din Tuileries nici mcar
nu se tia ca exista!)
La putina vreme dup asta am vzut sosind la Paris un fflare numr de
englezoaice. Am mai spus ct de ciudate reau rochiile lor; dar am fost i mai
mirata sa vad ca i le Castreaz. Cei zece ani care trecuser, fara nici un fel de
legturi cu cei de pe continent, le determinaser sa se inspire din moda care se
purta n colonii. Ele aduser, n climatul nostru, manierele abandonate i
obiceiurile de la tropice, ntre altele, acele mari divane ptrate, pe care mai
curnd te culcai dect stteai i unde femeile i brbaii se ntindeau pe ele, dea valma. Doamnele de neam mare pstraser o anumit urbanitate a
moravurilor franceze. Or, cum ele nu mai avuseser de multa vreme originalul
sub ochi, creaser un tip ciudat de femeie, care ne mira peste msur. Nimic
nu e mai departe de adevr dect ideea adoptata de majoritatea scriitorilor
englezi despre femeile franceze. Ele discuta, n general, cu uurin, dar n nici
o tara inuta nu e mai demna i mai severa; chiar i nainte de Revoluie cnd
moravurile erau mai putin rigide, formele exterioare erau parca i mai
riguroase. E un lucru obinuit sa vezi la noi femei care trec drept uoare,
pstrnd n lume un ton de o decenta uimitoare. Englezoaicele, dimpotriv, i
dau n permanenta poalele peste cap. mi amintesc ca am vzut n salonul
domnului de Talleyrand unde toate femeile, dup uzana saloanelor
Ministeriale de atunci, edeau n fotoliile nirate de-a lungul Pereilor o
micu doamna Arbuthnot, tnr i frumoasa toc, care-i afia, fara jena,
preteniile la inima ducelui de, prsind cercul doamnelor i vrndu-se ntr-un
de brbai, sprijinindu-se de o consola mica, apoi foarte comod pe ea i
lsndu-i picioarele s-i picioare pe care fustele foarte scurte nu i le acopereau
'ICl mcar pn la genunchi.

n curnd, o ntreaga colonie de doamne engleze se ambiiona sa ne arate

ca comportarea tinerei doamne Arbuthnot nu-i era exclusiv rezervata.
O vedeam adesea, fara prea mare placere, pe doamna de Nesselrode. Era
destul de istea, dar i plcea grozav s-i tina brbatul sub papuc. Era
geloasa pe oricine ar fi putut avea
0 ct de mica influenta asupra lui, aa ca va nchipuii ca ma onora cu o
doza destul de mare de ura.
Prinesa Zenaida Wolkonski vadea un alt gen de gelozie specific orientala:
nu ngduia soului ei sa se uite la nici o femeie. De ndat ce-a ajuns la Paris,
1-a pus sub cheie. Cu cteva luni mai nainte, ntr-un acces de gelozie frenetica,
i-a muscat att de tare buza, nct aproape ca i-a rupt-o. Cicatricea era nc
proaspt i dauna destul de mult frumuseii sale, care era ntr-adevr demna
de invidiat. Nu stiu prin ce minune, eram singura femeie n care avea ncredere,
ngduindu-i bietului Nikita sa vina la noi. Mai trziu, ntreaga Europa a vuit
de certurile i de nebuniile acestei perechi extravagante.
Fratele meu ncepea a se simi destul de prost ca n-avea nici o slujba i
regreta enorm ca cedase la instigrile celor din jur. Mama era cu att mai
mhnita cu ct se simea vinovata ca nu-1 lsase s-i ia o slujba. aa ca se
hotr s-i ceara o audienta ducesei de Angouleme. Prinesa fu buna i drgu
cu ea, i-i vorbi despre tatl sau, lucru destul de rar, apoi despre soul sau,
ceea ce era un lucru i mai rar. Regreta ca extrema lui timiditate l fcea sa fie
stngaci i-1 mpiedica sa
1 se aprecieze meritele care erau reale i care, cu timpul, socotea ea ca
vor iei totui la iveala.
n ncheiere, i fgdui sa se ocupe de soarta fratelui meu si, ntr-adevr,
dup cteva zile, acesta primi un brevet de sef de escadron. Era un abuz, i
nc unul din acelea care au ndeprtat armata i au iritat tara. Dar acest abuz
devenise att de general printre oamenii alturi de care triam, nct ar f' fost
de-a dreptul caraghios sa se arate fara epoleii pe care n-avea nici un drept s-i
poarte.
Tata se simi att de jignit de o asemenea idee, nct nici nu voi sa aud
de ea, darmite sa se duca sa puna o vorba bun ntru fiul sau! Mama, n
schimb, nu-i fcu probleme. aa ca fratele meu fu ncntat de gradul pe care-1
obinuse, iar eu i aj ncntata s-1 vad pe el ncntat.
Sila Madamei de a vorbi despre prinii sai mi aduce minte de o
ntmplare destul de ciudata. Contesa de Chtenay,. Se _ pe vremuri adusa
deseori de mama ei, contesa de Guiche. la Madame, cnd amndou erau nc
fetie. Madame si arninti de acest lucru i o trata pe contesa cu multa
bunvoin, pn ntr-o zi, cnd o ntreba:
Spune-mi tatl dumitale a murit de tnr?

 Da, doamna.
Ai cum a murit?
Doamna de Chtenay ovi o clipa, apoi rspunse:
Vai, doamna, a pierit pe eafod n timpul Teroarei. Madame se ddu un
pas ndrt, ca i cum ar fi calcat pe ceva alunecos. Dup o clipa, o concedie pe
doamna de Chtenay. ncepnd din acea zi, nu numai ca nu-i mai arata nici un
fel de bunvoin, dar o trata cum nu se poate mai prost, evitnd s-i mai
vorbeasc ori de cte ori era obligata s-o ntlneasc. Nu ncerc s-mi explic
sentimentul care o fcea sa se comporte astfel, fiindc mi-e cu neputin. Ma
mrginesc doar sa fiu o ct mai fidela naratoare.
Capitolul. VIII Ducesa-vaduva de Orleans.
Domnul de Follemont.
Ducele de Orleans.
Mademoiselle.
Ducesa de Orleans.
Domnul de Talleyrand pleac la Congresul de la Viena.
Doamna de Talleyrand.
Prinesa de Carignan.
Cei doi prini de Carignan.
Imediat dup Restauraie, ducesa-vaduva de Orleans1
Prsi Barcelona i se stabili la Paris, i primi pe prinii mei u aceeai
bunvoin i familiaritate de odinioar. Ne duceam estul de des la ea; vrsta ei
o punea la adpost de orice Louise-Marie-Adelaide de Bourbon (1753 1821),
fiica ducelui de rcSe mritase n 1769, cu Louis-Philippc-Joscph de Orleans, pe
atunci duce jsa scandal pe care cei din jurul ei ar fi putut s-1 iste. Fiindc era
total subjugata de un anume Rozet, vechi convenional, cruia ea credea c-i
datora viaa i care o nsoise n Spania. El j exploata recunotina, n toate
felurile si, sub numele de Follemontpe care i-1 luase ntre timp devenise
stpnul ca sa nu zic brbatul ei. Mai trziu, am vzut nsa aprnd i o
doamna de Follemont o btrnic simpatica i scunda care-i era nevasta de
treizeci de ani.
Orice-ar fi fost, prinesa era complet sub tutela lui N-avea alte dorine
dect ale sale i-1 copleea cu atenii exagerate pn la ridicol. El era excesiv de
mnccios si, ia masa, ea fcea tot posibilul s-i parvin vreun cap de crap sau
vreo coada de tiuca. i turna cu mna ei cafeaua, i-o turna i pe a ei, apoi se
preocupa s-1 aeze n coliorul cel mai ferit de curent, care era locul preferat
al domnului de Follemont cum spunea ea, oblignd pe oricine s-ar fi aezat
acolo sa se scoale i s-i cedeze locul, n sfrit, nu se sfia sa uzeze de
drepturile ei de prinesa pentru a-i mpinge ateniile pn la rizibil. Istorisind,
cui sttea s-o asculte, de zece ori pe zi, cum i salvase domnul de Follemont

viaa, pe vremuri, se constata de ctre persoanele ce se aflaser pe atunci n

Frana, ca lucrurile erau departe de adevr, dar biata prinesa era convinsa de
veridicitatea lor.
Toi cei care alctuiau casa prinesei erau obligai sa se plece n fata
supremaiei domnului de Follemont brfmdu-1 nsa fara mila, cu att mai mult
cu ct cheltuind bani cu ghiotura, inea casa pe picior mare, dar nu era n stare
sa dea o masa ca lumea. Nu cred c-o fura pe doamna de Orleans. Ii administra
prost averea pentru ca habar n-avea de un asemenea lucru. A murit srac lipit.
Vduva lui a fost nevoita sa ceara o biata pensie domnului duce de Orleans,
care i-a acordat-o, dup moartea mamei sale.
Se nelege de la sine ca felul de via al doamnei prinese de Orleans nu
era menit s-i atrag oaspei. El er^ penibil chiar i pentru persoanele care o
iubeau din toat inima att pe prines, ct i casa ei. Prinii mei se numra^
printre acetia din urma. Tata continua sa se duca o ata de vreme, dar ncet,
ncet, nu mai fura primiti dect icii domnului de Follemont. Orict de mult am
fi iubit-o 3 pe prines, nu puteam totui accepta sa fim primiti f oreuna cu
amicii unui ntreinut oarecare. 1 ntre timp, i-am fost prezentata doamnei
ducese de urbon'. N-a ti sa spun de ce, dup aceasta vizita, nu m-am ^s
niciodat la ea. Lucrul e cu att mai putin explicabil ct ducesa primea zilnic i
avea o casa foarte plcut.
Cam tot pe atunci, ducele de Orleans se repezi pn la Paris ca sa se
mpace cu mama sa. Prezenta domnului de p0lleniont dusese la ruptura totala
dintre mama i copiii ei. l vizita i Pe rege, ddu porunci sa se aranjeze Palatul
Regal, de nelocuit n acea epoca, reintra n posesia bunurilor sale, dup care se
rentoarse n Sicilia, unde-i lsase familia alctuit din doamna ducesa de
Orleans, sotia sa, din Mademoiselle2 i din alti trei copii: ducele de Chartres i
prinesele Louise i Marie. Doamna ducesa de Orleans era pe atunci
nsrcinat cu viitorul duce de Nemours.
Cu zece ani mai nainte, lsasem n Anglia trei prini de Orleans: acum
nu mai rmsese dect unul. Nscut nainte ca viaa mai mult dect libera
dusa de tatl lor s-i fi stricat sngele, biatul cel mare era cel mai robust.
Domnul conte de Beaujolais, adugnd exceselor paterne, excesele propriei sale
tinereii, muri primul. Cei doi frai ai sai l ngrijir cu multa dragoste i-1
duser la Malta, doar, doar l vor putea salva. Domnul duce de Orleans era
sortit unei dureri i mai cumplite, caci fratele sau cel mai drag, la care inea
mai mult dect la propria lui persoana, ducele de Montpensier, tot att de bun,
de amabil, de graios pe ct era de distins, muri de o boala ciudata, care se
pare ca se datora unui cusur pe care-1 avea angele sau. Domnul de Montjoie,
cel mai fidel prieten al r trei prini, amicul nedesprit n toate vicisitudinile
vieii J0sc h ' Lo<t<se-Marie-Therese-Bathilde de Orleans (1750 1822), sora

lui Philippc-dc gn,. 'la ultimului print de Condc, mort la Saint-Lcu, n 1830, i
mama ducelui gtllcn mpuscat de Vinccnnes, n 1804.
<ic doa Aclcla'lle-Eugenic; -Louise de Orleans (1777 1848), cunoscuta
sub numele na Adelai'dc pe care i 1-a luat dup revoluia din 1830.
Lor aventuroase, fu ucis n lupta de la Friedland. S-a constatat ca
ghiuleaua care 1-a fcut praf fusese trimisa de bateria comandata de fratele
sau, ofier de artilerie n corpul <je armata bavarez. Asemenea ntmplri erau
la ordinea zjie; att n familiile germane i elveiene, ct i n cele franceze'
Lumea se obinuise sa vad fraii slujind n diverse otiri i ja un moment dat
trezindu-se fata n fata i trebuind sa Uipte unul cu celalalt.
Mademoiselle1 prsise Franta mpreuna cu doamna de Genlis i se
refugiase ntr-o mnstire.
Dup catastrofa morii tatlui ei, mama sa aflndu-se n nchisoare,
familia o ceru pe tnra prinesa. Ea fu luata cu de-a sila doamnei de Genlis i
ncredinat surorii bunicii sale, prinesa de Conti. Aceasta, o femeie plina de
spirit, o aprecia, o iubea, dar nu avu curajul s-o protejeze suficient pentru a
evita persecuiile pe care le avu de ndurat n timpul Emigraiei. Caci voiau s-i
smulg cu fora, sub forma unei scrisori adresate regelui, renegarea tatlui ei i
dezavuarea frailor sai. Va putei da seama dup aceasta lupta, care a durat trei
ani de zile caci a nceput nc din primii ani de tineree ai Mademoisellei ce
fel de fire avea aceasta fata, ce caliti cu totul deosebite i cta amrciune
trebuie sa fi strns n sufletul ei, n toat acea perioada! Ai-a urmat mtua
btrn n Ungaria, i o vreme a i locuit acolo. Scpat din nchisorile
Parisului, doamna ducesa de Orleans s-a stabilit la Barcelona. Dar n-a fcut
nici un demers ca s-i ia fata la ea. Dup moartea prinesei de Conti, a fost
totui obligata s-o primeasc n casa ei. Aici Mademoiselle suferi atta din
pricina domnului de Follemont, nct nu mai avu ncotro i se plnse frailor ei.
Acetia se duser imediat dup ea, la Barcelona, i i-o ddur ca doamna de
companie pe contesa
1 Nscut la Crcst de Saint-Aubin n 1746, Mademoiselle, era nepoata
doamnei de Montcsson, sotia morganatica a ducelui de Oricans, tatl lui
PhilipP0 Joseph. Cstoria secreta avusese loc n 1773. Printul era vduv
dup Louis Henricttc de Bourbon-Conti, moarta n 1759. Ducele de Chartres,
fiul su: va ncredinat doamnei de Genlis educaia copiilor sai, prini i
prinese dcopo1 (n. ed.fr.).
De Montjoie care nu avea voie s-o lase singura nici
Car o cll? A-1113 Tot n acea epoca, ncepur tratativele pentru
cstoria lui de Orleans cu prinesa Amelie a Neapolelui. La pUt, aceasta
prines fusese sortita ducelui de Berry.

'n scoria era ct pe ce sa se ncheie la Viena, n timpul ederii Io a

reginei Neapolelui i a fiicei sale. Dar ducele de Berry aC oe atunci ndrgostit
de una dintre domnioarele de K ntboissier i ngdui cteva glume nelalocul
lor pe ama fizicului tinerei prinese. Aceste glume ajunser la echile reginei,
care-i scrise o scrisoare plina de demnitate i totodat plina de noblee
sufleteasca prin care-1 anuna c-i etragea cuvntul i ca-1 dezlega de
angajamentul pe care i-1 luase de a se nsura cu fata ei. Regina i-a trimis i
mamei o copie dup scrisoare, pe care am citit-o de cteva ori, Nu am nici un
amnunt n legtur cu ceea ce s-a petrecut n Sicilia dup nsurtoarea
ducelui de Orleans. Aiu doar ca mama a asistat la aceasta cstorie i ca
domnul de Follemont a fcut tot ce-a putut ca s-o determine pe amanta lui sa
se certe cu toat familia, ca a reuit i ca dup asta ea s-a ntors cu iubitul ei la
Barcelona.
Apoi au urmat o serie de certuri ntre englezii de la Curte. Sicilienii le
inur parte. Regina fu nemulumit de ginerele ei. El trebui sa prseasc
Palatul i sa se retrag Ia tara mpreuna cu familia sa. Dar imediat dup asta,
englezii bnuir ca regina ducea tratative cu Napoleon pentru a-i extermina de
pe insula i a rennoi acele sngeroase vecernii siciliene. Nu stiu cta ncredere
trebuie acordata unei asemenea acuzaii, dar ea a servit ca pretext pentru a o
expulza pe regina din Sicilia. Regina i-a fcut planul sa se, ca 'a Viena, prin
Constantinopole, dar a murit pe drum, mte de a ajunge acolo. Vestea a sosit
chiar n clipa n care UCele de Orleans i instala familia n Palatul Regal.
Rej Doamna ducesa de Orleans, vrnd sa pstreze amintirea 'ne/r
noastre din copilrie, ma primi cu atta bunvoina eirmoi afeciunea pe care io purtam i care, dup aceea, a crescut zi de zi, cnd am vzut c-i pstrase
nentinate toate virtuile i toate gratiile.
Doamna ducesa de Orleans nu era frumoasa; ba as putea spune ca era
mai curnd urta, caci era nalta, slaba, cu fata rosie, cu ochii mici i cu dinii
nclecai. Avea nsa un gt lung, un cap bine proporional i un aer foarte
distins, i sttea foarte bine cu diadema, era plina de gratie i de demnitate; i
apoi, din ochii ei mici, emana o privire att de blnda i de nobila, att de
deosebita, de nuanata, de buna, de ncurajatoare i de plina de recunotin,
nct orice sacrificiu as fi fcut pentru ea, mi se prea pltit cu vrf i ndesat.
Sunt convinsa i acum ca o mare parte din fascinaia pe care o emana, pn i
asupra persoanelor celor mai ostile, se datora acestei priviri A fost bine primita
de Curtea de la Tuileries, dar nu i ducele de Orleans. Mademoiselle, sora
ducelui, a fost primita cu rceal de gheata. Totui, nimeni n-avea ce-i reprosadoamna ducesa de Angouleme nu-i putea ascunde nsa sila pe care o simea
att pentru frate, ct i pentru sora.

Am auzit povestindu-i-se unchiului meu, Edouard Dillon, care se afla la

Hartwell, cum decursese prima vizita pe care ducele de Orleans i-o fcuse
Madamei. Dup discuii ndelungate, Madame a acceptat, n sfrit, s-1
primeasc. Ducele a venit ntr-o duminica dimineaa, dup ce-a ieit de la
slujba. Madame a dat nas n nas cu el, n timp ce trecea prin vestibul. Cnd 1-a
vzut, s-a fcut alba ca ceara, picioarele i s-au muiat, cuvintele i-au murit pe
buze. El s-a repezit spre ea s-o susin, dar ea 1-a respins cu brutalitate. Se
simea att de rau, nct a trebuit sa se aeze pe un scaun. Cei din jur se
nghesuir n jurul ei, apoi o conduser n apartamentul sau.
Ducele de Orleans, profund jignit, suprat, ncurcat, ramase singur cu
unchiul meu. Cum nu avea nimic de ascuns, i vorbi plin de amrciune de
scena cu pricina i-i mrturisi dorina de a pleca ct mai repede. Edouard i
arata inconvenientul unui asemenea scandal i se oferi sa se duca l rege i s-i
spun ce era de spus. Regele, care se afla mpreufl3 cu nepoata sa, i spuse
printului ca probabil Madame s simise ntr-adevr rau, ca acum era ceva mai
bine, dar ca nutea veni la masa. Dup cteva minute, l primi pe ducele V3
Orleans n cabinetul sau. Nu stiu ce s-a petrecut ntre ei.
A dame vem totuai la masa, fu destul de bine dispusa i chiar uj cu
ducele de Orleans despre palpitaiile, pe care.
Nurile, le avea uneori. Printul fu pe deplin satisfcut, dar C ediat
dup-masa se urca n trsur i pleca. Astfel de scene a urme care nu se uita
nici dintr-o parte, nici dintr-alt. Sila rtisa a Madamei pentru ducele de Orleans
sczu cu timpul, ' ea nu i-o mai putu nvinge, nici ascunde pe cea pe care-o
'mtea fata de Mademoiselle. In schimb, se stabili o prietenie incera i reciproca
ntre ea i ducesa de Orleans, creia Madame i spunea, n mod obinuit,
adevrata mea verioara1.
Cel mai amuzant era nsa salonul domnului de Talleyrand. Desi nu se
deschidea dect dup miezul nopii, era ntotdeauna tixit de strini, ca i cum
ntreaga Europa i-ar fi dat ntlnire acolo, n ciuda etichetei, puteai
ntotdeauna petrece cteva momente amuzante sau mcar interesante de privit.
Doamna de Talleyrand, aezat n fundul celor doua rnduri de fotolii,
fcea, calma, onorurile casei. Rmiele unei frumusei odinioar uluitoare
confereau suficientei sale o oarecare demnitate.
Nu ma pot abine sa nu istorisesc o ntmplare destul de decoltata, dar
care o zugrvete exact pe curtezana devenita, cu timpul, o att de mare
doamna.
Unchiul meu, Edouard Dillon, avusese pe vremuri mari succese la femei.
Doamna de Talleyrand, pe atunci doamna Grant, pusese ochii pe el. Dar
unchiul, ocupat cu alte persoane, nu-i ddea nici cea mai mica atenie.
Ruptura unei legturi la care inea l determina sa plece din Paris i sa

ntreprind o cltorie n Levant. Pe atunci, o asemenea cltorie era un evarat

eveniment, i chiar numai intenia de a pleca ntr- colo strnea curiozitate.
Doamna Grant i spori avansurile.
Sfrit, n ajunul plecrii sale, Edouard consimi sa vina sa nanance la
ea, dup ce va iei de la Opera.
'ParSt au 'ntradcvar vcrisoarc primare prin mamele lor care erau fetele
Cs Maria-Tereza a Austriei.
Intra ntr-un apartament ncnttor, unde gsi o masa pusa pentru doua
persoane, cu toate dichisurile. Doamna Gram avea cel mai frumos par din
lume. Edouard i-1 admira. Ea asigura ca nu vzuse nc nimic. Trecu alturi,
n cabinetul de toaleta, i se ntoarse cu pletele desfcute, care o nvluiau din
cap pn n picioare ntocmai ca o mantie de mtase. Numai ca sub acea
mantie nu se mai afla nimic altceva dect Eva Eva de pe vremea cnd nu se
inventase nici mcar frunza de* vita. Supeul se isprvi n acest costum primitiv.
Edouard pleca a doua zi n Egipt. Asta se petrecea n 1787. n 1814, acelai
Edouard, revenind din emigraie, se afla n trsur cu mine; rie duceam la
prinesa de Talleyrand unde urma s-1 prezint.
Exista un contrast att de plcut, mi spuse el, ntre aceasta vizita i
cea pe care am fcut-o odinioar doamnei de Talleyrand nct nu pot rezista sa
nu-i povestesc singura i ultima mea ntlnire cu ea!
Ai-mi istorisi ceea ce v-am spus mai nainte. Eram amndoi amuzai i
curioi sa vedem cum va reaciona doamna n fata lui. l primi ct se poate de
simplu. Dar, dup cteva minute, ncepu a-mi examina coafura, a-mi lauda
parul, a-i socoti lungimea, apoi ntorcndu-se brusc ctre unchiul meu, spuse:
Domnule Dillon, nu-i aa ca i dumitale i plac pletele frumoase?
Noroc ca privirile nu ni s-au ntlnit, caci ne-ar fi fost cu neputin sa nu
izbucnim n rs.
Din pcate, doamna de Talleyrand nu-i pastra naivitile numai pentru
ea, ci i le mprtea i brbatului ei. Nu uita niciodat s-i aduc aminte ca
cutare persoana (de pilda, un alt unchi al meu, Arthur Dillon) fusese unul
dintre camarazii sai de seminar. Domnul de Talleyrand rspundea cu un cairo
imperturbabil la toate prostiile ei, desi sunt convinsa ca se mira adesea cum de
se putuse nsura cu o astfel de femeieMa aflam la domnul de Talleyrand n ziua
cnd aces urma sa plece la Viena, mpreuna cu nepoata sa, co flte Edmond de
Perigord. Ca sa nu afle sotia lui, i ntlnire cu nepoat-sa ntr-o casa din
mprejurimile ddu. Isu l Rjn indiscret i spuse doamnei de Talleyrand cu cine
plecase hrbatul ei la Viena. Presimirile n-o nelaser; din ziua aceea u_l mai
vzu pe domnul de Talleyrand, iar n curnd fu izgonita i din casa.

Domnul de Blacas i redubla ateniile fata de tatl meu, Hup plecarea

lui Talleyrand, desi acestuia nu-i convenea ctui de putin sa se vre n cabala
care ncepuse a se ese sub ochii lui.
O vedeam adesea, de un numr considerabil de ani, pe nrintesa de
Carignan1, nepoata regelui de Saxa. Se mritase la nceputul Revoluiei, cu
printul de Carignan2, pe atunci ndeparat de Coroana, dar print de snge
recunoscut. Ea adoptase ideile revoluionare i-1 trse i pe brbatul ei dup
ea mai ales ca acesta era cam srac cu duhul. Rmsese vduv i ruinata, cu
doi copii, i fcuse rnd pe rnd reclamaii n antecamerele Directoratului, ale
Consulatului i ale Imperiului.
mpratului i conveni s-o primeasc; ea i relua titlul de prinesa i
mpari bunurile nevndute ale familiei de Carignan ntre fiul ei i fiul contelui
de Villefranche3, unchiul rposatului print de Carignan, fiu pe care acesta l
avusese dintr-o cstorie contractata n Frana, cu o domnioar Magon, fiica
unui armator din Saint-Malo.
Vduva de Carignan, saxona, se recstorise la rndu-i, n taina, cu
domnul de Montleard, cu care avea mai multi copii pe care-i ascundea, cu
aceeai grija ca i sarcinile sale. O inea sus i tare ca n-avea dect doi copii cu
fostul print de Carignan. Cel mare era, n 1812, o fata4 frumoasa de '
Charlotte-Albertine de Saxe-Courlande, fiica lui Charlcs-Christian-Joscph, pnnt
de Saxc i de Courlande (l 779 1861).
Charles-Emmanuel-Ferdinancl (1770 1800).
Des 3 Eugene-Marie-Louis de Carignan (Villefranche) (1753 1785); fiul
sau, dom^ CrC Vrba aici> cra JosePh> cavalcr dc Savoia (1783 1825)
nsurat cu Print j c'e La Vouguyon. Din aceasta cstorie s-a nscut un fiu,
recunoscut ca c Savoia-Carignan, n 1834, i o fiica mritat cu contele de
Syracusc. Chari oanilla de Boignc se neal: copilul cel marc nu este o fata, ci
un biat: Moarc; ' (1789 ~ 1849) ' Cu cl nccPc dc faP (> dinastia dc SavoiaCarignan. Vict0r p Prto, n Spania, n iulie 1849, dup ce a abdicat n favoarea
fiului sau
Amarnici al II-lea, la 23 aprilie 1848.
Cincisprezece ani1, foarte simpla, foarte naturala, foarte buna i cuminte.
Biatul, a crui copilrie fusese neglijata pn la prsire, dup ce btuse
mahalalele Parisului mpreuna cu toate pulamalele, fusese internat, de cteva
luni, ntr-un pension din Geneva, de unde regele Sardiniei l ceruse ca s-1
instaleze la Torino. Cu timpul deveni un personaj important Regele neavnd
dect fete i fratele sau neavnd copii, printul de Carignan se trezi motenitorul
prezumtiv al Coroanei.

Ducelui de Modena, fratele reginei Sardiniei, nsurat cu fata ei mai mare,

i se pru cam ciudat sa vad schimbndu-se asa, deodata, ordinea succesiunii.
Austria i sprijini preteniile; opiniile revoluionare ale prinilor i conduita
doamnei de Carignan se dovedir a-i fi potrivnice tnrului Carignan; numai ca
tnrul se trgea din casa de Savoia, i asta era cel mai puternic argument n
ochii regelui. A-1 recunoate i a-1 proclama motenitorul tronului era una
dintre afacerile cele mai importante dintre toate misiunile ncredinate tatei:
Franta avea cel mai mare interes ca Austria sa nu ajute Piemontul i nici
statele pe care le guverna ea n Italia.
Prinesa de Carignan dorea sa obin permisiunea de a se duce la Torino,
mpreuna cu fiica ei. Consimir s-o primeasc i chiar s-o adposteasc pe
tnra prinesa, dar toate porile fura nchise mamei. De ndat ce prinesa afla
de numirea tatei ca ambasador la Torino, ea nu mai pleca de la noi, avnd n
fiece ora cte un nou motiv de adus la cunotina pentru a-1 determina pe noul
ambasador sa medieze n favoarea ei. Ambasadorul era ct se poate de dispus
sa se ocupe foarte serios de situaia fiului, dar nicidecum i de a mamei, a carei
prezenta la Torino ar fi constituit o continua ncurctura pentru fiul ei i mai
ales pentru Frana, care se declarase de partea lui.
Celalalt Carignan (Villefranche) se nsurase cu domnioara de La
Vauguyon, i aceasta familie ncepu a se agita i ea pentru a fi recunoscuta de
Curtea din Torino. Fceau caz de
1 Elisabeth-Frantoise, mritat cu arhiducele Remier de Austria, n
1820.
2 Marie-Terese-Josephine de Austria, sotia lui Victor-Emmanuel I, rege
ntrc 1802 i 1821.
Act al rposatului rege care, pe patul de moarte, U uiioscuse cstoria
nepotrivita a contelui de Villefranche.
Tata era mult prea ocupat ca sa aib vreme sa asculte este minuioase
explicaii. aa ca trebuia sa ma sacrific n f cui lui, presimind astfel plictiseala
i neplcerile ce ma ateptau la Torino.
Am plecat la nceputul lunii octombrie.
PARTEA A CINCEA Capitolul I aederea n Piemont.
Trecerea prin Lyon.
Marion.
Sosirea la Torino.
Dispoziiile regelui.
Crmuirea sa.
Cabinetul de ornitologie.
Contele de Roburent.
Biglietto regio.

 Societatea.
Lojile.
Opera.
Moravurile.
Marchizul del Borgo.
Am socotit ntotdeauna ca, pentru a-i pastra demnitatea, ar trebui sa te
ndrepi ctre o afeciune principala i perseverenta, fiindc devotamentul este
singurul lucru de seama din viaa unei femei. Nefiind, de fapt, nici sotie, nici
mama, m-am druit n ntregime dragostei filiale. Cu toat sila fata de slujba
tatlui meu, pe care acesta i-o reluase, nu-mi amintesc sa fi ezitat nici mcar
o secunda sa nu plec cu el, acolo unde fusese trimis, n pofida situaiei mele
independente. Aceasta amintire chiar dup ce-au trecut douzeci de ani mie foarte draga.
Plecnd, ne-am oprit trei zile la Lyon. mi aduc aminte de un lucru care
m-a impresionat, n timpul acelei scurte ederi acolo. Camerista mea, care era
lyoneza, m-a rugat s-i dau cteva ceasuri libere ca sa fac o vizita unui prieten
btrn al tatlui ei. A doua zi, n timp ce ma mbrcam, cineva o striga.
Chemase civa negustori de stofe, pentru mine, aa ca ntreba daca era vorba
de ei. I se rspunse ca nu, ca era vorba de o taranca fara un brat.
O, striga ea, nu cumva o fi Marion? E o poveste fruj moaa n legtur
cu braul ei, doamna. Mama ne-a obligat sa i-1 srutam cu respect!
Cum aceste fraze mi-au aat curiozitatea, am rugat-o -rni spun
despre ce era vorba.
Doamna tie, ncepu ea, ca tata a fost librar i ca vindea fnai ales cri
bisericeti, fapt care-1 obliga sa fie n relaii cu
] eziastii. Dintre ei, cel care venea cel mai des pe la noi era domnul
Roussel, preot n Veriat. Tata l vizita i el, aa ca erau foarte buni prieteni, n
timpul Teroarei, amndoi au fost arestai aruncai n nchisoare. Marion, sluga
domnului Roussel, care-i iubea mult stpnul, i prsi soul i veni sa se
stabileasc la Lyon ca sa fie ct mai aproape de el. Mama o primi la noi, caci
eram la fel de nelinitii i de nefericii ca i biata Marion, fiindc pe lng
nenorocirea care ne copleise, n-aveam nici ce mnca, pinea lipsind cu
desvrire. Totui, Marion izbutea sa fac rost mai n fiece zi de cte un
coule cu provizii pe care i-1 trimitea stpnului ei. ntr-o diminea, dup ce
fu alungata cu brutalitate de ctre paznicii nchisorii, tot insistnd sa intre,
unul dintre ei, enervat de perseverenta femeii, spuse ca probabil ascundea ceva
mpotriva Republicii, n coul acela, aa ca se repezi sa i-1 smulg din mna.
Dar Marion, speriata de gndul ca stpnul ei va rmne flmnd, nu vru s-i
dea coul. Atunci unul din acei ostai, probabil cel mai crud dintre toi, striga:
Ei bine, lasa ca vedem noi imediat ce ai n cos!

Ai cu o lovitura de sabie i taie braul cu care inea coul. Vznd isprava

camaradului lor, toi ceilali izbucnir n hohote de rs. Srmana Marion,
lsndu-i bucata de brat, pe caldarm, i lega ciotul sngernd, cu sortul, i
se ntoarse acas. Mama i ddu primele ajutoare, apoi chema imediat un
medic s-o ngrijeasc. Femeia ddu dovada de un curaj uluitor, i de ndat ce se
simi mai bine fcu rost de un alt coule umplu cu noi provizii. ~ Ce, faci,
Marion?
~ Pai ce sa fac, pregtesc masa stpnului. ~ Cred ca n-ai de gnd sa te
duci din nou, acolo? Ei, ca doar nu-i chiar att de departe
Nici nu iei bine pe usa i se ntoarse ndrt.
Pe
Hei, Marion, degeaba, nc nu poi sa te tii picioare, i spuse mama,
ntinzndu-i un scaun.
Ba da, doamna, pot merge, slava Domnului! Dar as vrea s-mi mai
lungii bandajul asta ca sa nu observe stpnul c-mi lipsete mna!
Micat pn la lacrimi, mama o bandaja pe Marion cum putu mai bine,
i-i prinse braul ntr-o earf. Cnd i vzu stpnul, i spuse ca avea un
panariiu la mna. Bietul abate nu afla dect trziu, dup ce iei din
nchisoare, ca Marion i pierduse braul, din pricina lui.
Cred ca va dai seama ca am simit imediat dorina s-o vad i eu pe acea
viteaza Marion. Am intrat n odaia unde se afla, ncrcat cu oua proaspete, cu
brnza i cu smntna pe care le adusese dragei sale fetie, cum i spunea ea
cameristei mele.
Era o taranca btrn, nalta, slaba, zbrcita, arsa de soare, dar nc
dreapta i puternica. Am ntrebat-o despre cele aflate de la camerista mea,
exprimndu-mi admiraia. Contrariata de aceasta admiraie, ncerca ntruna sa
se scuze ca fusese nevoita s-1 nsele pe domnul preot.
Ei, adug ea, daca ati ti ct e de milos bietul de el! Tot timpul i face
inima rea pentru alii! Pn la urma tii ce mi-a spus? Ca mi-ar fi interzis sa
mai vin daca ar fi aflat adevrul! aa ca am fcut foarte bine ca 1-am nelat!
ncheie ea, izbucnind n rs.
Louise, camerista mea, spuse:
Ei, doamna, daca ati vedea cum i tine Marion casa preotului i ce
mncare i face Ca, de pilda, supa aia pe care am mncat-o ieri
Marion surse flatata, dar ridicndu-i brbia spuse:
Ei, drace, nu e chiar asa! Nu mai sunt att de dibace ca pe vremuri,
dar bietul meu stpn e bun ca pinea lui Dumnezeu, caci nu zice niciodat
nimic.

Am regretat ca n-am apucat s-1 vad i pe domnul Roussel. Acel om

milos, care inspira un asemenea devotament, trebuia sa fie interesant de
cunoscut.
Am ajuns la Torino, n momentul n care societatea era mplet
dezorganizata. Regele1 nu venise de la Cagliari dect
bsedat de un singur gnd la care inea cu ncpnarea unui onil
btrn: voia sa restabileasc totul ca n Novant-ott. Acesta era felul sau de a
exprima, n patois-usau iernontez, anul 1798, an n care fusese expulzat din
Statele sale, de ctre armatele franceze. De aici, rezultar nite consecine de-a
dreptul rizibile: de pilda, vechii sai paji i luar serviciul alturi de cei abia
numii, aa ca unii aveau cincisprezece ani, alii, patruzeci. Totul era conform
cu vechea epoca: ofierii, care ntre timp cptaser grade superioare, nu mai
puteau rmne n armata, dect daca acceptau sa redevin cadei. La fel se
petreceau lucrurile n magistratura, n administraie etc. Era o ncurctur de
nu mai tiai pe ce lume te afli. Singura excepie de la legea Novant-ott-ului i
aici regele se artase foarte receptiv era perceperea impozitelor care se
triplaser dup ocupaia francezilor, dar majestatea sa sarda se mpac foarte
bine cu aceasta schimbare. Regele i adusese toi curtenii care-1 urmaser la
Cagliari, n timpul emigraiei. Niciunul nu era n stare s-i ndeplineasc
slujba nici mcar o singura zi. Pe de alta parte, Napoleon culesese -dupa
obiceiul sau toat crema Piemontului, toi oamenii cei mai capabili i mai
distini, pe care-i folosise la Curtea lui, aa ca cei rmai erau incapabili s-i
slujeasc regele, ncurctura era mare. Pn la urma s-au dus s-1 caute pe
contele de Valese care nu voise sa se vre n nici un fel de afaceri i care,
avnd din ce trai, se nchisese n castelul sau din Vale d'Aosta. Desi avea o
mulime de idei preconcepute, m comparaie cu cei sosii din Sardinia, era cel
mai luminat i mai descuiat om. Ba, pe deasupra, trebuia s-i mai i menajeze,
i cred ca nu de puine ori a fost obligat sa roeasc din pricina ignorantei lor.
n dorina sa de a reveni la acel ^ovant-ott, regele voia sa distrug tot ceea ce
creaser rncezii, ntre altele cteva colecii tiinifice deosebit de Preioase.
ntr-o zi, civa curteni l rugar sa crute colecia de
E vorba dc Yictor-Emmanuel I (1759 1824), care a domnit ntre 1802
i cnd a abdicat n favoarea fratelui sau Carol-Felix.
Ornitologie, pe care o vizitase n ajun i de care pruse ncntat; regele se
mnie cumplit i spuse ca toate acele inovaii erau opera lui Satan. Niciunul
din acele cabinete nu existau n Novant-ott, i lucrurile mergeau mult mai bine
De altfel, nici nu simea nevoia sa fie mai detept dect naintaii lui. Verva sa
odat epuizata, adauga ca nu va admite dect o singura excepie: sa crute
psrile, i plceau, i porunci ca supuii sai sa aib mare grija de ele. Partea
sarda din Consiliu fu de acord cu regele. Domnul de Valese i domnul de

Balbe1 tcur lsnd ochii n jos. Distrugerea cabinetului de ornitologie i

pstrarea celui de psri fu votata n majoritate. Aceste tmpenii, din care n-o
amintesc dect pe asta, dar care se repetau zilnic, fcur guvernul de rs, iar
cnd am sosit noi la Torino, era complet desconsiderat. Mai trziu, bonomia
regelui i-a conferit un soi de popularitate, i nevoia 1-a silit, la rndul ei, sa mai
tempereze dispoziiile absurde cu care fusese obinuit la Cagliari. Trebui sa
apeleze la persoane al cror merit era cunoscut i apreciat de toat tara, chiar
daca nu petrecuser un sfert de veac de inactivitate. Domnului de Valese i fu
destul de greu sa se acomodeze cu nite oameni cu care nu se mpcase
niciodat. Poate ca se i temea ca, daca ar fi trecut peste sila pe care i-o
inspirau colegii sai, nu va mai descoperi printre cei care-1 slujiser pe
Napoleon capaciti care s-i fie superioare. Dar cum era un om de onoare i
voia binele tarii, l implora pe rege sa ncredineze slujbele importante
persoanelor n stare sa le fac fata si, n fiece zi, aducea cte o ameliorare
extravagantelor regale. Absenta reginei2, rmas n Sardinia, l fcea pe rege
mult mai accesibil sfaturilor nelepte. Totui, regina i trimisese un emisar la
Curte, pe un oarecare conte de Roburent, mare scutier i favorit, care se
bucura de destula greutate, caci el era reprezentantul emigraiei i al vechiului
1 Nscut n 1762, mort n 1837; ministru de interne i preedintele
Acadcrmcl de atiinte din Torino.
E vorba de Maria-Tereza-Jasefina de Austria, nscut n 1773, l'ica
Ferdmand de Austria, fratele mpratului losif al 11-lca i a Beatricci d'Estc,
boga motenitoare a Modcnei. Maria-Tcrcza a fost bunica dinspre mama, a
contesei Chambord.
Im, cu exagerarea de rigoare a unui om mrginit i profund jLrant. mi
aduc aminte ca, ntr-o zi, afindu-m la tatl eu vem vor^a despre botezul
mateloilor care trec pentru inia oara Ecuatorul. Tata mrturisi ca-1 primise i
el.
Nornnul de Roburent spuse surznd cu gratie:
Excelenta voastr a trecut Ecuatorul? Asta nseamn ati fost
ambasador la Constantinopole!
Pe atunci, n Piemont, justiia se folosea n egala msur, de trei coduri:
vechiul cod civil, codul militar i codul lui Napoleon. Celui care-i era favorabil
prii protejate de crmuire, i se mai adaug i un Biglietto regio; daca aceasta
precauie era insuficienta, un al doilea Biglietto regio casa judecata si, fara a-1
mai trimite pe inculpat n fata altei Curi, decidea exact contrariul hotrrii
care se dduse. Dar trebuie sa adaug ca acest lucru nu li se ntmpla dect
oamenilor care erau la mare cinste. De altfel, a existat o ntmplare care a fcut
mare zarva n timpul ederii noastre la Torino. Doi nobili piemon-tezi, din
provincie, avur un proces ce se judecase la Casai. Cel care pierduse sosi la

Torino, se prezenta domnului de Roburent i-i arata ca judecata fusese

nedreapta, avnd n vedere ca era var cu el. Domnul de Roburent i ddu
seama de toat puterea acestui argument i obinu imediat un Biglietto regio, n
favoarea varului sau. Peste trei zile, sosi i cealalt parte, aducnd cu sine un
act ce dovedea ca i el era var cu domnul de Roburent i nc mult mai
apropiat. Acesta, dup ce examina actul cu toat atenia, fu de acord ca
svrise o nedreptate, cobor la rege i-i ceru un al doilea Biglietto regio care
ntrea prima hotrre a Tribunalului. Toate astea se petrecur pe fata, fara
nici un mister; cnd te aflai ntr-o situaie oficiala, ca a noastr, n-aveai altceva
de fcut dect sa rzi.
Intoleranta mergea att de departe, nct ambasada rantei deveni un loc
de reprobare. Nu-i puteau ierta regelui stru ca dduse acea Carta, iar tatlui
meu ca-1 aproba i ca jj clarna, sus i tare, ca aceasta msura plina de
nelepciune ise indispensabila poporului francez. Aceste doctrine cu totul
contrare spiritului guvernului sard care neputndu-1 mpiedica pe
ambasador sa le rspndeasc -dadea de neles piemontezilor ca era mai bine
sa se fac ca nu le aud. Purii erau prea putin dispui sa calce pe ambasada.
Cei care, slujind n Frana, aveau unele idei mai liberale, se temeau sa nu se
compromit, aa ca nu prea primeam dect vizite de ceremonie. De altfel, naveam mare lucru de regretat.
Societatea din Torino, ca de altfel cea din toate oraele Italiei, oferea prea
puine mediocriti cinstite din care este alctuit majoritatea societii, n alte
locuri. Civa savani i oameni de o nalta distincie, mai numeroi poate dect
n alte parti, duceau o via retrasa, dedicata studiului i lucrurilor serioase.
Daca puteai ptrunde n acel mediu sau daca puteai convinge vreun astfel de
om sa vina la tine, era un adevrat succes, avnd n vedere dificultatea unei
asemenea ntreprinderi, n schimb, cei care ne calcau pragul ca sa nfulece i
sa danseze erau de o prostie i de o ignoranta nemaintlnite. Se spunea ca n
sudul Italiei oamenii ar fi istei, n privina inteligentei, Piemontul inea de
partea din nord, iar n privina educaiei, de partea din sud. ntr-un cuvnt,
tara era prost mprit. Climatul, mult mai rece dect iarna, n Frana, era
mult mai furtunos i mai nbuitor dect n restul Italiei, vara. Artele
frumoase nc nu trecuser Apeninii, ca sa ajung pn la Torino. De altfel,
cred ca s-ar fi speriat de groaznicul jargon ce se vorbea acolo. ai i-ar fi dat
imediat seama ca nu-s n patria lor. n tot timpul ederii mele la Torino, am
auzit cu regularitate, n fiecare zi, discutndu-se n cabinetul unde tatl meu
primea oaspei despre o problema pe care vreau sa v-o prezint sub toate
aspectele. Printul Borghese1, guvernatorul Piemontului sub Napoleon, montase
un candelabru n sala cea mare a teatrului. Era trebuie s-o spun o inovaie.
Printul se oferi s-1 druiasc, s-1 dea jos pe cheltuiala lui, s-1 vnd i

ofere banii oraului; se oferi sa accepte orice i-ar fi regele etc. Cnd am prsit
oraul, dup zece luni, nc nu ' Camilio Borghese (1775 1832), soul Paulinei
Bonaparte, sora Napoleon. Guvernator al Piemontului ntre 1807 i V814. '
hotrser ce puteau face cu candelabrul; ateptau sosirea i ca sa hotrasc
ea.
Distribuirea lojilor la teatru aduse, pentru o vreme, o recare preocupare
la Curte. Eram att de putin pregtit entru astfel de uzane, nct nu va spun
cu cta mirare am flat ca, n ajunul Carnavalului, regele se dusese la teatru,.
Mpreuna cu duhovnicul sau, ca sa hotrasc cui sa acorde 1oiileOamenii cu
greutate erau, firete, cei mai bine tratai. Totui, la prerea buna pe care-o
aveau toi despre ei, trebuia adugat i calitatea de mare senior pentru a avea
zilnic o loja jnca dintre primele. Nobilimea de mijloc era admisa n lojile din
rndul al doilea, iar mica nobilime i disputa restul lojilor cu cei din Finane.
Totui, pentru a avea o treime sau un sfert dintr-o loja, n rndul al treilea, i
trebuiau unele aliane aristocratice. n vreme ce regele alctuia lista, numai
bunul Dumnezeu tie cte intrigi se eseau i n cte scandaluri era vrt bietul
duhovnic! Ai asta, n fiece seara, timp de ase sptmni! aa se explica furia i
ciuda unor persoane care triau, de douzeci de ani, pe picior de egalitate cu
marea nobilime i care se vedeau dintr-o data aruncate ntr-o clasa exclusa de
la distraciile Curii. Mi s-a prut de asemenea ciudat faptul ca o fata de neam
nobil, mritat cu un om de rnd (cei din Torino mai foloseau nc astfel de
cuvinte care la ei czuser n desuetudine), fusese mult mai bine tratata dect
nevasta nu stiu crui nobil care era o femeie de rnd. Presupun ca legea era
fcut n interesul fetelor de neam care, n Piemont, n-aveau nici un fel de
avere. Cred acest lucru, cu att mai mult, cu ct am auzit spunndu-se, de
pilda, despre o fata de mritat, ca aducea ca zestre, printre altele, i o jumtate
de loja la teatru!
Cnd lista revzuta, comentata, corectata fu n sfrit 'icheiata, se
expedie fiecrei persoane cte o frumoasa scrisoare
iiciala, semnata de rege i sigilata cu pecetea lui, n care i se uceau la
cunotin ca cutare loja, n ntregime sau numai n P^rte, i fusese rezervata i
ca putea trimite dup cheie. Numai Pentru a obine acea cheie, trebuia sa
plteasc o suma att Piprata cum nu plteai la nici un teatru din Europa, n '
erai obligat s-i mobilezi loja, s-o mbraci n plusuri i-n catifele, s-i pui
draperii i scaune, caci dup ce tj nmna cheia, te trezeai ntr-o chichinea
goala, cu peret-afumati. Era i asta o afacere stranic pentru tapierul regeiu'|
Aceste cheltuieli odat fcute, trebuia sa mai plteti, la Usa o suma mai
modesta, e adevrat, ca sa poi fi lsat sa patrunz' n teatru, n ciuda, sau poate
tocmai din cauza acestor forma litati, deschiderea Operei a constituit unul
dintre cele ma: importante evenimente. Mulimea ncepuse sa se agite nc de

diminea, iar seara se strnsese att de multa lume la usa nct, cu toate
prerogativele noastre de ambasadori, i eu i mama n-am crezut ca vom mai
apuca sa ne vedem, ntrege nuntru.
Sala era foarte frumoasa, candelabrul, care rmsese provizoriu acolo,
lumina destul de bine sala, dar adepii vechiului regim bombnir ca lumina lui
ntuneca strlucirea Coroanei, adic loja regelui, care era un fel de mic salon,
aflat n fundul salii, mai sus dect restul lojilor i lat de vreo cinci picioare,
doldora de mtsuri i de catifele, sclipind de aurarii i luminat de zeci de
lumnri, nainte de acel faimos candelabru, sala nu era luminata dect de loja
regala. Loja ambasadorului Franei se afla vizavi de loja printului de Carignan
i era cea mai buna dintre toate. Au ncercat ei sa ne-o ia, dar cu tata nu le-a
mers, fiindc era omul care tia sa se impun. Spectacolul era ca pretutindeni
n Italia: doi cntrei, buni, nconjurai de civa acolii detestabili, cum nu
mai vzusem nc n nici un ansamblu. Dar asta le era suficient acelor oameni
care nu se duceau la Opera dect ca sa stea de vorba. Ascultau doua sau trei
arii, iar restul timpului stteau la taclale, tot att de putin stingherii ca i cum
ar fi vorbit pe strada. Cei de la parter, care stteau n picioare, se fiau de
colo, colo, daca nu erau prea nghesuii. Baletul -detestabil smulgea strigate
de admiraie; decorurile erau parca mai putin proaste dect dansul. Femeile
tinere ateptau cu mare nerbdare sa se termine uvertura, pentru ca locuiau
ntotdeauna la soacrele lor si, ct timp triau acestea, nu puteau primi pe
nimeni n vizita. La Opera, se schimba povestea; loja era domiciliul lor, acolo
puteau primi pe cine
] e Pn i brbaii din mica nobilime puteau sa v'aU doamnele din
marea nobilime care nu le ngduiau viz'te sL puna piciorul n palatele lor. ai
nu de puine ori 'C' snunndu-se: Cutare domn e unul dintre prietenii mei
auz6., j acel cutare domn se mulumea cu aceasta amiciie de neori devenea
destul de intima, fara a-i pretinde vreodat CrC ctivei doamne s-i treac
pragul casei. Moda tinerilor, f le nsoeau pe doamne, czuse n desuetudine.
Daca mai cf -sesera vreunii, nu mai admiteau sa fac acest lucru n f H
dezinteresat si, pe lng faptul ca astfel de legturi erau f sate rara jena, nu
mai erau att de nevinovate ca odinioar, n Piemont era obiceiul s-i
cstoreti copiii fara sa le dai un sfnt. Fetelor li se ddea o dota att de mica
nct abia daca le ajungea pentru micile lor cheltuieli personale, dar chiar i
aceea era ncredinat socrului; el pltea micile cheltuieli ale tnrului menaj,
nsa fara sa le asigure vreun venit. L-am vzut pe tnrul conte Tancred de
Barolle, unicul fiu al unui tata care avea o renta de cinci sute de mii de livre,
obligat s-1 roage s-i dreag o trsur ca s-o poat duce pe sotia lui la bai.
Marchizul de Barolle calcula cu larghee cam ct le trebuia tinerilor pentru acea
cltorie i le ddu banii. Nora sa i manifesta dorina de a-i vedea

apartamentul aranjat: imediat fura chemai arhitecii, tmplarii, tapierii

necesari, mobila fu lustruita oglinda i odile aranjate magnific. Dar daca
tnra ar fi vrut s-i ia o masa de zece ludovici, care i-ar fi plcut ei, n-ar fi
putut, fiindc n-ar fi avut cu ce. n privina toaletelor putea s-i comande orice
dorea de la Paris; notele de plata erau achitate fara nici un comentariu, ntr-un
cuvnt, domnul de Barolle nu refuza nimic copiilor sai, dect independenta.
Cunosc aceste amnunte pentru ca doamna de era franuzoaic (fosta
domnioara de Colbert) i putin cam contrariata de acest procedeu, dar nu
avusese Ce face pentru ca aa era tipicul. Atta timp ct prinii triau,
Pni continuau sa rmn copii, n accepia cea mai larga a Avntului,
bucurndu-se n funcie de averea pe care-o eau cej mari _ de toate nlesnirile
posibile. Marchizul de arlle, despre care v-am vorbit, fusese senator i un
curtean foarte asiduu al lui Napoleon, n timpul ederii acestuia Torino,
marchizul protestase vehement ca trebuia sa plateas *-o suta douzeci de mii
de franci impozite. A
Chiar asa? l ntrebase mpratul. Plteti o douzeci de mii de franci?
Da, sire, nici un sol mai putin i sunt gata s-o dovedes majestii
voastre, cu hrtiile pe masa!
Nu-i nevoie, te cred i te felicit!
Marchizul de Barolle, ct se poate de ncntat de felicitarea lui Napoleon,
plati n continuare acelai impozit.
Farmecul pe care-1 exercita opera asupra doamnelor piemonteze era
foarte mare, dar asta nu nsemna ca nu constituia i o obligaie pentru ele.
Cnd o femeie lipsea doua zile de la Opera, regele trimitea imediat pe cineva sa
se intereseze de ce lipsise; apoi doamna capta o spuneala zdravna i cu asta
lucrurile intrau n normal.
Daca stteai sa te gndeti, nimic nu era mai despotic dect aceasta
crmuire paterna, mai ales pentru nobilime, ntr-adevr, regele ierta de multe
ori datoriile pe care nobilii le aveau la hangii (ceea ce, n paranteza fie spus, a
dus de rpa multe familii); n schimb, el hotra cum trebuia s-i toace fiecare
veniturile. Unora le poruncea s-i cldeasc un castel, altora sa ridice o
capela, unuia sa dea concerte, altuia sa dea baluri etc. Tot el fixa fiecruia
reedina n satul sau n oraul n care voia el. Ca sa te duci n strintate,
trebuia sa ceri o aprobare speciala regelui, care i-o ddea foarte greu i numai
pe o perioada de timp, limitata. Daca protestai, erai imediat nchis pe o
perioada mai lunga sau mai scurta, n fortrea de la Fenestrelle. Daca stteai
mai mult dect i era ngduit, n strintate, ti se sechestra imediat tot ce
aveai, fara nici o formalitate. Marchizul del Borgo, unul dintre cei mai bogai
seniori piemontezi, suferind cumplit din pricina reumatismului, se stabilise la
Pisa nemaiputnd suporta clima din Torino-Cnd regele Carlo-Amedeo construi

Piaa San-Carlo, un Biglietto regio l pofti pe marchiz sa cumpere una dintre

laturile Pieii i sa ridice acolo o cldire. Imediat dup asta, printr-un alt
Biglietto regio, majestatea sa i porunci sa nalt6 n l loc un palat mre al crui
plan l desenase el; apoi a rc|inul s-1 decoreze, apoi s-1 mobileze cu o
mreie PrlITl x odaie cu odaie, n sfrit, printr-un ultim Biglietto re^C
suveranul i spunea ca proprietarul unei att de re%1 'e locuine era obligat sa
stea n ea i ca i se retrgea de a mai rmne n strintate. Turbat de necaz,
t*v ~ f Chizul se ntoarse la Torino, se stabili n odaia unui valet, 111 Heva la
captul superbului sau palat pe care se ncpna Unu-1 vad niciodat, dar
care era strbtut, n fiece H'mineata i seara, de capra care-i ddea lapte. Ea a
fost. Ura fiina de sex feminin care a urcat vreodat scara de noare att ct a
trit btrnul marchiz. Copiii sai rmseser n palatul din Pisa. Mai trziu,
nora sa s-a stabilit n palatul din Piaa San-Carlo, care era ntr-adevr uluitor
de frumos. Ea jui-a relatat toat povestea cu acele Biglietto regio primite de
marchiz i cu plimbrile caprei sale prin acel mre palat. Tnra era cu att
mai pornita mpotriva suveranilor sarzi, cu ct ea nsi, participnd cnd era
foarte tnr la un bal la Curte, regina Clotilda1 i trimisese prin doamna ei
de onoare un ac de siguran ca s-i prind valul care-i lsa umerii putin
mai dezgolii.
Marchiza del Borgo, sora contelui de Saint-Marsan2, era spirituala,
picanta, ironica, amuzanta i destul de plcut. Dar, din pcate, nu ne putea
vizita, fiindc se temea sa nu fie nvinuita ca ar fi n relaii cu trimiii Franei,
n Italia. Purtarea doamnelor piemonteze era, n general, destul de la locul ei.
Poate ca strinii le cam nedreptesc, fiindc ele i afieaz legturile cu acea
bravada specific italiana care pe noi ne ocheaz att de tare. Ct despre
brbaii lor, ei nu se amesteca n treburile nevestelor i nu-i fac nici un fel de
Probleme. Aceasta filosofie conjugala este comuna tuturor claselor sociale de
dincolo de Alpi. mi amintesc, n legtur
| E vorba de Clotilda de Frana, sora lui Ludovic al XVI-lea. BCr|. SaintMarsan fusese, sub Imperiu, consilier de Stat i ministru al Franei la pa; ' s&u
mai marc, Charles de Carail a fcut parte din suita lui Napoleon ca ' Ca fier
Dup Restauraie, a colonel i aghiotant al regelui.
, iar | ' Ca fier Dup Restauraie, au plecat n Piemont. Tatl a devenit
ministru, Cu acest lucru, ca 1-am auzit pe pictorul Menageot1 istorisind odat,
ca pe vremea cnd era directorul costumelor, la Opera din Paris, intrase ntr-o
zi la btrnul Vestris pe care-1 gsise strduindu-se sa potoleasc gelozia unui
tnr dansator compatriot de-al sau, a crui nevasta o figuranta vioaie sj
drgu i ddea multa btaie de cap. Dup ce epuiza toate frazele banale
menite s-1 calmeze pe furiosul Othelo, Vestris adugase n franceza lui pe
jumtate italieneasca:

 Ai apoi, vezi tu, amico, n nostro situatione, coarnele sunt ca i dinii:

cnd ies, te dor mai rau ca diavolo Apoi ncet, ncet, te nvei, e apoi finito prin
a mnca cu ei
Menageot pretindea ca sfatul i fusese urmat cu promptitudine.
Capitolul II Vizitele la Torino.
Contele i contesa de Blbe.
Domnul Dauzere.
Printul de Carignan.
Corpul diplomatic.
Generalul Bubna.
Plictiseala la Torino.
Aspectul oraului.
Apartamentele ce se gseau n el.
Masa oferita de contele de Valese.
Jules de Polignac.
Atta ct a durat sezonul Operei, nu s-au fcut i nu s-au primit vizite.
Noroc ca uzanele nu admiteau vizitele, dect seara. La Torino, palatele n-aveau
pori, iar scrile n-aveau lumina. Servitorul care te nsoea era narmat cu un
felinar, i te ducea astfel pn la primul, al doilea sau al treilea etaj al unei case
imense al carei proprietar locuia ntr-o cmru, restul fiind nchiriat, de
obicei, marilor financiari. Trebuia sa te prezini n persoana, la usa casei, sa
stai n trsur i sa atepi pn ce venea servitorul s-i spun daca stpnul
era sau nu dispus sa te primeasc. Doamnele primeau, n general, foarte rar;
rochia n care le gseai, deranjul din camera, ca de altfel i persoana lor
nengrijita dovedeau foarte clar ca nu
1 Frantois-Gmliawne Menageot (1744 1816), pictor foarte apreciat 'n
epoca respectiva. Dup ce a luat Marele Premiu, a fost numit directorul
Acadcmic franceze, la Roma.
L au pregtite sa primeasc lume. Cu excepia doar a ctorva e care erau
venic deschise, ca de pilda, palatele familiilor, j 3orgo, Barolle, Bins, Mazin etc.
Cum nu ne duceam chiar t timpul la Opera, rmneam deseori, seara, la noi
acas, tr-un cerc restrns. Domnul i doamna de Blbe erau cei mai tatornici
oaspei ai notri; domnul de Blbe era unul dintre cei brbai distini despre
care am pomenit mai nainte. Cunotinele profunde pe care le avea n toate
domeniile nu-1 mpiedicau sa fie un om amabil, vesel, spiritual i de treaba, jn
viaa de toate zilele. De altfel Napoleon l aezase n fruntea Universitii,
ncrederea pe care-o aveau toi n el fcuse sa fie numit seful guvernului
provizoriu, alctuit dup plecarea francezilor i pn la venirea regelui. Dup
instalarea suveranului, nimeni nu avusese curajul s-1 alunge, aa ca
rmsese directorul Instruciunii Publice, cu acces la Consiliu unde totui nu

era chemat dect pentru unele probleme speciale, cum fusese, de pilda, cea cu
cabinetul de ornitologie. Nu mprtea spaima puerila a celorlali de a-i
manifesta simpatia fata de noi, aa ca ne vedeam aproape zilnic. Sotia sa,
franuzoaic, era o femeie foarte vioaie, foarte buna i foarte amuzanta. Era
verioara domnului de Maurepas, i cunoscuse pe prinii mei, la Versailles, aa
ca se mprieteniser foarte repede cu noi. Printre amicii notri, se numr i
familia Cavour; erau i aa mult prea compromii n ochii regimului, pentru a
ncerca s-i mai salveze, ct de ct, reputaia. Mama fusese doamna de onoare
a prinesei Borghese, iar fiul, marealul Palatului i prietenul printului. Sora
sotiei sale se mritase cu un francez. Domnul Dauzere, directorul politiei
generale n timpul administraiei franceze, mulumindu-i pe deplin efii,
'zbutise sa se fac att de iubit n acea tara, nct toat lumea Protesta cnd
regele vru s-1 expulzeze ca pe toi francezii ce slujiser n Piemont. aa ca a
rmas la Torino, cu toi ai sai; Pana la urma, a cptat o mare influenta n
guvern, iar dup ce m Plecat de acolo, am auzit spunndu-se ca devenise unul
mtre personajele importante ale tarii. Ne vedeam de menea desi nu eram chiar
att de intimi cu contesa Mazin, o persoana spirituala i distinsa; fusese
crescuta rje unchiul ei, abatele Caluzzo1, al crui nume era cunoscut tuturor
savanilor din Europa, mpreuna cu corpul diplomatic, cam asta era toat
societatea noastr.
Printul de Carignan era foarte bucuros ori de cte ori preceptorul sau l
aducea la noi. Abia scpat dintr-un pension din Geneva, unde se bucura
aidoma tuturor elevilor de acolo de deplina libertate, ntors acas fusese
supus regimului unui print piemontez, desi regele nc ezita, daca s-1
proclame sau nu, motenitorul Coroanei.
Tata, care primise sarcina sa obin aceasta numire, se strduia, plin de
zel, sa fie confirmat prin-motenitor, aa ca tnrul Carignan care venea si verse amarul n fata tatlui meu l privea pe acesta ca pe protectorul i pe
ocrotitorul sau. Unul dintre lucrurile care-1 necjeau cel mai tare era
precauiile exagerate, luate n legtur cu sntatea sa. Asa, de pilda, nu se
putea urca pe un cal dect numai n gradina Palatului, nsoit de doi scutieri,
de medicul i de duhovnicul sau. Acest duhovnic devenise umbra lui: asista la
scularea i la culcarea sa, la toate mesele, l obliga s-i spun rugciunile i-1
binecuvnta de diminea pn seara; n sfrit, se strduir tot timpul sa
alunge Diavolul din el, care mai mult ca sigur ca se strecurase n sufletul sau n
timpul ederii n cele doua orae blestemate, Paris i Geneva, n loc s-i ctige
ncrederea, duhovnicul izbuti sa fac exact invers, adic s-1 conving pe
tnrul print ca era spionul lui, care-i raporta regelui tot ce fcea i ce spunea.
Tata l ndemna sa aib rbdare i sa fie prudent, compatimindu-1 totodat
pentru necazurile sale. i ddea perfect de bine seama ct trebuia sa sufere un

biat de cincisprezece ani, crescut pn atunci ntr-o libertate poate putin cam
exagerata (deoarece mama sa nu se ocupase deloc de el), din pricina unei
asemenea schimbri de situaie. Din fericire, printul era foarte iubit de
preceptorul sau, domnul de Saluces; biatul avea
1 Valpargo di Caluso (1737 1815), astronom i orientalist celebru n
epoca respectiva. A fost directorul Observatorului din Torino i preedintele
Academici de atiinte.
Redere n el i n domnul de Blbe, care era unul dintre sai. Cnd venea
pe la noi i nu ne aflam de fata dect eu, domnul de Blbe i preceptorul sau,
era n culmea f riciniEra destul de nalt pentru vrsta lui i avea un chip f arte
plcut. Locuia singur cuc, n uriaul palat Carignan e. j fusese pus la
dispoziie, nc nu intrase n stpnirea bunurilor sale, aa ca ducea o via
strmtorata i plina de ivatiuni. Uneori ntmpina greuti ca sa i se plteasc
pn i cele mai nensemante cheltuieli pe care era obligat sa le fac.
Nici regele nu tria n lux. Palatul unde locuia fusese mobilat, dar mobila,
aparinndu-i printului Borghese, fusese luata de stpnul ei. aa ca regele,
cnd sosise, nu mai gsise nimc. Multa vreme fusese obligat sa se foloseasc de
vesela, de lenjerie, de porelanuri, de cai i de trasuri mprumutate de la
seniorii piemontezi.
Negocierile pentru recunoaterea ca motenitor al tronului a printului de
Carignan luar sfrit; dar influenta Austriei i intrigile ducelui de Modena,
ginerele regelui, izbutir sa nu le fac publice. Printr-o ntmplare, bineneles
premeditata, ntr-o zi, la Curte, trsura tatei se nimeri alturi de cea a printului
de Carignan. Tata i ddu ntietate printului, desi ambasadorul Franei avea
dreptul de a trece naintea lui. Aceasta concesie prin care de fapt tata l declara
fi pe tnrul Carignan, motenitorul coroanei, grbi declaraia regelui, aa
ca printul i fu extrem de ndatorat tatlui meu. Acest punct odat ctigat,
Franta avnd interesul sa pstreze ai tronul familiei de Savoia, tata primi
sarcina de a face tot ce putea pentru a i se recunoate legitimitatea i celuilalt
Carignan, fiul contelui de Villefranche. Cauta deci, cu multa grija, actul PS care
duhovnicul rposatului rege i-1 smulsese acestuia, n ultimul moment. Din
nenorocire, l gsi desi mai bine nu-1 niai gsea. Pentru ca, n acel act, regele
recunotea cstoria contractata de varul sau, contele de Villefranche, dar nu
^cunotea i dreptul sotiei acestuia de a cpta titlul i rangul. E Prinesa, iar
copiilor rezultai din aceasta cstorie li se terzicea sa aib vreodat pretenia la
tron, naterea lor fiind i rmnnd nelegitima Dup gsirea acelui document
cerut cu atta trboi de ctre cei din familia La Vauguyon, toi tcur mlc, o
buna bucata de vreme, n timpul Celor o suta de zile, tata redeschise aceasta
discuie, i daca domnul de Carignan s-ar fi napoiat la Torino n loc sa se duca
dup Napoleon, n acea epoca mai mult ca sigur ca ar fi avut ctig de cauza.

Regele Sardiniei se temea tot att ct i noi sa nu se sting cumva familia de

Savoia.
n ceea ce privete corpul diplomatic, era alctuit din domnul Hill,
reprezentantul Angliei, om foarte de treaba, dar morocnos i bolnvicios, care
nu prea avea obiceiul sa fac vizite; din printul Koslovski, ambasadorul Rusiei,
brbat doldora de cunotine i deosebit de spiritual, dar att de neserios i de
uuratic, nct nu-1 cultiva nimeni. Alte legaii nc nu aveau reprezentani;
Austria era reprezentata de contele de Bubna, generalul armatei de ocupaie
lsat n Piemont. Poziia sa era totodat i diplomatica i militara. Se nsurase
de curnd cu o tnr, de origine evreiasca ce nu fusese primita la Viena.
Aceasta situaie l determinase sa rmn n strintate. Doamna Bubna,
deosebit de frumoasa i de istea, era cea mai dulce fiina, care-i petrecea
viaa mai mult la noi. Nu se distra deloc la Torino, desi era ndrgostit lulea de
brbatul ei care o rsfaa ntocmai ca pe o copila, ducnd-o o data pe
sptmn sa danseze, pe cheltuiala oraului Torino. Caci, n calitatea lui de
militar i de diplomat, era scutit de orice fel de taxe. Fusese trimis de mai multe
ori la Napoleon n mprejurrile cele mai critice ale monarhiei austriece i ne
istorisea amnuntele acelor negocieri ntr-un mod foarte picant, mi pare rau ca
nu mi le mai amintesc, ca sa le fi putut reda n paginile acestei cri. Vorbea
despre mprat cu o foarte mare admiraie, mrturisindu-ne ca relaiile cu el
erau cu att mai facile, de la om la om, pe ct erau de dificile de la imperiu la
imperiu. Adevrul e ca Napoleon l aprecia pe Bubna, l lauda i-i dduse
numeroase dovezi de stima, mi plcea att de mult s-1 aud vorbind despre
Bonaparte, nct ma prindea adesea ceasul noaptea, ascultndu-1.
Prietenul meu Bubna avea faima de a-i cam plcea sa fuiasca. Felul n
care exploata oraul Torino, n plina pace, u era deloc prea departe de acest
cuvnt; dorea, de asemenea, menin ct mai mult cu putin ocupaia
militara. Tata, jjjnpotriva, ajuta ct putea autoritile sarde sa se
descotoroeasca de ea. n ciuda acestor puncte deosebite de vedere, relaiile
dintre noi rmseser la fel de intime i de amicale.
Pn la urma, trupele austriece fura, n sfrit, retrase, iar contele
Bubna ramase doar ca simplu ministru, ateptnd sosirea printului de
Stahrenberg care urma s-1 nlocuiasc.
Poate ca sunt nedreapta fata de piemontezi declarnd ca oraul Torino
era locul cel mai trist i mai plicticos din cte exista pe lume. Am artat
diversele circumstane care-1 fceau sa fie dezagreabil n ochii tuturor, dar mai
ales n ochii notri, n epoca respectiva. Daca adugm la toate acestea faptul
ca ne aflam aici dup cei doi ani att de plini, din 1813 i 1814, pe care-i
petrecusem chiar pe scena teatrului unde evenimentele se dezlnuiser n
toat amploarea lor, i ca dup asta nimerisem ntr-un ora att de trist i de

monoton unde n-auzeam discutndu-se dect despre acel faimos candelabru,

mi vei da dreptate sa nutresc o oarecare sila fata de Torino, care, de altfel, era
o aezare foarte civilizata. Strzile sale erau drepte, dar arcadele care le
mpodobeau ddeau impresia ca ar fi pustii, caci echipajele prea putin
numeroase nu puteau suplini lipsa pietonilor. Cldirile erau frumoase pe
dinafara. Un venetian spunea ca, la el acas, n Veneia, persoanele purtau
mti. Afirmaia se potrivea ntocmai cldirilor din Torino, fiindc acele faade
elegante ascundeau, n general, nite cocioabe unde se aflau adevrate
labirinturi de camere, distribuite tot att de prost pe ct erau de srccios
mobilate. Kamneai pur i simplu uluit, sa vezi mizeria adpostit sub acea
mantie a unor linii arhitecturale att de frumoase. Sub P etextul ca vor fi ntr-o
zi reparate i ca turnarea unor noi U1 le-ar vtma soliditatea, erau pstrate
toate cocioabele, ei nct toi pereii, pn i cei ai Palatului Regal, erau Pi ai
gurii. Fiecare din acele gauri era doldora de ciori care alctuiau cte un nor
negru pe fiecare strada, fcnd un zgomot asurzitor n ntreg oraul.
Pentru cel care nu e obinuit cu un asemenea spectacol nimic nu e mai
trist dect flfitul aripilor i critul unor astfel de psri.
Odat ajuns la tine acas, apartamentul pe care izbuteai sa i-1 procuri
nu putea sa compenseze plictiseala de afara. Orict de putini strini s-ar opri la
Torino, tot e greu s-i gzduieti ca lumea. Palatele frumoase sunt ocupate de
proprietarii lor, sau nchiriate pe termen lung, i corpul diplomatic are destula
btaie de cap s-i procure locuine convenabile. Ct privete confortul, nici nu
mai e cazul sa aducem vorba despre aa ceva. Tata alesese casa marchizului
Alfieri, pe atunci ambasador la Paris, fiindc fusese asigurat ca era mprit i
aranjata aidoma caselor din Frana. E adevrat ca nu avea acea enorma salla,
ntlnita n mai toate palatele piemonteze i ca avea ferestre cu vitralii la mai
toate camerele. Dar, de pilda, odaia unde locuiam eu, precedata de o lunga
galerie ornamentata cu stuc, lipsita de posibilitatea de a face focul n ea,
tapetata toat cu damasc de un rou aprins, era pardosita nu cu dale ca, hai
sa zicem, ntr-o buctrie de mna a doua ci cu pietre, ca cele de pe strada.
La cptiul patului meu, o usa comunica printr-un balcon deschis cu
odaia cameristei mele. Mama nu sttea nici ea mai bine, iar tata sttea i mai
prost, caci camera lui era cea mai mare i cea mai trista.
Ministrul Angliei locuia ntr-un palat superb, cu o arhitectura
remarcabila i foarte admirata: palatul Morozzi; acesta avea acea faimoasa salla
de care piemontezii fceau atta caz. Ea ocupa tot mijlocul casei, de sus i pn
jos, n aa fel nct la primul etaj nu puteai trece dect prin nite galerii
exterioare pe care arhitectul le lsase descoperite ca sa fie mai uoare i sa nu
ngreuneze construcia. Bietul domn Hill se oferise sa le nchid cu vitralii, pe
banii lui, dar ntreg oraul se revoltase mpotriva acestei barbarii britanice.

Pentru a evita sa nfrunte acele treceri extra-muros', ambasadorul sfrise

prin a se statornici n trei odi mici de la mezanin, singurele n care s Tea face
fculLucrul era, de altfel, cu att mai necesar cu *t iarna e lunga i friguroasa
la Torino. Am vzut, zile ntregi, rrnornetrul ntre zece i cincisprezece grade
sub zero i locutorii nu preau nici surprini, nici deranjai de aceasta
mperatura, n ciuda puinelor lor masuri de precauie pe care i le luau.
Congresul de la Viena i fcu cadou regelui Sardiniei statul Genova, n
ciuda aportului pe care 1-am avut n privina acestei creteri importante a
teritoriului sau, regele continua s fie foarte suprat pe Franta ca nu-i ddea i
Savoia. Faptul cel mai ciudat era ca Ludovic al XVIII-lea era i mai suprat
dect el pentru ca dorea din tot sufletul sa i-o dea, fiindc avea tot timpul
senzaia ca tinuia un lucru furat. Tata nu mprtea nsa delicateea regelui
nostru, i inea foarte mult ca Frana sa pstreze acea parte din Savoia pe care
i-o ncredinaser tratatele din 1814. Cnd deputaii din Genova venir s-i
aduc omagiul regelui Sardiniei, el le ddu un osp la contele de Valese,
ministrul de externe. Bineneles ca a fost invitat i corpul diplomatic. Acel
banchet a fost, timp de cincisprezece zile, obiectul solicitudinii ntregului ora.
Se tia de unde urmau sa vina pestele, vnatul, buctarii. Alimentele au fost
adunate cu multa cazna, recurgndu-se la amabilitatea seniorilor de la Curte i
mai ales a ambasadorilor, n sfrit, sosi i ziua festinului; eram vreo douzeci.
Masa a fost stranic, minunata i foarte bine servita, n ciuda etalrii
mncrurilor care ma fceau sa ma tem de o anumit nota de ridicol, nu s-a
ntmplat nimic suprtor. Domnul de Valese a fcut onorurile casei, ca un
mare senior. Plictiseala i monotonia care-i copleeau pe toi locuitorii oraului
Torino i acuura sa profite din plin de acest eveniment att de deosebit.
E altfel, a fost singura ocazie n care i-am vzut pe membrii crpului
diplomatic poftii sa ia masa ntr-o locuin P'emonteza. T Strinii dup cum
am mai spus nu prea se opresc la m pentru ca n-au ce vedea i pentru ca
hanurile sunt Proaste. '
L-am vzut, n trecere, pe Jules de Polignac1, ndrep-tndu-se spre
Roma, unde fusese trimis de Monsieur. Cred ca trebuia sa statueze drepturile
iezuiilor i mai ales sa discute despre Congregaia acestora care i ntinsese
reeaua nevzut asupra ntregii Frnte, sub numele de mica biserica.
Congregaia era prost vzut de Papa Pius al VII-lea care nu voise sa
recunoasc nici Concordatul, nici pe episcopii numii n urma acelui tratat.
Iezuiii trgeau ndejde ca Papa i va recunoate pn la urma mcar pe
episcopii titulari, deosebindu-i de cei dinainte de Concordat; Jules de Polignac
se ducea deci la Roma sa negocieze acest lucru. Papa s-a artat nsa destul de
nenelegtor pentru ca, rentorcndu-se de la Roma, 1-am vzut pe Polignac
foarte nemulumit, desi obinuse sa fie numit print roman, lucru ce nu

prezenta de altfel nici o dificultate. Jules de Polignac i prelungi destul de mult

ederea la Torino. ntre timp, iezuiii ncepur a deveni puternici. Drept rsplat
ca le luase aprarea, l numir pe Polignac cavaler de Saint-Maurice. N-am
putut niciodat pricepe cum un om cu numele i cu poziia sa a putut avea
fantezia de a rvni la acel cpeel de panglica.
Ordinul Annonciada este unul dintre cele mai ilustre i mai cutate din
Europa, care n-are alta decoraie dect Marele Colier ce-i confer titlul de
excelenta. Regele Sardiniei face excelente, aa cum alti regi fac duci sau
prini; atta doar ca acest titlu nu se motenete, desi te face sa te bucuri de
toate distinciile i privilegiile din acea tara. ai daca aa stau lucrurile, ma
ntreb cum de domnul de Polignac, care era nespus de ambiios, s-a mulumit
doar cu acea mrunt distincie de cavaler al ordinului Saint-Maurice, care ca
sa zic aa umbla singura pe toate drumurile? Orict de obinuii am fi fost cu
ciudeniile sale, nc mai avea resurse sa ne uimeasc, ntr-o zi, ne mrturisi
ca dorea grozav de mult ca regele s-1 numeasc ministru, nu pentru ca
adugase el
1 Jules de Polignac (1780 1847), conte, apoi print, cel. De al doilea fi a.
ducelui Jules de Polignac i al ducesei Yolandc de Polastron, guvernanta fiilor
Frnt' i favorita reginei Maria-Antoaneta. Se cunoate rolul jucat de printul de
PolgnaC ' timpul domniei lui Caro! Al X-lca i n 1830. Condamnat la nchisoare
pe via 51 pierderea drepturilor civile, a fost ntemniat n fortul Ham pn la
amnistia din l8 socotea mai dibaci ca alii, ci pentru ca nimic nu i se ea rnai
u? Or dect sa guvernezi Franta. Nu-i va pune Pa juj _ zicea el dect o
condiie: i va cere s-i ncredin-f e Pe timP de zece am' rninisterul afacerilor
externe, ni'sterul de rzboi, de interne, de finane i mai ales politia. 1 este cinci
ministere, odat n mna sa, el ar fi rspuns de tot asta, fara s-i dea nici cea
mai mica osteneala. Alta data, ca din moment ce Franta avea chef de
Constituie, i-ar f ce el una foarte ngduitoare, menita sa satisfac pn i
niniile cele mai liberale, ca ar citi-o n plina Camera i ca apoi, urcnd la
tribuna, ar aduga:
M-ai auzit citind aceasta Constituie; cred ca va convine; acum ar fi
cazul sa va artai demni de ea. Va trebui sa fii nelepi timp de zece ani ca s-o
putem promulga, caci fiece micare revoluionar, orict de nensemnata ar fi
ea, va ntrzia cu un an acest moment pe care i noi l dorim din toat inima!
n ateptarea acelui Io el rey , striga ct l inea gura, lovind cu palma
ntr-o sabie mare pe care o tra dup sine, caci, n calitate de aghiotant al lui
Monsieur desi nu vzuse un obuz i nu comandase niciodat nici mcar unui
singur soldat purta mai tot timpul uniforma militara.
Aceste neghiobii nu merita deranjul de a mai fi povestite, n afara de
deplorabila celebritate pe care i-a cucerit-o bietul Polignac. As putea nira un

adevrat pomelnic, dar socot ca cele istorisite sunt de ajuns pentru a

demonstra prostia i mrginirea acestui nobil ano.
Capitolul III d fcr ^eve'a'a proiectelor bonapartiste.
Cltorie la Genova.
Prines e Krassalkowitz.
Napoleon prsete insula Elba.
Debarca n Frana.
M 'terul trimis de generalul Marchand.
Declaraia din 13 martie.
Fratele ' ua ducelui de Angouleme.
Papa.
Ducesa de Lacques.
Bn a Pmise sarcina de a veghea asupra aciunilor b0 aPartiste ce aveau
loc n Italia, precum i asupra relaiilor Paftistilor cu insula Elba. Se folosea n
acest scop de un medic englez, pe nume Marshall, pe care printul regent ai
Angliei l trimitea mereu n Italia pentru a culege informaii despre conduita
mai mult dect uuratica a sotiei sale.
Acel Marshall, introdusese, n 1799, vaccinul n ltalia. n timpul cruntelor
rzbunri exercitate de Curtea din Palerrno asupra vaselor amiralului Nelson,
el se afla la Neapole. Jn acea epoca era tnr si, indignat de spectacolul cumplit
al attor grozavii, profitase de caracterul lui englezesc i de accesul pe care-1
avea n calitate de medic, pentru a aduce nenumrate servicii victimelor acelei
aciuni regaliste. De atunci, rmsese n relaii foarte strnse cu partidul
revoluionar, ajungnd s-i cunoasc pn i planurile, fara nsa a lua parte la
ele.
ntr-o noapte din luna ianuarie 1815, sosi la tatl meu pe furi, i-i
nmna nite documente care dovedeau ct se poate de clar ca, n Frana, se
pregtea o revoluie i ca Napoleon trgea ndejde sa prseasc, foarte
curnd, insula Elba, i sa sprijine acea revoluie, cu prezenta i cu oastea sa.
Tata, convins de gravitatea acelor fapte, l zori pe Marshall sa comunice tot ce
aflase, guvernului francez. Dar el refuza sa ia legtura cu vreun ministru, caci
cabinetele tuturor erau invadate de bonapartiti i se temea pentru sigurana
sa.
Domnul de Jaucourt1 inea locul domnului de Talleyrand, dar nu
rspundea la nici o depesa; corespondenta se fcea prin intermediul birourilor
i era pur oficiala. Tata nu tia nici el crui minsitru sa se adreseze Marshall,
care nu voia sa dea nimnui hrtiile pe care i le procurase, dect numai
regelui. De altfel, se lauda ca era n relaii foarte strnse cu printul regent.
Importanta revelaiilor sale i justifica pe deplin cererea. Tata i ddu o scrisoare
ctre ducele de Duras, care-1 introduse, n 22 ianuarie, n cabinetul lui Ludovic

al XVIII-lea. Regele i mulumi tatei pentru zelul cu care-i procurase acele

informaii att de preioase; dar, din pcate, nu-i lua nici o msur de
precauie, nici mcar pe aceea de a trimite
1 Marchizul de Jaucourt s-a nscut n 1757 i a murit n 1852. Membru
al Adunrii Legislative i al Tribunalului; ministru i pair al Franei. S raliat
Monarhici din iulie, apoi celui de al doilea Imperiu.
Veta n jurul insulei Elba. Delsarea, n acea epoca, * ecea tot ceea ce iar putea imagina posteritatea. Tata n-a 1 mit nici o scrisoare, n legtur cu
acele informaii, de la P -istru! Afacerilor externe; ba nu, a primit una n care-i
cerea ste trufe din Piemont, pentru rege; scrisoarea avea patru gini i intra n
cele mai minuioase amnunte n legtur cu f Iul cum urmau sa fie expediate
acele faimoase trufe, pentru ajunge n perfecta stare la Curtea i pe masa
regelui.
Adevrul e ca Talleyrand l inea suficient la curent, cu tot eea ce se
petrecea la Congres; dar faptul ca sttea la Viena l rnpiedica s^~' ^ea vest'
despre Frana sau sa afle ce se petrecea n aceasta tara.
Spre sfritul lui februarie, Curtea italiana se duse la Genova pentru a o
primi pe regina, care venea din Sardinia. Corpul diplomatic se ndrepta i el
ctre acest ora. Am lsat n urma valea din Torino i pe cea din Alexandria,
aflate sub zpad ce le acoperise nc din luna noiembrie i am ajuns pe
culmea Bocchettei. Numai ca pe acolo drumul era ca vai de lume. Muntele
Bocchetta nu are nici un platou, iar trsura nu-i isprvise nc ascensiunea,
cnd bidiviii care o trgeau i ncepuser sa coboare, n acel an, privelitea era
cu att mai izbitoare, cu ct am trecut brusc din plina iarna, ntr-o primvar
destul de naintata. De o parte, muntele era acoperit de zpad, iar rurile erau
ngheate; cascadele preau stalactite de gheata; de cealalt parte, pomii erau
nflorii, iar unii aveau chiar i frunze; iarba era verde, rurile susurau, psrile
ciripeau, natura ntreaga prea dispusa sa te fac sa uii tristeea care-i
strnsese inima, cu un sfert de ceas mai nainte. Cred ca n-am ncercat
niciodat un sentiment mai plcut.
Dup cteva ceasuri de drum rapid, printr-un inut lncantator, am ajuns,
n 26 februarie, la Genova. Strzile erau acperite cu flori; nicieri n-am mai
vzut atta risipa de flori, Cernea era minunata; am uitat ntr-o clipa de
oboseala acelei atorii care, la nceput, fusese att de penibila. J Cobornd din
trsur, am vrut sa ma plimb pe strzile lresrnate, att de curate i de frumos
pietruite i unde plimbarea era de o suta de ori mai plcut dect cea din odi
mea din Torino. Strzile erau pline de o mulime vesela nsufleita, aferata, care
fcea un contrast izbitor cu lumea murdara i plictisita pe care tocmai o
prsisem. Ferneile nclate cu pantofi de mtase, pe cap cu acel elegam
mezzaro, ma ncntar, iar copiii mi se parura, pur i simplu, fermectori.

Toat lumea din Genova ieise pe strada Dup cinci minute, ne-am trezit
nconjurai de cel putin patruzeci de cunotine. Am simit brusc cum mi se
ridica de pe umeri acea greutate ca de plumb care ma apsase n timpul ederii
mele la Torino. Bucuria mi s-a mai potolit, dup ce a trebuit sa urc cele o suta
cincizeci de trepte ca sa pot ajunge la unul din frumoasele apartamente, reinut
ntr-un mare palat special pentru ambasadorul Franei.
n timpul ederii mele la Genova, singurele lucruri care nu mi-au plcut
au fost nlimea fara precedent a apartamentelor i ceretorii. Nu voi mai
repeta ceea ce toat lumea tie despre mreia i eleganta palatelor. Nu voi vorbi
nici despre moravurile acestei ceti pe care n-am avut prilejul sa le observ
caci, la puine zile dup sosirea noastr, evenimentele politice ne-au obligat sa
ne retragem, aa ca doar ce-am apucat sa zresc societatea genoveza.
Locuitorii acestui ora nu-i ddeau nici cea mai mica silina s-i
ascund mhnirea ca fuseser alipii Piemontului i nici sila pe care le-o
inspira regele. Putini dintre ei s-au dus la Curte, iar cei care au fcut acest
lucru au fost foarte prost priviti de compatrioii lor.
Lordul William Bentinck1, sedus de ochii frumoi ai Luizei Durazzo (cum
i se spunea la Genova), autorizase prin tcerea sa, daca nu prin vorbele sale,
restabilirea vechiului guvern, n timpul ocuprii oraului. Hotrrile prin care
Congresul din Viena dispusese de soarta genovezilor li se
1 Lordul William Charles Cavendish Bentinck (1774 1839),
plenipoteniar englez i comandant sef al trupelor britanice n Italia. Din 1827
pn n 1833, a ' guvernatorul general al Indici. Era cel de al doilea fiu al lui
William Hcnry Bentinc al treilea duce de Portland, unul dintre efii partidului
whig i prim-ministru >n 1801 i 1807.
R acestora mult prea greu de ndurat. Daca trebuiau cu Par ret; sa
nceteze de a mai fi genovezi, atunci preferau sa orl francezi dect piemontezi.
Sentina de la Viena, i sformase n bonapartiti nflcrai, aa ca pretutindeni
nu tra. Dect iruri nesfrite de genovezi care se ndreptau ve insula Elba.
Armata engleza, nainte de a pune oraul sub SP rea Sarda, despuiase toate
instituiile publice de tot ce Pu au eie mai de pre i luase din port pn i
lanurile cu care 3 u legate galerele. Aceasta ocara aase la maximum
sentimentul national al genovezilor.
A doua zi dup sosirea noastr n acest ora, am fost onvinsi sa asistam
la o reprezentaie pe care un capitan nelez de vas o ddea n cinstea regelui.
Era vorba s-i arate efectul ghiulelelor cu pulbere, trase de pe tunurile fixate pe
nava, lucru cu totul nou n acea epoca. Ne-am dus pe jos, pe o vreme
admirabila pn la un mic platou situat pe o stnca, la civa stnjeni de ora,
de unde te puteai bucura de o privelite mrea. O barca veche, ancorata att
de departe nct abia o puteai zri cu ochiul liber, servea drept tinta. Briza, care

adia din larg, remprospta i rcorea aerul. Spectacolul era nsufleit pe coasta
i foarte animat n portul ce se zarea n dreapta, plin de vase pavoazate. La un
moment dat, tirul fu ntrerupt din pricina a doua mici bricuri care, mpinse de
vnt, puteau fi lovite. Evident, ele nu vrur sa abordeze; manevrar n aa fel,
nct sa se ndrepte spre larg si, dup mai multe ncercri, reuir, aa ca tirul
rencepu. Dup cum am aflat mai pe urma cele doua bricuri l transportau pe
Bonaparte i averea sa pe rmul oraului Cannes. Daca din ntmplare, una
din acele ghiulele nimerea Dricurile, soarta omenirii s-ar fi schimbat. Cpitanul
englez oferi apoi, sub un cort, un dejun foarte mbelugat i astfel d'mmeata lua
sfrit ntr-un chip foarte plcut.
Inii amintesc ca prinesa Krassalkowitz a venit, dupa-ur laza'Ja niO
cunoteam de foarte multa vreme; a doua zi, fad Sa ^ece 'a Livorno. Seara, am
discutat despre ct de ai? Toate evenimentele i ct de plicticoase gazetele: Sa
atepi cincisprezece zile mizerabilul protocol al plimbarea era de o suta de ori
mai plcut dect cea din odi mea din Torino. Strzile erau pline de o mulime
vesela nsufleita, aferata, care fcea un contrast izbitor cu lumea murdara i
plictisita pe care tocmai o prsisem. Femeile nclate cu pantofi de mtase, pe
cap cu acel elegant mezzaro, ma ncntar, iar copiii mi se parura, pur i
simplu, fermectori. Toat lumea din Genova ieise pe strada Dup cinci
minute, ne-am trezit nconjurai de cel putin patruzeci de cunotine. Am simit
brusc cum rni se ridica de pe umeri acea greutate ca de plumb care ma
apsase n timpul ederii mele la Torino. Bucuria mi s-a mai potolit, dup ce a
trebuit sa urc cele o suta cincizeci de trepte ca sa pot ajunge la unul din
frumoasele apartamente, reinut ntr-un mare palat special pentru
ambasadorul Franei.
n timpul ederii mele la Genova, singurele lucruri care nu mi-au plcut
au fost nlimea fara precedent a apartamentelor i ceretorii. Nu voi mai
repeta ceea ce toat lumea tie despre mreia i eleganta palatelor. Nu voi vorbi
nici despre moravurile acestei ceti pe care n-am avut prilejul sa le observ
caci, la puine zile dup sosirea noastr, evenimentele politice ne-au obligat sa
ne retragem, aa ca doar ce-am apucat sa zresc societatea genoveza.
Locuitorii acestui ora nu-i ddeau nici cea mai mica silina s-i
ascund mhnirea ca fuseser alipii Piemontului i nici sila pe care le-o
inspira regele. Putini dintre ei s-au dus la Curte, iar cei care au fcut acest
lucru au fost foarte prost priviti de compatrioii lor.
Lordul William Bentinck1, sedus de ochii frumoi ai Luizei Durazzo (cum
i se spunea la Genova), autorizase prin tcerea sa, daca nu prin vorbele sale,
restabilirea vechiului guvern, n timpul ocuprii oraului. Hotrrile prin care
Congresul din Viena dispusese de soarta genovezilor li se

1 Lordul William Charles Cavendish Bentinck (1774 1839),

plenipoteniar englez i comandant sef al trupelor britanice n Italia. Din 1827
pn n 1833, a fost guvernatorul general al Indiei. Era cel de al doilea fiu al lui
William Henry BcntincK, al treilea duce de Portland, unul dintre efii partidului
whig i prim-ministru nfe 1801 i 1807.
rufa acestora mult prea greu de ndurat. Daca trebuiau cu ice Prek s^
mceteze de a mai fi genovezi, atunci preferau sa f. francezi dect piemontezi.
Sentina de la Viena, i sformase n bonapartiti nflcrai, aa ca pretutindeni
nu edeai dect iruri nesfrite de genovezi care se ndreptau Dre insula Elba.
Armata engleza, nainte de a pune oraul sub uterea sarda, despuiase toate
instituiile publice de tot ce aveau ele mai de pre i luase din port pn i
lanurile cu care erau legate galerele. Aceasta ocara aase la maximum
sentimentul national al genovezilor.
A doua zi dup sosirea noastr n acest ora, am fost convini sa asistam
la o reprezentaie pe care un capitan englez de vas o ddea n cinstea regelui.
Era vorba s-i arate efectul ghiulelelor cu pulbere, trase de pe tunurile fixate pe
nava, lucru cu totul nou n acea epoca. Ne-am dus pe jos, pe o vreme
admirabila pn la un mic platou situat pe o stnca, la civa stnjeni de ora,
de unde te puteai bucura de o privelite mrea. O barca veche, ancorata att
de departe nct abia o puteai zri cu ochiul liber, servea drept tinta. Briza, care
adia din larg, remprospta i rcorea aerul. Spectacolul era nsufleit pe coasta
i foarte animat n portul ce se zarea n dreapta, plin de vase pavoazate. La un
moment dat, tirul fu ntrerupt din pricina a doua mici bricuri care, mpinse de
vnt, puteau fi lovite. Evident, ele nu vrur sa abordeze; manevrar n aa fel,
nct sa se ndrepte spre larg si, dup mai multe ncercri, reuir, aa ca tirul
rencepu. Dup cum am aflat mai pe urma cele doua bricuri l transportau pe
Bonaparte i averea sa pe rmul oraului Cannes. Daca din ntmplare, una
din acele ghiulele nimerea Dricurile, soarta omenirii s-ar fi schimbat. Cpitanul
englez feri apoi, sub un cort, un dejun foarte mbelugat i astfel dimineaa lua
sfrit ntr-un chip foarte plcut.
mi amintesc ca prinesa Krassalkowitz a venit, dupaainiaza, la noi. O
cunoteam de foarte multa vreme; a doua zi, J|rnia sa plece la Livorno. Seara,
am discutat despre ct de e erau toate evenimentele i ct de plicticoase
gazetele: erita sa atepi cincisprezece zile mizerabilul protocol al Congresului
de la Viena? Pe jumtate glumind, am nceput regreta anii dinainte, att de
agitai i de plini de evenimente Acum, existenta sigur ca ne prea monotona,
lipsita de toate acele spectacole grandioase. Mama spuse:
Vorbe de femei tinere i fara minte! Ei, doamnelor, nu ispitii
Providen! Cnd vei avea vrsta mea, vei afla ca clipele linitite de care v-ai
bucurat n copilrie nu tin niciodat prea mult!

Asa ca atunci cnd, dup trei zile, prinesa Krassalkowitz se ntoarse la

Genova fiindc nu putuse debarca la Livorno, de unde pleca imediat la Viena, i
spuse ruinat mamei:
Ah, draga doamna ambasadoare, cta dreptate ai avut! i cer iertare
pentru prostiile debitate i crede-m ca mi-e rusie pentru tot ce-am spus!
Ar fi trebuit s-i mprtesc remucrile fiindc i eu fptuisem aceeai
greeal.
Tocmai cnd asistam la un concert, cineva a venit dup tata, spunndu-i
ca-1 atepta un curier ce fusese trimis de consulul din Livorno i care-1 anuna
ca Bonaparte plecase din Porto-Ferrajo. Tata ntiina, imediat, Curtea. Expedie
o tafet la Viena, domnului de Talleyrand, o alta la Paris i trimise un secretar
de legaie ca s-i duca aceasta veste lui Massena, prevenind astfel toate
autoritile de pe coasta. Dar toat aceasta precauie fu dejucata de rapiditatea
cu care aciona Napoleon. La cteva ceasuri dup plecarea sa din Genova,
domnul de Chteau strbtea bivuacul din Cannes, abandonat de mult, desi
cenua focurilor mai era calda nc. Ne-am petrecut noaptea copiind scrisorile
i depeele ce urmau a fi ncredinate diferiilor curieri. Emoia fu i mai mare a
doua zi diminea. Caci toat lumea era convinsa ca Napoleon debarcase,
probabil, undeva, pe coasta Italiei i se unise cu trupele lui Murat. Austriecii
nu erau n msur sa i se opun, iar generalul Bubna, foarte nelinitit, le
reproa piemontezilor graba cu care-i prsiser teritoriul, nainte de a-i fi
creat o armata naional. La rndul ei, contesa de Valese pretindea ca
cheltuielile ocupaiei germane, absorbind toate veniturile Statului, nu puteau
face nimic atta vreme ca s-i duca n spate pe strini. Lordul William Bentinck
u L1 8az peste foc. Fiecare se agita, se nelinitea, se jUmnta; se acuzau unii pe
alii, dar faptul ca nu tiau unde debarcase Napoleon, nu le ngduia sa ia nici
o hotrre, sa Hea n'0' un orcnn. Generalul Bubna a fost primul care a aflat
arnanunte despre el; imediat austriecii, englezii i piemontezii au linitit,
socotind ca aveau destul timp la dispoziie pentru a_i da peste cap planurile.
Bubna ceru sa intre, cu trupele sale, jn piemont. Dar domnul de Valese,
refuznd cu ncpnare acest lucru, Bubna se vzu obligat s-i cantoneze
ostile la granita cu Lombardia; apoi, declara ca daca armata napoleoniana
nainta, el va rmne dincoace de Pad, lsnd Piemontul descoperit. Cabinetul
sard gsi ca planul lui era bun; ba chiar nu ntrzie sa admit strania idee de a
rmne neutri fata de Napoleon i de Murat. Ambasadorul sard a fost singurul
care n-a vrut s-1 urmeze pe Ludovic al XVIII-lea la Gnd.
Domnul de Chteau reveni plin de fgduieli din partea lui Massena.
Vzuse cnd o arestase pe doamna Bertrand, sosita din insula Elba, i ntlnise
pretutindeni tot atta entuziasm fata de ducele de Angouleme pe cta indignare
mpotriva lui Napoleon. Faptul era adevrat n acel moment, dar numai n

Provena. Din pcate pe aripile vntului, mai soseau i astfel de vesti. Astfel,
aflarm, cu o repeziciune neateptat i pe nite cai cu totul necunoscute,
despre succesele i despre marul rapid al lui Bonaparte. ntr-o diminea, un
ofier francez, purtnd cocarda alba, se prezenta la tatl meu i-i remise o
scrisoare din partea generalului Marchand1' att de insignifianta nct nu
motiva n nici un fel trimiterea ofierului. Acesta era foarte agitat i ceru un
rspuns imediat, caci generalul sau i fixase i ora ntoarcerii. Tata l ruga sa se
odihneasc doua, trei ceasuri, n vreme ce el ncerca sa dezlege aceasta enigma,
cu att mai uor de ghicit cu ct se, ' Generalul conte de Marchand (1765
1851), comandantul departamentului 'Scrc' acuzat de a fi cedat oraul
Grcnoblc lui Napoleon, a fost judecat n 1816 i 'tat. Reintrat n armata dup
1830, a ajuns n timpul Monarhici din iulie, pair al rantci.
Rspndise zvonul ca generalul Marchand l ntlnise pe Napoleon,
generalul Bubna intra la el i-i spuse:
Dragul meu ambasador, vin s-i mulumesc pentru grija pe care o ai
fata de scrisorile mele. Aiu ca ti s-au cerut cincizeci de ludovici pentru asta pe
care-o vad aici. E de la generalul Bertrand care-mi scrie, din ordinul lui
Napoleon, ca s-i trimit imediat, printr-un curier, toate celelalte depee venite
de la Viena pe numele sau i al sotiei sale, Maria-Luiza Eu, care nu m-am
grbit niciodat, ateptam linitit o ocazie; ce faci cu ofierul care a venit?
Tata reflecta un moment, apoi se gndi ca, daca 1-ar aresta, ar fi un
lucru mult prea grav. Trimise deci dup el, la hanul unde trsese, i-i porunci
sa plece imediat, prevenindu-1 ca daca i lasa guvernului sard timpul de a afla
cum trecuse frontiera, ar fi fost arestat ca spion i ca el nu avea nici o putere
s-1 salveze. Ofierul comise imprudenta sa spun ca trebuia sa se opreasc la
Torino unde mai avea de dus nite scrisori. Tata l sftui sa le arda i-i ddu un
paaport, indi-cndu-i sa se ndeprteze ct putea de Torino. N-am mai auzit
vorbindu-se despre acel domn care dup aceasta explicaie a mai avut
cutezana s-i ceara tatei i cei cincizeci de ludovici despre care generalul
Marchand amintea n scrisoare, drept cheltuieli de deplasare. Bubna pastra
secretul acelui curier, mai ales ca nu era, n nici un caz, momentul sa se apuce
sa vorbeasc despre aa ceva, tocmai atunci; caci n acea epoca, guvernul sard
nu avea nici un fel de veleiti pacifiste, i atrocitile piemontezilor privind
dispoziiile napoleoniene depeau orice limita. Declaraia din 13 martie i-a fost
expediata tatei de ctre domnul de Talleyrand, de ndat ce-a fost semnata de
toi suveranii reunii la Viena. A tiprit-o n graba si, la trei ore dup ce sosise,
fratele meu a pornit n graba sa i-o duca domnului de Angouleme, pe care 1-a
gsit la Nmes. Rapiditatea cu care o primi aproape c-i anula efectul i-1 fcu
pe print sa se ndoiasc de autenticitatea ei. Ducele de Angouleme l opri pe
fratele meu lng el, l num' aghiotant si, foarte curnd dup asta, l trimise n

Spania ca sa ceara un ajutor pe care nu-1 obinu, n plus, sosise i prea trziu,
n planul pe care mi 1-am fcut de a nota cele mai mrunte lucruri care dup
mine zugrvesc caracterele, nu ma Pot abine sa nu vorbesc despre unul care
poate prea pueril. Fratele meu i adusese deci domnului duce de Angouleme
un document de o importanta extrema. Pe drum, mprise pretutindeni copii
dup declaraie fara sa se mai informeze de culoarea politica a persoanelor
crora le nmna acele hrtii, lucru ce nu era chiar lipsit de pericol. Ducele de
Angouleme, care l cunotea, pru att de mulumit de zelul lui, nct l opri la
masa. Aranjndu-se putin, ca orice om care parcursese o suta de leghe calare,
la masa, primele cuvinte ale ducelui au fost:
Ce fel de uniforma pori?
De ofier de stat-major, monseniore.
Al cui aghiotant eti?
Al tatlui meu, monseniore.
Tatl dumitale nu e dect locotenent general. De ce pori eghilei?
Numai cei care fac parte din Casa regala sau din Casa prinilor au dreptul s-i
poarte. Li se mai ngduie de asemenea sa poarte eghilei i marealilor.
Dumneata n-ai dreptul s-i pori.
N-am tiut, monseniore
Acum tii, aa ca trebuie sa i-i scoi imediat. De fapt, ai fi meritat sa
fii arestat pentru acest lucru, dar ma rog, te iert. ai sa nu te mai vad cu ei!
Va nchipuii ct de bine s-a simit un tnr ca Rainulphe, ntr-o
asemenea situaie, primind o astfel de mustrare de fata cu toat lumea! n
momentele n care se aprindea pentru cele mai mici fleacuri militare, ducele de
Angouleme se credea mare general.
Regele Sardiniei se anun ca va face un drum la Torino. Era nsoit de
minitrii sai i de generalul Bubna. Ministrul Angliei rmsese la Genova, la fel
ca i tata, care comunica mult mai uor cu ducele de Angouleme i cu sudul
franei, n curnd, vzurm sosind toate notabilitile pe care micrile armatei
napolitane le alungau din sudul Italiei. Papa1 sosi primul; fu adpostit n
palatul regelui. Nu-1 mai vzusem de pe vremea cnd l unsese pe Napoleon,
mprat; ne-am dus, de mai multe ori, s-1 vedem. Discuta cu placere i foarte
familiar cu toat lumea. Am fost mai ales uimita de felul demn i calm cu care
vorbea despre anii n care fusese proscris, fara a da impresia c-i face din asta
un merit sau o glorie, ci discutnd ca despre o mprejurare care, din
nenorocire, fusese inevitabila, necjindu-se doar ca fusese nevoit s-1
persecute pe Napoleon. Vorbea cu mult bun-sim i ca sa ma exprim corect
cu multa senintate. Mrturisesc ca mi-a inspirat o sincera admiraie. Foarte
curnd, a fost urmat de Infanta Maria-Luiza, ducesa de Lacques, mai

cunoscuta sub numele de regina Etruriei2. Genova era ticsita de lume si,
neputnd gsi o locuin convenabila, se instala n sala cea mare a unui han
unde, cu ajutorul ctorva paravane, fcu dormitoare pentru ntreaga familie.
Prea fcut sa locuiasc n acea cocioaba. Caci zu daca am vzut ceva mai
vulgar dect nfiarea acelei prinese care se trgea totui din familia de
Bourbon. A trebuit s-i aducem omagiile noastre, dar am fcut-o cu sila i
dezgust. Tra dup sine o fata tot att de dizgraioasa ca i ea i un fiu att de
molu, nct plngea ori de cte ori trebuia sa se urce pe cal, i venea rau cnd
vedea o puc, iar ntr-o zi, trebuind sa se urce pe un vas ca sa treac un ru,
fcu o criza de nervi. Ducesa de Lacques ne asigura ca toi prinii spanioli
fuseser crescui exact ca fiul ei. Tata ncerca s-o determine s-i schimbe
prerea n privina acestui fel de educaie, dar nu izbuti dect s-o fac s-1
ocoleasc.
1 E vorba de Papa Gregorio Chiaramonti (Papa Pius al Vll-lca) (1742
1823). Episcop de Tivoli n 1782, episcop de Imola i cardinal n 1785, a fost
ales papa n 14 martie 1800. Este autorul Concordatului din 1801. Napoleon ia confiscat Statele n 1809 i 1-a inut prizonier la Genova, Savona i
Fontaineblcau. Scpat din captivitate, a intervenit n favoarea. Lui Napoleon,
prizonier n insula Sfnta Elena ai i-a adpostit familia, la Roma. Consalvi a
fost primul lui ministru.
2 Marie-Louise-Josephine de Bourbon (1782 1824), fiica lui Carol al lVtea al Spaniei. S-a mritat cu Louis de Bourbon, fiul cel marc al ducelui de
Parrna' Regina a Etruriei, apoi ducesa de Lacques. *<Capitolul IV Principesa de Galles.
Serbare n cinstea lui Murat.
Situaia noastr e penibiia.
Mesajul ducelui de Angouleme.
Sunt nelinitit n privina fratelui meu.
Marul lui Murat.
E nvins la Occhiobello.
Abatele de Janson.
Henri de Chastellux.
Domnul Hill ne vizita ntr-o diminea, cu o mutra i 0iai trista ca de
obicei: principesa de Galles1 se afla n rada portului! Sub pretextul c-i cedeaz
apartamentul, i-o lasa n grija doamnei William Bentinck2, se npusti n
trsur care-1 atepta i porni n goana spre Torino. Lady William se strdui so primeasc pe principesa care se instala n locuina domnului Hill ct putu
mai bine. A doua zi, am vzut cu toii pe strzile Genovei un spectacol pe care
eu, cel putin, nu-1 voi uita niciodat, ntr-un fel de faeton n forma de scoica,
aurita i sidefata, dublata cu catifea albastra i mpodobita cu ciucuri de

argint, trasa de doi ponei mnai de un biea mbrcat n Amor, ca la Opera,

ntr-un costum de culoarea pielii, plin tot de paiete se lfia o grsan de vreo
cincizeci de ani, scurta, burduhoasa i fardata din gros. Avea o plrie roz, cu
apte pene tot roz, ce-i fluturau n vnt, o bluza roz, foarte decoltata, o fusta
scurta, alba, pn Ia genunchi, de sub care i se vedeau doua picioare groase
nclate cu ghete roz. O earf tot roz, pe care i-o aranja ntruna, i completa
costumul. Trsura era precedata de un brbat frumos, calare pe un ponei;
brbatul era mbrcat aidoma lui Murat, cu care se strduia sa semene la
gesturi i atitudine, i era urmat de doi randai n livrele englezeti, calare tot
pe nite ponei. Acest atelaj napolitan era un dar fcut de Murat principesei de
Galles, care se plimba, fara jena, pe strzile Genovei, n acel costum ridicol i n
acel echipaj bizar. Bineneles ca plimbarea avu loc cteva zile Ia rnd.
Principesa fcuse o
1 Carolinc-Amclic (1768 1821), sotia printului de Gallcs. Regent, apoi
rege?' Angliei sub numele de Gcorgc al tV-lca. Era fiica faimosului duce de
Brunswick. N ciuda -conduitei sale cam dubioase, englezii au inut cu ca n
nenelegerile pe care c-a avut cu soul sau, regele.
Lady Mary Acheson, fata contelui de Gosford, mritat n 1 803 cu
lordul am Cavcndish Bentinck.
Mare pasiune pentru Murat, pe care ar fi vrut s-1 nsoeasc i n
tabr. Bietul Murat se vzu obligat sa fac uz de toat autoritatea sa ca sa
scape de ea. Nu consimise sa renune dect dup ce i se fgduise ca lordul
Bentinck avea s-i uneasc trupele cu cele napolitane. ai cum fgduiala
fusese fcut doar de forma, acum venise la Genova cu rugmini, cu implorri
i chiar cu ameninri. Va putei da seama n ce situaie se afla bietul lord
Bentinck care, de altfel, a treia zi i pleca din ora, ca sa scape de ea.
Principesa, desi era o bonapartista nflcrat, avea unele temeri ca nu cumva
Napoleon s-1 compromit, n vreun fel, pe rege, cum i spunea ea lui Murat,
i atrase deci de partea sa toat opoziia din Genova i fcu atta trboi, nct
dup cteva zile, guvernul sard o ruga s-i caute azil n alta parte.
n timpul ultimului carnaval pe care-1 petrecu la Neapole, ddu un bal,
precedat de o lista de subscripie la care i ruga sa contribuie pe toi englezii
aflai n sala. Banii, evident, erau destinai lui Murat. Scena se petrecea ntr-o
sala publica, n momentul n care sosi Murat, un grup alctuit din cele mai
frumoase englezoaice, mbrcate aidoma zeielor din Olimp, i ieir n
ntmpinare. Minerva i Themis l luar fiecare de cte un brat i-1 duser pe
un fel de estrada, ale carei draperii se ddur n laturi, nfind spectatorilor
un grup de genii printre care figura i Faima, ntruchipata de frumoasa lady
Harley, care inea n mna un mare tablou. Gloria reprezentata de principesa
de Galles, mbrcat i mai caraghios dect celelalte zeiti nainta ncet,

rupse o pana din aripa Faimei i scrise cu litere mari, pe tabloul pe care-1 inea
aceasta, numele diverselor batalii la care luase parte Murat. Publicul aplauda,
abinndu-se cu greu sa nu rd. Murat avea destul bun-sim pentru a se simi
foarte jenat, dar principesa luase toat acea mascarada n serios, considerndo drept o ovaie adusa att celui pe care-1 iubea, ct i ei care fusese n stare
s-1 onoreze astfel. Am auzit vorbindu-se despre acea serata la lady Charlotte
Campbell, ultima dintre doamnele care au abandonat-o pe principesa. Lady
Charlotte plngea de ciuda, vorbind despre toate acele lucruri ridicole, dar
povestirea ei nu izbutea sa redea nici pe jumtate caraghioslcul acelei scene.
Trebuia s-o ai pe eroina sub ochi ca sa poi aprecia ntreg ridicolul situaiei.
Pentru a. i mai molcomi durerea despririi de Murat, principesa poruncise
unuia dintre slujitorii sai, care semna putin cu eroul visurilor sale, sa se
mbrace la fel ca el. Acel portret nsufleit, pe nume Bergami1, a devenit mai
trziu celebru i (stiu asta de la cpitanul corabiei care 1-a adus la Livorno) i-a
uzurpat, pe lng regala sa iubita, toate drepturile acestuia, aa cum i-a
nsuit i costumul. ai, cu toate astea, trebuia sa ne ducem i s-o salutam pe
acea principesa ridicola, care pe deasupra, ne mai i detesta fiindc-i eram
ostili regelui ei. Bineneles ca s-a strduit sa fie ct se poate de impertinenta
cu noi. Ne-am dus s-o vizitam, mpreuna cu lady Bentinck, n ziua i la ora
fixata de ea. Dup ce ne-a lsat sa ateptm vreme ndelungata, ne-a primit
ntr-un chioc acoperit cu verdea unde-i lua masa, mbrcat ntr-un capot
deschis n fata, i slujita de Bergami. Dup cteva cuvinte adresate mamei, se
prefcu a nu ti dect engleza aa ca nu mai vorbi dect cu lady William.
Ramase cam derutata cnd vzu ca luam i noi parte la acea discuie de la care
voise sa ne exclud; apoi ncepu a vorbi numai de virtuile, de talentele regale i
militare ale lui Murat. Imediat dup asta, i acorda o audienta tatei, n care nu
vorbi dect despre succesele infailibile ale aceluiai Murat, despre apropiata sa
jonciune cu armata lui Napoleon i despre victoriile care-1 ateptau. Tata
ncepu sa rd.
Va batei joc de mine, domnule ambasador?
Ctui de putin, doamna; vad ca dumneavoastr vrei sa iau de bune
glumele pe care le facei.
Astfel de discursuri inute de principesa de Galles, unui ambasador al
Franei, erau mult prea nostime ca sa poat fi ascultate cu seriozitatea
cuvenita. Principesa fcu pe ofensata Sl scurta ntrevederea. Cred ca va dai
seama ca n-am fost T ' Bartolomeo Bergami, subofier ntr-un regiment italian.
Copleit de ruri de ctre regina Angliei, regele Gcorgc al IV-lca a intentat sotiei
sale din p lcia lui _ proces dc aduiter tentai s-o mai vizitam. Ea pretindea ca
tata contribuise i el la ordinul de plecare ce i se dduse, ceea ce nu era ctui
de putin adevrat. Daca guvernul fusese mboldit de cineva, apoi acela nu

putea fi nimeni altul dect lordul William Bentinck care era ntr-adevr foarte
stnjenit de prezenta acelei cucoane nbdioase, acolo.
n vremea asta, noi ne aflam ntr-o situaie de-a dreptul imposibila. Caci
nimic nu e mai cumplit dect sa te afli n strintate, ntr-o situaie oficiala, n
toiul unei asemenea catastrofe, i sa dai tot timpul dovada de un calm i de o
senintate pe care eti departe de a le simi. ai nimeni nu putea sa ne ajute cu
nimic. Unii erau singuri de victoria lui Bonaparte, alii, de cderea lui rapida n
fata aliailor i de umilirea armatei franceze. Se ntmpla destul de rar ca cei
din jur s-i exprime aceste preri alegndu-i oarecum cuvintele, ca sa nu ne
jigneasc. aa ca de ndat ce ne-am dat seama ca nu mai suntem n siguran,
ne-am nchis i noi n casa i n-am mai ieit deloc.
Marchizul de Lur-Saluces, aghiotantul ducelui de Angouleme, sosi
aducnd cteva scrisori. Printul i poruncea tatei s-i ceara regelui Sardiniei o
oaste care sa vina prin Antibes pentru a se ntlni cu oastea lui, n Provena.
Tocmai obinuse o victorie destul de nsemnata la podul de peste Drome, unde
i etalase n fata celor doua oti a lui i cea inamica nite merite personale
n materie de tactica i strategie militara, care-1 fcuser sa creasc n ochii
tuturor. aa ca simea nevoia i dorina de a aciona ct mai viguros. Scos din
nefasta lui docilitate i pasivitate, se dovedea a fi plin de energie. Desi molu
din fire, uneori putea fi capabil i de lucruri mari. Tata porunci sa se
pregteasc o trsur i pleca mpreuna cu domnul de Saluces, la Torino. Am
aflat de la acesta din urma ca fratele meu fusese trimis n Spania. La cteva zile
dup asta, am citit n Monitor scrisorile domnului de Angouleme ctre doamna
de Angouleme, care fuseser interceptate, spunndu-se clar ca ele fuseser
aduse de ctre tnrul de Osmond. Am fost aproape siguri ca va fi arestat, iar
aceasta incertitudine a durat timp de aptesprezece zii6Comunicaiile cu sudul fuseser ntrerupte; nu tiam ce se mai ntmpla
dect din gazetele din Paris care de bine, de rau, mai ajungeau pn la noi. n
felul acesta am aflat i despre nfrngerea ducelui de Angouleme, despre
convenia ncheiata cu el si, n sfrit, despre plecarea sa. Numele fratelui meu
nu aprea pe nicieri. Pn la urma, am primit nite scrisori de la el, trimise
din Madrid. Trebuia sa prseasc acest ora ca sa ajung lng ducele de
Angouleme pe care-1 credea n Frana, dar pe care, dup o cutare ndelunga,
l descoperi la Barcelona.
Ducele de Angouleme voise s-1 trimit pe fratele meu la Madame, aa
cum artase i n scrisori, dar pe urma i schimbase planul i-1 trimisese la
ducele de Laval, ambasadorul nostru la Madrid. Atunci trecuser cele
aptesprezece zile n care noi fusesem att de nelinitii, pentru ca n timpul
unui rzboi civil nu poi ti niciodat ce i se poate ntmpla unui prizonier i
nici n ce fel au de gnd sa se rzbune pe el, fie autoritile, fie rsculaii. Noroc

ca mnia celor doua tabere trecuse i ca nu mai rmsese, din zilele furtunoase
ale revoluiei, dect nite meschine interese personale pe care unii se strduiau
sa i le rezolve.
Murat nainta att de repede n Italia, nct cei din Torino i ncepuser
mpachetatul. ai eu i mama am fi vrut sa ne ducem dup tata, dar el nu ne
ngduia sa venim. Problema economiilor devenise tot att de importanta ca i
cea a siguranei, aa nct nu ne mai puteam permite o dubla cltorie ntr-un
asemenea moment de incertitudine. Cererile domnului de Saluces au fost
primite cu multa rceal de ctre guvernul sard. Ele n-au putut avea succes
din pricina ca chiar atunci sosiser cele doua vesti catastrofale: nfrngerea
ducelui de Angouleme i mbarcarea lui. ncepnd din acea clipa, tata remarca
primirea destul de rece, a ministrului, i mtrezari dorina de a-1 ndeprta pe
ambasadorul Franei. Cum jegele sard respinsese orice ajutor austriac sau
englezesc, era irnpede ca dorea sa trateze separat, pstrndu-i neutralitatea a
de Napoleon. Bubna rdea de se prpdea de aceasta Politica, numindu-1 pe
regele Victor augustul aliat al mpara-Ul Tatei nu-i ardea deloc de rs, dar era
i el convins de zdrnicia acelor tratative ale guvernului sard. Murat, fiind
nvins la Occhiobello de ctre ostile austriece, nceta sa mai nainteze. Apoi se
anuna, n mod oficial, ca sosirea reginei Sardiniei fusese amnata. aa ca neam ntors la Torino.
nainte de a prsi Genova, as vrea sa va vorbesc despre doi ini pe care
i-am vzut n trecere. Primul era abatele de Janson. Aflnd de plecarea
mpratului din insula Elba, n timp ce el se afla n Siria, unde se dusese ca
pelerin la Ierusalim, profitase att de bine de vntul ce batea pe mare nct
ajunsese la Genova ntr-un timp incredibil de scurt. Nu ramase n acest ora
dect doua ceasuri pentru a se informa asupra evenimentelor; apoi i sufleca
poalele sutanei, ncalec un clu de posta i alerga sa se alture ducelui de
Angouleme. Acest abate, n costum ecleziastic, li se pru din cale-afar de
ridicol, soldailor. Dar cnd n lupta de la podul Drome, l vzur ducndu-se,
sub ploaia de gloane, pentru a-i ridica pe rnii, pe umeri, ncercnd s-i
consoleze i s-i ajute dup puterile sale, cu tot atta snge-rece ca un
grenadier din vechea garda, popa cum i spuneau soldaii i entuziasma n
cel mai nalt grad. Abatele de Janson a depus mai apoi acelai zel i n ceea ce
privete intriga, ceea ce bineneles, e de regretat. Ajuns episcop de Nancy i
unul dintre membrii cei mai activi ai Congregaiei, att de nefasta Restauraiei,
a fost att de detestat de toat lumea nct n timpul Revoluiei din 1830 a
trebuit sa fie alungat din viaa episcopala.
Cealalt persoana despre care vreau sa amintesc e Henri de Chastellux1.
n vrsta de 24 sau de 25 de ani, stpn al unei averi uriae, era ataat la
Roma. Aici a aflat de trdarea cumnatului sau, colonelul de la Bedoyere. A fost

cu att mai consternat cu ct i iubea grozav de mult sora, dndu-i seama

cta nevoie avea sa fie susinut i consolata ntr-o asemenea situaie, ntr-o
familie ca a sa. Obinu imediat un
1 Henri-Louis de Chastellux, nscut la 28 februarie 1786, mort la 3
martie 1863; fcut duce de Rauzan n 15 august 1819, s-a nsurat la 31 august
1819 cu Clairc de Durfort de Duras. Era fiul lui Henri Gcorgcs-Ccsar de
Chastellux i al 'ul Angcliquc-Victorie de Durfort (fiica lui Joseph de Durfort,
duce de Civrac, senior de Blagnac, ambasador la Vicna, i al Annci Monbadon
de la Furie, doamna de onoare a prinesei Victoria).
Concediu de la ambasador si, dup ce-i puse hrtiile n ordine, i fcu
cuferele, i mpacheta crile i se urca n brica unui cru cu care se tocmi
ca s-1 duca n cel mult douzeci i apte de zile la Lyon. Ajungnd la Torino,
domnul de Chastellux fu informat ca nu mai putea s-i continuie drumul. Veni
la Genova s-1 ntrebe pe tata, ce-i mai rmnea de fcut. Se hotr sa plece i
el dup^ducele de Angouleme; tata l ruga s-i duca i lui nite depee. ntradevr, dup doua ceasuri, un secretar i le i duse. Secretarul l gsi culcat n
pat, citindu-1 pe Horaiu.
Cnd plecai? 1-a ntrebat.
nc nu stiu. Nu m-am neles, cu cruaul care m-a adus i atept sa
gsesc un altul.
Nu trecei prin Corniche?
Nu, vreau sa nchiriez o feluca.
Secretarul i aduse tatei ndrt scrisorile pe care acesta le expedie cu un
curier. Henri de Chastellux se mbarca a doua zi diminea; dar aranjnd n aa
fel lucrurile nct sa doarm n fiece noapte, undeva, pe rm, ajunse la Nisa
abia peste cincizeci de zile. Aici, i ajunser la ureche o mulime de zvonuri
nelinititoare n legtur cu poziia ducelui de Angouleme; atept, cu rbdare,
confirmarea lor si, dup zece sau dousprezece zile, 1-am vzut reaprnd la
Genova, fara sa fi trecut dincolo de Nisa.
Aceasta apatie ciudata la un tnr plin de spirit, i pe care situaia lui
sociala i relaiile de familie ar fi trebuit s-1 stimuleze n cel mai nalt grad,
comparata cu activitatea att de fecunda a unui om n sutana, la care, evident,
ar fi trebuit sa renune, mi s-a prut a constitui un contrast att de bizar cu
modul de a se comporta al abatelui de Janson, nct nu le-am putut trece cu
vederea nici pe una, nici pe cealalt.
Tata ncepu o corespondenta foarte activa cu ducele de Narbonne,
ambasadorul nostru la Neapole, cu ducele de Laval, ambasadorul nostru la
Madrid i cu marchizul de Riviere1, aflat la Marsilia. Le trimitea vetile care
soseau din

1 Charles Riffardeatt, marchiz, apoi duce de Riviere (1763 1828).

Aghiotant contelui de Artois, n timpul Emigraiei. Condamnat la moarte, dar
graiat, ca coniphcc al lui Cadoudal (1803), a ajuns n 1814, ambasador la
Constantinopolc, iar
^n 18'5, pair al Franei, n 1827 devine cpitanul grzilor lui Carol al Xlea, apoi
uverantor al oraului Bordeaux.
Germania i din nordul Franei. Legaia din Torino ducea mare lipsa de
secretari i de ataai. aa ca plecnd din Genova, tata ma ruga pe mine sa port
toat aceasta corespondenta. De fapt, n-aveam altceva de fcut dect sa
expediez tirile care ne parveneau, alegndu-le pe cele oficiale i lsnd
deoparte zvonurile de care eram pur i simplu asaltai. Multe din acele scrisori
au fost interceptate, unele mi se pare ca au fost chiar i tiprite n Monitor.
Ruvoitorii s-au agat de acest lucru, ca sa decreteze ca o fceam pe
ambasadoarea. Aceasta rutate m-a fcut sa stau multa vreme departe de
afacerile diplomatice ale tatlui meu, lucru pe care nu 1-as fi fcut daca n-a fi
fost nvinuita de acea prosteasca nscocire. ^ Caci, aa dup cum v-am mai
spus, politica ma pasiona, l ajutam cu placere pe tata i ca s-mi ocup timpul,
caci altfel as fi murit de plictiseala. ai fiindc nu aveam niciodat obiceiul sa
vorbesc ce nu trebuia, tata mi-ar fi ncredinat, fara nici o reinere, oricare
dintre problemele care-1 frmntau.
Capitolul V Rentoarcerea la Torino.
Domnul de La Bedoyere Marul spre Cannes.
mpratul Napoleon.
Giulgiul sfnt.
Jules de Polignac e luat prizonier la Montmelian.
Luarea unui regiment, la Aiguebelle.
Purtarea generalului Bubna.
Ura piemontezilor mpotriva austriecilor.
Speranele regelui Sardiniei.
Am continuat sa ducem i n Piemont aceeai viaa retrasa pe care o
dusesem la Genova. Tata nu voia sa schimbe nimic din modul nostru de via,
desi mprejurrile ne ngduiau, dar prudenta ne impunea sa reducem toate
cheltuielile de prisos. Singura noastr distracie era sa facem zilnic cte o
plimbare pe splendida colina pe malul Fadului, dincolo de Torino, i care se
ntindea pn la Moncalieri. Placerea ne-ar fi fost dubla daca drumurile n-ar fi
fost att de proaste; chiar i pe jos era foarte greu i obositor de ajuns pn
acolo. Potecile care slujesc de albii torentelor n anotimpul ploios.
Sunt n panta i pline de pietre ce se rostogolesc ntruna. aa ca la un
astfel <3e drum, care la un moment dat e att de greu nct devine aproape un

chin, nu se expunea niciuna dintre doamnele italiene. Dar cnd ajungi sus, eti
despgubit de toate necazurile pe care le-ai tras, datorita privelitilor de o
varietate uluitoare precum i a unei cmpii de o frumusee fara pereche.
La putina vreme dup asta, am aflat rnd pe rnd -amanunte, n
legtur cu cele petrecute la Chamberlay i la Grenoble. Toate aceste vesti, puse
cap la cap, duceau la concluzia ca cel mai vinovat de tot ceea ce se ntmplase
era domnul de La Bedoyere1. Eram nclinata cu att mai mult sa dau crezare
acestui lucru, cu ct l auzisem cu urechile mele, nainte de a pleca din Paris,
ridicndu-i n slavi pe bonapartiti. Familia sotiei sale (fosta domnioara de
Chastellux) svrise greeala de a-1 vr cu de-a sila n slujba regelui, iar el
avusese slbiciunea sa accepte. N-a putea preciza n ce epoca 1-a trdat pe
rege; ceea ce stiu sigur e ca n fruntea regimentului sau unde ajunsese de
cteva zile se ndreptase zorit dinspre Chamberlay spre Grenoble; ca, pe
drum, oprindu-se sa ia masa la doamna de Bellegarde, se bucurase fi de
victoriile mpratului, n momentul n care se urcase pe cal, i strigase acesteia:
Cu bine, doamna, peste opt zile sau voi fi mpuscat, sau voi fi mareal
al Imperiului!
Se pare ca izbutise sa conving trupele sa treac de partea lui Napoleon
i ca abuzase de slbiciunea generalului Marchand, dominat n ntregime de el.
Recunotina mpratului pentru serviciul pe care i-1 adusese n-a fost chiar
att de nemaipomenita, cum ndjduise el, n schimb previziunile sale se
adeverir n ceea ce privea cealalt alternativa.
Era cu neputin sa nu fii uluit de mreia, de hotrrea, de ndrzneal
i abilitatea desfurate de Napoleon n drumul lui de la Cannes i pn la
Paris. Nu-i de mirare ca partizanii ' Charles Huchet, conte de la Bedoyere
(1786- 1815), colonel n regimentul n vrcnoblc. La rentoarcerea din insula
Elba, i-a ieit nainte lui Napoleon, cu fcinicntul sau i i-a predat oraul,
mpratul 1-a numit general de divizie i 1-a fcut
^ uotantul sau. Tradus n fata Consiliului de Rzboi, n timpul celei de a
doua auratii, a fost condamnat la moarte i mpuscat.
Lui au devenit att de nflcrai i de zeloi, fiindc socot ca asta a fost
fapta cea mai cuteztoare pe care a ntreprins-o unul dintre cei mai mari
oameni ai vremurilor noastre. Mai ales ca sunt sigura ca n-a fost vorba de un
plan alctuit dinainte, mpratul s-a lsat cluzit de hazard sau mai curnd
de geniul sau. Dovada consta n faptul ca comandantul din Antibes, somat
primul, a refuzat sa admit vulturii imperiali. Zborul lor era totui n funcie de
comportarea oamenilor pe care-i ntlneau n cale i frumoasa expresie de a
zbura din clopotnia n clopotnia, desi justificata prin deplinul ei succes, era
totui destul de hazardata, mpratul se ncrezuse nc odat n steaua lui carei rmsese credincioasa.

Sosind la Paris, afla despre declaraia de la Viena din 13 martie; ndura

totodat rceal i reticentele majoritii persoanelor care i fuseser odinioar
mai mult dect devotate. Cu instinctul sau de a guverna nelese imediat ca toi
acei oameni reprezentau mai mult tara dect pe militari. Poate ca s-ar fi simit
tentat s-i guverneze cu sabia daca acea sabie n-ar fi avut de nfruntat
rezistenta strinilor. Nu putea deci nimici ideile constituionale, att de repede
nrdcinate n Frana, dect slbind frul ambiiilor populare care sub
numele de libertate sau naionalitate ajung, cu timpul, la cea mai cumplita
tiranie.
S-i dam totui dreptate lui Napoleon: caci i-a fost ntotdeauna groaza de
asemenea mijloace. El voia un guvern absolut, dar capabil sa asigure ordinea
publica, linitea i onoarea tarii. De ndat ce i-a dezvluit planul, s-a simit
dezndjduit de succesul lui i dezgustul pe care 1-a ncercat poate ca a avut o
oarecare influenta n ceea ce privete descurajarea manifestata dup catastrofa
de la Waterloo.
Am motive sa cred ca la cteva zile, dup sosirea sa la Tuileries, nceta de
a mai da dovada de tot atta energie de cta dduse, de cnd plecase din insula
Elba. Poate ca, daca ar fi vzut la vechii sai slujitori civili acelai entuziasm ca
i la militari, i-ar fi dus cu cinste, la capt, uriaa sarcina pe care i-o
asumase; sau poate c-i era cu neputin s-o mai duca.
M-am rentors la Torino. Papa ne-o luase nainte, prezenta lui prilejui o
ceremonie destul de curioasa la care am asistat i noi.
Piemontul poseda giulgiul sfnt. Cretintatea acorda o asemenea
importanta acestei relicve, nct nsui Papa avea grija de el. Giulgiul era
ncuiat ntr-o cutie de aur, nchisa la rndul ei ntr-una de arama, nchisa la
rndul ei i tot aa mai departe, pn la a aptea cutie; cele apte chei ale
celor apte cutii erau ncredinate, fiecare, altei persoane, Papa o pastra pe cea
de aur. Cufraul era aezat ntr-o biserica frumoasa ca o bijuterie, numita
Biserica Sfntului Giulgiu. Relicva nu era expusa privirilor credincioilor dect
n mprejurri cu totul deosebite i n cadrul unei ceremonii impuntoare.
Atunci Papa trimitea un legat special care sa deschid racla i s-i aduc cheia.
Prezenta Sfntului Printe la Torino i importanta evenimentelor care aveau loc
au iscat dorina de a da satisfacie soldailor, populaiei i regelui de a privi
acea preioas relicva, n ciuda ndejdilor pe care guvernul sard le avea, n
petto, de a obine din toate prile recunoaterea neutralitii sale, a pus totui
foarte repede, pe picioare, o oaste considerabila i foarte aspectuoasa. Aceasta
oaste a fost adunata n Piaa Castelului si, dup ce Papa a binecuvntat
steagurile, s-a trecut la scoaterea la iveala a relicvei. Regele i mica lui Curte,
catolicii din corpul diplomatic, cavalerii din ordinul Annonciada, excelentele,
episcopii i cardinalii au fost singurii admii n odaia unde se pregtea

ceremonia. Nu eram, cu toii, nici treizeci, eu, mama i doamna Bubna fiind
singurele femei admise si, pe deasupra, ai att de bine aezate, nct nu ne
putea scpa nimic. Cufrul fu adus de ctre preotul care-1 avea n grija. Dup
ce fura deschise una dup alta, cele apte cutii, dup ce fiecare din cele apte
personaje ntindea cheia pe care-o deinea, dup ce era descuiata o cutie, se
redacta imediat un proces verbal prin Care se constata i n care se consemna
starea broatelor. Se Proceda ca la o ridicare de sigiliu i nu ca la o ceremonie
re'! Gioasa; atta doar ca acel cardinal care deschidea sipetele stea cte o
rugciune ori de cte ori descuia cte o racla.
Cnd ajunser la ultima caseta, care era destul de mare i care strlucea
de-i lua ochii fiindc era de aur, ncepur oraiile sj ngenuncherile. Papa se
apropie de masa unde doi cardinali depuseser racla. Toat lumea ngenunchie,
apoi urmar o serie de formaliti de deschidere. Ar fi fost mai bine ca acea
operaie sa fi avut loc ntr-un salon, i nu ntr-o biserica, fiindc privita de
aproape toat acea pantomima era lipsita de demnitate, n sfrit, dup ce Papa
i tot apropie i-i tot retrase minile ca i cum s-ar fi temut sa nu se arda,
scoase din cutie o bucata mare de pnza, grosolana i murdara. O lua i
nsoit de rege i de cardinali se ndrepta ctre balcon unde o desfura ct
era de mare. Ostile ngenunchear, la fel i mulimea care umplea strzile din
jur. Toate ferestrele erau doldora de lume. Mi s-a spus ca pe pnza aceea
soioasa, s-ar fi vzut foarte clar urmele nsngerate ale chipului, ale picioarelor
i minilor, ba chiar i ale rnii din coasta ale lui Hristos. Eu, care ma aflam la
fereastra din balconul n care ieise Papa, va mrturisesc cinstit ca n-am vzut
nimic. Papa o expuse, din toate prile, n fata mulimii adunate, ntr-o tcere
profunda. Dup ce se retrase, mulimea ngenuncheata se ridica n picioare,
aclamnd ndelung. Tunul, tobele, strigatele de Triasc! anunar ca
ceremonia se sfrise. Cum numai Papa i legatul numit de el aveau voie sa
ating sfntul giulgiu, se chinuir o vreme pn ce izbutir sa mptureasc
la loc bucata aceea murdara de pnza, pentru ca nimeni nu putea s-i ajute.
Prima cutie odat ncuiata, Papa lua cheia, apoi cardinalii aezar prima cutie
n cea de a doua, i tot aa mai departe, pn la ultima, ntre timp, Papa, regele
i persoanele invitate trecur ntr-o odaie unde fusese pregtit o masa sau mai
curnd nite gustri, fiindc nu era vorba de o masa n adevratul neles al
cuvntului. Ateptar pn ce fu ncuiata i ultima broasca a cutiei care fu
pusa la locul ei, apoi toat lumea se retrase.
Nu-mi aduc aminte daca Jules de Polignac asistase la acea ceremonie,
dar cam n vremea aceea primise depline puteri de la Monsieur, care fusese
numit de Ludovic al XVIII-l^a locotenent general al regatului. Polignac pretindea
ca ar fi n msur sa ridice o oaste impuntoare, cu cocarda alba, pe teritoriul
sard, dar guvernul italian nici n-a vrut sa aud de a ceva. Obinu cu mare

greutate ngduina de a se tabili la frontiera pentru a fi ct mai aproape de

relaiile pe care le avea m suc^- Se instala la un preot din Bauges.
Coresponda aproape zilnic cu tata, povestindu-i toate idioeniile cu
putin.
Informaiile pe care le primi tata, din diverse locuri, l fcu sa traga
concluzia ca rzboiul batea la usa. l ntiina deci pe Jules de Polignac sa fie
pregtit i s-i ia toate masurile necesare. Acesta i rspunse, n 15 iunie, ca
era convins ca fusese avertizat cu cel putin zece zile mai nainte de nceperea
ostilitilor i ca acea campanie nu putea porni nainte de patru sau cinci
sptmni, l ruga deci pe tata sa fie linitit, i mulumea pentru solicitudinea
sa, l felicita ca fusese att de bine informat, reprondu-i doar ca tirile i
parveniser mult prea devreme. Acelai curier mai aducea i o scrisoare din
partea preotului la care sttea Jules (caci n Italia oriunde te ntorceai ddeai
numai de popi), n care acesta i spunea tatei ca Jules se rentorsese n goana la
presbiteriu ca s-i ia calul, ca n clipa n care punea piciorul n scara, casa
fusese invadata de o companie de soldai francezi, intrai n ora pe nepusmas i ca Jules de Polignac fusese fcut prizonier. Abatele era cu att mai
nelinitit cu ct de aua calului atrna o traista plina cu scrisori care-1
compromiteau att pe Jules ct i pe toi cei care lucrau cu el. Iat nc o
dovada mai mult dect gritoare a superficialitii lui Polignac, superficialitate
nsoit n acelai timp de o ncredere n sine, care ntrecea orice limita. Cum la
aceasta nfumurare se adauga i un curaj de om smintit, se npustise ca orbul,
n Prpastie. Trebuie sa mrturisesc nsa, ca odat ajuns aici, a Pnvit lucrurile
n fata, fara nici o slbiciune i a ndurat consecinele greelilor sale cu o putere
sufleteasca rar ntlnita, j^and am aflat ca a fost luat prizonier, am rmas
consternai, elul lui blnd de a se comporta, urbanitatea limbajului l aceau sa
fie foarte iubit i preuit n viaa particulara. Am 1 at ca-1 acuzasem
ntotdeauna de o ambiie fara margini i nu mi-am mai adus aminte dect de
omul pe care-1 cunoteam din copilrie aa nct am plns cu lacrimi amare
cnd arn aflat ce i se ntmplase. Era cu neputin de prevzut cum avea s-i
trateze Napoleon pe prizonierii din categoria lui Jules i mai ales pe el, pe care
Restauraia l smulsese din captivitatea regimului Imperial. Tata ncepu sa se
agite pentru a cpta vesti despre el; multa vreme nu izbuti sa afle nimic. Pn
la urma, obinu o declaraie de la toi minitrii aflai la Torino, n care
ameninau cu represalii din partea suveranilor lor daca domnul de Polignac ar
fi fost tratat altfel dect ca prizonier de rzboi. Cabinetul sard a fost cel mai
recalcitrant, dar pn la urma a acceptat sa semneze i el declaraia. Din
pcate, toate aceste demersuri se dovedir a fi inutile. Marealului Suchet i
pasa prea putin de acel ilustru captiv, aa ca-1 duse pe Polignac n fortul
Barraux; sfatuindu-1 sa stea linitit, se prefcu a-1 fi uitat i-1 trata destul de

bine. Captivul ceru sa fie dus la Paris; marealul se fcu ca nu-1 aude. Nu stiu
daca ar mai fi putut prelungi aceasta binevoitoare indiferenta; ceea ce stiu e ca
evenimentele se precipitar.
Guvernul piemontez mprti, ntr-o oarecare msur, soarta lui
Polignac, pentru ca n clipa n care o companie franceza punea mna pe
Montmelian i-1 lua prizonier pe Jules, o alta, strbtnd muntele, captura, la
Aiguebelle, un frumos regiment piemontez care-i fcea linitit exerciiile,
trgnd cu putile n nite bile de lemn. Ceea ce e i mai nostim n toat
aceasta afacere, e ca acelai lucru se ntmplase, n acelai fel i n acelai loc,
la nceputul rzboiului precedent. Uimirea a ntrecut orice msur, la Torino.
Imediat a fost numit ministru de rzboi domnul de Saint-Marsan desi slujise i
sub regimul francez. Apoi cerur cu insistenta ajutorul austriecilor, desi pn
atunci l refuzaser. Dar generalul Bubna i declara domnului de Valese ca
acum trebuia s-i poarte povara ncpnrii sale; l avertizase de multa
vreme ca ostilitile erau gata sa izbucneasc i ca negocierile oculte i
personale cu guvernul francez, pentru a stabili neutralitatea tarii sale, nu vor fi
ncununate de succes. Acum, l prevenea, n mod oficial, ca, daca francezii
puneau mna pe Mont-Cenis l nainte de a pune el, ceea ce prea foarte
probabil, i va retrage trupele n Lombardia i va abandona Piemontul. Dup
ce-l amenin astfel pe Vlase, Bubna depuse toate strdaniile sa ocupe MontCenisul. Ciudat om i Bubna asta! nalt, gras, burdihos, chiop n urma unei
rani, lene fiindc n-avea nimic de fcut, i petrecea trei sferturi din zi culcat
pe un pat sau pe un maldr de paie din grajdul lui, fumnd tabac de cea mai
proasta calitate. Cnd binevoia sa intre ntr-un salon era n afara de mirosul
de pipa pe care-1 emana omul cel mai plcut, un povestitor spiritual, fin,
caustic, nelegnd i folosind toate subtilitile limbajului. Cnd l solicitau
afacerile fie civile, fie militare nu-i acorda o clipa de odihna; i acelai
Bubna, care-i petrecuse aproape ase luni cu unele mici excepii n poziie
orizontala, era n stare sa stea aptezeci i doua de ore n sa, fara sa para
ctui de putin obosit, mi mrturisi ca exagerase putin situaia i c-i
ascunsese planurile, ca sa se rzbune pe domnul de Valese, pentru ezitrile
sale. Cum eram i eu pornita mpotriva acelui domn care aproape ca ntorsese
spatele ambasadorului Franei, m-am amuzat copios de renghiul pe care i-1
jucase Bubna, lui Valese. Tata, cu nelepciunea care-1 caracteriza, nu
mprti veselia mea. Dimpotriv, l aproba pe Valese ca izbutise s-i crute
tara de cteva sptmni de ocupaie austriaca. Aproba din toat inima dorina
unui stat mic de a ncerca sa rmn neutru, desi tia ca acest lucru va fi o
imposibilitate. Cert e ca rezistenta cabinetului regal fata de intrarea trupelor
austriece, pe teritoriul piemontez, spala n fata locuitorilor multe din

nedreptile ce i se reproau guvernului. Populaia ura crmuirea i-i arata

fi ca ajunsese sa regrete ocupaia franceza.
Francezii, spuneau ei, ne apsau din greu, dar mncau ceea ce
mncam i noi, adic ceea ce gseau, n vreme ce nemii ne apasa i mai rau, i
cara la ei acas tot ce-i mai bun aici! Oamenii aveau perfecta dreptate, att n
ceea ce privea administraia, ct i comandanii i soldaii. Pn i Potcoavele
cailor le aduceau din Austria, numai ca sa nu cumpere nimic din tarile
ocupate; n schimb, crau la ei acas tot ce puteau, pn i balamalele i
clanele de la ui, din cazrmile pe care trupele le abandonau. Furgoanele care
urmau ostile austriece erau demne de vzut, att prin numrul lor
impresionant, ct mai ales prin ceea ce crau, fiindc erau pline cu tot ce vrei i
ce nu vrei, ntr-un talmes-balrnes nemaintlnit. Toate acele convoaie aau la
culme mnia poporului italian, victima acelui sistem de spoliere generala.
Vestea luptei de la granita cu Belgia i a btliei, de la Ligny, data n 161, ne-a
parvenit cu o mare rapiditate, datorita telegrafului care o adusese la Chambery.
Dar trebuia sa ateptm sosirea periodica a curierului pentru a afla ce se
ntmplase la Waterloo. Dup asta, vetile bune ncepur a veni una dup alta,
tot att de repede precum veneau, cu trei luni n urma, cele rele. Ar fi trebuit sa
ne bucuram, dar noua ne sngera inima. Regele Sardiniei, vznd armata
piemonteza intrnd n Frana, mpreuna cu armata austriaca, se i credea un
mare cuceritor. Mrinimia lui inea de la Rhon i pn la frontiera. Ofta de
cteva ori pentru Lyon, dar se consola cu gndul ca era un ora necredincios.
Am mai spus ca era un om foarte accesibil. Primea pe toat lumea, era
vorbre, mai ales n acel moment de exaltare. Nu exista popa sau taran pe care
sa nu-1 opreasc i sa nu-i vorbeasc despre planurile sale militare. Fiind duce
de Aosta, luase parte, pe vremuri, la campania din valea Barcelonnette2 i
pstrase n sinea lui o mare admiraie fata de agilitatea i de curajul supuilor
sai; acum, voia sa cucereasc oraul Briancon, prin escaladare, n fruntea
barbeilor3 sai, cum le spunea el. i dezvlui acest plan generalului Frimont4,
care devenise, ntre timp, comandantul-ef al armatei austriece. Bubna, prezent
la aceasta discuie, istorisea scena cu atta umor nct te tvleai de rs, mai
ales
1 16 iunie 1815 (n. ed.fr.).
Victor-Emanuel I fusese sub domnia tatlui sau Victor-Amcdeu al IHlca comandantul trupelor piemontczc n campaniile mpotriva Franei, din
perioada 1792-1796.
3 Nume dat celor din Vaud, n Piemont.
4 Jean-Marie Frimont (1759 1831), general austriac, n 1815 a ocupa'
oraele Bcsanton, Lyon i Dijon unde i-a stabilit cartierul general pn n
181. A fost agentul Sfintei Aliane, n Italia. st > cnd vorbea despre uimirea

calma a alsacianului Frimont, care-1 privea zadarnic n ochi, ncercnd s-i

dea seama cam ce anume gndea Bubna despre enormitile debitate de regele
sard, cruia trebuia s-i mai i rspund. Noroc ca, ntre timp, regele se urca
pe scaunul de care se sprijinea, ca sa ia cu asalt o cutie cu tutun aezat pe un
dulap. Se lovi, i scrnti mna i astfel Briantonul fu salvat.
Fizicul acestui rege fcea ca fanfaroanele sale sa para i mai ridicole. In
privina ureniei semna foarte bine cu ducele de Angouleme. Doar ca era i
mai mic, i mai pipernicit; braele i erau mai lungi, picioarele mai subiri,
labele picioarelor mai plate, chipul mai schimonosit; n concluzie, semna leitpoleit cu cel mai urt tip de maimu, la care de altfel amndoi aspirau. Suferea
cumplit din pricina minii care-i fusese pusa prost la loc de un fel de student n
medicina, adus din Sardinia. Rossi, unul dintre cei mai destoinici chirurgi din
Europa, fusese alungat din pragul castelului, pentru ca trecuse sub crmuirea
franceza. Totui, cum durerea persista, dup zece sau dousprezece zile, Rossi
fu chemat, mna pusa la loc cum trebuie, i regele se simi, n sfrit, uurat.
Capitolul VI Rspunsul tatei dat primului ambelan, duce de Modena.
Purtarea marealului Suchet, la Lyon.
Purtarea marealului Brune, la Toulon.
Catastrofa din Avignon.
Expulzarea francezilor, rezideni n Piemont.
Parasesc Torino.
Situaia din Savoia.
Trecerea lui Monsieur spre Chambery.
Ziua Sfntului Ludovic, la Lyon.
Mrturisire penibila.
Jandarmii, rspltii de ctre Napoleon.
Soldaii din armata Loarei.
Atitudinea lor demna de cinste.
Ludroeniile regilor i alor sai, orict de absurde ar fi fost, ne fceau
nite mari deservicii. Cteva sptmni mai terziu, tata izbuti sa scape cu
obraz curat dintr-una din imbecilitile debitate de suveranul sard. Ducele de
Modena1
1 Pruncise al IV-Iea d'Este (1779 1846) era fiul lui Fcrdinand de Austria
V rate cu mpraii [osif al II-lca i Lcopold), i al Marici-Bcatricc, singura fiica a
lui Hcrcule al IlMca.
Venise s-1 vad pe socrul sau, prilej pentru a se da o recepie la Curte.
Tata se afla lng un grup unde primul ambelan -de Modena striga n gura
mare ca, pentru a asigura linitea i pacea n Europa, era absolut necesar, i de
altfel destul de uor, ca Frana sa fie mprit, ntorcndu-se spre el, tata i
spuse pe un ton deosebit de politicos:

 As putea ndrzni sa va rog, domnule duce, s-mi indicai documentele

istorice care va mputernicesc sa dispunei de Frana ca i cum ar fi vorba de
ducatul de Modena?
Primul ambelan a rmas foarte descumpnit. Aceasta butada, care
contrasta att de puternic cu politeea obinuit a tatei, avu mare succes la
Torino unde preteniile ducelui de Modena erau detestate. Evenimentele din
Belgia oprir marul armatelor franceze, n Savoia, i lsar timp austriecilor
de a-i reuni, la Chambery, aproape toate forele pentru a le putea rezista.
Ocuparea oraului Grenoble, unde nu fura lsate dect trupe piemonteze, i
fcu sa se mndreasc grozav pe acei cuceritori improvizai, i nu stiu daca
ciuda sau mnia mea nu se datorau i gndului ca tunurile noastre czuser n
minile acelor nenorocii de barbei ai regelui sard. Desi fortul Barraux
continua sa reziste, ai notri avur grija s-1 lase pe Jules de Polignac sa
evadeze; acesta ajunse la cartierul general al lui Bubna i asista la atacul de la
Grenoble. Asemenea amintiri sunt penibile i nu le istorisesc cu placere; tin
totui sa relatez doua ntmplri care dup mine i onoreaz mult mai mult
pe vechii notri cpitani, dect unul din acele succese militare care le sunt att
de familiare, i care dovedesc patriotismul lor. Aliaii au fost de acord ca peste
tot unde vor gsi guvernarea lui Ludovic al XVIIl-lea recunoscuta nainte de
sosirea lor, ei sa nu exercite nici o spoliere. In schimb, toate locurile unde
intrau prin capitulare urmau sa fie tratate ca inuturi cucerite si, ca atare,
prdate; si, slava Domnului, n aa ceva, deveniser experi. Avangarda, sub
ordinele generalului Bubna, se apropia de Lyon. Domnul de Corcelles,
comandantul grzii naionale, se duse la general, i-1 ruga sa ngduie oraului
s-i puna cocarda austriaca sau cocarda sarda, ma rog, orice, numai cocarda
alba, nu. Amicul meu Bubna care, desi foarte amabil, era siret ca o vulpe
nu-1 repezi pe Corcelles, ci i spuse ca hotrrile decisive nu se luau pe loc; ca
nu primise nici un fel de instruciuni n acest sens, dar ca le va cere. Sigur ca
nu era cu neputin ca familia de Savoia s-i mute capitala regatului la Lyon,
n vreme ce piemontul se putea uni cu Lombardia. aa ca lucrurile trebuiau
gndite temeinic. Pn atunci, nu trebuia bruscat nimic; l sftui deci pe
Corcelles sa pstreze cocarda tricolora. Armata austriaca avea sa intre n ora a
doua zi diminea; pn atunci aveau destula vreme sa se gndeasc la
problema care-i preocupa. Domnul de Corcelles se rentoarse la Lyon i ddu
fuga s-i spun generalului Suchet1 ce discutase cu Bubna. Acesta, curios la
culme, l trata ca pe ultimul dintre oameni, i spuse ca era un ticlos, un om de
nimic, ca n ce-1 privea prefera sa vad ntreaga Franta n mna nu stiu cui
dect sa piard fie i un singur sat. i spuse ca nu mai voia s-1 vad n ochi, i
lua comanda grzii naionale, trimise dup Jules de Polignac, dup Chabrol2 i
dup Sainneville (unul prefect, celalalt directorul politiei, nainte de cele O suta

de zile), i instala el nsui n funciile lor i nu pleca din ora dect dup ce
arbora steagul alb. Bubna l gsi a doua zi fluturnd, spre marea lui
dezamgire, fiindc nu mai putea nici ocupa, nici prada oraul, dar nu cuteaz
sa mai zic nimic, n vremea asta, cam tot la fel se proceda i la Toulon, dar n
mprejurri mai deosebite. Oraul era comandat de generalul Brune3.
Garnizoana inea cu Napoleon, iar oraul i mprtea sentimentele, ntr-o
diminea, dup ce se deschiser porile, marchizul de Riviere, amiralul
Ganteaume4 i un
1 Lmtis-Gabriel Sudici, ihice de Albujera (1772 1829). General dc_
brigada, de divizie, iar dup victoria din Spania, din 1811, mareal al Franei i
duce. n timpul Restauraiei este tcut pair. Alungat dup cele O suta de zile,
este reabilitat n 1819.
2 Andre-Jean, conte de Chabrol de Croussol (1771 1836), ministru de
'tcrne, pair al Franei, ministru al marinei, apoi al finanelor. S-a retras nainte
de I830 i a reintrat n viaa privata.
3 Giiillaume-Marie-Anne Brune (1763 1815); lucrtor tipograf,
jurnalist, Pietonul i protejatul lui Danton. General n armata Italiei. Mareal,
n 1804, este asasinat la Avignpn dup cele O suta de zile.
Cj. 4 Honore-Joseph-Antoine Ganteaume (1755 1818). Locotenent pe o
fregata, Pitan de vas, contra-amiral n Egipt, consilier de Stat, vicc-amiral,
comandantul tim i ' din Mcditcran n 1809. Raliindu-sc bourbonilor n 1814,
le-a rmas fidel n lPu'. Celor O suta de zile, fapt pentru care a fost fcut pair
al Franei de ctre Lu<lovic al XVIIl-lea.
Emigrant btrn contele de Lardcnoy, care era reprezentantul regelui la
Toulon nsoii de un singur jandarm $i purtnd toi patru cocarda alba,
forar consemnul, intrar n galop n ora i desclecar n fata uii
marealului Brune nainte ca acesta mirat de apariia lor neateptat sa
aib timp s-i vina n fire. Dnd deci buzna peste el, n cabinet unde omul
tocmai scria ceva, i spuser despre ce era vorba' Marealul, care-1 cunotea pe
de Riviere, i ntinse mna si_i zise:
i mulumesc, domnule marchiz, de aceasta dovada de ncredere pe
care nu i-o voi nela!
Noii sosii i artar declaraia aliailor, el afla ca o oaste austro-sarda
nainta dinspre Nisa i ca o flota engleza se ndrepta spre Toulon. n
imposibilitatea de a apra oraul ntr-un mod eficace, pentru ca toat Franta
era invadata, i regele se i afla acum la Paris, daca marealul se ncpna
s-i pstreze culorile, putea pierde oraul cu tot ce se afla n el i cu tot ce se
afla pe mare, adic flota franceza. Aliaii n-aveau sa crute nimic, i se vor grbi
sa ajung n ora, nainte ca acesta sa fie recunoscut ca aparinnd regelui.

Acei domni, fcnd apel la patriotismul lui, veniser s-i arate care era
situaia, jurndu-se pe cuvntul lor de onoare ca faptele relatate erau absolut
exacte.
Marealul citi cu atenie hrtiile care-i confirmau cele spuse de cei trei
vizitatori, apoi adug:
ntr-adevr, domnilor, nu mai e nici un moment de pierdut. Rspund
de garnizoana. Nu stiu cum o voi scoate la capt cu oraul. Prefer sa pierim
mpreuna dect sa fiu complice la o ncpnare inutila ce-ar face ca portul sa
fie prdat de englezi!
i aduna imediat pe toi ofierii, autoritile oraului i pe susintorii cei
mai influeni ai partidului bonapartist. Le vorbi cu atta convingere, nct dup
cteva ceasuri steagul alb flutura pretutindeni, iar btrnul Lardenoy fu numit
comandantul oraului. Marchizul de Riviere a apreciat enorm loialitatea
marealului i a fost foarte impresionat de acest lucru. La rugat sa rmn
alturi de ei n primele momente de efervescenta le nflcratului popor din
sudul Franei. Marealul Brune inea -ns neaprat sa se retrag. Poate ca se
temea sa nu fie acuzat, trdare de ctre partidul sau. Oricare ar fi fost motivul,
pleca nsotit de un aghiotant al lui de Riviere; de ndat ce se crezu n afara de
orice pericol i lua adio de la aghiotant i dispru. Se cunoate cumplita
catastrofa de la Avignon i se tie cum un popor furios la culme a pedepsit o
fapta pe care Istoria ar trebui s-o consemneze n paginile sale. Unii au vrut sa
dea vina pe drojdia societii, susinnd ca ea ar fi fost singura vinovata; dar,
din pcate, printre actorii acelei tragedii se aflau i oameni pe care partidul
regalist i-a protejat i de care justiia nu s-a putut atinge. Aceasta a fost una
dintre cele mai urte pete ale Restauraiei.
Purtarea marealilor Suchet i Brune mi-a inspirat ntotdeauna atta
respect nct nu mi-am putut ascunde gndul ca ea n-a fost imitata niciodat
de efii regaliti.
n primele zile ale lui martie, regele Sardiniei a dat ordin sa fie alungai
toi francezii din statele sale. Rapidele succese ale mpratului i-au impus prea
mult pentru a cuteza sa puna n practica o asemenea lege; dar de ndat ce
spaima lui s-a mai potolit, dup nfrngerea de la Waterloo, a dat acest ordin i
a fost fara mila. Francezi, care locuiau de peste treizeci de ani n Italia,
proprietari, femei mritate cu piemontezi, au fost alungai din casele lor de
carabinierii regali, condui la granita ca nite rau fctori, fara ca mcar sa fie
n stare s-i nvinuiasc de ceva. Femeile i copiii venir plngnd n hohote, la
ambasada; la un moment dat, ne-am trezit pur i simplu asaltai. Dar, din
pcate, nu puteam dect sa plngem mpreuna cu ei i sa ne manifestam
indignarea. Tata fcu, n mod oficial, toate reclamaiile cu putin. Colegii sai,
din corpul diplomatic, se artar gata s-1 sprijine, artndu-i mhnirea i

dezaprobarea fata de acele masuri crude, dar totul a fost zadarnic, n sfrit,
tata a primit o Scnsoare de la Talleyrand prin care era anunat ca guvernul
egelui Ludovic al XVIII-lea se constituise. Aflnd acest Ucru, tata se duse
imediat la contele de Valese i-i declara ca, Ca acele persecuii nedrepte mai
continuau mpotriva supuilor majestii sale, va cere imediat sa plece, ca va
preveni Curtea franceza de acest lucru i ca era sigur ca fapta lui va fi
aprobata. Acest demers mai apuca sa salveze civa nefericii care izbutiser sa
obin o scurta amnare, dar majoritatea plecaser sau fuseser ruinai de
acea manifestare intempestiva a unei rzbunri copilreti mpotriva unor fiine
nevinovate.
Aceasta fapta puse vrf tuturor celor ndurate n acea tara, din pricina
unei crmuiri absolute i arbitrare. Maladia acelei tari ma coplei n aa
msur, nct aveam impresia ca nu mai puteam respira n acel trist Torino.
Simeam o nevoie acuta sa plec de acolo, cel putin pentru o vreme. M-am decis
sa petrec cteva sptmni la Paris unde de altfel aveam i nite treburi
personale. Tata a consimit cu att mai uor la plecarea mea cu ct dorea sa
aib unele informaii ct mai exacte i nu ca cele pe care le citea n gazete.
Scrisorile erau rare i ntotdeauna nclcite. Corespondenta mea ar fi fost
zilnica i amnunit; de altfel, nici nu putea avea un observator mai fidel i
care s-i fie mai de folos ca mine.
Am mai spus ca fratele meu se ntlnise cu ducele de Angouleme, la
Barcelona. Locuind acolo, l nsoi la Bourg -Madame. Ducele de Angouleme l
trimise s-i duca regelui nite scrisori, de ndat ce acesta se statornici la Paris.
Regele l trimise, la rndu-i, la nepotul sau, aa ca trebui sa strbat de doua
ori armata Loarei, ceea ce n-o fcu chiar fara nici un pericol. Totui, i
ndeplini dubla sa misiune i obinu, drept recompensa, permisiunea de a veni
s-i vad prinii. L-am ateptat sa vina si, dup ce am petrecut cteva zile
mpreuna, eu am plecat la Paris unde urma sa soseasc foarte curnd. Am
prsit oraul Torino n 18 august, n ziua de Sfnta Elena, dup ce i-am urat
cele cuvenite mamei, care era pur i simplu dezolata ca o prseam. A doua zi,
trebuia s-1 nsoeasc pe tata la Genova, unde de data asta regina Sardiniei
binevoi, n sfrit, sa soseasc. Debarca din Sardinia cu o rochie i cu nite
maniere care erau foarte departe de eleganta ducesa de Aosta despre care
Piemontul pstrase o cu totul alta amintire-Lumea ncepu a o detesta i nu stiu
daca avea dreptate. N-aifl avut legturi directe cu acea tara, i nu-i poi face o
idee ta dect atunci cnd stai acolo.
M-am oprit cteva zile la Chambery, unde am aflat mprejurarile exacte
ale trdrii trupelor i mai ales ale trdrii 1 ii La Bedoyere. Spiritele erau
foarte ncinse n Savoia. Vechea n0bilime dorea cu ardoare sa reintre sub
sceptrul familiei Savoia. Burghezia nstrit sau comercianii, ca i industriaii,

voiau sa rmn francezi. ranii erau gata sa strige: Triasc regele sard! de
ndat ce preotul le-ar fi poruncit sa fac acest lucru. Pn atunci, protestele,
temerile i sila fuseser exprimate n oapt, toi mulumindu-se sa se deteste,
n mod cordial, unii pe alii. Cu putin nainte de cele O suta de zile, Monsieur
fcu o cltorie n sud; gratia i politeea sa i atraser multe succese. La
Chambery, locui la domnul de Boigne pe care-1 trata cu multa bunvoin. A
doua zi, nainte de a pleca, ducele de Maille i ddu domnului de Boigne, din
partea printului, ase Cruci de onoare, sa le distribuie celor din ora. Domnul
de Boigne i alese, evident, pe cei mai merituoi, i diplomele fura completate cu
numele acelora, fara alte comentarii.
Se prea ca n acea cltorie, Monsieur i pltea, n acest fel, cheltuielile
fata de gazdele sale. S-a crezut ca drnicia cu care a mprit acele Cruci de
onoare, n 1814, avea un scop politic. Eu nu cred; adevrul e ca acele decoraii
nu mai aveau nici un pre n ochii prinilor notri, aa ca le ddeau n dreapta
i-n stnga. Va putei da seama ct de mult trebuie s-i fi iritat acest lucru pe
cei care-i vrsaser sngele pentru a obine o astfel de decoraie. Din pricina
ca nu cunoteau nici tara, nici pe locuitorii ei, prinii din familia de Bourbon
jigneau adesea populaia, fara sa le pese de Prejudecile naionale, ivite n
timpul ndelungatei lor absente. Nu-i ddeau interesul nici sa se informeze,
nici sa le respecte, convini ca le fceau un hatr urcndu-se pe tronul Pe care1 socoteau proprietatea lor. Niciodat n-au putut Pflcepe ca funcia pe care-o
ndeplineau le impunea i nite Sarcini, nite ndatoriri.
n 25 august, am ajuns la Lyon. Cu ajutorul garnizoanei austriece, s-a
celebrat destul de zgomotos srbtoarea Sfntului Ludovic. Oraul era
iluminat ca ziua, din pricina focurilor de artificii. Toat lumea ieise pe strada,
ca sa caste gura. Te ntrebai ce se ntmplase cu cealalt mulime, care
odinioar, l primise cu atta entuziasm pe Bonaparte Probabil ca era vorba de
aceeai masa de oameni pe care o mna de exaltai o manevreaz dup cum
vrea ea, desi probabil ca lumea e ntotdeauna de buna-credin. Lata-m
ajunsa la o mrturisire de-a dreptul penibila. As putea sa trec peste ea pentru
ca e vorba de mine i de un sentiment intim; dar avn jurat sa spun adevrul
despre toat lumea, inclusiv despre mine. Ajungnd la hotelul Europa, am
cerut gazetele; n clipa n care am citit n ele articolul privitor la condamnarea
lui La Bedoyere am simit o bucurie fara margini, n sfrit, mi-am zis, iat pe
unul dintre acei trdtori ticloi, pedepsit! Dar bucuria mi-a trecut imediat;
mi-a fost i sila i ruine de mine. Din clipa aceea, datorita remucrilor i silei
fata de mine, m-am jurat ca patimile iscate de spiritul de clasa i mai ales de
spiritul de rzbunare sa nu mai puna niciodat stpnire pe mine. As putea, la
rigoare, sa ncerc sa caut o scuza n tot ceea ce aflasem la Chambery despre
purtarea lui La Bedoyere, despre tristele rezultate la care dusese trdarea lui,

ntr-o tara sfiat i cotropita de un milion de strini; dar nimic nu scuza, n

inima unei femei, gndul rzbunrii. Am petrecut doua zile la Lyon unde se
aflau mai multe persoane pe care le cunoteam bine i care-mi ddur
amnunte n legtur cu evenimentele din Paris, n privina rolului pe care-1
jucase Fouche, prerile erau mprite, dar toat lumea era de acord ca intrase
n Consiliul lui Ludovic al XVIU-lea, la cererea lui Monsieur, aat de cei mai
exaltai din partidul emigranilor. Tot la Lyon am aflat unele fapte privind
comportarea marealului Suchet, dintre care una m-a frapat Cnd Monsieur a
ntreprins acea trista expediie, H* momentul rentoarcerii mpratului din
insula Elba, a fs obligat sa prseasc oraul, pe drumul cel mare al Parisului
n vreme ce toat garnizoana i populaia se npustiser pe irllmul spre
Grenoblc, ca s-i ias nainte lui Napoleon. Doi ndarmi, singurii din escorta, se
prezentar s-1 nsoeasc, mergnd calare pe lng trsura. A doua zi, au fost
denunai mpratului. El i chema la sine i-i avansa. Nu se poate nega c
Napoleon nu tia sa guverneze.
Aederea mea la Lyon fusese forat; trebuia sa atept ca drumul sa fie
liber sau, mai bine-zis, complet ocupat de garnizoanele strine. Mai pstrez i
acum paaportul cu ajutorul cruia am strbtut trista patrie, n acele zile de
mare mhnire. Paaportul pare curios din pricina nenumratelor vize i
stampile strine de care este acoperit.
Daca acele formaliti erau penibile, drumurile ofereau un spectacol
consolator pentru o inima franceza, n ciuda amrciunii mele. Iar acest
spectacol era oferit de atitudinea soldailor notri care se ntorceau la vatra.
Grupai n plcuri de cte zece, cincisprezece oameni, mbrcai n uniforme
curate i ngrijite, cu bastonul alb n mna, se ntorceau acas, triti, dar nu
distrui, pstrndu-i demnitatea conferita de vechile lor victorii.
Lsasem n urma o Italie infestata de briganzi aprui n urma companiei
lui Murat. Primul grup de soldai din armata Loarei, pe care 1-am ntlnit,
aducndu-mi aminte de acei briganzi, mi-a inspirat o oarecare teama; dar, de
ndat ce le-am zrit chipurile, n-am mai simit dect emoie i simpatie, mi
inspirar acel gen de mila pe care un poet 1-a numit mila plina de farmec i
pe care orice om ce nu i-a pierdut cu totul generozitatea trebuie s-o simt.
Socot ca n-a existat un lucru mai frumos i mai demn de admiraie n
istoria tarii noastre dect felul cum s-au comportat acei soldai, n acea epoca.
Frana poate sa se Mndreasc cu ei, caci e ntr-adevr un lucru demn de
mndrie ca, mtr-un moment n care mai bine de o suta cincizeci de mii e
oameni sunt trimii la vatra, sunt scoi din armata i lsai drumuri, muritori
de foame n propria lor tara, sa nu se ftuta nici un exces, sa nu se svreasc
nici o crima.

Minurile erau la fel de sigure ca i mai nainte; castelele la fel de linitite;

oraele, trgurile i satele i primir cu braele deschise pe toi acei foti osteni,
acum muncitori utili, lucrtori inteligeni, cronicari interesani. Cred ca aceasta
nobila conduita a fotilor ostai din armata Loarei a fost i va fi unica de-a
lungul secolelor. Eram inamica soldailor lui Napoleon. I-am socotit trdtori
timp de trei luni de zile, dar mi-a fost de ajuns o singura zi ca sa ma mndresc
cu glorioii mei compatfioti.
Capitolul VII Doamna de La Bedoyere.
Curajul ei.
Disperarea ei.
Resemnarea ei.
Contesa de Kriidener. mi face o primire ciudata.
Povestea sosirii ei la Heidelberg.
Influenta ei asupra tarului Alexandru.
Pactul Sfintei Aliane.
Supunerea lui Benjamin Constant fata de doamna de Kriidener.
Dragostea lui fata de doamna Recamier.
Purtarea sa, n 20 martie.
Scrisoarea pe care i-o trimite lui Ludovic al XVIII-lea.
Parca pentru a ma face sa simt i mai cumplit groaza sentimentului de
neiertat pe care-1 avusesem fata de La Bedoyere, am gsit tot Parisul
impresionat de ultimele lui clipe.
Cnd, n 1791, contele i contesa de Chastellux o urmaser pe doamna
Victoria, la Roma, doi din cei cinci copii ai lor (Henri i Georgine), crescui de
bunica lor, n pustietatea unui mic castel pe care-1 avea n Normandia1,
rmseser n Frana.
1 Doamna de Boignc amintete de castelul du Thil-cn-F6rct din l'Eure.
Contcsa-vaduva de Chastellux, nscut n 1725 era fiica lui Gcorgc Jubcrt,
marchiz de Thil. Henri (nscut n 1786) i Victoirc-Gcorginc (nscut n 1790)
rmaser pn n martie 1793 la castelul Roussillon, din Bourgognc. Acest
domeniu, fiind confiscat o data cu cel din Chastellux, ei au fost primiti de sora
bunicii lor, marchiza de Tourncllc-Chastcllux. ntr-o scrisoare din 21 martie
1795, contesa de Chastellux i scrie din Roma, marchizei de Osinond: N-am
alte nouti de la copii dect ca n septembrie se aflau la Autun i ca mtua
mea fusese nchisa n temni din Mcon Contcsa-vaduva de Chastellux a
fost i ea arestata, la Roucn, adusa la Paris, la Luxemburg, apoi eliberata (n
septembrie sau octombrie 1794), dup care s-a rentors la Thil unde a murit n
31 mai 1798. Marchiza de La Tourncllc murise i ea n 1 aprilie 1797.
Henri de Chastellux i sora sa Georgine s-au ntlnit cu prinii lor, n
Italia, la sfritul anului 1803. Contele i contesa de Chastellux s-au rentors n

Frana st s-au stabilit la castelul du Thil, la nceputul anului 1811. Cstoria

domnioarei Georgine de Chastellux cu contele de La Bedoyere a avut loc n
noiembrie '?' '.
Contele de Chastellux a murit n 7 aprilie 1814, iar sotia sa, n 14
noiembrie 1816 (n. ed. fr.).
Pupa ce btrn muri, Georgine pleca n Italia, dup prinii ei cu care se
ntoarse foarte curnd, la Paris. Fata nu i-a mai putut nvinge niciodat
extrema timiditate datorata singurtii jn care crescuse pn la optsprezece
ani. n Normandia, l cunoscuse pe Charles de La Bedoyere, caci pmnturile
lor, aflate n acelai canton, se nvecinau. Mica lui vecina i-a inspirat tnrului,
nc din copilrie, un sentiment pe care fata l mprtea i ea. Crescnd,
Georgine deveni deosebit de frumoasa, aa ca tnrul de La Bedoyere se
namora ptima, de ea. Henri de Chastellux, cu care fusese coleg la colegiu,
ncuraja acest sentiment. Familia La Bedoyere, n ndejdea de a-i lega fiul de
locul natal, vzu cu ochi buni aceasta cstorie; familia Chastellux fu i ea de
acord, aa ca cu putin timp nainte de Restauraie cei doi tineri se
cstorir.
Charles de La Bedoyere era dator vndut, i plceau jocul de cri, femeile
i mai ales rzboiul. Altfel, era biat de treaba, vesel, spiritual, loial, cinstit,
generos; nsurndu-se, fgdui sa renune la toate slbiciunile sale, fiind
convins ca va izbuti. Cu toate metehnele lui, Georgine l adora. De cte ori
brbatul ei calca pe alturi, nu numai ca nu avea curajul sa deschid gura i
s-i spun ce merita, dar i era teama sa nu cumva sa se dea de gol i sa arate
ca aflase, nct puteai trai luni ntregi alturi de ea, fara sa tii nici ce simte,
nici ce gndete. Cred, fara exagerare, ca era persoana cea mai modesta i mai
retrasa n ea nsi pe care am cunoscut-o vreodat.
Dup rentoarcerea lui Bonaparte, Georgine a rmas foarte dezamgit,
vznd ce rol jucase brbatul ei. Desi abia se ridicase din pat dup natere, s-a
dus la prinii ei si, cnd La Bedoyere a sosit, fcnd parte din suita
mpratului, ea n-a vrut pentru nimic n lume s-1 vad. Evenimentele
Precipitndu-se, Georgine s-a mpcat cu brbatul ei de ndat ce 1-a vzut
dezndjduit i prigonit; a ncercat s-i vnd tot ce avea pentru a face rost de
bani i a-1 ajuta sa fuga. Dup e-ar fi izbutit sa se salveze, urma sa se duca i
ea dup el.
Anuiesc ca pentru a aduce la ndeplinire acest plan a venit el aris, unde a
fost prins i arestat.
Auzind ce i se ntmplase brbatului ei, ntr-o clipa aceasta femeie, de o
timiditate rar ntlnita, s-a preschimbat ntr-o tigroaica. Lsnd la o parte orice
jena, a nceput sa fac vizite, sa bata pe la diverse ui, sa roage, sa implore,
chiar sa deranjeze; a fcut apel la familia ei sa intervin i s-o ajute; dar nimeni

n-a vrut s-i puna obrazul pentru un om ca La Bedoyere. Desi, lipsita de orice
ajutor, n-a abandonat cauza celui pe care-1 iubea; a btut din nou pe la toate
uile, le-a forat pe cele care nu voiau sa se deschid, a ajuns pn la ducesa
de Angouleme pe care nsa n-a putut-o nduioa, s-a dus pretutindeni i s-a
zbtut cu curajul unei leoaice.
Dup ce-a vzut ca nu mai are cui se adresa, a recurs la doamna
Kriidener. Aceasta ultima vizita oferindu-i o raza de ndejde, biata femeie,
purtndu-i pruncul nou-nscut, n brae, a dat fuga la locul unde era nchis
brbatul ei, pentru a-i da i lui vestea cea buna. A gsit piaa din fata temniei,
plina de lume; o trsur, nconjurata de ostai, s-a oprit n fata cldirii, iar n
ea s-a urcat un om. Deodata s-a auzit un ipt nfricotor: Georgine i
recunoscuse brbatul. Scena e foarte greu de descris. Femeia a scpat copilul
din brae i napustin-du-se ctre trsur, i-a pierdut cunotina. Charles abia
a avut timp s-o prind n brae, s-o srute cu dragoste i s-o ncredineze unui
slujitor fidel care, ntre timp, luase i copilul de jos; profitnd de leinul sotiei
sale, nchise repede portiera trsurii i fcu semn soldailor sa porneasc, n
ultimele clipe, a dat dovada de acelai curaj de care dduse adesea i pe
cmpul de lupta. Doamna de La Bedoyere fu readusa acas, ncepnd din acea
clipa, a redevenit timida de mai nainte. A refuzat, vreme ndelungata, s-i
revad familia, al crui crud stoicism nu i 1-a iertat niciodat.
Au trecut douzeci de ani de cnd s-au petrecut aceste lucruri pe care le
scriu acum, dar tristeea n-a prsit-o pe Georgine nici mcar o singura clipa.
Am mai spus cu ce calma ncetineala avea obiceiul sa cltoreasc fratele
ei, Henri. Nu stiu unde se afla cnd s-a ntmplat acea cumplita catastrofa. Dar
absenta lui ngadu-indu-i Georginei sa cread ca el ar fi ajutat-o n acele chpe
nfricotoare, daca s-ar fi aflat la Paris, ea i-a revrsat asupra-i toat
dragostea care nu-i fusese absorbita de fiul i de durerea ei. Abia la cstoria
fratelui ei cu domnioara de Duras (prilej cu care Henri i-a luat numele de
ducele de Rauzan) a consimit Georgine s-i revad familia. A dus tot timpul o
via dintre cele mai retrase i mai austere.
Dar iat ca mi-am amintit ca am pomenit mai nainte numele doamnei de
Kriidener1; desi n-am cunoscut-o dect mult mai trziu, profit de ocazie ca sa
vorbesc despre ea acum. Am cunoscut-o prin intermediul doamnei Recamier.
Era o femeie de vreo cincizeci de ani care, n tineree, trebuie sa fi fost extrem
de frumoasa. Acum era slaba i palida; chipul sau purta urma unor pasiuni
puternice. Ochii, desi adncii n orbite, erau foarte frumoi, iar privirea,
deosebit de expresiva. Avea acea voce sonora, dulce, flexibila, timbrata, care
constituie unul dintre cele mai mari farmece ale femeilor din nord. Parul
crunt, lins, pieptnat simplu, cu crare la mijloc, strlucea de curenie.
Rochia neagra, fara nici o podoaba, nu excludea ideea unei oarecare cochetrii.

Locuia ntr-un foarte mare i frumos apartament, ntr-un palat din strada
Saint-Honore. Oglinzile, decoraiunile interioare, ornamentele de toate felurile,
mobilele, totul era acoperit cu pnza cenuie; pn i pendulele erau mbrcate
n huse cenuii nelsnd sa se vad dect cadranul. Gradina se ntindea pn
la Champs-Elysees; prin aceasta gradina, tarul Alexandru, care locuia la
Elysees-Bourbon, venea la doamna de Kriidener, la orice ora din zi i din
noapte.
Sosirea noastr ntrerupsese un fel de lecie pe care o fcea cu patru sau
cinci persoane deodata. Dup politeurile de rigoare, pe care ni le-a adresat cu
multa uurin i conform uzanelor din lumea mare, ea i-a continuat lecia.
Vorbea ' Juliana de Wietenghojf, nscut n Riga n 1764, s-a mritat n 1783
cu aronul de Kriidener, diplomat, pe care 1-a urmat acolo unde fusese numit
ambasador.
Ist* V'3'^ c'cstu' ^c frmntata i de aventuroasa (pe care a avut grija sa
i-o nseasca ntr-un roman autobiografic), devenind vduv, i-a nsuit ideile
lui ar f 8- Civa ani a exercitat o puternica influenta asupra tarului Alexandru
I i ple' c? Ntr'buit zicc-sc la pactul Sfintei Aliane. Apoi a czut n dizgraie
i a cat 'n Crimeca unde a i murit, n 1824 (n. ed. F r.).
I despre credin. Expresia ochilor i sunetul vocii sale se schimbaser.
M-au uluit bogia imaginilor, uurin cu care vorbea, eleganta improvizaiei
sale. Dup un ceas i jumtate nceta sa mai vorbeasc, ochii i se nchiser i
pru cuprinsa de un soi de sfreal. Adepii ei ma avertizar ca asta era
semnalul retragerii. Lecia fusese destul de interesanta Totui, eram sigura ca
n-a mai fi avut rbdarea necesara sa mai asist i la a doua. Cum mai avea i
alte zile de primire, mi-am ales o alta, ca s-mi las cartea de vizita la usa acelei
cucoane. Dar spre marea mea surpriza, am fost poftita nuntru. Era singura.
Va ateptam, mi-a spus ea; vocea mi anunase vizita
dumneavoastr
Se ls o tcere pe care n-am ndrznit s-o tulbur, netiind ce ton sa
adopt. Apoi, ea mi spuse ca vocea o prevenise ca va avea, n liga prefeelor, o
urma pe care o va instrui i care era sortita sa fie mult mai apropiata de
divinitate, dect ea. Ca vocea o anunase ca cea predestinata avea sa fie o
femeie din lumea mare, dar pura i cinstita. Ca ea, doamna de Krudener, o va
ntlni n momentul n care se atepta mai putin. Visele sale pe care cic nu
cuteza sa le numeasc viziuni, caci vai! Ea n-avea puterea de a vedea -i-o
nfiaser pe acea femeie semnnd lei-poleit, cu mine. M-am aparat cu
strnicie de gloria pe care voia sa mi-o puna pe umeri, ncerca sa ma
conving, creznd ca gsise n mine mcar un discipol, daca nu un urma, i
ma implora sa vin s-o vad. In cursul acelei diminei n care ma obliga s-i tin
companie cteva ceasuri, mi-a povestit cum a ajuns la Paris.

n mai 1815, se ndrepta spre sudul Italiei unde o atepta fiul ei. ntre
Bologna i Sienna, simi brusc o senzaie de rau care o avertiza ca se
ndeprtase de drumul pe care-1 avea de fcut. Dup ce se frmntase o
noapte ntreaga, netiind ce sa fac, a doua zi se ntoarse ndrt. Senzaia
aceea ciudata de rau o prsi -brusc i se simi din nou foarte bine. i
continua drumul pn la Modena dar, dup cteva leghe fcute^ pe drumul
spre Torino, se simi din nou rau. ndreptndu-se catr Milan, raul nceta brusc.
Sosind n acest ora, ea afla ca un var, prietenul ei, din copilrie,
aghiotantul tarului Alexandru, se mbolnvise grav, {n Germania. Iat deci
motivul pentru care se simea rau. Xrecu n Tirol, iar de acolo se ndrepta spre
Heidelberg, unde se gseau suveranii armatelor aliate. Varul ei, bolnav, se afla
n alt ora. Se informa de numele oraului si, a doua zi dimineaa, pleca fara sa
se vad cu nimeni. Dar abia prsi oraul Heidelberg, ca iar simi acea senzaie
de rau, de asta data mai puternica i mai sfietoare ca niciodat. Se opri, se
ntoarse din drum i porni ndrt spre Heidelberg. Imediat se liniti; apoi i
ddu seama ca varul ei mai mult ca sigur ca se afla n acel ora. mi povesti
apoi cum ajunsese s-1 cunoasc i sa se mprieteneasc cu tarul Alexandru.
Sunt sigura ca, citind aceste rnduri, vei spune ca e vorba de o nebuna
sau de o intriganta, n ce ma privete, fiind o fire echilibrata i prea putin
dispusa sa iau de bune extazurile unor astfel de fiine bizare, n-am dat doi
bani pe gogoile pe care mi le turnase; m-am dus din ce n ce mai rar la ea i
analiznd-o cu atenie, mi-am dat seama ca era cu mult mai putin seductoare
dect prea la prima vedere.
M-am gndit de multe ori ca Talleyrand, fiind certat cu tarul Alexandru i
nemaitragnd ndejde s-i recapete influenta asupra lui, apelase probabil la
doamna de Kriidener, exercitndu-i aceasta influenta prin intermediu! Ei.
Ceea ce e sigur, e ca contesa de Kriidener a adus servicii nsemnate Franei, n
timpul acelei triste epoci din 1815; caci, atunci cnd i petrecea orele rugnduse mpreuna cu tarul pentru ca norul ce urma sa ntunece steaua Franei sa se
ndeprteze, cnd i cerea sa foloseasc, n acest scop, puterea lui de
concentare, cnd l asigura ca vocea i va ndeplini dorina, puteai fi sigur ca
la conferina de a doua zi daca cine tie ce ftiare putere propunea vreun
articol dezastruos pentru Franta -tarul, mboldit de doamna de Kriidener,
venea n ajutorul nostru, ne sprijinea ca sa se conving ca Cerul i ndeplinise
Orinta, fara s-i treac o clipa prin minte ca era reprezentantul neia dintre cele
mai mari puteri terestre i ca Cerul n-avea 1C1 un amestec n treaba asta.
ncercnd sa intervin pentru La Bedoyere, dar nemai-putnd face nimic,
doamna de Kriidener i scrise sotiei dezolate a acestuia ca dup ce va petrece
cteva ceasuri n purgatoriu n urma rugciunilor tarului, soul ei va trece
direct n rai; ca avea satisfacia de a o putea asigura de acest lucru, convinsa ca

o asemenea veste i va uura mult durerea. Am aflat mai apoi de mnia mpinsa
pn la furie a Georginei, dup ce citise acea scrisoare.
mi amintesc, de asemenea, de o scena destul de nostima care a avut loc,
ntr-una din zile, la aceasta doamna, scena la care am fost i eu martora. Ne
adunasem ntr-o diminea, la ea, apte sau opt persoane. Doamna de
Kriidener ne vorbea, pe un ton plin de admiraie, despre virtuile excepionale
ale tarului, ludndu-i mai ales curajul cu care renunase la legturile sale
intime cu doamna Narskina, sacrificndu-i, pe altarul datoriei, cele mai
scumpe sentimente ale sale i o legtur ce dura de aisprezece ani.
Vai! Striga Elzear de Sabran (cu o mutra de neimitat), vai, uneori
renuni mult mai uor n astfel de ocazii la o legtur de aisprezece ani, dect
la una de aisprezece zile!
Am izbucnit cu toii n rs, n cap cu doamna de Kriidener; dar imediat,
fcnd-o pe serioasa, se retrase n celalalt capt al odii, ca pentru a se
reculege.
Indiferent care va fi fost motivul care a determinat-o pe doamna de
Krudener sa procedeze astfel, stiu ca a jucat un rol important n politica tarii
noastre; caci dup ce a protejat Frana, n cursul negocierilor pentru pace, s-a
dovedit a fi fost adevrata promotoare a Sfintei Aliane. L-a nsoit pe tar n
faimoasa tabra de la Vertus i declaraia pe care suveranii au semnat-o n acel
loc numita de atunci pactul Sfintei Aliane a fost redactata de Bergasse un
alt iluminat sub ochii i n fata ei. Ruii i toi cei din jurul tarului au fost
foarte contrariai de situaia ridicola la care se expunea mpratul lor>
atandu-se de doamna de Krudener. Contele de Nesselrode chiar mi-a
reproat, destul de vehement, ca ma dusesem n vizita la acea intriganta, cum i
spunea el.
Printre cei mai nflcrai adepi ai sai, prea sa se nurnere i Benjamin
Constant. Spun prea pentru ca mi-a fost ntotdeauna cu neputin sa
descopr adevratele motive re i-au determinat pe Constant sa se apropie de ea.
Doamna de Kriidener l obliga sa posteasc, sa se roage, i-1 copleea cu
restriciile n aa hal, nct sntatea ncepu a i se ubrezi, artnd groaznic.
La remarca pe care cuteza s-o fac, doamna de Kriidener i rspunse ca nu-i
strica sa sufere fiindc avea destule de ispit, dar ca vremea izbvirii sale se
apropia. Nu stiu daca Benjamin Constant inea neaprat sa se mpace cu
vocea aceea misterioasa, sau daca nu cumva voia sa se mpace cu mpratul,
fiindc n acea epoca situaia lui n Frana era att de precara, nct l batea
gndul sa se expatrieze.
Se pare ca doamna Recamier, n exilul ei, dduse peste Fntna Tinereii.
Caci se rentorsese din Italia, n 1814, aproape la fel de frumoasa i mult mai
plcut dect n prima sa tineree. Benjamin Constant era prieten cu ea de

multi ani, dar acum se ndrgosti dintr-o data, nebunete, de dnsa. Am mai
spus ca nutrise ntotdeauna o frm de simpatie i multa recunotina fata de
toi brbaii care se ndrgosteau de ea. l asculta deci i pe Benjamin, l plnse
i fu la fel de mhnita ca i el, ca nu-i putea mprti sentimentele att de
elocvent exprimate.
n momentul rentoarcerii lui Napoleon, Benjamin Constant se afla n
apogeul acestei frenezii. Doamna Recamier se simi stnjenita de aceasta
dragoste, cu att mai mult cu ct se temea de noi persecuii. Benjamin, mult
prea entuziasmat pentru a mai tine seama de sentimentele femeii pe care o
iubea, se apuca i scrise un pamflet plin de verva i de talent mpotriva
mpratului, n care l anuna ca-1 va ur venic. Pamfletul a fost tiprit n
Monitorul din 19 martie, n cursul aceleiai nopi, Ludovic al XVIII-lea prsi,
pe furi, Parisul.
Cnd bietul Benjamin afla aceasta veste, groaza puse
0 clipa stpnire pe inima lui, care se pare ca nu era as^ta tot att de sus
ca i spiritul. Speriat, ddu fuga la s a: dar acolo nici cai, nici trasuri, nici
diligente; deci nici un mijloc cu care sa poat pleca din Paris. Disperat, se duse
sa se ascund ntr-un loc unde ndjduia ca nu va fi gsit. Va, putei da seama
de spaima lui cnd, a doua zi dimineaa venir s-1 caute din partea lui
Fouche. Se lsa condus, mai mult mort dect viu. Fouche l primi foarte
politicos i-i spuse ca mpratul voia s-1 vad imediat.
Faptul i se pru ciudat. Totui se simi ceva mai linitit. Sosi la Tuileries,
unde toate uile i se deschiser.
mpratul l ntmpina cu o nfiare dintre cele mai blajine, l pofti sa se
aeze, apoi ncepu sa discute cu el, asigurndu-1 ca pusese ntotdeauna foarte
mult pre pe critica. n timpul lungilor nopi de veghe din insula Elba se
gndise ndelung la situaia sa i la nevoile epocii. Sigur ca oamenii cer
instituii liberale. Greeala comisa n timpul guvernrii sale constase n faptul
ca neglijase publicitii, ca domnul Constant. Imperiul avea nevoie de o
Constituie, iar el fcea apel la inteligenta domnului Constant, rugndu-1 s-o
redacteze. Benjamin, trecnd ntr-o jumtate de ceas, de la spaima temniei, la
bucuria de a fi chemat s-o fac pe neleptul Solon i de a-i vedea astfel
mplinit visul sau de o via, aproape ca se simi rau din pricina emoiei.
Spaima i vanitatea nc se mai bteau cap n cap, n inima lui; noroc ca, pn
la urma, nvinse vanitatea. Fu copleit de admiraie fata de marele mprat
care-i fcuse, n sfrit, dreptate; astfel, autorul articolului din Monitorul din
19, era n 22 martie, consilier de Stat i predicatorul oficial al lui Bonaparte.
Se prezenta, putin ruinat, la doamna Recamier; ea nu era femeia care
s-i fac reprouri. Ba poate ca s-a simit uurat de a o fi scutit de
rspunderea care ar fi apsat asupra ei daca Benjamin ar fi fost persecutat

pentru nite opinii mai mult de moment, dect din convingere. Partidele nsa
fura mai putin caritabile. Liberalii nu-i iertar lui Benjamin elogiile fata de
Bourboni i Legitimitate, imperialii nu-1 cruar pentru sarcasmele sale la
adresa lui Bonaparte, regalitii l luar n trbaca pentru pamfletele din 19 i
21 martie i pentru rolul pe care 1-a jucat la sfritul celor O suta de zile,
cnd s-a dus
Solicite suveranilor strini orice alt stpn n afara de Ludovic al XVIIIlea.
Toate aceste fapte 1-au fcut sa fie dispreuit de toat Iurnea; atunci s-a
simit dezolat, n aceasta dispoziie sufleteasca, a czut n minile doamnei de
Kriidener. S-a mai, ius sa caute consolare i lng doamna Recamier, care 1-a
tratat cu blndee i buntate. Dar cum femeia bnuia neplcerea cu care
Benjamin i aducea aminte de articolul pe care-1 scrisese, inspirat de
pasiunea pe care o simise pentru ea acest lucru puse capt marei sale pasiuni
pentru doamna Recamier.
N-am mai cunoscut niciodat pe nimeni care sa se priceap aa cum se
pricepea aceasta doamna sa participe la toate necazurile prietenilor ei i sa le
scuze slbiciunile omeneti, fara sa se necjeasc, ori sa se supere. Nu inea
niciodat de rau un brbat vanitos pentru ca fusese inconsecvent, nici pe unul
fricos, pentru ca svrise un act de laitate, dup cum nu putea tine de rau
un gutos, fiindc avusese o criza de guta, sau un chiop, fiindc nu putea pasi
drept. Infirmitile morale i inspirau tot atta mila, daca nu chiar mai multa,
dect cele fizice. Ea le ngijea, cu o mna att de uoar i de dibace, nct i-a
atras ntotdeauna calda recunotin a tuturor acelor nefericii.
Cteva sptmni mai trziu, lui Benjamin Constant i veni ideea s-i
trimit lui Ludovic al XVIII-lea o scrisoare explicativa, privind comportarea sa;
dar treaba era foarte dificila. Mnat de aceasta idee, i fcu o vizita doamnei
Recamier i statu ndelung de vorba cu ea, despre acest lucru. A doua zi, cum
femeia avea casa plina de musafiri, l ntreba n aoapta:
Ei ce-ai fcut? Ai trimis scrisoarea?
Da.
Ai eti mulumit?
Att de mulumit, nct aproape ca m-am convins pe lne nsumi de
cele spuse n scrisoare!
Numai ca regele n-a fost tot att de uor de convins ca enjamin Constant.
Cred desi nu sunt sigura ca acea scrisoare a aprut i n jurnale. Numai
partidul regalist putea fi att de mrginit nct sa tina la distanta un om att de
talentat. Dup cteva luni, Benjamin Constant devenise unul din efii opoziiei.
Capitolul VIII Exigentele strinilor, n 1815.
Dispoziiile tarului Alexandru la nceputul campaniei.

 Rspunsul frumos pe care-1 da generalul Pozzo lui Bernadotte.

Purtarea ducelui Wellington i a generalului Pozzo.
Mirarea tarului Alexandru.
Aederea regelui i a prinilor n Belgia.
Abnegaia unui soldat.
Politeea printului de Talleyrand.
Ducele de Wellington devalizeaz muzeul.
Salonul ducesei de Duras.
Moartea lui Hombert de La Tour du Pin.
Camera zisa de negsit.
Demisia domnului de Talleyrand.
Tatl meu este numit ambasador la Londra.
Ducele de Richelieu.
Revelaia doctorului Marshall.
Vizita la ducele de Richelieu.
Primirea nepoliticoasa pe care ne-o face.
Scuzele sale.
Dar sa revin la sosirea mea la Paris. Orict de dispusa as fi fost sa ma
bucur, laolalt cu ceilali, de rentoarcerea regelui, aceasta bucurie mi era
otrvit de prezenta trupelor strine n tara; caci atitudinea lor era mult mai
ostila dect fusese cu un an n urma. nvingtorii lui Napoleon voiser sa se
arate generoi; aliai cu Ludovic al XVIII-lea n 1815, i sporiser exigentele
aproape pn la insulta.
Puterea i prosperitatea Franei i surprinseser i le strniser invidia.
Ei o crezuser epuizata de lungile rzboaie pe care le avusese. ai cnd colo, o
vzur, cu mirare, ivindu-se -dupa attea necazuri i nenorociri att de
frumoasa i nc att de puternica nct, la Congresul de la Viena, domnul de
Talleyrand i ngduise sa joace un rol principal. ai cabinetele i popoarele
voiser sa profite, n egala msur, atunci cnd li se ivise perspectiva unei noi
cruciade mpotriva noastr. Dar ura lor fusese oarba caci, daca, pe de o parte,
ineau mortis sa ngenunche Frana, pe de alta, voiau sa ntreasc Restaurai^
Or, umilinele din acea epoca imprimar noului guvern un fel de
deprimare din care nu i-a mai revenit i care a i constitui unul dintre motivele
cderii sale. Naiunea n-a putut ier iciodata familiei regale suferinele impuse
de cei pe care ea _a numit aliai. Daca i-ar fi numit dumani, ranchiuna
noate ca n-ar fi fost att de puternica. Acel sentiment, perfect scuzabil, poate ca
era, ntr-o oarecare msur, putin nedrept. Sigur ca nici lui Ludovic al XVIII-lea
nu-i fcea placere sa vad tunurile prusacilor ndreptate ctre palatul Tuileries.
Apariia mantalelor albe ale ofierilor austrieci, nchiznd intrarea n Piaa
Carrousel, n timp ce soldaii lor despuiau de ornamente Arcul de Triumf, sigur

ca nu-i surdea nici lui. Dup cum nu cred c-i fcea placere s-i vad pe
strini intrnd pn i n apartamentele sale i lundu-i tablourile care-i
mpodobeau palatul. Era nsa silit sa suporte aceste tlharii, sa strng din
dini i sa tac. Pe de alta parte, numai datorita fermitii sale s-a putut pastra
intact podul lena, pe care Bliicher1 voia s-1 arunce n aer, ca i coloana din
Piaa Vendome, pe care aliaii voiau s-o doboare i sa i-o mpart ntre ei.
Aceasta din urma cerere a sa s-a bucurat i de sprijinul tarului Alexandru.
Acest suveran generos, n ciuda antipatiei sale fata de familia regala i a
fgduielii, fcute la nceputul campaniei, cum ca n-o va ajuta n nici un fel sa
se urce pe tron, s-a folosit totui de influenta pe care o avea acea coaliie,
pentru a mai modera sacrificiile pe care toi acei strini voiau sa ni le impun.
N-am izbutit niciodat sa aflu care fusese planul sau dup btlia de la
Waterloo. Poate ca nu avusese niciunul i plutea n acel vag ale crui
inconveniente le artase Pozzo, ntr-un mod att de hazliu, printului regal al
Suediei2, n 1813.
1 Gebhard Leberecht de Bliicher (742 819), feldmarcsal al armatelor
prusiene, nvins de Davost la Auerstadt, apoi la Champaubcrt i Montmirail de
ctre Napoleon n campania din 1813, a hotrt totui, prin sosirea sa pe
cmpul de lupta, soarta btliei de la Waterloo. Intrnd n Paris, a svrit acte
revolttoare de prd?! M> a Jefuit Palatul Saint-Cloud, i-a stabilit reedina la
Rambouillct i a ln mod josnic i ruinos populaia din departamentele
nvecinate. Colo Jeu-Baptiste-Jules Bernadotte (1 764 1 844). Sergent n
marina, n 1789, razb ' '2> gcncral de divizie n 1793, ambasador la Vicna,
apoi ministru de ' ' drept' '! 7^9' mareal a' Franei n 1804. Dizgraia! De
Napoleon, este desemnat Prin T'-' mostcmtor al Suediei, n 1810, pentru ca n
1814 sa devina regele Suediei. Nap0] C satna sa cu Dcsiree-Clary, era cumnat
cu Joseph ^Bonaparte, fratele lui Desi ma vad obligata sa ma ntorc napoi,
trebuie totui sa amintesc despre acea mprejurare.
n timpul campaniei din Saxa, Pozzo i sir Charles Stewart fuseser
trimii n calitate de comisari, unul rus celalalt englez la oastea suedeza.
Aliaii se temeau ntruna de trecerea lui Bernadotte de partea lui Napoleon.
Pn la urma, acesta se hotr s-i vad de treaba, aa ca lua parte la btlia
de la Leipzig. Deruta armatei franceze fu completa Imediat dup asta, spiritul
gascon a lui Bernadotte, lund-o razna, se gndi ca n-ar strica sa ncerce a
pune mna pe tronul Franei. aa ca deschise discuia cu Pozzo, n legtur cu
acest lucru. Necuteznd sa i-o spun de-a dreptul, ncepu printr-o lunga teorie
care duse la concluzia ca tronul trebuia sa aparin celui mai demn, i ca
Frana sa fie lsat s-i aleag singura regele.
Va mulumesc, monseniore! Strigase Pozzo.
De ce, generale?

 Pentru ca sunt sigur ca ma vor alege pe mine!

Pe dumneata?
Sigur; fiindc ma socot cel mai demn. Cum poate cineva dovedi
contrariul? Ucigndu-m? Se vor prezenta alii
Eu zic sa fim serioi, cu acel cel mai demn, al dumneavoastr! Cel
mai demn sa ocupe un tron este pentru pacea lumii cel care are cele mai
multe drepturi
Bernadotte n-a cutezat sa mping discuia prea departe, dar nu 1-a
iertat niciodat pe Pozzo.
Sub o alta forma, acesta i-a dat aceeai lecie i tarului, n 1815. Aflnd
despre victoria de la Waterloo, tarul Alexandru i porunci generalului Pozzo,
care se afla alturi de ducele de Wellington, sa se opun marului armatei i sa
ncerce sa ctige timp, nengaduindu-le englezilor sa intre m Franta nainte ca
ostile austriece, ruse i prusiene sa fi PuS piciorul pe pmntul acestei tari.
Tarul voia ca Ludovic^ XVIII-lea sa atepte n Belgia hotrrea ce avea s-t
pecetluiasc soarta. Primind acea depesa, Pozzo se cumplit de ncurcat.
Cunotea aversiunea tarului feta RourboniAceasta aversiune sporise de cnd
Alexandru, Acoperise un proiect de alian ntre Frana, Anglia i Austria, pus
la cale n timpul Congresului de la Viena, de ctre Talleyrand, total ostil Rusiei.
Copia dup acest proiect, uitata. Cabinetul regelui, fusese trimisa de ctre
domnul de faulaincourt, tarului, n timpul celor o O suta de zile. La nceput,
Alexandru nu-i dduse prea mare importanta, creznd ca era o invenie a lui
Napoleon pentru a-1 rupe de aliai; dar a doua copie dup acest proiect fiind
gsit n hrtiile luate domnului de Reinhard, tarul nu mai avu nici un dubiu,
i aceasta descoperire, adugndu-se tuturor celorlalte nemulumiri din anii
precedeni, l fcu sa nu mai ncline ctre Ludovic al XVIII-lea. Manifestndu-i
pe fata sila de negociatorii trimii de rege, de la Paris, era dificil de prevzut ce
avea sa ias din toat povestea asta.
Pozzo nu era rus sadea i dorea sa rmn n Frana, pe care o gsea pe
gustul lui, condusa de un suveran care-i era deosebit de obligat. Aovai o vreme,
apoi se duse la ducele de Wellington:
Vin s-i ncredinez un lucru care-mi da o oarecare btaie de cap, i
spuse el; iat depesa pe care am primit-o, iat i rspunsul pe care trebuie s-1
dai!
i citi ceea ce-i poruncise tarului sa fac ducelui de Wellington care
persista n a avansa imediat spre Paris i a-1 lua i pe Ludovic al XVIII-lea cu
el.
Vrei, spuse el, sa te menii pe poziie, n ciuda obieciunilor pe care
sunt obligat sa le ridic?
Ducele i ntinse mna.

 Conteaz pe mine! Conferina s-a desfurat ntr-adevr exact aa cum

mi-ai raportat!
Atunci, relua Pozzo, nu mai e nici un moment de Pierdut! Trebuie
acionat n consecin.
E lesne de neles ca nimeni nu afla nimic, n jurul egelui se esuser o
sumedenie de mici intrigi. Domnul de a leyrand se bosumfla; el avea un alt
plan, dar al crui scop uicipal era sa se tina ct mai departe de tar. nc nu tia
ca exartdru pusese mna pe hrtiile lui Reinhard, dar se temea tot timpul ca
nu cumva sa scape cuiva, ceva; Pozzo nu ave destula ncredere n el pentru a-i
istorisi exact cum sttea lucrurile. Ducele l hotr sa i se alture regelui care,
la rndul sau, consimi sa renune la domnul de Blacas1. Sosir la Pari ct
putur de repede i regele fu bombardat n palatul Tuileries, conform expresiilor
pitoreti ale lui Pozzo, cnd ne istorisi aceasta isprava.
Odat treaba fcut, Pozzo se arunca ntr-o caleasca i merse nebunete
ca s-i ias nainte tarului. Acesta urma sa fac un popas la Bondy; Pozzo goni
mai-mai s-i frng gtul i-1 ajunse pe tar la cteva leghe de Bpndy; i spuse
gfind ca Parisul fusese ocupat i ca palatul Elysee era gata s-1 primeasc.
Tarul l lua n trsur sa. Pozzo i descrise cu multa nsufleire btlia de la
Waterloo, ddu o importanta deosebita manevrelor lui Blucher, zugravi intrarea
n Frana, cordialitatea primirii, imposibilitatea de a se mai opri cnd nu mai
ntlnise n cale nici o piedica si, n sfrit, hotrrea pe care o luase ducele, de
a ocupa Parisul. Tarul l asculta cu interes.
Acum, spuse el, trebuie sa luam o hotrre n legtur cu situaia
politica. Unde 1-ai lsat pe rege?
La Tuileries, mria-ta, unde a fost primit cu braele deschise!
Cum, Ludovic al XVIII-lea e la Paris? Se pare ca Domnul a voit astfel!
Ma rog, ce s-a ntmplat, s-a ntmplat, n-are rost sa mai vorbim despre asta!
La urma urmei, poate e chiar mai bine!
Va dai seama ct de uurat s-a simit ambasadorul n fata acelei
resemnri. Cu toate ca avea o ncredere deplina n loialitatea ducelui de
Wellington, Pozzo era foarte tulburat de felul cum privea tarul evenimentele;
caci, tot att de autocrat
1 Ducele de Blacas il'Aulps (1771 1839). Capitan pe vremea Revolutie'
Mai trziu a plecat n Provencc unde a slujit n armata pn la Restauraie. In
181 > devine ministru al Casei Regale i secretar de Stat. n 1815, este numit
ambasador^1 Ncapolc unde negociaz cstoria ducelui de Berry. L-a urmat pe
Carol al X-'c^ exil i a murit la Goritz. Cei doi fii ai sai au dat dovada de acelai
devotament ftta ramura vrstnica a familiei de Orlcans a.
T era de liberal, nu ezita s-i trimit slujitorii n fundul Pe. Rjej; ori de
cte ori acetia nu-i fceau datoria.

Tarul i continua drumul i veni sa traga, pentru te la Elysee. Nu le

pastra ranchiuna dect lui Talleyrand ni ii Matternich; austriacul izbutise sa
triumfe, francezul, n l *^.. , 1111, v 1 v a1 sc.
i ddu duhul la putina vreme dup asta.
n timpul celor O suta de zile, unchiul meu, Edouard l nsoi pe rege n
Belgia. El mi istorisi toate cazurile prin care trecuser la plecare, n timpul
cltoriei, cum sj ai ederii lor n strintate. Monsieur i fiul sau -ducele de
Berry nu se prea bucuraser, prin noroaiele din Artois, de cine tie ce
consideraie, cu toate ca n discreia lor, emigranii nu mai conteneau s-i
laude. Familia regala fusese tratata, la Bethune, cu o indiferenta i cu o
asprime, neateptate; cu toate astea, multi dintre membrii ei izbutiser sa
treac granita. Veniser pe cheltuiala lor, la Gnd, ca s-i alctuiasc o garda
regelui, care le accepta serviciile cu aceeai nepsare ca i la Tuileries.
Domnul de Bartillat, ofier de garda, mi-a spus ca fusese la Gnd i ca, la
un moment dat, campania pe care o comanda devenise foarte mare; ca desi
fusese alctuit pe cheltuiala oamenilor mnai de zelul lor fata de rege, nici el,
nici ei nu auziser niciodat nici un cuvnt de mulumire din partea acestuia,
ba mai mult dect att, se ndoia chiar daca-i i observase. Probabil ca regii se
tem sa nu se compromit n ochii celor care tin cu ei, daca le fgduiesc s-i
rsplteasc i daca emigraia se prelungete.
Oare sa mai vorbesc despre acea oaste a lui Alost, comandata de ducele
de Berry, condusa ntr-un mod att de deplorabil n clipa n care a nceput
btlia de la Waterloo?
Ucele de Wellington a explicat, fara menajamente i n mod a| x
lEdouarcl Dilloii (1751? -! 839), conte i general francez. Pajul lui Ludovic l-lea,
a ajuns mai trziu colonel n regimentul Dillon cu care a luptat n
^TOcrica A gene i cm'8ral 'n armata prinilor, apoi a intrat n serviciul
Angliei. Locotenent Ca, a m '^14, ambasador la Dresda i la Florena, ajunge
primul ambelan al lui 01 al X-loj>
I Public, greeala printului de Berry cruia i-a reproat, fara jena,
distrugerea unui pod.
Ducele de Berry a ncercat sa se scuze, invocnd rapoartele greite care
au fcut sa se cread ca btlia fusese pierduta.
Un motiv n plus, monseniore, i-a rspuns ducele; cnd tu ncerci s-i
salvezi pielea, nu trebuie s-i mpiedici pe bravii ostai, care au luptat alturi
de tine, sa se retrag n mod onorabil!
Acum as vrea sa vorbesc putin despre abnegaia fara margini a unui
soldat. Edouard Dillon primise ca sarcina, din partea regelui, dup btlia de la
Waterloo, sa dea ajutor rniilor francezi aflai n spitalele din Bruxelles. La un
moment dat, ajunse n dreptul unui pat unde, unui subofier din garda

imperiala, tocmai i se tiase un brat. Drept rspuns la ofertele pe care i le fcu

unchiul meu, acesta i arunca n fata braul nsngerat pe care tocmai i-1
amputaser.
Du-te i spune celui care te-a trimis, ca mai am nc un brat pe care-1
voi pune tot n slujba mpratului!
Prima mea grija, sosind la Paris, a fost s-i fac o vizita domnului de
Talleyrand. Fusesem rugata de tatl meu s-i explic, n amnunt, situaia
penibila n care se aflau francezii din Piemont. M-am achitat destul de prost n
aceasta treaba; nu m-am simit niciodat bine n prezenta domnului de
Talleyrand. M-a primit totui extrem de politicos si, cnd i-am spus ca, la
sfritul lunii, aveam sa vin dup rspunsul sau, fiindc urma sa plec la
Torino, el m-a sftuit sa nu ma grbesc s-mi fac bagajele; de unde am tras
concluzia ca era vorba ca tata sa fie trimis n alta parte, dar n-am mai cutezat
s-1 ntreb unde.
Am fost ntotdeauna extrem de timida fata de oamenii cu funcii nalte i
nu i-am putut suporta dect atunci cnd aveam certitudinea ca nu trebuia sa
le cer nimic. Atta vreme ct-tata avea o slujba, ma aflam ntr-o stare de
dependenta pe care o suportam extrem de greu fata de aceti oameni, cu toat
bunvoina pe care mi-o artau.
Eroul nostru, ducele de Wellington, deveni executorul spolierilor impuse
de aliai. Sub pretextul ca englezii nu cereau nimic, i se pru ca svrete un
act demn de lauda, sa smulg tablourile de pe pereii muzeelor noastre. Nu e
vorba de o figura de stil: faptul s-a petrecut aievea. A fost vzut, cocoat pe o
scara i dnd jos, cu minile lui, tablourile, n ziua n care aliaii au luat caii de
bronz de deasupra Arcului Carousel, el i-a petrecut dimineaa, cocoat pe
monumentul aflat peste drum de ferestrele regelui, supraveghind atent acea
treaba. Seara, a luat parte la o mica serbare data de doamna de Duras, n
cinstea regelui Prusiei. Nu ne-am mai putut ascunde indignarea; el ne lua peste
picior i fcu o mulime de glume nesrate, desi n-avea nici un drept sa se
poarte astfel. Indignarea noastr era legitima i n orice caz mai ndreptit
dect conduita sa. Strinii ne fuseser prezentai ca aliai; noi i primisem ca
aliai; dar ei se purtau ca nite barbari. Conduita ducelui i ndemna pe toi cei
n subordine sa devina obraznici. Simt cum mi clocotete i acum sngele n
vine, numai cnd aud vorbindu-se de un oarecare animal, pe nume MacKenzie,
intendent sau, cum i se spunea n engleza, pltitor al trupelor. Se vorbea cu
multa seriozitate i tristee, de dificultatea prin care trecea Frana, de a achita
imensele datorii impuse de strini.
Fleacuri! Spuse MacKenzie, rznd cu hohote, faci putin scandal i sa
vezi ce repede se aranjeaz lucrurile. Vin de la Strasbourg; m-am nimerit acolo
chiar n ziua n care generalul prusac adunase o suma despre care toi ziceau

ca ar fi enorma. Ei bine, toat lumea mnca linitit, fara sa se sinchiseasc de

nimic!
Daca as fi putut, 1-as fi ucis cu privirea.
Ducele de Duras, primul gentilom al Camerei, era angajat cu anul (dintre
toate posturile de la Curte, acesta era alngurul care nu inea doar un
trimestru); doamna de Duras
cuia la Tuileries. Fiind foarte buna prietena cu ea, de multi
^ni> ai neavnd unde sta n acel moment, locuiam la ea.
'tuatia ei o obliga ca din cnd n cnd sa primeasc o ultime de lume;
zilnic nsa, n salonul ei, nu ntlneai dect civa obinuii ai casei. Se discuta
foarte liber i n mod ct se poate de rezonabil. Probabil ca discuiile noastre de
atunci astzi ne-ar mira. Daca le-am auzi, ni s-ar prea extravagante desi erau
destul de cumini i de la locul lor, pentru acea vreme.
Doamna de Duras era foarte libera n expresii. Ea admitea toate opiniile
i nu le socotea deloc duntoare partidului regalist. Era mai ales adepta acelor
idei generoase care nu-i compromiteau poziia de mare doamna de care se
bucura, cu att mai mult cu ct o ateptase de atta vreme.
Nu se putea totui consola cu excluderea domnului de Chateaubriand,
dup rentoarcerea din Gnd. Dup ce fusese ministru de interne al regelui
fugar, nu putea pricepe de ce acum cnd regele i recptase tronul
Ludovic al XVIII-lea nu-i mai confirmase numirea. Expresiile sale, prin care-i
exprima dezaprobarea, desi aveau un anumit lustru, erau totui foarte
gritoare. Fiica sa, prinesa de Talmont, nu mprtea modestia mamei sale.
nflcrarea i era mare, dar fiind att de tnr i de frumoasa, exaltarea ei era
plina de gratie. Se mritase la cincisprezece ani, n 1813, cu singurul
motenitor al familiei de La Tremouille. Adrien de Montmorency spunea ca asta
era una dintre acele nunti istorice i ca, atunci cnd va fi nsrcinat, faptul
va constitui un eveniment national. N-a mai constituit, pentru ca domnul de
Talmont a murit n 1815 fara sa lase urmai; n ziua nmormntrii, ducele de
Duras a strigat:
E groaznic sa fii vduva la aptesprezece ani, cnd eti condamnata sa
nu te mai poi mrita dect cu un print suveran!
Prinesa de Talmont n-a prea inut seama de aceasta obligaie, spre
necazul tatlui, ba chiar i al mamei sale.
Daca moartea ducelui de Talmont n-a ndurerat pe nimeni, n schimb,
grupul nostru a fost profund afectat de nenorocirea ntmplata familiei de La
Tour du Pin. Hombert de La Tour du Pin-Gouvernet tocmai mplinise douzeci
i doi de ani. Era un biat bun, destul de distins, desi chipul sau frumos i
rsful prinilor l fcuser sa fie cam ngmfat-1 cele vremuri tulburi, cnd
care mai de care se nrola n armata, Hombert fusese numit imediat ofier, i

maresalul-duce de Bellune l luase aghiotant. Nu se poate nega ca acest favor

nu fusese luat peste picior de ctre camarazii mai vechi care i cuceriser
fiecare grad, cu sabia n mna. Hombert avu o discuie, cam neplcut, cu
unul dintre acetia; tnrul discuta pe un ton cam de sus, celalalt fu cam
bdran. Totui, dup ce mai reflecta, Hombert ncepu a-i da dreptate. A doua
zi dimineaa, intra n odaia tatlui sau i-i povesti exact ce se ntmplase; atta
doar ca n loc sa spun ca el era eroul principal, zise ca era vorba de Donatien
de Sesmaisons, unul dintre camarazii sai. Adaug apoi ca colegul sau l rugase
s-1 ntrebe pe tatl lui cum trebuia sa procedeze ntr-o astfel de mprejurare.
Domnul de La Tour du Pin, dup ce-1 asculta cu atenie, i rspunse:
Pe legea mea, astea sunt lucruri n care n-ai nevoie de sfatul nimnui!
Deci, dumneata tata, crezi ca ar trebui sa provoace la duel?
Nu e musai, dar daca Donatien tine neaprat n-ar fi rau, mai ales ca
totul s-ar putea termina cu o strngere de mna. Dar, din pcate, tnrul e nou
n armata, pe cnd cpitanul a fcut rzboiul; tii i tu ce invidie exista ntre
ofierii vechi i cei noi. Totui, daca as fi n locul lui Donatien, eu m-a bate!
Hombert prsi odaia tatlui sau ca s-i scrie cpitanului un bilet, prin
care-1 provoca la duel. Rspunsul nu se ls deloc ateptat. Cei doi ofieri i
ddur ntlnire la prnz, n pdurea Boulogne.
nainte ca ai sai sa se aeze la masa, Hombert l anuna Pe tatl sau ca
Donatien l rugase s-i fie martor. Vizibil ulburat, Hombert o coplei pe mama
sa cu mbririle, ugand-o s-i umple, cu mna ei, ceac de ceai. Ea i-o
umplu, azand de preteniile sale. Sora sa, Cecile, avea obiceiul de a u Um* Pe
seama lui, despre importanta pe care o ddea unei Ucle de par ce-i cdea pe
frunte.
Ei bine, Cecile, ca s-i dovedesc ca nu asta-i lucrul la care tin cel mai
mult pe lume, aa cum pretinzi tu, uite, renum la ea i i-o druiesc!
Cecile se apropie de el cu o foarfeca n mna prefcndu-se ca vrea s-i
taie bucla. Apoi l srut pe frunte'
Du-te, scumpul meu Hombert, mi-ar veni tot att de greu ct i ie, si tai acea frumoasa bucla!
Hombert se ridica, o strnse la piept, apoi se ndeprta pentru a-i
ascunde tulburarea. Doamna de La Tour du Pint creznd ca fiul ei era tulburat
din pricina ca urma sa fie martor la un duel, l ajuta s-i ascund agitaia.
Hombert pleca' Cecile, gsind n couleul ei de lucru bucla fratelui sau, striga:
Ah, mama, afla ca Hombert renuna la infatuare, dar uite cu ce
sacrificiu! Adevrul e ca sunt foarte suprat!
Mama i fiica schimbar cteva regrete ntre ele, dar fara sa fie alarmate.
Domnul de La Tour du Pin, nelinitit n privina lui Donatien, se duse sa se
plimbe pe Champs-Elysees. Dar nu dup mult timp, l ntlni chiar pe Donatien

a crui privire ngrozita se prea c-i prevestea o nenorocire. Vai! El fusese

martorul i nu fiul sau! Hombert primise un glonte drept n mijlocul frunii,
chiar n locul acoperit mai nainte de acea frumoasa bucla, ce devenise acum o
relicva att de preioas. Biatul murise imediat. Domnul de La Tour du Pin i
condamnase singur fiul, n dimineaa acelei zile. Primul aghiotant al
marealului, om cu greutate, vrusese sa aplaneze acea afacere, pe teren. Dar
Hombert nu acceptase. ai cnd te gndeti ca motivele discuiei erau att de
nensemnate, nct mpcarea era lucrul cel mai uor de fcut, chiar mpotriva
voinei lui; dar, din nenorocire, tocmai atunci tnrul trnti o vorba nelalocul
ei, spunnd ca adversarul sau i se pruse cam smintit, dovada ca inea cu orice
pre sa renune la duel. Auzind ca-1 face smintit, adversarul striga'.
Cum? M-ai fcut smintit?
Hombert ridica din umeri. Dup doua minute, era mort Domnul de La
Tour du Pin nu i-a mai revenit niciodat dup acea groaznica lovitura. Ba,
dup cte se optea, se pare L se cam scrntise la cap. Nu vreau sa mai descriu
disperarea acelei familii dezndjduite. I-am mprtit durerea, i salonul
doamnei de Duras, cu care aceasta familie se afla n relaii foarte strnse, a fost
vreme ndelungata cernit.
Alegerile din 1815 au fost de esena pur regalista; nobilimea a votat,
aproape n ntregime, pentru monarhie. Era unica ans pe care o avea, dup
patruzeci de ani, s-i recapete oarecum superioritatea, n Frana. Daca s-ar fi
artat calma, rezonabila, generoasa, luminata, ocupata de afacerile tarii i
aprnd libertatea, ntr-un cuvnt, daca ar fi jucat rolul pe care se cuvenea s1 joace aristocraia unui guvern reprezentativ, n acel moment n care devenise
atotputernica, sigur ca tronul ar fi gsit un sprijin real n influenta pe care ea
ar fi putut s-o exercite. Dar aceasta Camera, pe care la nceput regele a
calificat-o de negsit, s-a artat nebuna, exagerata, ignoranta, ptima,
reacionara, dominata de interese de casta. Am vzut-o cernd, sau mai binezis urlnd rzbunare, i aplaudnd scenele sngeroase din sud. Gentilomii au
izbutit sa fie detestai cu acest prilej, iar dup zece ani, i-au desvrit opera
de desconsiderare, dup ruinoasa discuie privind despgubirea emigranilor.
Deputaii, sosind la putere, nc nu ajunseser la acea exagerare la care
au ajuns mai trziu. Totui Fouche s-a prbuit n fata inamiciiei lor, nc
nainte de deschiderea sesiunii. Deputaii i-au manifestat profunda lor sila i
fata de Talleyrand. Poate ca Talleyrand ar fi ncercat s-i nfrunte daca ar fi fost
susinut de Curte. Dar Monsieur i ngduia ducelui de Fitzjames sa spun n
gura mare:
Ei bine, monseniore, urtul ala chiop va dansa de-acum ncolo cum o
s-i cntam noi!

Monsieur aproba printr-un surs acel limbaj mpotriva unui om care, n

decurs de dousprezece luni, i aezase pe Bourboni de doua ori pe tron.
Pe de alta parte, lui Ludovic al XVIII-lea treburile ului i se preau
cumplit de apstoare i resimea din ce n
^ mai mult sacrificiul pe care-1 fcuse, ndepartndu-1 pe ac&s. Colac
peste pupz, tarul Alexandru, din protector zelos al lui Talleyrand cum
fusese n 1814 devenise dumanul lui de moarte. aa ca pn la urma,
domnul de Talleyrand, cednd n fata tuturor acestor piedici, i-a dat demisia
ce i-a fost acceptata cu o graba la care nu s-ar fi ateptat pentru nimic n lume.
n aceeai seara, m-am dus la el; s-a apropiat de mine i mi-a spus ca
ultimul act, pe care mai apucase s-1 semneze fusese numirea tatlui meu ca
ambasador la Londra.
ntr-adevr numirea desi contrasemnata de Richelieu fusese fcut de
Talleyrand. O ceruse regelui nc din 1814, dar Monsieur i fgduise contelui
de la Chrtre, primul sau gentilom, s-i pstreze acest post si, cum regele se
plictisea de moarte cnd l vedea, prefera sa aib un ambasador prost la
Londra, dect un slujitor incomod la Tuileries, aa ca pn la urma fu de acord
sa plece i sa scape de el. n ciuda imenselor avantaje de care se bucura
domnul de La Chrtre, numit pair, duce, prim-gentilom al camerei regale, cu o
pensie mai mult dect consistenta, n camera pairilor, i cu o alta pe lista civila,
se supr cumplit ca fusese rechemat de la Londra.
O data cu numirea, tata primi, din partea ducelui de Richelieu, i o
scrisoare prin care era chemat la Paris. El nu voia totui sa prseasc oraul
Torino nainte ca soarta compatrioilor notri sa fi fost definitiv rezolvata. aa ca
aceasta treaba 1-a mai reinut cteva sptmni, perioada n care eu a trebuit
sa duc cteva tratative extrem de neplcute cu domnul de Richelieu. nc din
prima seara pe care am petrecut-o la doamna de Duras, am vzut intrnd n
salon un om nalt, cu o figura frumoasa; pletele sale crunte contrastau cu un
chip nc tnr. Avea vederea slaba i clipea din ochi, cu o grimasa ce nu-1
fcea chiar din cale-afar de agreabil. Purta cizme, era mbrcat destul de prost
nsa cu oarecare afectare; dar chiar i n acel costum de duzina, i pstrase
aerul de mare senior. Se arunca pe o sofa, vorbi tare, cu un gl^s nemulumit i
strident. Un uor accent, cteva locuiuni i unele formulri strine ma
convinser ca nu era francez. A' totui att limbajul, ct mai ales sentimentele
pe care i ^ exprima ma fcuser sa resping aceasta idee. Am observat ca era
prieten cu toi prietenii mei. Ma pierdeam n tot felul de esupuneri m iegatura
cu acel necunoscut: era ducele de Richelieu care se napoiase n Frana, dup
ce plecasem eu.
Impresia pe care mi-a fcut-o aceasta prima ntlnire nu a schimbat
niciodat. Comportarea sa mi s-a prut ntotdeauna dezagreabila i

nepoliticoasa. Caracterul lui frumos i nobil, jnclinarea sa nnscut ctre

afacerile de Stat, patriotismul lui nflcrat, toate astea ineau mai mult de
stima dect de simpatie.
Doctorul Marshall despre care mi se pare ca am mai vorbit sosi ntr-o
diminea, la mine acas, ca s-mi aduc o scrisoare. Era destinata lui Fouche,
pe atunci n Belgia, i coninea, zicea el, nu numai amnunte despre o intriga
ce se urzea mpotriva guvernului regelui, ci i cifrul ce slujea acelei
corespondente. Nu voia sa ncredineze un lucru att de important dect tatlui
meu, iar n absenta lui, mie. Era urmrit si, daca s-ar fi apropiat de Tuileries
sau de vreun ministru, avea motive sa se teama. Cu toat lipsa de succes a
descoperirii sale (pentru care sunt convinsa ca era foarte bine pltit), voia totui
s-i fac acest serviciu regelui, cu att mai mult cu ct cunotea ataamentul
pe care l avea printul regent, fata de el. L-am mboldit zadarnic sa se adreseze
ducelui de Duras; ca i prima oara, m-a refuzat categoric.
Scrisoarea, mi-a spus el, e sigilata n aa fel, nct cere o dibcie cu
totul deosebita pentru a putea fi deschisa. Te rog, fa cu ea ce crezi de cuviin.
Voi veni s-o iau napoi, mine diminea!
Ai iei, lasndu-mi-o pe masa. M-am simit foarte ncurcata cu acea
bomba pe care mi-o pusese n mna. Parca o vad i acum n fata ochilor. Era
destul de groasa i fara plic, aaa ca se vedea limpede ca cuprindea mai multe
pagini. Avea 0 pecete fcut din miez de pine alba pe care erau trasate cu
Penia trei litere j, n felul urmtor: f f f Cunoteam importanta pe care tata o
dduse odinioar curnentelor procurate de Marshall. N-aveam cui solicita un
at mtr-o asemenea situaie care, nainte de orice, cerea sa respect secretul.
Dup o matura chibzuin, m-am hotart-m-am dus la Tuileries i 1-am rugat
pe ducele de Duras sa vina sa vorbeasc cu mine; el cobor din palat i se urca
n trsura mea. I-am povestit ce se ntmplase i i-am dat scrisoarea sa i-o
nmneze regelui.
Dar Ludovic al XVIII-lea era la plimbare i nu se ntorcea nainte de
cteva ceasuri. Lui Duras i veni ideea sa i-o duca ducelui de Richelieu. Am fost
de acord. Ducele de Richelieu ne primi mai mult dect rece i ne spuse ca navea pe nimeni n biroul sau care sa aib obiceiul i nici talentul de a deschide
scrisori. M-am nfuriat. I-am rspuns ca un astfel de talent se gsea cu att
mai putin n odaia mea, ca eu mi fcusem datoria i ca socoteam ca
ncredinasem documentul n minile unor oameni competeni. Odat sarcina
ndeplinita, i-am spus celui care a venit a doua zi dup scrisoare, ca aceasta
rmsese la ministrul regelui. Domnul de Richelieu vru sa mi-o dea napoi, dar
eu am refuzat s-o iau i ne-am desprit destul de nemulumii unul de celalalt.
Dup doua ceasuri, domnul de Herbouville, (directorul postei n acea vreme),
mi aduse acea scrisoare, cu mii de mulumiri; fusese deschisa i toat lumea

i dduse seama de importanta ei. Domnul Decazes, ministrul politiei, veni de

doua ori, n seara aceea, sa ma vad. doua zi dimineaa, camerista mea,
intrnd n odaie, mi spuse ca domnul de Herbouville atepta sa ma trezesc;
voia s-mi spun ca informaiile primite n ajun i strnise dorina de a intra n
legtur directa cu omul care le procurase. Domnul Decazes ma ruga sa depun
toate diligentele, n acest sens. Marshall sosi la ora anunat; i-am adus
imediat la cunotina mesajul lui Decazes. Dup ce fcu o serie de mofturi,
sfri prin a accepta i indica un loc unde ar putea fi ntlnit din ntmplare.
Cred ca, lundu-i toate aceste precauii, voia sa ceara un pre ct mai piprat
pentru informaiile sale. Nu 1-am mai revzut niciodat, dar stiu ca a fost
multa vreme n slujba politiei noastre. Avea un chip superb, vorbea deosebit de
frumos i avea un aer de entleman. mi amintesc de o trstur de caracter
care ma izbise: ma anunase ca pecetea va fi examinata cu multa atenie de
persoana care urma sa primeasc scrisoarea. Dup ce i-am napoiat-o, mi-a
atras atenia ca codia unuia din cele trei jeuri, trasate pe pecetea din miez de
pine, fusese atinsa cnd deschiseser scrisoarea.
Va trebui, mi-a spus el, sa recurg la mijloace maxime. L-am ntrebat
care erau acele mijloace.
Voi duce scrisoarea ziua n amiaza mare, o voi nmna lng o
fereastra i nu voi slabi persoana din ochi, vorbindu-i ntruna, pn ce va rupe
sigiliul. Ea nu va cuteza s-1 examineze prea atent n timp ce eu o voi tine
astfel sub observaie. Treaba asta mi-a reuit ntotdeauna!
Mrturisirea unei astfel de experiente mi-a fcut pielea ca de gin, iar
posomorala din ajun, a ducelui de Richelieu, mi s-a prut un fleac pe lng
cinismul acelui om. E adevrat totui ca intrigile ce se eseau n juru-i, ntr-un
fel l scuzau; dar, pe de alta parte, se fcuse spion att dintr-un exces de zel,
ct i din interese personale.
Domnul de Richelieu nutrea pentru astfel de aciuni ura i repulsia
caracteristice oricrui om cinstit. Rupt de societate, el nu putea aprecia firea
oamenilor. De altfel, mi-a fcut nedreptatea de a ma aeza n categoria femeilor
care umbla cu vicleuguri. M-am simit cumplit de jignita i m-am inut ct mai
departe de el. La rndul lui, a fost informat cine eram i s-a suprat de
nedreptatea pe care mi-o fcuse dar era prea timid i nu avea curajul sa se
explice cu franchee fata de mine. aa ca relaiile dintre noi au suferit
ntotdeauna din Pncina acestui nceput prost. Desi ne ntlneam zilnic, nu ne
Dresam nici un cuvnt.
Comportarea urcioasa a ducelui de Richelieu i-a adus esea o droaie de
dumani politici recrutai dintre persoanele re n-au obiceiul sa treac cu
vederea un astfel de cusur i re Se pare ca erau mult mai putin rezonabile ca
mine.

Capitolul IX Tarul Alexandru i ea rmas bun de la ducele de Richelieu.

_ Sentimentele patriotice ale ducelui.
Caraghioslcurile domnului de Vaublanc.
Sosirea tatlui meu, la Paris.
Procesul marealului Ney. _ Execuia sa.
Exaltarea partidului regalist.
Procesul domnului de La Valette.
Se apeleaz la doamna ducesa de Angouleme.
Demersurile ducelui de Raguse.
Acesta o vra pe doamna de La Valette n Palatul Regal.
Dizgraierea sa.
Furia partidului regalist dup evadarea domnului de La Valette.
Domnul de Talleyrand era ludat ca se retrsese ca sa nu semneze
crudul tratat impus Franei. Fapt e ca s-a prpdit din pricina necazurilor
despre care am mai vorbit, care s-au tot strns pn 1-au dat gata. Domnul de
Richelieu i-a luat locul, la masa tratativelor, i orict de dure au fost condiiile
pe care am fost obligai sa le acceptam, poate ca ar fi fost i mai dure daca ar fi
fost vorba de un alt ministru. Imediat dup numirea domnului de Richelieu,
tarul s-a declarat, sus i tare, campion al Franei. La plecare, a mprit o
serie de cadouri unora dintre diplomai, iar ducelui de Richelieu i-a trimis o
veche harta a Franei, de care se slujiser la conferina i pe care erau trasate
numeroasele pretenii teritoriale ridicate de aliai. De harta, era prins un bilet
scris de mna lui n care tarul spunea ca ncrederea pe care i-o inspirase
domnul de Richelieu fusese singurul lucru care evitase acele enorme sacrificii
ce urmau a fi impuse patriei sale. Acel cadou, adugase tarul, i se prea
singurul demn de nobilul caracter al celui care fara ndoiala l va aprecia la
justa lui valoare. Un asemenea dar a cinstit, n egala msur, i pe suveranul
care a avut o asemenea idee, i pe ministrul care i-a inspirat-o.
n ciuda acestui succes despre care ducele de Richelieu n-a btut toba,
fiindc nu era un astfel de om, i despre care nu s-a aflat dect mult mai trziu
inima ducelui sngera cumplit din pricina acelui tratat. Sunetul glasului sau,
cnd 1-a citit n plina Camera, gestul cu care a aruncat hrtia pe masa de la
tribuna, dup ce i-a ndeplinit acea penibila datorie, au rmas n istorie i au
nceput a reconcilia toate spiritele care pn atunci fuseser dezbinate i care-1
socotiser pe duce un mare viclean, desi nimic nu era mai nedrept ca aceasta
nvinuire: ducele de Richelieu era francez, francez pn n mduva oaselor, i
nu un emigrant. Era ca sa jn exprim mai clar un liberal i un patriot, n
timpul primului sau ministeriat, a ntmpinat inconvenientul de a nu prea
cunoate persoanele si, pentru un ministru cu greutate, acest lucru e tot att
de important ca i afacerile politice. Aceasta necunoatere 1-a fcut sa accepte,

fara nici o dificultate, pe un coleg propus de Monsieur. E vorba de domnul

Vaublanc1, care n-a ntrziat sa dea dovada de o prostie att de plina de ridicol,
nct i-ar fi fcut pe toi sa se tvleasc de rs daca n-ar mai fi fost ct de ct
strunit i ajutat de prinii ce fceau parte din Camera. Adevrul e ca toate
absurditile erau molipsitoare, n acele mprejurri. Domnul de Vaublanc
ncerca chiar de la nceput sa urzeasc intrigi mpotriva ducelui de
Richelieu; dar ele fura dejucate de ncrederea pe care strinii o aveau n acest
om integru.
Cam n acea epoca, Monsieur i-a druit lui Vaublanc un bidiviu mare, alb
ca neaua. aa cum sttea n sa, n gradina ministerului de interne, parca ar fi
fost nsi statuia lui Henric al IV-lea; dup el, nimeni nu era n stare sa
mearg calare mai bine dect domnia sa. Daca preteniile lui s-ar fi oprit aici,
ar fi fost bine; dar pretindea acelai lucru n tot ce fcea, exagernd n aa hal
lucrurile i manifestnd n prostia lui o necuviin de necrezut.
Desi nu-mi prea fcea cinste chiar n talme-balmeul pe care-1 scriu
nu-mi pot refuza placerea de a nu aminti de o gluma care a avut ntotdeauna
darul sa ma fac sa rd, ori de cte ori mi-am adus aminte de ea. n anul acela,
boii.
n loc sa fie grai, erau mici i slabi; cineva a remarcat acest lucru,] n
fata doamnei de Puisieux: ' Vincent-Marie Vienot, conte de Vaublanc (17561845), deputat n Adunarea
_? Gislativa (unul dintre organismele din 13 vcndemiar), membrii n
Consiliul celor k'ici-Sutc, proscris n 18 fructidor. Rentors n tara dup 18
brumar, a fost prefect,
n i conte al Imperiului, n 1814, ajunge prefect al Marsiliei, iar n 1815,
ministru 'terne. Deputat al ultra-regalistilor, dup 1830 s-a retras din viaa
publica.
Cred i eu, a zis ea, bietele animale au avut prea mult de suferit din
pricina tmpeniilor debitate de nepotul lori Vaublanc!
Aceeai doamna de Puisieux, vazndu-1 pe domnul de Bonnay de o
paloare excesiva, gata sa dea pe gt un pahar cu sirop rou de migdale, l opri,
strigndu-i:
Ah, nefericitul! Se pregtete s-i bea sngele! Daca am fi trit ntr-o
epoca mai putin fecunda n mari evenimente, cuvintele doamnei de Puisieux ar
fi fcut tot atta vlva ct i cele ale doamnei de CornueR n sfrit, tatl meu
isprvi, de bine de rau, afacerea privitoare la francezii care locuiau n Piemont,
aa ca remise completnd tratatul de la Paris restul Savoiei, regelui
Sardiniei. Regele Ludovic al XVIII-lea putea fi tot att de ncntat, la Tuileries,
cum ar fi fost daca s-ar fi aflat la Torino. Ambasadorul sau nu-i mprtea
ctui de putin ncntarea i acest ultim act pe care-1 mai semna, n calitate de

trimis al Franei, n Italia, i cuna atta neplcere nct refuza, chiar cu

oarecare sila, Marele Cordon care-i fusese oferit cu prilejul acelei restituiri.
Adevrul e ca tata trsese ndejde pentru tot ceea ce fcuse la ordinul
Saint-Esprit, i daca prejudecile pe care le avusese n tineree l mai fceau sa
doreasc i acum acel att de rvnit ordin francez, pe de alta parte, nutrea un
dispre fi pentru orice fel de decoraie strin.
Sosind la Paris, ducele de Richelieu l coplei cu dovezile sale de
ncredere. Pregtirile pe care trebuia sa le fac, pentru a se duce la Londra, l
reinur vreme mai ndelungata n capitala, avnd mhnirea de a fi chemat sa
ia parte la procesul marealului Ney. Nu vreau sa intru n amnuntele acelei
deplorabile afaceri, care ne-a inut ntr-o cumplita stare de ncordare, n timpul
ultimelor zile ale procesului, pairii i toi cei de care depindea sentina primir
1 Joc de cuvinte: veau care se pronuna vo, nseamn viel; deci, tradus
ad literam, vaublanc ar nsemna viel alb.
Doamna Cornuel, nscut Anne-Marie Bogol (1605 1644), fiica unu'
intendent al ducelui de Guisc; a avut ambiia sa aib un salon cu care s-1
concurez pe cel al doamnei de Rambouillet.
J ujtime de scrisori de ameninare. Toi erau aproape siguri pairii
aveau s-1 condamne pe mareal. I s-a reproat i gelui, destul de vehement,
ca nu-1 iertase pe mareal. Ma ca ar fi putut; ma ndoiesc de asemenea ca ar fi
vrut.
Rnd judeci, dup ani, astfel de evenimente, nu mai tii seama de
impresiile de moment. Tuturora le era frica i nimic nu e j cumplit ca frica. Pe
urma, ncepuse a bntui un fel de molima a rzbunrii. Nu dau alt exemplu
privitor la aceasta molima dect faptul ca ducele de Richelieu a ncredinat
acest nroces Curii pairilor. Fiindc acel nobil i frumos mareal nu mituse sa
se apere, nu cred ca mai era cu putin s-i smulg acelei Camere prada pe
care o nfcase, fara sa ias trboi. Am vzut, mai trziu, un alt rege,
interpunndu-se personal ntre furia poporului i capetele pe care le cerea
norodul dezlnuit. Dar, mai nti de toate, acel rege era dup mine un om
superior si, apoi, oamenii cinstii din partidul sau apreciau i ncurajau
moderaia. Regele risca o rzmeri; viaa lui putea fi curmata, dar nu i
puterea sa. Existau i n 1815 trebuie sa recunoatem acest lucru oameni
cinstii; dar strinii cereau neaprat sa se dea o pilda care sa puna stavila
trdrii. Europa spunea:
N-avesi dreptul sa fii generoi, sa facei pe indulgenii cu preul
sngelui nostru!
Ducele de Wellington a dovedit acest lucru, refuznd capitularea
Parisului. Iertarea marealului Ney sttea deci mai mult n minile sale dect n
cele ale lui Ludovic al XVIII-lea.

Sa mai adugm cum ca pedeapsa cu moartea, din motive politice, se

nfia pe atunci n ochii tuturor ca un drept firesc i sa nu uitam ca,
datorita blndeii guvernului de Restauraie, am vzut crescnd i
rspndindu-se n general
1(ieile unui liberalism naintat. Nu pretind sa scuz n nici un fel frenezia
ce domnea n acea epoca. Am fost i atunci tot att de indignata ct as fi astzi,
daca as vedea nite oameni din nalta societate ca fac uz de slujbele lor ca sa
pzeasc un ntemnitat, ferecat n celula lui, culcndu-se alturi, de teama a cel
nchis sa nu evadeze, iar alii, oferindu-se n mod
0 untar, s-1 duca la locul supliciului; grzile solicitau ca pe cine tie ce
favoare ngduina de a mbrca uniforma de jandarmi pentru a-1 pzi ct mai
bine i a nu-i lsa nici o ans unui vechi soldat, hrsit n attea lupte, fara ca
cineva sa manifeste fata de el o ct de mica unda de simpatie. Toate aceste
lucruri sunt pur i simplu odioase, dar din nenorocire sunt adevrate.
Vreau doar sa constat ca, pentru a-1 ierta pe marealul Ney, trebuia mai mult
dect buntate, trebuia un mare curaj. Or, regele Ludovic al XVIII-lea nu era un
om crud din fire; era nsa, ntr-un mod mult prea exclusiv, print, pentru a pune
n balanta intereselor sale viaa unui om drept contragreutate.
Dar toate nedreptile civilului se terseser cu timpul rmnnd n
memoria tuturora doar militarul ntreprinztor la care se fcea adesea apel, i
care trudise cu o putere supraomeneasca pentru binele patriei. Un proverb
popular spune: Numai morii nu se mai ntorc niciodat. Am observat totui
ca, n timpul revoluiilor se ntmpla, adesea, ca morii sa revin, mi aduc
aminte ca ntr-o zi, n timpul procesului marealului Ney, luam masa la domnul
Vaublanc. Intre timp, sosi i tatl meu, care prsise palatul Luxembourg,
anunndu-ne ca, la cererea avocailor marealului, se luase o pauza. Domnul
de Vaublanc se ridica brusc n picioare si, azvrlindu-i ervetul ct colo, striga:
Daca domnii pairi i nchipuie ca voi consimi sa fiu ministrul unui
corp legiuitor care da dovada de atta slbiciune, ei bine, se nal! nc o
laitate ca asta i toi oamenii cinstii i vor ascunde, cu jena, obrazul!
Se aflau, la acea masa, peste treizeci de persoane dintre care multi
deputai care luar partea gazdei. Nu era totui vorba dect de o scurta pauza,
absolut legala i obinuit, care nu se refuza niciodat, n nici un proces. Va
putei da lesne seama pn unde ajunsese exaltarea regalitilor. Dup ce ne-am
urcat n trsur, i eu i tata ne-am artat indignarea. Daca am fi cutezat sa
ne-o exprimam, n casa, de fata cu LLl aflai acolo, cred ca am fi fost, pur i
simplu, linai. ai aa era socotii printre cei care nu gndeau just. Dup
ordonai^ din 5 septembrie, s-a constatat ca eu gndeam ca o scroaia, rdei,
dragii mei, fiindc asta a fost expresia textuala a ror marilor doamne, cu care
m-au categorisit din toat Ma ntlneam mai peste tot cu ducesele de Raguse i

aj ales la doamna de Duras, unde aproape ca deveniser, _aie casei. Aflasem

despre mareal ca fara s-1 fi iubit pe *rapoleon _ se simea cumplit de
vinovat ca-1 trdase. Strinii, re erau mult mai bine informai despre toate
aceste lucruri, u fost primii care mi-au explicat ct de mult fusese calom-iata
loialitatea marealului. Pe de alta parte, am remarcat n ciuda insultelor cu
care-1 copleea partidul bonapartist ct de fidel rmsese acest om fata de
fotii sai camarazi. De cte orj erau njurai, le lua ntotdeauna aprarea, cu
putere i cu nsufleire, i lauda fara nici o reticenta i devenise protectorul activ
i zelos al tuturor celor molestai. Aceste fapte ncepur a ma determina s-1
privesc cu alti ochi, s-i apreciez spiritul distins i conversaia animata i
variata, caliti pe care nimeni nu i le putea contesta. Dar iat ca veni i ziua n
care admiraia mea pentru el avea sa nfloreasc brusc, aidoma unui boboc sub
lumina puternica a soarelui.
Domnul de La Valette1, convins de nevinovia sa i sigur ca n-avea ce
pierde, se constitui prizonier. Ar fi fost achitat daca n-ar fi aprut pe
neateptate un document i iat cum: btrnul domn Ferrand, directorul
postei, fusese cuprins de o asemenea groaza n ziua rentoarcerii lui Napoleon,
nct nu cuteza sa mai plece, dar nici sa rmn, l ruga deci pe domnul de La
Valette, predecesorul sau, sub mprat, s-i semneze un permis pentru nite
cai de posta. Acesta refuza vreme ndelungata; pn la urma, nvins de
lacrimile doamnei rerrand i pentru a potoli spaima btrnului, i puse
numele 'n josul unui permis dat, n cabinetul sau, nconjurat de dmnul
Ferrand i de ntreaga sa familie, plina de Bona Atoine-Marie Chamans, conte
de La Valette (1 769 1830), aghiotant al lui! Uj j^art. e' 'nistru n Saxa,
directorul postelor, consilier de Stat. Trecnd de pftrtca salvat ^! N 'impui celor
O suta de zile, a fost condamnat la moarte de rege, marchj C, pr'ctcm' sai? I
mai ales de sotia sa, Emilc-Louise de Beauharnais, fiica narc l Bcauharnais
i nepoata mprtesei Josephine, a carei doamna de recunotin. Aceasta a
fost singura dovada ce-a putut fi adusa cum ca domnul de La Valette i-ar fi
reluat funcia nainte de termenul pe care-1 fixase legea. Presupun ca
naintarea acelei dovezi cunase destule remucri familiei Ferrand;
mrturisesc ca acel devotament regalist mi s-a prut ntotdeauna hidos
Domnul de Richelieu a fost, pur i simplu, indignat, i era o sila fara margini de
persecuii si, cu ct se familiariza cu afacerile Statului, cu att se ndeprta de
opiniile partidului regalist. Neputnd evita judecarea domnului de La Valette, se
ocupa s-i obin graierea, n caz ca ar fi fost condamnat.
La rndul sau, domnul Pasquier1 desi odinioar cancelar se duse sa
depun, contiincios, n favoarea sa Domnul de Richelieu i ceru regelui,
graierea. Acesta i rspunse ca nu cuteza sa se expun furiei familiei sale, dar
ca daca doamna de Angouleme consimea sa spun o vorba n acest sens el

se angaja sa i-o dea imediat. Ducele de Richelieu se duse la Madame i cu

oarecare greutate obinu consimmntul. Convenir deci ca ea s-1 roage pe
rege, a doua zi, dup dejun, sa accepte acest lucru.
Cnd ducele de Richelieu sosi a doua zi, la rege, acesta cum l vzu, i i
spuse:
Ei bine, afla ca nepoata mea nu mi-a spus nimic; ai neles pe dos
vorbele ei!
Nu sire, Madame mi-a fgduit ca va vorbi cu dumneavoastr.
Mai du-te o data i ncearc s-i obii aprobarea; daca vrea sa vina, eu
o atept!
Or, n Palatul Tuileries se petrecuse un eveniment fr precedent; caci, n
seara din ajun, nu se mai inuse seama de
1 Etienne-Denis, baron de Pasquier (1767 1862), magistrat n
Parlament m 1797, s-a nsurat n 1793 cu Sophic de Serrc de Saint-Roman.
nchii sub Teroare, a fost eliberai dup moartea lui Robcspicrrc. Magistrat,
consilier de Stat, Pre'cc^it politie, general de poduri i osele, ministru de
justiie i apoi de interne, este nu n 1816, deputat al departamentelor Seine i
Sarthe. Un an mai trziu, e numit ifflit> din no iii loivj, uuuuiai di uvuai iauii;
iiiwiui oviuv; sioaiui^. Uiiaiiiuciiiaiz. Iu, ^*. an ministru de justiie, apoi de
externe. Este ales pair al Franei, iar n 1830, *J j preedintele Camerei Pairilor.
Cancelar al Franei n 1837, devine mcmbr ^ Academici Franceze n 1842 i
duce, n 1844. A fost prietenul intim al doarnn Boigne. 4, hjceiuri. n fiece zi,
dup ce mnca la rege, Monsieur cobora f ora opt, la nora sa; la ora noua se
rentorcea la el. Ducele de Aflgoulerne se ducea la culcare, iar Madame se
ducea la merista ei, doamna de Choisy. Aici se reuneau, n fiece r, cej mai
exaltai i mai violeni regaliti.
n seara cu pricina, Madame se gsea deci, cu toi deptii ei, la doamna de
Choisy. La un moment dat, veni vorba, espre graierea lui La Valette. Ea le
mrturisi ca se mestecase n treaba asta i ca i soul i socrul ei erau de acord
s-1 ierte. Urma o avalan de strigate i de proteste. I artar primejdiile care
pndeau Coroana i care erau att de iminente dup un asemenea act, nct
lucru fara precedent Madame se urca imediat n trsur uneia dintre
persoanele ce fceau parte din acel consiliu secret i se ndrepta spre Pavilionul
Marsan unde-1 gsi pe Monsieur, la fel de ndoctrinat de cei aflai n jurul lui i
ct se poate de dispus sa revin asupra consimmntului ce-i fusese smuls.
Se hotr ca Madame sa nu fac nici un demers, iar daca ministrul i
regele voiau sa se dezonoreze, cel putin restul familiei regale nu va ceda. Iat de
ce tcea Madame. Domnul de Richelieu obinu o audienta, dar o gsi de
nenduplecat. ncepnd din clipa aceea, nu se mai putur suferi unul pe
celalalt. Domnul de Richelieu veni apoi la rege ca s-i spun ce fcuse.

 Am prevzut acest lucru, spuse Ludovic; ei sunt implacabili, adauga

regele, oftnd. Daca i-a sfida, n-a mai avea un moment de linite.
n vreme ce la rege se petreceau aceste lucruri, civa venir s-1 ntrebe
pe ducele de Raguse daca avea de gnd sa fac ceva pentru domnul de La
Valette.
Tot ce vei vrea! Le rspunsese acesta.
L. Se duse la rege, care fcu ceea ce ducele numea chipul sa H C n'
adic l lasa sa vorbeasc pn nu mai putu, fara sa 3 n.1C' ce' ma' (tm) c
semn de interes, apoi l concedie fara Dj, a vorba. Ducele nelese ca domnul
de La Valette era *Cllit XT ' e? iind despre demersurile ncercate pe lng nu
mai avea ndejde dect n ea. Alerga deci s-o avertizeze pe doamna de La
Valette, care trebuia, cu ori pre, sa recurg la acest ultim mijloc, adic sa
ajung]6 Madame. Ducele care era de serviciu ca maior general ^ grzii o
ascunse pe doamna de La Valette n apartament stpnei sale si, n timp ce
regele i toat familia regala s aflau la slujba, el fora toate consemnele i-o
ajuta sa intre Sala Marealilor, pe unde Ludovic al XVIII-lea trebui oricum sa
treac. Cnd l vzu, doamna de La Valette Se arunca la picioarele sale, dar nu
izbuti sa smulg de la el dect aceste cuvinte:
Doamna, va plng!
Dezndjduit, doamna de La Valette se adresa doamnei ducese de
Angouleme, apucnd-o de rochie. Dar Madame i smulse rochia cu o bruschee
care i-a fost adesea reproata dup aceea i atribuita unei mnii pline de ura.
Dup modesta mea prere, a fost profund nedreapta. Apucase nsa s-i dea
cuvntul fata de ai sai i acum nu mai putea da ndrt. Probabil ca gestul
fusese fcut cu bruscheea care o caracteriza, ncerc sa ma prefac a crede ca
acest gest fusese inspirat nu de mnie, ci de mila i de mhnirea ca nu putea
face nimic. Nenorocirea acestei prinese consta n faptul ca nu era destul de
neleapt pentru a pune stavila firii ei nestpnite i ca neavnd simul
msurii, sarea ntotdeauna peste cal.
Purtarea ducelui a fost tot pe att blamata de curteni, pe ct a fost de
ludata de popor. De altfel, a i primit ordin sa nu mai apara la Curte i s-a
retras pe domeniul sau. Ofierul de garda care-i ngduise doamnei de La
Valette sa treac, fornd consemnul, a fost ntemniat.
Aceste fapte, n prealabil cunoscute, au uluit lumea mai putin dect
cumplitul strigat de furie, scos de partidul regalist cnd s-a aflat ca domnul de
La Valette a evadat. Regele a1 minitrii au fost bnuii ca nu erau chiar strini
de treaba asta. Camera deputailor a roit, femeile au urlat. Preau nite hiene
crora li se luase prada. Au mers pn acolo nct, vrnd sa s rzbune pe
doamna de La Valette, guvernul s-a vzut obhga s-o nchid o vreme n temni,

pn ce-a trecut furtun ul Decazes, foarte iubit pn atunci de regaliti, ncepu

P Aspira acestora o ncredere care pn la urma s-a ^schimbat n ura.
P pei guvernul n-a facilitat n nici un fel fuga lui La lette, bnuiesc ca, n
fond, a fost chiar ncntat de acest f t R>ee'e a s (tm) ^ ai el aceeai satisfacie.
Dovada ca 1-a hemat destul de repede pe ducele de Raguse i 1-a tratat ct ^
poate de bine. Partidul nsa a fost mai putin indulgent i a S att fata de el o
rceal vdit, bineneles n afara de Doamna ^e Duras, care fcea o nota cu
totul aparte n acea lume extravaganta. Daca se pasiona pentru ceva, n-o fcea
jciodata dect pentru unele idei generoase, iar vina ducelui de Raguse> n ocmi
e^ devenise un merit, n ciuda acestei dispoziii a stpnei casei, izolarea n
care ducele se afla adesea, n salonul acestei doamne, l fcuse sa se apropie de
mine, aa ca discutam deseori mpreuna. Dar abia dup greeal de la Lyon i
dup cearta cu partidul ultra-regalist ducele s-a refugiat n micul grup care se
alctuise n jurul meu, devenind unul dintre stlpii sai, pn ce o noua furtuna
i-a bntuit aventuroasa existenta. Voi avea probabil destul de des ocazia sa va
vorbesc despre acest lucru, de-acum ncolo.
Capitolul X Serbarea data de ducele de Wellington.
Ducele de Angouleme.
Refuzul unei mari ducese dat ducelui de Berry.
Curtea se hotrte pentru o prines din Neapole.
Felul cum e primita o ambasadoare a Angliei.
Favoarea domnului Decazes.
Domnul de Polignac refuza sa depun jurmntul, ca pair.
Cuvntul domnului de Fontanes.
Aederea familiei de Orleans n Anglia.
Rugmintea pe care i-o adreseaz ducesa de Orleans-Vaduva,
marchizului de Riviere.
La nceputul anului 1816, tatl meu pleca la Londra; atna i cu mine neam dus dup el abia n primvar. Strinii retrseser n diversele garnizoane
care le fuseser indicate c jn tratatul de la Paris. Doar ducele de Wellington, n
loc ^ de generalisim al tuturor armatelor de ocupaie,
13 'a Paris i ne fcea cinstea sa ne decavam pentru el.
Ddea mereu serbri la care inea neaprat sa asiste. inea sv vina lume
multa i cum soarta noastr depindea n mare part de buna sa dispoziie,
trebuia sa suportam adesea cele ma-bizare capricii.
mi amintesc ca odat a inut mortis s-o aleag n Grassini pe atunci n
gratiile sale regina balului. A asezat-0 pe o canapea, n sala de bal, n-a
prsit-o o secunda, a poruncit sa fie servita prima, a aranjat toat lumea n
aa fei nct s-i vad dansnd, i-a oferit braul, a poftit-o prima la cina, a
aezat-o alturi de el, n sfrit, i-a adus toate omagiiie care de obicei nu se

aduc dect unor prinese. Din fericire, n salon nu se aflau dect cteva
doamne engleze care au nghiit toate acele impertinente, dar ele nu erau ctui
de putin obligate sa le suporte, cum eram noi obligate, aa ca resentimentele lor
nu se puteau compara nici pe departe cu ale noastre.
n general, carnavalul a fost foarte trist. Familia regala n-a plecat nicieri.
Ducele de Berry fusese eclipsat peste tot de ctre fratele sau. Purtarea lor
diferita n timpul celor O suta de zile justifica aceasta situaie, n vremea asta,
ducele de Angouleme ncepuse a nclina ctre moderaie, lucru ce nu plcu
ctui de putin partidului ultraregalist care nu 1-a iertat niciodat pentru ca se
ndeprtase de o politica radicala. Caracterul ducelui de Angouleme e de altfel
destul de greu de zugravit. Era alctuit dintr-un amestec att de ciudat de egal
i de inegal, de defecte i de caliti, nct n diverse epoci din viaa sa era
nfiat ca un print nelept, pios, curajos, conciliant, luminat, iar n altele, ca
un bigot imbecil i aproape stupid, spunnd fara jena tot ce gndea. Pe
msur ce voi avea prilejul, l voi arata aa cum l-am vzut cu toii. Dar, ca sa
fim cinstii, trebuie sa ncepem prin a-1 cunoate, prin a admite ca a fost n
permanenta dominat de ideea supunerii nelimitate pe care i-o datora regelui.
Cu ct se afla mal aproape de Coroana, cu att se credea mai obligat sa dea,
primul, exemplu de aceasta supunere. Atta timp ct a trai^ Ludovic al XVIIIlea, aceasta supunere oarba a fost concuia cel putin de forma, de, supunerea
pe care i-o acorda iv [onsieurDar cnd autoritatea tatlui i a regelui a nceput
a concentra asupra lui Carol al X-lea, supunerea lui n-a mai rmoscut margini,
iar noi am fost martorii tristelor rezultate pe are le-a pricinuit aceasta supunere
exagerata.
n epoca despre care va vorbesc, toat lumea era ocupata s-1 nsoare pe
ducele de Berry; problema ncepuse a e pune nc din 1814. Tarul Alexandru ar
fi vrut s-1 vad nsurndu-se cu sora sa1; dar felul n care l respinsese marea
ducesa a Rusiei indispusese Curtea Franei. Ducele de Berry ar fi vrut s l& ^e
nevasta, dar regele i Monsieur socotir ca familia tarului era de data prea
recenta pentru a avea cinstea sa dea o mama, fiilor Frantei2. Doamna ducesa
de Angouleme mprti ntru totul aceasta prere, n plus, ea se temea de o
cumnata care datorita relaiilor sale politice ar fi avut dreptul la o existenta
independenta i de prerile creia ea ar fi trebuit sa tina seama. Se temea de
asemenea ca o prines att de puternica ar fi adunat n jurul ei toate
persoanele distinse i spirituale de la Curte, fata de care Madame simea o
antipatie vdit, chiar daca erau ultraregaliste. aa ca cea care s-a bucurat de
toate sufragiile familiei regale a fost prines de Neapole, nscut Bourbon,
aparinnd unei Curi mici i care nu primise nici un fel de educaie. Aceasta
prines i-a fost impusa de ai sai, ducelui de Berry, cruia prea putin i pasa cu

cine urma sa se nsoare. Domnul de Blacas a primit sarcina sa discute aceasta

problema care 1-a obligat sa uzeze prea putin de talentele sale diplomatice.
Tot n aceeai epoca, familiei regale i-a venit ideea s-1 nsoare i pe
Monsieur. Lucrul era ct se poate de firesc, dar Madame 1-a amnat ct a
putut. Caci ar fi suferit cumplit sa vad o alta prinesa lundu-i locul la Curte
i dnd-o pe ea la 0 parte. Monsieur, care-i iubea foarte mult mama, n-ar fi
Vfut, pentru nimic n lume, s-i casune aceasta amrciune.
V., ' E vorba de marca ducesa Ana Pavlovna (1795 1865), mritat n
1816 cu hclm al II-lca, pe atunci print de Orania, iar n 1840, rcac al Olandei.
A fost nica reginei Wilhclmina a Olandei.
Pcr 2 Problema acestei cstorii se pusese nc din 1813. Domnul de La
din innays fuscsc trimis de rege, care pe atunci locuia nc la Hartwell,
reedina sa Londra, cu aceasta misiune la Pctcrsburg (n. ed.fr.).
Asta mi aduce aminte de o vorba de duh a lui Ludovic al XVIII-lea. Regele
era bolnav de guta, infirm, ntr-un cuvnt, felul cum arata i inspira mila. ntro zi, n timp ce-i vorbea foarte serios lui Monsieur despre ndatorirea de a se
nsura, acesta i rspunsese rznd:
Frate, dumneata care pledezi att de bine pentru altul, de ce nu te
nsori?
Pentru ca as avea urmai care te-ar lsa pe tine fara tron! i
rspunsese, sec, regele.
Monsieur nu mai avu ce zice. Atmosfera la Tuileries nu era nici plina de
ncredere, nici plcut; i cnd te gndeti ca, pe vremea aceea, regele mai avea
obiceiul sa discute cu ai sai, despre treburile publice; ruptura nu se produsese
nc definitiv.
Ambasadorul Angliei sir Charles Stuart se cstorise cu lady York,
fiica lordului Hardwick. Prezentarea noii ambasadoare prilejui pentru prima
oara dup Restauraie ceea ce Curtea numea, n termenii ei, un tratament.
Dousprezece dintre doamne, majoritatea purtnd titluri pompoase, au fost
rugate sa fie la ora doua, la doamna ducesa de Angouleme. Avnd n vedere ca
tata fusese numit ambasador n Anglia, m-am bucurat i eu de aceasta favoare.
Dup ce ne-am adunat toate n salonul ducesei de Angouleme, un uier veni so anune pe doamna de Damas, care o nlocuise pe mama sa -doamna de
Serent ca sosise ambasadoarea, n aceeai clipa, Madame care, probabil,
dup cum avea obiceiul, pndise la fereastra intra pe cealalt usa: era
mbrcat ca i noi, n rochie de recepie, dar minunat mpodobita. De-abia avu
vreme sa ne salute i sa se aeze pe canapea, ca doamna de Damas i intra pe
usa principala, conducnd-o pe ambasadoare nsoit de doamna ei de onoare,
de maetrii de ceremonii i de cel care-i introducea pe ambasadori i care
rmsese la usa-Madame se ridica, fcu un pas sau doi naintea ambasadoarei,

apoi se reaez n fotoliu, poftindu-i musafira sa ia loc pe uft scaun cu sptar,

aflat n stnga ei. Doamnele care aveau titluri se aezar n spatele ei, pe nite
scaune pliante, iar noi, celelalte' am rmas n picioare. Ceremonia primirii a
durat destul o^ mult; mai ales ca Madame vorbea ea singura pentru toa lumea.
Lady Elisabeth, tnr i timida, era mult prea stingherita pentru a mai putea
aduga ceva la monosilabele ce ineau loc de rspuns, aa ca am admirat felul
n care Madame s-a plimbat prin Anglia i prin Frana, prin Irlanda i mai ales
prin Italia de unde tocmai sosise lady Elisabeth, pentru a umple timpul ce se
lungise peste msur din pricina mersului ncet i greoi al regelui, n sfrit, i
fcu apariia i Ludovic al XVIU-lea. Toat lumea se ridica n picioare. O clipa,
se aternu o linite deplina. Cnd ajunse n mijlocul salonului, regele o
ntrerupse, pentru a spune fara sa clipeasc, pe tonul cel mai grav i cu o voce
sonora, aceeai neghiobie ce se debita n astfel de mprejurri nc de pe
vremea lui Ludovic al XVIII-lea.
Madame, nu tiam ca suntei ntr-o att de buna companie!
La care Madame i rspunse printr-o alta fraza, care inea probabil tot de
eticheta i de care nu-mi mai aduc aminte. Pe urma, regele adresa cteva
cuvinte lady-ei Elisabeth. Nu fu mai vorbreaa dect fusese i cu Madame.
Regele ramase n picioare, ca de altfel toi cei de fata. Dup cteva minute, se
retrase. Abia am apucat sa ne aezm ca a trebuit sa ne ridicam din nou:
intrase Monsieur.
N-ar trebui sa spun ca nu va tiam ntr-o att de buna companie? Zise
el surznd.
Apoi, apropiindu-se de lady Elisabeth, i lua mna i-i fcu un
compliment politicos. Refuza sa accepte scaunul pe care i-1 oferi Madame, dar
le ruga pe doamne sa se aeze i ramase cu noi mai mult dect regele. La
plecarea sa, doamnele se ridicar, apoi se aezar ca sa se ridice din nou la
intrarea ducelui de Angouleme: de data asta, primele complimente odat
fcute, ducele i lua un scaun cu sptar i ncepu sa discute. Se prea ca
timiditatea ambasadoarei i ddea curaj.
Nu-mi aduc aminte s-1 fi vzut i pe ducele de Berry la Ceasta
ceremonie. Nu stiu daca s-a dispensat de ea, cum acea de obicei, sau daca a
lipsit accidental. Nu stiu nici cum au petrecut lucrurile cu ducesa de Berry. Tot
ce stiu e ca am mai avut prilejul sa asist la astfel-de recepii. Plecarea Celui de
Angouleme fu nsoit de ridicarea i de aezarea tuturor celor de fata. Nu mam putut abine sa nu ma gndesc la ngenuncherile din Vinerea Mare. Dup
cteva minute doamna de onoare o avertiza pe ambasadoare ca era la dispo!
Zitia sa. Madame spuse ca se temea sa n-o oboseaca reinnd-o prea mult,
dup care ambasadoarea pleca escortata de suita ei Se urca ntr-una din
trasurile regelui, nsoit de doamna de onoare care venise s-o pofteasc la

palat. Trsura ei, cu ase cai, foarte eleganta, venea dup ea, goala. Madame
discuta cteva minute cu noi despre tnra ce-i fusese prezentata i Se retrase
n apartamentul ei, spre marea mea satisfacie, caci stteam de doua ceasuri n
picioare i eram stul pn n gt de attea onoruri. ai totui a trebuit sa iau
parte i la masa Ambasadoarea s-a napoiat la ora cinci. De data asta, era
nsoit de soul ei i de cteva doamne engleze de o mare distincie. Toate
doamnele franceze, care asistaser la recepie, au fost invitate i la masa; au
fost de asemenea invitai i brbai din ambele tari. Primul matre-d'hotel, pe
atunci ducele de Cars, i doamna de onoare a Madamei fcur onorurile mesei
care a fost foarte gustoasa i mrea, dar lipsita de eleganta, ca de altfel tot
ceea ce se petrecea la Curtea din Tuileries. Imediat dup asta, fiecare s-a simit
ncntat sa plece i sa se duca sa se odihneasc dup atta eticheta. Brbaii
erau n uniforma, femeile, desi foarte mpodobite, nu purtau rochii de recepie.
Regele, prinesele, prinii n-au luat parte la masa. I-am zrit, n dosul unui
paravan, doar pe Madame i pe soul ei care, nainte a urca sa ia masa la rege,
a vrut sa arunce o privire asupra mesei i a musafirilor. Niciodat n-am putut
concepe cum cnd suveranii strini primesc n mod constant i familiar, la
masa lor, pe ambasadorii Franei consimeau sa ndure prin persoana
reprezentanilor lor aroganta familiei de Bourbon. A nu-i invita pe ambasadori
la tine acas e un lucru destul de nepoliticos, dar a-i invita, cu tot dichisul i
acel n fiochi, sa mnnce cum s-ar zice, la masa slugilor, mi s-a prut un
lucru de o impertinenta fara margini. Sigur ca la acea masa luau parte oameni
subiri; dar era cum sa va spun o masa de categoria a doua, caci masa
principala era masa regala; Banchetul nu era dat nici mcar n apartamentul
primulu
(litre d'hotel, unde ar fi putut avea oricum aparenta unei uniuni de
societate. Odile erau prea mici i omul locuia f ea sus. aa ca musafirii erau
poftii n sala de ateptare din nartanientul Madamei, iar masa o luau n
antecamera Domnului de Angouleme. As putea concepe, la urma urmei, ca
echea eticheta de pe vremea lui Ludovic al XlV-lea sa fie folosita fara
ntrerupere, dar nu mi-am putut niciodat nchipui vor cuteza s-o modifice n
halul asta. Ludovic al XVIII-lea inea enorm la eticheta i daca starea sntii
i umilin pe care i-o pricinuiau infirmitile sale i-ar fi ngduit, am fi asistat
la sculri i la culcri ale regelui, mai ceva ca pe vremuri' urmata de toat
ceremonia lor ridicola. Monsieur, desi inea mai putin la eticheta avnd n
vedere ca avea sa fie motenitorul tronului continuase uzanele stabilite de
fratele sau, limitnd culcatul regelui la o scurta primire a curtenilor condui de
efii de serviciu care ateptau ntotdeauna cuvntul de ordine. Nu se spunea
niciodat: Ma duc sa ma culc, ci Ma duc sa ma supun ordinului. Li se prea

ca aceste cuvinte sunau mai demn i mai decent dect cele obinuite la vechea
Curte unde bietul Ludovic al XlV-lea trebuia sa dea n fiece seara cte un
spectacol. Tot la ordin, persoanele de la Curte aveau prilejul de a-i vorbi
regelui fara a fi obligat s-i solicite audienta. De asemenea, ngduina de a
pleca undeva la ordin era foarte gustata de curtenii de pe vremea Restauraiei.
Favoritismul domnului Decazes devenea din ce n ce mai pregnant;
domnul de Richelieu l vra ct putea, n sufletul regelui. Daca era'vorba sa fac
bine oamenilor, i era indiferent prin ce mijloc l fcea i el nu era omul care sa
se
nnalizeze daca putea face un bine cuiva prin intermediul altei persoane.
Era sincer ncntat ca domnul Decazes se raduia sa fie pe placul regelui i plin
de satisfacie vazndu-1 m i se vra pe sub piele. Adevrul e ca domnul
Decazes a bunul simt de a nu se umfla n pene fata de colegii sai din p u> dar
fata de ceilali ncepuse a-i da nite aere de en't, devenind de multe ori de-a
dreptul ridicol.
Regele care avea ntotdeauna nevoie de un idol js-mpartea admiraia
ntre Decazes i sora acestuia, doamna Princeteau, o femeiuc simpatica,
burgheza de treaba, pe care Decazes o adusese de la Libourne ca s-i tina casa
i care fusese foarte la locul ei atta vreme ct fumul tmierilor nu [se urcase
la cap. Se povesteau multe pe seama ei. Ceea ce stiu sigur, e c-i era foarte
devotata fratelui ei. In iarna n care fratele ei a intrat n gratiile regelui, casa lor
a fost foarte frecventata. Fuga lui La Valette i-a fcut pe unii s-1 trateze cu
oarecare rceal. Totui cei mai nflcrai partizani ai vechiului regim au
continuat s-1 frecventeze cu asiduitate Ndjduiau sa se serveasc de Decazes
pentru a-1 menine pe rege pe drumul cel bun. Vanitatea ministrului 1-ar fi
mpins ctre falanga aristocratica, falanga care n acea epoca i luase numele
de ultra, daca exigentele sale n-ar fi devenit din zi n zi, mai mari. Ct despre
rege, el inspira ntotdeauna multa nencredere.
Domnul Laine1 l nlocuise pe domnul de Vaublanc ale crui sminteli
ntrecuser orice msur. De data asta, domnul de Richelieu lasa la o parte
orice jena, puse piciorul n prag i-1 izgoni pe Vaublanc fara prea multe
menajamente, fapt ce ngdui partidului din care fcea parte ministrul sa se
plng de manierele sale cam brutale. Ct despre furia lui Vaublanc, ea fu att
de absurda, nct strni ilaritate, n ziua n care numele celui ce-i luase locul
apru n Monitor, am socotit de datoria mea sa ma duc s-i fac o vizita lui
Vaublanc. Nu ma ateptam sa ma primeasc; i totui m-a primit, cu toate ca
nu eram n relaii de mare amiciie nici cu el, nici cu familia sa. Usa era
deschisa oricui voia sa vina. Vaublanc trona n mijlocul bagajelor sale, btnd
cmpii i amestecnd afacerile statului cu cele ale gospodriei sale, ntr-un mod

care te fcea sa rzi cu hohote. Un oarecare spuse ca se prea ca ministerul

avea sa fie mprit n trei.
1 Joseph-Louis-Joachim, viconle Laine (1767 1835), deputat n crp? E
Legislativ sub Imperiu; l primete nainte de Restauraie pe ducele
Angoulcme, la Bordeaux. Emigreaz n timpul celor O suta de zile; mai trziu,
c numit ministru de Interne, preedinte al Camerei Pairilor i membru al
Acadcn u
n trei, rspunse el serios, n trei nu-i de-ajuns; pe mine nu ma pot
nlocui nici daca 1-ar mpari n cinci!
Apoi enumera pe degete cele cinci parti ale ministerului je interne care ar
fi obligat un alt om care sa se consacre lor toat viaa, dar care pentru el erau
floare la ureche. Pe urma, Cepu sa ne spun cum proceda el, ca sa ne
dovedeasc deosebita sa capacitate de lucru. Cred ca n-am asistat niciodat la
o scena de bufonerie mai crasa, cu. Att mai mult, u c|t majoritatea celor de
fata erau oameni tot att de strini ca i mine.
Nu voi ncerca sa povestesc extravagantele partidului regalist, la Camera;
ele sunt mult prea importante pentru ca Istoria s-i fi ngduit sa le neglijeze.
Socot ca nu pot sublinia ndestul ct de mult rau au putut face regalitii,
cuvintele: nc n-a venit vremea, aflate fara ncetare, pe buzele celor mai abili
din partidul regalist, n 1814 i 1815, precum i infuenta pe care aceste cuvinte
au avut-o asupra Celor o suta de zile. Poate ca le foloseau ca s-i potoleasc
pe cei mai violeni dintre ai lor, dar antagonitii vedeau n asta una dintre acele
ameninri vagi, cu att mai alarmante cu ct sunt nelimitate, aa ca efii
diverselor partide de opoziie nu scpau prilejul de a le exploata cu zel. Alte
diverse lucrri mrunte, care se iveau ntruna, ncepur a sdi nencrederea n
ceea ce privea buna-credin a Curii. Jules de Polignac fu fcut pair, dar refuza
titlul fiindc nu putea.
Susinea el -fiind catolic, sa depun jurmntul pe o Carta ce
recunotea libertatea cultelor. Regele numi o comisie de pairi pentru a-1
convinge. Printre cei din comisie se afla i domnul de Fontanes i-mi amintesc
ca, ntr-o zi cnd 1-am ntrebat daca acea comisie a lor dduse rezultate, el mi
rspunsese:
nc nu stiu ce va iei din toat povestea asta; dar stiu Ca trebuie sa tii
cu dinii de contiin ca sa nu cedezi n fata
^r sentimente att de nobile, att de luminate i de convin-atoare pe
care ma vad obligat sa le constat!
Eu, care cunoteam bine logica lui Jules, mi-am dat ftia ca domnul de
Fontanes socotea acest limbaj de salon r e regalist. Pn la urma, Jules sfri
prin a ceda i depuse jurmntul; dar, n timpul acelor negocieri care au durat
deti de mult, Madame i Monsieur 1-au rsfat ct au putut, des-Jules

refuzase sa depun jurmntul, n vremea asta Congregaia care-1 incitase

s-1 refuze se temu ca pre' sarise peste cal. Ea voia sa se fac cunoscuta, dar
fara sa s compromit prea tare. aa ca Jules primi ordin sa bata n retragere.
Monsieur l numi, n mod public, adjutant general al grzii naionale i-i
ncredina n taina postul de ministru al politiei n acel guvern ocult a crui
existenta dateaz din acea epoca, desi n-a fost dezvluit dect mult mai trziu
i n-a fost complet organizata dect dup desfiinarea camerei de negsit.
Aederea prelungita a familiei de Orleans n Angila nu era chiar de
bunvoie. Existau mpotriva ei unele preveniuni foarte puternice ale celor de la
Tuileries, iar Cabinetul ncepuse a le mprti i el. Aproape toi nemulumiii
invocau numele ducelui de Orleans i conduita ntotdeauna putin cam
meticuloasa a acestui print-parea sa justifice ntr-o oarecare msur
nencrederea manifestata fata de el, dar pe care n-o merita ctui de putin.
Domnul de La Chtre, curtean nnscut, favoriza bnuielile, fiindc tia c-i
plceau regelui.
Cam asta era situaia cnd am prsit Parisul pentru a ma ndrepta spre
Londra, n calitatea mea de modest cronicar al faptelor diverse, mi amintesc de
ceea ce s-a petrecut sub ochii mei, n ziua n care m-am dus s-mi iau rmas
bun de la doamna ducesa de Orleans-vaduva. Am gsit-o foarte preocupata i
foarte agitata, asteptndu-1 pe marchizul de Riviere. Acesta pleca a doua zi, ca
ambasador la Constantinopole. Ca sa fie sigura de vizita lui, prinesa i scrisese
de doua ori n aceeai diminea. Domnul de Riviere, chemat de rege, nu putea
dispune, cum voia, de timpul lui. Sotia sa se afla i ea la prinesa, fgduindu-i
acesteia ca brbatul ei va veni de ndat ce va iei de la Tuileries, dar degeaba,
ca tot nu-i putea potoli nelinitea, n sfrit, la Riviere apru. Bucuria pe care o
isca prezenta sa fu egala cu nerbdarea cu care fusese atepta Prinesa i
explica cum ca voia s-1 roage s-i fac un mar serviciu: domnul de Follemont
avea obiceiul sa bea mai mul fele pe z'^ era un om farte dificil i nu gsea,
dect foarte C r cafea pe gustul lui. Pentru doamna ducesa de Orleans cea ai
importanta misiune a ambasadorului nostru, n Turcia, era
_i caute cea mai buna cafea mocca din Orient. Marchizul de Riviere
intra cu rbdarea unui curtean cu experienta n toate amnuntele, apoi
adug:
Doamna binevoiete s-mi spun cta cafea vrea?
Pai. Eu stiu Multa. Cafeaua tine?
Da, doamna, i cu ct sta, cu att devine mai buna.
Ei bine, atunci vreau multa O provizie zdravn.
As vrea totui ca doamna s-mi spun, mcar cu aproximaie, cam
cta cafea vrea.
Pai. as vrea vreo Dousprezece livre

Am izbucnit cu toii n hohote de rs. Ea se corecta pe loc i zise o mie

doua sute de livre.
n ciuda emigraiei n-avea nici o idee despre valoarea lucrurilor i a
banilor. Femeile de vrsta ei, nainte de Revoluie, erau de o ignoranta, n
privina vieii de toate zilele, care astzi mi se pare fabuloasa. Pentru asta nu
era nevoie sa fii neaprat prinesa. Doamna de Preninville, nevasta unui fermier
general, imens de bogat, informndu-se ce se ntmplase cu un biea drgu,
fiul uneia dintre slugile lor, pe care-1 vedea uneori jucndu-se prin
apartamentul ei, afla ca fusese dat la coal.
A, 1-ati dat la coal? Ai ct costa?
Un scud pe luna, doamna.
Un scud! Mi se pare foarte scump! Trag ndejde ca cel putin e hrnit
cum trebuie!
Cu cteva zile mai nainte, auzisem pe careva susinnd ca doamna
Victoire avusese ideea, n timpul unei gustri pe care o oferise, de a hrni
poporul cu coaja de pateu. In ceea ce ma privete cred, mai nti pentru ca
mama mi-a spus ca doamna Adelaide glumea adesea pe seama surorii sale
creia 11 era att de sila de coaja de pateu, nct nici nu suporta s-o vad cnd
era servit pateul, i apoi pentru ca am vzut i auzit atea n legtur cu
ingenuitatea ei, nct lucrul ma mira mult ai Putin dect pe noua generaie.
PARTEA A aASEA ANGLIA aI FRANTA Capitolul I Rentoarcerea n Anglia.
Londra.
Concert la Curte.
Prezentarea mea.
Regina Charlotte.
Purtarea printului regent fata de ea.
Ducesa de York.
Prines Charlotte de Galles.
Miss Mercer.
Intriga dejucata de printul Leopold de Saxa-Coburg.
Marchiza de Hertford.
Obiceiurile printului regent.
Dineuri la Carlton House.
Dup o absenta de doisprezece ani, am revzut cu un viu interes
Anglia. Am regsit n ea ntreg farmecul amintirilor. M-am napoiat n patria
primei mele tinerei. Fiecare amnunt mi era familiar i totui destul de
ndeprtat de preocuprile mele zilnice aa ca avea oarecum aspectul noutii.
Mi se prea ca regsesc un vechi prieten revenit de departe, care-mi amintea de
timpurile de odinioar, acele timpuri n care viaa, desi mai putin bogata n
evenimente, prea mai uoar i mai plcut. Am fost uluita de prosperitatea

rii, care nu cred ca crescuse totui prea mult; dar odinioar, obinuina ma
blazase; acum nsa, absenta ma fcuse foarte receptiva la tot ce vedeam.
Drumurile bine ngrijite, pe care caii de posta, inui ca cei de la cele mai
elegante atelaje ale noastre, te ajutau sa mergi ntr-un mod att de lesnicios,
mulimea de trasuri publice i particulare, toate ncnttoare, nenumratele
cldiri ngrijite ce mpodobeau satele i care te fceau s-i dai searna despre
bunstarea tuturor claselor sociale, ncepnd cu coliba taranului i sfrind cu
castelul seniorului, ferestrele celor din m prvlioare care sclipeau de
curenie ori de cte ori se U flecta n ele cte o raza de soare, populaia ce se
ducea i r n6a dintr-un sat ntr-altul, pe poteca din gradina noastr, Diii att de
drglai i de curai, care se zbenguiau plini de veselie ce contrasta cu inuta
rezervata a restului familiei, ae acestea mi erau familiare i totui ma uimeau
mai uternic dect daca le-a fi vzut pentru prima oara.
Drumul, pe care 1-am fcut ntr-una din duminicile frumoasei luni mai,
de la Dover la Londra, a fost o ncntare n care se amesteca, din cnd n cnd,
un tainic sentiment de invidie cnd ma gndeam la tara mea fata de care Cerul
se artase mai putin milostiv. De ce nu atinsese i ea acelai grad de
prosperitate ca vecinii notri insulari?
Cnd caii de posta i ncetinir ritmul rapid, nsuindu-i acel mers
fastidios caracteristic Londrei, cnd atmosfera mbcsita i plina de fum a
acelui mare ora a nceput sa ma apese, cnd i-am vzut pe londonezii tcui,
mergnd pe largile lor trotuare, unul dup altul, ca ntr-un cortegiu funebru,
cnd uile, ferestrele, prvliile nchise preau sa anune tot atta'tristete n
interiorul caselor cta era i pe strzi, am simit cum ncet, ncet, bucuria mi se
stinge, iar cnd am ajuns la ambasada, entuziasmul meu n ceea ce privea
Anglia se redusese la zero.
Orict de prodigioase ar fi prosperitatea comerciala a Londrei i luxul pe
care-1 etaleaz aici toate clasele sociale, cred ca aspectul ei 1-ar impresiona
mai putin pe un strain, dect restul Angliei. Acea mare cetate, alctuit din
csue ce seamn leit una cu alta i din strzi largi i drepte, asemuindu-se
perfect, te izbete prin monotonia i plictiseala e|- Nici un moment nu-i
distrage atenia. Cnd te-ai plimbat C1nci minute, ti se pare ca te-ai plimbat
cinci zile prin acele artiere diferite i totui att de asemntoare. Tamisa, plina
e atta micare i care ar putea da un caracter cu totul Particuiar capitalei
lumii britanice, este ascunsa cu grija, peste
Jti trebuie multa voina i dibcie ca sa izbuteti s-o zreti uPa o
ndelungata cutare.
Poi vedea, peste tot, strzi care seamn leit cu cele din Londra, dar cred
ca nicieri, prin lume, nu e mai frumos la tara ca n Anglia. Nu pricep cum de

poate exista un asemenea contrast ntre ora i sat, ca aici. Vezi un alt cer,
respiri un alt aer. Copacii au alt aspect; plantele, au alta culoare. Pn i
populaia e alta, desi locuitorul din Northumberland sau din Devonshire
seamn leit cu cel care se plimba pe Piccadilly mi vine a crede ca norul
portocaliu, dungat cu negru, cafeniu sau cenuiu, doldora de ploaie, care se
aseamn cu un vast stingtor aezat deasupra oraului, influeneaz asupra
moralului populaiei i acioneaz asupra dispoziiei sale. De asemenea, cred ca
nu exista nici o limba n care sa lauzi, n versuri i n proza, farmecele vieii de
la tara, cu o pasiune mai nsufleita i mai sincera, ca limba engleza. Dup ce
ai petrecut trei luni la Londra, i dai seama de ncntarea pe care o simi,
ieind din acest ora.
Cu toat nuceala pe care i-o pricinuiete capitala, cnd pui pentru
prima oara piciorul n ea, atmosfera ei trista e totui sntoas; te obinuieti
destul de repede cu locul, ca s-i mai pese de ea. Am auzit pe unii, atribuind
aerul sntos al Londrei, curenilor pe care mareea i aduce de patru ori pe zi,
n Tamisa. Aceasta uria deplasare de apa i de aer formeaz un fel de
ventilator natural care mica i curata acea atmosfera ce pare venic ceoas i
care-i lasa de altfel, pe haine, dovezi concrete asupra crora ochiul nu se mai
nal. Caci rochia alba, pe care i-o pui dimineaa, e att de murdara spre
seara, cum nu e nici dup o sptmn de purtat la Paris. aa ca deosebita
curenie a locuitorilor, absolut necesara n asemenea mprejurri, se
datoreaz, ntr-o mare msur, nevoii de a combate orice influenta nefasta a
atmosferei; caci casele, la fel ca i persoanele, sunt de o curenie extrema.
Daca ndelungata mea absenta m-a fcut mai sensibila la farmecele
drumului, am devenit, cu att mai mult, ^ inconvenientele Londrei care pn
atunci nu ma deranjaser ctui de putin, n primii ani ai tinereii nu-i prea
pasa o lucrurile din jur.
A treia zi dup sosirea mea, printul regent1 a dat un cert la reginamama2. Pentru a fi admis la acest concert, trebuia sa fii prezentat. Regina,
auzind ca ma aflam la Londra, i aminti c-i fusesem presentata odinioar i ma
invita. Prinii mei luau masa la Carlton House; aa ca, seara, am juns singura
la Palat, fiind convinsa ca voi trece neobservata n acea mulime de oameni,
ntrziasem putin i concertul ncepuse. Sala o galerie era mprit prin
nite coloane, n trei parti aproape egale. Cea de mijloc era ocupata exclusiv de
Curte i de muzicienii aezai vizavi de regina, de prinese i de doamnele lor de
onoare, de ambasadoare i de alte cteva femei de rang mare, care stteau,
toate, pe scaune. Restul societii sttea n picioare, n prile laterale
desprite prin coloane. Alii circulau prin saloane, dup obiceiul tarii, caci un
concert la un banchet li se prea din cale-afar de plicticos. Cnd am intrat, am
dat nas n nas cu lady Macclesfield, una dintre doamnele de la Palat. Ma

atepta pentru a ma duce la regina si, fara a-mi da mcar rgazul s-mi trag
sufletul, m-a condus prin toat acea mulime, n sunetele muzicii, prin toat
acea tcere i prin tot acel vid, pn la majestatea sa. Pn atunci, nici navusesem vreme s-mi fie frica. Dar, n momentul n care am ajuns, regina s-a
ridicat n picioare i cele patruzeci de persoane care o nconjurau au fcut la
fel. Acel fonet de rochii, la care nu ma ateptam, m-a intimidat. Noroc ca
regina a fost foarte binevoitoare i foarte drgu cu mine; dar, n timp ce-mi
vorbea, eu nu fceam altceva dect sa ma gndesc cum s-o terg neobservata.
Lady Macclesfield ma Prsise relundu-i locul printre ai sai. Cnd regina fcu
acel m'c semn din cap prin care arata ca audienta se isprvise, am s'nitit cum
parchetul mi se scufunda sub picioare. Ma aflam n cel loc singura, prsit, cu
ochii ntregii Anglii aintii asupra ea> ai avnd de fcut o adevrat cltorie
pentru a ajunge, tatl s- E vorba dc George al IV-lea (1762 1830). Din 1810
era regent, fiindc U2lncbun'sc. A devenit rege n 1820.
1? 6| c cgina-mam era Sophie-Charlotte de Macklemburg-Strelitz,
mritat n 1744 j |Pr8c a' III-lca al Angliei, cu care a avut doisprezece copii.
A trit ntre I din acel loc izolat, la grupurile din dosul coloanelor. Nu-ny dau
seama nici acuma cum am ajuns. Fusesem prezentata l multe Curi i n fata
multor potentai. Nu mai eram chiar att de tnr nct sa mai am motive sa
ma intimidez; eram obinuit cu lumea i totui mi-a rmas, despre acea seara
i despre acea prezentare, o amintire de neters. Nu din pricina ca regina
Charlotte ar fi avut un aspect impozant, nchipuii-v o cpn de zahar,
nfurat n brocart de aur i va vei face o idee exacta despre silueta ei. Nu
fusese niciodat nalta, iar de vreo civa ani, se micorase i mai mult i se
deformase complet. Capul, aezat pe un gt mult prea scurt, prezenta un chip
ncruntat, galben, brzdat de riduri, nconjurat de un par crunt, pudrat din
gros. Purta dup cum era cazul fie 0 boneta, fie un turban, fie o toca, dar
ntotdeauna am vzut-o mpodobita cu o mica coroana de pietre scumpe. Ba
chiar am auzit pe unii spunnd ca nu i-o scotea niciodat, n ciuda acelei
figuri heteroclite, nu era totui lipsita de un soi de demnitate. Atia s-i tina
bine Curtea n mna, purtndu-se cu o extrema politee, dar care avea nuane
foarte variate. Severa cu conduita femeilor, era ea nsi dreapta i imparial.
ai nu de puine ori, o privire rece sau o vorba mai putin politicoasa a reginei
salvase de pe marginea prpastiei cte o tnr mai zvpiat. Cu femeile
divorate, era nendurtoare. Niciodat vreuna dintre ele, indiferent daca era
sau nu iertata de public, orict de bine s-ar fi purtat dup aceea, nu mai putea
trece pragul Palatului. Lady Holland1 era o dovada vie n acest sens. Spiritul,
influenta ei politica, dominaia pe care o exercita asupra brbatului ei o
fcuser s-i cucereasc un loc de frunte n societate. Dar refuznd sa se duca
la Holland House, svri un gest de neiertat. Lady Holland ntreinea o

adevrat Curte frecventata de tot ce era mai distins n Anglia i n strintate.

Dar, cu toate strdaniile sale, cu toate interveniile printre care se numr i
printul regent niciodat, atta vreme ct a trit regina btrn, ea n-a mai
putut pune piciorul la Saint-Jam6^ N-a ndrzni sa spun ca regina era iubita,
ci mai curno
1 Elisabeth Vussall (1770 1845). Dup ce s-a desprit de primul ci so,
*' Godfrcy Webster, s-a mritat a doua oara, n 1797, cu cel de al treilea lord
Hol'3 erata. Printul regent era primul care ddea exemplu n eSt sens, caci era
foarte grijuliu i foarte tandru cu ea, n articular, n public, o copleea cu
omagii. Am rmas uimita, P seara concertului, sa vad un valet aducnd pe o
tava o easc cu ceai, o zaharni i un castrona cu smntna i nrnnndu-i
tava regentului care i-o duse el nsui mamei ale Apoi ramase n picioare, n
fata ei, pn ce regina i jrivi, tacticoasa, ceaiul fara sa se jeneze, fara sa se
grbeasc, fara s-i ntrerup conversaia, i spunea doar din cnd n cnd,
fiului ei, n engleza, indiferent de limba pe care vorbea n clipa aceea:
Thankyou, George; repeta aceeai mulumire cnd fiul ei lua tava cu ceaca
goala i o ntinse valetului. Aceasta ceremonie care, se pare, ca era un lucru
obinuit se repeta de doua, trei ori n fiece seara, dar numai cnd regina se
afla n vizita la fiul ei. La ea acas, o servea una dintre prinese, uneori unul
dintre prini, deci ntotdeauna unul dintre copiii ei, dar niciodat regentul. Toi
ceilali membri ai familiei regale, inclusiv regentul mpreau rcoritoarele
pregtite pentru restul societii, fara nici o deosebire, n general, cu ct
eticheta era respectata mai cu strictee pentru regina, cu att era mai putin
severa fata de ceilali. Prinii i prinesele primeau i fceau vizite ntocmai ca
nite simpli particulari, mi amintesc ca, n aceeai seara n care am fost
prezentata reginei, aflndu-m la doi pasi de o femeiuc foarte blonda, pe care
cei doisprezece ani de absenta ma fcuser s-o uit, am auzit-o spunndu-i
lady-ei Charlotte Greville, cu care stteam de vorba:
Lady Charlotte, prezint-m doamnei ducese de Boigne.
Era ducesa de York1. Statu de vorba cu noi vreme ndelungata, despre tot
i despre toate, discutnd cu multa bunvoin i fara nici un fel de ifose
princiare.
A doua zi, mama ma duse sa fac vizite tuturor lneselor. Celor care nu
ne-au putut primi, le-am lsat cri rcgc! Cp' Freder^a-Charlota-Ulrika (1767
1820), fiica lui Wilhclm al II-lca, fiii a| ^sici, mritat n 1791 cu FrcdcrikAugustus, duce de York, cel de al doilea rcgmei Charlotte, nscut n 1763, mort
n 1827.
E* de vizita i cu asta se chema ca ne fcusem datoria. Charlotte de
Galles1, mritat cu printul de Coburg2, era scufundata n dulceaa lunii de
miere i nu prsise resedim de la tara. Mama luase parte la cstoria ei,

oficiata ntr-unui din saloanele de la Carlton House. Cnd, mai trziu, i-am
spus ct de mult regretam ca nu participasem i eu, mi-a raspuns Ai dreptate! E ntr-adevr un spectacol rar sa vezi pe motenitoarea
unui regat fcnd o cstorie din dragoste i oferindu-i mna celui cruia i
oferise i inima. O asemenea fericire se ntlnete foarte rar. As fi ncntata sa
te duci i tu s-o vezi la Claremont.
Biata prinesa! N-am fcut cunotin cu ea dect ntr-o cltorie n
Anglia, n acel moment, se vorbea foarte mult despre ea. Devenise foarte
populara, i nsuise gesturile repezite ale strmoaei sale, regina Elisabeta,
adoptndu-i pn i njurturile. Era foarte categorica n opiniile sale politice,
strngea cu afeciune mna tuturor brbailor tineri sau btrni, pe care-i
socotea ca fcnd parte din partidul ei, nescpnd nici o ocazie de a-i arata
opoziia fata de guvernul tatlui ei i ostilitatea fata de bunica i de mtuile ei.
Manifesta o dragoste deosebita fata de mama sa pe care o privea ca pe o
sacrificata de ctre reaua voin a familiei sale. Prines Charlotte cauta cu
lumnarea scandalul cu femeile ce alctuiau societatea particulara a
regentului. Nu stiu cine i vrse n cap ca tatl ei i manifestase dorina de ai anula cstoria i de a nega astfel legitimitatea naterii ei. Nu stiu daca acest
lucru a avut ntr-adevr o baza reala. In orice caz, drepturile sale i erau
nscrise pe chip, caci semna ca doua picturi de apa, cu printul. Fusese
nscut la noua luni dup o cstorie a carei intimitate nu durase prea multe
zile. E sigur ca printul de Galles nghiise n acea epoca o mulime de afronturi
pe care conduita sotiei sale le justificase cu vrf
1 Charlotta-Augitsta. Prinesa de Galles (1796 1817), motenitoare
tronului Angliei, fiica unica a lui Gcorgc al! V-lca i a CaroHnci de Brunswic
Mritat n 1816. Cu printul Lcopold de Saxa-Coburg, a murit la natere, n
aflU urmtor.
Georg-Chetien-Frederick-Leopold de Saxa-Coburg-Gotha (1790 rege al
Belgiei n 1831, sub numele de Lcopold 1. S-a nsurat a doua oara cu pr1'
Luiza, fiica cea mare a lui Ludovic-Filip.
ndesat; dar nu stiu daca s-a gndit vreodat s-o renege pe r; ntesa
Charlotte. Printul o acuzase pe miss Mercer c-i P cjse capul copilei,
istorisindu-i toate acele bazaconii; aa ca alungase pe guvernanta din Palat.
Miss Mercer coresponda nsa Pe ascuns cu prinesa Charlotte. Ea i inspirase
sila -potriva printului de Orania1 cu care guvernul englez ar fi vrut s-o mrite
i susinuse propunerea pe care o fcuse marea ducesa Caterina a Rusiei2,
ndemnnd-o pe Charlotte s-1 ia de brbat pe printul Leopold de SaxaCoburg. Aceasta intriga fusese manevrata cu atta abilitate de cele doua femei
marea ducesa a Rusiei i guvernanta3 nct pn la urma Charlotte declara,

sus i tare, ca nu voia sa se mrite dect cu printul de Saxa-Coburg i ca era

hotrt sa refuze orice alta partida. Miss Mercer, fiica lordului Keith,
motenitoare bogata, dar urta, pretindea la rndul ei sa se mrite cu ducele de
Devonshire4, aducndu-i printre altele, ca zestre, i ncrederea de care se
bucura n ochii viitoarei suverane, ntregul partid whig, aplaudnd aceasta
cstorie, se unise acum pentru a-1 determina pe duce s-o ia de nevasta pe mis
Mercer. Nu stiu daca ar fi avut anse de reuit, dar stiu ca dup ce prinesa
Charlotte s-a mritat cu alesul inimii sale, cel de al doilea proiect s-a prbuit,
datorita bunului simt de care a dat dovada printul Leopold. Profitnd de
dragostea pe care i-o arata sotia sa, a ndeprtat-o de toat acea societate de
care se simea att de legata, a apropiat-o de familia sa i a fcut-o s-i
schimbe complet atitudinea politica i sociala. Sigur ca toat treaba asta nu s-a
fcut ntr-o zi, dar printul s-a ocupat ndeaproape de ea si, nc din prima
sptmn, miss Mercer, ducndu-se s-o vad pe prines, la Claremont.
Dup ce-i scrisese mai multe biletele care rmseser fara rspuns
fusese primita
1 Wilhelm al ll-lea (1792 1849), rege al Olandei n 1840, care s-a
nsurat, cum am vzut mai nainte, cu marca ducesa a Rusiei.
N.. Caterina Pavlovna (1788 1819), cea de a patra fiica a lui Pavcl l,
tarul 18n>C' mritat n 1809' cu marele duce Gcorgc de Oldcnburg. Rmas
vduv n 2> s-a remritat cu Wilhclm I, regele Wurtcmburgului.
E vorba de miss Mcrccr-Elphinstonc.
Fiul l. ^M<ai-George-Cavendish, a/aselea duce de Devonshire (1790
1858), a fn! 'am. Mort n 1811, i al Gcorgianci Spcncer, moarta n 1806, al
carei salon 'ust celebru.
Att de rece nct se vzuse nevoita s-i scurteze vizita, ducn du-se
singura n sat s-i caute trsura pe care o trimisese acolo, convinsa fiind ca va
fi oprita la reedina celor doi soti Plngerile domnioarei Mercer nu avur alt
rezultat dect ca o puser pe prinesa Charlotte n neplcut situaie de a
respecta porunca tatlui ei care-i interzisese s-o mai vad pe miss Mercer
Aceasta, la rndul ei, se simi cumplit de jignita; partidul de opoziie nceta de a
se mai preocupa de mritiul ei cu ducele de Devonshire i toat lumea ncepu
a o lua peste picior cj putuse avea o asemenea pretenie. Pentru a-i ascunde
decepia miss Mercer se prefcu ndrgostit de domnul de Flahaut1 pe care
succesele sale pe lng doua din reginele de snge imperial, din familia
Bonaparte, l nscriseser printre cei mai mari galani ai epocii. Flahaut era un
tnr atrgtor i deosebit de abil n arta de a se face plcut. Vznd n miss
Mercer o partida demna de luat n seama, i puse la btaie toate farmecele. ai
iat-o pe miss Mercer ndrgostit de-adevratelea. Lordul Keith se arata
indignat mpotriva unei astfel de legturi, numai ca ntre timp ea ncepuse a-1

iubi cu pasiune pe fluturaticul ei curtezan. Dup cteva luni, se mrita cu el,

mpotriva voinei tatlui ei, care nu i-a iertat niciodat acest pas, privnd-o de o
mare parte din averea ce i se cuvenea. Doamna de Flahaut n-a dezminit n nici
un fel comportarea fostei domnioare Mercer, pstrndu-i nealterata nclinarea
ctre intrigile politice i tracasrile sociale.
Printul regent ducea viaa unui om de lume. Lua adesea masa la
persoane particulare i asista seara, la unele reuniuni. Acele obiceiuri le crea o
via aparte ambasadorilor; acetia erau n permanenta invitai n aceleai
locuri unde era poftit i printul. La toate acele mese, printul era aezat
ntotdeauna ntre doua ambasadoare; la serate se aeza ntotdeauna pe o sofa,
alturi de lady Hertford, iar n partea cealalt, poftea ntotdeauna o
ambasadoare.
1 Angust-Charles-Joseph. Conte de Flahaut de La Billarderie (1785
1870). Sublocotenent la Marengo, colonel la Wagram, general i aghiotant al Iui
Napoleon-n timpul Restauraiei, s-a refugiat n Anglia. Sub Monarhia din iulie,
a fost ministrlj la Berlin, apoi ambasador la Londra, n 1853 devine senator i
marc cancelar & Legiunii de onoare.
Lady Hertford creia i se spunea mai pe scurt, warchiza era pe
atunci regina inimii sale. Fusese deosebit j frumoasa, dar acum avea cincizeci
de ani btui pe muche era mult prea gatita i prea mpopoonata. Sttea mult
prea eapn, vorbea rar, avea un limbaj pendant i ales, un aer aloi i rece- ^
impunea grozav de mult printului, avnd multa mitere asupra lui, caci era una
dintre cele mai nobile doamne, avea o avere imensa i socotea c-i fcea o mare
favoare rjntului, acceptnd sa fie zilnic plictisita de el. Prines Charlotte
ncercase s-i manifeste fi dispreul fata de ea, dar Marchiza i-o pltise cu
aceeai moneda. Regina btrn o copleea cu ateniile, dovedindu-i n acest fel
prerea deosebita pe care-o avea fata de ea, i lady Hertford i plimba
torysmul prin saloane, cu trufia unei sultane.
Printul se scula foarte trziu; toaleta sa dura ceasuri n sir. Sttea doua
ore ncheiate, n haina de casa; uneori admitea n preajma sa civa dintre
intimii sai, ba chiar i minitri i ambasadori daca acetia cereau neaprat sa
fie primiti. Asta era treaba care-i plcea cel mai mult. Daca i se cerea n scris,
sau verbal o audienta, atunci l primea pe solicitant, mbrcat, n salonul lui,
dar acest lucru l deranja foarte tare fiindc i ddea, peste cap, tabieturile.
Daca te prezentai la usa lui fara sa fi fost anunat dinainte se ntmpla foarte
rar sa nu fii primit, ncepea discuia, printr-o scuza privind dezordinea din
camera, ntotdeauna bine dispus i gata sa stea orict la taclale. Nu isprvea cu
mbrcatul dect n ultimul moment cnd era anunat ca-1 ateptau caii. Urca
pe unul dintre ei, urmat de un singur rnda i se ducea n parc unde putea fi
abordat de oricine. Doar ca nu zicea: Hai sa ne plimbam mpreuna!. Cnd se

oprea, era un gest de mare politee, dar care excludea orice familiaritate, sau
posibiltatea de a-1 nsoi. In primul an, se oprea ori de care ori se ntlnea cu
tatl meu, dar cnd l trata mult prea amical, cnd l poftea sa se plimbe
'mpreuna cu el, cnd i fcea doar un semn cu mna, n recere, fara sa se
opreasc. Din parc, o lua spre lady Hertford unde-i petrecea restul dimineii.
Uneori se rentorcea calare, ar de cele mai multe ori venea s-1 ia trsura. Lady
Hertford ara a fi din cale-afar de spirituala avea mult bun-sim, nu se vra n
nici o intriga, nu voia nimic nici pentru ea, nici pentru ai sai. De fapt, din toat
societatea femeilor, de care printul nu se putea lipsi, ea era singura care merita
ntr-adevr sa se bucure de atenia acestuia. Minitrii au avut ocazia sa se
conving de acest lucru cnd regentul, devenit rege, a nlocuit-o dintr-un
capriciu, pe lady Hertford, cu lady Conyngham, al carei ridicol nu era singurul
inconvenient.
Printul regent avea trei feluri de a invita la masa: prin-tr-un carton
enorm, marele ambelan te anuna ca erai poftit s-o vezi pe regina. Atunci
trebuia sa vii n mare inut. Al doilea fel consta ca secretarul intim, sir
Benjamin Bloomfield te anuna printr-un bileel, scris de mna, ca printul te
poftea n cutare zi. Atunci veneai n frac sau n costum obinuit. Astfel de
invitaii erau adresate i femeilor i brbailor. Mesele nu treceau niciodat de
douzeci de persoane; de obicei, erau chemate dousprezece pn la
cincisprezece persoane.
Al treilea fel era rezervat intimilor. Printul trimitea n aceeai diminea
un valet s-i spun verbal domnului cutare ca, daca n-avea altceva mai bun
de fcut, printul l ruga sa vina sa ia masa la Charlton House, implorndu-1 sa
nu se formalizeze. Era de la sine neles ca aveai, n-aveai ce face, trebuia sa te
duci; cred ca printului i s-ar fi prut foarte ciudat sa nu dai curs unei astfel de
invitaii. Tata a nceput a primi i el, destul de des, astfel de invitaii. Ele nu
erau niciodat adresate femeilor. La aceste mese nu luau parte dect cinci sau
ase persoane, caci lista invitailor era foarte limitata.
Capitolul H Corpul diplomatic.
Contesa de Lieven.
Prinesa Paul EsterhazyViata englezoaicelor.
Copilria lor.
Tinereea lor.
Maturitatea lor.
Batrnetea i moartea lor.
Soarta vduvelor.
Cred ca deosebirea dintre ambasadori i ministri' plenipoteniari nu e
nicieri mai vdit ca la Curtea Angliet-Ambasadorii erau totul, minitrii nu
valorau nici doi bafl1' Cred ca niciunul dintre ei, poate doar ministrul Prusiei,

n' f st poftit vreodat la masa, la Carlton House. Ei nu erau yitati la seratele

reginei, unde erau totui admii uneori tririi, din familii foarte distinse, care-i
fuseser prezentai; Saloane, nu se bucurau de nici un prerogativ, n timp ce
mbasadorii ineau pasul cu toi ceilali. Aceasta mare deosebire nu era deloc pe
placul unei bune parti a corpului diplomatic fara sa vatme totui buna
nelegere din snul ambasadei care n-a fost tulburata nici ntr-un fel ct am
stat eu n AngliaContesa de Lieven1 ocupa, n corpul diplomatic, nrirnul loc;
stabilita de multa vrerne n Anglia, se bucura de stima i avea puternica
influenta politica pe care nu i-o putea disputa nimeni. Sosirea prinesei Paul
Esterhazy2 i pricinuise nsa o vie nelinite. Austria era pe atunci aliata cea mai
apropiata a Angliei. Lordul Castlereagh era puternic influenat de printul de
Matternich. Paul Esterhazy, foarte bine tratat de regent, era de multa vreme,
excelent primit n nalta societate. Tnra lui sotie, pe care-o adusese cu sine,
era strnepoata reginei Angliei, nepoata ducesei de Cumberland, verioara i
favorita prinesei Charlotte.
Contesa de Lieven se frmnta n zadar, neputndu-i ascunde ciuda,
caci, n afara de avantajele enumerate, noua ambasadoare era mult mai tnr
dect ea, foarte frumoasa i avea nite rotunjimi att de ispititoare care jigneau
de moarte slbiciunea dezndjduitei sale rivale. Totui, doamna de Lieven
observa imediat ca prinesa n-avea de gnd sa profite de situaia ei strlucit.
Regretnd cumplit plecarea ei forat
1 Dorothee i/e Benkendorf, prinesa ie Lieven (1784 1857), sotia
generalului Licvcn, ambasadorul Rusiei la Berlin n 1809 i la Londra n 1812.
Rusesc foarte buna prietena cu printul Mcttcrnich. n 1834,
rcntorcndu-sc n Rusia, oamna de Licvcn a devenit doamna de onoare a
arinei. Pierzndu-i cei doi fii, i-a l. soful a', n 1836, s-a stabilit la Paris, n
1839, s-a mprietenit cu Guizot pe care ntlnit la casa doamnei de Boignc; la
nceput, relaiile dintre ci au fost doar 'calc^mai trziu, clc s-au preschimbat
ntr-o dragoste nflcrat.
La ^ finl-Antoine Esterhazy (le Galantha (1786 1866), ambasador al
Austriei
^ari*CT ^oma s' LnLlra, apoi ministru de externe, nsurat n 1816 cu
prinesa TaXjsa~ crcza> nscut n 16 iunie 1794, fiica lui Carol Alcxandcr,
print de Thurn-ctAng|jei? 1 a. Tcrczci-Matilda-Amelia, prinesa de
Mecklcmburg-Strelitz. Regina clc prin, 80'8 'u' Georgc a' IlI-'ca, i ducesa de
Cumberland, fiica sa vitrega, erau si Estcfjj sc (r) e Mccklcmburg-Strclitz, deci
rude bune cu prinesa Maria-Tcrcza din Viena, murea de plictiseala la Londra
si, dup cteva luni
/' obinu ngduina de a se rentoarce n Austria. In acea epoca tnr
prinesa era o copila foarte buna i gentila; o vedeam mereu, caci avea obiceiul

sa se refugieze la noi, la ambasada ca sa scape de plictisul alor sai i de

politeea perfida i ostila a contesei de Lieven. Fata de noi, era deosebit de
politicoasa-de altfel, noi nu-i contestam, n nici un fel, preteniile. Frana
zdrobita de ocupaia militara i de sumele enorme care-i fuseser impuse, avea
nevoie de toat lumea s-o ajute sa mai scape putin de acea povara, aa ca nu-i
mai ardea s-i dispute ntietatea cu nimeni.
Contesa de Lieven, devenita ntre timp prinesa, avea un spirit de o mare
distincie, manifestnd o mult mai mare nclinare ctre diplomaie dect ctre
politica. La ea, totul se reducea la problema persoanelor. O lunga edere n
Anglia nu izbutise s-i lrgeasc unele idei motenite din tara ei de batin i
tocmai acest fel de a privi lucrurile i-a adus faima de mare intriganta, n 1816,
era foarte putin simpatizata, dar foarte de temut la Londra. Se spuneau multe
lucruri urte pe seama ei, iar regina btrna se arata adesea destul de
suprat ca era obligata s-o primeasc n mod politicos. De altfel, doamna de
Lieven n-ar fi ngduit nici o abatere de la acest protocol.
N-a putea sa va spun prea multe lucruri despre domnul de Lieven, un
om de calitate, foarte manierat, vorbind putin, dar la obiect, rece, dar politicos.
Unii spuneau ca ar fi inteligent, cei mai multi nsa l socoteau un prostnac.
Desi 1-am vzut de multe ori, n-am izbutit s-mi fac o prere personala despre
el. Era complet eclipsat de superioritatea de necontestat a sotiei sale care se
prefcea c-i datoreaz foarte mult, fcnd-o pe supusa i pe ataat. N-o
vedeai niciodat fara el-Pe jos, n trsur, n ora, la tara, n lume, peste tot nui vedea dect mpreuna. ai totui nimeni nu credea n unirea desava sita a
acestui menaj. Printul Paul Esterhazy, mare senior i de treaba, nu era lipsit
de spirit de afaceri, nici de capacita Era mult mai iste dect l socoteau
detractorii sai care rdeau de presupusa lui neghiobie. De altfel, e foarte dificil
sa te prezini n lume, avnd attea avantaje i o poziie att de strlucit, fara
sa strneti gelozia celor din jur.
Singurul brbat ntr-adevr remarcabil, din corpul diplomatic, era contele
Palmella1. A jucat un rol destul de important n vicisitudinile regatului
Portugaliei pentru ca Istoria s-i asume sarcina de a aprecia aa cum trebuie
i cele bune i cele rele, relatate pe seama lui. Mi s-a spus adesea ca era
deosebit de spiritual; mie nu mi s-a prut a fi chiar asa. Era un juctor nrit i
ducea, la Londra, o via dezordonata care-1 ndeprtase de colegii sai pe care-i
scutura ori de cte ori avea ocazia. M-am simit putin cam strin n Anglia,
mai ales ca vechea societate pe care o cunoscusem eu se primenise aproape n
ntregime. Moartea secerase i ea o buna parte dintre vechii mei prieteni. Un
numr destul de mare cltoreau prin Europa, caci pacea redeschisese
granitele tuturor tarilor de pe continent satisfcnd nclinarea nnscut a
insularilor britanici de a cltori; unele dintre vechile mele prietene se

stabiliser la tara. Cele mai tinere erau ocupate cu educaia odraslelor lor; cele
mai vrstnice se strduiau sa vneze un brbat pentru fetele lor. Zu daca
cunosc o treaba mai penibila, caci ai nevoie de multa isteime ca ntr-o astfel de
situaie s-i poi pastra, ct de ct, demnitatea. De altfel, n general se admitea
ca, n asemenea situaii, mamele sa mai abdice de la demnitatea lor, fara ca
cineva sa aib dreptul de a le tine de rau. Viaa englezoaicelor nu e deloc
trandafirie, la Maturitate; caci acea faimoasa independenta a familiei al carei
rezultat poetul 1-a zugravit att de bine:
Polit' Cte, apoi duce de Palmella, nscut n 1781. Ofier, diplomat i om
cc a'|Cu' apo' consilicr al ambasadei din Roma; n 1812, e ambasador la
Londra. Dup pairjc a Par'e, ca ministru plenipoteniar, la Congresul de la
Vicna, s-a rentors n jumatai 3 'ucat un ro' imPrtant luptele care au
sfiat Portugalia n prima Priin-m' ' Vcacu'u' trecut. Cnd general, cnd
ministru, a ajuns regent, n 1830, i it n i o/' ln ' ^4. Creatorul unei
Constituii a revenit de cteva ori Ia putere. A
That independence Brilon i prize so high, Keeps manfrom mn, and
breaks the social tye1, a apsat n special pe umerii femeilor. Copilria, foarte
atem supravegheata, este de obicei, fericita; dureaz pn la aptesprezece sau
optsprezece ani. La aceasta vrsta, prseti l aa-numita nursery2 i eti
prezentata la Curte; numele fetei este gravat pe cartea de vizita a mamei; fata e
dusa peste tot i l trece brusc de la singurtatea dinainte, la o via foarte
zgomotoasa. Acesta este, de obicei, momentul n care i Se alege un brbat.
Fetele au i ele rolul lor pe care trebuie sa i-i joace ct mai bine n toat
afacerea asta; trebuie sa le fac unele avansuri bieilor i n special sa aib
grija sa se ndrgosteasc de brbaii cu o ct mai strlucit poziie sociala.
Daca tnrul mai are, n afara de o mare avere, i un titlu, atunci toate inimile
fetelor de optsprezece ani sunt la dispoziia sa. Abilitatea doamnei de companie
consta n a lsa pe de o parte destula libertate tinerelor, pentru ca biatul
sa poat fi cucerit i adus n situaia de a vrea sa se nsoare, iar pe de alta, de a
tine bine fata n fru ca nu cumva sa fie compromisa n cazul n care tentativa
mritiului ar da gre. Dar i aici exista leac. Caci daca un brbat face o curte
asidua unei tinere, timp de cteva luni, i apoi se retage fara s-i ceara mna,
toat lumea l va tine de rau, iar daca vrea sa repete figura, cu o alta fata, toate
uile i se vor nchide n nas. S-au gsit i unii tineri care au fcut nite
propuneri de cstorie, imposibil de acceptat, dar aceste cazuri au fost rare. n
general, asiduitile, ca sa ma slujesc i eu de vocabularul convenit, duc la o
declaraie de dragoste fcut domnioarei, apoi la cererea n cstorie a
acesteia, pe care tnrul o adreseaz prinilor fetei.

Pentru a ajunge la acele asiduiti, sunt necesare adesea adevrate

campanii; aa de pilda, cnd o fata a mplin'* optsprezece ani i mama sa din
cine tie ce pricina n'
1 Acea independenta, rsplat att de importanta a lui Briton, /Se rcspe
din om n om i frnge torta sociala (engl.).
2 Camera a copiilor (engl.).
Te duce peste tot, o ncredineaz unei rude sau chiar unei P. tene care so duca ia ora, n staiuni, n locuri publice, Pr un cuvnt, oriunde tnra i-ar
putea gsi norocul.
1 Hele care ar refuza sa fac un asemenea serviciu ar fi hlarnate n gura
mare i inute de rau ca nu i-au fcut datoria.
P un lucru tiut ca o fata tnr crede ca orice zboar se annca, aa ca
trebuie cluzita cu grija i cu atenie, ctre artidele cele mai avantajoase. Am
auzit o mtu care-i dusese ncntatoare-i nepoata dintr-o staiune termala,
foarte frecventa, spunndu-i mamei sale, n fata ei:
We have hd no lit as yet this season, but severul vlorious nibbles1, i
propunndu-i s-o duca i n anul urmtor, daca pn atunci nu izbutea s-o
mrite.
Cum, n general, mai nimeni nu se mrita din dragoste, i cum de obicei
exista puine cazuri de acest gen, n primii ani de csnicie femeile triesc mai
mult n casa. Daca brbatul lor manifesta vreo nclinare ctre ceva i slava
Domnului, mai toi englezii au cte o preferin soiile li se asociaz. Sunt
mari i tari n gospodrie i adesea, folosind doar cteva fraze banale de
supunere, i domina toate neamurile. Cnd ncep sa apar copiii, ele i
ngrijesc cu o dragoste deosebita; casa se nsufleete. Dragostea odat trecuta,
soul i mai pstreaz o vreme obiceiurile casnice, apoi survine plictiseala. Ca
s-o alunge, face o cltorie. Cnd se ntoarce, i spune ca e cazul s-i reia
vechile obiceiuri, sa rennoade unele relaii pe care le neglijase, pretextnd ca
trebuie sa cunoasc lume ct mai multa ca s-i mrite ct mai avantajos fetele
pe care le are i care cresc. Acesta este momentul cnd englezoaicele sau ncep
a fi cochete, sau dimpotriv, se dau la fund. aa se tace ca vezi unele mame de
familie buna, btnd ctre patruzeci de ani, ndrgostindu-se de tineri de
douzeci i cinci i fugind cu ei, prsindu-i casa i abandonndu-i raia de
copii. Daca au scpat de acest pericol caci aJoritatea dintre ele sunt serioase
i la locul lor atunci i fen. 'nc nu nc-am descurcat n acest anotimp, caci
civa brbai superbi ezita nsoesc fetele devenind un fel de plimbree de
nevoie ceea ce mi se pare destul de neplcut i de penibil. Pentru domnioare,
situaia e suportabila, caci i au distraciile I0r Plimbrile le amuza grozav; ba
chiar le prind, foarte repede $i foarte firesc, gustul. Dar, pentru bietele mame
situaia e cu totul alta. Le vezi tot timpul preocupate, interesndu-se Q toate

partidele avantajoase, de nfiarea tinerilor, de obiceiurile, de gusturile lor,

frmntndu-se cum sa le fac cunotin cu fetele lor. Chipul le nflorete
cnd fratele cel mare al celui vizat vine sa le invite fata la dans. Daca, n
schimb, domnioarele stau la taclale cu fratele cel mic mamele se frmnta pe
scaune, trecnd prin chinurile iadului Sigur ca cele mai istee i ascund, cu
dibcie, nelinitea, desi ea le chinuie pe toate la fel. ai cnd te gndeti ca
treaba asta nu se ntmpla numai n clasele de jos ale societii, ci n toate
n 1816, nici o englezoaica tnr i nemritata nu valsa.
Ducele de Devonshire tocmai sosise dintr-o cltorie pe care o fcuse n
Germania; ntr-o seara, n timpul unui mare bal, el spuse ca o femeie nu-i
putea pune mai bine farmecele n evidenta dect valsnd. Nu stiu daca a fost o
simpla maliiozitate din partea sa, dar a repetat de cteva ori aceasta fraza. Ea
a fcut nconjurul Londrei si, la balul urmtor, toate domnioarele au valsat.
Ducele le-a admirat, a spus ca era o ncntare sa le priveti i ca dansul lor
nsufleise tot balul; apoi, a adugat neglijent, ca n ce-1 privea el nu se va
nsura niciodat cu o femeie care valsa. A fcut aceasta mrturisire nti la
ducesa de Richemond, apoi la Carlton House. Biata ducesa cea mai
nedescurcreaa dintre mame -cnd a auzit aa ceva, a czut n cealalt
extrema. A repetat imediat vorbele ducelui, vecinelor sale care le transmise^
mai departe. Pe fetele mamelor ce aveau fete de mritat, & citi o consternare
adnca; n schimb, persoanele dezinteresa i ruvoitoare izbucnir n hohote de
rs. n tot acest tirnp> tinerele ladies valsau cum nu se poate mai sigure de e >
mamele turbau, n sfrit, nefericitul vals se isprvi, lnal, terminarea seratei,
ducesa de Richemond afirma ca fetele le nutreau o asemenea sila fata de vals,
nct ea renunase sa Fljai ndemne sa danseze. Cteva tinere, mai mndre,
ontinuara sa valseze. Dar majoritatea fetelor se retrsese; ele mai irete
hotrr ca nu vor valsa dect la Carlton House s-i fac placere reginei
btrne care avea o mare lbiciune pentru acest dans din tara sa de batin.
Caci, n ciuda excesivei sale exigente, regina simea o nespusa placere i
retriasc aceasta amintire din tinereea sa.
Dificila sarcina de a fi mama se prelungete mai mult sau mai putin,
dup numrul fetelor pe care le ai i dup uurin cu care le poi gsi soti.
Odat mritate, tinerele devin att de strine mamelor, nct ajung sa se invite
reciproc la masa n scris, cu cte opt zile nainte. In nici o tara preceptul din
Evanghelie, care spune: ai-i vei prsi tatl i mama pentru a-i urma soul,
nu este mai respectat ca n Anglia.
Pe de alta parte, de ndat ce fiul cel mare a mplinit douzeci i unu de
ani, prima lui grija e sa se mute deoparte. Obiceiul e att de nrdcinat, nct
tatl se grbete s-i faciliteze fiului aceasta dorin, punndu-i la dispoziie

mijloacele necesare. Ct despre ceilali biei, obligai s-i fac o cariera ca sa

aib din ce trai, ei au fost ndeprtai demult din casa printeasc.
Acum s-o urmrim putin pe mama. Lat-o reintrata n casa ei, complet
solitara caci, dup ce bieii i-au plecat, iar fetele i s-au mritat, brbatul ei a
cptat obiceiul de a-i petrece viaa la club. Ce va face aceasta femeie? Va
suporta 'zolarea tocmai ntr-un moment n care are nevoie mai mult ca oricnd
sa fie nconjurata de ai sai? Da, o va suporta, pentru La n-are cui cere sa stea
cu ea. aa ca va spori numrul acelor mei btrne care deranjeaz Londra cu
adunrile lor, Podobindu-se ziua, mbtrnind noaptea, pn cnd vreo a,
lrmjtate o va obliga sa se nchid n odaia ei, unde nu va fi li o 1Sa n^ci
persoana i unde va muri singura. aa ca sa nu vr r*'11 reProeze
englezoaicelor ca alearg dup placeri la o destul de matura, sub pretextul ca
acest lucru ar fi sub demnitatea lor. Obiceiul tarii lor nu le ofer alte alternativ
dect o droaie de copii i mai apoi singurtatea, destrblarea sau abandonul.
Daca rmn vduve, soarta lor e i mai trista caci singurtii i tristeii vine sa
i se adauge i strmtorarea' Nevasta fiului cel mare vine imediat mpreuna cu
brbatul ei i amndoi, dnd ordine n dreapta i n stnga, pun stpnire pe
castel. Mama i face bagajele i dup cteva zile se retrage ntr-o csu
modesta, pregtit de obicei dinainte, de ctre rposatul lord. Foarte rar se
ntmpla ca venitul ei sa depeasc a zecea parte din cel cu care fusese
obinuit mai nainte, privind neputincioasa cum fiul ei pune mna pe averea
ei personala, adusa ca zestre, cu ani n urma, brbatului ei. Caci asta e legea
tarii: oricte precauii ai lua n contractul de cstorie, zestrea femeii aparine
nu numai soului, ci are dreptul de motenire asupra ei i primul nscut; chiar
daca vduva triete, toate preteniile acesteia se rezolva n general, printr-o
pensie viajera. Demoazelele noastre din Frana n-au de ce le invidia pe tinerele
englezoaice pentru aa-zisele lor cstorii din dragoste. Aceasta independenta
din tineree are ca rezultat faptul ca sunt lsate la discreia tiraniei unui brbat
daca acestea vrea sa i-o exercite i ca sunt lsate singure la o vrsta naintata,
daca mai apuca sa ajung la acea vrsta.
Dac-mi este ngduit sa ma slujesc de astfel de expresii, as spune ca
englezii au mai curnd un cuib dect o familie i nite pui care-i iau cu toii
zborul, i nu nite copii.
Capitolul III Firea independenta a englezilor.
Masa la contesa Dunmore.
Aprecieri asupra lady-ei George Beresford.
Salonul marilor doamne. ^e se nelege prin societate n Anglia i n
Frana.
Balul dat de marchiz1 de Anglesey.
Lady Caroline Lamb.

 nsurtoarea ducelui de Berry. Rspunsul ducelui de Poix.

Am examinat obiceiurile cu un ochi mult mai curios acum, n cea de a
doua cltorie n Anglia, dect n tineree s am ajuns la concluzia ca, daca
Anglia avea avantajul unei mai opulente, sociabilitatea era mult mai
accentuata, franta. Nimeni nu aprecia mai mult dect mine caracterul 'obil,
spiritul public ce distingea aceasta naiune. Cu acel ^jflirabil bun-sim, care
constituie fora acestei tari, englezul a jn ciuda independentei sale personale
recunoate ierarhia paselor sociale. Daca strbai un sat, auzi adesea cte un
taran n Praul colibei, spunndu-i fetiei sale: Cwtsey to, ourbetters, Betsy!1
expresie ce nu se poate traduce exact n franceza. Dar acelai brbat nu admite
ordinul nici unui uperior daca socoate ca drepturile i-au fost nclcate. Recurge
la lege chiar i mpotriva primului senior al Citatului daca se socoate calcat n
picioare, sau mpotriva vecinului cu care s-a ciondnit la crm. Tocmai pe
aceasta ncredere, ca legea l protejeaz n orice mprejurare, se bazeaz
sentimentul de independenta din care se nate respectul de sine nsui, pecetea
oamenilor liberi. Pe de alta parte, aceasta independenta, inamica sociabilitii,
i care duce la o fire putin mai slbatic, este atenuata de dorina clasei
inferioare de a nu face nimic care sa nu fie genleel2, iar la clasele elevate, de a
nu face nimic care sa nu fie gentlemanlike^. Acesta este punctul care-i unete
pe englezi ntre ei. Ct despre fantezia de a fi, fashionable 4, acesta este
cusurul unui grup restrns de oameni, mpins adesea pn la ridicol.
Observnd de aproape cele doua tari, bagi de seama ca nite oameni la
fel de delicai n sentimentele lor pot totui sa se jigneasc reciproc prin felul
cum i exprima aceste sentimente, ba as ndrzni chiar sa spun, prin felul cum
le cncep. Aceasta idee mi-a venit, amintindu-mi de o masa la j^re am fost
invitata de una dintre vechile mele prietene, lady unmore, ntr-un cerc restrns.
Se discuta despre noutatea *llei: condamnarea lordului Bective de ctre Curtea
cleziastica Doctors Commons. Iat i de ce:
2 c'sy, fa o reveren superiorilor tai! (engi). } Politicos (engl.). 4
Manierat (engl.). La moda (engl.).
Lady George Beresford fusese, cu un an n urma, dintre cele mai
ncnttoare, mai distinse i mai fericite femei din Londra, n urma unei
nateri, laptele i se urcase la cap ; nnebunise. Soul ei era disperat. Fiind
nevoit sa caute nite hrtii de afaceri, se vzu silit sa foreze o caseta
aparinnd sotiei sale; ea coninea o mulime de scrisori care nu mai lsau nici
o ndoiala asupra genului de relaii pe care le avusese cu lordul Bective.
Brbatul se nfurie. Desi nevast-sa era nebuna i deci nchisa ntr-un ospiciu,
el o ddu n judecata. Fura audiai civa martori care o mprocar cu noroi.
Lordul Bective a fost condamnat sa plteasc dousprezece mii de ludovici,
drept despgubire, soului ncornorat. Or, la masa la care fusesem invitata, se

discuta despre aceasta suma ce trebuise a fi pltit Unii susineau ca era mult
prea mare fata de calitile lady-ei Beresford, alii, dimpotriv, susineau ca
merita ca lordul Bective sa plteasc atia bani pentru ea. Caci era att de
alba, att de binefacuta, de talentata i de graioas!
Ei, nu era chiar asa, i apoi nu mai era nici foarte tnr!
Da, dar i-a druit brbatului ei nite copii minunai!
Ma rog, dar ncepuse s-o duca prost cu sntatea, iar tenul i
pierduse strlucirea.
Era foarte deteapt i instruita!
n ultimele luni devenise trista i destul de posaca! Discuia continua
astfel, cu un avantaj aproape egal, pn cnd stpna casei i puse capt,
zicnd:
Sunt de acord ca dousprezece mii de ludovici e o suma foarte mare,
dar bietul George o iubea att de mult
Puterea acestui argument pru irezistibila i concilie toate opiniile, i
ascultam uluita. Ma deranja cumplit sa aud nite femei din cea mai aleasa
societate enumernd s1 discutnd despre calitile uneia dintre semenele lor ca
i cuifl ar fi discutat despre nsuirile unei iepe, iar mai ap01' apreciind n bani
mhnirea pe care pierderea ei i-o pricinuise soului care, mie cel putin, mi se
prea pur i simplu ouio, fiindc o dduse n judecata pe mama copiilor sai,
lovita i a$ de soarta, ndurnd cea mai cumplita pedeapsa la care poatL
condamnata o fiin omeneasca.
Trebuia sa trag, din asta, concluzia ca nalta societate A 'n Anglia era
total lipsita de sensibilitate! Lucrul ar f fost tot tLt de nedrept ca i cel prin care
as fi decretat ca,. Ntuzoaicele sunt lipsite de modestie pentru ca folosesc ele
locuiuni proscrise de cealalt parte a canalului. Adevrul e ca uzanele diferite
prezint situaiile sub alte ratete, aa ca nu trebuie sa ne grbim s-i judecam
pe strini ra a le fi studiat, n amnunt, obiceiurile. Ce societate nu ezinta
an0malii ocante pentru observatorul care nu e nc obisnui1 cu ea? Teoretic,
admiram respectul englezilor pentru ierarhia sociala, dar pe urma,
sociabilitatea mea specific franuzeasc se burzuluia cnd l vedea acionnd n
saloane. Doamnele din nalta societate nu-i deschid uile caselor dect o data
sau de doua ori pe an, tuturor celor care printr-o relaie oarecare, dar mai ales
prin cele legate de alegeri, au cinstea de a se scrie despre ele, de ndat ce
sosesc la Londra. Ca sa poi face aceasta vizita, trebuie sa primeti un carton
mare pe care se afla imprimate cuvintele: Ducesa cutare primete at home, n
cutare zi. Numele persoanelor crora li se adreseaz este scris de mna, la
urma. Numai Cel-de-Sus tie ct se zbat unii, ct alearg i la ce manevre
recurg pentru a putea pune mna pe o asemenea invitaie. Ziua de primire
sosita, stpna casei ateapt, n picioare, la usa salonului, fcnd cte o

reveren n fata fiecrei persoane care intra; dar un fel de reveren prin care
parca le-ar spune:
Desi va aflai n casa mea, cred ca va dai seama ca nu va cunosc i
nici nu tin sa va cunosc!
Faptul e cu att de evident, cu ct exista deosebiri vizibile n primirea
oaspeilor. Ei bine, i cu toate astea, n aceasta tara unde oamenii par sa aib
atta bun-sim, nimeni nu se simte ofensat: fiecare are ceea ce dorete: intimii
o Pnmire clduroas, ceilali bucuria de a fi fost poftii.
V^atia rmne o luna ntreaga nfipta n rama oglinzii, unde gVazuta de
toi cei care vin n vizita la persoana respectiva.
Are Posibilitatea sa povesteasc celor din mediul ei, cum ma, mk^ae
saloanele ducesei cutare, ce rochie purta
1Za X. i alte remarce de aceeai natura. Scopul de a fi fost invitat la
ducesa respectiva fusese atins, i poate Ca persoana n cauza ar fi fost mai
putin mndra ca fusese adrnis la ducesa Z., daca acea ducesa ar fi fost mai
politicoasa. La noi, n Frana, nimeni n-ar fi suportat un asemenea tratament
M-am gndit uneori ca superioritatea societii franceze asupra tuturor
celorlalte se datoreaz ntre altele faptului ca la noi, persoana care primete,
care face cheltuieli pentru a da o masa sau o serata, se simte profund
ndatorata fata de persoanele care o onoreaz cu vizita lor, n timp ce, mai peste
tot, e exact invers. Daca stai sa te gndeti la treaba asta, i dai seama ca i
aceasta singura deosebire este menita sa nlesneasc relaiile i sa le confere o
nota de urbanitate.
Marile banchete englezeti nu sunt aproape niciodat pe msur caselor,
aa nct de cele mai multe ori, din saloanele prea pline, lumea se revrsa pe
scara, iar alteori pn n strada unde ncurca trasurile, adugnd la plictiseala
acelor reuniuni i nghesuiala. Libertatea engleza (desi eu nu recunosc nalta
justiie a acestei tari) nu admite nici o ordine n mersul trasurilor. Biciuind caii
i npustindu-i unii asupra altora, ajungi sau mai curnd nu ajungi acolo unde
vrei sa mergi. Nu exista serata n urma creia sa nu rmn doua, trei trasuri
fcute zob, pe strada. Acest fapt te mira cu att mai mult cu ct la Londra,
strzile sunt foarte frumoase i foarte curate.
Banchetele mi-au sporit sentimentul de recunotin fata de bunii i de
folositorii notri jandarmi; caci dragostea mea de libertate a pltit ntotdeauna
n fata lor. mi amintesc ca ntr-o seara i-am strigat pn am rguit, aproape
doua ceasuri, fiindc n timp ce ne ndreptam spre lady Hertford, ne-am rtcit,
riscnd n fiece clipa sa fim azvrlii n canal. Noi am plecat din Portman
square; ea locuia n Manchester square; daca drumul ar fi fost liber, ntr-un
minut am fi fs acolo. Pentru ca printul regent sa fie scutit de toat acea
avalan de trasuri, sosea n salonul marchizei, strbtnd grdini i

nclecnd o fereastra. Sigur ca era mult & simplu, dar cnd acea fereastra se
deschidea cu zgomot pen a-i ngdui sa intre, pe toate chipurile trecea cte un
sursn afara de oboseala acestor aa-zise petreceri, ceea ce ie face sa devina
un adevrat chin este ora la care ncep. Lipsind atia ani din Anglia ma
dezobinuisem. Fiind obligata sa ma duc la un bal, a doua zi dup banchetul
doamnei Hertford, am auzit btnd miezul nopii fara ca mama sa se gndeasc
sa plece. Am nceput s-o zoresc.
Aiu ca vrei sa pleci, i eu abia atept, dar vom face impresie proasta!
De data asta nu mai puteam s-o tergem englezete, slugii6 nc nici nu
apucaser sa lumineze toate saloanele, iar n0i eram printre primele care
venisem. Dup putin, intra i stpna casei, trgndu-i mnuile. Fiica ei nui isprvi toaleta dect dup o jumtate de ceas, iar lumea nu ncepu a sosi
dect spre ora unu noaptea. Obosisem sa tot aud ca majoritatea femeilor dorm
mai toat ziua, ca sa fie proaspete i odihnite noaptea, cnd ieeau n lume.
Nu-mi vine a crede ca era adevrat, dar daca era asa, atunci sunt convinsa ca
neavnd ce face, dormeau din plictiseala. ai din moment ce tot vorbesc despre
baluri, simt nevoia sa va povestesc despre unul foarte frumos, dar i foarte
bizar datorita celor care-1 dduser.
Marchizul de Anglesey1, dup ce fusese nsurat douzeci i unu de ani
cu o fata din familia de Villiers i avusese o mulime de copii, divorase n
Scotia, unde legea admite infidelitatea soului drept cauza de divor. Apoi se
nsurase cu lady Emilie Wellesley care divornd, la cererea ei, n Anglia i
lsase i ea brbatul cu o droaie de copii2. Marchiza de Anglesey se
recstorise cu ducele de Argyll. Neavnd nici o vina, nu fcea parte din
categoria femeilor divorate i ca atare era admisa att de regina, ct i n
societate. Cum rmsese n relaii foarte bune cu fostul ei so, cteva din '
HenryWilliam Paget (1768 1854), fiul cel mare al contelui de Uxbridge. 4 i't<jr
suPcrior, la moartea tatlui sau (13 martie 1812) devine conte de Uxbridge. La
An |'C pentru comportarea sa deosebita la Watcrloo, c numit marchiz de |,
frjS? Y: S'a nsiirat n 1795, cu lady Carolinc-Elisabeth Willicrs, cea de a treia
fiica A . Ul c Jerscy. Din aceasta prima cstorie, s^au nscut trei biei i
cinci fete.
1 avut alti copii i din cea de a doua cstorie.
Hcniy ty ^In'l'e-Charlotte, fiica contelui Cadogan avea din prima
cstorie, cu Wel'cslcy, mai trziu lordul Cowlcy, trei biei i trei fete.
Fiicele sale ntre optsprezece i douzeci i doi de ani -locuiau la tatl
lor, dar ieeau n lume mpreuna cu mama lor n btlia de la Waterloo, lordul
de Anglesey pierduse un picior. Starea sa alarmanta caci se zbtuse multa
vrerne ntre via i moarte strnise un viu interes prin toi cei care-1
cunoteau i care-i manifestar dovezile de simpatie i comptimirea. De

ndat ce se fcu bine, dorind s-i manifeste recunotina fata de solicitudinea

prietenilor sai pregti o serbare grandioasa, n cinstea acestora. Construi o sala
mare de bal n continuarea splendidului sau apartament din Uxbridge House i
pregti tot ceea ce era necesar mpreuna cu noua lui sotie, totul pe picior mare
i de o opulenta fara egal. Invitaiile, fcute ntr-o forma nc nefolosita pn
atunci, nu erau nominalizate. Lordul de Anglesey, adresnd mulumirile sale
domnului i doamnei cutare pentru solicitudinea lor, ndjduia c-i va vedea
trecnd pe la Uxbridge House, n cutare seara. Cu cteva minute nainte de
sosirea musafirilor, lady de Anglesey, fiind divorat i deci neavnd voie sa
apar n societate, dup ce supraveghease cu grija totul, pleca la tara. Lordul
de Anglesey, mult prea tandru i mult prea galant pentru a-i lsa sotia
singura, o nsoi. aa ca i stpnul i stpna casei, unde se ddea acea
grandioasa serbare, dispruser. Fetele din prima cstorie a lordului fcur
onorurile casei, ajutate cu curtuazie de domnioarele Wellesley, fetele din
prima cstorie a doamnei de Anglesey, care rmseser lng mama lor.
Trebuie sa mrturisesc ca nu se putea concepe o idee mai ciudata dect cea de
a pofti atta lume la tine acas, iar tu, gazda, sa te eclipsezi. Acel bal s-a mai
ilustrat i printr-o alta ciudenie.
Lady Caroline Lamb1 publicase cu cteva zile mai nainte romanul
Glenarvon. Romanul cuprindea povestea aventurilor sale cu faimosul lord
Byron, aventuri mpinse ct mai departe cu putin, n plus, vrse n carte,
toate personajele marcante din nalta societate i mai ales pe membrii propriei
sale familii printre care i pe brbatul ei,
1 Lady Caroline Lamb (1785 1828), literata engleza, mritat n 1805
cu William Lamb, vicontc de Mclbournc, prim-ministru al reginei Victoria, n
aiara romanul Glenarvon, a mai publicat Ghaham Hamilton i Ada Reis.
Lordul William Lamb (devenit mai apoi lordul Melbourne). Adevrul e ca1 zugrvise foarte frumos, atribuindu-i un caracter deosebit i o purtare nobila;
fusese nsa mult mai putin binevoitoare cu alii, i cum nu se tia precis despre
cine putea fi vorba, toat lumea discuta despre persoanele presupuse ca
fuseser zugrvite n carte.
La acel bal din Uxbridge House, am vzut-o pe lady Caroline Lamb
tinndu-1, cu dragoste, pe soul ei de brat, i oferindu-le curioilor cheia
cum zicea ea, adic spunndu-le fara nici o jena cine erau personajele pe care
le descrisese. Avusese grija sa fac o mulime de copii dup carte unde numele
schimbate i numele adevrate erau trecute alturi, unul lng altul, fiind
vorba de oameni ce se aflau de fata sau de rudele i de prietenii lor. Aceasta
scena completa bizareria acelei serbri ciudate.
De altfel, am renunat destul de repede sa mai triesc la Londra; n afara
de faptul ca ma plictiseam cumplit, mai eram i suferinda. Rmsesem de la

Genova cu o durere reumatica la cap, care nu m-a prsit dect dup patru
ani, dup ce-am fcut o cura la apele din Aix i care ma mpiedica sa iau parte
la distraciile zgomotoase.
N-am simit de asemenea nici un regret ca n-am putut lua parte la
serbrile date n Frana n cinstea nsurtorii ducelui de Berry. Din relatrile
care mi s-au fcut, reieea ca fuseser destul de mree, adic att ct ngduia
tristeea generala a unei tari aflate sub cizma strin. Ba chiar se pare ca
fuseser mult mai nsufleite dect te ateptai sa fie ntr-o asemenea penibila
circumstan. Majoritatea celor invitai la acea ceremonie aparinea unei clase
care privea Curtea ca pe ceva necesar vieii. Cnd o mprejurare oarecare fie
politica, he o dizgraiere i smulgea din acea atmosfera, viaa le era searbda.
Un mare numr de persoane fusese lipsite de Placerea de a asista la acest
eveniment, din pricina Revoluiei; aceste persoane manifestau o veselie de
copilandri i un zel de efii, simulnd o bucurie pe care erau departe de a o
simi.
Nu stiu n ce msur poporul a luat parte la aceste, erbari i daca s-a
bucurat ct de ct. Lipsisem din tara si
rrnatiile pe care le primisem se bteau cap n cap. Din toate relatrile nu
mi-au rmas n minte dect cuvintele printului de Poix1. n ziua ntrevederii de
la Fontainebleau^ adresndu-se unui grup de curteni care, ca i el, ieeau dii
apartamentele lor, printul le-a zis:
Ati, domnilor, ca noua noastr prines are ochiul drept mai mic
dect celalalt?
N-am remarcat ctui de putin acest lucru! I-a replicat ducele de
Maille. Dar, dup ce reflecta o clipa, adug: Poate ca doamna ducesa de Berry
are ochiul stng putin mai mare dect cel drept.
Acest rspuns mi s-a prut mult prea diplomatic pentru a nu-1 meniona
n paginile acestei cri.
Dup o vreme, m-am napoiat la Londra. Dar n-am ieit din ambasada
unde pn la urma, am izbutit sa ne atragem civa prieteni dect pentru a
ne duce la colegii notri din corpul diplomatic, la minitri sau la Curte de unde
nu puteam n nici un caz, lipsi.
Capitolul IV Familia de Orleans, la Twickenham.
Spionajul exercitat asupra ei.
Dezbinarea dintre Ludovic al XVIII-lea i ducele de Orleans, n 1815, la
Lille.
Interiorul palatului Twickenham.
Cuvintele prinesei Maria.
Contesa de Verac.
Naterea unei prinese de Orleans.

 Contesa Melanie de Montjoie.

Baronul de Montmorency.
Contele Camille de Sainte-Aldegonde.
Baronul Athalin.
Ducele de Bourbon.
Prinesa Louise de Bourbon.
Vizitele la Twickenham nu le trec n rndul obligaiilor, pentru ca ele
constituiau pentru mine o adevrat placere. Acesta era locul unde se retrsese
ducele de Orleans cu ai sai
1 Philippe-Louis-Marc-Antoine de Noailles, print de Poix (1752 1819),
fiu' marealului de Mouchy i a Annci-Louisc de Arpojon, ghilotinata n timpul
Tcroarci. Aghiotant, apoi comandantul grzii naionale de la Vcrsaillcs,
emigreaz n 10 augus 1789. Locotenent general, capitan al grzolor i pair al
Franei, n timpu Restauraiei.
Regele, Monsicur, ducesa de Angoulcmc, ducele de Angoulcmc, ducele
Bcrry i ntreaga Curte i-au ieit nainte, pn la Fontaineblcau, prinesei
debarcase la Marsilia.
Car l
Unde ducea o via simpla, consacrata exclusiv familiei.
F ainte de sosirea tatlui meu, domnul de La Chtre, fostul basador aj
franei, n Anglia, n neghiobia sa de curtean i igarnic, pusese pe urmele
ducelui de Orleans o droaie de ioni pltii, care otrveau i cele mai nevinovate
fapte ale Ai icelui, rastalmacindu-le sensul. Tata puse imediat capt acestor
tracasri ignobile, i exilaii din Twickenham i rmseser cu tat mai
recunosctori cu ct el descrise exact comportarea lor dreapta i cinstita,
deschizndu-le astfel porile Franei, unde abia ateptau sa se rentoarc.
ntr-o zi, unul dintre agenii retribuii de politia franceza veni s-i spun
tatlui meu ca, n sfrit, ducele de Orleans se demascase; ca la Twickenham se
tipreau proclamaii rzvrtitoare mpotriva guvernului i ca baloturile cu acele
proclamaii erau gata sa fie expediate n Frana. Spionul l asigura pe tata c-i
poate aduce oricnd o asemenea proclamaie.
Ei bine, i rspunse tata, adu-mi nu zic o proclamaie, ci o publicaie
mult mai putin grava, ieit din tiparnia de la Twickenham i-i dau pe loc o
suta de guinee! Spionul, cum era i de ateptat, n-a mai venit, n duminica
urmtoare, ducndu-ne, seara, s-i facem o vizita ducesei de Orleans, am gsit
toat familia strnsa n jurul mesei, scriind o pagina de impresii. Ca s-i
distreze pe copii, ducele cumprase o mica tiparnia portativa, de fapt o jucrie,
cu care se amuzau duminica. Pn atunci, tipriser cteva exemplare dintr-o

fabula cu vreo douzeci de versuri, scrisa de ducele de Montpensier n copilria

sa. Aceasta era deci tiparnia clandestina, menita sa rveasc lumea!
Toate acesle persecuii prosteti nu fceau dect s-1 uifurie pe ducele de
Orleans, cu att mai mult cu ct Ludovic a' XVlIl-iea l scrbise cu comportarea
lui lsa, att n tara at? I n strintate. aa de pilda, la vestea debarcrii lui
poleon la Cannes, ducele de Orleans l nsoise pe Monsieur vn. Rentors la
Paris mpreuna cu acest print, ducele ase mai apoi singur, la Lille, unde
pregtise mpreuna cu eaalul Mortier aprarea oraului. Cnd regele ajunse
n acest ora, ducele l ruga sa stabileasc, n acel loc, reedina sa i a
guvernului. Dup cteva ezitri, regele consimi dndu-i cuvntul ca, orice sar ntmpla, nu va prsi pmntul francez. Acestea au fost ultimele vorbe pe
care Ludovic al XVIII-lea i le-a mai spus ducelui de Orleans nainte ca acesta sa
se retrag n apartamentul pe care-1 ocupa' Dup trei ceasuri, careva veni s-1
scoale spunndu-i ca regele fugise n Belgia. Deci, n timp ce el i fgduia
ducelui ca nu va prsi pmntul Franei, slugile i i pregteau trsura cu
care urma sa dea bir cu fugiii! Furios ca regele i btuse astfel joc de el, i
trimise o scrisoare plina de reprouri amare; apoi, mai trimise una marealului
Mortier prin care l dezlega de orice fgduiala. Nevrnd s-1 urmeze pe rege, se
mbarca i se rentoarse n Anglia, lng ai sai. nchirie o casa la Twickenham,
sat unde mai locuise i n prima sa emigraie.
De ndat ce familia de Orleans se convinse ca succesorul lui La Chtre
nu avea de gnd sa calce pe urmele acestuia i ca nu avea a se teme de nici un
fel de icane din partea tatlui meu, ntre el i duce se stabili cea mai deplina i
mai loiala ncredere, ducele ajungnd sa nu mai ntreprind nimic pn ce nu
se sftuia cu tata. mpinse respectul fata de Ludovic al XVIII-lea att de
departe, nct nu mai primea pe nimeni la Twickenham pn ce nu-i ddea
consimmntul ambasadorul Franei, i toate demersurile pe care le fcu, de a
se rentoarce n tara, le discuta n prealabil, cu tata, pn n cele mai mici
amnunte. Spionajul czu de la sine. Domnul Decazes i rechema agenii pe
care domnul ambasador La Chtre l convinsese c-i era absolut necesari. ai
daca tot am pornit pe panta adevrului, apoi atunci sa mergem pn la capt i
sa artm ca domnul La Chtre nu voise sa renune la cei civa spioni care de
fapt nu fceau nimic, de teama sa nu i se retrag fondurile secrete ce-i fuseser
alocate n acest scop. Mademoiselle a fost ultima de a carei ncredere s-a
bucurat tata, dar cnd s-a hotrt s-i acorde aceasta ncredere, ea i-a fost
druit pe deplin i pentru totdeauna. Lfl timpul acelor zile lungi, petrecute la
tara, am avut prilejul s-' apreciez spiritul distins i francheea caracterului.
Devota-mentul meu fata de augusta cumnata a ducelui de Orleans sporea pe zi
ce trecea.

Discuiile cu ducele de Orleans cred ca n-au fost niciodat mai

sclipitoare, ca n acea epoca. Trecuse de vrsta ia care o erudiie profunda
poate prea unora uor pedanta. Imparialitatea firii sale l fcea sa neleag i
sa accepte orice situaie, vorbind despre acest lucru cu multa moderaie.
Bucuria luntric i potolea iritarea pe care i-o producea uneori situaia sa
politica; daca stau sa ma gndesc bine, cred ca nu 1-am vzut niciodat att de
mulumit ca n micul salon din Twickenham, dup mesele destul de
srccioase pe care le luam adesea mpreuna. La rndul lor, prinii care
locuiau la Twickenham n-aveau unde se duce la Londra, n rarele lor vizite n
acest ora, dect la ambasada. Ducele de Chartres, desi nc foarte tnar1, era
un elev silitor dar care nu anuna nc prin nimic nici spiritul viu, nici chipul
fermector de mai trziu. Era delicat i putin cam ars de soare, ca orice copil
nscut n sud. Surorile sale scpaser de aceasta influenta a soarelui din
Palermo. Cea mai mare cptase nc din leagn epitetul de buna Louise, pe
care i 1-a justificat pe deplin mai trziu, mergnd pe urmele admirabilei sale
mame; era proaspt, alba i roza ca o floare i avea o claie de par lung i blai,
ca aurul. Cea de a doua, bruna i mai neastmprata, era cel mai delicios copil
pe care 1-am vzut vreodat. Marie nu era att de frumoasa ca Louise, dar
poznele i replicile ei erau att de pline de haz i de spirituale, nct o preferai
fara sa vrei, surorii sale.
Ducesa de Orleans tocmai nscuse, la Twickenham, nc o feti creia
toat lumea i zicea fata domnului de, srnond, pentru ca tata, n calitate de
ambasador, i 'Wocrnise actul de natere. Acest ultim prunc completa la p i ' E
vorba dc Ferdinand-Philippe-Louis-Charles-Henri (1810-1842), nscut lcrmo,
care n 1830 i-a luat titlul dc duce dc Orleans.
Familia. La Twickenham, toat lumea se strduia sa le dea acestor eonii o
educaie buna, nc din leagn. Zu daca am mai vzut undeva copii mai
binecrescui i mai putin rsfai ca cei ai ducelui de Orleans.
Restul celor care locuiau la Twickenham erau: contesa de Verac1,
nscut Ventimiglia, doamna de onoare a ducesei de Orleans nc de la
Palermo, persoana minunata, devotata ducesei i a carei moarte a nsemnat o
grea pierdere pentru Palatul Regal; doamna de Montjoie, la fel de distinsa att
prin calitile inimii ct i ale spiritului i care era att de ataat de
Mademoiselle, nc din primii ani ai tinereii, nct n-avea alta familie n afara
de ea i nici alte interese. Raoul Montmorency2 i Camille de Sainte-Aldegonde,
aghiotani ai ducelui de Orleans, i mpreau timpul ntre Frana i
Twickenham. Domnul Athalin locuia i el tot la Twickenham. nainte de 1814,
fusese ofier de ordonan al lui Napoleon. Ducele de Orleans i-1 fcuse
aghiotant, cu consimmntul regelui; dar n 1815, Athalin se rentoarse lng
mprat scriindu-i ducelui o scrisoare foarte respectuoasa.

Cele O suta de zile odat terminate, ducele de Orleans i scrisese sa

vina ndrt la el. Domnul Athalin profita de aceasta indulgenta care fu ct se
poate de prost privita de Curtea din Tuileries, desi omul s-a artat mai trziu,
de un devotament fara margini fata de nobilul sau protector. Guvernanta
prineselor i preceptorul ducelui de Chartres -domnul du Parc, om de mare
merit completau personalul ce tria alturi de aceasta familie fericita, unde se
ducea viaa cea mai linitit i mai raional.
1 Marie-Eustoquee de Ventimiglia, sotia lui Ccsar de Saint-Georgcs, conte
Vcrac, gentilom al Camerei regelui i marc maestru al garderobei sale.
Anne-Louis-Victor-Raoul, baron, apoi duce de Montmorency, m Nscut
n 1790, a fost aghiotantul marealului Davont, ambelanul lui Napoleon ^
1813, aghiotantul ducelui de Orleans n 1815 i 1820. Unchiul sau, Tbiba'g2l,
Montmorency, murind ntr-un accident de trsur, n 1818, ducele s-a nsurat
n cu vduva acestuia, nscut de Harchic.
As vrea sa vorbesc n termeni la fel de onorabili i despre bietul duce de
Bourbon1. Dar, daca toate virtuile familiale preau a-i fi ales domiciliul la
Twickenham, toate cusururile preau a sllui mpreuna cu el, pe o strdu
urta din Londra, unde nchiriase un apartament mizerabil. Nu-1 slujea dect
un singur servitor i n-avea nici mcar o trsur. Tata primise porunca s-1
determine sa renune la acest gen de via, dar nu reuise. Dup trista sa
apariie n Vandee, se mbarcase pe un vas i n timpul celor O suta de zile
se stabilise la Londra. Printul de Conde2 l chemase lng el, punndu-i la
dispoziie orici bani ar fi vrut. Dar ducele de Bourbon se ncpna sa duca
aceeai existenta mizera. Mnca de obicei cteva cotlete ntr-o dugheana
Cftop house caci nici ntr-un caz drpntura aceea nu putea fi numita
restaurant, se ducea, pe rnd, la cte unul dintre teatre, atepta plimbnduse pe sub porticuri sa vina ceasul cnd preul biletului scdea la jumtate,
intra n sala i ieea la sfritul spectacolului, mpreuna cu una sau doua femei
de moravuri uoare pe care le schimba zilnic i care-1 trau dup ele n vreo
taverna, asociind astfel desantrii, zgrcenia. Uneori l mai nsoea i lordul
William Gordon n astfel de escapade, dar de cele mai multe ori se ducea
singur. Se ncpna sa rmn n Anglia numai pentru a se bucura de
aceasta via onorabila i nici o rugminte nu-1 putu determina sa plece, nici
pentru a fi de fata la ultimele clipe de via ale tatlui sau. Prinesa sora lui
refuza i ea sa se napoieze n Frana, dar din cu totul alte motive: i anume din
pricina urii sale fata de Concordat. Aveam o veneraie deosebita pentru acea
tnr Louise de Conde3, care c ' Louis-Henri-Joseph, duce de Bourbon (1756
1830), tatl ducelui de tnghicn.

B ' ~Louis-Joseph de Bourbon, pri; de Coiule (1736 1818). A luptat n

-^ de aapte ani, a fost guvernator n Bourgogne, iar dup ce a cucerit Bastilia,?
Ra'.
Dup dizolvarea micii sale armate, n 1801, a plecat n Anglia i nu s-a
i ^ran'a dect n 1814. A fost marc maestru al Casei Regale i colonel l al
infanteriei franceze, la RC Domnioara de Conde, Louise-Adelade de Bourbon
(1757 1824), starea ducdui dCmnt '- 1786' ' l802' gsim caluSar'ta n
Polonia; dup moartea ^icdirf C, (tm)8hicn, se rentoarce n Frana unde, n
1815, ntemeiaz mnstirea Ulcnclor din Temple.
Deplngea, la picioarele altarului, greelile svrite de patria sa. Dar
numai att. n rest, as fi putut scrie un adevrat roman despre ea, cu condiia
sa fac ca nu observ ca eroina era o fiin comuna, vulgara, ignoranta, banala n
gndurile, sentimentele faptele, vorbele i persoana sa. Erai tentat s-i plngi
de mila bunului Dumnezeu, care era tot timpul scit de tnr de Conde; caci
i solicita ajutorul n cele mai caraghioase i puerile situaii. Am auzit-o
rugndu-se cu ardoare, Domnului ca sa gseasc un ghem de lna, czut sub
un scaun; cu alte cuvinte, era caricatura unei clugrie de comedie. Tata a fost
obligat sa se poarte aproape violent cu ea pentru a o determina sa se napoieze
n Frana.
Capitolul V Lordul Castlereagh.
Lady Castlereagh.
Cray Farm. -Devotamentul lady-ei Castlereagh fata de soul ei.
Accident i prudenta.
Supeu la lady Castlereagh.
Invitaie la tara, la lady Liverpool.
Toaleta mea, la Curtea reginei.
Botezul micii prinese de Orleans.
Prinesa de Talleyrand.
Ea consimte sa se despart de printul de Talleyrand.
Contesa de Perigord.
Ducesa de Courlande.
Prinesa Tyszkiewicz.
Cstoria lui Jules de Polignac.
V-am mai spus ca nu cunoteam n amnunt treburile tatlui meu. N-am
tiut dect ceea ce tia toat lumea i ceea ce putea fi povestit, n fiecare
sptmn, tata primea doi curieri de la Paris ntotdeauna aducndu-i i o
lunga scrisoare personala din partea ducelui de Richelieu. Tata i rspundea la
rndu-i direct, aa ca birourile i legaia nu erau la curent cu fondul
negocierilor al cror scop era totui clar pentru toat lumea. Caci se strduia sa
obin o oarecare uurare n ceea ce privea opresiunea bietei noastre tari. Inima

ministrului i a ambasadorului bteau la unison, caci i consacraser ntreaga

lor viaa acestui lucru.
Lordul Castlereagh era un om de afaceri, plin de spini de capacitate, de
talent dar fara alte haruri. Cunotea perfec oamenii i lucrurile din tara sa, caci
se ocupase de afaceri de la douzeci de ani. Dar habar n-avea de interesele s1
aporturile dintre puterile europene. Cnd, n 1813, o misiune credintata lui
Pozzo1 l aduse la cartierul general al suveranilor aliai, el tia doar ca blocusul
amenina Anglia, ca trebuia sa combat ideea de a se pune n practica un
asemenea olan sau cel putin de a-1 ntrzia ct mai mult cu putin i ca
Austria trebuia sa fie aliata fireasca a Angliei. Nici nu-i trebuia mai mult
abilului print de Matternich ca sa puna mna pe el. Lordul Castlereagh2 a fost
una dintre primele mediocriti atotputernice asupra cruia Metternich i-a
exercitat pe deplin dominaia.
ntotdeauna i n toate epocile afacerile interne s-au fcut numai de ctre
englezi i numai la Londra; cnd era nsa vorba de afacerile externe, Downing
Street se afla sub supravegherea Cancelariei din Viena, dar cred ca aceasta
situaie n-a durat dect atta ct a trit lordul Castlereagh. Cnd 1-am
cunoscut eu, nc nu ddea semne de fatala maladie ereditara care 1-a mpins
la sinucidere. Era, dimpotriv, deosebit de calm i de plcut, discutnd cu
competenta, despre interesele englezilor, dar fara patima i ntotdeauna n mod
perfect gentlemanlike. Vorbea destul de prost franuzete. Una din frazele lui
obinuite era: Draga domnule ambasador, sa ncheiem discuia n mod
amiabil; dar, daca cuvntul era departe de a fi corect, sentimentul care i-1
inspirase era sincer. Castlereagh avea o deosebita consideraie fata de
caracterul loial al ducelui de Richelieu i ncrederea, pe care i-o inspira i-a
facilitat multe din negocierile din acea epoca de trista memorie. Cnd o
cunoscusem prima oara pe lady Castlereagh, roi se pruse destul de frumoasa;
acum devenise o femeie solida i foarte grasa; i pierduse toat distincia, dar
mai ' Dup dezastruoasa btlie de la Lcipzig, generalul Pozzo a fost trimis la
Londra (n noiembrie 1813) de suveranii aliai ai Austriei, Prusiei i Rusiei
pentru a examina, de comun acord cu Anglia, ce atitudine sa adopta fata de
Napoleon. Pozzo are urmarea distrugerea lui Bonapartc a determinat guvernul
englez sa trimit pe pu?'-111011' P m'n>strul afaccrilo externe, lordul
Castlcrcagh, singurul n msur sa de ^ PUnctu' pe ' Pozzo conta s-i fac din
el un aliat n ura pe care o nutrea fata 1^1. APlcon. Dar planul sau a euat din
pricina influentei pe care a cxcrcitat-o rnich asupra lui Castlcrcagh.
Hoba ~ Lordul Castlcrcagh se nsurase n vara anului 1794, cu lady
Emilic-Annc doij ' ca cca mai mica i comostenitoarc mpreuna cu John Hobart,
cel de al a cntc de Buckinghamshire.

Pstrase cteva urme din frumuseea de odinioar. Nu era pre deteapt,

n schimb era foarte binevoitoare i de o rnar politee, dar lipsita de uzanele
societii nalte. La Congresul de la Viena, i venise ideea s-i mpodobeasc
coafura cu toate decoraiunile i ordinele de aur i de diamante ale soului ei
punndu-i pe frunte, n chip de panglica, Ordinul jartierei' Ridicolul acestei
exhibiii o fcuse sa renune la asemenea podoabe, dar dughenele care se
nmuliser ca ciupercile -i furnizau suficiente zorzoane care mai de care mai
iptoare menite s-i satisfac prostul gust, care era totui dominat de unele
preferine campestre: flori, psri, cini i animale de toate felurile. Nu se
simea nicieri mai fericita dect la Cray unde lordul Castlereagh avea o
adevrat casa de preot de tara. Coborai din trsur n fata unei mici bariere
apoi, printre doua straturi de flori obinuite, ajungeai n fata unei case cu trei
odi: una slujea de salon i de cabinet, alta de sufragerie, iar cea mai mica, de
cabinet de toaleta. La primul etaj, se aflau trei dormitoare: unul aparinea celor
doi Castlereagh, celelalte doua erau oferite oaspeilor, printre care s-au
numrat i civa ambasadori. Tata a rmas de multe ori la Cray farm, i
chiar pentru mai multe zile. Lady Castlereagh avusese bunul simt ca, la tara,
sa renune la cameriste. O vedeai adesea, ntr-o rochie de muselina, cu o
plrie mare de pai, pe cap, cu un sort dinainte i cu o foarfeca n mna, tind
flori, n spatele acestei case, care avea o intrare att de modesta, dar care era
aezat ntr-un inut minunat unde se bucura de o vedere nemaipomenit de
frumoasa, se afla un loc ngrdit, foarte mare, plin de plante dintre cele mai
rare, o curte pentru animale i una pentru cotee care, mpreuna cu serele, i
ocupa stpnei casei aproape tot timpul liber. Doamna nu se ndeprta
niciodat de brbatul ei. Cnd lordul lucra, ea sttea pe fotoliu, la doi pasi de
el. l urma pretutindeni, fie n ora, fie la tara. l nsoise n toate cltoriile. Dar
niciodat nu-1 deranja i nu-1 contrazicea, indiferent ce-ar fi fcut, sau ar fi
spus. i petrecea nopile alturi de el, ndurnd frigul) foamea, oboseala,
paturile incomode, fara sa se plng, i f&ra sa dea impresia ca sufer din
aceste pricini, n sfrit, proceda ga fel, nct s-i incomodeze ct mai putin cu
putin
1 *rbatul, cu persoana ei, ca sa nu para ca vrea sa se impun.
, sa nu para, pentru ca unii din prietenii lor aveau Dr6sia ca de fapt n
casa familiei Castlereagh gina era cea 're cnta i nu cocosul. ai totui,
brbatul ei nu ridicase, 'ciodata, nici cea mai mica obieciune mpotriva acestei
nlpanii. Sa fi descoperit oare aceasta sotie devotata vreunul din semnele
cumplitei boli pe care acea moarte nfricotoare dezvluise lumii? Voia sa fie
tot timpul lng el pentru a-1 praveghea i a atenua efectele bolii lui. Mai
trziu, m-am gndit de multe ori la acest lucru. Ar fi fost, ntr-adevr, o
explicati6 onorabila a acestei prezente perseverente care prea uneori cam

ridicola i de care ne i bteam joc din cnd n cnd. Orice-ar fi fost, niciodat
lady Castlereagh nu-i prsea soul nici mcar pentru un ceas i cu toate
astea nimeni n-o putea acuza ca ar fi ncercat sa exercite vreo influenta politica
asupra lui.
Am fost, de altfel, martora unei ntmplri n care aceasta doamna a dat
dovada de mult caracter. Printre alti cini, avea i un buldog, care s-a npustit
ntr-o zi asupra unui mic epagneul, pe care 1-ar fi sfiat daca lordul
Castlereagh n-ar fi intervenit. Dar, din nefericire, buldogul furios 1-a muscat
rau pe stpn, de picior i mai ales de mna. A trebuit sa intervin mai multe
persoane ca s-1 poate scoate pe lord din gura cinelui care spumega de furie.
Imediat i-a fcut apariia i lady Castlereagh. Primul lucru pe care 1-a fcut a
fost sa mngie cinele, ca s-1 calmeze. Lumea zicea ca ar fi turbat. Dar lady
Castlereagh se prefcu a nu auzi nimic. Buldogul nu mai prsi odaia lordului,
care suferea cumplit din pricina mucturilor. Pn i cei mai indifereni se
lndignara vznd ca lady Castlereagh continua sa mai mngie un animal att
de primejdios. Dar ei nu-i pasa i ntinua sa tina cinele n odaia soului ei,
strduindu-se sa Propie animalul domesticit de stpnul pe care-1 speriase ^
aznic. Abia dup patru luni, dup ce lordul Castlereagh se ca CC^ ^ ^e sPaima
aJ de rani, ea se debarasa de cinele pe e Pn atunci l cocoloise i-1
mngiase.
Lady Castlereagh nu era o persoana nemaipomenita, dar n schimb, avea
foarte mult bun-sim. La Londra, oferea ntotdeauna cte un supeu, smbta
seara, dup spectacolul de la Opera, i alesese acea zi pentru ca nu-i plcea sa
atepte pentru ca a doua zi era duminica i pentru ca cortina caznd fix la
miezul nopii, lumea venea imediat la ea, lucru ce nu s-ar fi ntmplat ntr-o
alta zi a sptmnii. Acele supeuri ale lady-ei Castlereagh, la care nu venea tot
att de multa lume ca la banchete, erau destul de plcute. Corpul diplomatic
era admis de la sine, la fel ca i membrii guvernului. Ceilali erau invitai prin
viu gri.
Printre lucrurile care se schimbaser sau pe care poate ca le uitasem eu
n timpul absentei din Anglia, erau i rochiile pe care le purtau doamnele, cnd
se aflau la tara. Aveam sa simt aceasta lipsa de memorie, pe propria mea piele,
n tineree, fusesem foarte buna prietena cu lady Liverpool. ntr-o zi, ma pofti la
masa, la cteva mile de Londra, unde lordul Liverpool1 avea o casa destul de
modesta, desi mult mai artoasa dect acea Cray farm, a colegului sau
Castlereagh.
Ma ruga sa vin devreme ca s-mi arate gradina i ca sa petrec o zi
ntreaga, la tara. M-am dus mpreuna cu tatl meu. Dar cum fusese reinut de
nite treburi urgente, n-am ajuns dect la cinci i jumtate. Lady Liverpool ne
certa ca ntrziasem, apoi ne arata gradina, soarele, straturile cu legume,

ograda, curtea de psri, cocina porcilor, toate destul de prost ngrijite, n

sfrit, sosi de la Londra i lordul Liverpool. L-am lsat de vorba cu tata, iar noi
ne-am ndrepatat ctre casa. Eram mbrcat mi aduc aminte ca acum ntro redingota de postav din Tours, alba i mpodobita cu un nurule de jurmprejur. Pe cap, purtam o plrie de pai de orez, cu flori i ma credeam grozav
de eleganta i de frumoasa. Intrnd n casa, lady Liverpool mi spuse:
1 Robert Banks Jenkinson, mai nti baron Hawkcsburg, apoi conte de
uns Liverpool (1770 1828). Director al Monctarici; dup pacea de la Amicns a
ministru de externe. A fost nsurat de doua ori: prima oara, n 1795, cu a
Thcodosia Hcrvey, fata contelui Bristol, despre care vorbete n cartea de fata ^
de Boignc. n 1822, s-a recstorit cu miss Chestcr, fiica lui Charles Chestcr
nepoata lordului Bagot. T. >.
Vino n odaia mea s-i scoi redingota i plria. i-ai adus camerista
sau vrei sa i-o pun la dispoziie pe a mea?
I-am rspuns, destul de ncurcata, ca nu ma gndisem ca trebuia s-mi
schimb rochia.
Ei, nu face nimic, rspunse ea. Uite, ia o carte i uit-te pe ea, pn ce
ma schimb eu!
Abia am apucat sa rmn singura ca am i auzit sosind trsur, apoi am
vzut-o imediat pe lady Mulgrave, ntr-o rochie de satin, pieptnata frumos i
mpodobita cu pene i bijuterii; apoi apru miss Jenkinson, nepoata stpnei
casei, mbrcat i ea ntr-o rochie de mtase, cu pantofi albi i cu o cununa de
flori, n par; pe urma, se ivi nsi stpna casei, mbrcat nu mai stiu cu ce,
dar mpodobita cu un val, ca Ifigenia, prins cu o diadema de aur, btut cu
pietre scumpe. Simeam cum se cufunda pmntul cu mine, de ruine. La un
moment dat, am crezut ca era vorba de vreun mare dineu diplomatic i ca vom
vedea sosind, rnd pe rnd, toate elegantele Londrei. Dar cnd colo, n-am fost
la masa dect opt persoane, dintre care cinci, de-ale casei. Nu mai erau
ateptai alti musafiri. Dar eu uitasem ca era obiceiul sa te mbraci pentru
masa de seara, la fel cum te-ai fi mbrcat daca te-ai fi dus la o serata, la
Londra. M-am nvat minte i nu m-am mai dus nici ntr-o zi, la tara, nainte
de apte i jumtate seara, mbrcat n rochie de ora.
Ai fiindc tot sunt la capitolul toaletelor, as vrea sa va vorbesc despre cea
cu care am fost la Curte. S-ar putea ca peste douzeci de ani moda sa revin i
sa mi se para la fel de ciudata ca i prima oara, cnd am purtat-o. Sa ncep cu
capul.
Coafura mi-era mpodobita cu nelipsitul pana pe care-1
btinusem cu mare greutate, de la un negustor de pene scurnpe, unul
Carberry, pe atunci la moda, care-mi fcu un pana din apte pene mari,
minimum ce putea fi admis.

Naele modeste aveau ntre dousprezece i cincisprezece Pene, iar cele

bogate pn la douzeci i cinci. Deasupra asului (aceasta era denumirea
tehnica a podoabei cu pene) p p, arl ghirlanda de trandafiri albi, iar sub ea,
un irag de eCteva agrafe, un pieptan cu diamante i civa zulufi blonzi mi
completau coafura. Acest amestec de pene, de flOrj de bijuterii i de zulufi
blonzi, oca grozav n acea epoca gustul nostru, al francezilor, care rmsesem
la vechile costume greceti. Dar asta nc nu era nimic. Partea de sus a rochiei
era cam ca la cele de toate zilele. Dup ce corsajul mi-a fost bine ajustat pe
trup, mi-au trecut peste cap un cos enorm, fcut din trei cercuri, care se
prindea de talie cu ace de siguran. Coul era fcut din pnza scrobita i pus
pe nite balene care-i ddeau o forma foarte ampla, n fata i n spate, i foarte
strmta, n parti. Al meu avea, peste o fusta de satin, o a doua fusta de tul
mpodobita cu un mare volan din dantela de argint. O a treia fusta, putin mai
scurta, din tul cu lame de argint, mpodobita cu o ghirlanda de flori, era prinsa
din loc n loc, ca o draperie aa nct ghirlanda de flori tia piezi tot coul.
Buzunarele erau garnisite cu dantela de argint i mpodobite cu cte un buchet
mare de flori. Ghirlanda, buchetele, fustele umflate toate ma fceau sa cred ca
ies dintr-un cos mare cu flori, n rest, eram mpodobita cu toate bijuteriile pe
care le aveam. Poala tochiei de satin alb, garnisita cu argint, era festonata i nu
atingea partea de jos a fustei de dedesubt, caci aa era eticheta. Numai regina
avea rochie cu trena; prinesele aveau voie sa poarte rochiile pn la pmnt.
Cnd am vzut fustele imense i apretate ale acelor toalete, nu tiam daca sa
rd cu hohote de enormitatea lor, sau sa fiu necjita ca ma mpopoonasem
ntr-un mod att de ridicol. Trebuie sa mrturisesc ca abia cnd recepia s-a
terminat m-am simit la largul meu i ca acea rochie mi s-a prut cumplit de
ridicola. Fiind mpreuna cu mama, ne-am bucurat de privilegii diplomatice; pe
scara, am urcat pe partea rezervata somitilor. Caci ampla scara de la Palat
fusese mprit n doua, printr-o balustrada. Pe prima parte urcam noi, fara
nici o nghesuiala; pe cea de a doua, vedeam o sumedenie de lorzi i de ladies,
nghiontindu-se, nbuindu-se i clcndu-se P picioare unii pe alii, cu o furie
de care numai poporul eng e n stare. Ma gndeam ct de mult ar fi displcut
francezi o asemenea distincie. Sus, n capul scrii, deosebirea dini invitai
era ceva mai discreta: persoanele de vaza erau p. ntr-o sala aparte. Ele erau
primele admise, n salonul reg Acesteia i se pregtise un fotoliu special, aezat
pe un fel de eStrad; aa cum sttea pe un fotoliu nalt, sprijinita ntre perne,
aveai impresia ca sta n picioare. Cu figura ei ciudata, regina prea mica
statueta chinezeasca, desi i strunea Curtea, cu o mna de fier. Conformnduse etichetei, prinesele edeau de o parte i de alta a reginei, n absenta
mintesei Charlotte, fata cea mare, locul ci era ocupat de ducesa de York. Printul
regent sttea n picioare, vizavi de regina, nconjurat de fraii sai i de toi ai

casei, naintase ca sa vorbeasc cu doamnele, dup ce acestea treceau prin fata

reginei. Ambasadoarele aveau sau i arogau dreptul (caci contesa de Lieven
fusese acuzata de o astfel de uzurpare) de a o lua naintea prineselor, dup ce
o salutaser pe regina i de a participa i la restul recepiei. Am fost ncntata
sa profit de acest drept, ca sa vad pe ndelete defilnd toat acea strlucit i
bogata procesiune. Cum n acea epoca regina nu primea dect o data sau de
doua ori pe an, la aceste recepii venea o mulime de lume, iar prezentrile erau
foarte numeroase. Cred ca nicieri frumuseea englezoaicelor nu era mai
avantajata. Lumina puternica ce ptrundea prin cele doua ferestre imense, n
fata crora se opreau, le punea n valoare tenul curat, mbujorat de cldur i
de emoie. Fetele de optsprezece ani adugau strlucirii i prospeimii chipului
timiditatea debutului n societate, care nu se confunda ctui de putin cu
stngcia; mamele lor, n numr foarte mare, i pstrau i ele prospeimea
tenului, pe care climatul Angliei o ntreine mai mult dect oricare altul. Chiar
cnd erau urte, fceau fata situaiei cu o demnitate fara pereche. Caci erau i
unele de o urenie ntr-adevr catastrofala. Dar n mare, zu daca am vzut o
mulime de oameni att de frumoasa, femei i brbai, strnsa laolalt. Acele
rochii caraghioase, care nu le ngduia Cejor frumoase s-i arate gratiile, le
avantajau n schimb pe e e urte. Dup moartea btrnei regine Charlotte,
moda a, surijor acelora nfiortoare a czut imediat, englezoaicele Ptnd moda
de la Curtea Franei, din timpul Restauraiei. u fusesem prezentata reginei,
dup ce ma mritasem, ^at s* cu a^ frma de protocol. De altfel, n acea >
eram mult prea ocupata de propria mea persoana, aa ca n-aveam cnd
remarca alte femei despre care nu-mi rna' aduc dect vag aminte. Aiu atta ca
dimineaa pe care am petrecut-o n 1816, la Buckingham House, m-a amuzat
copios.
Botezul micii prinese de Orleans a prilejuit, ia Twickenham, o adevrat
serbare, evident atta ct ngduia un asemenea loc. Nas era mpratul
Austriei, reprezentat de ambasadorul sau, printul Paul Esterhazy. Ducele de
Orleans oferi o masa la care luar parte printul regent, ducele i ducesa de
York, ducii de Kent1 i de Glocester2. Regina btrn veni mpreuna cu
prinesele, din Frogomore, ca s-i fac ducelui o vizita. Am fost foarte
bucuroasa s-o revd pe prinesa Charlotte; printul Leopold sosi singur,
scuzndu-i sotia care pretextase ca era foarte rcit. Adevrul e ca simea* o
sila imensa fata de bunica i de mtuile ei. De altfel i-a i [mrturisit acest
lucru, mai trziu, ducesei de Orleans pe carei o iubea foarte mult i pe care
venea s-o vad destul de des, la Twickenham, unde eu n-am avut nsa norocul
s-o ntlnesc niciodat.
Cred ca va dai seama ca ziua botezului a fost o zi grea i obositoare.
Toat acea aduntur de prini ntr-o modesta csua burgheza, parca ne sttea

pe cap, tuturora. Toat lumea a oftat uurat cnd ultima trsura a dus cu
sine ultima altea regala i ultima excelenta i cnd dup spusele ducesei de
Orleans am rmas n sfrit, ntre noi.
n afara de afacerile de stat, tatl meu mai fusese rugat sa limpezeasc i
o problema particulara. Printul de Talleyrand l implorase sa intervin pe lng
sotia sa i s-o determine sa fie rezonabila. Aceasta se refugiase n Anglia n
timpul celor O suta de zile, iar dup aceea, el i interzisese sa se rentoarc,
sub diverse pretexte. Adevrul era ca domnul
1 Ecluard-Augustus, duce de Kent (1767 1829), al patrulea fiu al lui
Gcorg al 111-lea i al reginei Charlotte. A fost tatl reginei Victoria a Angliei.
2 Wilhelm-Frederic, duce de Glocester (1776 1834), fiul unuia dintre
M1^ regelui Gcorgc al 111-lca; s-a nsurat cu vcrisoara sa, prinesa Maria, fiica
rcgc'ul unchiul sau i a reginei Charlotte.
, Taiieyrand, ndrgostit ca un pustan de optsprezece ani de oata sa,
contesa Edmond de Perigord1, ar fi fost stingherit je prezenta sotiei sale. Va dai
seama ca nu era s-i fac ceasta mrturisire tatlui meu i ca invoca tot felul
de notive. Totui aceasta nsrcinare i era foarte neplcut narintelui meu.
Numai ca pn la urma, ea se dovedi a fi mult maj facila dect se atepta.
Doamna de Talleyrand, n ciuda nrostiei sale, avea mult bun-sim i o
cunoatere a lumii care 0 fcuser s-i dea seama ca disensiunile dintre ea i
brbatul ei n-ar face altceva dect sa amuze copios publicul. Doamna Edmond,
stnd n casa ei, ar fi fost sub demnitatea sa s-o alunge, fapt care de altfel nici
nu s-ar fi putut realiza fara unele scene violente. Lua deci hotrrea sa se
stabileasc vara, la una din casele pe care domnul de Talleyrand le avea n
Belgia, undeva, la tara, i s-i petreac iernile la Bruxelles. Nu s-a rentors la
Paris dect peste civa ani, cnd desprirea, practic, se produsese, fara nsa
ca cineva sa bage de seama. S-a artat a fi foarte nelegtoare, foarte potolita i
deloc lacoma n tranzaciile care au urmat i n care i-a jucat, cu noblee,
rolul, pn la capt. La un moment dat, i-a spus mamei, aceste cuvinte demne
de reinut:
Sunt vinovata ca am cedat n fata unui fals amor-propriu. Atiam ce-i
poate pielea doamnei de Edmond, nc de la Viena. Dar, din mndrie, n-am
vrut sa ma amestec. Aceasta susceptibilitate m-a mpiedicat mai apoi sa ma
rentorc la Paris, dup ce rentoarcerea mpratului din insula Elba ma obligase
sa prsesc Franta. Cum mi cunosc foarte bine brbatul, stiu ca m-ar fi primit
acas i nc destul de frumos. a pun rmag, ca ar fi fost chiar ncntat.
Aiu perfect de ne acest lucru, dar mi-a fost sila de femeia aceea. Am cedat
deci n fata acelui sentiment profund de sila i rau am fcut. Ani greit cnd am
socotit ca brbatul meu era mult prea slab Ca sa fie n stare sa ma alunge. Nam inut seama de curajul pe </u (r) ul'thee de Courlande, ducesa de

Talleyrand-Perigord, prinesa de Sugan. Ecjjf4 ' ^>' ('^2 1862), fiica ducelui
Picrrc de Courlande, mritat cu nd de Perigord, nepotul printului de
Talleyrand.
Care-1 au, de obicei, poltronii, n absenta ta. Da, am fcut greeala!
Acum nu-mi mai rmne dect sa trag ponoasele sa nu-mi agravez situaia
nraindu-1 mpotriva mea. M-am supus la tot ce mi-a cerut i a vzut ca sunt
dispusa sa evit orice situaie care ar putea isca un scandal.
Doamna de Talleyrand i-a inut, cu strnicie cuvntul. Blndeea de
nesperat a acestei doamne 1-a fcut pe domnul de Talleyrand sa treac prin
chinurile iadului, cu att mai mult cu ct doamna de Edmond se ndrgostise
ptima de un austriac, contele de Clam si, n timp ce sotia legitima j lasa
rivalei casa din strada Saint-Florentin, amanta fugea cu austriacul. Domnul de
Talleyrand era nnebunit. Pe de alta parte, era scit de dezndejdea ducesei de
Courlande, mama contesei Edmond, care murea de gelozie fiindc Talleyrand se
ndrgostise de fiic-sa. In acelai timp, prinesa Tyszkiewivz, ndrgostit i ea,
n aceeai msur de domnul de Talleyrand, se strduia din rsputeri s-1
consoleze, fcndu-i o curte asidua, pn cnd uitarea sau poate vrsta i-o
scoaser complet din minte pe mldioasa doamna'Edmond, rmnnd alturi
de cea care-1 consolase cnd fusese att de nefericit.
n vremea asta, Jules de Polignac petrecu o mare parte din vara acelui
an, n Anglia. Fusese reinut n acea tara pentru a-i perfecta contractul de
cstorie cu o scoian pe care o cunoscuse la Paris. Cu toate ca purta
frumosul nume de Campbell, era totui un copil din flori, dar enorm de bogata
i deosebit de frumoasa. Sora ei se mritase cu domnul Macdonald.
Domnioara Campbell fusese logodita cu un tnr ofier ucis n btlia de la
Waterloo. n iarna urmtoare, fata venise la Paris ca sa se distreze i s-i mai
uite durerea. aa l ntlnise pe Polignac care-i plcuse i care-i ceruse mna.
Ea acceptase, dar acest lucru nu era de ajuns. Miss Campbell era protestanta.
O asemenea cstorie ar fi stnjenit viitorul lui Polignac; trebuia deci s-o
conving sa devina catolica-Pentru a o determina sa renune la protestantism i
a-i nsus1 dogmele catolice, Polignac venise la Londra. Sttea la noi, la
ambasada, unde i mnca zilnic. Evenimentele nu-1 dificasera ctui de putin
opiniile, atta doar ca vorbea mai tin i mai msurat dect cu un an n urma.
Cstoria civila u loc n salonul tatei. Pe urma, ne-am dus la capela catolica, ja
biserica protestanta, n Anglia era absolut necesar sa te satoresti la biserica
pentru ca nu exista alte registre de stare 'vila dect cele inute de parohi. Cred,
de altfel, ca miss Campbell nu i-a schimbat religia, facndu-1 pe bietul Jules
sa leasc scump sacrificiul pe care i 1-a impus. Caci zu daca m vzut pe
pmntul asta o fata mai posaca, mai bizara i mai nepoliticoasa. A murit de
piept, la trei ani dup ce s-a mritat, lsnd n urma doi copii care se pare ca

moteniser sntatea ubred a mamei lor, ca de altfel i averea. Pe Jules nu1 interesase deloc averea sotiei sale, fapt care-i fcuse pe cei din familia
Macdonald s-1 laude grozav. A fost, cred, cel mai bun i mai grijuliu dintre
soti, cu posaca lui nevasta.
Omul nchis n sine e ntotdeauna politicos i se comporta admirabil.
Capitolul VI Ordonana care caseaz Camera.
Refleciile vicontesei de Vaudreuil n legtur cu acest lucru.
Negocierile cu minitrii englezi.
Opozitia ducelui de Wellington.
Rentoarcerea mea la Paris.
Broura lui Guizot.
Regretele unei femei din partidul ultraregalist.
Ghearele regalitilor.
Licenierea corpurilor de garda din casa regala.
Colonelul Pothier i domnul Girardin.
Cvasi-regalistii.
Serata la doamna Duras.
Coteria denumita Castelul.
Chateaubriand vrea sa prseasc Parisul.
Vinde Val-du-Loup vicontelui de Montmorency.
Vorbele spuse de printul <k Poix, lui Decazes.
Ordonana din 5 septembrie care casa Camera de negsit, din 1815, nea pricinuit mult mai multa bucurie ecat surpriza. Exagerrile sale furibunde
erau incompatibile cu crmuirea moderata a lui Ludovic al XVIII-lea. Partidul
'grant, care-i mai pstrase civa reprezentani n Anglia, u adevrate accese
de turbare. Nu ma pot abine sa nu estesc o discuie care a avut loc ntre tata i
vicontesa de Vaudreuil' (sora ducelui de Caraman), doamna de onoare ducesei
de Angouleme. Vicontele se afla, n acea epoca, ntr-o cltorie la Londra. Sosi,
tremurnd de mnie i de turbare ia ambasada. Dup ce primi confirmarea
acelei vesti de necrezut casarea Camerei se adresa tatlui meu:
Va plng ntr-adevr, domnule de Osmond, pentru ca va aflai ntr-o
situaie groaznica!
De ce, doamna?
Cum putei anuna aici un asemenea eveniment? Sa casezi o Camera!
Englezii nu vor crede niciodat ca e cu putin un asemenea lucru!
Tata i afirma ca nimic nu era mai obinuit, n Anglia ca un astfel de
eveniment, i ca englezii nu se vor mira ctui de putin.
Fii, cel putin, de acord cu mine ca, daca se casa Parlamentul,
guvernul ar fi avut mcar bunul simt sa fac alegeri i sa convoace un altul!

Iat deci cam care era educaia noastr de la Palat, n ceea ce privete
guvernele reprezentative. Doamna de Vaudreuil trecea drept o femeie de spirit i
exercita o oarecare influenta asupra ducesei de Angouleme. Ea era una dintre
favoritele abatelui Latii2.
Nu-mi mai aduc aminte chiar daca am tiut cum au decurs
negocierile cu cabinetele Sfintei Aliane. Aiu doar ca erau pe punctul de a se
nelege ca ocupaia teritoriului nostru putea fi scurtata daca plteam mai
repede daunele de rzboi, numai ca realizarea acestui lucru era extrem de
dificila. Ducele de Wellington nu era de acord sa vad scznd armata de
ocupaie, desi recunotea ca ntreinerea acestei armate
1 Victoire-Pauline de Riquer de Caraman (1764- 1834), mritat n 1781
cu Jcan-Louis, vicontc de Vaudreuil ce aparinea strvechii familii de Vaudreuil
care furnizat minitri Canadei i Luisianei. n timpul Revoluiei, ntreaga ftwi
Vaudreuil a emigrat. Ruinata de evenimentele din San-Domingo, unde s1 a
averea, suporta cu multa demnitate privaiunile impuse de exil. Contele de
Vaudrcui, var eu precedentul, a fost confidentul contelui de Artois.
2 Jean-Baptiste-Marie-Anne-Antoine Laii (1761 1859); preot apoi sP n
partibus de Amyclcc, apoi episcop de Chartrcs i pair al Franei; este
arhiepiscop de Reims de ctre Carol al X-lca. n 1826 este numit cardinal.
L w tara i fcea foarte dificila rambursarea cheltuielilor, rzboi, cerute
de marile puteri, nainte de a consimi la vacuarea completa a Franei. Dup
spusele ducelui de fcllington, armata de ocupaie abia daca era suficienta
pentru marile puteri ce ocupau Franta sa fie respectate, n zadar i explica
ducelui ca armata impunea mai ales prin fora ei morala i ca o diminuare
numerica, potolind spiritele i Dovedind intenia de a elibera pmntul Franei,
ar asigura mult mai bine sigurana otilor mpotriva ruvoitorilor tarii care nu
vor putea n nici un caz ptrunde cu noi batalioane. Ducele nu voia sa admit
aceste argumente de la care ministrul englez se arata mai putin recalcitrant. De
altfel, veni special de la Londra pentru a avea o discuie cu ducele. El arata ca,
daca scdea contingentul englez, nsemna sa dea prea multa importanta
trupelor celorlalte naiuni i c-i va fi greu, n aceste condiii, s-i pstreze
supremaia i sa mpiedice abuzurile care, exasperndu-i pe locuitori, fceau
primejdia iminenta. Cabinetul rus era dispus sa ne acorde orice nlesniri
doream, dar cel din Viena i mai ales cel din Berlin se artar foarte
recalcitrante. Trebuia deci sa se neleag ntre ele, dar cnd discuiile se
purtau la o distanta de ase sute de leghe, sigur ca i concluziile se lsau
ateptate cam mult. Pn la urma, s-au neles, n sfrit, hotrnd ca tara sa
fie eliberata pe msur ce-i va achita datoriile. Dar unde sa gseti atia
bani? Asta era un punct tot att de dificil de rezolvat, ca i primul. Era cu
neputin s-i iei direct de la contribuabili fara sa ruinezi tara si, de cincizeci

de ani, Frana nu mai avea credit nicieri. De unde sa iei bani ntr-un
asemenea moment de criza i de amrciune? Asta era problema cea mai acuta
care preocupa ministeriatul lui Richelieu. Tata i se alturase ducelui fiind tot
att de ngrijorat i de nelinitit ca i el.
_ ^Asta era deci situaia politica n Frana cnd m-am
trt sa vin i sa petrec sptmni la Paris. Fratele meu ese reinut n
capitala Franei, de slujba pe care o avea la p. e de Angouleme. Locuia n casa
mea, aa ca sosind la p s>. A sfritul lui noiembrie 1816, am stat mpreuna.
Ma tjuu, enise din vreme ca opiniile ultraregalitilor ntre timp i Sera violenta,
mai ales dup ordonana din 5 septembrie.
Am avut dovada dup cteva minute. Vicontesa de Osrnond mtua mea,
veni sa ma vad. Atiam ca fcuse parte din partidul ce emigrase din Paris, dup
cum soul ei1 fcea parte din partidul emigrant al gentilomilor din provincie.
Am evitat cu grija sa ma lansez n vreo discuie; dar, creznd ca rmn pe teren
neutru, m-am apucat sa laud o lucrare a lui Guizot, ne care o citisem pe drum
i care se afla pe masa mea. Cartea -scrisa cu multa moderaie se preocupa
de nite probleme pur teoretice. Vicontesa se aprinse imediat.
Cum? Citeti pamfletul nesuferitului de Guizot? Nu pot crede, nepoata,
ca aprobi o asemenea oroare!
Fratele meu se mira auzind-o vorbind astfel. El nu citise crticica, dar l
auzise pe ducele de Angouleme, ludnd-o.
Ducele de Angouleme? Te cred! Striga mtu-mea. S-ar putea chiar sa
nu-1 fi gsit nici destul de iacobin, nici destul de insulttor fata de regaliti!
Ai nfierbntndu-se, sfri prin a declara lucrarea lui Guizot, atroce,
iar pe autorul ei, bun de spnzurat. Ct despre cei ce citeau de bunvoie un
asemenea spanac, ei bine, erau i ei la fel de odioi. Mi-am dat seama ca
Rainulphe ma informase bine. Nebunia ultraregalitilor sporise mult n absenta
mea. M-am strduit deci, ct am putut, sa evit discuiile de altfel inutile cu
nite oameni care, simindu-se insultai, recurgeau ntotdeauna, la cel de al
treilea argument, dar a fost imposibil. Singurul mijloc la care puteam recurge,
pentru a evita scandalurile, era sa ma retrag i nc repede de tot. Dar, cu toat
retragerea mea strategica, nu puteam evita ntotdeauna atacurile. Atunci cel
mai bine era sa ripostezi. Nu pretind ca nu mi-am schimbat i eu de cteva ori
opiniile, dar am avut ntotdeauna curajul rspunderii, argumentnd logic de ce
anume fcusem acest lucru. La cteva zile dup ce am sosit la Paris, discutnd
cu o femeie deteapt i foarte de treaba, care inea
1 E vorba de Marie-Joseph-Eustache, viconte de Osmond (1756 '< j
colonel n regimentul din Cambrcsis i din Ncustrie. A emigrat n 1791; n n1
(emigraiei a fost numit comisar extraordinar la Tours. n 1814, ajunge

'ocotcnCcU general, n 1821, devine comandor al Ordinului Saint-Louis. A fost

nsura domnioara Gilbcrt de Voisins.
Orice pre sa ma sperie, vorbindu-mi despre tendina derta i
concilianta a ministrului Richelieu, mi-a spus:
_ Vezi i tu, draga mea, ce sacrificii ni se impun i ct exaspereaz acest
lucru! Cele O suta de zile ne-au costat bjne de o mie opt sute de milioane. Ei
bine, ce-am dat noi ' ntru asta? Capetele a doi oameni
M-am dat un pas ndrt.
_ Draga mea, d-i seama ce spui! Cred ca dac-ai judeca pic, i-ar fi ie
nsi groaza de cele afirmate!
Simindu-se putin stnjenita, voi s-mi explice ca nu se referise nici la
rzbunare, nici la vreo idee sngeroasa, ci ca nu urmarea dect sa inspire
teama celor facioi i s-i liniteasc pe oamenii de treaba n numele crora se
fceau ntotdeauna rzmerie.
n fond, crima ministrului Richelieu se reducea la faptul c-i lsase n
slujbele lor pe toi nalii funcionari ai Imperiului, slujbe pe care fostul partid
emigrant voia sa le acapareze. Camera de negsit i ministrul ei, Vaublanc,
lucraser din greu la aceasta epurare (asa numeau ei darea afara a fotilor
slujbai), cu un zel creia moderaia lui Richelieu i pusese capt. Laine,
succesorul lui Vaublanc, se nverunase cumplit mpotriva ducelui scondu-i
vorbe cum ca ar fi fost copilul din flori al unui negru i ca el fusese cel care
introdusese ghilotina, la Bordeaux. aa nct prin saloane, nu i se mai spunea,
cu indiferenta, dect Bastardul, Mulatrul sau Clul. Mai trziu, a devenit
idolul partidului care-1 cadorisise cu attea porecle, evident toate inventate i
fara nici o baza reala. Trebuie sa recunoatem totui ca regalitii nu erau att
de exagerai chiar fara nici un motiv i Ca aveau ei un dinte mpotriva
crmuirii. Numai ca, din Pcate, acest dinte se datora stngaciei propriilor lor
efi. De P1 da, n 1814, se apucaser sa alctuiasc aa-numitele companii
roii, ale casei regale. Va dai seama ct de absurd PVQ O w 1 ' a adauge
otilor cele mai active i mai bine instruite din nic' Un COrP ^e e^ ^atuit din
tineri de elita care nu fcuser cast i ^ mm^c> m afara de faptul ca
protestaser din fundul e elor lor, mpotriva Imperiului. Pe de alta parte, nu e
mai putin adevrat ca nobilii de tara erau pe drojdie n acea epoca de srcie
generala, ca nu mai aveau cu ce s-i echipeze bieii, sa le cumpere cai i arme
i s-i trimit, pe cheltuiala lor, s-1 pzeasc pe rege, la Paris. Majoritatea
acelor tineri izbutiser totui sa ajung la Gnd n timpul celor O suta de zile.
Mai trziu, fura liceniai, fara ca mcar sa li Se mulumeasc, desi toi acei
biei veniser dup rege, pe cheltuiala lor. Nu zic ca regimul trebuia neaprat
sa fi pstrat acele companii roii, dar nici sa le desfiineze cu atta nepsare.

Alt exemplu: cpitanii grzilor ncepur a pretinde ca companiile lor nu erau

destul de artoase i ca nu aveau un aer suficient de militros.
Asa ca, ntr-o buna dimineaa, i adunar oamenii, i puser sa fac un
pas nainte pe toi cei care nu atingeau o anumit nlime i-i ntiinar ca
fuseser scoi din cadrele armatei, ntmplarea a fcut ca aceasta reforma sa
loveasc mai ales n cei care fuseser la Gnd. Li se ddur, e adevrat, cte un
brevet pentru alte companii, dar birourile unde se prezentar i primir foarte
prost, caci ofierilor de acolo prea putin le pasa de campania din Gnd pe care o
numeau n derdere cltorie sentimentala.
O mprejurare cu totul deosebita ddu loc la multa brfeala. Colonelul
Pothier, vrnd sa se nsoare, ceru -conform uzanelor aprobarea ministrului
de rzboi. Dup cteva zile, i se rspunse ca nu putea sa se nsoare pentru ca
era Mort! Din cale-afar de mirat de aceasta revelaie, tocmai ddea sa ias
ca sa se duca sa ceara informaii, cnd ddu nas n nas cu contele Alexandre
de Girardin1 care intra i care-i prezenta, n mod cel mai politicos cu putin,
^o scrisoare de graiere. Indignat, colonelul se nfurie cumplit. In timpul celor
O suta de zile, colonelul l urmase pe rege la Gnd. Domnul de Girardin, care
comanda n departamentul de Nord, n numele mpratului, prezidase un
consiliu de rzboi care-i condamnase la moarte pe colonelul Pothier i pe a^'
1 Alexandre-Robert-Louis. Conte de Girardin (1776 1855). A luat
campaniile din Spania i din Rusia. General de divizie n 1814; cel mai bun cre
de copoi al lui Ludovic al XVHI-lca. A fost tatl celebrului publicist cu acelai
nu J0jsprezece ofieri, pentru ca dezertaser, fugind n strintate. ntre timp,
Girardin uitase de acest incident caci n rapiditatea cu care se desfurase
evenimentele erau uitate i lucruri cu mult mai importante. Girardin i
datora existenta, favorizata AS soarta, talentului sau incontestabil de a
organiza partidele AQ vntoare, aa ca netulburat de nici o circumstan
nolitica se trezi, dup cele O suta de zile, alturi de prinii Restauraiei.
Auzind de ntmplarea colonelului Pothier i aminti de ce fcuse si, pentru a
nbui aceasta afacere, ddu fuga la ree' smulse graiere i i-o aduse ct ai
bate din palme. Numai ca Pothier nu era omul care sa ia lucrurile att de uor.
El declara ca nu avea nevoie de nici un fel de graiere pentru ca nu dezertase
niciodat din armata. Era vorba de un act infamant a crui pata nu voia sa se
extind asupra copiilor sai. Domnul de Girardin o ncurca rau de tot; caci nu
putu mpiedica _ orict se strdui ca ura i protestele partidului regalist sa se
dezlnuie asupra-i. Dar talentul lui nnscut de a organiza partidele de
vntoare ale regelui 1-a salvat i de data asta n ciuda patimilor dezlnuite ale
dumanilor sai. Mai trziu, a nceput sa se laude ca nu-1 slujise pe mprat n
timpul celor O suta de zile, dect pentru a-1 trada, purtnd o corespondenta
asidua n acest scop cu ducele de Berry gen de scuza care mi s-a prut i

mai odioasa dect vina de care era acuzat. Partidul regalist avea deci i el nite
motive destul de serioase sa se plng i le exploata cu virulenta care-i era
caracteristica. Accepta deci, cu placere, numele de ultraregalist. Dar cum
domnul Decazes devenise oaia lui neagra i cum nu tolera niciuna dintre
persoanele care erau n relaii amicale cu e'> pe noi ne porecliser gvasiregalisti. Nu peste mult timp, am ayut prilejul s-mi dau seama pn unde
mergea adversitatea Pe care o nutreau ultraregalitii mpotriva favoritului
regelui. Am fcut reintrarea n societatea pariziana, n cadrul unei an serate
data de doamna de Duras. Ma plimbam prin salon, rat cu vicontesa de Noailles,
cnd iat ca am zrit-o pe
^ i 1TUa flceteau. M-am ndreptat ctre ea, am luat-o de mna s-a H*
lncePut s^ discutam, n vremea asta, doamna de Noailles, esPrins de lng
mine i s-a ndeprtat. S-a oprit la civa pasi mai ncolo, lng ducesa de
Maille. Dup ce-am terminat discuia cu doamna Princeteau, m-am apropiat de
cele doua doamne, cu care eram foarte buna prietena.
Te admiram cum stteai de vorba cu doamna Princeteau, spuse una
dintre ele.
Ei, e curajul unei proaspt sosite! Spuse cea de a doua Daca s-ar fi
aflat aici de opt zile, n-ar mai fi cutezat sa stea de vorba cu ea!
Cum adic? Credei ca as fi avut neobrzarea s-o vad i sa nu schimb
o vorba cu ea? Mai ales cnd mine sunt invitata la masa la fratele ei?
Lucrurile n-au nici o legtur, poi sa te duci foarte bine la ministru,
dar cnd i ntlneti n societate nu vorbeti nici cu domnul Decazes, nici cu
sora lui.
Nu voi da niciodat dovada de o asemenea grosolnie!
Vom vedea!
Cred ca n-o sa avei ce vedea!
Mde Doar daca ai de gnd s-i asumi curajul unei leoaice!
Cele doua prietene ale mele avuseser dreptate; ca sa nu dau dovada de o
josnica laitate, a trebuit sa nfrunt ntreaga societate din care fceam parte.
Am avut ntotdeauna, n mine, un fel de independenta, care se rzvrtea ori de
cte ori era vorba sa mi se impun anumite lucruri, de ctre cei din societatea
din care fceam parte. ai fiindc tot veni vorba de societate, am observat ca n
timpul absentei mele, devenise mult mai superficiala. Nu se preocupa nici de
politica, nici de vreun lucru serios, motiv pentru care fusese numita sau poate
c-i luase ea singura numele de Castelul. Cteva doamne, reinute la Paris n
timpul verii, luaser obiceiul de a-i petrece serile mpreuna, aa cum ar fi
fcut daca s-ar fi aflat n vreun castel, la tara, atrgndu-i i pe brbai n
societatea lor. Lucrul era ct se poate de firesc. Dar, venind iarna i lumea
ncepnd sa soseasc la Paris, ele nu vrur pentru nimic n lume s-s' schimbe

obiceiurile. Soseau mpreuna oriunde erau invitata se strngeau ciorchine, n

salon, nconjurate de civa dintr6 brbaii ce fuseser admii n societatea lor
i nu schimbau ba cu muritorii de rnd. Mi se fcur avansuri serioase eritru
a intra n acest consiliu secret, alctuit din cele mai H ne prietene ale mele.
Nu numai ca am refuzat, dar m-am artat, a dreptul ostila fata de asemenea
comportare. Argumentul u principal pentru a o combate (si puteam face acest
lucru f^ra sa jignesc pe nimeni), era ca aceasta coaliie lipsea societatea,
persoanele cele mai frumoase i mai distinse, menite s-o -mpodobeasca i s-o
fac sa fie ct mai plcut, ncetul cu ncetul, brbaii cu oarecare distincie
prsir Castelul, care era urt de toi cei care nu putuser face parte din el.
Cteva doamne se mai ncpnar o vreme sa rmn, dar peste putin,
Castelul se nrui. De altfel, toate persoanele care fcuser parte din acea
coterie se sturaser pn peste cap, unele de altele. Doamna de Duras
adoptase fata de Castel aceeai atitudine ca i mine. Nu acceptase sa fac
parte din acea societate, desi era foarte buna prietena cu toate persoanele care
o alctuiau. Ducele de Duras, renunnd la slujba, ea prsise palatul
Tuileries. Ma duceam destul de des la ea, dar nu zilnic. Locuia n strada
Varrene i distanta destul de mare ma mpiedica sa ma duc ori de cte ori as fi
vrut. Pe de alta parte, nemulumirile domnului de Chateaubriand ncepuser a
se agrava pn a deveni aproape ostile, ncurcturile lui bneti creteau zilnic,
iar firea lui antipatica era din ce n ce mai greu de suportat. La un moment dat,
i veni ideea de a se duce n Anglia i de a scoate acolo un ziar de opoziie, presa
prndu-i-se a nu fi suficient de libera la Paris pentru a ataca guvernul regelui.
Tata se temea cumplit de acest musafir incomod. Din fericire, sila manifestata
fata de o asemenea idee de ctre doamna de Chateaubriand, pe de 0 parte, i
rugminile Madamei, pe de alta parte, l fcuser sa renune la acest proiect.
Dorina de a face vlva n jurul lui, ct j1 nevoia de bani, l determinar s-i
vnd casa din Val-du-up. Nemulumirea lui nu mai cunoscu margini cnd
vzu ca ^lrneni nu se preocupa de un att de mare eveniment, desi fu
strduise s-i fac o ct mai zgomotoasa reclama. Casa de n6 ^US^ 'a 'otee'
cu ae mie de franci biletul. Doamna to vuras> frnbatndu-se cu apa rece, ca
i el, era convinsa ca se va nghesui sa subscrie i ca familia de Bourbon i va
spala, n sfrit, ruinea ingratitudinii protectorul ei, coplesindu-1 cu bani i cu
atenii i ca va piQ cu favoruri peste capul domnului de Chateaubriand. Dar n
i a de asta, loteria anunat cu atta tam-tam eua lamentah'i0 caci nimeni nu
vru sa cumpere nici un bilet. Ba mi se pare au fost totui vndute trei bilete.
Pn la urma, Mathieu ^ Montmorency1 cumpra el Val-du-Loup. Curtea,
guvernul publicul, strintatea, nimeni nu se preocupa de acest lucru '
domnul de Chateaubriand se vzu despuiat de csua lui farsa fi produs efectul
pe care scontase. Acest lucru l scoase, pUr i simplu, din srite. Mai trziu,

trebui sa insistam mult pentru a-1 hotr sa se asocieze cu ceilali fondatori ai

Conservatorului desi nu avea nimic comun cu ei: nici prejudecile, nici
sentimentele, nici regretele, nici speranele, nici prostia, nici mcar onestitatea
lor. N-a existat nici un moment n viaa lui n care sa fi renunat la opiniile, la
gusturile i la tendinele sale personale. Majoritatea temelor, pe care le
susineau fondatorii Conservatorului, lui i repugna. Daca i-ar fi stat n putere,
daca ar fi fost chemat s-i combat, mai curnd i-ar fi combtut dect s-i
ajute, n epoca aceea, era venic posac i dorea, cu nverunare, sa ajung
ministru, n concluzie, nu era nici agreat, nici la moda printre cei care se
pretindeau regaliti.
mi amintesc de asemenea, ca la un mare bal dat de ducele de Castries,
printul de Poix, care totui l onora pe Decazes cu bunvoina sa, l batu pe
umeri, spunndu-i cu glas tare:
Buna seara, draga trdtorule!
Domnul Decazes ramase att de uluit, nct printul de Poix, ca s-o
dreag, adug cu naivitatea lui obinuit:
1 Mathieu-Felic'ite, viconte, apoi duce de Montmorency-Laval (1767 l*6
cpitanul grzilor contelui de Artois; dup o vreme s-a retras n Elveia, lng
doaw de Stae'l. Dup Restauraie, a devenit aghiotantul lui Monsicur, apoi pair
al Frnte, ministru de externe, membru al Academici i guvernatorul oraului
Bordeaux. ^
Jurnal ultra-regalist, care a ncetat sa mai apar dup ce a fost
rcntun. Cenzura, n 1820. Principalii sai colaboratori au fost: Lamcnnais,
cardinalul u Luzcrnc, domnii de Bonald, de Castelbajac, de Gcnaude, Berryer i
Lamartinc c pe atunci, i fceau debutul n publicistica.
_ Ce te miri, domnule, toat lumea i spune astfel!
n fond, printul de Poix spune adevrul, dar si Hoarea trebuie sa aib
uneori o margine. Domnul Decazes c3 ^mas foarte deconcertat i probabil i
foarte iritat. Daca e a vLrat, aa cum bnuiesc eu, ca ar fi trecut de partea
3 ctiurui' m ^^ s* 1818, e sigur ca a fcut-o numai din r 'cina partidului
regalist, singurul care 1-a mpins sa comit P asta fapta. De altfel, e cu
neputin ca nite ofense aduse f. 2 atta vreme sa nu exaspereze pe cineva.
aa ca, fara voia i omul de Stat nu poate rezista la nesfrit nevoii de a apra, '
poate chiar de a-1 rzbuna pe particular. Daca ar fi vrut, domnul Decazes s-ar
fi putut rzbuna crunt pe cei care-1 jigneau caci, n acea epoca, regele nu-i
refuza nimic. Noroc nsa ca era un om bun i ierttor din fire.
Capitolul VII Negocieri n vederea unui mprumut.
Ouvrard pleac n Anglia. 1-1 aduce tatei pe domnul Baring.
Discuia cu lordul Castlereagh.
Sosirea domnilor Baring i Labouchere, la Paris.

 Ndejdi dearte.
Dineul de la maresala Moreau.
Broura lui Salvandy Influenta generalului Pozzo asupra ducelui de
Wellington.
Serata la ducesa de Escars.
Domnul Rubichon.
mprumutul fiind, n sfrit, contractat, opoziia se plnge de acest
lucru.
Am mai spus ca toate solicitudinile guvernului se reduceau la eliberarea
teritoriului i ca aceasta eliberare era legata de problema banilor. Ouvrard, cel
mai ascuit la minte, desi nu i cel mai cinstit om de finane, se ofer sa se
ocupe el de aceasta problema, propunnd mai multe variante. Capitalitii
francezi, consultai, declarar, n unanimitate ca Uuvrard nu prezenta nici un
fel de ncredere, ntre alii, rnnul Laffitte1 i batu joc, n gura mare, de ideea
unui mPruniut i-i spuse textual lui Pozo al crui bancher era pcrr Jocques
Laffitte (1767 1844), a debutat ca slujba la ntreprinderea Fran! 8aux>
aJungnd n 1800 asociat, apoi succesor, n 1814 e guvernator al Bncii 183] 'apoi Preedinte al Tribunalului Comercial. Deputat, apoi ministru pn n ' and
a fost nlocuit de Casimir Pericr.
Ca Frana nu va gsi nici mcar un scud sa mprumute pe nic-o piaa
din Europa. Acest spirit al Bursei din Paris dezarn-guvernul mai mult ca
simptom dect ca rezultat. Caci puteri^ aliate si, mai ales, Prusia nu acceptau
garania capitalistii0r francezi i voiau ca mprumutul sa fie girat i de
capitalisti' strini. Singur Ouvrard persista n a susine posibilitatea restabilirii
creditului, ncredintndu-i-se deci misiunea de a se ocupa de aceasta treaba,
Ouvrard pleca la Londra. Lua legtura cu tatl meu pe care-1 convinse cu
argumente foarte clare. Dup cteva sptmni, Ouvrard l ntiina Ca
mprumutul era ca i fcut, n nite condiii foarte avantajoase ale cror
amnunte urma sa i le trimit domnului Corvetto1 Bancherii Baring i
Labouchere2 nu cerur nici un fel de garanie lui Echiquier, ci doar asigurarea
ca efectund o asemenea operaiune financiara nu fceau nimic mpotriva
inteniilor guvernului i nici ceva care sa duneze intereselor Angliei, motiv
pentru care doreau sa discute cu tatl meu. ai discutar; domnul Baring veni
nsoit de Ouvrard i se declara gata sa trateze afacerea de ndat ce lordul
Castlereagh 1-ar fi autorizat. Tata se duse la lord i amndoi hotrr ce
trebuia fcut pentru a menaja celelalte puteri aliate si, n special,
susceptibilitatea ducelui de Wellington. A doua zi, tata i conduse pe domnii
Barring i Labouchere la lordul Castlereagh i-i lasa acolo.
La putina vreme dup asta, cei doi bancheri venir s-i ceara, tatei,
paapoartele. Nu numai ca ministrul Castlereagh autorizase i aprobase toat

acea afacere, dar i mai i ludase ca ddeau dovada cum ca erau doi buni
englezi din moment ce se obligau sa fac acea tranzacie ce aducea un serviciu
nemaipomenit ntregii Europe. Cei doi fura ncntai. Domnul Baring adauga
cum ca lordul Castlereagh i recomandase, surznd, sa se duca i la ducele de
Wellington, avnd u1
1 Louis-Emmanuel, conte de Corvetto (1756 1821), consilier de Stat,
ministru finanelor i membru n Consiliul privat.
2 Alexandre Baring (1773 1848), bancher englez renumit, Comunelor,
ministru al comerului, pair, apoi conte de Ashburton.
^ f'a Labouchere era cumnatul lui Baring i seful sucursalei Hope din
Amsterdam.
Vedere ca excelenta sa era foarte priceput n materie de finane, talent
care se punea chiar mai mare pre dect pe cel militar. Cei doi plecar chiar n
aceeai seara, nsoii de Ouvrard, care le-o lua nainte, depindu-i. Desi
afacerea era strict secreta, eram la curent cu tot ce se petrecea si, dup cum va
putei lesne nchipui, foarte fericita, cu att mai mult cu ct Pozzo ma anunase
ca ducele de Wellington se afla ntr-o dispoziie excelenta i ca se prea ca nu
mai exista nici un alt obstacol de trecut, mi ascundeam cum puteam mai bine
aceasta satisfacie, fiindc n fiece zi auzeam discutndu-se despre naivitatea
absurda a guvernului care era att de smintit nct sa cread ca putea face un
mprumut. Fiecare cunotea cte un bancher sau un agent de schimb care le
demonstra vanitatea unui asemenea proiect. La Bursa, se pare chiar ca se
rdea cu hohote.
Peste doua ceasuri dup ce ajunse la Paris, Ouvrard veni sa ma vad.
Discutase cu minitrii notri; discutase cu ducele de Wellington; discutase cu
Pozzo i era radios. Pozzo nu-i ntrzie nici el vizita, ncntat de discuia pe
care o avusese cu ducele de Wellington. mi aduc aminte ca am luat masa ntrun cerc restrns, la domnul Decazes. Va las sa va imaginai singuri ct eram de
bucuroi. A doua zi dimineaa, am primit un bilet de la Pozzo n care ma ruga
sa nu-i scriu tatei, la Londra, nainte de a ma fi vzut cu el. Ducele de
Wellington trimisese s-1 cheme. Nu dup mult, veni sa ma vad, dar cu chipul
complet schimbat. Domnii Baring i Labouchere sosir, dar nu ajunseser la
nici o nelegere. Ouvrard, fire entuziasta, confundase dorinele sale cu faptul
irnplinit. Ori se nelase, ori voise sa ne nsele pentru a da o lovitura la Bursa,
lucru de care era foarte capabil. Ce mai tura-yura, n loc ca cei doi bancheri sa
fi consimit la aranjamentele pe care Ouvrard le socotea ca i ncheiate, nu
numai ca nu Acceptar, dar nici mcar nu voir sa ia n discuie vreo
Propunere. Nu veniser dect sa aud ce anume li se cerea. Apia dup ce avur
o discuie cu domnul Corvetto i dup ce Ddur de neles ducelui de
Wellington de pe ce poziii Alegeau ei sa trateze, vzur, n sfrit, ct de

deosebite rau aceste poziii de cele nfiate de Ouvrard i ct de oneroase,

nct era aproape cu neputin sa le accepi. Bucuria noastr din ajun se
destrama ca un fum preschimbndu-se ntr-o adnca mhnire. La mine,
aceasta mhnire a fost dubla: m-am necjit i pentru Paris i pentru Londra.
Era un mare eec pentru tata care se prea ca fusese nelat. Cred ca Ouvrard
i jucase pe toi, pe degete, reuind cu multa dibcie, sa evite frazele clare n
privina acestei negocieri; dar bnuiesc ca s-a ncurcat el nsui n plasa
propriilor sale iretlicuri fiindc ndjduise ca cei doi bancheri englezi, dup
demersul fcut pe lng guvernul tarii lor i mai ales dup cltoria la Paris,
urmau sa fie prea adnc vri n aceasta afacere pentru a mai putea da
ndrt, aa ca aveau sa fie nevoii sa accepte propunerile sale n legtur cu
mprumutul. Cred de asemenea, ca domnul Baring, cu care discutase n
amnunt, la Londra, i care era mai uor de dus de nas dect domnul
Labouchere, se artase mai dispus sa accepte tranzacia ce i se oferise. E de
asemenea de presupus, ca n timpul cltoriei pe care cei doi bancheri o
ntreprinser mpreuna, n aceeai trsur, domnul Labouchere sa fi fcut uz,
cu folos, de elocventa sa, convingndu-i asociatul sa profite de nevoia n care
se afla Franta pentru a-i impune condiii ct mai grele. Ceea ce e sigur e ca cele
trei conferine, pe care tata le avusese cu acei domni, i crease impresia ca orice
tranzacie era imposibila. N-am sa redau n amnunt modul n care au fost
rennodate negocierile. Ducele de Wellington se strdui i el ct putu sa
urneasc din loc aceasta afacere. Cnd i intra n cap o idee i era convins ca
era buna, nu se las pn n-o ducea la capt. Pozzo excela i el n aceasta arta
i a adus Franei unul dintre cele mai mari servicii n acele vremuri de trista
memorie n care soarta noastr depindea de capriciile unui copil btrn i
rzgiat, mi amintesc de o mprejurare n care domnul de Barante1, vorbind de
la tribuna, n calitate de comisar al regelui, cu nu stiu ce prilej, pomeni de
armata de ocupaie, categorisind-o cu epitetul de cei o suta cincizeci de mii de
jefuitori. Expresia
1 Amable-Guillaiiine-Pmsper Brugiere, baron de Barane (1782
' prefect sub Imperiu, deputat i director al contribuiilor, sub Restauraie,
ambasa i pair al Franei sub Monarhia din iulie. Membru al Academiei
Franceze.
Era justa, dar ducele de Wellington se nfurie cumplit i nu putu fi potolit
dect cu mare greutate.
La cteva zile dup asta, am luat masa la maresala Moreau, cu civa
dintre minitrii notri. Toi erau dezolai, caci de diminea, apruse o
brouric intitulata Franta i coaliia, prima lucrare a unui tnr pe nume
Salvandy1. Era scrisa cu un patriotism plin de entuziasm i de talent n care
chema pe fata, tot poporul francez, la lupta, mpotriva celor o suta cincizeci de

mii de jefuitori. Or, noi tocmai atunci eram n plina negociere pentru
mprumut i pentru reducerea armatei de ocupaie. Pentru a reui n aceste
tratative, trebuia sa menii buna dispoziie a ducelui de Wellington i toi ne
temeam de efectul pe care aceasta brour putea s-1 aib asupra lui. Ducele
de Richelieu era consternat; Decazes era profund nelinitit. Avea broura n
buzunar; i arata lui Pozzo cteva fraze care i se pruser mai violente.
Daca ducele n-a auzit nc de aceasta brouric, spuse Pozzo, trag
ndejde sa scpm cu fata curata!
Dup ce se ls ateptat un ceas, dup cum i era obiceiul, ducele de
Wellington sosi cu un surs impasibil pe chipul sau plcut i cuvintele: Ah, da!
Ah, da! erau semnul ca era bine dispus. Pozzo mi opti:
nc n-am aflat nimic!
Apoi, adresndu-se ducelui de Richelieu, care se afla lng mine, opti:
Fii linitit i las totul n seama mea!
Pe urma, se ndeprtar de minitri, cu un soi de afectare, lua un aer
posomort, abia daca scoase o vorba n timpul mesei i avu grija ca toat lumea
sa observe ct era el de posac. Abia dup ce-i bau cafeaua, l trase pe duce
dup sine, Pe o canapea, i-i vorbi furios, de acea brour ruvoitoare i de
necesitatea de a se reuni pentru a se plnge ct mai vehement, guvernului
francez, fiindc el nu era obinuit sa suporte asemenea insolente etc. Etc.
Ducele, uluit de aceasta ieire, i de Narcisse-Achille, conte de Salvandy (1795
1856), magistrat, apoi consilier Ins.! N timpul Restauraiei. Deputat, membru
al Academici Franceze, ministru al c! Iunii Publice, ambasador al Madrid i la
Torino n timpul Monarhici din iulie.
Ceru amnunte despre brour. El i relata cteva fraze pe care avu grija
sa le exagereze. Ducele se strdui sa potoleasc mnia ambasadorului, l ruga
sa nu ntreprind nici un demers pn ce nu se va sftui cu el, fgdui sa
citeasc broura i-j ddu ntlnire a doua zi, dimineaa. Pozzo veni s-i ia
plria care se afla lng mine, i-mi spuse:
Anunta-1 pe Decazes ca totul s-a aranjat! Dup care pleca fara sa fi
schimbat o vorba cu minitrii.
Ducele, n schimb, se apropie de ei i se strdui ct putu ca, prin atenia
i politeea sa, sa compenseze proasta dispoziie a colegului sau rus. A doua zi
dimineaa, Pozzo se duse la duce. Acesta citise brour; sigur ca nu era prea
plcut, dar n tot cazul era mult mai putin ofensatoare dect l anunase
generalul Pozzo. Frazele pomenite n ajun nu erau chiar att de fulminante,
epitetele insulttoare lipseau cu desvrire; i apoi, era opera unui copilandru
oarecare, aa ca n-avea nici o importanta; fapt e ca lectura acelei lucrri nu-1
mniase pe duce cum l mniase, chipurile, pe Pozzo. Acesta se mai calmase
putin peste noapte. Se lsa convins de elocina ducelui, i consimi sa nu fac

nici un fel de tapaj, cu att mai mult cu ct aflase ca guvernul francez era
indignat i dezolat de aceasta publicaie intempestiva. Pn la urma convenir
s-o considere ca nula i neavenita. Cel mult, puteau face meniunea ca tiau de
existenta ei, dar ca nu ineau ctui de putin seama de ea. Ne-am amuzat
grozav cu aceasta poveste. Se nelege ca Pozzo nu abuza de asemenea fapte, ca
recurgea foarte rar la astfel de lucruri pentru ca ducele sa nu observe niciodat
puterea pe care Pozzo o avea asupra lui. Nu trebuie sa credei, din aceasta
ntmplare ca ducele ar fi fost o nulitate. Mai nti, ca avea n sine instinctul
rzboiului, n cel mai nalt grad, desi nu era prea tare la partea teoretica, apoi
pentru ca judeca sntos n toate afacerile importante. Desi nu ddeau dovada
de prea mare moralitate n conduita sa, era deosebit de loial i de franc, spunea
ntotdeauna ce gndea i-i respecta punct cu punct angajamentele luate n
ajun. Se ntmpla nsa uneori ca cine tie ce fantezie s-1 fac s-i schimbe,
brusc, prerile pe care le avusese n ajun. Pozzo se strduia, cu multa abilitate
i cel mai adesea, cu deplin succes s. J potoleasc hachiele. Ducele l asculta
cu att mai multa placere cu ct tia ca-1 avea la mna de cnd cu povestea
din tgl5 despre care v-am mai vorbit.
Negocierile pentru mprumut fura reluate i pn la urma totul se sfri
cu bine; nu mai trebuiau dect semnate a doua zi. M-am dus, cu acest prilej,
s-mi petrec seara la ducesa de Escars, la Tuileries (soul ei era primul matre
d'hotel al regelui). Cnd am intrat, am vzut un plc de oameni, strni n
mijlocul salonului, cscnd gura la unul care vorbea de te nucea. Era un
oarecare Rubichon, un soi de nebun rutcios care dduse faliment, aproape
fraudulos, de mai multe ori; asta nu-1 mpiedicase sa devina un fel de oracol al
ultraregalitilor. Ca sa fie auzit mai bine, se cocoase pe un scaun, dominnd
mulimea cu persoana lui lunga i slaba. Prevestea o mare nenorocire
guvernului regal, trntea argument dup argument pentru a dovedi harababura
din Finane, imposibilitatea de a plati impozitul i falimentul de nenlturat,
nainte de cincisprezece zile. Pentru a pune vrf scandalului acelei tirade inut
n nsui palatul regelui i la lumina lumnrilor pltite de suveran, domnul
Rubichon i avea, printre oaspei, ca auditori, pe domnii Baring i Labouchere.
Am remarcat, cu acest prilej, atitudinea diferita a celor doi oameni. Baring
ridica din umeri si, dup cteva minute, se ndeprta. Domnul Labouchere,
dimpotriv, asculta cu mare atenie, cltin din cap, chipul i se ntuneca, i se
simi sau se prefcu a fi nelinitit. Aiu ca a doua zi, cnd fu vorba sa se
semneze actele privind mprumutul, domnul Labouchere vru sa invoce cele
spuse n ajun de Rubichon, pentru a mai nspri condiiile; dar franc i loial,
Baring se opuse, combtnd el nsui argumentele asociatului sau. Nu e mai
putin adevrat ca cei mai intimi slujitori ai regelui au ftcut tot ce-au putut
pentru a spori ncurcturile acelor negocieri, n ajun, declaraser mprumutul

imposibil; a doua Zl> l gsi prea oneros; si, dup ce-au prevestit sporirea
uninenta a armatei de ocupaie care dup ei aveau sa puna ^na pe toate
oraele noastre ntrite, se plnser amarnic ca Perfectarea mprumutului nu
ducea dect la o reducere de treizeci de mii de soldai, lata care era limbajul
aa-ziilor prieteni ai regelui. Opoziia la rndul ei tuna i fulgera strignd
ca strinii nu trebuiau alungai cu aur, ci cu plumbi. Sigur ca aceste vorbe
ddeau dovada de un foarte frumos patriotism. Dar, vai! De jur-mprejurul
granitelor noastre stteau pregtii, de lupta, un milion de soldai, gata sa ne
rspund: Vai de cei nvini!.
La Bursa, aceeai oameni care raseser de se prpdiser cnd domnul
Corvetto i anunase ca dorea sa fac un mprumut, declarndu-i ca era cu
neputin, acum se plngeau ca nimeni nu apelase la ei, susinnd ca ei n-ar fi
pus nite condiii att de draconice, aa nct pn la urma, acest succes
nesperat fu, ntr-o oarecare msur, atenuat de ura partidului cruia nu-i mai
rmsese aproape nimic de fcut, n guvernul regelui. Am fost mai mult
surprinsa dect descumpnit. Vzusem discutndu-se, timp de mai multe
luni, aceasta afacere; cnd ziceam ca s-a fcut, dduse gre de cteva ori.
Urmrisem i eu, cu sufletul la gura, temerile i ndejdile tuturor inimilor
bune, tuturor spiritelor patriotice. Trisem i eu insomniile lor, nelinitea cu
care ateptaser o scrisoare de la Berlin, un asentiment de la Viena Vedeam
mprumutul acordat n condiii suportabile, de ctre capitalitii strini, vedeam
ca inspiram destula ncredere puterilor aliate pentru ca ele sa consimt la nite
termene de plata ct mai largi cu putin. Iar ca dovada imediata a buneicredine lor, iat-i retrgndu-i treizeci de mii de soldai de pe teritoriul
Franei. Era de presupus ca, ncepnd din clipa aceea, evacuarea completa a
trupelor avea sa se succead ntr-un ritm rapid i timpul ne-a dovedit-o. Era
unul dintre cele mai mari succese pe care o tara, aflata ntr-o situaie att de
dificila, putea s-1 obin.
Ducele de Richelieu era unul dintre acei oameni care, dup ce fcuse un
lucru fara pereche, putea foarte bine sa se dea modest, de o parte i sa socoata
ca fusese suficient de bine pltit pentru serviciile pe care le adusese. Vorbesc,
despre el, n mod deosebit, pentru ca ncrederea inspirata de loialitatea sa
contribuise mai mult dect orice altceva, la succes ui pegocierilor
mprumutului; colegii sai mpriser cu el veghile i strdaniile; aa ca
meritau i ei o parte din recunotina Pe care naiunile uita cui o datoreaz
dup ce nceteaz s ma sufere.
^ n ce ma privete, eu, care nu prea am obiceiul sa filosofez, am fost
indignata de atta ingratitudine, iar Pozzo a roit de ruinea noastr.
Capitolul VIII Ducesa de Berry.
Ducesa de Reggio.

 Cstoria fratelui meu cu domnioara Destillieres.

Scena la Tuileries.
Regele e bolnav.
Manuscrisul din insula Sfnta Elena.
Lectura la doamnele de Duras i de Escars.
Succesul acestei publicaii apocrife.
M-am dus s-mi prezint omagiile, dar n-am vzut-o pe doamna ducesa de
Berry pe care nceputul unei sarcini o obliga sa stea n casa. Am vzut-o pentru
prima oara la un bal la ducele de Wellington i mi s-a prut ca arata cu mult
mai bine dect ma ateptam. Desi scunda, era foarte bine fcut; braele,
minile, gtul, umerii i erau de o albea strlucitoare i aveau o forma foarte
atrgtoare. Tenul i era frumos, iar capul i era mpodobit cu o pdure de par
de un admirabil blond-cenusiu. Trupul i se spijinea pe cele mai mici picioare pe
care le-am putut vedea vreodat. Cnd rdea sau cnd vorbea i chipul i se
nsufleea, cusurul de la ochi aproape ca nu i se mai observa. Daca n-a fi fost
prevenita, cred ca nici nu 1-as fi remarcat. Starea sa o mpiedica sa danseze.
Dar se plimba de cteva ori, prin sala de bal, la braul soului ei. N-avea nici
gratie, nici demnitate. Mergea urt i cu picioarele ln afara. Era nsa att de
nostima, nct i se ierta orice, iar extrerna ei tineree fcea s-i fie scuzata
stngcia. Luata n otul arata destul de bine. Soul ei prea foarte preocupat de
Persoana ei, la fel ca i Monsieur (contele de Artois), ca i amna ducesa de
Angouleme. Ct despre domnul duce de, ^ouleme, se simea att de stnjenit
de ndat ce intra ntr-un n> nct singura lui dorin era sa ias ct mai
repede din el; nu sttea niciodat mai mult de un sfert de ceas mulumindu-se
doar sa fac act de prezenta cnd acest lucru era absolut indispensabil.
Doamna ducesa de Berry sosise n Frana, complet ignoranta din toate
punctele de vedere. Abia daca tia sa citeasc. I se puse o serie de profesori de
pe urma crora ar fi putut profita, caci avea o inteligenta nnscut i o
nclinare deosebita ctre tot ce era frumos. Dar nimeni nu se ocupa serios de ea
i daca toi se strduiau s-o nvee sa zdrngneasc la clavir sau sa
mzgleasc, n van, hrtia nimeni nu se gndea s-i arate ce-i trebuie sa tie
i mai ales cum trebuie sa se comporte o prines. Soul ei se amuza de ea ca
de un copil i-i plcea s-o rsfee. Regele nu se ocupa deloc de mult prea tnr
ducesa. Monsieur se purta fata de ea cu superficialitatea sa obinuit. Singura
care ar fi vrut s-o instruiasc era ducesa de Angouleme, dar ncepu a o face
ntr-un fel prea acerb i dominator. Ducesa de Berry, mai nti, se temu de ea,
apoi nu mai putu s-o sufere. Ducesa de Angouleme s-a purtat mai blnd cu
tnra mritat cta vreme ducele de Berry i-a mai inut de bine, de rau, piept;
caci desi i mai ddea uneori dreptate cumnatei sale, totui nici el n-o putea
suferi. Ducnd nsa o via foarte uuratica, nu-i mai contrazise nici nevasta,

nici cumnata, pn la urma, dndu-le dreptate la amndou. Aceasta

comportare o fcu pe mica prines att de exigenta, nct deveni, pur i
simplu, posaca. Atunci brbatul ei ncepu a-i repeta ca putea face tot ce dorea
i ce-i plcea, fara sa se jeneze de nimeni i de nimic i fara s-i pese de ce-i
spuneau cei din jur. Se pare ca din toate leciile care i s-au dat, asta a fost
singura de care a profitat, cu cea mai mare placere, i de care nu s-a ndeprtat
cu o iota. Era ciudat sa vezi n mijlocul Curii sale, hlizindu-se cu unele din
doamnele ei de onoare, fara sa scoat o vorba cu nimeni altcineva. Nu exista
femeie mai btrn de care sa nu rd desi o repet ducesa de Berry era o
tnr cu mult bun-simt-O mna dibace ar fi fcut om din ea. Dar niciuna
dinff6 persoanele, care o nconjurau, nu era capabila de aa ceva, cu excepia
poate a ducesei de Reggio, doamna ei de onoare. Dar, din pcate, ea nu-i
plcea micii ducese fiindc fusese numita de rege i acceptata de nevoie de
ducele de Rerry. Maresala Oudinot, ducesa de Reggio, reprezenta, de fapt,
regimul imperial, la noua Curte, ntr-un mod att de demn nct nimeni nu
cutezase sa se plng de locul pe care-1 ocupa, (jesi funciile de la Curte
strneau invidia partidului regalist care le privea ca pe proprietatea sa
exclusiva. Sigur ca ducesei i trebuise mult tact i spirit pentru a-i pastra
slujba ntr-o societate cu totul noua i foarte ostila. Dar reuise fara nici un
ajutor, fiindc marealul Oudinot, orict de brav soldat ar fi fost, nu tia altceva
dect sa joace cri, sa fumeze, sa alerge dup feticane i sa fac datorii.
Trebuia deci ca sotia lui sa se bucure de consideraie i pentru el i reui.
Trebuie sa mai adaug ca marealul avea copii mari din prima cstorie i ca
ducesa tiuse sa se fac adorata de aceti copii'. Ar fi fost deci cum nu se poate
mai bine daca ar fi izbutit sa i-o apropie i pe ducesa de Berry; dar nu izbuti.
Ducesa de Reggio i inspira, tinerei cstorite, respect; recurse deci la el pentru
a drege, att ct se putea, stngciile prinesei, desi vedea clar ca o deranjeaz.
N-avea ncredere n ea i pe msur ce ncepu a deveni din ce n ce mai
nepstoare se ndeprta tot mai mult de ea.
Nu voisem sa stau la Paris dect cteva sptmni. Dar un eveniment
petrecut n familia mea ma obliga sa rmn mai mult dect prevzusem. Mi-am
gsit fratele n mare tandree cu domnioara Destillieres. O cunoteam de cnd
era mica. Era ncnttoare, iar mama era nebuna dup ea. Se pare ca nc de
pe atunci spunea tuturor ca nu voia sa se mrite dect cu micul Osmond.
Murindu-i prinii, rmsese motenitoarea unei averi imense i stpna pe
soarta sa. Fusese ceruta n cstorie de cele mai bune partide din Frana;
fratele meu nici nu visa sa concureze cu pretendenii ei; dar fata ncepu a-i
1 Nicolas-Charles Oudinot, duce de Reggio (1767 1847), locotcncntcoloncl

* vluntarilor din Meusc, general de brigada, de divizie, mareal al

Franei, apoi Uce de Reggio. Comandantul grzii naionale i pair al Franei, n
timpul stauratici, marc Cancelar i cavaler al Legiunii de onoare n 1839. S-a
nsurat n l septembrie 1789 cu Charlottc Dcrlin; rmas vduv, s-a nsurat a
doua oara, n '2, cu Marie-Charlotte-Eugenic-Julicnnc de Coucy.
Face asemenea avansuri, nct se ndrgosti nebunete de ea i se vr i
el desi cu oarecare reticente n batalionul pretendenilor. aa ca nu peste
mult, fratele meu l ruga pe tata s-o ceara formal, de la unchiul ei, care-i era
tutore, dar de care nu depindea n nici un fel. Acest unchi se obinuise nsa cu
ideea ca fata nu se va mai marita i ca el va continua sa dispun cum voia, de
averea ei; caci situaia aceasta i se prea mult prea dulce pentru a nu ncerca
s-o prelungeasc la infinit aa ca, departe de a combate sila nepoatei sale de a
accepta vreuna dintre partidele ce-i fuseser propuse, el dimpotriv se strdui
sa i-o sporeasc, insinund prin intermediul ctorva persoane devotate ca
sntatea i era prea ubreda i ca cel mai cuminte lucru era sa nu se mrite.
Cnd tata i ceru deci -prin intermediul unui prieten comun mna nepoatei
sale domnul de Bongard l refuza politicos, dar categoric, dup care se duse s-i
spun acesteia despre cererea fcut i despre refuzul ei de a se mrita.
Te neli, unchiule, i-a rspuns fata, eu nu vreau sa ma mrit cu alii!
Dar cu domnul de Osmond vreau sa ma mrit!
Domnul de Bongard ramase nucit. Se duse la tata, i spuse despre ce
era vorba, dar ncerca sa amne ct mai mult cu putin aceasta cstorie. Fie
ca se mngia cu ideea ca putea interveni ceva care sa duca la ruperea
cstoriei, fie ca avea nevoie de o perioada mai lunga pentru a pune ordine n
gestiunea acelei averi imense prin care se pare ca ncepuse a cam da iama.
Tinerii, n schimb, foarte grbii sa se cstoreasc, ma rugar, cu cerul i cu
pmntul, sa mai rmn, fiindc daca plecam, domnul de Bongard era n stare
s-i mai amne cine tie ct. Pn la urma, n-avu ncotro i trebui sa
isprveasc, dup ce-o lungise nu stiu cte luni, caci nunta fixata la nceputul
lui februarie, i amnata luna de luna, nu avu loc dect n decembrie.
Desi cstoria domnioarei de Destillieres fu dintre toate noutile cea
care ma interesa cel mai mult, m-ain interesat ndeaproape i de evenimentele
politice. Astfel arn fost destul de necjit aflnd ntr-o diminea, ca Ludovic al
XVIII-lea era grav bolnav; ba ctva vreme toat lumea se teniu chiar ca va
muri. n Camera deputailor ncepu a se legea eleciunii. Prinii erau n opoziie
directa cu guvernul, caci pe atunci Cabinetul era alctuit din oameni rezonabili.
Ducele de Berry asmuea lumea mpotriva acelei legi si> ntr-o seara, la el
acas, unelti pe fata pentru a ngroa rndurile opoziiei. Regele, informat,
trimise s-1 cheme, i-i puse verde, n fata, ce prere avea despre el. Ducele de
Berry se plnse tatlui sau i cumnatei sale. Toi trei i manifestar

nemulumirea, se nfierbntar i seara, dup cina, Monsieur, lund cuvntul,

i vorbi regelui, n termeni destul de duri, despre nemulumirile sale. Regele i
rspunse la fel. Madame i ducele de Berry se amestecar i ei n discuie;
cearta ajunse la o asemenea violenta, nct Monsieur spuse ca va prsi
Curtea, mpreuna cu copiii sai. Regele i rspunse, furios ca, pentru prinii
rebeli, mai existau i fortree. Monsieur replica, la fel de furios, ca Constituia
nu admitea nchisori de Stat (caci acea srman Constituie era ntotdeauna
invocata tocmai de cei care nu puteau s-o sufere), dup care se prsir unii pe
alii, n aceti termeni amicali.
Numai ducele de Angouleme tcuse mlc. Respectul datorat tatlui
trezise n el respectul datorat regelui n aa fel nct i-ar fi fost greu sa spun
care din ei avea dreptate. Mnia odat trecuta, toi fura necjii de violenta
vorbelor aruncate. Bietul rege, btrn i bolnav, plnse seara cnd le vorbi
despre acest lucru, minitrilor sai; dar aceasta scena i-a fcut mult rau, pentru
ca i-a ngreunat digestia. La asta, s-a mai adugat i guta pe care o avea la
stomac, n timpul nopii, se sufoca, iar dup aceea, cteva zile la rnd, se simi
foarte rau. Boala a constituit un prilej pentru familia lui ca s-i dovedeasc o
afeciune n care el se prefcu a crede pentru a~ai gsi un pic linitea, dar pe
care nu puse nici un pre.
Ublicul tia i el perfect de bine ca regele se opunea prinilor; urna care
circula pe atunci consta n a numi bulele negre tolosite la scrutin, prunele lui
Monsieur.
Ma strdui sa nu vorbesc despre evenimentele despre re nu cunosc
amnunte particulare. aa ca nu voi spune nimic despre reprezentaia piesei
Germanicus, o tragedie de Arnault1, pe atunci proscris n Frana, care exalta
pn la paroxism pasiunile partidelor imperialist i regalist, neleptele precauii
luate de autoriti pentru a mpiedica o ciocnire ntre tinerii din vechea armata
i grzile regelui li se parura tuturora exagerate, aa ca cele doua partide
strigar sus i tare ca fuseser lezate i persecutate de autoriti, caci oamenii
cnd sunt stpnii de patimi nu mai judeca limpede.
Tocmai n acel moment am primit de la Londra primul exemplar din
Manuscrisul din insula Sfnta ElenaL-am citit cu mare interes, mi amintesc ca
i-am scris mamei c-1 primisem ntr-un moment ct se poate de nepotrivit i ca
rspundea mult prea bine pasiunilor ce se dezlnuiser pe moment, ca sa pot
crede n autenticitatea lui. Cartea era, de fapt, manifestul partidului
bonapartist care luase fiina n acel moment la Paris, aa nct era aproape cu
neputin sa nu te gndeti ca, desi trimisa de dincolo de Atlantic, cartea sosise
exact la momentul oportun. Ca sa nu provoc nici un fel de rzmeri, am pus
cartea sub cheie i n-am suflat nimnui nici o vorba.

A treia zi, doamna de Duras ma ntreba daca n scrisorile pe care le

primisem de la Londra nu era cumva vorba i despre mprat. Am rspuns, cu
cutezan, ca nu. Dup cele zise am primit un bileel de la ea prin care ma ruga
sa vin s-mi petrec seara n casa lor. Am gsit vreo cincizeci de persoane,
strnse n jurul mesei, iar pe masa, lumnri, pahare pline cu apa ndulcita,
ma rog, toate cele necesare pentru lectura, caci tocmai se pregtea sa citeasc,
ce credei? Manuscrisul din insula Sfnta Elena! Aceeai reprezentaie '
Antoine-Vincent Arnault, literat francez nscut la Paris, n 1766. A debutat n
1791. n 1799 ajunge membru al Academici, iar sub Imperiu, secretar general
al Academiei. Exilat n timpul celei de a doua Restauraii, e radiat din
Academic. Rechemat n 1819, c reprimit n Academic al carei secretar devine.
2 Manuscrisul din insula Sfnta Elena, o crticic tiprit la Londra.
Aceasta pasti a pclit multa lume; Napoleon a dczavuat-o. Astzi se tie c
generalul Lullin de Chtcauvicux, aflndu-sc la tara n toamna anului 1816, sa amuzat sa scrie aceasta lucrare i s-o trimit, fara nici o explicaie, la Londra,
librarului Murray, care s-a grbit s-o tipreasc (J. M. Querard, neltorii
literare dezvluite, t. II, pag. 1229), (N. Ed.fr.).
Avu loc a doua zi, la ducesa de Escars. n tot timpul acelor seri, am fost
urmrit de o idee pe care nu mi-o puteam alunga din minte, l vedeam pe
Bonaparte aflnd ca, la marealul Duroc, n grup de ambelani i de doamne de
la Palat se adunaser laolalt pentru a auzi povestea patetica a izgonirii lui
Ludovic aj xVIII-lea din Mitau, cruia soldaii din garda, i udaser minile cu
lacrimile lor; apoi cum Madame le mprise diamantele ei pentru a-i mpiedica
sa nu moara de foame, cum btrnul lor rege i binecuvntase, cum abatele
Marie1 prsise de bunvoie o lume unde nu triumfa dect nedreptatea etc.
Etc., i cum toat societatea imperiala era emoionat pn la lacrimi de
intrarea mpratului n mijlocul ei. Ce risipa i ce cheltuieli! Ct de populat era
Vincennesul a doua zi! Slava Domnului ca lectura la doamnele, pe care le-am
pomenit, nu putea fi considerata deplasata, nepotrivita, primejdioasa pentru
tara; dar nu putea nici ntr-un caz asigura linitea celor care asistau. Niciodat
vreo publicaie de pe vremea mea n-a fcut atta vlva. Nu-i era ngduit s-i
manifeti dubiile asupra autenticitii ei caci, cu ct erau mai fideli
mpratului, cu att mai vajnic susineau ca ar fi lucrarea lui. Domnul de
Fontanes2 pretindea ca recunoate fiecare fraza. Domnul de Mole susinea
chiar c-i auzea sunetul vocii rostind acele cuvinte. Domnul de Talleyrand
pretindea ca-1 i vedea scriindu-le. Marmont regsea n carte expresii din
tinereea pe care o petrecuser mpreuna etc. Toi erau tulburai de acea creaie
literara a marelui om. Pn la unua, m-am lsat convinsa i eu, desi nu mai
conteneam sa ma mir de apariia acelei publicaii, exact la momentul oportun.
Pe de alta parte, atia oameni mult mai competeni dect mine afirmau ca

recunosc autorul, nct ar fi fost o adevrat nepolitee sa ma ndoiesc. Am fost

totui convinsa Abatele Joseph-Frantois Marie (1738 1801), savant
matematician, i cPforul copiilor contelui de Artois. 1-a urmat pe prini n
emigraie. Dup ce n V'C a' XVUI-lca a plecat de la Mitau la Varovia, abatele
Marie a fost gsit mort Patul sau, cu un pumnal nfipt n piept.
arj Louis de Fontane (1757 1821), jurnalist exilat sub Teroare.
Rentors n Lud aJungc deputat, apoi preedintele Corpului legislativ, senator
i conte.
0 a' XVIII-Ica i_a numit marchiz i ministru al Consiliului privat.
De inoportunitatea acelor lecturi. Posedam doua exemplare ale lucrrii si,
la un moment dat, mi-am zis ca era nedrept sa le tjj, ncuiate. Le-am pus deci
la dispoziia prietenilor mei, dar mai trziu m-am cit amarnic, caci n fiece
dimineaa primeam biletele de la cel putin douzeci de persoane care mi le
cereau Ca sa le poat obine, fcuser o lista pe care se nscriseser Nici o
mistificare n-a avut un succes mai deplin i n. a fost mai utila partidului.
Semipublicitatea fcea sa sporeasc preul fructului oprit, preul unei lucrri
care devenise un fel de manifest; iar lecturile fcute n comun, sporind acel gen
de entuziasm pe care-1 exercita asupra cititorilor, le fceau i mai propice sa
ae patimile. N-am asista niciodat la o astfel de reprezentaie, n societatea
imperiala. Dar, judecnd dup efectul pe care-1 fcea n saloanele burboniene,
putei presupune ca acele lecturi nmuiau profund inimile, rscoleau toate urile
i toate regretele. Manuscrisul din insula Sfnta Elena s-a dovedit pn la
urma a fi fost scris de domnul Bertrand de Novion, care nu se bucura de nici
un fel de reputaie literara, care nu 1-a vzut niciodat pe mprat de aproape
i n-a avut nici un fel de legtura cu el n timpul celor O suta de zile.
(Nota autoarei din 1841) Dup ce a profitat douzeci i cinci de ani de
succesul acestei publicaii i a primit pn i un salariu, domnul Bertrand de
Novion a binevoit, n sfrit, sa recunoasc meritul adevratului ei autor,
domnul de Chteauvieux1. Pe vremuri, 1-am cunoscut i eu; dar manifestrile,
relaiile, opiniile domnului de Chteauvieux m determinaser sa nu-i acord
nici un fel de importanta. A fost nevoie de aseriunea sa, de dovada
manuscrisului scris de mna sa i de mrturisirea lui Bertrand de Novion ca sa
credem ca, ntr-adevr, el fusese autorul acelei lucrri.
1 Jacob. Frederic Lullin de Chteauvieux (1772 1842), agronom i
ser10' membru corespondent al Academiei de atiinte.
Capitolul IX Domnul de Villele.
Intriga Curii pentru a-1 readuce pe domnul de Cas _ Ducesa de
Narbonne.
Martin i sora Recolette.

 Sosirea ducelui glacas.

Masa Ia Tuileries.
Celua Madamei.
nelepciunea ducelui
^ncroiileme.
Agitaia curtenilor.
Tulburarea domnului de Mole. BJacase concediat de rege.
nflcrarea bonapartitilor, departe de a se potoli, slujea drept stimulent
exaltrii celor din partidul ultrarega-Hstilor, care acuzau moliciunea regelui i
moderaia primului ministru. Dup ei, unele represiuni severe, procese,
condamnri, execuii pe eafod, dar mai ales unele destituiri ar fi aezat
Restauraia pe baze mult mai solide. Domnul de Chateaubriand publicase de
putina vreme lucrarea intitulata Monarhia constituional n care nu vorbea
dect de apte oameni devotai, printre care i primarul Parisului, precum i
despre libertatea presei mpreuna cu pedeapsa cu moartea prevzut pentru
delictele svrite de ea. Propunerile lui Chateaubriand li se parura mult prea
liberale ultraregalitilor, aa nct autorul lor se vzu nevoit s-i modifice
doctrinele ca sa poat rmne, n continuare, unul dintre efii lor. Dar iat ca,
ntre timp, se ridicase un altul, mai putin sclipitor, dar mult mai abil: domnul
de Villele1. Originea modesta, nfiarea vulgara, vocea lui pe nas l ineau nc
departe de saloane. Dar ncepuse sa aib o mare influenta n Camera
deputailor i sa grupeze n jurul lui batalionul de opoziie al ultraregalitilor.
Totui, cum Curtea nu era sa stea i sa atepte rezultatul manevrelor
constituionale, pregtea unul pe contul ei.
Dup cstoria ducesei de Angouleme, doamna de Serent ai cele doua
fiice ale sale ducesele de Damas i de Narbonne
~ continuaser sa rmn pe lng ea. Doamna de Narbonne avea o
minte foarte ascuit. Ludovic al XVIII-lea sesiza imediat
^osebirea dintre pretenioasa doamna de Damas i distinsa
amna de Narbonne. La Hartwell, luase obiceiul de a discuta estul de
confidenial, cu aceasta din urma, caci regelui i Tulo ' Jea~KaPtisteSeraphm-Joseph de Villele (1773 1854), primar al oraului use, deputat,
ministru, preedinte al Consiliului.
Plcea societatea femeilor spirituale; se pare ca prima care-' deschisese
apetitul, pentru o astfel de societate, fusese doarnna de Balbi. Cele doua surori
erau desi n mod diferit prieten? Cu domnul de Blacas. Absenta lui o mhni
pe prima s; displcu celei de a doua care se vzu lipsita de ncrederea de care
se bucurase n timpul ministeriatului sau. Atta vreme ct Blacas fusese
atotputernic pe lng rege, Monsieur i Madame nu putuser s-1 sufere.

Alungarea lui de la Curte i ncntase nsa vorba proverbului: Rau cu rau, dar
mai rau fara rau Acum se mpcau i mai prost cu minitrii prezeni
Favoritismul burghezilor i al imperialilor l fcu pe Ducazes s-1 regrete pe
Blacas. Cel putin, cu el se nelesese din multe puncte de vedere i vorbiser
aceeai limba. Doamna de Narbonne nu ntmpina deci prea mari dificulti
obligndu-i pe prini sa recunoasc ce mult pierduser ei prin ndeprtarea lui
Blacas. Nu mai rmnea dect s-1 readuc i pe rege la vechile sale preferine,
sarcina pe care i-o asuma ea. Ludovic al XVIII-lea, omul vremurilor din
tinereea sa, era n materie de religie filosoful secolului al XVIII-lea.
Practicile la care se supunea cu rigurozitate nu ineau, n ce-1 privea, dect de
eticheta. Totui, n ciuda scepticismului sau, nu era lipsit de un soi de
superstiie. Credea, cu naivitate, ca daca exista un Dumnezeu, i daca se ocupa
de cineva, apoi acel cineva trebuia sa fie, fara nici un dubiu, seful familiei de
Bourbon. Doamna de Narbonne profita de accesul pe care-1 avea la rege pentru
a-i vorbi de o oarecare clugri, Marthe, i de un cultivator de prin
mprejurimile Parisului, pe nume Martin care, amndoi, avuseser, chipurile,
unele viziuni stranii prin asemnarea lor, nct socotea c-i ndeplinete o
datorie, avertizndu-1 despre asta, pe rege. Dup ea, toate contiinele
ncrcate ar fi trebuit sa fie rscolite de prevestirea prpastiei ctre care se
ndreptau. Ducesa S' repeta de cteva ori atacul, nct pn la urma, regele
consimi s-o vad pe sora Marthe. Bine instruita dinainte, de ctre cei din
preajma regelui, ea i aminti acestuia despre une^e ntmplri mai putin
cunoscute, din trecutul sau, apoi n vorbi, cum era i firesc, despre prezent i
depsre viitor. Rege'e fu tulburat. Doamna de Narbonne i trimise imediat vorba
lui Blacas pe atunci ambasador la Roma sa vina de ndat la Paris,
indiferent sub ce pretext; era autorizata s-i fgduiasc sprijinul prinilor,
nendoindu-se de succesul ei pe lng rege. ^sa ca, ntr-o buna dimineaa, un
valet de camera al regelui, foarte devotat domnului de Blacas, i remise
majestii sale, un bilet din partea acestuia. Neputnd sa reziste dorinei inimii
sale, venise la Paris numai pentru a-1 vedea pe rege, a-1 privi i a-i auzi vocea,
a se prosterna la picioarele sale i a pleca ndrt, fcndu-i astfel o provizie
de fericire pentru cteva luni, scria el. Blacas se bazase prea mult pe
slbiciunea lui Ludovic al XVIII-lea i pe nevoia de a fi iubit doar pentru el
nsui. Dar iat ca regele rspunsese sec:
Nu-i primesc pe ambasadori dect daca sunt condui de ministrul de
externe!
Blacas se vzu deci nevoit sa se duca mai nti la ducele de Richelieu.
Foarte mirat de a vedea intrnd n cabinetul lui un ambasador pe care-1 tia la
Roma, ducele nu se mai ndoi o clipa ca nu regele l chemase. Apoi l ntreba
dac-l vzuse pe Ludovic al XVIII-lea.

 Nu, rspunse Blacas, cred c-i dai seama ca nu ma purteam prezenta

la rege fara dumneata!
Aceasta diferen neateptat i se pru ciudata ducelui care, cu
experienta lui, i ddu imediat seama ca ntoarcerea lui Blacas se datora unei
intrigi. Prerea i fu confirmata cnd ajungnd la rege vzu ca Ludovic al
XVIII-lea nu manifesta nici un fel de surpriza vazndu-1 pe domnul de Blacas,
iar rceal pe care i-o arata, i se pru de rau augur. Domnul de Blacas i
ddu, n sfrit, seama ca fusese rau sftuit i ca nu trebuia sa fi plecat din
Roma.
Regele lua ntotdeauna masa mpreuna cu familia regala; dejunurile erau
mult mai plcute la Tuileries, cnd nu era de fata Monsieur care prefera s-i ia
singur, n odaia lui, ^asca cu ciocolata. Ducele de Angouleme mnca, de obicei,
lrtlpreuna cu amicii sai, ducii de Damas i de Guiche. Ducele e Berry poftea
ntotdeauna i civa prieteni intimi, iar Utleori fcea chiar unele invitaii mai
simandicoase.
Regele avea n fiece dimineaa, la masa, douzeci de persoane, n afara de
cei ai casei, slujitorii cu funcii nalte asistau ori de cte ori aveau chef,
ntotdeauna neinvitai Ducesa de Angouleme nsoit de doamna de onoare care
era de serviciu n ziua aceea, dejuna i ea la unchiul ei. Domnii de Richelieu i
de Blacas aveau dreptul de a se aeza la acea masa n calitatea lor, unul, de
prim gentilom al Camerei regelui, iar celalalt, de prim maestru al garderobei
regale; caci unul ca ministru, iar celalalt ca ambasador n-ar fi fost admii i
regele ar fi trecut n sufragerie, fara s-i pofteasc la masa1'
Audienta lor avu loc cu putin timp nainte de ora dejunului; aa ca-1
nsoir pe rege cnd acesta intra n sufragerie unde erau adunai comesenii.
Surpriza tuturor fu egala cu ciuda pe care le-o cuna prezenta lui Blacas pe
care-1 tiau la Roma. ncercar sa citeasc pe chipul regelui primirea rezervata
a ambasadorului, dar chipul lui Ludovic al XVIII-lea era impasibil. Prezenta
ducelui de Richelieu i deranja pe cei care poate ca ar fi vrut s-i manifeste
ndejdile pe care le trgeau. Toat lumea, conform uzanelor, se aezase de
acum la masa, cnd sosi i Madame, precedata de o celu druit odinioar
de domnul de Blacas. Celua sari n braele fostului ei stpn, coplesindu-1
cu manifestrile ei de bucurie.
Biata Thisbe, zise regele, sunt bucuros ca te-a recunoscut.
Ducele de Havre2 se apleca la urechea vecinului sau i-i zise ncet:
Trebuie sa facem i noi ca Thisbe fara sa mai ovim! Ai domnul de
Blacas fu copleit de cele mai afectuoase demonstraii. Madame nu se arata nici
ea mai surprinsa dect regele, dar l primi pe domnul de Blacas cu multa
bunvoin.

1 Ducele de Richelieu se ocupa de copoii regelui, iar contele de Blacas era

marele maestru al garderobei regale.
2 Joseph-Anne-Auguste-Maxiinilien de Croy, duce de Havre (1744
1839). Aghiotant, cavaler ai mai multor ordine, deputat n Statele Generale,
pair al Frantcii locotenent general, capitan al grzilor regelui. Sora sa, LouiscElisabcth de Croy <>c Havre, marchiza de Tourzcl, a fost guvernanta copiilor
Franei, dup doamna o Polignac. I AS fi pus rmag ca era la curent cu toat
intriga doamnei de
~U/-MI n P.
Ducele de Angouleme mnca mult mai trziu dect egele; prines, ieind
de la unchiul ei, venea ntotdeauna sa asiste la sfritul mesei ducelui, unde
mnca, n tot cursul anului, un ciorchine sau doi de struguri.
n ziua aceea ea vorbi despre sosirea domnului de Blacas.
Cu att mai rau! Rspunse, sec, ducele de Angouleme. Ea nu replica.
Fratele meu, care, n calitatea lui de aghiotant, lua masa la print, fu uimit de
nenelegerea din familia regala, n legtur cu acest eveniment. ai ma mir de
ce, pentru ca, de fapt, asta era un lucru obinuit. Ducele de Angouleme avea
un adevrat cult fata de sotia sa care nutrea pentru el cea mai tandra
afeciune; singurul lucru n care nu se nelegeau era politica. Sub acest aspect,
Madame era mai ntotdeauna de acord cu Monsieur, dar niciunul, nici celalalt
nu aveau nici o influenta asupra ducelui de Angouleme. Cnd Madame ncepea
una dintre diatribele sale ultraregaliste, ducele i-o tia scurt:
Scumpa mea prines (asa i spunea el), sa nu vorbim despre aa ceva.
Nu ne putem nici nelege, nici convinge reciproc!
Asa ca toate intrigile partidului ultraregalist se opreau n fata
nelepciunii ducelui de Angouleme care refuza, n mod constant, de a se opune
guvernului regelui, n schimb, toate acele intrigi gseau susintori activi att
n ceilali prini i n cei din jurul lor, ct i n cei din jurul regelui.
Vestea sosirii domnului de Blacas isca mare zarva, dup cum de altfel va
putei i nchipui. Curtenii remarcaser ca, dup dejun, domnul de Blacas,
vorbindu-i n oapt regelui, acesta i rspunsese tare, cu vocea lui severa:
E dreptul dumitale, n-ai nevoie de nici un fel de aProbare!
Am aflat dup aceea, ca era vorba de instalarea sa n Parlamentul
primului maestru al garderobei, de la Tuileries. Ce' apartament aranjat pentru
domnul de Blacas, cnd se bucurase de favoarea lui Ludovic al XVIII-lea,
comunic direct cu apartamentul regelui. Toi i aduser aminte ca maiorul
general al grzilor locuise provizoriu acolo, n timp ce muncitori' lucrau la
apartamentul sau dar ca reparaiile fuseser zorite foarte tare n ultima vreme;
ca, cu doua zile nainte de sosirea ambasadorului maiorul general se instalase

n sfrit, la ej acas i eliberase apartamentul lui Blacas. Avnd totui n

vedere primirea rece pe care i-o fcuse regele lui Blacas, acesta se prefcu
preocupat de expoziia de tablouri aflata n Salonul de la Luvru, pentru a-i
putea petrece toat dimineaa acolo. La masa pe care o lua la ducele de Escars,
nu vorbi dect despre acea expoziie. Aruncase mai nainte cteva fraze prin
care i manifesta dorina de a se napoia ct mai repede la Roma. Curioasa sa
aflu ce se petrecea, m-am dus seara la domnul Decazes Curiozitatea mai
adusese cteva persoane, maliia, alte cteva, aa ca la un moment dat ne-am
trezit ca eram o mulime. Toate spiritele preau foarte agitate afara de cel al
stpnului casei, care se simea foarte la largul sau. N-a putea spune acelai
lucru despre domnul de Mole1, pe atunci ministru al marinei, care vadea o
tulburare imposibil de ascuns. Parca l vad i acum, aezat pe o mica sofa, din
coltul emineului i punndu-i n fata un paravan sub pretext ca-1 deranjeaz
lumina, dar de fapt pentru a evita privirile celor care se mirau de chipul lui
descompus.
De obicei, domnul Decazes nu se ducea s-i fac vizita cotidiana regelui,
n zilele de primire; de data asta nsa, se scuza i prsi salonul. La putina
vreme, careva (cred ca domnul de Boisgelin) sosind, mi povesti ca domnul de
Blacas, relundu-i vechile obiceiuri, l urmase pe rege n odaia sa. Ministrul
politiei nu se lasa prea mult ateptat. Cnd se ntoarse de la rege, era perfect
calm. Lumea risipindu-se, m-am apropiat de el i 1-am ntrebat:
Ce s-i spun mine tatlui meu, caci pleac un curier la Londra.
1 Louis-Mathieii Mole (1781 1855), magistrat, prefect, consilier de Stat,
director general de poduri i osele, Mare Judector sub Imperiu. Pair al
Franei, sub Restauraie. Ministru de externe sub Monarhia din iulie i
membru al Academic' franceze.
_ Ca sunt servitorul sau devotat, precum sunt i al voastre.
_ atii bine sa nu din simpla curiozitate ntreb acest cru Gazdele
ultraregalitilor vor bate toba, aa ca va rog '-mi rspundei ct mai serios cu
putin ce trebuie s-i transmit ambasadorului.
Ei bine, spunei-i ca domnul de Blacas a sosit astzi, vineri, de la
Roma la Paris, i ca va pleca joi de la Paris la Roma.
Joi? De ce nu mine?
Pentru ca vrea sa transforme aceasta cltorie ntr-un eveniment i
pentru ca tine cu orice pre sa devina ridicol.
neleg fora acestor argumente, dar nu va temei de uurina cu care
se comunica ntre apartamentul sau i cel al regelui?
Nu ma tem de nimic! Ai v-a sftui sa facei ca mine! Ai-i nsoi
cuvintele de un surs putin cam arogant.

Mrturisesc ca eram departe de a-i mprti siguran, cunoscnd

slbiciunea regelui i intrigile care-1 nconjurau. Totui domnul Decazes avea
dreptate. Regele era n stare de a-i intriga minitrii, dar i fcea ntotdeauna
scrupule de a fi infidel fata de favoriii sai. Ori de cte ori acetia i erau rpii,
asta se ntmpla datorita vreunei forte majore i niciodat cu complicitatea sa.
La dejunul de a doua zi, regele ncepu a vorbi de dorin pe care-o avea
de a-i ndulci situaia domnului de Blacas i de a-1 rechema n Frana. La
desprire, spuse tare:
Conte de Blacas, daca vrei s-mi vorbeti desear, yino nainte de ora
hotrt; caci dup aceea vine ministrul Politiei!
Or, familia regala l prsea pe rege la ora opt; ora hotrt era la opt i
un sfert, aa ca intimitatea nu se putea Prelungi n nici un caz peste aceasta
ora.
Domnul de Blacas se nclina profund, dar simi ovitura; daca ntmpltor
Thisbe, celua, 1-ar fi adulat, n-ar ai fi gsit imitatori. Totui, partidul care-i
zicea al Pavilionului Marsan, ntotdeauna gata sa se mbete cu apa rece,
afirma i poate ca i credea, ca era vorba de un dedesubt ca rceala regelui nu
era dect aparenta, ca cine tie ce favoare i pregtea Ludovic domnului de
Blacas. Am crezut i eu, ntr o oarecare msur, acest lucru, mai ales ca n
ajunul zilei cnd domnul de Blacas trebuia sa plece, declara ca era bolnav' Nui prsi camera patruzeci i opt de ore, apoi apru, cu o voce att de stinsa
nct nici vorba nu putea fi sa plece astfel ntr-o cltorie att de lunga. Mai
statu nc zece zile, sub diverse pretexte. Ultimul de care se folosi fu dorina de
a-1 nsoi pe rege n plimbarea din 3 mai, aniversarea intrrii sale n Paris
Ludovic parcurse strzile, n caleasca, escortat doar de garda naional, fapt ce
plcu populaiei. Domnul de Blacas ndjduia ca datorita funciei sale va avea
dreptul sa ocupe loc n trsur regelui; dar regele fcu o schimbare de eticheta,
lipsindu-1 pe Blacas de aceasta satisfacie. Nu-mi mai amintesc care a fost
manevra, dar Blacas n-a putut lua loc dect ntr-una din trasurile din suita
regelui. napoindu-se, regele se opri la usa apartamentului sau i innd-o
ntredeschisa, cu propria sa mna, ceea ce nu se mai ntmplase pn atunci,
spuse cu glas tare:
Cu bine, draga Blacas, drum bun i nu te obosi mergnd prea repede.
Atept, cu placere, s-mi trimii vesti de la Roma!
Ai poc! Trnti usa n nasul contelui care se pregtea s-1 urmeze.
Domnul de Blacas, foarte deconcertat de scurtimea acelui amical rmas bun,
pleca chiar n aceeai seara. Rezultatul acestei cltorii fu ca se numi imediat
un ministru1 al casei regale. Fara a fi el titularul, Blacas pastra patronajul
funciei i ncasa beneficiile; funcia era ndeplinita de un om care-i era devotat,

domnului de Pradel2. Dup o bucata de vreme, Pradel fu fcut duce i primul

gentilom al camerei regelui3.
1 Aceasta numire n-a avut loc dect sub cel de al doilea ministeriat al
ducelui de Richclieu. Casa regelui fiind reorganizata prin ordonana din 1820,
marchizul de Lauriston a fost numit ministru al casei regale i membru al
Consiliului de ministrl Contele de Pradel fusese directorul general al departamentului casc
regelui, n 1820 a devenit primul ambelan i macslru al garderobei regale.
3 Contele de Blacas a fost fcut duce i numit primul gentilom al cawc
regale, n 1820. A primit de asemenea i Cordonul Albastru, una dintre cele
mai i'1 decoraii, cu prilejul naterii micului duce de Bordeaux.
Lumea fiind ocupata cu Blacas uitase de Martin pe care el ncredinase
domnului Decazes, ministrul politiei.
Acesta petrecu cteva sptmni la Charenton fara ca medicii
Cuteze a afirma ca exaltarea sa se datora unei stri de ebunie
constanta. aa ca l trimiser n satul sau. Una dintre rjncipalele sale viziuni
privea viaa lui Ludovic al XVIII-lea, u care, din cnd n cnd, intriganii voiau
sa sperie familia regala. A mai fost vorba de acest Martin, pentru ultima oara,
n timpul ederii lui Carol al X-lea, la Rambouillet, n 1830.
Nu mai stiu daca ducesa de Narbonne s-a dus de bunvoie dup soul ei,
care fusese, ntre timp, numit ambasador la Neapole. Rolul pe care 1-a jucat n
toat povestea cu Blacas i-a Displcut regelui, dar i mai mult domnului
Decazes. ai, cu toate ca nu exista exil n acel regim constituional, toat lumea
a aflat ca primise ordin sa nu mai apara la Curte i ca fusese sftuita sa se
duca dup soul ei.
Capitolul X Favoarea de care se bucura domnul Decazes.
Genul sau de lingueala.
Afacerile din Lyon.
Ducele de Raguse potolete spiritele.
Ducele de Orleans revine la Paris.
Istoria inventata pe seama mamei.
Mnia mea.
Sosirea ntregii familii de Orleans.
Dejun la Palatul Regal.
Calomnii absurde.
Domnul Decazes se afla mai bine nfipt n postul sau, ca niciodat. Regele
nu vedea dect prin ochii sai, nu auzea dect prin urechile sale, nu aciona
dect la ndemnul sau.
Suveranii nu sunt la nimic mai sensibili dect la lingueala.

Ludovic al XVIII-lea era mult prea obinuit cu linguelile curtenilor de

profesie pentru a mai fi ahtiat dup aa ceva; i otusi avea nevoie de lingueala
pentru a i se face atmosfera i a se simi la largul sau; numai ca singura
lingueala nu era hcienta imaginaiei sale. Dorea, cu ardoare, sa fie iubit doar
ntru sine. Acesta fusese sistemul adoptat de toi favoriii eriori, cu excepia
doamnei de Balbi, cred, care nu se mulumea dect s-1 rsfee, sa fie amabila
i s-1 distreze fara a se preface ca moare dup el. '
Domnul Decazes inventa un nou sistem de a se vr r>p sub pielea
suveranului sau: se proclama a fi opera lui nu numai din punct social, ci i
politic. Se prefcu a fi cel maj docil elev al sau i mai asculttor dect orice alt
ministru. sj petrecea ceasuri ntregi lsndu-se ndoctrinat de el. nva cu
regalul sau profesor, limbile vechi ca i cele moderne' dreptul, diplomaia,
istoria i mai ales literatura. Elevul era cii att mai perspicace, cu ct era mai
bine pregtit dect profesorul care, chipurile, l nva. Cu toate acestea nu
nceta sa se mire de tot ce-i dezvluia profesorul sau n materie de tiine i
litere i nu mai tia cum s-i manifeste recunotina La rndul lui, regele se
ata pe zi ce trecea de strlucitul sau elev care, la isprvirea anului de coal,
i semna i-i aproba toate hrtiile din portofoliul sau ministerial. Sentimentele
pe care regele le nutrea fata de domnul Decazes se exprimau prin felul cum i se
adresa. In mod obinuit, i spunea biatul meu, iar n ultimii ani, fiule.
Domnul Decazes poate ca ar fi suportat aceasta nlare, fara sa i se urce la
cap, daca n-ar fi fost aat de impertinentele unor curteni. Nevoia de a le plati
cu aceeai moneda l fcuse sa devina trufa i nepoliticos, cusururi care
adugate superficialitii i felului sau distrat de a fi l ajutaser s-i fac mult
mai multi dumani dect merita.
Tot n acea vreme, se semnala o conspiraie la Lyon care neliniti grozav
pe toat lumea. Agitaia devenise vizibila n ora i n mprejurimi, iar
dezordinea iminenta. Imediat l trimiser la Lyon pe marealul de Marmont,
cu puteri depline, sa fac ordine. Regalitii 1-au acuzat ca ar fi dat dovada de
prea multa condescendenta fata de bonapartiti. Nu cunosc amnunte, n orice
caz, el puse pe goana acea nluc a rzmeritei, fiindc la trei zile dup sosirea
lui la Lyon totu reintrase n normal iar oraul era att de linitit de parca n s-ar
fi ntmplat nimic, niciodat. Tulburrile din Grenoble aduseser, cu un an n
urma, att de mari avantaje genera W norirladieu1, nct autoritile din Lyon
fura bnuite de a fi Cat rzmerita numai pentru a obine i ele asemenea
ecompense. Reputaia generalului Camuel2 fcu credibila ceasta acuzaie; caci
se arata a fi demnul emul al generaluI, Donnadieu. Prefectul politiei, om deloc
stimat3, i se lturase pentru a-1 speria pe domnul de Chabrol, prefectul
departamentului, care nu mai aciona dect dup bunul lor plac.

Adevrul asupra rzmeritei din Lyon a rmas i azi un mister. Unii au

negat totul; alii, dimpotriv, au artat-o n toat amploarea ei. Se pare ca nici
unii, nici alii n-au avut pe deplin dreptate. Opiniile.
ntotdeauna foarte nsufleite n acest ora exaltate mai apoi de cele
O suta de zile, erau gata sa explodeze. Arile unor efi de partide sau poate
unele stngacii ale administraiei puteau foarte bine duce la o catastrofa, n
aceasta mprejurare, marealul i impuse voina. Generalii Donnadieu, Camuel
i mai ales Dupont, care fuseser etichetai de Restauraie ca oameni de mare
ncredere, erau sub Imperiu foarte putini luai n seama, iar n armata nu se
bucuraser de nici un respect.
Negocierile pentru rentoarcerea ducelui de Orleans reuiser. Printul
venise deocamdat singur ca sa tatoneze terenul. Acest drum fusese prost
pregtit de un discurs al unui deputat din opoziie, domnul Laffitte, discurs n
care pomenise numele lui Wilhelm al III-lea de Orania, n aa fel nct i
pusese n cap tot partidul regalist. Din pcate, ducele
1 Gahriel Donnadieu (1777 1849), vicontc i locotenent general;
conspirnd mpotriva Primului Consul a fost nchis. Reintrat n gratii, a fost
fcut de c<wc Napoleon, baron i general de brigada. Compromis din nou, a fost
ntemniat Pentru a doua oara. Ludovic al XVIU-lca 1-a numit locotenent
general, 1-a luat cu sine a Gnd i i-a ncredinat comanda oraului Grcnoblc.
Dup monarhia din iulie s-a rctras din viaa publica.
Simon Camuel, generalul armatei republicane din Vandcca. Mai trziu,
a ajuns deputat n Vicnne.
U Charrier de Saiimeville, locotenent general al politiei din oraul Lyon.
Era n. Actlv> inteligent, care timp de douzeci de ani a adus mari i
importante servicii cm mmistrarca oraului, n nite epoci deosebit de dftlcilc.
Din pcate, era (A/e 'lorncnit de vanitos i-i ddea o importanta ce ntrecea
orice msur. 'oriile cancelarului Pasquier, t. IV, p. 173) (N. ed.fr.).
De Orleans i i anunase sosirea i ar fi fost i mai mare inconvenientul
de a da ndrt n fata protestelor dect de a le sfida. aa ca ducele sosi. Regele
l primi posac, ca de obicei doamna Delfma politicoasa Monsieur i cei doi fii
ai sai' n mod amical, iar ducesa de Berry care-i aduse aminte de Palermo pe
care nu-1 mai revzuse de cnd se mritase Cu bucurie i cu afeciune
(numindu-1 draga unciule, n fiece clipa), ceea ce-1 fcu pe duce sa bombne
n sinea lui.
Ea plnse mult n urma acelei vizite, dar dup aceea sj. A schimbat felul
de a se purta cu ducele de Orleans cruia i-a spus de atunci ncolo
monseniore, n schimb, ducesei de Orleans a continuat s-i spun mtu.
Purtarea exemplara a ducelui a fcut sa se prbueasc toate zvonurile care nu
gseau nicieri mai mult ecou dect la mama sa. Anturajul sau era ostil n mod

fi fiului ei, iar ea era mult prea slaba ca sa se opun, ori mult prea proasta
ca sa bage de seama.
Dup ce m-am rentors n Anglia, am nceput s-1 vizitez destul de des si,
pentru ca am ncercat s-1 distrag de la mhnirea pe care i-o pricinuia boala
cinelui epagneul al domnului de Follemont, vorbindu-i despre nepoii sai pe
care tocmai i vizitasem de curnd, la Twickenham, grupul ultraregalist m-a
declarat orleanista i a rspndit acest zvon care m-a nelinitit, nu pentru
mine, ci pentru tatl meu, fiindc un ambasador trebuia sa fie imparial i sa
nu tina cu nimeni. Dar pn la urma, aceasta nvinuire czu de la sine, ca
attea altele. De altfel, n-avea nici o baza, fiindc daca ducele de Orleans ar fi
vrut sa puna la cale vreo intriga n epoca n care sa afla n Anglia, 1-ar fi gsit
pe tata foarte putin dispus s-i arate fie i cea mai mica indulgenta. In timpul
puinelor zile pe care ducele le petrecu la Paris, veni sa ma vad de doua ori.
Orict de onorata m-am simit pentru acele vizite, m-arn temut ca ele sa nu
rennoiasc toate clevetelile de peste iarna, dar nu s-a mai ntmplat nimic.
Rutatea celor din jur, aata la maximum de norocul fratelui meu, care
urma sa se nsoare cu o motenitoare att de frumoasa i mai ales att de
bogata, curtata de multi dintre ei, i-a revrsat din nou veninul asupra noastr.
Socotin robabil ca situaia tatlui meu avusese o mare influenta uPra acestei
cstorii, ncepur a lansa zvonul ca, de fapt, ea datora unei adevrate orgii,
unde biata mama se mbtase rita, mpreuna cu printul regent, ca acesta
ngduindu-i nele liberti fata de ea, mama i-ar fi rspuns printr-o palma;
toate celelalte doamne se ridicaser, indignate, de la masa, printul se plnsese
regelui, ca de atunci prinii mei nu mai cutezaser sa ias din casa i n
curnd urmau sa fie nlocuii de altcineva, la Londra.
Aceasta ncnttoare istorioara, inventata i colportata n ntreg
Parisul, ajunse pn la Londra. Cteva gazete engleze fcur aluzie la ea, i
intriga de la Paris se rennoi, de data asta, la Londra. Toi bunii mei prieteni
venir, rnd pe rnd, sa ma ntrebe daca povestea era adevrat i n ce
msur, pe ce canava fusese brodata i aa mai departe; dar cnd le
rspundeam, conform adevrului, ca ntre mama i print nu existaser
niciodat dect sentimente de stima, de respect i de politee, care nu putuser
da loc la acea stranie poveste, vedeam pe fetele lor un mic surs de nencredere,
care ma nfuria cumplit. Cred ca n-am simit niciodat o indignare mai
crncena dect cu acest prilej. Mama era un adevrat model nu numai de
virtui dar i de buna-crestere. A inventa o asemenea absurditate pe seama
unei femei de aizeci de ani pentru a te rzbuna pe norocul pe care-1 avusese
fiul ei, mi s-a prut un lucru de o laitate despre care nici astzi nu pot vorbi
cu snge-rece.

Printul regent ddu dovada de multa buntate i nelegere, ntlnindu-1

pe tata n parc, l tinu lng sine tot timpul ct dura plimbarea, se opri
ndelung, n mijlocul unui grup de seniori englezi, i ei tot calare pe cai, i nu
pleca dect dup ce strnse n modul cel mai amical mna ambasadorului.
Ata i explica destul de trziu aceste favoruri pe care printul vu le mai
fcuse nimnui, dup ce auzi i el zvonurile spandite la Paris i care
ncepuser a circula pe ascuns, la Ra. Dezgustul pe care 1-am simit fata de
parizienii mei ca a lt! Lsu^at dorina sa plec ct mai repede din acel ora n
brfa sttea la loc de cinste. Cstoria fratelui meu amnndu-se pentru
toamna, m-am hotrt sa plec la Londr i sa nu ma rentorc dect n ziua
nuntii sale.
n timp ce toat aceasta istorie odioasa se urzea i propaga, familia de
Orleans se instala, cu mic cu mare i Palatul Regal. Ajunsese la Paris, seara
trziu; m-am dus s-' vad a doua zi dimineaa, dar ei erau la rege s-1 salute. Ian, ateptat, i nu mi-a fost deloc greu s-mi dau seama ct de penibila fusese
acea vizita.
Ducesa de Orleans era trista, soul ei, preocupat i serios-Mademoiselle,
intrnd n sufragerie, se simi rau. i fusese foarte rau n timpul traversrii
canalului i nc nu-i venise pe deplin n fire. Ne-am nghesuit n jurul ei;
dup ce se simi ceva mai bine, mi spuse, strngndu-mi mna:
i mulumesc, draga mea, nu-i nimic, acum mi-e mai bine; dar ma
simt nc slbit.
ngrijorarea de pe fetele celor din jur se risipi cnd vzur intrnd un
valet ncrcat cu o tava plina de gogoi fierbini.
Ah! Faimoasele gogoi de la Palatul Regal! Strigar toi ntr-un glas. ai
dragostea fata de pmntul natal, bucuria de a se revedea n patrie terser
impresia pe care le-o fcuse primirea de la Tuileries.
Am petrecut o parte din timpul ct am stat la Paris alturi de acele
prinese amabile, care ma primeau cu multa bucurie i buntate i care-mi
mprteau indignarea n legtur cu povestea debitata pe searna mamei. De
fapt, ele cunoteau mai bine ca oricare, din proprie experienta, fecunditatea
inveniilor calomnioase.
Tot pe atunci, ncepu a se rspndi zvonul cstoriei secrete dintre
Mademoiselle i Raoul de Montmorency, cruia ea ar fi putut s-i fie foarte bine
mama, att era de mare diferen de vrsta dintre ei. Cnd tnrul se nsura cu
doamna Thibaut de Montmorency, intriganii trebuir sa renune ia aceasta
poveste. Nu stiu daca nu 1-au nlocuit pe Raoul cu domnul Athalin, aa cum
am auzit vorbindu-se mai trziu. Cea de a doua versiune n-a fost nici ea mai
adevrat dect prin13Adevrul e ca amndou au fost la fel de absurde i de calomnioase.

Capitolul XI Tom Pelham.

Inaugurarea podului Waterloo.
Dineu la Relllont.
Firea posaca a prinesei Charlotte.
Politeea sa.
Un nou nriciu Discuia cu ea.
Moartea acestei prinese.
Mhnirea tuturor C] or din jur.
Adevrata fire a prinesei Charlotte.
Gusturile i biceiurile sale.
Sinucidere la natere.
Orict spaima as fi avut eu de mare, oboseala cltoriei mi-a fost din
belug rspltit de bucuria pe care le-a nricinuit-o prinilor mei,
rentoarcerea mea la Londra. Am simit o mare mngiere s-mi pot alina,
alturi de ei, toate micile necazuri i scieli ale unei lumi att de mercantile ca
a noastr. Caci n Frana nu exista persoana care sa nu-i dea seama ct de
plcut e pentru un fiu, un frate sau un prieten sa se nsoare cu o motenitoare
bogata i cte invidii i gelozii isca o astfel de cstorie. Am observat, cnd
acest lucru m-a privit i pe mine, ca nici o alta mprejurare nu provoac mai
multa dumnie n societate. Caci toat lumea alearg cu limba scoasa dup
avere. Pentru a pune mna pe bani, orice mijloc e bun; iar cel care vede ca a
fost ales un altul n locul lui regreta amarnic, mi amintesc, n legtur cu acest
lucru, de planurile unuia dintre prietenii mei din copilrie, tnrul Pelham. Era
fiul cel mai mic, mplinise aisprezece ani i se rentorcea n casa printeasc
penultima oara, nainte de a prsi colegiul. A doua zi dup sosirea sa, tatl
sau, lordul tarborough, un omule sfrijit, cel mai rece, mai serios i mai Pun de
el pe care 1-am cunoscut vreodat, 1-a poftii pe biat In cabinetul sau i i-a
spus:
~ Tom, a sosit momentul s-i alegi o profesie; indifes? Nt ce i-ai alege, eu
te voi susine din toat inima. Nu vreau e mfluentez nici ntr-un fel. Dar, daca
vrei sa te faci preot, sa Vvertlzez c& am la dispoziie unele beneficii care te vor
face raiesti, chiar de la nceput, pe picior mare. i-o repet, i las deplina
libertate. Te previn nsa ca atunci cnd te vei hotar nu voi admite nici o
schimbare. aa ca gndete-te bine. Nu-nv da rspunsul acum. Am sa te ntreb
cnd te vei rentoarce l Colegiu. Atunci sa fii pregtit s-mi spui ce-ai ales!
Da, domnule!
La sfritul vacantei, n care Tom se distrase de minune i n timpul
creia tatl sau nu-i adresase nici mcar u cuvnt, l pofti n cabinetul sau,
spre spaima ntregii familii i l ntreba din nou:
Ei bine, Tom, te-ai gndit n chip matur, la viitorul tau?

 Da, domnule!
Ai te-ai hotrt?
Da, domnule!
Gndete-te ca nu voi admite nici un capriciu i ca va trebui sa urmezi
cu rigurozitate profesia pe care i-ai ales-o!
Aiu, domnule.
Bun! Atunci vorbete!
Ei bine, domnule, as vrea sa ma nsor cu o motenitoare bogata!
Orict de flegmatic ar fi fost lordul Yarborough, nu putu rezista unui
astfel de rspuns dat pe un ton att de imperturbabil. aa ca izbucni n rs.
Pn la urma, prietenul meu Tom nu se nsura cu o motenitoare; intra n
marina i se prpdi de tnr, de friguri galbene, n Antile. Era un biat frumos
i de treaba. Dar v-am istorisit o ntmplare din alt secol; sa revenim la secolul
al nousprezecelea.
n 18 iunie 1817, cu prilejul celei de a doua aniversari a btliei de la
Waterloo, avu loc cu mare pompa -inaugurarea podului cruia i se ddu
numele de Waterloo. Printul regent, mpreuna cu ducele de Wellington, urmat
de toi ofierii, care luaser parte la btlie, i de regimentele de garda, trecur
primii pe noul pod. Pentru personajele principale din localitate se ridicaser
chiar nite tribun^ speciale. Aiind ca se pregtea o tribuna pentru corpu
diplomatic, tata anuna ca n-ar vrea sa ia parte la ceremonia care se hotrse
sa nu asiste. Colegii sai din corpul diplomatic Declarar ca nu voiau sa fac
opinie separata n acea jnprejurare i ca ceremonia, avnd un specific strict
national, oU era neaprat necesar sa fie invitai la ea i strini. Cabinetul e0glez
fu de acord cu aceasta propunere. Tatl meu s-a simit profund micat de
deferenta colegilor sai, cu att mai mult cu t cei de la Tuileries nu duceau
lipsa de oameni care s-1 fi nvinuit ca dduse fru liber sentimentelor sale
franceze. Cel care a refuzat primul tribuna, ce-i fusese pregtit, a fost printul
Paul de Esterhazy. Cum n-a ntmpinat nici o dificultate, a venit s-1 anune pe
tata de hotrrea corpului diplomatic i de consimmntul cabinetului englez.
Tot n 1817 trebuie sa plasez i relaiile mele cu prinesa Charlotte de
Galles. Sub pretext ca locuina ei nu era nc aranjata, se dispensase de
obligaia de a veni la Londra i desi acela a fost un moment care a strns
laolalt toat lumea buna, ea a rmas sub umbrarul rcoros de la Claremont,
despre care spunea ca era mult mai sntos n starea n care se afla, caci era
nsrcinat n mai multe luni. Am fost poftita i eu, mpreuna cu prinii mei,
sa luam masa la ea. Curiozitatea pe care mi-o inspira aceasta tnr suverana
a unei tari att de mari mi era aat i de faptul ca pierdusem ntotdeauna
ocazia de a o vedea. Am fost primiti la Claremont de ctre lady Glenlyon,
doamna de companie, i de ctre un baron german, aghiotantul printului,

singurul comesean la castel. Un grup de musafiri ne precedaser, altul urma sa

vina dup noi. Printul Leopold i fcu apariia o clipa, apoi se retrase. Dup ce
am ateptat vreme ndelungata, am auzit n odaia de alturi u pas greoi i care
rsuna att de puternic nct nu putea fi comparat dect cu cel al unui tambur
major. Cineva de lng m'ne zise: lat-o pe prines!
ntr-adevr, am vzut-o intrnd, la braul soului ei. Era Puna de podoabe
i arata bine. Dar evident, avea pretenia sa
^mene cu marea ei naintaa, Elisabeta, motiv pentru care i alca att de
apsat i de greoi, fcnd n mod deliberat acel
&rnot de tambur major. Tot ca i strmoaa ei, i purta capul sus, cu
multa trufie, n timp ce ea intra n salon pe o usa, De alta usa, un matre
d'hotel anuna ca masa e servita. Prine strbtu salonul, fara sa spun o vorba
nimnui. Sosita sufragerie, pofti alturi de ea doi ambasadori; printul se ase?
V vizavi, ntre doua ambasadoare. Dup ce am ncercat n s-o vad, aplecndum cnd n dreapta, cnd n stnga, cte un platou, prinesa se hotr i
porunci sa se ia vasul ce mpodobea mijlocul mesei. Norii care i se adunaser
pe frunte i se mai risipir putin. Surse graios soului ei, dar n-a mai fost att
de amabila i cu ceilali. Vecinii ei abia i smulgeau vorba cu cletele, aa ca am
avut destula vreme s-o examinez n linite n tot timpul acelei mese penibile. Nu
va pot vorbi despre talia ei, pentru ca, fiind nsrcinat, mi era greu s-mi dau
seama cum putea arata. Se vedea doar ca era nalta i solid construita. Parul i
era de un blond aproape cnepiu, ochii de un albastru ca de porelan, fara
sprncene, fara gene, tenul de o albea uniforma, fara nici o alta pata de
culoare. Sunt sigura ca vei striga: Ce figura fada! Era deci o persoana ct se
poate de insipida!. Ctui de putin. Rar mi-a fost dat sa ntlnesc o fizionomie
mai nsufleit. Privirea i era plina de expresie. Gura, rosie ca cireaa i
mpodobita cu nite dini ca perlele, avea modulrile cele mai plcute i mai
variate pe care le-am vzut vreodat i extrema sa tineree, compensnd lipsa
coloritului din obraji, i ddea un aer de o prospeime remarcabila.
Masa odat isprvita, ea le fcu femeilor un mic semn i trecu n salon,
unde o urmarm toate. Prinesa se aez ntr-un colt cu una dintre prietenele
sale din copilrie, proaspt mritat i nsrcinat i ea, al carei nume 1-am
uitat. Ausoteala lor dura pn la venirea printului care rmsese la masa, cu
brbaii. El a apropiat cteva fotolii pentru ambasadoare, vrnd sa dea discuiei
un caracter general, dar n-a izbutit, n sfrit, contesa de Lieven, plictisita de
acea lipsa de atenie, s-a dus sa se aeze, fara sa fie poftita, pe aceeai sofa pe
care edea prinesa i ncepu, cu voce joasa, discuie care, aparent, se prea
c-i strnise interesul, Foarte absorbita. Toate eforturile pe care le fcu printul,
Pa tfU a-i determina sotia sa se poarte mai politicos i cu P -ialti invitai, fura
zadarnice. Fiecare sttea ca pe ghimpi i c atepta sa plece, n sfrit, ni se

anunar trasurile i a. ecaram salutate la fel de rece la desprire cum

fuseserm i i sosire, n ce ma privete, cnd mama m-a prezentat, rintesa n-a
catadicsit s-mi fac nici mcar un semn din cap. rjrcndu-m n trsur, am
spus:
Am vrut s-o vad, am vzut-o! Numai ca am vzut-o cam mult, caci
sunt stul pn n gt de mofturile ei!
Mama m-a asigurat ca prinesa era, de obicei, politicoasa. I-am rspuns
ca felul cum se agitase printul nu prea confirma acest lucru. Probabil ca dup
ce am plecat noi, j_o fi reproat faptul ca fusese att de posaca, fiindc la
cteva zile dup aceasta vizita, tocmai cnd meditam cu regret la vizita de
mulumire pe care trebuia sa i-o facem pentru ca ne primise att de bine, iat
ca am primit o noua invitaie. De data asta, prinesa se pierdu n gratii i
politeuri fata de toi musafirii; totui preferina i-o manifesta fata de noi. Ne
opri pn la miezul nopii, discutnd familiar despre toate i despre toi, despre
Franta i despre Anglia, despre primirea familiei de Orleans la Paris, despre
legturile lor cu Tuileries, despre legturile sale cu Windsor, despre capriciile
reginei btrne, despre acea eticheta care-i era insuportabila, despre plictiseala
care o atepta cnd avea sa fie obligata sa se mute la reedina ei din Londra
unde oricum trebuia sa rmn cteva luni. Mama i spuse ca ar fi mult mai
linitit i ar sta mult mai comod la hotelul unde locuise dup ce se mritase.
E adevrat, rspunse ea; dar cnd eti att de deplin fericita ca mine,
te temi de orice schimbare, fie ea i n bine!
Srmana prinesa! Conta prea mult pe aceasta fericire! Ne spuse, n
aceeai seara, ca era sigura ca va avea un biat, undea avusese ntotdeauna tot
ce-i dorise. Apoi ncepu sa vorbeasc despre Claremont i despre grdinile
sale. Le Anosteam demult. Domnul de Boigne fusese ct pe ce sa Curnpere acea
proprietate. Prines Charlotte ne asigura ca se schimbaser foarte mult n
decurs de doisprezece ani i ne ruga sa poftim ntr-o diminea sa ni le arate pe
ndelete Hotrrm sa venim n prima zi cnd va fi frumos i cnd tata i va
putea ngdui sa se rup de la treburile sale. Prinesa nu mai ieea din casa,
dect ca sa fac unele plimbri prin parc i ntre ora doua i patru era
ntotdeauna ncntata sa ne vad Ne-am desprit, dup o strngere de mna
att de energica nct am crezut c-mi smulge braul, nsoit de cele mai calde
cuvinte de simpatie exprimate cu un glas care cu siguran ca ar fi fost dulce i
plcut daca Memoriile din secolul al XVI-lea nu ne-ar fi informat ca regina
Elisabeta vorbea scurt i tios. Nu neg ca prinesa nu mi s-a prut mult mai
amabila, ba chiar i mai frumoasa dect penultima oara. Printul Leopold
rsufl uurat, parnd sa se bucure ca sotia i fcuse pe plac. n dimineaa
fixata ca sa vizitam parcul din Claremont, ploua cu gleata, aa ca trebui sa
mai amnam vizita cteva zile. Dar cnd am ajuns, prinesa Charlotte era

complet schimbata. Ne primi mai rece ca niciodat, se scuza ca starea ei nu-i

ngduia sa fac dect civa pasi, apoi l chema pe aghiotantul neam,
rugndu-1 sa ne arate parcul prin care i-ar fi fcut atta placere sa ne
nsoeasc, manifestndu-i totodat dorina de a scpa ct mai repede de noi.
Cnd am ajuns n celalalt capt al parcului, am vzut-o de departe, la braul
soului ei i fofilndu-se ca un ogar. Dup ce fcu un mare nconjur, se ndrepta
ctre noi. Aceasta nepolitee, aproape grosolana, ne indispuse att de tare nct
eram hotri s-i pltim cu aceeai moneda i sa fim i noi tot att de reci i
de indifereni ca i ea. Dar vntul ncepuse a bate altfel. Leopold.
Ne spuse ea, o silise sa ias din casa, plimbarea i fcuse bine i o
adusese n situaia de a se bucura de prezenta prietenilor sai. Fu
nemaipomenit de drgu i de politicoasa cu noi. Se ata n mod cu totul
deosebit de nnn^ care mergeam mai uor ca mama; ma lua de brat i ma tr
dup sine, calcnd cu nite pasi mari i apsai, fcndu-mi o serie de
confidente despre ct era de fericita n csnicie a despre profunda recunotina
pe care o datora printulul de a fi consimit sa se nsoare cu motenitoarea unui
egat. Zugravi, cu multa veselie, antren i spirit, situaia lui de so al reginei,
dar adug nflcrndu-se:
Leopold al meu nu va fi expus la aceasta umilin, sau sa nu-rni mai
spunei mie Charlotte! i izbi violent, cu niciorul, n pmnt, (picior care era
destul de gros, fie vorba ntre noi). Daca se vor opune, mai curnd voi renuna
la tron, mi voi cuta o coliba unde sa triesc dup legile firii, cluzit de soul
meu. Nu vreau i nu pot sa domnesc n Anglia dect cu condiia sa domnim
mpreuna. El va fi regele, regele recunoscut, regele care nu se va supune
capriciilor mele. Caci, vezi, doamna de Boigne, stiu ca am multe cusururi, de
altfel ai vzut i dumneata Odinioar am avut i mai multe Surzi Ti se
pare cu neputin, nu-i asa? Dar, spre fericirea mea, Leopold i-a asumat
sarcina de a face din mine o fata de treaba (a good girl), neleapt i rezonabila,
spuse ea cu un surs ncnttor. Ei da, el va fi regele sau eu nu voi mai fi
niciodat regina. Te rog s-i aduci aminte de ce-i spun acum i vei vedea daca
Charlotte tie s-i tina cuvntul!
i spunea cu placere, Charlotte, ori de cte ori vorbea despre ea i rostea
acest nume cu un fel de emfaza ca i cum ar fi atins celebritatea care-i era
sortita. Vai! Srmana prinesa! Visele sale de dragoste i de glorie au fost de
scurta durata! n acea discuie, care s-a ncheiat sub colonada castelului unde
ajunsesem naintea celorlali, a rostit fraza despre fericirea deplina de la
Claremont, rugndu-m sa vin ct mai des s-o vad. N-am mai vzut-o
niciodat. Aici s-au ncheiat relaiile melc cu spirituala i capricioasa
motenitoare a trei regate, Apucasem sa plec din Anglia, cnd, numai dup
cteva sptmni, moartea a rpit ntr-un singur ceas doua generaii e

suverani: pe tnr mama, care urma sa devina regina, i pe lu' ei, pe care-1
adusese pe lume. Amndoi au pierit datorita aPnciilor prinesei Charlotte.
Printul Leopold reuise s-o Pace cu tatl sau, printul regent, dar toat influenta
lui ase n fata animozitii pe care sotia sa o simea fata de bunica i de
mtuile lui. De teama ca nu cumva acestea sa vina i sa asiste la naterea ei,
i ascunse durerile ct mai mult timp cu putin. Totui naterea a fost att de
grea nct ar fi fost bine ca toate acele persoane sa fi fost de fata. Regina
btrn, nelat de calculele intenionat greite ale prinesei se afla la Bath,
regentul, la marchiza de Hertford, la o suta de mile de Londra. Prinesa nu-1
avea lng ea dect pe soul ei pe care mamosul Crofft l convinsese ca n-avea
de ce se teme dup un travaliu ce inea de peste aizeci de ore. Medicii de la
Facultate, strni n odile vecine, cerur sa intre la prinesa Dar ea refuza
categoric s-i primeasc i lipsa de experienta a printului, nelat de Crofft, l
mpiedica sa insiste, n sfrit, prinesa Charlotte aduse pe lume un copil foarte
bine alctuit, dar, pur i simplu, mort de oboseala; mama era i ea la fel de
epuizata. O aezar n pat. Crofft i spuse printului ca sotia lui va avea nevoie
de odihna. Apoi porunci ca toat lumea sa ias din odaie. La o ora dup
natere, femeia care o pzea o auzi pe prinesa abia optind:
Chemnati-1 pe soul meu! i-i ddu duhul.
Printul, culcat pe o sofa n odaia vecina, nu mai apuca sa primeasc
ultimul ei suspin. Dezolarea lui fu cumplita: pierduse totul. Nu stiu daca, pe
viitor, firea prinesei Charlotte 1-ar fi fcut fericit. Dar tnra Charlotte era nc
la nceput i deci sub influenta unei pasiuni extrem de violente fata de brbatul
ei, fcnd o mare risipa de drglenii cu un farmec pe care firea ei cam
brutala le fcea cu att mai preioase. El o mblnzise, daca mi-e ngduit sa
ma slujesc de aceasta expresie. ai grija cu care izbutise sa supun acea fire
slbatic, moleita de dragoste, trebuia atta vreme ct era ncununata de
succes sa fi fost foarte atoare, l vedeai totui lundu-i ntotdeauna unele
precauii, pentru a n-o speria i a-i aduce aminte ca tnrul tigru avea i
gheare. Oare prinesa va fi invocat tot timpul acea lege a dreptului natural care
o obliga pe femeie sa se supun soului ei? Va rog s-rfli ngduii sa ma
ndoiesc. Dar n clipa n care mi-a mrturisit acest lucru, ea era convinsa i
poate ca la fel de convins era s1 printul. Probabil ca, dup ce-a pierdut-o, n-a
mai pstrat io
6JTl0rie dect calitile sotiei sale. E sigur ca atunci cnd nea s-i placa
soului ei, era pur i simplu seductoare. Cu ae capriciile sale, nici nu va
putei nchipui de cta ooularitate se bucura n Anglia, nc din copilrie,
englezii e obinuiser sa vad n ea pe motenitoarea tronului. Iar ea vea un
instinct nnscut, tiind cu precizie ce anume place onorului ale crui
prejudeci erau adnc spate n inima ei.

Strduindu-se sa fie altfel dect tatl ei, luase obiceiul de a fi extrem de

econoama n cheltuielile pe care le fcea. Cnd se ducea prin prvliile din
Londra i cnd negustorii ncercau s-o ispiteasc cu vreo noutate mai
costisitoare, ea le rspundea:
Nu-mi artai asemenea lucruri, sunt prea scumpe pentru mine!
O suta de gazete i repetau cuvintele i o ludau cu att mai mult cu ct
de fapt aceasta lauda nsemna o critica la adresa regentului.
Viaa la Claremont era extrem de simpla, prinesa strduindu-se sa dea
ea nsi pilda de multa simplitate. Nimic nu era mai putin pretenios ca
mobilierul ei. Nu exista n ntreaga locuina nici o alta oglinda dect cea din
odaia sa, precum i o mica oglinda ovala de doua picioare pe trei, pusa piezi n
salonul cel mare. Mobilele mai pretenioase erau doar de decor. Parca vad i
acum patul cel mare, cu patru coloane, al prinesei. Perdelele atrnau n
dreapta, fara draperii, fara franjuri, fara ornamente. Erau de pnza, cu desene
reprezentnd nite crengi cu flori i dublate cu percal roz. Nimic ocant n acea
odaie unde mobilele, mai curnd utile dect elegante, dovedeau obiceiurile
conjugale ale tarii. Aceasta simplitate extrema n locuina unei femei tinere i
fermectoare contrasta enorm cu opulenta, cu luxul aproape exagerat de care
era nconjurat regentul, la Carlton House i a Brighton. Moartea ei a ndurerat
profund Anglia si, cnd m, a! N mapoiat la Londra, n luna decembrie, toat
populaia, Pana i surugiul, ba chiar pn i mturtorii de strada, purtau. u
care a inut ase luni de zile. Doctorat Crofft devenind; a dispreului public a
sfrit prin a-i pierde judecata, lnebunind.
Capitolul XII Regele Prusiei vrea sa se nsoare cu Georgine Dillon.
Euarea acestui proiect.
Lipsa de bunvoin a lui Ludovic al XVIII-lea fata de familia de
Orleans, pe care de altfel o manifesta cu orice prilej.
Iritai^ ducelui.
Contele de La Ferronnays.
Ataamentul sau fata de ducele de Berry.
Doamna de Montsoreau i garnitura de scutece.
Scena ntre ducele de Berry i domnul de La Ferronnays.
Iritarea familiei regale.
Doamna de Gontaut e numita guvernanta.
Sfaturile printului de Castelcicala.
Doamna de Noailles.
Fratele meu ma chema repede napoi creznd ca va putea grbi nunta.
Eu eram de cu totul alta prere dar, ma rog, ca s-i fac hatrul, am venit i
bineneles ca m-am cit imediat. Am ajuns la Paris ctre mijlocul lui
septembrie, adic exact n perioada n care oraul e mai pustiu ca niciodat

fiindc este epoca n care persoanele care nu-1 prsesc toat vara, pleac n
masa, iar cele care stau la tara se feresc ca de foc sa puna piciorul n Paris.
Aederea mea prea deci cu att mai ciudata. De altfel, am bgat repede de
seama ca venirea mea fcuse sa bata i mai tare la ochi lungirea acelei nunti.
Caci orict de pustiu ar fi fost oraul, am mai gsit totui destui prieteni buni
care s-mi tot repete:
Baga de seama! Fata e capricioasa! A vrut sa se mrite de mai multe
ori, dar pn la urma s-a rzgndit. A fost gata s-1 ia pe domnul de
Montesquiou, cumpraser pn i coul de nunta n care se pun darurile, dar
s-a rzgndit
Ddeam tuturor acelai rspuns banal ca, daca fata se rzgndea i nu
mai voia sa se mrite cu fratele meu, era mai bine s-o fac acum dect mai
trziu. Dar toate acele vorbe binevoitoare ale unor oameni crora mi era cu
neputin sa le explic ntrzierea nuntii, tot repetndu-se din cincisprezece n
cincisprezece zile, ma deranjar att pe mine ct i pe tnr ce urma s-mi
devina cumnata; aa ca m-am hotrt sa triesc ca o clugri. Chiar cnd
lumea ncepu a sosi n capitala* pentru a petrece iarna, usa mea continua sa
rmn nchisa, iar eu sa nu ma duc nicieri.
Familia mea preocupa de asemenea publicul i printr-ufl alt zvon de
cstorie care nu-mi era ctui de putin plcu oegele Prusiei1 se ndrgostise
nebunete de verioara mea reorgine Dillon, fiica lui Edouard Dillon, o tnr
cu o fire i cu o figura, amndou ncnttoare. inea mortis s-o ia de neVasta.
Doamna Dillon era n al noulea cer. Unchiul meu se urnfla i el n pene.
Singura Georgine, desi nu sclipea de deteptciune, dar care era nzestrata cu
mult bun-sim i cu tot tactul ce izvora din cea mai naiva, mai cinstita i mai
generoasa inima pe care am cunoscut-o vreodat, i ddu earna ca situaia ce
i se oferea nu i se potrivea, aa ca refuza cererea n cstorie pe care regele
Prusiei i-o fcu prin intermediul printului Radziwill. Ea urma sa devina ducesa
de Brandenburg i sa aib o reedin splendida att pentru ea ct i pentru
copiii ei. Numai ca acea mna regala care i se ntindea era mna stnga, i nu
dreapta; caci copiii regelui fcui de ea nu erau socotii copii legitimi. Situaia ei
n mijlocul familiei regale n-ar fi fost deloc plcut iar ea era mult prea
netiutoare pentru a se pricepe sa se descurce. Regele Prusiei obinu totui de
la ai sai ngduina de a o invita, mpreuna cu prinii ei, la Berlin, pentru a
petrece n acel ora opt zile. Fura poftii de doua ori la masa, i prinii cei mici i
copleir cu ateniile i cu drgleniile lor. Cstoria prea iminenta. Dup
opt zile se rentoarser la Dresda unde unchiul meu era ministrul Franei.
Cnd totul fu pus la punct, regele Prusiei ceru ca viitoarea ducesa de
Brandenburg sa devina luterana. Georgine refuza. Regele insista sa urmeze

ceremonialul mcar de forma. Dar ea nu fu de acord nici asa. Mama ei, mult
prea evlavioasa, nu cuteza sa insiste, iar tatl ei nu se mai amesteca.
Discuiile durar vreme ndelungata; ntre timp, Pasiunea pe care regele o
fcuse pentru Georgine ncepu a scdea. I se demonstra inconvenientul de a se
nsura cu o strin, cu o franuzoaic, deci cu o catolica. ai dup ce c,. '
Frederic-Wilhelm al IH-lea (1770 1840), rege al Prusiei n 1797. Fusese c
Satorit eu Louisc de Mcklcmburg-Strclitz, moarta n 1810. Avea apte copii
printre e Pc Wilhclm l i pe Charlottc-Alexandra-Feodorovna, care s-a mritat
cu tarul con, fe. ' al RusiciWilhclm al III-lca s-a cstorit morganatic, n 1824,
cu fata lemi de Harrac, nscut n 1800 i moarta n 1873.
Rscoli toat Europa cu zarva pe care o isca, acest proiect de cstorie
czu de la sine, fara scandal i Iara nici o suprare Fata nu regreta o secunda
acea falsa mrire. Mama sa, care o adora, se consola vznd-o mulumit.
Unchiul meu ceru S| prseasc Dresda ca sa nu mai fie obligat sa dea mereu
ochij cu regele Prusiei. Faptul ar fi fost ct se poate de jenant, dup toate cele
ntmplate. Regele Prusiei avea obiceiul sa vina fiece an la Karlsbad i o noua
ntlnire ar fi putut reaprinde n sufletul lui, pasiunea pentru tnra Georgine.
Unchiul meu ceru i obinu sa fie schimbat de la Dresda la Florena. Noua
reedina i plcu grozav; se potrivea cu vrsta i cu gusturile sale i era cum
nu se poate mai propice pentru a desvri educaia fiicei sale; caci tnr pe
care pusese ochii regele Prusiei n-avea nici mcar aptesprezece ani.
La Curte, am gsit familia de Orleans foarte iritata de situaia sa. Regele
nu pierdea nici o ocazie de a fi nepoliticos cu ea. Fcea o diferen neta ntre
felul cum i trata pe ducesa de Orleans, pe soul i pe cumnata acesteia; primei,
i se adresa cu titlul de altea regala pe care-1 purta ducesa, iar celorlali doi, pe
care nu-i putea suferi, nu le spunea nici ntr-un fel. Atta vreme ct durase
emigraia, l aprase pe ducele de Orleans de ura partidului regalist; dup ce se
rentorsese n Frana, el nsui se pretase la toate exagerrile, iar dup cele
petrecute la Lille, n 1815, l urmarea pe duce cu o animozitate fi. Familia
de Orleans fusese, rnd pe rnd, exclusa din tribuna regala n timpul slujbei
care avea loc la castel, din loja de spectacol n zilele de reprezentaii teatrale, n
sfrit din toate locurile princiare, n aa fel nct la o ceremonie publica de la
Notre-Dame, Ludovic al XVIII-lea porunci sa ia pernele pe care ngenuncheau
ducele de Orleans i Mademoiselle i sa le aeze dincolo de covorul pe care naveau dreptul sa le puna.
Trebuie sa fii print ca s-i poi da seama ct de mult jignesc toate
asemenea meschinrii. Ducele de Orleans n povesti el nsui ce i se
ntmplase cu prilejul naster primului copil al ducelui de Berry care nu trai
dect cteva ceasuri. Se redacta actul de natere care fu adus apoi, de celar, n
cabinetul regelui unde se afla toat familia regala c3 0 parte din curteni.

Cancelarul i ntinse regelui pana, ntru a semna, apoi lui Monsieur, sotiei
acestuia, ducelui de P gouleme i de Berry. Cnd veni rndul ducelui de
Orleans, ele striga ct l tinu gura, cu vocea lui dogita, ori de cte ori voia sa fie
nepoliticos:
Ceremonial fara cancelar, va rog!
Domnul de Breze, marele maestru al ceremoniilor, care era de fata, se
apropie i el de masa:
Ai fara domnul Breze! Striga regele!
Imediat i fcu apariia un alt maestru de ceremonii:
Nu, nu! Sa vina doar un simplu aghiotant al maestrului de ceremonii!
Ducele de Orleans rmsese n fata mesei, cu pana n fata, necuteznd so ia, ateptnd sfritul acelui episod neplcut. Din pcate, nu era de fata nici
un aghiotant al maestrului de ceremonii. A trebuit ca cineva sa se duca s-1
caute prin saloanele nvecinate. Cutatul a durat cam mult. Toi ceilali prini
erau ei nii foarte stnjenii, n sfrit, aghiotantul sosi i semntura care
fusese ntrerupta, cu atta lipsa de bun-sim, fu aternut pe hrtie nu fara a1 fi suprat foarte tare pe ducele de Orleans. Surznd, el i spuse ducelui de
Berry:
Monseniore, ndjduiesc ca vei avea buntatea de a nu ma mai
expune i a doua oara la un lucru att de neplcut!
Pe legea mea, vere, te neleg att de bine nct i eu as proceda exact
ca dumneata!
Dup care schimbar amndoi o cordiala strngere de mna. Ducele de
Orleans i spuse ca daca asta era eticheta i ca daca regele inea sa fie
executata cu rigoare, trebuia sa fie precaut i s-i ia unele masuri dinainte.
Nu-1 interesa ca Pernele sale sa stea neaprat pe covor, ori ca pana s-i fie
'nmnata de maestrul de ceremonii sau de aghiotantul sau, dar ceea ce-1 durea
cel mai rau era faptul ca vedea clar ca toate aceste lucruri erau fcute special
ca s-1 umileasc n ochii Publicului. Din pricina acestor tracasri i
maliioziti care se ^emnoiau zilnic, familia de Orleans nu numai ca se
^deprta de familia regala, dar deveni chiar ostila. Sunt nsa convinsa ca n-au
conspirat mpotriva ei; cnd se napojau nsa acas, jignii de acele procedee
care repet i fac de doua ori mai sensibili pe prini, i cnd se vedeau
copleii de comptimirile i de rbufnirile tuturor celor nemulumii sigur ca
nu-i respingeau cu aceeai vehementa cum ar fi fcut sa zicem familia
regala, ci dimpotriv, i primeau ca pe nite rude, ori ca pe nite prieteni. Pe de
alta parte, cei din opoziie se strduiau s-1 atrag pe duce de partea lor i Sa,
j numeasc sef, propunere ce n-a fost refuzata chiar att de categoric cum se
credea. Sigur ca acest rol i plcea. Oare sa fi vzut n el drumul ctre Coroana?

S-ar putea, dar cred ca mai curnd, n perspectiva, adic pentru copiii sai i
numai pentru a mpca legitimitatea cu nevoile secolului.
Existenta efemera a micei prinese de Berry prilejui o ntmplare
neplcut. Nu-mi mai aduc aminte daca n aceste pagini alandala am pomenit
pe undeva de numele domnului de La Ferronnays1; tot ce se poate, fiindc am
fost foarte buna prietena cu el, ani ndelungai. El l nsoise ntotdeauna pe
ducele de Berry cruia i era, n mod sincer i tandru, devotat, aa ca nu-i era
teama s-i spun adevrul, uneori chiar cu mnie, dar ntotdeauna cu o
franchee i cu o sinceritate pe care printul, orict ar fi fost el de uuratic, era
totui n stare sa le aprecieze. Relaiile dintre ei erau deci relaii de mare
prietenie. Domnul de La Ferronnays, dup ce i-a reproat ducelui de Berry
prostiile pe care ar fi putut foarte bine sa le evite, s-a strduit pe ct a putut sa
aline necazurile altora ncercnd sa le ascund de ochii publicului. Ndjduise
n zadar ca dup nsurtoare, printul de Berry va adopta un gen de via mai
ordonat; departe de asta, el prea, dimpotriv, sa sporeasc scandalurile din
pricina legturilor pe care le avea cu diverse persoane de sex opus. Niciodat
domnul de La Ferronnays nu s-a pretat la nici un fel de murdrie, nu 1-a
1 Augitst-Pierre-Marie Ferron, conte de La Ferronnays (1777 1842),
emigrat n Elveia, a fcut parte din armata ducelui de Condc, apoi s-a dus n
Ang'ia mpreuna cu ducele de Berry de care era foarte ataat i pe care nu 1-a
prsit nici o clipa pn la incidentul relatat de doamna de Boignc. n timpul
Restauraiei, a fc>s fcut pair, pe urma ministru n Danemarca i n Rusia, apoi
ambasador la Roma 1830 s-a retras din viaa publica.
n l
Utat Pe ducele de Berry s-i satisfac toanele trectoare; Har de data
asta, i-a trntit n obraz toat nemulumirea sa, f ntul ca veghease zi i noapte
la sigurana sa, aa nct dintre ei devenir foarte ncordate. Domnul de La
Ferronnays era primul gentilom al camerei printului i maestru absolut al casei
acestuia, unde comanda mai energic Hect printul. Sotia sa era camerista
ducesei de Berry; locuiau ntr-un apartament magnific, la Elysee, i preau sa
se fi stabilit acolo pentru totdeauna. Cnd ducesa de Berry rmsese
nsrcinat, domnul de La Ferronnays se ocupa de alegerea unei guvernante.
Ducele de Berry interveni i obinu s fie numita doamna de Montsoreau,
mama doamnei de La Ferronnays. Obiceiul era ca scutecele copiilor Franei sa
fie date de rege; noua guvernanta fu deci trimisa cu toat pompa, sa ia n
primire aceste scutece. Mica prines netrind dect cteva ceasuri, lista civila
ceru scutecele ndrt. Doamna de Montsoreau fcu uz de drepturile sale de
guvernanta care-i asigurau aa-numitul profit al scutecelor. I se replica nsa
ca nu avea drept la acest profit dect doar n cazul n care ^r fi slujit o vreme

ca guvernanta. Pn la urma, doamna ile Montsoreau i scrise direct ducelui de

Berry (cred chiar ca regele i i vorbise despre acest lucru). Ducele se nfurie
cumplit, trimise s-o cheme pe doamna cu pricina i o trata cu atta brutalitate,
nct aceasta se urca n odaia sa, plngnd, l cauta pe ginerele ei i comise
imprudenta de a se plnge n aa fel, nct l fcu pe domnul de La Ferronnays
sa se mnie. Furios, cobor n odaia printului. Cum l vzu, ducele de Berry i
iei nainte, strignd:
Nu vreau ca femeia asta sa mai doarm sub acoperiul meu!
Uitai ca femeia asta e soacra mea!
Nimeni nu auzi mai mult, caci usa se nchise imediat upa ei. Dup trei
minute, domnul de La Ferronnays iei din Apartamentul ducelui, intra ntr-al
sau, i porunci sotiei sale sa 'ftipacheteze lucrurile i prsi imediat palatul
Elysee unde nu jttai puse piciorul niciodat. N-am putut afla ce s-a ntmplat
ln acel scurt tete-a-tete. Dar ruptura a fost definitiva, iar jtternbrii familiei
regale, n frunte cu ducele de Berry, au nutrit ata viaa lor o profunda
animozitate fata de domnul de La Ferronnays. N-am putut afla niciodat, nici
de la unul, nici de la celalalt ce anume discutaser. Daca domnul de La
Ferronnays pierduse o situaie excelenta, ducele de Bem/pierduse un prieten
sincer i devotat, ceea ce era ntr-adevr de nenlocuit. Domnul de La
Ferronnays ddu dovada de o conduita perfecta, modesta i demna totodat. Navea nici un fel de avere i era mpovrat de o familie numeroasa. Domnul de
Richelieu, totdeauna gata sa dea o mna de ajutor unui om onorabil, se ocupa
de el i obinu sa fie numit ministru n Suedia. Cnd l anunar pe ducele de
Berry, el se mulumi sa spun doar att:
Nu ma opun!
Ceilali prini fura foarte nemulumii de aceasta numire mai ales ca nici
aa nu-1 puteau nghii pe domnul de Richelieu, cu att mai mult cu ct, la
scurta vreme dup asta, domnul de La Ferronnays fu nimit ambasador la
Petersburg'. Bucuria numirii sale ntr-o astfel de funcie compensa, ntr-o
oarecare msur, mhnirea de a-i prsi tara. l vom rentlni, mai trziu,
ministru al afacerilor externe, dar tot timpul privit de sus i cu antipatie de
Curtea de la Tuileries, O noua sarcina a ducesei de Berry l obliga pe duce sa io aduc drept guvernanta a copiilor sai pe doamna de Gontaut. Aceasta alegere
nu numai ca surprinse, dar i scandaliza pe toi cei care fuseser martorii
tinereii cam prea zvpiate a doamnei de Gontaut; unii se grbir sa adauge ca
avusese suficiente motive sa fie att de iubreaa. Educaia mademoisellei,
fcut de ea, fusese perfecta i poate ca ar fi fost la fel de bine pentru ducele de
Bordeaux ca ea sa fi fost singura educatoare. Doamna de Gontaut era de multa
vreme prietena intima i cu Monsieur, i cu fiul sau, i totui n-a fost niciodat
nici exaltata, nici lipsita de toleranta n prerile sale politice. Obiceiul de a trai

aproape exclusiv n societatea engleza, spiritul ei nelept i luminat o inuser

departe de prejudecile emigraiei. Marea favoare fcut de ducele de Berry se
datora faptului ca ea avea cu ducele unele relaii, deloc nevinovate, care
tulburau destul de serios tnrul menaj-Ducesa de Berry era cumplit de
geloasa i desi brbatul ei nu voia sa renune pentru nimic n lume la
obiceiurile sale, n fond era un om de treaba, care se strduia s-i fac nevasta
fericita i sa aib linite n casa. Desi o nlocuise pe soacra lui r g ferronnaiys
cu doamna de Gontaut, se pricepea sa pstreze, minune linitea n casa lui.
Printul de Castelcicala potolise jjtjele izbucniri de mnie ale ducesei de Berry.
El ne ovesti, cu gesticulaia lui de italian expansiv i cu o mimica L te fcea sa
mori de rs, rspunsurile pe care i le dduse ducesei la izbucnirile sale de
furie; o asigurase ca toi brbaii aveau amante, ca nevestele lor tiau acest
lucru i erau perfect satisfcute, ca ea n-avea de ce sa se revolte mpotriva unei
situaii despre care el afirmase ca era generala i de la care nu fcea excepie
nici un brbat, dect ducele de Angouleme.
Prinesa napolitana nu se simi prea ncntata sa aib un astfel de so.
Se interesa n mod special daca ducele de Orleans avea i el amante, la care
printul de Castelcicala, care n-avea ce pierde, i rspunse:
Sigur, doamna, drept cine-1 luai?
Ai mtua tie?
Sigur ca tie! Numai ca doamna ducesa de Orleans e mult prea
neleapt ca sa se formalizeze pentru un astfel de fleac. ^ n ciuda
nvmintelor date de ambasadorul italian, mica prinesa era destul de des
cuprinsa de accese de gelozie, i doamna de Gontaut o ajuta sa se liniteasc,
alungndu-i din minte revelaiile pe care unii indiscrei sau rutcioi i le
fceau adesea. Doamna de Gontaut continua sa joace acest rol atta timp ct
trai ducele de Berry.
Contesa Juste de Noailles fu numita, la rndu-i, camerista. Ducele de
Berry se duse el nsui la ea acas ca s-o roage sa primeasc acest post.
Alegerea reuni toate sufragiile, caci se pare ca nimeni nu era mai nimerit sa
ndeplineasc o asemenea slujba, cu demnitate i devotament.
Cunoaterea deplina a vieii, de ctre doamna de Noailles, i inea loc i
de spirit i de politee i a fcut-o sa fie '^totdeauna foarte populara, cu toate ca
a fost, rnd pe rnd, Oamna de onoare a mprteselor Josephine i MarieLouise, damna de onoare, apoi camerista ducesei de Berry, pe care ceasta din
urma n-o putea suferi, dar pe care a tratat-o Mtdeauna cu multa politee.
Capitolul XIII de de Br S e.
Numete pe opozanii de stnga, iiDeiaii. -^, uo, .
La Brighton.
Ospitalitatea plina de grija, a printului regent.

 Uzanele^' pavilionul regal. Istorisirea unei vizite a regentului la regele

George al Ti lea.
Dejun pe o scara.
Marele duce Nicolae, la Brighton Cstoria fratelui meu se amna din
zi n zi. Eram la captul rbdrii din pricina acestor amnri de neneles cnd
ntr-o seara, o oarecare contesa de Schwitzinoff, rusoaica cu care se
mprietenise doamna de Duras ne vorbi despre vizita pe care i-o fcuse
domnioarei Lenormand, ghicitoarea, i despre toate lucrurile nemaipomenite
pe care i le prevestise. Sigur ca as fi fost i eu curioasa sa aflu daca fratele meu
avea totui sa se nsoare pn la sfritul acelui an. Ducesa dimpotriv, avea
toate motivele s-o mpiedice pe fiica ei, prinesa de Talmont, sa se mrite cu
contele de La Rochejacquelein, caci numai gndul unei asemenea cstorii
fcea sa i se urce sngele n cap. Ma ruga deci s-o nsoesc la faimoasa sibila,
dup ce i-a dat cuvntul ca nu-i va adresa dect o singura ntrebare. Poate ca
pn la urma m-a fi dus daca nu i-a fi fgduit tatlui meu ca nu voi pasi
niciodat pragul vreunei ghicitoare, indiferent despre ce-ar fi vorba. Motivul
care-1 determinase sa ma oblige s-i fac aceasta promisiune e destul de curios
ca sa nu merite s-1 relatez n aceasta lucrare. Cnd tata a intrat n serviciu, a
avut ca mentor un locotenent-colonel din regimentul sau cavalerul de
Mastyns prieten al familiei, care-1 trata ca pe fiul sau. Era un brbat cu un
chip superb. Se btuse ca un leu, n rzboi, iar firea lui buna i ngduitoare,
fara a da totui dovada de slbiciune, fcuse sa fie ndrgit de ntregul
regiment, ntr-un cantonament dintr-un orel german, ntr-una din campanii'6
Rzboiului de apte ani, o iganc intra n sala de mese. Prezenta ei i mai
distra pe ofieri i mai rupse monotoni3 vieii pe care o duceau cu toii i mai
ales cavalerul Mastyns, care era cel mai tnr dintre toi. Cnd o vzu p anca,
mai nti simi o sila nespusa fata de ea, dar pn la i sfri i el, ca mai toi
camarazii sai, prin a-i ntinde 11 Inia. iganca o privi atent apoi spuse: P Vei
avansa repede n cariera militara; te vei nsura cu fata mult mai presus dect
tragi ndejde. Vei avea un biat care nu-1 vei vedea i vei muri de glon nainte
de a mplini Ltruzeci de ani.
Cavalerul de Mastyns nu ddu nici o atenie prezicerilor t'eanciin
vremea asta, obinu n numai cteva luni, doua prade, consecutiv, datorate
strlucitei sale comportri pe cmpul de lupta, fapt care-1 fcu sa se gndeasc
la spusele igncii. Aceste spuse i venir pentru a doua oara n minte cnd se
nsura, peste civa ani, cu o tnr nespus de bogata i de neam mare. n
sfrit, sotia lui ajunse n situaia de a aduce pe lume, un copil. Brbatul ei
obinu un concediu i se napoie acas ca sa fie lng ea cnd avea sa nasc, n
ajunul zilei n care urma sa plece acas, le spuse colegilor sai:

 Pe legea mea, iganca a mai dat i gre n spusele ei, caci peste cinci
zile voi mplini patruzeci de ani, iar mine plec acas si, n timp de pace, nu
prea zboar gloanele asa, nitam-nisam!
Trsura de posta cu care urma sa plece acas se oprise n fata locuinei
sale; dar iat ca o aret o agata din mers i-i rupse osia. Vizitiului i trebuir
mai multe ceasuri pn s-o repare. Cavalerul de Mastyns se plictisi stnd
degeaba n fata porii. Tocmai atunci trecur pe-acolo civa ofieri din
garnizoana sa care se ducea la vntoare. Cavalerul, care era ai el mare amator
de vntoare, se hotr sa mearg cu ei ca s-i mai omoare timpul cta vreme
vizitiul avea sa repare trsura. Pleca, deci mpreuna cu colegii sai. Cavalerul era
Slngurul n costum cafeniu. Unul dintre vntori, uitnd acest ucru sau
nestiindu-1, vzndu-i toi camarazii n costume e> l confunda cu vreo fiara
si, vazndu-1 vrndu-se ntr- n tufi, trase n el. Cavalerul primi o droaie de
plumbi drept rinichi, l transportar imediat n ora. Rana, desi foarte ava' fiu
era mortala. I se lua snge de mai multe ori; se aili destul de repede pentru ca
doctorii s-1 socoata n afara de orice pericol, spunndu-i chiar ca peste cteva
zije putea pleca acas, ntre timp, i se aduser scrisorile sosite ct zcuse pe
patul de suferin. O deschise pe cea trimisa de mama sa care l anun ca
sotia lui nscuse, mai curnd dect se ateptau, un biat zdravn i voinic.
Ah, striga el, blestemata aia de vrjitoare a avut dreptate! Nu-mi voi
mai vedea biatul!
Dup ce rosti aceste vorbe, l apucar convulsiile. pe urma fcu tetanos i
dup dousprezece ore i ddu sufletul n braele tatlui meu. Medicii
declarar ca numai autosugestia l ucisese, ca rana era aproape vindecata i nu
mai constituia un motiv de ngrijorare pentru nimeni. Aceasta ntmplare, la
care tata a asistat, fara sa vrea, n tinereea lui, la impresionat nemaipomenit,
dndu-i seama ct de mult te pot influenta nite vorbe aruncate la ntmplre.
Cavalerul de Mastyns era un om plin de inima i de spirit. Ct timp fusese
zdravn ca un taur, rasese de prezicerile igncii. Dar, slbit de boala, se
prpdi numai gndindu-se la acea prezicere fatala. aa ca tata ne-a pus sa
juram ca nu vom da niciodat dovada de atta slbiciune, nct sa punem
piciorul n casa unei ghicitoare.
Aederea mea silita la Paris ma obliga sa asist la alegerile din 1817;
acestea erau primele alegeri dup ce fusese votata noua lege. Din pcate, n-au
fost de natura sa liniteasc lumea. Nemulumiii crora n acea epoca li se
spuneau iacobini se artar foarte activi i avur destul succes pentru a da
serios de furca, guvernului. Acesta i chema n ajutor pe regaliti pentru a
combate dificultile prilejuite de propriile lor extravagante. Cum le era frica,
ascultar n sfrit i ei, o data, de glasul raiunii i se comportar destul de
bine n timpul acelor alegeri, pentru a nu da prilej la nici un fel de ncierri.

Aveam uneori prilejul de a-1 ntlni pe domnul de Villele; se exprima cu o

grija, care-i fcea multa cinst Vorbea tot ca un sef, nsa mult mai moderat dect
te-ai ateptat de la un om care nzuia sa conduc un
^rtl Opoziia nu obinu succesul deplin pe care scontase, n schimb,
deveni foarte amenintoare.
Benjamin Constant i rspunse ducelui de Broglie1 care, cu ardoarea sa
obinuit desi opozant l elogia pe rege i spunea ca poate ca ar fi dificil sa
gseti un caracter mai propice nevoilor de moment ale tarii:
Sunt de acord cu dumneavoastr; da, Ludovic al XVIII-lea este un
monarh care convine Franei n momentul de fata, dar nu e ceea ce ne trebuie
noua. Vedei, domnilor, noi trebuie sa ne alegem un rege care sa domneasca
prin intermediul nostru, un rege care sa ne convin, care sa cada imediat ce iam abandona i care s-i dea perfect de bine seama de acest lucru!
Ducele de Broglie i ntoarse spatele, fiindc el nu voia revoluie; din
pcate, era nc prea tnr. A fost i va fi ntotdeauna mult prea cinstit pentru
a putea deveni seful unui partid.
Tot cam n acea epoca, domnul de Chateaubriand, n nu stiu ce broura,
i onora pe cei de stnga, cu frumosul nume de liberali. Acel partid reunea
prea multi oameni de spirit pentru ca sa nu-i aprecieze noua titulatura. O
mulime de persoane onorabile, care ar fi ezitat sa se nscrie ntr-un partid
desemnat sub numele de iacobin, se aruncar cu ochii nchii, n deplina
cunotin de cauza, printre liberali, unde ncepur a conspira fara cel mai mic
scrupul. Puterea cuvntului e att de mare, mai ales n Frana, nct calificrile
exercita o influenta serioasa.
Prezenta mea nefiind suficienta la celebrarea cstoriei fratelui meu,
amnata mai bine de opt luni de zile, tinerii l chemar i pe tata. Dup o serie
de tracasri i de scieli care Burar nc cinci sptmni, pretextele fiind, n
sfrit, epuizate, tata asista n ziua de 2 decembrie 1817, la cstoria sau cu
domnioara Destillieres.
1 Mrille-Charles-Leonce-Victor, duce de Broglie (1785 1870), membru n
1 Pairilor, n 1814. Dup 1830, ministru, i deputat n Marca Adunare nala.
Dup 1848 se retrage din viaa politica i este ales membru al Academici. st
nsrat cu Albertine de Stael.
Dup opt zile, tata conducea noul menaj la Londra unde mama ne
atepta pe toi cu nerbdare. '
Doliul dup prinesa Charlotte era purtat de toat clasele sociale i
contribuia i mai mult la tristeea Londrei n acea epoca a anului, cnd
societatea e de obicei i aa foarte putin nsufleit. Cumnata mea nu fu prea
ncntata i cred ca a fost n culmea fericirii cnd, dup o luna, s-a putut
rentoarce n patrie, relundu-i, mpreuna cu brbatul ei, obiceiurile cu care

se obinuise i la care inea atta. Eu am rmas o vreme n Anglia, fgduind

sa ma rentorc n Frana, sa le fac cuvenita vizita, dup nunta, i s-i prezint la
Curte i n lume n timpul deselor mele absente, prinii mei fuseser de doua
ori la Brighton. Aflndu-m la Londra n acel an, am fost i eu invitata
mpreuna cu ei. La prima vizita pe care o fcuser maestrul de ceremonii al
printului venise la ambasada sa se informeze despre obiceiurile i gusturile
musafirilor stpnului sau, pentru ca sa se simt bine i sa nu le lipseasc
nimic. Cred ca e cu neputin sa existe un maestru de ceremonii mai grijuliu
dect cel al regentului, care sa fac risipa de atta gentilee. Se ocupa el nsui
de cele mai mici amnunte. Era de ajuns sa fi luat masa de trei ori la Palat, ca
i cunotea n amnunte gusturile fiecrui invitat, pe care se strduia sa i le
satisfac. Era ntotdeauna sensibil la complimentele oamenilor de prin acele
locuri, mai ales la cele ale persoanelor care fac mare zarva despre indiferenta
lor. Cred ca n-am ntlnit pe nimeni care sa nu fi fost ncntat de acel faimos
maestru de ceremonii. Doliul nc recent dup prinesa Charlotte nu ngduia
distracii zgomotoase la Brighton, dar regretele desi ale regentului erau nc la
fel de vii ncepuser a mai pali, i pavilionul regal era mai mult ndoliat dect
trist. Acel pavilion era o capodopera de prost-gust. Achiziionaser, la nite
preturi imense, toate mim1; naiile din cele patru colturi ale lumii, care de care
mal amestecate, pe care le nghesuir sub cele opt sau zece cupce ale acelui
palat bizar i urt alctuit din odi obinuite, care n^ prezentau nici un stil
arhitectonic. Interiorul nu era nici z j bine mprit dect exteriorul; dar critica
se oprete aici. R ci confortul i ddea pretutindeni mna cu plcutul i dup
crjticai tot acel ciudat amalgam de curioziti, te amuzai, minune examinnd
cu atenie att cheltuitoarea lor elegan-t' ct i ndelungata lor cutare.
Persoanele ce locuiau n ' avilin erau invitate pe un anumit numr de zile, care
rar depeau sptmn. Trebuia sa soseti ntotdeauna la o ora otrivita ca sa
ai timp sa te mbraci pentru masa. Gseai anartamentele aranjate cu o grija
care mergea pn la minuie, respectnd cu strictee obiceiurile fiecrui
musafir. Aproape ntotdeauna gazda regala se afla prima n salon. Daca din cine
ie ce motive, ntrzia i daca femeile ajungeau naintea sa n salon, printul le
cerea scuze. La masa, societatea era numeroasa. Ea se compunea att din cei
care locuiau n palat, ct i din persoanele care locuiau n oraul Brighton,
gzduite regeste pe timpul iernii. Din pricina doliului, nu puteau avea loc nici
baluri, nici concerte. Totui printul avea o orchestra de muzicieni care cntau
din corn precum i din alte instrumente, i care aezat n vestibul i luau
urechile pe sus att n timpul mesei de prnz ct i a celei de seara. Faptul ca
era plasata destul de departe, ma rog, fcea sa fie suportata, dar dup prerea
mea, nu era ctui de putin agreabila. Printului n schimb, i plcea grozav, i
de multe ori punea mna pe cte un gong i batea n el msur.

Dup masa, urmau vizitele. Spre ora unsprezece, printul trecea ntr-un
salon unde avea loc un fel de gustare rece. Nu era urmat dect de persoanele
apropiate, doamnele din casa i doi sau trei prieteni intimi. Era momentul n
care printul se simea cel mai bine. Se aez pe o sofa, ntre marchiza de
Hertford i o alta doamna fata de care inea sa fie politicos, i mcepea sa
discute. Cunotea pe dinafara toate aventurile plante de la Curtea lui Ludovic al
XVIII-lea, ca i pe cele de a Curtea Angliei, pe care le istorisea pe ndelete.
Povestirile ale erau presrate, de obicei, cu mici madrigaluri, dar cel mai esea
cu lucruri cam deucheate. Marchiza lua un aer demn, r Printul ieea din
ncurctur cu vreo gluma care nu era
tdeauna de bun gust. n concluzie, acele serate, care se prelungeau pn
la doua sau trei dimineaa, ar fi prut agasante la culme daca un particular sar fi apucat sa cheltuiasc bani pentru ele. Dar mireasma Coroanei inea
ntreaga societate treaza, fermecnd-o cu ateniile printului mi amintesc totui
ca una dintre seri a fost extrem de interesanta prin ceea ce s-a discutat n
cadrul ei. Regentul tocmai ne relata ultima vizita fcut tatlui sau, pe care nu1 vzuse de mai multi ani. Regina i ducele de York singurii care aveau grija
de el erau i singurii care puteau s-1 vad. Ma slujesc la propriu de verbul
s-1 vad, caci nu-i vorbeau niciodat. Sunetul oricrui glas, cunoscut sau
nu, i crea o asemenea stare de agitaie nct trebuia mai apoi zile sau chiar
sptmni ntregi pentru a-1 calma. Btrnul rege avusese uneori accese att
de violente, nct din precauie toate odile sale erau capitonate. Era slujit
cu o deosebita grija, dar ntr-o linite i o tcere deplina. De altfel toi slujitorii
fuseser prevenii sa pstreze o mare linite, mai ales ca regele era orb. O boala
a reginei, mpiedicnd-o s-i ndeplineasc pioasa sa ndatorire, regentul sau o
nlocui pe suverana. Ni s-a spus ca fusese poftit sa intre ntr-un salon mare
unde desprit printr-un rnd de fotolii l zrise pe venerabilul sau tata,
foarte curat mbrcat, cu capul complet chel, dar n schimb, cu o barba lunga i
alba care-i cdea pn la piept. Vorbea singur, caci n imaginaia lui bolnava
inea, n acel moment, un Consiliu adresndu-i-se lui Pitt, n termeni foarte la
locul lor. Dup ce se prefcu o vreme ca asculta, ridica unele obiecii si, dup
cteva clipe de tcere, i relua discursul, insistnd asupra propunerilor sale.
Pe urma ddu cuvntul altcuiva, se prefcu a-1 asculta, dup aceea urma un
al treilea consilier, cruia i spuse pe nume, numai ca eu am uitat despre cine
era vorba, n sfrit anuna, n termeni oficiali, ca Consiliul luase sfrit, i
chema pajul i se duse s-i viziteze copiii, discutnd cu ei ndelung, mai ales
cu prinesa Amelie, preferata sa (a carei moarte neateptat contribuise mult la
nrutirea boli' sale). Prsind-o, i spuse:
Ma duc pentru ca tii i tu ca regina nu suporta sa lipsesc prea mult.

Apoi, continundu-i aceasta idee, reveni la regina, foate acele plimbri

imaginare le fcea sprijinindu-se de Braul unui paj, fara nsa a pune piciorul
afara din salon. Dup ce discuta o vreme cu regina, se ridica i se ndrepta
singur spre pian (desi pajul l urma ndeaproape) unde ncepu a jjnproviza i a
interpreta fragmente disparate din muzica lui Handel, cntnd n acelai timp
i din gura, cu o vove pe ct de mictoare, pe att de sonora. Aceasta
slbiciune pentru muzica (pe care o iubise ntotdeauna cu pasiune) i sporise de
cnd se mbolnvise de cruda sa boala. Printul fu prevenit ca btrnul avea
obiceiul sa stea la pian pn dup ora trei aa ca dup ce-1 mai asculta o
bucata de vreme cntnd, printul l prsi. Demn de remarcat, era faptul ca
acest venerabil btrn cruia nimeni nu-i spunea ct e ceasul, care nu se putea
orienta nici mcar dup lumina zilei, avea un instinct cu totul deosebit care-1
ndemna sa fac zilnic aceleai lucruri, la aceleai ore, iar ndatoririle regatului
treceau ntotdeauna naintea celor de familie. Faptul ca nu vedea fcea posibila
deplina tcere din jurul lui pe care medicii, dup ce s-au strduit ndelung s-1
vindece, au socotit-o indispensabila.
Trebuie sa fiu cinstita i sa arat ca atunci cnd regentul ne istorisea
aceste lucruri, ntr-o seara, trziu, avea ochii plini de lacrimi; eram patru sau
cinci persoane de fata; aceste lacrimi ncepur a-i curge de-a lungul obrazului
atunci cnd ne vorbi de glasul plcut al btrnului care cnta acele frumoase
motete de Handel i de stpnirea de sine de care dduse dovada pentru a nu
se repezi i a-1 strnge n brae pe acel venerabil muzician.
Regele George al IlI-lea1 era, n Anglia, pe ct de iubit, Pe att de
respectat. Starea lui jalnica apasa ntreaga tara aidoma unei calamiti. Toat
lumea vorbea despre el cu stima S1 respect. Totui acest respect n-a mpiedicat
apte tentative de asasinat asupra lui.
I82 ' George al Ilt-lea (1738 1820), rege al Angliei i Irlandei ntre 1760
i An r 'n're 1815 ~ 1820' a fost clcctor aPoi rc8c al Hanovrei. n timpul domniei
sale, 8lla ai-a pierdut coloniile din America.
Invitaii din pavilionul regal puteau opta daca sa ia dejunul n odaia lor,
sau la masa comuna ale carei onoruri erau fcute de lady Bloomfield i de sir
Benjamin. Daca nu erau prost dispui, preferau cea de-a doua alternativa, cu
exceptja ctorva vechi prietene ale printului, care ncercau s-i ascund
urmele de nereparat lsate de scurgerea timpului i nu apreau niciodat dect
la lumina lumnrilor, sacrificiu de altfel destul de prost rspltit. aa fcea, de
pilda, lady Hertford.
Ieind din apartamentul meu, am fost foarte mirata sa gsesc masa pusa
pe palierul scrii. Dar ce palier i ce masa! Toate covoarele, toate fotoliile, toate
porelanurile, toat vesela, tot ce era mai elegant, mai luxos, tot ceea ce bunul
gust poate oferi celor cu parale era expus acolo. Printul ddea cu att mai

multa importanta meselor, cernd ca ele sa fie extrem de bine puse la punct, cu
ct nu lua niciodat parte la ele. Ducea, la Brighton, aproape aceeai viaa ca i
la Londra: sttea n odaia lui pn la ora trei, apoi se mbrca i pleca singur,
calare pe cal. Daca nainte de a-i ncepe plimbarea ntlnea vreun nou invitat,
n pavilion, i plcea s-i arate el nsui castelul i mai ales buctriile nclzite
cu aburi, ceva cu totul nou n epoca respectiva, lucru de care era foarte
ncntat.
Rentors de la plimbare, printul se oprea la usa lady-ei Hertford, care
locuia ntr-o csu separata, dar care comunica direct cu pavilionul regal.
Rmnea la ea pn n momentul n care aceasta ncepea sa se mbrace pentru
masa de seara.
n timpul sptmnii pe care am petrecut-o la Brighton, n fiece zi se
ntmpla exact acelai lucru. aa era obiceiul. In anul urmtor m-am ntlnit
acolo cu marele duce Nicolae, devenit mai apoi tar. Era mult prea tnr pentru
ca regentului s-i pese de el. Singura deosebire pe care am observat-o a fost ca
n loc s-i lase musafirii s-i petreac dimineaa fiecare cum vor, regentul
alctuia zilnic cte un program pentru tnrul print, program la care erau
obligai sa ia parte toi musafirii. S-au vizitat astfel unele locuri care nu ne-au
spus mare lucru, pe o distanta de cincisprezece mile n jur. I*11' amintesc ca,
ntr-una din aceste plimbri, marele duce a adresat o ntrebare amiralului
Edmund Nagle, pe care regentul ti ataase pe lng duce. Acesta i scoase
plria ca s-i rspund.
Punei-v plria! Zise ducele, atingnd uor cu cravaa plria
amiralului. Cum amiralul n-o inea prea bine, o scap jos, iar vntul, care
batea zdravn pe faleza nalta de la Brighton, o duse tocmai pe o mirite vecina,
desprit de noi printr-un hi i printr-o bariera nalta, n fata creia ne-am
oprit pentru a analiza situaia.
nainte ca amiralul, scurt, gros i destul de n vrsta, sa fi apucat sa
coboare de pe cal, altea sa imperiala, dndu-se jos de pe bidiviu, sarise, cu
gratie i cu uurin, bariera nalta, i-i aduse lui sir Edmund plria,
cerndu-i scuze. Aceasta dovada de buna cretere i de amiciie l fcu pe
tnrul duce sa se bucure de o mare popularitate n grupul celor de la
Brighton, care reunea n acea epoca aproape ntreg corpul diplomatic. Eticheta
o obliga pe mama sa se aeze tot timpul lng marele duce. Fiind obinuit cu
Curtea, ea i plcu grozav tnrului duce. Cnd i cutai, erau mpreuna.
Tnrul o numea micu sa i i cerea sfatul n toate treburile, mult
mai des dect apela la contesa de Lieven, de care i era teama. Mama era, Ia
rndul ei, teribil de ncntata i ni-1 lauda tot timpul. Mie, care nu-i
mprteam slbiciunea pentru prini, mi-a trebuit o buna bucata de vreme
pentru a ma obinui cu persoane de acest gen; pn la urma, 1-am gsit chiar

frumos, desi prea cam dur i-mi displcea felul cum vorbea despre fratele sau,
tarul Alexandru. Entuziasmul sau, dus pn la devoiune, se exprima n
adevrate tirade de melodrama, rostite pe un ton att de exagerat, nct
falsitatea i sarea n ochi.
Cred ca n-am vzut n viaa mea un tnr mai afectat i mai putin
natural dect marele duce Nicolae; dar e oare rezonabil s-i ceri unui print i
unui frate de mprat sa fie smcer? Eu cred ca nu. Nu-i fac nici un repro, ci
doar ncerc. A~i explic de ce, cu tot chipul lui fermector, cu modul lreprosabil
de a se comporta, cu politeea i cu elogiile aduse n-a rmas prea adnc spat
n memoria sa.
Capitolul XIV Naufragiez pe coasta, ntre Boulogne i Calais.
Urmarea acestu accident.
Vorbele lui Monsieur. Discuia ciudata a lui Monsieur cu Edouard
Dillon.
Pairii, avnd slujbe la rege, voteaz mpotriva primului ministru.
Rspunsul domnului Canning n legtur cu acest lucru.
Papa i domnul de Marcellus.
Daca as fi avut intenia de a istorisi toate micile evenimente din viaa mea
particulara sau mai curnd daca as fi avut talentul de a le face ct de ct
interesante, ar fi trebuit sa plasez, n 1860, o lupta navala, pe care vasul cu
care ma napoiam de la Hamburg a susinut-o la Texel, si, n 1804, descrierea
unei furtuni care m-a surprins cnd am ptruns pe Meuse. M-am mndrit
grozav n aceste doua ocazii cu curajul meu. Sunt totui nevoita sa vorbesc
despre acest curaj ntr-un fel mai putin poetic, caci sufeream cumplit de rau de
mare. Poate ca as putea cere sa fiu ct de ct ludata mcar pentru sngele
rece de care am dat dovada ntr-o mprejurare foarte periculoasa, petrecuta n
timpul traversrii canalului, de la Dover la Calais, n luna februarie 1818.
Din vina cpitanului, am euat pe o mica limba de pmnt, plasata ntre
doua stnci, la un sfert de mila de coasta. Fiecare talaz ne ridica, nu ne ridica
dar n schimb fiecare cdere ne nfunda i mai adnc n nisip. ai nc era bine,
caci daca ne-am fi ciocnit de stncile de care ne aflam alturi, n cteva
secunde ne-am fi dus la fund. Vasul era plin de pasageri, n singura alupa
mica ce putea fi data la apa, nu ncpeau dect apte persoane, dintre care doi
marinari care trebuiau s-o conduc; mi-am dat imediat seama ca cele mai mari
pericole ce ne pteau erau frica ce putea pune stpnire pe noi i graba de a
ne npusti cu toii n brcua aceea. Calitatea mea de fata de ambasador fcea
sa ma bucur de un mare prestigiu la bord, mai ales ca eram nsoit de un
curier al guvernului englez, fata de care cpitanii pacheboturilor au o stima cu
totul deosebita. aa ca am profitat de acest lucrxj pentru a-i veni n ajutor
cpitanului. El inea cu orice pretsa pun prima piciorul n barca. Eu 1-am

rugat sa dea ntieta ej marne cu cinci copii care urlau de spaima, de nu se mai
f jegea om cu om. Un brbat (si, foarte ruinat, trebuie sa 1 'rturisesc ca era
un francez), sub pretextul c-i ajuta pe oii se npusti primul n barca; n sfrit,
alupa se f Deprta. Nu neg ca cele patruzeci de minute cte s-au scurs, na
cnd alupa s-a ntors, mi s-au prut groaznic de lungi. Totui> felul cum
procedasem ma fcuse sa ma bucur de o arecare autoritate asupra tovarilor
mei de drum, pe care i-am onvins sa fie calmi, sa nu se nghesuie, sa nu tipe,
sa nu boceasc. Toat lumea s-a comportat admirabil, n cel de al doilea drum
trebuiau sa se mbarce cele cinci femei i doi copii care mai rmseser la bord.
Brbaii urmau sa traga la sorti pentru cursele urmtoare. Totul se executa
punct cu punct. Cpitanul mi explicase ca nava va fi n cel mai mare pericol
cnd mareea va ncepe sa urce. Daca atunci vntul va ncepe sa sufle din larg,
nainte ca nava sa poat fi urnita din loc, avea toate ansele sa fie zdrobita de
stnci. Pn atunci, mai aveam foarte putina vreme la dispoziie, ntre timp,
ncepuse a se ntuneca i a ninge cu fulgi mari. Cnd am prsit nava, era att
de nclinata nct nici marinarii nu mai puteau strbate puntea dect cu
ajutorul unei scri pe care o ntinseser pe jos. Plecarea noastr avu loc ntr-o
mare ordine i ntr-o deplina tcere. O femeie tnr refuza categoric sa se
despart de brbatul ei. Acesta ieise la sorti printre ultimii, dar un ofier care
urma sa plece cu cursa urmtoare fu att de micat de devotamentul femeii
nct i ceda soului locul sau. As putea scrie un volum ntreg despre toate acele
mictoare sau ridicole ntmplri, petrecute n timpul acelei cltorii ale roele,
ncepnd din clipa n care vasul s-a mpotmolit i pn m cea n care, dup un
drum de apte ore n toiul nopii, btui de viscol i mergnd pe nite poteci
care erau numai hrtoape, aareta care ne ducea, claie peste grmad, aezai
pe un morman de paie, a intrat, cu chiu cu vai, n Calais. Scpat de Pasageri,
cpitanul manevra cu mare atenie vasul i-1 aduse u jne la Calais, desi putin
cam avariat. A doua zi, veni s-mi ara scuze i mai ales s-mi mulumeasc
pentru felul cum a crnportasem, care spune el salvase pe toat lumea de
pe vas. Abia atunci mi-am dat seama ca, n marile primejdii pot da dovada de
mult snge-rece, dup cum n marile probleme politice pot fi muta ca un peste.
Mai nainte fusesem suferinda foarte multa vreme i poate ca nc as mai fi fost
fara acest naufragiu.
A doua zi am prezentat-o pe cumnata mea la Palat, mi amintesc n mod
special de acea zi pentru ca a fost singura tresrire patriotica pe care am
surprins-o la Monsieur. Cred ca va dai seama ca un naufragiu e un lucru care
nu-i intereseaz pe prini. M-am dus deci s-i salut pe rege, pe Madame, sj
chiar pe ducele de Angouleme. Cnd am ajuns la Monsieur dup cteva
ntrebri preliminare, mi-a spus pe un ton mhnit:
Era un pachebot francez, nu-i asa?

 Nu, monseniore, era englez.

Oh, slava Domnului, ct ma simt de uurat!
Se ntoarse ctre suita care-1 urma i le repeta doamnelor care-1
nconjurau: Nu era un capitan francez!, cu un aer plin de satisfacie n care se
citea o placere fara margini. Daca i-ar fi exprimat mai des asemenea preri,
sigur ca ar fi devenit mult mai popular. Am ajuns la Paris cu cteva zile
naintea unchiului meu, Edouard Dillon, care trecea prin capitala tarii,
prsind Dresda i ndreptndu-se spre noua sa reedina din Florena. Era ca
sa zic asa, de-ai casei, fiindc cred ca am mai spus ca era foarte bun prieten cu
printul i ca aceasta prietenie data nc din tineree, ntr-o diminea,
parasindu-1 pe Monsieur, unchiul meu mi relata o discuie pe care tocmai o
avusese cu printul i care era legata de propunerile fcute lui Monsieur, pe de o
parte de opoziie, iar pe de alta, de partidul ministerial. Dup el, i unii i alii
ncercau s-1 deruteze pentru ca era regalist, avertizndu-1 de prpastia ctre
care se ndrepta monarhia. Edouard ncerca sa combat aceste preri ale lui
Monsieur. l asigura ca i-ar fi foarte uor sa se fac iubit, daca voia sa se arate
mai put10 exclusiv ca sef al unui partid.
Dar eu nu sunt seful nici unui partid!
Monseniore, cel putin aa arata aparentele.
E nedrept! Cum sa le evit?; t<,<.
Fiind mai putin exclusiv.
Niciodat nu ma voi mpca cu iacobinii, iat de ce m detesta.
Dar oamenii care ma slujesc nu sunt iacobini!
Vezi tu, Ned, vechea plmada revoluionar va iei snic la iveala, fie i
peste douzeci de ani! Cnd i-a slujit pe Iii, nu mai faci nimic pentru noi!
Sunt mhnit s-1 aud pe monseniorul vorbind astfel! Asta confirma
ceea ce vorbete lumea?
Ai ce vorbete lumea?
Ei bine, monseniore, lumea vorbete ca avei de gnd s-i numii
minitri pe Mathieu de Montmorency sau pe Jules de Polignac.
Monsieur, care se plimba prin cabinetul sau, se opri brusc i izbucni ntrun hohot de rs.
Ei, drace, dar tii ca e amuzant? Sper ca ceea ce mi-ai spus acum e o
gluma!
Ba e ct se poate de serios, monseniore!
Dar l cunoti mult prea bine pe Jules ca sa mai fie nevoie s-i spun
eu cine e! Ei bine, Mathieu este exact de aceeai factura, poate mai putin
fanfaron, dar ncolo nici mai rau, nici mai actrii dect el. aa ca dragul i
vechiul meu prieten, linitete-te! Daca nu mai circula i alta poveste pe seama
mea, asta nu-i ctui de putin alarmanta. Mathieu! Jules! Dumnezeule, ce mai

minitri! Deci lumea crede ca sunt extravagant! Dar ar nsemna ca sunt nebun
de legat daca i-a alege! Nu-mi pot nchipui ca iei n serios asemenea baliverne!
Ai-au btut joc de tine!
Edouard i manifesta, n mod fi, satisfacia pentru una dispoziie n
care l gsea. aa ca veni imediat s-mi flateze ce-i spusese printul. M-am
gndit adesea la aceasta 'scutie, asupra creia nu aveam nici un dubiu, cnd
mai
2iu nti Mathieu de Montmorency, iar pe urma Jules de 'gnac au fost
numii, rnd pe rnd, minitrii de externe.
T, re s-i fi schimbat Monsieur prerea n legtur cu ei sau nela r &
? Ciase, m 1818, pe Edouard? E cu putin sa se fi ntmplat i si una i
alta. Ceea ce e sigur ca de atunci, Jules de Polignac a devenit cel mai intim
confident al sau.
Opoziia fata de rege ctigase toat Curtea i pentru a pastra o frm
de linite n snul familiei sale, majestatea sa nu cuteza nici mcar s-i
manifeste resentimentele. Ceea ce displcea mai ales nobilimii, era legea
recrutrilor. Caci privise ntotdeauna armata ca pe un patrimoniu al ei. Legea a
fost trimisa n Camera deputailor; se tia ca nu va izbuti sa treac prin
Camera pairilor dect cu un numr foarte mic de voturi. Regele, necuteznd sa
se pronune cu hotrre, lua cu sine, la plimbarea obinuit, pe toi pairii care
erau de serviciu pe lng persoana sa, i care trebuiau sa voteze mpotriva
guvernului.
Regele nu ieea la plimbare nici duminica, nici miercurea, cnd inea
Consiliu, n celelalte cinci zile ale sptmnii, fceau cinci plimbri,
ntotdeauna n aceleai locuri, care se repetau cu regularitate n fiecare
sptmn. Cea din dimineaa n care pairii trebuiau sa voteze urma sa fie cea
mai scurta; dar regele lucru fara precedent n acea zi schimba traseul
plimbrii si, n plus, porunci tuturor sa mearg foarte ncet, n general, el
mergea exagerat de repede i ntotdeauna pe caldarm. Putea sa fi fost praf sau
polei, el nu-i ncetinea niciodat mersul. Uneori cei din escorta se alegeau cu
accidente grave, dar acest lucru l ls complet indiferent. Cnd un om cdea,
ceilali sreau s-1 ridice, iar faptul nu-1 impresiona ctui de putin. Daca era
vorba despre un ofier, regele trimitea pe careva sa se intereseze cum se mai
simte; daca se ntmpla sa cada un cal i s-i rup picioarele, i se ddea
pgubaului un altul. Trebuia un motiv politic serios pentru a schimba
uzanele stabilite; dar tertipul regelui nu reui. Zeloii sai slujitori avuseser
prevederea de a-i chema trasurile care-i ateptau n curtea Palatului Tuileries.
Cobornd din trsur regala, se aruncar n trasurile lor s1 sosir la vreme la
Luxembourg pentru a-i da votul lor> evident negativ, aa cum le ceruser
minitrii. Cu toate acestea, n-au fost prost tratai n marile apartamente al

regelui. Noi ceilali, constituionalii ministeriali, erall l 'i Jjgnati; dar

ultraregalitii, ba chiar i curtenii cei mai ezonabili erau ncntai de acest act
de independenta, nornnul Canning1 tocmai se afla pentru cteva zile la Paris,
jflj amintesc ca n aceeai seara, n care discuiile privitoare, acest procedeu
erau nc destul de nsufleite, el intra la joarnna de Duras care-1 ntreba:
Nu-i aa ca n Anglia ataaii regelui voteaz dup cum 1L dicteaz
contiina i nu sunt silii sa susin ministerul?
Nu pricep prea bine
De pilda, daca marelui ambelan i se pare ca o lege e proasta, e liber
sa voteze mpotriva ei?
Sigur ca e liber, fiecare e liber sa voteze cu cine vrea! Doamna de
Duras triumfa.
Dar, adauga domnul Canning, i va da demisia nainte de a lua
aceasta hotrre; fiindc oricum va fi obligat sa i-o dea!
Doamna de Duras nu mai triumfa chiar att de tare. Totui, cum avea
spirit, mai lsa din pre, adugnd ca educaia noastr constituionala nu era
de aa natura nct sa numim acest lucru independenta si, readucnd discuia
asupra unei teme generale, prsi terenul att de periculos pe care se avntase.
Partidul aa-zis regalist ncepuse a avea nite idei att de aberante, nct cnd
domnul de Marcellus2 pe atunci deputat fu numit de comisie pentru a
examina legea ce urma sa nsoeasc Concordatul i sa garanteze libertatea
bisericii anglicane, nu se gndi la nimic mai de soi dect s-i trimit Papei o
copie dup proiectul de lege i dup toate documentele ncredinate de comisie.
Papa i rspunse ca ar trebui sa se opun promulgrii acelei legi, pe toate cile
posibile, autorizndu-1 chiar textual sa se foloseasc, fara nici 0 mustrare de
contiin, de iretenie i de vicleug. Domnul
1807 ' Geor8e Canning (1770 1827) a intrat n Camera Comunelor n
1793. n mjn.' cra ministru de externe, apoi ambasador n Portugalia si, n
sfrit, prim-prj ruA semnat, alturi de reprezentanii Franei i Rusiei, tratatul
de la Londra Car^s-a pus capt Sfintei Aliane.
Dcputa Louis-Marie-August Demartin du Tyrac, conte de Marcellus
(1776- 1841), de Gironde i pair al Franei.
De Marcellus, mai mult bun dect rau, nu tinu seama de sftui Papei,
caci se duse s-i relateze tot ce-i spusese acesta ducelui de Richelieu care se
nfurie cumplit, i amenina c-i va traduce pe Marcellus n fata tribunalului
pentru cx dezvluise un secret de Stat unei Curi strine, i-i mai spuse ca,
daca vechiul regim, pe care se prefcea ca-1 regreta subzista nc, l va face sa
putrezeasc ntr-o nchisoare dg Stat.
Domnul de Marcellus fu nucit de aceasta scena att de violenta; nelese
ca greise; dar partidul iezuit, atotputernic i aduse mari elogii. Monsieur l lua

sub aripa lui ocrotitoare' i scandalul se aplana. Mi se pare doar ca negocierile

cu Roma i fura retrase i lui i domnului de Blacas, bnuit de a fi fost la curent
cu aceasta intriga; n locul sau a fost preferat domnul de Portalis1. Acesta
izbuti sa semneze un concordat n care libertile galicane erau att de bine
menajate ct ngduiau mprejurrile. Regele Ludovic al XVIII-lea nu inea
neaprat s-i apere mpotriva fratelui sau.
Capitolul XV Un glonte tras n ducele de Wellington.
Se cauta asasinul.
Nelinistea lui Monsieur n legtur cu retragerea strinilor.
Agitaia spiritelor.
Ducele de Rohan la Saint-Sulpice.
Ridicolul sau.
Ducele de Rohan devine preot.
O aventura la Neapole.
Favoarea printului de Talleyrand.
Bal la ducele de Wellington.
Moartea micei prinese de Orleans, nscut la Twickenham.
Moartea printului de Conde.
La cteva zile dup sosirea mea la Paris, am trecut toi, printr-o mare
emoie din pricina unei tentative de asasinat comisa asupra-ducelui de
Wellington. n toiul nopii, cineva trsese un glonte asupra trsurii sale n timp
ce se ntorcea acas, la reedina sa din Champs-Elysees. Acest evenirnen
putea sa aib cele mai suprtoare consecine. Ducele e
1 Joseph-Marie. Conte de Portalis (1178 1858). Sub Imperiu, a ^
consilier de Stat, apoi prim-presedintclc Curii din Angcrs; sub Restauraie
consilier, apoi preedintele Curii de Casaie, pair al Franei, ministru de JuS
Dup 1830, a fost vicepreedinte al Camerei Pairilor.
L era personajul cel mai important al epocii. Toat era convinsa de acest
lucru, dar nimeni nu era mai Ojivins ca el. Nemulumirea lui ar fi fost o
calamitate. aa ca uvernul fcu o adevrat problema de Stat din acest atentat.
Ti0foc ca a doua zi, ducele pru a fi destul de bine dispus. S-au cut cercetri,
dar nu s-a descoperit nimic. Nimeni nu fusese Lnjt; glonul n-a mai fost nici el
gsit, mpuctura fusese trasa n plina noapte, ntr-o trsur care gonea
nebunete. Toate astea preau foarte suspecte. Opoziia rspndi zvonul ca
ducele, de comun acord cu partidul ultraregalist, poruncise a se traga un
glonte n el, pentru a se sluji de acest pretext ca s prelungeasc ocupaia.
Numai ca ducele nu era omul n stare sa se preteze la asemenea josnicii; rse i
el cnd auzi ce se scornise dar, o repet, soarta noastr depindea n mare
msur de buna lui dispoziie, caci el singur putea lua iniiativa, i afirma, n
fata celorlali suverani, ca prezenta n Franta a armatei de ocupaie, al carei

generalism era, ncetase de a mai fi necesara. Toat politia se puse n micare

fara sa descopere nimic. Ultraregalitii i frecau bucuroi minile i ne
asigurau ca strinii vor mai sta cel putin cinci ani, n tara. n sfrit, primirm
unele informaii de la Bruxelles. Milordul Kinnaird, din partidul revoluionar,
departe de a se gndi la un asasinat, denuna pe un oarecare Castagnan trimis
de comitetul revoluionar ce-i avea sediul la Bruxelles, unde se refugiaser toi
fotii iacobini, prezidai de regicizii izgonii din tara. Cnd am avut dovada ca
Castagnan trsese asupra ducelui, a fost deferit tribunalului, pedepsit foarte
sever, iar ducele s-a artat pe deplin satisfcut. A nceput sa se ocupe, cu mare
contiinciozitate, de proiectul eliberrii Franei de ctre trupele aflate sub
comanda sa, dar cu el puteai avea 'ntotdeauna surprize, caci era un om foarte
capricios, ^csorarea armatei de ocupaie, obinut cu un an n urma, Oricum,
ne ddea mari sperane. Totui tratatele prevedeau nci ani de ocupaie, acea
ocupaie att de umilitoare i de groasa, iar cel de al treilea an abia ncepuse.
Guvenul se uuia ct putea sa obin eliberarea Franei. Era nsa facarat de
partidul ultra care simea, sau se prefcea ca simte, o mare spaima la gndul
ca armata strin va Franta. Monsieur i spusese ducelui de Wellington i d *
nefericire destul de tare pentru ca acele vorbe sa fie auzite * repetate:
Daca plecai, plec i eu!
Oh, nu, monseniore, replicase ducele; va rog sa vv gndii mai bine!
Dup cteva sptmni, o brouric n care era vorba d prelungirea
ocupaiei, n loc de scurtarea ei, fu distribuita aproape peste tot; era anonima,
dar plicul avea pe el un timbru intitulat: Camera lui Monsieur. Broura fu
atribuita domnului de Briges. Era precursorul faimoasei Note secrete^ Toate
acele circumstane mrunte au stat la baza lipsei de popularitate din pricina
creia Carol al X-lea a murit n trei zile, civa ani mai trziu. Acele intrigi se
rsfrngeau pn i asupra persoanelor care nu se amestecau n nimic.
Domnea o nelinite generala ce nu prea justificata de situaia n care ne aflam,
nc de la sosire, urechile mi-au fost mpuiate de vestea marei conspiraii;
cnd am ntrebat cine fcea parte din ea mi s-a rspuns:
Habar n-am! Dar persoana a adugat imediat, cu un aer vinovat: Tot
ce pot s-i spun, e ca stam pe un vulcan i fii sigura ca nu domnul Decazes va
fi cel care ne va salva!
Silita sa aud de nenumrate ori aceste cuvinte, am sfrit la rndu-mi,
prin a fi speriata, cnd o fapta de-a dreptul puerila m-a fcut s-mi vin n fire
artndu-mi pe ce baze fragile stteau aceste vesti. Asistam la slujba de la
miezul nopii n capela de la Tuileries; cineva ciocani uor la usa tribunii regale.
O data: nici un rspuns, Madame arunca o privire iritata n spatele ei. A doua
ciocnitur: din nou nici un rspuns. A treia ciocnitur: regele porunci sa se
deschid usa. I se ntinse un bilet, el l citi, fcu semn maiorului general al

grzii regale i-i spuse cteva cuvinte, n sopata. Maiorul iei i slijba se sfri
n toiul agitaiei celor din Congregaie. Ma* mult ca sigur ca marea conspiraie
izbucnise. Civa curtau
1 Scrisa de Vitrollcs.
Fofilar din capela pentru a se duce sa rspndeasc vestea, pn i la
Bursa.
V Rentors n apartamentul sau, regele ne anun ca sala Odeon luase foc
i ca ministrul politiei cerea trupe ca sa entina ordinea. Imediat, cei evlavioi
protestara ca nu era cazul sa tulburi un serviciu divin pentru un teatru care
ardea, iar curtenii se indignar ca majestatea sa fusese deranjata Oentru un
astfel de fleac.
Ce prere ai de domnul Decazes? Acum cere porunci de la rege! Se
vede ca asta-i o metoda noua!
Pn seara, se rspndise vestea n ntreg oraul ca focul de la Odeon era
nceputul punerii n aplicare a marei conspiraii; n schimb la Curte, unde
erau ceva mai bine informai dect prostovanii din Paris, nu se discuta dect
despre insolenta acelor bti repetate n usa capelei regale. Aveai impresia ca
nu era vorba de nite bti discrete n usa, ci de nite izbituri cu toporul. La
Tuileries, evenimentul cptase asemenea proporii, nct devenise cu mult mai
nsemnat dect distrugerea uneia dintre cele mai frumoase cldiri ale Capitalei.
Scena din capela mi readuse n minte un incident la care am fost martora la
Saint-Sulpice, ntr-o zi cnd predica abatele Frayssinous1. Predicile lui erau
foarte apreciate, i ministrului politiei, anunndu-i intenia de a lua i el
parte la slujba, i fu rezervata banca de onoare. Un echipaj, cu o mulime de
valei, n livrele scumpe, se opri n fata portalului. Din trsur, cobor un
brbat n uniforma, dup aliura, desigur un ministru. Elveianul sosi imediat,
cu halebarda n mna, deschiznd drum monseniorului, urmat de paracliser.
Preotul se adresa lui Alexandre de Boisgelin (mncau de profesie), ntrebndu-1
daca fcea parte din suita excelentei sale.
Care excelenta?
Ministrul politiei.
Pai unde e?
^ ' Denis, conte de Frayssinous (1765 1841}, fondatorul faimoaselor
cuvntri la Saint-Sulpicc, episcop de Hcrmopolis, membru al Academiei i
ministru al u|telor.
Uite-1 colo, precedat de elveian.
Pai acela nu-i contele Decazes, e ducele de Rohan! Imediat,
paracliserul o lua la goana dup elveian pentru a-1 trimite ndrt, la postul
lui, lng portal, iar ducele de Rohan, despuiat de onorurile uzurpate, fu lsat
singur n mijlocul bisericii i obligat cu toat haina lui de pair al Franei sa

ia loc pe un simplu scaun de pai, alturi de noi, ca cel mai modest enoria. De
data asta, lumea n-a rs de contele de Rohan, cruia i-ar fi dat, oricum,
ntietate n fata domnului Decazes. Ridicolul situaiei era prea flagrant ca sa
mai strneasc rsul. Ducele de Rohan, pe vremuri Auguste de Chabot1 un
tnr care avea i spirit i cultura fusese silit sa primeasc postul de
ambelan al lui Napoleon. Biatul se purtase cu demnitate, bun-sim i
simplitate la Curtea imperiala. Dup Restauraie, i lua titlul de printul de
Leon, nsa ntre timp, fumurile mririi i se urcaser la cap. i pierdu sotia, pe
fosta domnioara de Serent, motenitoare bogata, ntr-un groazic accident si, cu
putina vreme nainte de a ajunge eu la Paris, prin moartea tatlui sau, devenise
duce de Rohan i pair. Aceste onoruri, care erau totui de prevzut, l umplur
de orgoliu. Deveni un adevrat emul al marchizului de Tuffieres. Preteniile sale
aristocratice mergeau pn la extravaganta. Castelul sau din Roche-Guyon fu
decorat cu toate emblemele feudalitii. Slujitorii sai i spuneau monseniore.
Umbla tot timpul mbrcat n uniforma de pair i pusese sa i se fac un guler i
nite podoabe brodate la o haina de casa n care primea lumea n audienta,
dimineaa, amintind astfel de rposatul mareal de Mouchy care poruncise sa i
se fac un cordon albastru, strlucitor, pe care-1 purta n baie. Vznd un
1 Louis-Frantois-Auguste, conte de Chabot, apoi print de Leon i duce ele
Rohan-Chabot (1788 1833), ambelanul surorilor lui Napoleon, apoi chiar al
mpratului; a fost exilat pentru ca 1-a vizitat pe Papa Pius al VII, prizonier la
Fontaineblcau. Colonel de Stat-Major, a devenit dup moartea tatlui sau, n
l* pair al Franei. S-a cstorit n 1809 cu fata contelui de Scrcnt, nepoata
ducelui cu acelai nume, care a murit arsa, n 10 ianuarie 1814, n momentul
n care se prcgate sa se duca la masa la duccsa-vaduva de Orlcans. Distrus
sufletete, ducele a int mnstirea Saint-Sulpice unde, cu timpul, a ajuns vicar
general al arhiepiscop de Auch, apoi de Besanton si, n sfrit, cardinal.
Tra oftret care semna grozav de bine cu ducele de Rohan, Doamna de
Puisieux spuse:
Oh, dar e Auguste! Ai apoi, vedei, adug ea, indicnd un ecuson cu
armele sale pictat ntr-un colt al tabloului, iat i expresia fizionomiei sale.
Ducele de Rohan veni s-i etaleze importanta, n Anglia, n ndejdea ca,
cu titlurile lui, va pune mna pe o motenitoare bogata. Mna cumnatei mele
fusese ceruta de el cu un an n urma si, pentru a nnobila aceasta alian care i
se prea cam nedemna de el, se sluji de intervenia regelui. Dar augustul
peitor dnd gre, ducele nu mai gsi n Frana o partida tot att de bogata care
sa aspire la onoarea de a mpri averea i numele cu el. Cltoria cu scop
matrimonial, n Anglia, rmnnd i ea fara succes, ducele de Rohan se decise
sa mbrieze cariera ecleziastica. Se nconjura de o seama de preoi i-i
transforma saloanele de la Roche-Guyon, n seminar. Nu stiu cum s-a putut

aranja acest lucru, dar s-a aranjat. Gurile rele spuneau ca celibatul l fcuse pe
ducele de Rohan sa nu mai aib nici un fel de jena. Cunosc o ntmplare din
care fiecare va trage concluziile pe care le va crede de cuviin.
n 1813, Auguste de Chabot, ambelan al mpratului, cu un chip
minunat, plin de talente, desennd splendid, cntnd dumnezeiete, destul de
spiritual, obinu la Neapole, mari succese pe lng regina, sotia lui Murat1, i
regenta n absenta soului ei. O profunda simpatie se stabili ntre cei doi:
discuii ntre patru ochi, plimbri solitare, scrisori, portrete schimbate ntre ei.
Tnrul i sucise capul reginei, iar ea nu ascundea ctui de putin acest lucru.
Lucrurile ajunser att de departe, caci Chabot fcea parada de o devoiune
fara Margini, nct primi cheia unei uie dosnice ce ddea n odaia regmei.
Momentul ntlnirii a fost fixat pentru noaptea Urmtoare. Auguste fu prompt
la ntlnire. Dar a doua zi 'mineata primi un paaport, fiind rugat sa
prseasc oraul eapole n cursul aceleiai zile. Un mesager mai intim veni
Carolinc Bonapartc, cea de a treia sora a lui Napoleon. 535 s-i ceara eleganta
cutiua n care se afla cheia de la usa reginei. Din ziua aceea, regina care
pruse topita dup el nu i-a mai rostit nici mcar numele. Domnul de la
Chabot n-a neles niciodat motivul acelei dizgraii, caci el tia ca fusese cum
nu se poate mai respectuos i mai cuviincios.
Portretul sau nsa rmsese i 1-am vzut n mna persoanei care mi-a
relatat aceasta ntmplare i creia i l-a druit n clipa n care a mbriat
cariera ecleziastica. Aceasta cariera se pare ca nu l-a mpiedicat deloc s-i
pstreze toate obiceiurile sale de dandy; toaletele sale, ndelung cutate, erau
fara numr. Ba, la un moment dat, avusese discuii interminabile cu un cizmar
renumit din Roma pe care voia s-1 conving sa dea pantofilor, pe care i-i
comandase, o linie ce i se prea a fi mult mai eleganta, n rest, trebuie sa
recunosc ca efectua slujba cu o gratie pe care n-am mai vzut-o nc la nici un
alt preot, cu toate ca o rostea cu multa convingere i seriozitate.
Aceste ambiii de dandy nu 1-au mpiedicat sa devina, n scurta vreme,
arhiepiscop, apoi cardinal. Cred ca, n fond, tocmai n acest lucru consta
secretul vocaiei i ascensiunii sale. ai cariera civila i cea militara fuseser
cam ncurcate, i cunotea posibilitile, i tocmai de aceea se ndreptase ctre
cariera bisericeasca.
Dar am cam luat-o nainte. Sa ma ntorc la primvara anului 1818, cnd
l lsasem pe domnul de Talleyrand, oarecum dizgraiat. L-am regsit la mare
cinste att n ochii lui Monsieur ct i ai tuturor celor din jur. Aceasta favoare
cu care fusese copleit Talleyrand se manifesta mai ales dup un bal dat de
ducele de Wellington la care asistaser i printii-mi aduc aminte ca, cu un an
n urma, se fofila prin spatele oaspeilor invitai la banchete pentru a ajunge
pn la fotoliul ducesei de Courlande, care-i rezervase un loc alturi unde

nimeni nu venea s-1 deranjeze. Singurul print care-i mai adresa cteva
cuvinte n trecere era ducele de Angouleme. De data asta, lucrurile se
schimbaser. Acum, trecea ano Prin mulimea care se ddea, respectuoasa,
la o parte din calea lui-Primit cu strngeri cordiale de mini, fu dus direct la r.
Ducele de Berry nfcase acea mna, acum att de curtata, pentru a nu i-o
mai ceda dect lui Monsieur. Lumea se jnghesuia n jurul lui, uitndu-se ca la
o minune. N-am urmrit firul acelei intrigi al carei rezultat l vedeam acum
desfurndu-se sub ochii mei. Mi-e greu sa cred ca Talleyrand ar fi ncurajat
dorinele lui Monsieur care, n acea epoca, dorea mai presus de orice,
meninerea ocupaiei. Talleyrand era mult prea abil pentru ca, palpnd pulsul
tarii, sa nu-i dea seama ca febra independentei cretea cu fiece zi ce trecea i
avea sa explodeze daca nu se luau masurile cuvenite; probabil nsa ca prefera
sa se alieze cu oricine pentru a-1 izgoni pe ducele de Richelieu, iar acesta era n
mod sigur un motiv suficient de alian. Tot la acel bal am mai avut ocazia de a
remarca prea putina politee a prinilor notri. Ctre mijlocul seratei, ducele de
Wellington veni s-i propun sotiei lui Monsieur sa fac mpreuna un tur prin
sala de bal. Eticheta prevedea s-1 ia de brat, i orice mare doamna din nalta
societate ar fi fost flatata de acest lucru. Dar Madame, l lua de brat pe ducele
de Berry, ducesa de Berry, pe Monsieur (caci ducele de Angouleme se eclipsase
ca de obicei), iar ducele de Wellington se vzu obligat sa mearg, de unul
singur, naintea acelui mic grup regal. Ajunser pn la ultimul salon unde
Auguste Comte1 fcea i el de unul singur nconjurul salii de bal. ai fiindc
filosofului i trebuia, n acel moment, un tap ispitor, i arunca privirea
asupra domnului de Ruffo, fiul printului Castelcicala, ambasador de Neapole, a
crui mutra tmpa se preta de minune la rolul pe care urma s-1 joace, ncepu
a-i scoate deci cri de joc de prin buzunare, de la piept, din pantofi, din
ciorapi, din cravata; un adevrat Potop de cri de joc. Prinii rdeau cu hohote,
strignd ct i inea gura: E Ruffo, Ruffo! Or, acel domn de Ruffo era unul
dintre intimii lor si, totui, cnd Comte i isprvi numrul, ei '$' Prsir
amicul fara s-i adreseze un cuvnt, o vorba buna, c'-v ' Augtlste Comte (1798
1857), filosof francez, fondatorul pozitivismului.
Filoz f 'e filosofie pozitiva (1830 1842) este una dintre operele de
seama ale
101 ^colului al XlX-lea. E considerat, de asemenea, i fondatorul
sociologiei.
Fara ca mcar s-1 salute att pe el ct i pe Comte a crui reverena
solicita totui un salut, ntorcndu-le amndurora spatele, cu o grosolnie care,
pur i simplu, m-a uluit.
Cu cteva sptmni mai nainte, l vzusem la Londra n cabinetul
tatlui meu, pe printul regent, care cu toate ca era un mare senior, asistase la o

mare reprezentaie la acelai domn Comte. Am mai spus cred, ca n-am vzut n
viaa mea o regina mai politicoasa ca Maria-Antoaneta. Din pcate Madame nu
motenise aceasta calitate, poate cu intenie fiindc stiu ca inea la memoria
mamei sale. Dar ntreaga ei adoraie era pentru taic-su; cu toate virtutiile
sale, nu era ctui de putin graioas, n timp ce ieeam de la balul ducelui de
Wellington m-am trezit alturi de ducele i de ducesa de Damas-Crux,
ultraregaliti ncrncenai, care ca i mine i ateptau trsura. Am dat mna
cu ei, apoi cu domnul Decazes, pe urma cu Jules de Polignac, iar la urma cu
Pozzo, o strngere de mna i mai amicala dect cu ceilali.
Vad ca cunoatei oameni de toate culorile! mi spuse domnul de
Damas.
Da, i-am rspuns, pe toi cei care slujesc efectiv guvernul!
Era att de tmpit, nct fu ct pe-aci sa ma felicite. Dar ducesa mi
arunca o privire furioasa i nu ma ierta niciodat.
Familia de Orleans, ale carei maniere afabile i atente constituiau un
contrast izbitor cu cele ale ramurei mai vrstnice, n-a asistat la acel bal, dup
cte mi amintesc, caci era nespus de ndurerata. Prinesa cea mica, nscut n
Anglia, era pe moarte, i ntr-adevr, dup cteva zile s-a i prpdit. Moartea
lovea din ambele parti familia de Bourbon. Btrnul print de Conde i ncheie
tot atunci lunga sa cariera, chemndu-i n zadar copiii lng el pentru a-i
nchide ochii. Am artat mai nainte cam ce fel de via ducea, pe trotuarele
Londrei, ducele de Bourbon, fiul btrnului Conde. PrinteS. Louise refuza i ea
sa ndulceasc ultimele clipe ale tataW ei, pretextnd ca nu putea s-i
prseasc reedina l Temple, unde se nchisese, desi toate autoritile eclezias
autorizaser sa se duca, iar cardinalul de Talleyrand1 i rniepiscopul Parisului
veniser ei nii dup ea. Femeia asta vea una din acele virtui pe care nu le
pot nici pricepe, nici admira.
Domnul print de Conde muri n braele doamnei de Houilly, fiica naturala
a ducelui de Bourbon; ea l ngriji cu o dragoste dintre cele ma tandre i cu o
mhnire ntr-adevr filiala. Ducele de Bourbon veni la cteva ceasuri dup ce se
prpdise tatl sau; pru foarte nefericit ca nu apucase s-1 rnai prind n
via, cu att mai mult cu ct btrnul print, n ultimei6 ceasuri, i regsise
memoria pe care i-o pierduse de civa ani i regreta amar absenta fiului sau.
Ducele de Bourbon i pastra numele, susinnd ca cel de Conde era prea greu
de purtat, i stabili reedinele n palatele Bourbon i Chantilly, unde nu
ntrzie sa se dea din nou n spectacol, punndu-se iari pe scandaluri.
Slujba pentru printul de Conde avu loc la Saint-Denis i fu mrea;
Ludovic al XVIII-lea se prefcu a-i aduce onorurile datorate rangului sau,
conform etichetei Curii, poate pentru a marca i mai mult grosolnia cu care
se purta cu ducele de Orleans. mi amintesc ca aceasta nmormntare a fost

una dintre marile afaceri ale Curii, n vremea asta, ministerul se preocupa de
discurs, caci treaba era cam delicata fiind vorba de seful emigranilor. Era dificil
sa abordezi acest subiect n aa fel nct s-i mpaci i pe unii i pe alii; caci,
daca unii erau la putere, ceilali reprezentau tara.
Abatele Frayssinous, pus sa tina oraia funebra, iei, foarte abil, din
ncurctur, mi amintesc ntre altele, o fraza care avu mare succes. Vorbind
despre cele doua tabere franceze opuse una alteia, el spuse:
Gloria o gseti pretutindeni, fericirea nicieri!
Discursul nu displcu nici unui partid; totul ieise cu 1 mai bine dect
ndjduiser.
Apoj ad Ale*andre-Anj>elique de Talleyrand Perigord (1736 1821),
Coadjutor, Unchiu|m'n'Strator genera' a' Cultelor, arhiepiscop al Parisului, apoi
cardinal. Era Printului de Talleyrand.
Capitolul XVI Moartea doamnei de Stael.
Efectul operei sale asupra revoluiei -Ma rentorc la Londra.
Agenii partidului ultra.
Prezentarea Notei secrete.
Regele i ia lui Monsieur comanda grzilor naionale.
Furia lu; Jules de Polignac.
Congresul de la Aix-la-Chapelle.
Ducele de Richelie obine eliberarea teritoriului Franei.
Am neglijat sa vorbesc, pe parcurs, despre moartea doamnei de Stael.
Faptul s-a petrecut n timpul uneia dintre ederile mele n Anglia, n urma unei
boli lungi, desi se cznise sa triasc, totui, ct mai mult cu putin, n acea
lume pariziana pe care o aprecia att de mult. Aproape c-i fcea rau s-o vezi
cnd sosea la serate. Venea epuizata de suferina dar, dup o bucata de vreme,
spiritul punea stpnire pe trup i ea devenea mai sclipitoare ca niciodat.
Ultima oara cnd am vzut-o, era ntr-o diminea. A doua zi, eu am plecat. De
cteva zile, nu mai putea prsi sofaua. Petele livide care-i acoperau obrazul,
braele, minile artau clar descompunerea sngelui. Aveam penibila impresie
c-mi luam adio pe veci de la acea femeie aflata pe moarte, care nu fcea
altceva dect sa vorbeasc despre viitor. Era ocupata sa caute o casa pentru
fiica ei, ducesa de Broglie care era nsrcinat i gata sa nasc, dorind s-o
instaleze ct mai bine. Fcea tot felul de planuri pentru iarna urmtoare. Avea
de gnd sa stea mai mult la ea acas i sa dea ct mai multe mese. Oare
ncerca sa se pcleasc pe sine? Nu stiu, dar contrastul dintre acea femeie pe
moarte i acele cuvinte att de pline de via era, pur i simplu, sfietor; am
plecat de acolo, zdrobita.
Exista o mare diferen de vrsta i mai ales de merite, ntre noi doua,
pentru ca sa ma pot lauda ca eram prietena cu doamna de Stael, dar ea fusese

ntotdeauna extrem de buna cu mine i eu ma simeam nespus de mgulita de

atenia Pe care mi-o ddea. Felul cum impulsiona ea ntreaga societa e
pariziana mi plcea grozav, pentru ca era exact contrariul Hr mele de o lene
fara pereche. Fara ca mcar sa se ridice de P sofa, izbutea sa nsufleeasc
ntreaga adunare. Iar acel sp1 att de alert, triumfnd asupra unui trup
aproape inert, p ma uluia. Fara s-mi fie prietena intima, moartea de Stae'l m-a
mhnit mult. Dezndejdea copiilor ei a fost mare, caci o iubeau extrem de mult
iar boala ei ndelungata nu le-a slbit nici sentimentele, nici regretele.
Auguste de Stae'l deveni editorul unei lucrri la care ea trudise ndelung
i care a aprut n primvara anului 1818. Lucrarea a produs un efect care n-a
fost deloc lipsit de importanta.
Cei care luaser parte la revoluia, din 1793, i triser n epoca
Imperiului, nu erau zugrvii n culori prea frumoase. Restauraia nu-i
reabilitase i nimeni nu reclama cinstea de a fi rsturnat tronul lui Ludovic al
XVI-lea. Puteai sa caui mult i bine, n Frana, un om care sa vrea sa
recunoasc acest lucru. Pn i regicizii refuzau aceasta cinste. Cartea
doamnei de Stae'l a schimbat brusc dispoziiile, lumea cuteznd acum sa
vorbeasc n mod ct mai onorabil despre revoluie i despre revoluionari. Ea a
fost prima care i-a dat seama de principalele etape ale acelei revoluii, de
ndejdile nelate ale oamenilor cinstii, de crimele gratuite care au ptat cu
noroi acele zile i au acoperit cu snge foloasele pe care unii le-au adus, n mod
real, patriei, n sfrit, ea a fost prima care a splat de o ruine nemeritata
numele de revoluionar care -dintr-o injurie cum fusese socotit pn atunci
deveni aproape un titlu de glorie. Opoziia nu-1 respinse. Liberalii se
recunoscuser a fi urmaii revoluionarilor din 1789. Domnii de Lafayette,
d'Argenson, de Thiard, de Chauvelin, de Girardin etc. Alctuir inelele acestui
lant. Cei din familia Lameth, desi i ziceau patrioi nc din 1789, i-i
respinser pe emigrani i Restauraia, nu se raliar la opoziia antiregalista.
Rmaser nite liberali destul de moderai, dup ce-l slujiser pe mprat cu
mult mai putin zel dect cei pe Care i-am citat mai nainte.
Cred ca aceasta lucrare postuma a doamnei de Stae'l a st un dar fcut
Franei, care a contribuit din plin la reabilitaa acelui spirit revoluionar n care
tineretul s-a cufundat din j, ' j1 ale crui urmri le-am vzut cu toii, dup
aceea. De a a ce cartea doamnei de Stae'l le-a insuflat curaj, imnurile cntate n
1789 n-au mai ncetat. N-au existat dect putini oameni cu judecata care sa
tie sa culeag numai smna buna din toat acea beie sngeroasa. Ba, la un
moment dat, 1-am vzut ridicat n slavi pn i pe Robespierre.
Al treilea volum era scris aproape n ntregime de Benjamin Constant;
diferena de stil, i mai ales de idei, era vdit. El era mai mult republican.

Gusturile aristocratice ale doamnei de Stae'l, care ies la iveala ici i colo,
strpungnd plebeismul, nu se mai gsesc n acest volum.
O febra groaznica, nemolipsitoare, din pricina creia chiar am crezut ca
voi muri, m-a reinut mai multe sptmni n odaia mea. N-am ieit dect ca so ngrijesc pe cumnata mea, care a avortat fara sa vrea, la patru luni i
jumtate nelinitindu-ne din pricina sntii ei i fcndu-ne sa regretam
enorm bieelul pe care-1 pierduse. De ndat ce sotia fratelui meu s-a simit
bine, m-am rentors la Londra. Afacerea lichidrilor, fixata n sfrit la
aisprezece milioane de franci reclamai de particulari, l fcuse pe tata sa fie
ocupat pn peste cap, caci vedea mereu reaprnd dificultile pe care abia le
rezolvase i nu-i putea da seama ce se ntmpla. Iat nsa ca o trista
descoperire lamuri i acest mister.
Loialitatea domnului de Richelieu trebui sa se resemneze n fata
sforriilor inerente necesitailor guvernului. Cabinetul negru i aduse dovezile
cele mai concrete despre felul cum Dudon, comisar al lichidrilor, vindea
strinilor interesele Franei, pe sume frumuele, n bani lichizi. Scrisorile
interceptate, scrise la Berlin i citite la posta din Paris, stteau mrturie.
Ducele de Richelieu l alunga, n chip ruinos, pe Dudon. Dar, neputnd
publica acele revelaii, care-i justificau demersul, i fcu din Dudon un
duman nverunat i obraznic. Preschimbat imediat n regalist, Dudon se
plnse ca era victima puritii opiniilor sale, devenind destul de incomod mai
trziu. De ndat ce-a fost nlocuit de Mounier, treburi au nceput sa mearg ca
lumea. Integritatea acestuia a des curcat cu rbdare tot ceea ce celalalt
ncurcase cu inten, ^ Lichidrile fura, n sfrit, isprvite, ceea ce constiW1
succes pentru guvern. Cu aceasta ocazie, ducele de Richelieu -a mprietenit
foarte strns, cu Mounier.
Pe msur ce afacerile bneti se aplanau, ndejdea eliberrii noastre
sporea, iar furia partidului ultra cretea. Neghiobia sa devenise egala cu
intoleranta, mi amintesc ca nainte de a prsi Parisul, i-am auzit pe cei din
acest partid tunnd i fulgernd mpotriva guvernului care cerea de la
capitalitii francezi aizeci i ase la suta dintr-un nou {mprumut, n timp ce n
anul precedent nu obinuse dect cincizeci i patru de la Baring, i
Compania. Nu peste mult, vzurm sosind la Londra mai multi trimii ai lui
Monsieur: Crussol, Fitz-James, la Ferronnays, Bruges etc. Tata era la curent cu
misiunea lor. Minitrii englezi erau indignai. Toi veneau sa reprezinte,
chipurile, Frana, sub aspectul cel mai josnic i mai periculos,. Cernd
prelungirea ocupaiei strine. Ducele de Fitz-James ntrecu att de tare
msur, nct lordul Castlereagh i spuse:
Daca acest tablou pe care ni 1-ai descris dumneata ar fi exact, ar
trebui sa ne rechemam imediat trupele, sa formam un cordon n jurul Franei

i sa va lsm sa va mncai ntre voi! Din fericire, draga domnule duce, avem
informaii mult mai putin nfricotoare, i mai demne de ncredere, care se bat
cap n cap cu ale dumitale!
Prerea acelor domni, vorbind despre tatl meu, era ca acesta trecuse de
partea dumanului. Ce fericire pentru monarhie daca ar fi fost nconjurata
numai de astfel de dumani! Ducele de Richelieu, dup prerea lor, avea intenii
bune, dar era corupt! Ct despre ceilali minitri, erau nite etrebnici i nite
ticloi: Decazes, Laine, Pasquier, Mole, orvetto. Pe msur ce eliberarea patriei
se apropia, nelinitea Partidului sporea. Cred ca tot n acea epoca a aprut si
nservatorul. Aceasta publicaie sptmnala l avea ca actor principal pe
domnul de Chateaubriand, dar toi en partidului ultra i vrsau fierea n
paginile acestui Ultimul care sosi n Anglia fu Jules de Polignac; el era
purttorul acelei faimoase note secrete1, mrturisita i recunoscuta de
Monsieur, dar n realitate redactata de domnul de Vitrolles2. Niciodat un print
n-a svrit o fapta mai urta i mai condamnabila! Ai unde mai pui ca era i
motenitorul Coroanei! Guvernele strine ncepur a-1 privi cu dispre, iar
Ludovic al XVIIl-lea fu att de furios pe fratele sau nct furia i ddu curajul
s-i ia comanda grzilor naionale ale regatului. De multa vreme minitrii
solicitau regelui sa ncredineze ministerului de interne organizarea grzilor
naionale i sa le puna sub ordinele sale. Regele recunotea necesitatea acestui
lucru, dar ddea napoi, speriat de protestele lui Monsieur, care fusese numit,
nc din 1814, comandant general al grzilor naionale din Frana, i alctuise
un Stat-Major, dup capul lui, nite inspectori generali se duceau sa fac unele
controale n fiece trimestru i se interesau de felul cum i ndeplineau datoria
ofierii care erau toi numii de Monsieur i devotaii lui. Majoritatea erau
membrii ai Congregaiei. Corespondenta lor cu Jules de Polignac, primul
inspector general, era zilnica, iar politia sa i exercita ndatoririle cu zel i
pasiune. Era un fel de Stat n Stat, un guverv n guvern, o armata n armata.
Ceea ce s-a numit, pe drept cuvnt, guvernul ocult, era pe atunci n apogeul
sau. Hotrrea care-1 deposeda pe Monsieur de aceasta slujba i rpea i
partidului sau o parte din putere, lipsindu-1 de o uria for armata de care
dispunea i care nu primea ordine dect de la Monsieur.
Jules de Polignac afla vestea (care fusese inut secreta) prin mama mea
care-i ddu Monitorul s-1 citeasc. In ciuda ' E vorba de un memoriu adresat
principalilor ambasadori strini, rezideni la Paris. Memoriul prea a fi urmarea
unei corespondente secrete, dusa fara stirca regelui i a guvernului. Memoriul
i toat acea corespondenta urmreau sa obin ajutorul puterilor strine
pentru a-1 fora pe Ludovic al XVIIl-lea s-i schin*c primul ministru i politica
sa libera..

2 Eugene-Frantois-Augiiste ele Arnaud, baron de Vitrolles (1774 l-' '

secretar n Consiliul regelui, dup Restauraie. Arestat la Toulouse, n timpul c
O suta de zile, a fost eliberat i a ajuns deputat n Basscs-Alpes, apoi minis ^
ambasador la Florena. S-a nsurat cu o domnioar de Follcville, fiica din fl
ducesei de Bouillon.
Reinerii sale obinuite, se dovedi a nu fi chiar att de stpn e sine, caci
rosti unele cuvinte, destul de grave dup mama _ care i spuse c-i va relata
ntocmai soului ei vorbele pronunate de el, pentru ca tata s-] ntiineze, la
rndul sau, pe rege. Avertizat de imprudenta sa, el ncerca s-o dea pe glunia;
dar neizbutind s-i schimbe, mamei, prerea, recurse la rugmini care
ajunser pn la lacrimi i ngenuncheri i nu se las pn ce mama nu-i
fgdui ca nu va mai repeta nimnui cele spuse de el. N-am aflat niciodat ce-a
spus. Aiu doar ca era amestecat i numele domnului de Villele, aa ca
bnuiesc ca-1 luase gura pe dinainte i pomenise despre conspiraia, pusa la
cale de ei, prin care urmreau s-1 aeze pe tron pe Carol al X-lea nainte ca
Ludovic al XVIII-lea s-i fi dat duhul. Nu intru n amnunte n legtur cu
acest lucru, desi majoritatea actorilor att conspiratori, ct i cei ce urmau a
fi atacai de ei ne erau prieteni intimi. Cum conspiraia se pare ca mergea sus
de tot, regele opri cercetrile, dar fu ngrozitor de mhnit i-i ddu de neles
fratelui sau ca era la curent cu toate potlogriile acestuia. Nu stiu daca era
amestecat i ducele de Berry. Sper ca nu. Ct despre ducele de Angouleme,
Monsieur se ascundea de el mai stranic dect de rege. Desi guvernul
muamaliza toat afacerea, partidul ultra fu descumpnit de aceasta
descumpnire. aa ca o vreme, se strdui sa para mai moderat. Asta nsa nu-1
mpiedica sa trimit, la Congresul de la Aix-la-Chapelle, ageni pltii ca sa
dejoace, pe lng strini, strdaniile ducelui de Richelieu. Dar ducele izbuti si unpuna punctul de vedere i avu gloria i bucuria de a se semna tratatul
care elibera tara de garnizoanele strine. Sigur, eocamdata cu titlul oneros, dar
Franta putea plati datoriile pe Care le accepta; ceea ce nu mai putea nsa
accepta, era Hinta de a nu fi stpn la ea acasa1. Respectul i rederea pe care
le inspirau firea loiala a ducelui de 'ratatu| n8rcsul s-a reunit n 29 scplembric
1818 i n 9 octombrie a fost semnat SJ P'Jtca r prcvc^ea retragerea trupelor
strine de pe teritoriul tarii. Frana trebuia ca strinilor 265 milioane de franci.
Richelieu contribuir mult la reuita acestor tratative care ne copleir de
bucurie.
mi amintesc ca n ziua n care s-a aflat la Londra ca tratatul a fost
semnat, tot corpul diplomatic i toi minitri englezi au dat fuga la tata, s-1
felicite i sa ne mprteasc satisfacia. Omagiile la adresa ducelui de
Richelieu pluteau pe toate buzele. Fiecare avea cte ceva de spus despre
abilitatea i onorabilitatea sa.

Capitolul XVII Contele Decazes vrea sa schimbe ministerul.

Intrigi mpotriva ducelui de Richelieu.
Ducele i da demisia.
Generalul Dessolle i succede.
nsurtoarea lui Decazes.
Contele de Sainte-Aulaire.
Tata cere sa se retrag.
Este nlocuit de marchizul de La Tour-Maubourg.
Regele este nemiltumit de tatl meu.
Ideile mele n legtur cu cariera diplomatica.
O promoie de pairi.
Domnul de Barthelemy.
Era de presupus ca dup succesul de la Aix-la-Chapelle, primul ministru
avea sa se ntoarc la Paris, atotputernic. Dar lucrurile nu statura asa. Cele
doua opoziii de dreapta i de stnga se coalizar pentru a minimaliza
rezultatul obinut i partidul ministerial, sub influenta domnului Decazes, se
uni cu un partid semiliberal. Acest partid protestase multa vreme mpotriva
ministerului de politie i-1 convinse pe domnul Decazes sa fac unele
modificri la acest minister, dup plecarea strinilor. Domnului Decazes i
plcu aceasta idee, cu condiia, bineneles, sa rmn ministru i nc unul
destul de influent. Vorbi cu ducele de Richelieu care fu de acord cu el. Domnul
Laine, ministru de interne, continua sa dea dovada de acelai dezinteres, de
aceeai ambiie i de plictisul sau n privina afacerilor. Ducele de Richelieu,
care avea n acea epoca deplina ncredere n vorbele sale, se duse s-1
roage. Cu cea mai mare candoare, s-i cedeze portofoliul sau lul Decazes care
voia sa fie ministru de interne. Laine s nfurie cumplit cnd auzi o asemenea
propunere; ducele Richelieu, cu stngcia caracteristica oamenilor loiali, se
dus* s-i spun lui Decazes ca Lainenu voia sa consun Recunotea i el ca nu
avea nici un rost sa existe un minister i politiei i unul de interne, era de acord
cu toate convenientele pe care i le semnalase Decazes, dar trebuia sa ecurga la
un alt mijloc. Dup ce ddu aceste satisfacii lui necazes i lui Laine, ducele de
Richelieu pleca la Aix-la-fhapellfi) n deplina siguran ca cei doi colegi ai sai nu
aveau nimic mpotriva lui. Dar, la ntoarcere, se putu convinge cu ochii lui de ce
era n stare vanitatea. Nu cunosc n amnunt intrigii6 folosite, dar stiu ca la
sfritul anului, ducele trebui s-i dea demisia mpreuna cu domnii Pasquier,
Mole, Laine i Corvetto1. Generalul Dessolle2 deveni seful noului cabinet unde
Decazes era director n toat regula. N-am putut pricepe niciodat cum de n-a
simit domnul Decazes ca frumoasa mantie de cristal pur, n care-1 nvluise
ducele de Richelieu, i era absolut necesara ca sa se bucure de ncrederea celor
din jur. El nu putea susine povara urii ndreptata mpotriva sa dect sub acea

nobila i transparenta mantie. Ducele de Richelieu i lsase ntreaga putere,

deplina importanta, toate profiturile, dar i toate scielile. Caci nu poi
beneficia de favoruri daca nu tii sa amuzi un rege bolnvicios, frmntat de tot
soiul de probleme.
Domnul Decazes se nsurase3 de cteva luni cu domnioara de SainteAulaire, fata de familie buna, bogata i avnd prin mama sa doamna de
Soyencourt aliane aproape regale4. Acele relaii l flatau pe domnul Decazes
i-i plceau ' Doamna de Boignc face aici o greeal. Domnul Corvetto, ministru
de nnantc, fusese nevoit sa se retrag n 7 decembrie 1818, n fata criticilor
ridicate de Uimir Pcricr n legtur cu mprumuturile. Fusese nlocuit cu Roy,
care urmase dup TOcclc de Richelieu (n. ed.fr.).
Jean-Joseph-Paul-Augustin Dessolle (1767 1828), general de divizie,
J. POI comandant al grzii naionale n guvernul provizoriu. Trecnd de partea
regelui, nurriit ministru de Stat, conte, pair, maior general al grzilor naionale.
Dup 1815, Puhl *^cu' marchiz i membru n Consiliul privat, n 1818, s-a
retras din viaa d0m. 3 Decazes era vduv dintr-o prima cstorie contractata
n 1805 cu Cuft? 1 jara '^Iura'rc> cca do a doua fiica a contelui de Murairc,
primul preedinte al
1 dc Casaie. Dar dup un an, adic n 1806, sotia i s-a prpdit.
DomnLouis-Clair de Beaupoil, conte de Sainte-Aulaire, se nsurase prima oara
cu Wjiilcli? Oara. Dc Sciglicrcs de Soyencourt, fiica marchizului dc Soyencourt
i a Oar5 j'T1lc'Hcnrieta, prinesa dc Nasau-Saarbruck. Rmas vduv, s-a
nsurat a doua n '809, cu Louise-Charlottc-Victorinc dc Grimoard de Bcauvoir
du Brison.
Regelui1. Ludovic al XVIIl-lea privea cu ochi buni aceasta cstorie
pentru ca se amestecase personal i aceasta circumstan prilejuise o apropiere
fata de domnul de Sainte-Aulaire2 care fcea parte din opoziie. Nutresc fata de
Sainte-Aulaire o prietenie care dureaz de vreo treizeci de ani Totui, trebuie sa
mrturisesc ca, n primele momente ale Restauraiei, se purtase cam
nendemnatic. II renegase n mod succesiv pe Napolen, al crui ambelan
fusese n 1814 i pe Ludovic al XVIII-lea, n 1815 (n cele doua orae Bar-leDuc i Toulouse unde era prefect n acea epoca), ntr-un fel jignitor i injurios
care nu. Se potrivea nici cu spiritul nici cu firea lui, care erau cele mai blnde
i mai plcute Dar exista mprejurri att de zdrobitoare nct putini oameni
pot fi la nlime n astfel de situaii, i mai ales oameni de spirit. Dobitocii ies
mai ntotdeauna cu obraz curat, din ele pentru ca nu le neleg, n timpul Celor
o suta de zile, Sainte-Aulaire se vrse n rndurile celor de stnga,
nsurtoarea lui Decazes cu domnioara de Sainte-Aulaire, n loc s-1 apropie
pe ministru de partidul aristocratic de care inea prin natere, l determina sa
intre n opoziie i-i ddu o anumit tenta revoluionar pe care cei din partidul

ultra o colorar i mai puternic. N-a putea spune ca protestele lor, repetate la
nesfrit, n-au exercitat, fara sa ne dam seama, o oarecare influenta chiar i
asupra noastr, a celor de la Londra.
Vestea retragerii ducelui de Richelieu, la care nu se atepta nimeni, a fost
o grea lovitura pentru tatl meu. Am mai spus ca treburile cele mai grele ale
ambasadei le tratau direct ntre ei fara a mai fi trecute prin diverse birouri.
Auzind de plecarea ducelui, tata simi dorina de a-i urma exemplul, iar
1 Ducesa de Brunswick-Bevcrrt, prinesa de Nassau-Saarbruck i sora
manie domnioarei de Soycncourt. A obinut de la regele Danemarcei
Fredcrick al IV-lca substituirea ducatului de Glusckbcrg, n favoarea nepoatei
sale i a descendenti'0';
2 Louis-Clair ele Beaiipoil, conte de Sainte-Aulaire (1778 1854); absolv
al acolii politehnice, ambelan al lui Napoleon. Sub Restauraie, c prefect
Toulouse, deputat i pair al Franei. Dup 1830, c ambasador la Roma, la Vicna
s' ^ Londra. Reintrat n viaa privata, s-a dedicat lucrrilor istorice, devenind
mcrnor Academici.
Scrisoarea pe care o primi de la el l hotr, i rspunse ducelui c-i
socotea i el sarcina ncheiata1. La fel ca i ducele de Richelieu, tata socotise ca
era de datoria lui sa rmn n postul pe care-1 ocupa, pn la retragerea
definitiva a strinilor; aceasta operaie efectundu-se, i dndu-i seama c
ncepea o era noua, n cu totul alt spirit, tata profita de ocazie pentru a cere sa
se retrag, pretinznd ca era destul de; n vrsta i ca simea nevoia sa se
odihneasc. ai eu i mama am fost n culmea fericirii. Nu puteam suferi viaa
diplomatica, jar mama suporta din ce n ce mai greu, desprirea de fiul ei. De
altfel, am observat ca munca pe care tata i-o ndeplinea cu atta
contiinciozitate ncepuse a-1 obosi foarte tare. Desi i pstrase intacte toate
facultile, i eu i mama observasem ca memoria ncepuse s-1 lase. Cnd un
om sta, de la treizeci la aizeci de ani, n afara treburilor Statului, apoi ncepe a
se ocupa de ele, ori le face foarte prost, ori daca le face bine -aceste treburi l
zdrobesc. Acesta din urma era i cazul tatlui meu. Domnul Dessolle l ruga sa
revin asupra hotrrii sale, dar tata nici nu vru sa aud. Vazndu-1 ca
persista n hotrrea Jui, regele l numi n locul sau, pe marchizul de la Tour
Maubourg2. Cu francheea care-1 caracteriza, tata se strdui s-i netezeasc
drumul, n aa fel nct noul ambasador sa intre ct mai repede n probleme i
sa fie ct mai bine vzut n societatea londoneza: Domnul de la Tour-Maubourg,
care era i el un om la fel de loial ca i tata, aprecie din cale-afar acest
comportament i-i manifesta o vie i sincera recunotina fata de tatl meu.
Tata i mai fcu un serviciu, caci de ndat ce se rentoarse la Paris
demonstra clar ca ambasada noastr din Londra nu era ndeajuns de bine
pltit, aa nct succesorul sau avu placerea de a primi n plus aizeci de mii

de franci pe an. Daca marchizul de La Tour Maubourg era Riscat de felul cum
procedase tata, n schimb domnul Marchizul de Osmond i-a dat demisia n 2
ianuarie 1819. Richelieu se ^rasese n 29 decembrie 1818.
IQ Marie-Victor Nicolas, marchiz de La Tour Maubourg (1768 1850), ^
otcnent al grzilor, colonel de cavalerie, aghiotantul lui Klcber; raliidu-sc armei,
devine pair al Franei, apoi ambasador la Londra, ministru de rzboi, P'orul
ducelui d Bordeaux. Ai-a pierdut un picior n btlia de la Lcipzig.
Dessolle, era plin de ciuda ca tata se rentorsese la Paris, jar domnul
Decazes era destul de bonsumflat fiindc fostul ambasador i ngduise s-1
nemulumeasc pe Ludovic al XVIII-lea. Favoritul avea totui, ntr-un fel,
dreptate. Retragerea unui om att de apreciat cum era tata, i care mersese
pana atunci, pe acelai drum cu guvernul, putea fi interpretata ca o ruptura si,
n ciuda moderaiei extreme a vorbelor rostite de printele meu i de toi cei din
familia sa, dumanii domnului Decazes nu pregetar s-1 ponegreasc n toate
felurile, ntre tata i noul prim-ministru urmar cteva sptmni de discuii.
Desi tata i dduse demisia imediat dup ducele de Richelieu, ea nu i-a fost
acceptata dect la sfritul lui ianuarie 1819. Eu am plecat imediat la Paris ca
sa pregtesc locuina.
L-am gsit pe rege ntors pe dos, spunndu-mi ca pn la acea ora
crezuse ca ambasadorii l reprezentau pe el, dar ca marchizului de Osmond i
plcea s-1 reprezinte nu pe regele sau, ci pe ducele de Richelieu. aa ca, drept
mulumire ce fcuse la Londra, tata nu numai ca nu primi nici cea mai mica
dovada de satisfacie din partea nerecunosctorului sau stpn, dar mai avu de
ntmpinat i o mulime de greuti pn ce izbuti sa intre n posesia pensiei la
care avea dreptul, pretextndu-se ca nu existau fonduri. De fapt, n-a fost
singurul care a avut de suferit din pricina ingratitudinii siveranului: toi
minitrii ieii atunci la pensie i mai ales ducele de Richelieu au simit din plin
nerecunotina Curii, a Camerelor, ba chiar i a publicului. Monsieur i
Madame ma tratar totui cu multa bunvoin, aa cum fceau ori de cte ori
veneam de la Londra. Decele de Berry tinu sa ma conving ca tata abandonase
partida pentru ca ncpuse pe minile iacobinilor. L-am contrazis, vorbindu-i
despre vrsta sa naintata, despre faptul ca avea nevoie de odihna, despre
nelegerea pe care o avusese cu regele ca nu va sta n slujt>a dect pn la
plecarea strinilor din tara, despre sntatea precara a mamei. Dar ducele,
glumind, o inea ntruna pe a lul;
Ct despre ceilali, cnd vzur ca niciunul dintre nu se vra n opoziie
i n Camera pairilor i ca tata vo, teaza oentru un guvern, renunar la toate
graiozitile lor i-i t-eluara atitudinea obinuit, de rceal i indiferenta.
ntre timp, mama se mbolnvi grav la Dover, lucru ce Oe neliniti
cumplit. Dup ce se simi mai bine, putu trece Canalul Mnecii, i iat-ne

ajuni cu toii la Paris, spre bucuria ntregii familii, care, n sfrit, se vedea i
ea mpreuna.
Dup o vreme, tata ncepu a da semne vdite de plictiseala, aa cum li se
ntmpla tuturor brbailor care se j-up brusc de munca lor. Dar firea lui
minunata l ajuta sa treac destul de repede peste acest moment. Cred ca nu
exista situaie care sa te fac sa simi mai multe regrete, ca retragerea din
slujba de ambasador i reintrarea n viaa particulara sau mai bine-zis, n
anonimat. Toate relaiile pe care le-ai avut se rup; pentru persoanele influente
din tara ta eti aproape un strain; nu mai eti la curent cu o serie de lucruri
care ar trebui s-i preocupe pe cei sus-pui, caci brfeala e pentru ei mult mai
importanta dect pentru noi, cei mici; te-ai obinuit sa fii mereu n societate,
iar acum te vezi dintr-o data prsit de toi. Dup prerea mea, nu exista
profesie mai neplcut n care joci de fapt rolul mgarului, ncrcat de poveri, i
n care onorurile pe care le primeti sunt lipsite de orice stima, de orice valoare,
de orice consoderatie personala, pentru ca prea cunoti n amnunt
dedesubturile lucrurilor. Aiu ca, n general, lumea privete aceasta cariera ca
pe una dintre cele mai plcute, mai ales cnd ajungi la rvnitul post de
ambasador. Din pcate, cunosc destul de bine aceasta slujba, aa c-mi pot
ngdui s-o socot detestabila. Cnd eti obligat s-i pierzi nopile, ca sa rezolvi
problemele urgente 'vite peste zi, cnd reueti sa duci cu bine, la capt, o
Problema spinoasa, dificila, adesea ngreunata de instruciuni c&re se bat cap
la cap, toat onoarea revine prim-ministrului Care, n frazele nclcite ale unei
scrisori ca vai de capul ei, j1 la dac-i ngduie s-i ghiceti inteniile; n cazul
n care eaba nu reuete, tot ponosul cade n capul ambasadorului. Aca
afacerea rsufl, prim-ministrul ridica din umeri i te ^ clarna imbecil, cu att
mai mult cu ct secretul spune el Pruna lege a slujbei de ambasador, iar tu
nu-i poi dovedi cu nimic ca n-ai nici o vina. Eu, personal, am vzut partea cea
mai frumoasa a carierei diplomatice, pentru ca tata, ocupru du-se de cea mai
mare ambasada, s-a bucurat de deplina ncredere att a guvernului sau ct i a
celui englez, i totui repet, consider aceasta meserie drept una dintre cele mal
ingrate i mai putin demne de rvnit.
Hotrrea noastr de a nu ne arata ostil noului minister ddu gre n
urma deciziei domnului Decazes de a numi o noua promoie de aizeci de pairi
(6 martie 1819). Orict de mult as fi trit eu n ceurile Londrei, totui nu
puteam privi cu snge-rece o asemenea msur. Tata ma ruga s-mi tin gura
cu toate c-mi ddea dreptate, susinnd ca ministerul dduse o lovitura
mortala pairiei. Lista din 1815, desi foarte numeroasa, avea un caracter diferit.
Era vorba atunci sa se puna bazele unei instituii, i nu s-i asiguri
majoritatea voturilor. Numirea din 1819 avu loc n urma unei propuneri a
domnului de Barthelemy1, privind revizuirea legii alegerilor, lege pe care nsui

Decazes o repuse din nou n funciune peste cteva luni, renunnd la cea
noua.
Spre sfritul anului, am avut o remaniere de guvern: Pasquier deveni
ministrul afacerilor externe; Roy2 prelua finanele, iar La Tour Maubourg,
ministrul de rzboi. Omul ddu dovada, n aceasta noua slujba, de aceeai
cinste, aceeai probitate si, mai ales, de aceeai incapacitate, ca i la Londra.
Desele mele cltorii n Anglia ma mpiedicar sa ma duc n Savoia. aa
ca n vara anului 1819, profitnd de faptul ca eram libera, m-am dus s-i fac o
vizita domnului de Boigne i sa fac o cura la apele din Aix.
La nceputul iernii, m-am stabilit mpreuna cu prinii mei ntr-o casa
nchiriata pe strada Bourbon. Aici am petrecut urmtorii zece ani care au
pregtit cderea Restauraiei pe care o dorisem din toat inima i n care mi
pusesem sperane att de mari, dar care se dovediser a fi att de dearte.
1 Francois. Marchiz de Barthelemy (1750 1830), nsrcinatul Franei cu
afaceri, n Anglia, ministru n Elveia, vicc-prcscdintc al Senatului, conte, pair
dup Restauraie i la urma marchiz.
2 Antoine. Conte de Roy (1764 1847), avocat, deputat, de mai multe ori
ministfU de finane; sub Restauraie, membru al Consiliului privat; conte i
pair al Franei.
PARTEA A aAPTEA Capitolul I Obiceiurile i obinuiii mei.
Recompensa naional oferita ducelui de Richelieu.
Regina Suediei l urmeaz pretutindeni.
Salonul ducesei de Duras.
nclinarea doamnei de La Rochejaquelein ctre rzboiul civil.
Doamna de Duras devine scriitoare.
Cstoria Clarei de Duras.
Ducesa de Rauzan.
De acum ncolo, voi avea mai putin ocazia sa vorbesc despre politica;
retragerea tatei m-a fcut sa nu ma mai preocup de acest lucru. Dorina de a-1
tine la curent cu tot ce se petrecea, ma nconjurase vreme de civa ani sa
urmresc, cu atenie, treburile publice. Dar, lipsita pe de o parte de acest
sentiment, iar pe de alta, devenind indiferenta la evenimentele care aveau loc,
am ncetat sa ma mai ocup de ele, cu zelul de mai nainte.
mi aranjasem viaa ntr-un fel care-mi plcea foarte mult. Primeam
foarte rar, dar atunci cnd se ntmpla acest lucru, mama inea salonul la
dispoziia oaspeilor, aproape n fiecare seara. Civa din obinuiii casei veneau
zilnic, i dup ce ora de vizita trecea, urma cea de discuii care se prelungeau
uneori foarte trziu. Din cnd n cnd, pofteam lumea la serate care deveniser
foarte la moda. Invitaiile le fceam verbal si
^ adresam persoanelor cu care ma ntlneam din ntmplare.

Otusi aveam mare grija sa chem oameni care se mpcau unii alii,
evitnd totodat sa poftesc prea multa lume i mai es acea mulime de
plicticoi care dau navala la primul ln> nghesuindu-se i nghiontindu-se ca
nu cumva sa scape llt vreo pleasca. Chemam foarte putina lume, mai ales
iarna, fiindc n-aveam nici un chef s-mi murdreasc salonul. Incertitudinea
de a fi sau nu invitat ddea un oarecare pre acestor serate i contribuiau, mai
mult dect orice altceva, sa le fac foarte apreciate. Pofteam oameni de diverse
opinii. Cei ultra dominau n reuniunile particulare, pentru ca aveam cu ei
relaii de familie i de societate, n alte zile, veneau oaspei care aveau cu totul
alte opinii politice. Eram regaliti care ineam cu regele i nu cu Monsieur,
regaliti ai Restauraiei i nu regaliti ai Emigraiei, n sfrit, regaliti care,
daca ar fi fost ascultai, cred ca ar fi salvat tara. Trebuie sa recunosc ca domnul
Decazes ncepuse a nclina ctre teoreticienii doctrinei care pledau n favoarea
intereselor personale i nu ale tarii. Multi oameni ar fi vrut sa se ralieze ducelui
de Richelieu pentru a tine piept acestei tendine care-i speria. Dar ducele, care
nu voia pentru nimic n lume acest lucru, se ndeprta, ct putu de repede, de
Paris. Domnul Decazes, cindu-se ntr-un fel pentru felul cum se purtase cu
ducele, se ocupa cu multa struin sa i se dea o recompensa naional; dar
germenii ingratitudinii, cultivai cu grija de cteva luni, ncepur a da roade. ai
cnd vrur sa puna n discuie serviciile ducelui, nu mai gsir elanul necesar
n stare sa reziste relei voine a opoziiei, n loc sa fie votata cu aclamaii,
recompensa naional fu discutata, disputata si, cu chiu, cu vai, votata, cu o
foarte mica majoritate. Domnul de Richelieu, cel mai dezinteresat dintre
oameni, se simi cumplit de jignit de felul cum fusese primita aceasta
propunere. Drui deci suma, votata de Camera, unei Fundaii din oraul
Bordeaux. Obinuit cu frugalitatea i simplitatea, veniturile sale personale i
ajungea pentru a-i satisface nevoile. Venise la ministerul de externe, aducnd
cu sine o singura valiza; cnd l prsise, plecase cu aceeai valiza cu care
venise. Dar n ciuda acestei modestii, se simea mai francez ca oricare altul.
Putin i pasa ca serviciile sale fuseser prost remunerate, dar se simea cumplit
de jignit ca nu fuseser apreciate cum trebuie. Era deci profund dezgustat de
afacerile politice i nu mai voia sa colaboreze nici ca sef al opoziiei, nici ca sef a
guvernului. Se simea ca un ocna scpat din lanuri i nu voia pentru nimic n
lume sa se simt din nou cetluit. Dorina de a se bucura de libertatea pe care
i-o recucerise l determina sa ntreprind o cltorie n Sud. Nu se atepta
pentru nimic n lume ca tocmai acolo sa se simt din nou persecutat.
Sotia lui Bernadotte1 petrecuse iarna anului 1815 n Suedia. Asprimea
climatului fcnd-o sa se mbolnveasc de o boala de piele care i se localiza pe
fata, aceasta boala la care se adauga regretul de a fi prsit Parisul o fcur
sa nu mai poat locui o buna bucata de vreme la Stockholm. Se stabili deci la

Paris, n palatul pe care-1 avea pe strada Anjou unde ducea un fel de existenta
de femeie-amfibie. Slujitorii i ambasadorul soului ei i spuneau majestatea
voastr, restul lumii, doamna Bernadotte. Ludovic al XVIII-lea o primea
uneori dimineaa, n cabinetul lui, pentru cte un rendez-vous de afaceri.
Doamna nu se ducea n vizita nici la prini, nici la Curte, n restul timpului, i
vizita vechile prietene care o tratau ca de la egal la egal, aa ca tria ntr-un
cerc foarte restrns. Am ntlnit-o adesea la doamna Recamier unde nu avea
nimic dintr-o regina. Desi era anunat regina Suediei ea nu cerea dar nici nu
se bucura de o primire regeasca. Spre sfritul ministeriatului domnului de
Richelieu, avu de fcut unele demersuri n legtur cu prinii ei. i scrise deci
ministrului i-i ceru o audienta. Domnul de Richelieu se duse el la ea (asa cum
obinuiau pe vremuri sa procedeze minitrii fata de doamnele de rang mare,
obicei pe care numai domnul de Richelieu l mai pstrase). De altfel, se dovedi a
fi extrem de politicos. Ceea ce ceruse doamna Bernadotte se rezolvase, fapt pe
care venise el nsui sa i-1 anune. Ea l pofti la masa, tar el accepta. Bietul om
habar n-avea ca, acceptnd acea 'nvitatie, iscase n sufletul ptima al gazdei o
frenezie care avea s-1 urmreasc pn n mormnt. Doamna Bernadotte se
Hidragosti de el cu o asemenea patima, nct bietul duce era Urmrit
pretutindeni. Lucrul ncepu s-1 deranjeze, cu att mai n ivi ^SeiiieBemardiie-Desiree Clary (1770 1860), fiica unui ngustor bogat frai i siliaSora
sa' Maric-Julic (1771 1845), se mritase cu Joscph Bonapartc, raicll>
Napoleon.
Mult cu ct nu putea pricepe cum doamna Bernadotte sosea n mod
invariabil, peste trei ceasuri, n orice loc s-ar fi dus el Nu-i trebui prea mult ca
s-i dea seama ca, de fapt, persoana lui era cea care-o atrgea. Omul i
pierdu rbdarea, ncepu a-i ascunde cu grija cltoriile pe care le avea de
fcut, i alese reedinele cele mai ponosite, hanurile cele mai proaste Vreme
pierduta zadarnic Dup trei ceasuri, blestemata de berlina a reginei sosea
dup diligenta lui. Treaba asta devenise un adevrat comar, n plus, i ddea
seama ca urmrirea asta va sfri prin a-1 face ridicol. Pn la urma, gsi
mijlocul de a-i transmite regalei sale admiratoare, care se inea scai de el ca
daca va mai continua s-1 urmreasc se va rentoarce imediat la Paris. La
rndul ei, regina ntreba un medic daca bile, unde urma ducele sa plece, i
erau ntr-adevr folositoare sntii. La rspunsul afirmativ al acestuia, ea se
hotr s-1 lase o vreme, n pace, i petrecu sezonul bailor, la Geneva. Dar deabia i isprvi cura, ca se i repezi dup duce, fapt care-1 fcu pe acesta sa se
napoieze la Paris, cu mult nainte de deschiderea sesiunii.
Casa doamnei de Duras era cea mai plcut din Paris. Situaia soului ei
la Curte o punea n legtur cu mai toate notabilitile, ncepnd cu suveranii
strini, aflai n trecere prin Franta i sfrind cu artitii care doreau s-i

prezinte operele n fata regelui. Doamna Duras avea ntotdeauna tactul necesar
pentru a alege, din acea mulime ce se perinda prin casa ei, persoanele pe care
voia sa i le apropie; cu timpul, i fcuse un anturaj ncnttor n mijlocul
cruia ea murea totui de plictiseala i de tristee. Cstoria fiicei sale mai mari
cu domnul de La Rochejaquelein1 i pricinuise o mhnire l Auguste du Vergiei;
conte de la Rochejaquelein (1784 1868), fratele rzvrtitului vandccan Henri
de La Rochejaquelein i al marchizului Louis. Intrat n serviciu' Angliei n
timpul emigraiei, revine n Frana unde este arestat i ncorporat cu fort3 n
armata imperiala. O rana cptat ia Moscova, i va aduce porecla de
nsemnatul. A luat parte la rzmerita din Vandcca, n 1815, i a fost rnit n
lupta de la Ma'tes' unde fratele sau Louis a fost ucis. Aghiotant n 1818, ia
parte la campania din Spn'*1 iar n 1828, la rzboiul cu turcii. Asociindu-sc
tentaiei de a rscula Vandcca n 1- j mpreuna cu ducesa de Bcrry, este
condamnat la moarte n contumacie, dar dup ani este achitat. Se nsoar cu
Clairc-Louisc-Augustinc-Fclicic-Maclovcc de Dur de Duras, vduva lui CharlcsLcopold de La Trcmoullc, print de Talmont.
Bolita. Refuzase n mod constant s-i dea consimmntul, nu vru sa
participe la nunta atunci cnd doamna de Talmont,; pjinind douzeci de ani, se
hotr totui sa se mrite i fara probarea mamei sale. Ducele de Duras, desi
foarte nemultu-mjt de aceasta cstorie, nu avu ncotro i trebui s-i conduc
fata la altar. Fata se mritase o data: n ziua cnd mplinise jncisprezece ani,
aclamata de ntreaga familie, l luase de brbat pe printul de Talmont; n ziua
cnd mplinise douzeci de ani, deci tot ntr-o zi de aniversare a zilei sale de
natere, se mritase mpotriva voinei familiei sale cu domnul de La
Rochejaquelein. Marele merit al mirelui n ochii sotiei sale era numele sau
vandeean i ndejdea ca va fi chemata ntr-o zi sjoace un rol de seama n
tulburrile din vestul tarii. Felicie de Duras era nc o copila cnd manuscrisul
domnului de Barane (cunoscut sub numele de Memoriile doamnei de La
Rochejaquelein) circula prin saloane1. Aceasta istorisire nflcra imaginaia
tinerei Duras. Pentru a fi ct mai bine prgatita pentru viitoarele aciuni
belicoase, la care visa, se apuca sa nvee cu srg sa traga cu puca, cu pistolul,
sa mearg calare fara sa; fcu tot ceea ce face, la oaste, un sublocotenent de
dragoni, spre marea dezolare a mamei sale care o vzu cum i pierde
frumuseea nc nainte de a mplini douzeci de ani, din pricina acelui
draconic regim de via. Dup 1830, doamna de la Rochejaquelein avu bucuria
de a strbate tara, n lung i-n lat, cu pistolul n mna, de a-i atta pe oameni
la revolta, i de a aduce mai peste tot numai nenorocire i ruina. Nu mai stiu
daca realitatea i s-a prut tot att de frumoasa cum i se pruse la doisprezece
ani, cnd citise Memoriile cumnatei sale. Fosta ei soacra, printesa-vaduva de
Talmont creia cstoria lui Felicie i plcuse, Pentru ca o decepionase crunt

pe doamna de Duras adposti noul menaj n casa ei. Mai mult dect att, i-a
lsat toat averea fostei sale nurori, pe care o iubea cu patima i care era ot
timpul ridicata n slavi, n acea casa. De altfel, am auzit cu v- _ Mwie-LouiseVictoire de Donissan (1777- 1815), nepoata ducesei de Ciyrac, fia K^ l! Up*
marcnizul de Lescurc alturi de care a luptat n Vandee i remaritata cu zu'
Louis de La Rochejaquelein, cel care a murit n 1815.
Urechile mele cnd unul dintre invitaii doamnei de Talmont i spunea lui
Felicie:
Prines, ngduii-mi libertatea de a va spune ca dumneavoastr avei
ntotdeauna dreptate!
Doamna de Duras se strduia n vremea asta, desi oarecum stnjenita,
sa devina urmaa doamnei de Stael. Era ea nsi speriata de aceasta pretenie
i ar fi vrut sa fie recunoscuta ca atare fara sa pretind sau sa impun ea acest
lucru. Asa, de pilda, necuteznd sa arboreze crengua nverzita pe care doamna
de Stael o inea ntotdeauna n mna dup masa de prnz sau de seara i pe
care o tot rsucea ntre degete, att acas la ea ct i n societate, doamna de
Duras folosea fii de hrtie pe care un valet i le aducea n fiocchfi pe o tava,
dup cafea, pe care ea le rsucea toat seara rupndu-le apoi una dup alta.
La un moment dat, s-a apucat chiar sa scrie i romane care au fost tiprite, i
crora nu le pot nega un anumit talent, o oarecare gratie i o deplina
cunoatere a moravurilor din saloanele pariziene. Ourika descrie unele
sentimente intime ale doamnei de Duras. Ea a zugravit, sub pielea neagra a
eroinei sale, frmntrile pe care l le-a cunat o urenie pe care ea o exagera
i care, n acea epoca a vieii sale, dispruse. Ocupaiile sale literare n-au
izbutit s-i potoleasc gelozia pe care o simea vazndu-1 pe domnul de
Chateaubriand din ce n ce mai ndrgostit de doamna Recamier, dar aceste
necazuri de natura sentimentala nu izbuteau totui s-o distrug de la
preocuprile i ambiiile situaiei sale sociale. Doamna de Duras nu avea biei.
Cea de a doua cstorie a fiicei sale mai mari o nfuriase mult prea tare pentru
a se mai ocupa de soarta ei, aa c-i puse toate ndejdile n cea de a doua fiica
a sa, Clara, creia voia s-i creeze o situaie menita s-i arate surorii sale mai
mari ce i ct pierduse, l alese deci de brbat pe Henri de Chastellux i obinu
de la el fgduiala c-i va schimba numele n Duras, promindu-i ca, daca se
va nsura cu Clara, va moteni ducatul i toat averea pe care familia de Duras
le-ar fi drui fiului lor, daca ar fi avut unul. aa ca nu peste mult timp, all '
Mnunchiuri (it.).
Asistat la cstoria marchizului i a marchizei de Duras dar, cnd ne-am
napoiat seara, la domnul de Duras, dup ce fcusem o vizita domnului
Decazes, aceasta ne-a prezentat n locul tinerilor marchizi de Duras, pe ducele
i pe ducesa de p. auzan. Acesta era unul dintre vechile titluri ale familiei de

Duras, pe care regele inuse s-1 reactualizeze prin cei doi tineri casatoriti1.
Majestatea sa voise ca prin acest dar de nunta sa asigure tnrului de
Chastellux ereditatea titlului de duce i de pair al domnului de Duras. Sigur ca
n-au lipsit nici cei care s-1 tina de rau pe proasptul nsurel ca renunase la
un nume care preuia tot att ct i cel de Duras; stiu nsa ca tnrul a
adugat cele doua ducate, precum i averea frumoasa, pe care o primise de la
nevasta lui averii familiei de Chastellux, caci copiii sai au purtat cu toii acest
nume, n ciuda angajamentelor pe care i le-a luat cnd s-a nsurat. Doamna
de Duras a copleit-o pe Clara cu toate ateniile, placerile i distraciile menite
sa ncnte o femeie tnr, urmrind, mai ales, s-o mhneasc pe cealalt fiica
a sa, doamna de la Rochejaquelein. Se rzbuna pe ea ca pe un iubit care o
trdase, caci de fapt marea ei slbiciune fusese Felicie, i chiar i acum, cnd
se strduia atta s-i fac snge rau, continua s-o iubeasc la fel de mult. n
plus, ea n-a izbutit niciodat sa le nvrjbeasc pe cele doua surori, care au
continuat sa se iubeasc la fel ca i mai nainte, spre cinstea lor, desi fata cea
mare era privita ca o strin n familia ei unde cealalt prea ca fusese aezat
pe un altar spre a fi divinizata. Contemporanii doamnei de Rauzan au susinut
ca Lra tare mrginit. Eu nu sunt de aceasta prere. Fata avea 'tiuit bun-sim,
tia sa se poarte, era foarte instruita i cunotea mai multe limbi strine, avnd
astfel acces la diverse cri.
Oate ca nu era prea vioaie, dar fusese destul de spunita Pentru acest
lucru n copilrie, nct probabil ca i se acrise de mai face pe spirituala, ceea ce
mie nu-mi displcea deloc.
U aiu daca nu ma las cumva orbita de afeciunea pe care o augu |8^'u
confcrit prin decizia din 15 august 1818. Cstoria a avut loc n 31 aveam
pentru ea, dar mi se prea cu o suta de picioar deasupra celor care o criticau.
Capitolul H Prinesa de Poix.
Salonul sau.
O anecdota despre prines de Henin.
Contesa Charles de Damas.
Abatele de Montesquiou.
Contele de Lally-Tollendal.
Salonul marchizei de Montcalm.
Legturile de familie ale ducelui de Richelieu.
Ducesa de Richelieu.
Doamnele de Montcalm i de Jumilhac.
Cu toate ca, n mod obinuit, stteam mai mult la mine acas,
frecventam totui trei saloane, dintre care unul al doamnei de Duras, al doilea
al prinesei de Poix1, i ultimul al marchizei Montcalm2. La doamna de Poix
eram primita cu o buntate extrema, fapt care-mi fcea o deosebita placere.

Aceasta lume, cu totul diferita de cea cu care eram obinuit, dar care
manifesta cel mai viu interes pentru evenimentele zilei, reprezenta de fapt
secolul care trecuse. O tnr care tia sa discute devenea imediat obiectul
rsfului general. Cel putin, aa mi se ntmpla mie. Prinesa de Poix era cea
mai plcut btrn pe care o ntlnisem vreodat. Era spirituala, manierata,
nu-i ddea ifose, avea o fire demna i ferma care o ndreptea ntru totul sa
fie att patroana familiei sale ct i figura centrala a societii pariziene.
Purtarea ei exemplara din tineree o fcea sa fie ceva mai indulgenta acum, la
btrnee i uza, cu destul discernmnt pentru ca influenta ei sa fie i
onorabila i de folos. A murit copleit de ani, de respect i de consideraie,
supravieuind tuturor celor dragi, ba chiar fiului ei, ducele de Mouchy, a crui
pierdere a ndurerat-o cumplit i i-a grbit sfritul. De multi am suporta, cu o
rbdare demna de admirat, o stare de surzenie completa, uznd de toate
mijloacele posibile pentru a mai
1 Anne-Loitise-Marie de Beanvaii (nscut n 1750), fiica Charlottci de L
Tour d'Auvergne, mritat n 1767, cu printul de Poix, fiul cel marc al marcsalu
duce de Mouchy.. l
2 Armande-Marie du Plessis Richelieu, nscut 1777 i mritat cu
marci de Montcalm-Gozon.
I aceasta nenorocire i supunndu-se inconvenientelor o resemnare plina
de curaj i de o voie buna menita s-i CteJlUeze suferina. Doamna de Poix
neemigrnd, salonul ei ferise prea putin influenta Revoluiei. O parte dintre
ersoanele ce se adunau acolo, n fiece seara, fcea acest lucru AC peste
patruzeci de ani. Altele, dup o absenta mai lunga ori mai scurta, veniser i
ele sa se ralieze vechilor oaspei, n frunte cu maresala de Beauvau1. Copiii i
nepoii prineselor, dup ce mncau i sttea o vreme cu doamna de Poix,
plecau _ spre ora noua sa se distreze n noua societate. Erau nsa imediat
nlocuii de doamnele de Chalais2, de Montesquiou, je Damas, de Lally etc.,
care veneau n fiece seara. Alti obinuii ai casei erau mai putin exaci la
ntlnire, dar de venit veneau, aa ca toat societatea aleasa din Paris trecea
prin acest salon. Persoanele pe care le-am numit alctuiau un grup mai vechi
caci, cu mult nainte de Revoluie, prinesele de Poix, de Chalais, de Henin3 i
de Bouillon4 erau cunoscute la Curte sub numele de prinesele unite. Tonul
acestei societi era ntotdeauna cu un grad mai ridicat n ceea ce privete
entuziasmul i sensibilitatea simulata fata de unele fleacuri, lucru ce prea
ntotdeauna exagerat generaiei noastre, obinuit cu simplitatea, dar care nu
era lipsita nici de gratie, nici de politee. Un cuvnt mai fericit ales, scpat n
toiul discuiei, era pur i simplu, aplaudat. Strigatele de: Ah, ce ncnttor!,
Ce spirit are! etc. i erau adresate direct, cu multa bunvoin. Doamna de

Stael mai pstrase ceva din aceasta tradiie; dar, fiind prea tnr, ea o punea
de acord cu Cerinele secolului, strduindu-se s-o atenueze la maximum. Ln
salonul doamnei de Poix, o istorie oarecare, ceva mai ad ' Elisabeth de Chabot,
sora ducelui de Rohan-Chabot (1729 1806), cea de a so!'c a lui Just de
Beauvau; fusese vduva marchizului de Rcncl, mort n 1761. . 2 Elisabeth de
Poyanne (1754 1829), mritat cu Elic-Charlcs de Tallcyrand, pr'n' de
Chalais.
Hcni Etiennette de Montconseil, mritat cu Alexandre de Alsacia, print
de n> ghilotinat sub Teroare.
Prjntu, Marie-Edwige de Hessa-Rothemburg, nscut n 1748, i
mritat cu 'ustro ^~a ^Our d'Auvergnc, duce de Bouillon, ultimul reprezentant
al acestei 51 vochi familii franceze.
nduiotoare, stor&ea kilograme de lacrimi; era o rmi din
obiceiurile din tineree ale acestor doamne cnd erau la moda inimile sensibile.
Se povestea despre prines de Henin care nutrea o deosebita afeciune fata de
doamna de Poix Ca ntr-o seara, cnd aceasta se simea foarte rau, doamna de
Henin s-a vzut totui obligata s-o prseasc pentru a se duce la Versailles si ndeplineasc slujba de doamna de onoare A doua zi dimineaa, doamna de
Poix a primit o scrisorica de la amica ei, n care i mrturisea ca nu putuse
nchide ochii toat noaptea. Ca numrase ceasurile pn dimineaa i cj dup
miezul nopii, simise ea nsi frisoane, gndindu-se la boala bunei sale
prietene. Sa fi fost cumva o presimire? Nemaiputnd rezista, trimisese imediat
valetul cu scrisoarea Doamna de Poix, micat de starea doamnei de Henin, i
rspunsese n graba ca petrecuse o noapte destul de linitit dup care l
chema pe valet ca s-i nmneze biletul.
Du-te repede s-i duci rspunsul meu doamnei de Henin A petrecut
ntr-adevr o noapte att de proasta?
Nu stiu, prinesa!
Dimineaa, se simea cumva rau?
Pai, n-am intrat la ea n odaie cnd am plecat
Cum asa? Nu i-a dat ea nsi scrisoarea?
Nu, mi-o pregtise de asear
Doamna de Poix sigur ca rse de frisoanele amicei sale, dar asta n-a
schimbat cu nimic sentimentele dintre ele, care au durat pn la moarte.
Trebuie sa adaug ca doamna de Henin era cea mai afectata dintre toate, iar
doamna de Poix, cea mai naturala, cea mai amabila i mai rezonabila din tot
grupul. Doamna de Simone despre care am mai vorbit, n legtur cu La
Fayette, era i acum de o mare eleganta, extrern de plcut, spirituala att ct
trebuia pentru a fi nc fermectoare, graioas i binevoitoare. Doamna de
Chaiais, cea mai istea dintre ele, nu mai simea dorina sa placa, ^1 mai mult

sa fie buna. Contesa de Charles Damas1, mai tnr dect celelalte a fost
socotita ntotdeauna de semenele sal.
1 Marie-Louise, sotia contelui de Damas d'Antigny, aghiotant i gentil0
onoare al lui Monsicur, duce i pair al Franei.
Rept femeia cea mai deteapt. Eu, personal, n-am observat cest lucru.
Tot timpul vitndu-se sau smiorcindu-se, prea ca sa zic aa , o elegie
jalnica, n lung vesmnt de doliu, r sentimentele ei erau mult prea afectate
pentru a izbuti sa m emoioneze vreodat. Cu cteva zile nainte de a nate,
otul ei a gsit-o plngnd cu hohote:
Ce ai, scumpa mea?
Vai! Plnge bietul copila!
Ei, Doamne, ce idee! Ai ma rog de ce-1 plngi?
Pentru ca-1 voi pierde! Ah, gndul asta ma ucide! Nu va trebui sa ma
despart de el?
Sa te despari de el? Ai uitat ca trebuie s-1 alptezi? Acel copil1,
nscut din acel pntec, n-a motenit asemenea sentimente exagerate. E una
dintre persoanele cele mai distinse i mai naturale, cu care sunt prietena din
copilrie. S-a mritat prima oara cu domnul de Vogue care a murit caznd de
pe cal.
Doamna de Damas s-a strduit ct a putut sa ntrein durerea fiicei
sale. Dar pn la urma, fata s-a consolat i s-a mritat cu Cesar de Chastellux,
fratele mai mare al lui Henry, cel care devenise duce de Rauzan.
Dar sa revin la salonul doamnei de Poix unde doamna de Chastellux
venea foarte des. Tot aici domnea i abatele de Montesquiou. nc una din acele
persoane de spirit pe care n-am tiut niciodat sa le apreciez cum meritau.
Adevrul e ca a fcut o mulime de prostii n calitate de persoana publica i a
devenit insuportabil prin acreala sa, ca persoana particulara. Astfel, un
oarecare medic din Nancy.
Domnul Bremier deputat n Camera de negsit i care fusese adoptat
de societatea celor din partidul ultra din pricina violentei opiniilor sale, i Puse
ntr-o zi abatelui de Montesquiou care-i artase colii aaa de minitrii ce-i
urmaser:
Domnule abate, dumneavoastr nu trebuie sa uitai] data ca avei
datoria de a fi extrem de modest!
E vorba de Adelaide de Damas, nscut n 1784 i moarta n 1838. 563
Aceasta grosolnie l expulza definitiv pe medic din societate, dar nimeni
nu pierdu nimic, caci era pe ct de absurd pe att de grosolan.
Domnul de Laly scrise memorii, discursuri, tragedii satire, panegirice
pentru mori, elogii pentru vii. Nu stiu daca toate acestea 1-au fcut celebru
mai trziu. Contemporanii sa; 1-au numit cel mai gras dintre oamenii

sensibili, desi ar fi putut sa adauge, i cel mai plat dintre oamenii umflai
Poate ca asta inea de vrsta, dar eu mrturisesc ca nu l-ani vzut niciodat
dect plin de ridicol i de afectare, fcnd risipa de lacrimi pentru orice fleac,
smiorcindu-se ori de cte ori i aducea aminte de copilrie, plngnd
btrneea care-1 atepta, lcrimnd ori de cte ori avea un succes sau un eec
plngnd de bucurie, de tristee, n sfrit smiorcaind-se venic, i vedeam
destul de des la Palatul Regal, unde-i juca rolul, stnd de vorba cu toi copiii,
pn i cu cei n scutece ndoisndu-se de rspunsurile pe care i le ddeau unii
i ridicndu-i n slavi cu asemenea exces de lingueala, nct pur i simplu te
ngreoa. Nu voi mai vorbi despre ceilali brbai din societatea doamnei de
Poix. Unii dintre ei se schimbaser dup Revoluie i nu mai aparineau vremii
lor. Domnii de Chalais i de Damas erau nite oameni de treaba, buni i loiali,
dar care nu se remarcau prin nimic.
Salonul doamnei de Montcalm era alctuit din oameni de vrsta noastr
si, pn la moartea fratelui ei ducele de Richelieu avusese o tenta politica,
foarte marcata.
Ducele de Richelieu fusese nsurat la aptesprezece ani cu o domnioar
de Rochechouart1 care avea doar doisprezece. Dup moda vremii, a fost trimis,
un timp, sa cltoreasc.
Timp de trei ani, ct a lipsit, a primit numeroase scrisori de la foarte
tnr lui sotie, scrisori pline de gratie i de spint-La rugmintea lui, ea i-a
trimis un mic portret unde a g^sl. Trsturile, putin mai mature, ale
mutrioarei copilreti care-' rmsese n minte, cnd plecase. Contesa de
Chinon (asa
1 Contele de Chinon se nsurase n 1782, cu Rosalie-Sabinc de
Rochc<*u' fata contelui cu acelai nume.
Iar' nurnea tnra doamna de Richelieu) mplinnd cincisprezece ani,
brbatul ei fu chemat acas. Plin de sperane, ducele opri trsura n fata
palatului de Richelieu. Ai sai i ieiser nainte, pe scara. Btrnul maresal1
bunicul sau i ducele de pronsac2 tatl sau ineau fiecare de cte un brat,
un mic nionstru, nu mai nalt de patru picioare, cu cte o cocoa i n fata i
n spate, pe care i-1 prezentar tnrului ca pe tovara lui de via, tnra
contesa de Chinon. Ducele se ddu trei pasi ndrt, i czu leinat la
picioarele scrii, l luar i-1 duser n odaia lui. Seara le spuse alor sai ca nu
se simea bine i ca nu putea cobor n salon; apoi le las o scrisoare foarte
categorica prinilor sai prin care-i anuna ca nu va trai n vecii vecilor alturi
de un asemenea monstru care-1 inspira o sila fara margini; apoi, n aceeai
noapte, se urca n diligenta i o porni, disperat, spre Germania, unde se nrola
n oastea lui Suvorov3 care lupta mpotriva turcilor.

ntre timp, ducesa de Fronsac, cea de a doua sotie a tatlui sau, izbuti
s-i dea de urma, n timpul unei scurte ederi ale sale la Paris i s-i prezinte
doua mici surioare ncnttoare, a cror amintire plina de gratie l urmri
vreme ndelungata. Dup cincisprezece ani, dup ce rzmeritele se mai potolir,
obinu cu aprobarea tarului Pavel I, n slujba cruia intrase ngduina de a
face o cltorie la Paris, sub Consulatul lui Bonaparte, urmrit de imaginea
plina de drglenie a celor doua surori ale sale. Dar n loc de doua tinere
frumoase, gsi doua cocoate care semnau ca doua picturi de apa cu sotia
sa. De data asta, vindecat oarecum de spaima lui, n-o mai lua la goana, i
vndu bunurile care-i aparineau, plati taxele de motenire i mpari averea
tatlui sau cu cele doua surori ale sale; apoi o porni spre Rusia, cupndu-se
de nlarea oraului Odesa. Dificultatea de a c,. Louis-Francios-Armand du
Plessis, duce de Richelieu (1696 1788), nepotul naiului de Richelieu. Mareal
al Franei, guvernator n Guycnnc i n Gasconia, mbru al Academici franceze,
u al Louis-Antoine du Plessia Richelieu, duce de Fronsac (1736- 1791),
unicul marealului duce de Richelieu.
Cjrc Alexandr Vasilievici, conte de Suvorov (1729 1800), celebru general
rus, luPtat mpotriva turcilor, ntre 1787 i 1789.
Comunica cu ai sai, n timpul Revoluiei, l obliga pe duce sa nu mai tie
nimic nici despre surorile nici despre sotia sa. Fapt e ca de atunci rmsese cu
o sila instinctiva fata de cocoai La multa vreme dup asta, fiind numit
tutorele nepoatei sale -domnisoara de Hauteforte, devenita mai apoi baroana de
Damas i gsind-o i pe aceasta fata preschimbata ntr-o cocoata, nu se putu
sa nu strige, strgnd mna unuia dintre prietenii sai:
Ah! Pentru Dumnezeu! Asta e prea de tot! Ce naiba m-am nscut ca sa
fiu urmrit toat viaa numai de cocoate?
Daca micul monstru de cincisprezece ani, prezentat ducelui de Richelieu,
i inspirase acestuia o sila de nenvins, n schimb nfiarea lui nobila, chipul
deosebit de frumos i confirmar sotiei sale exact ceea ce presupuse din
scrisorile tandre pe care i le scriau pe vremuri, cnd erau foarte tineri. Caci cu
toat nfiarea ei respingtoare, doamna de Richelieu avea un spirit foarte
ascuit i o inima extrem de generoasa. Dup fuga disperata a soului, depuse
toate strdaniile ca sa mpace cele doua familii; se oferi s-i ajute brbatul sa
desfac acea cstorie nepotrivita, i accepta, ca pe o mare favoare, refuzul lui.
Avertizata de criza extrema a soului fata de ea i pe care prinii ei n
dragostea lor se strduiser sa i-o ascund, fata nu vru sa se mai expun
dispreului lumii i milei celor din jur. aa ca se retrase de ndat pe unul din
frumoasele domenii ale familiei sale, Courteilles, la douzeci de leghe de Paris,
unde a locuit pn la moarte. Desi nc tnr n momentul cnd a izbucnit
Revoluia, datorita calitilor sale, a tiut sa se impun i sa menin linitea n

mprejurimi. A fost ngerul bun al ntregii familii de Richelieu, si, departe de a

arata ca i-ar purta pica ducelui, s-a strduit dimpotriv s-1 nconjoare cu
sentimentele celei mai dezinteresate prietenii) nchiznd n inima sa tot ceea ce
putea fi dictat de vreun sentiment mai tandru. Ducele de Richelieu, nvins de
un astfel de procedeu, att de generos i de nobil i fiind el nsui destul de
nobil pentru a se ruga sa fie iertat ca jignise att de crunt o asemenea
persoana, ncepu a se duce uneori, dup Restauraie, s-o vad la castelul din
Courteilles, unde er nrjrnit cu o bucurie fara margini. Anii sfriser prin a
face aceasta existenta posibila. Aiu aproape sigur ca atunci cnd moartea i-a
rpit consoarta, ducele de Richelieu tocmai se pregtea sa se stabileasc la
Courteilles. Ct despre sotia sa, nimic n-a mai determinat-o sa nfrunte
societatea pariziana din care s-a retras nainte de a intra.
Doamna de Montcalm era cea mai mare dintre cele doua surori ale
ducelui de Richelieu. Starea destul de precara a sntii sale, dar mai ales
ndejdea ca n felul acesta i va ascunde trupul diform, a determinat-o sa nu
mai prseasc ezlongul. Nu i se vedea dect chipul frumos; restul trupului
era nvluit n attea saluri i cuverturi nct diformitatea nici mcar nu i se
bnuia. Am atribuit ntotdeauna acest subterfugiu, preferinei vdite pe care o
avea ducele fata de ea i nu fata de cealalt sora a sa, doamna de Jumilhac1
care-i plimba fptura dizgraioas, fara cea mai mica jena prin tot Parisul i pe
la toate sindrofiile. Un spirit extrem de ascuit, o imperturbabila veselie, o buna
dispoziie nnscut pe care nu le-am mai ntlnit la nimeni n afara de ea, o
fceau sa fie cutat de cea mai eleganta i mai pretenioas societate
pariziana. Fara doamna de Jumilhac, nici o serbare n-avea farmec. Era o
persoana foarte la moda n ciuda figurii i mai ales a fpturii sale.
Doamna de Montcalm avea un spirit mult mai cultivat, dar dup
prerea mea era mult mai putin amabila dect sora sa. Foarte exigenta, dorea
mai nainte de orice sa fie admirata de oamenii capabili care s-i aprecieze
meritele. Cealalt nu se gndea dect sa se amuze, indiferent cu cine. Poate ca
sunt subiectiva analizndu-le pe cele doua surori, fflai ales ca eram foarte buna
prietena cu cea mica. aa ca mi-ar h cam greu sa fiu foarte obiectiva. Desi se
purtau ct mai obil i mai delicat una fata de cealalt, se tachinau totui i e
sciau zilnic, din orice fleac, ajungnd uneori chiar sa se Ant ^rmonde de
Yignemt du Plessis Richelieu, nscut n 1778. Mritat cu doua10 de
Chapcllc, marchiz de Jumilhac, mort n 1826. Cea mai marc dintre cele urni.
Rori a luat titlurile unchiului ci, ducele de Richelieu, care a murit fara sa lase
deteste. Oricum, domnul de Richelieu dovedea o preferin marcata fata de
doamna de Montealm. i petrecea aproape toate serile alturi de ea, fapt care-1
ajuta sa atrag n jurul ezlongului ei mai toate notabilitile franceze i
strine.

Capitolul III Carnavalul din 1820.

Palatul Regal.
Firea ducelui de Berry.,. Bal mascat la domnul Greffulhe.
Asasinarea ducelui de Berry.
Curajul lui.
Amnunte n legtur cu aceasta ntmplare.
Preveniunile mpotriva contelui Decazes.
E silit sa se retrag.
E nlocuit cu ducele de Richelieu Fgduielile lui Monsenior.
Carnavalul din 1820 a fost extrem de vesel i de strlucitor. Rnile tarii
ncepeau a se cicatriza. In ciuda putinei recunotine artat fata de
administraie care se strduise i izbutise sa emancipeze tara, pn i
persoanele care se temeau de acest rezultat i urziser intrigi, pentru a-1
mpiedica, simeau o imensa uurare sa nu mai vad uniformele strine
plimbndu-se pe strzile noastre ca la ele acas.
Ducele de Berry ddu un mare bal la Elysee. Invitaiile au fost numeroase
i distribuite cu multa drnicie. Ducele de Berry socotea ca Curtea era inut
prea din strns. Curtenii profitaser de inclinrile sedentare i de retragerea
unora dintre prini pentru a-i impune preteniile lor. Trebuia sa faci parte fie
din familia, fie din gaca lor ca sa poi ajunge pn la mrimile Curii. Ducele
de Berry blama acea politica a uilor nchise i anuna ca va trece orice prag.
Dduse pn atunci cteva mese la care poftise pairi i deputai de marca, prin
activitatea lor politica, propunndu-i sa extind cercul invitailor. El nsui ar
fi avut mult de ctigat datorita acestui lucru, caci dovedea destul spirit pentru
a putea profita de pe urma discuiilor i pentru a le ncuraja. Ceea ce-1 stimula
sa procedeze astfel era atitudinea de la Palatul Regal. Ducele de Orleans dovedi
mai mult dect toi ceilali ca n sfrsit' dup plecarea aliailor putea sta cu
fruntea sus, caci S1 schimba radical felul de via; se simea cu att mai bine
cu t toat lumea observase ca, n sfrit, rsufla liber, n prima jercuri a
fiecrei luni, primea lume, n calitate de print, dar u n haine de Curte.
Vesmntul oficial nu mai era purtat dect ie femeile care erau prezentate
pentru prima oara; ba pn la urrn, mc' mcar acestea nu mai erau obligate
s-1 poarte.
Uurise vremea cnd, la Tuileries, femeile erau desprite de brbai, i
cnd trebuia sa dam buzna, ca o turma de oi, sau dimpotriv, sa intram n
grupuri, mprite de uier, pentru a obine un cuvnt sau un simplu semn din
cap ce ni se acordau cu aceeai plictiseala cu care le primeam i noi.
Acum, saloanele din Palatul Regal, feeric luminate, erau pline de femei
ncnttoare, minunat mbrcate, de brbai mpodobii cu ordine i cu broderii
de aur, care circulau liberi printre noi.

Recepiile de la Palatul Regal erau extrem de plcute i plecai de acolo

ncntat de bucuria pe care i-o procuraser. Aceste serbri deveniser foarte la
moda. Nu cunosc motivul pentru care, mai trziu, s-a renunat la ele,
nemaiavnd loc dect una singura n prima miercure a anului, cnd venea att
de multa lume, nct serbarea devenise, pur i simplu, o corvoada de
nesuportat, n afara de cercurile despre care v-am vorbit, mai avea loc, destul
de des, nite concerte excelente i nite adevrate banchete nu prea plicticoase,
pentru ca cei care le organizau aveau grija sa amestece lumea de aa maniera
nct sa fie prezentate toate opiniile i sa nu fie nimeni omis.
Ma duceam destul de des la Palatul Regal, n zilele obinuite, prinesele i
doamnele lor de onoare lucrau aezate n jurul unei mese rotunde, pusa la
captul galeriei. Copiii se jucau n celalalt capt. Ducele de Orleans i mprea
timpul jntre cele doua grupuri i biliard. De ndat ce copiii erau dui a
Culcare, el se apropia de masa, i discuta liber cu prinesele, adesea ntr-un
mod foarte amuzant. Ducelui de Orleans i Ptecea sa fie la curent cu tot ce era
nou fie n arte, fie n llnte. Savanii i vorbeau despre descoperirile lor. Cele care
interesau i pe prinese erau aduse i experimentate n
n> n fata lor. Artitii n trecere erau ascultai, caci aduceau ntotdeauna
o variaie care devenise foarte plcut pentru toat lumea. Lista era destul de
mare din moment ce veneau mai n fiecare seara, cam treizeci de persoane, fie
dintre cele crora poarta le era oricnd deschisa, fie dintre cele care doreau s1 salute pe duce i crora li se fixa o anume zi Ducele de Berry venea destul de
des mpreuna cu sotia sa i ddea impresia ca se simea foarte bine. Eu l
vedeam destul de rar. O data cu cea de a doua Restauraie ncetase sa rnai fac
vizite, iar dup ce s-a nsurat, nu se mai ducea dect la marile baluri ca s-i
nsoeasc sotia. Totui, ori de cte ori ne ntlneam, datorita amiciiei noastre,
care data de pe vremea cnd eram copii, se purta foarte familiar cu mine. mi
aduc aminte ca, ntr-o seara, la Palatul Regal, aflndu-m alturi de el, pe o
bancheta n sala de biliard, mi mrturisi ca era ntru totul de acord cu felul
deschis de a se comporta, al stpnului casei, i era ct se poate de fericit ca
scpase de atmosfera aceea nchistata de pe vremuri. I-am artat ca i-ar fi
foarte uor sa fac i el la fel, la Palatul Elysee.
Nu-i chiar aa de uor cum crezi. Tata ar fi de acord fiindc ar avea
doar de profitat caci, n ciuda scrupulelor sale religioase, i place lumea. Dar nu
cred ca acest lucru i-ar conveni regelui; stiu sigur ca i-ar displcea fratelui meu
si, mai ales, cumnatei mele. Ea nu nelege ca lumea sa se amuze altfel dect
ct mai trist cu putin. nelegi?
Dup care ncepu sa rd. Acest ct mai trist cu putin era o fraza pe
care Froissard o aplica distraciilor din Anglia. Dup un dineu lung i plicticos,
la Londra, ducele de Froissard spunea adesea:

 Ah, ne-am distrat minunat, ct mai trist cu putin, dup obiceiul tarii
tia!

n afara de asprimea ducesei de Angouleme, mai exista un obstacol,

despre care ducele nu voia sa vorbeasc, dar care i sarea n ochi: deosebirea
dintre ducesa de Berry i ducesa de Orleans. Adevrul e ca ducele era gelos pe
cei de la Palatu. Regal. Am avut o noua dovada a acestei gelozii, n ziua aceW
bal de la Elysee, la care ma rentorc dup aceasta luW? Digresiune. Boala
ducelui de Kent l fcuse sa ezite daca silea sau nu> ^ar' cum ducele P&m a se
simi ceva mai bine, balul se tinu. Iat nsa ca, din nenorocire, vestea morii
ducelui osi chiar n timpul balului. Eu am aflat-o de la ducele de Berry. Cnd
am sosit, mi-am dat seama dup fata lui ct era, g necjit. Balul era att de
frumos, de strlucitor i de jnsufletit, nct nu-mi ddeam seama de ce era att
de nemulumit. Apropiindu-se de mine, mi spuse:
Ei bine, afla ca cei de la Palatul Regal nu vor sa vina. S-au scuzat si,
cu asta, gata!
Chiar asa, monseniore?
Povestea mi se pare cam deplasata, mai ales ca regele hotrse ca va
anuna abia mine moartea ducelui de Kent. ai iat ca prin absenta lor de la
bal, o fac publica astzi. Asta, ca s-mi dea o lecie!
Am ncercat ca s-1 linitesc i i-am amintit ceea ce era adevrat ca
ducele de Orleans fusese foarte bun prieten cu ducele de Kent, ca probabil era
foarte afectat de moartea sa i ca situaia lui era cu totul diferita de cea a
ducelui de Berry.
Fleacuri, rspunse ducele cu nerbdare, ntotdeauna varul meu tine
sa fac opinie separata!
Din pcate, ducele avea dreptate n ce spunea. Balul a fost minunat i
splendid organizat. Ducele de Berry fcu onorurile casei, cu multa politee i
succesul acelei serbri, de care se ocupase el nsui, izbuti, pn la urma, s-1
binedispun. Le spuse celor din jur ca era deosebit de ncntat ca se distrase
att de bine i ca va mai da i alte baluri. Vai, muritori orbi i netiutori ce
suntem! Acesta avea sa fie, pentru el, ultimul. Ducesa de Angouleme fcu
onorurile acelui bal cu o gratie i cu o graba pe care aproape ca nu i le
cunoteam. A fost Politicoasa, eleganta, acoperita de diamante, cu o inut
nobila ai avea, ntr-adevr de data asta, aerul unei prinese de neam ^are. n
schimb, cumnata ei semna leit cu o pesionara moho-r^a. Nu era amabila cu
nimeni i nu fcea dect sa opie i * alerge fara ncetare dup ducele de
Berry, care-i prezenta 'yersi dansatori. Nu voia sa valseze i fcea pe bosumflata
fet ^te orc^estra cnta cte un vals. Cred ca n-a existat 'Scana mai
razgiata, care sa se comporte mai prostete dect s-a comportat ducesa de
Berry n ziua aceea. ai totui avea unele caliti pe care nimeni nu i le bnuia,

mi aduc aminte ca ducele de Berry istorisea ca, aflndu-se, odat, ntr-0

trsura ai carei cai o luaser razna, ea continua sa vorbeasc fara ca vocea si schimbe timbrul.
Caroline, tu nu vezi ca bidiviii au luat-o razna?
Ba da, vad; dar cum nu pot s-i opresc, e inutil sa ma mai preocupe
treaba asta!
Trsura se rsturna fara ca cineva sa se loveasc Ducesa de Berry era
una dintre fiinele cele mai curajoase pe care le crease bunul Dumnezeu.
Eticheta nu ne ngduia sa prsim balul, naintea prinilor. Eram
zdrobita de oboseala cnd, dup supeu, 1-am ntlnit pe ducele de Berry. Mi se
pru nespus de vesel i de ncntat de succesul pe care-1 avea balul sau.
De-abia te mai tii pe picioare, mi spuse el, du-te acas! Eu am
protestat de forma.
Du-te, du-te, fiindc daca nu pleci, te alung! Noapte buna, draga mea
Adele!
Astea au fost ultimele cuvinte pe care le-am mai auzit rostindu-le.
Strngerea de mna care le-a nsoit a fost de asemenea ultima pe care am mai
primit-o de la el. Avea mari cusururi, dar avea i caliti, i n pieptul lui de
print batea totui inima unui om generos.
n smbta urmtoare, cea de dinaintea lsatului de sec din 13 februarie
1820, avu loc un bal costumat la domnul Greffulhe, un bancher bogat care se
nsurase cu domnioara du Luc de Vintimille i care fusese fcut pair al
Franei. Serbarea era splendida; lua parte la ea tot ce avea Parisul mai select.
Ducele i ducesa de Berry onoraser gazda, cu prezenta lor. Ducesa nu dansa.
Cum era costumata n regina din Evul Mediu, cu un val care-i flutura pe spate,
i mbrcat ntr-o rochie larga de catifea cu broderii de aur, nu se observa
deloc ca era nsrcinat.
n vremea asta, la teatrul de la Poarta Saint-Martin, sv juca o parodie
dup opera Danaidele, unde actorul Poitier, dup* ce mprea cuitele,
poruncindu-le fiicelor sale s-i ud otii, le spunea: Ducei-v, mieluelele
mele! Aceste vorbe, rostite de Poitier ntr-un mod inimitabil fcuse ca piesa sa
jevina celebra i tot Parisul voia s-o vad.
Ducele de Fitz-James adoptase costumul lui Poitier si, cll buzunarele
pline de cuite, ncepu a le mpri tuturor femeilor tinere adugnd cteva
fraze potrivite cu situaia fiecreia. Se adresa mai ales, ducesei de Berry
glumind cu ea i spunndu-i n ce loc anume s-1 loveasc pe brbatu-su; anl
vzut-o mai apoi pe ducesa ndreptndu-se n gluma, evident cu cuitul n
mna ctre duce. Vai! Nici nu trecuser douzeci i patru de ore ca un cuit
de asta data adevrat -fu nfipt n inima ducelui. Edouart de Fitz-James i-a

reproat adesea aceasta gluma, sigur ca nevinovata, dar a carei amintire

trebuie sa fi fost groaznica pentru el.
Tot timpul ct ducele a rmas la bal, domnul de Greffulhe nu 1-a prsit
o secunda. Prea preocupat i nelinitit. De ndat ce i-a urcat ilutrii musafiri
n trsur, iar aceasta a ieit din curtea lui, i s-a prut ca a scpat de cea mai
apstoare povara. Am aflat ca primise numeroase avertismente ca criminalii
vor profita de faptul ca balul era mascat, pentru a ncerca s-1 asasineze pe
ducele de Berry; dar, n afara de stpnul casei, nimeni nu fcuse caz de acele
ameninri anonime. Toat lumea era foarte vesela i foarte bine dispusa. A
doua zi, grupul din care fceam i eu parte s-a adunat la doamna de Briche.
Tocmai ne pregteam sa punem la cale o farsa, cnd Alexandre de Boisgelin
intra n salon. Se aez lng doamna de Mortefontaine, aproape de usa i-i
opti ceva. Eu m-am ridicat sa plec, dar ei m-au strigat ndrt. Alexandre
venea de la Opera. Aflase ca ducele de Berry fusese asasinat. Vzuse i pe
uciga i cuitul nsngerat, nc nu tia cat de periculoasa era rana. Socotea
ca ranitul putea fi transportat, dduse ordine n acest sens, la Elysee, i se
ducea ndrt sa vad ce se ntreprinsese. Ne ruga sa ne inem gura, fgduind
^ se ntoarc imediat ce ducele va fi transportat la el acas.
Oarnna de Mortefontaine i cu mine am rmas pe scaune,. Aturi una de
alta, necuteznd nici mcar sa ne privim. Dar a ca noi tiri i fcur loc n
salonul unde nc o mare parte dintre invitai se mai distrau neavnd habar de
nimic. pe msur ce vestea se lea, oamenii i scoteau costumele de bal, i
ddeau fuga n strada sa afle amnunte. Cei care aveau ndatoriri de mplinit i
puneau uniformele, n curnd, n salon n-au mai rmas dect o mna de femei
i domnul Mun care, mbrcat n castelana, nu izbutea s-i scoat zorzoanele
de pe el. aa ca ramase toat noaptea n acel costum, n timp ce n jurul lui
forfotea o liota de aghiotani, de valei, de mesageri, de ordonane, care erau
att de tulburai nct nimeni nu observa ct era Mun de caraghios mbrcat.
Nu dup mult am aflat ca ducele de Berry, n loc sa fie dus la Elysee, fusese
dus la Opera, n sfrit, pe la vreo patru dimineaa, cineva a venit sa ne spun
ca rana nu prea chiar att de grava, ca ducele fusese pansat, ca era calm i ca
urma sa fie transportat pe o saltea. Ne desprirm, cu spaima n suflete,
ncepnd de la ora apte, am plecat fiecare dup informaii pentru a afla
sfritul acelei tragedii. Tot ce mi s-a relatat, a fost de o riguroasa exactitate.
Mi-a povestit prea multa lume acelai lucru, ca sa mai pot avea dubii. Ducele
de Berry tocmai i urcase sotia n trsur. Valeii nchideau portierele. Ducele
voia sa se duca la Opera ca sa vad ultima parte a baletului ce se juca n seara
aceea, ateptnd un bileel de la o dansatoare cu care era ncurcat i pe care
inea neaprat s-o vad. Era nsoit de doi aghiotani, iar de o parte i de alta a
uii, se aflau doua sentinele. Un brbat strbtu grbit mulimea, se ciocni de

unul dintre aghiotani care-i spuse: Fii mai atent, domnule! n aceeai clipa,
omul puse o mna pe umrul ducelui, iar cu cealalt, i nfipse n piept, pn
n prasele, un cuit ct toate zilele, dup care o lua la fuga fara ca cineva din
acel numeros anturaj sa fi apucat sa intervin. La nceput, creznd ca-1 izbise
cineva cu pumnul n piept, ducele striga:
Omul acela m-a lovit!
Apoi, ducndu-i mna la piept, a spus:
Ah! M-a njunghiat! Sunt ca i mort!
Ducesa de Berry, vznd ca lumea se nghesuie n jur0' soului ei, voi sa
se duca sa vad ce se ntmplase. Doamna de Bethisy, de la care am aflat
aceste amnunte, ncerca s-o Valeii ezitau daca sa coboare sau nu scara
trsurii; ducesa, nerbdtoare, deschise portiera i sari afara, urmata je
doamna de Bethisy. l gsir pe duce aezat pe scaun, n oasajnca nu-i
pierduse cunotina. Aopti:
Ah, biata mea Caroline, ce spectacol pentru tine!
Ea se npusti spre el.
Fii atenta, fiindc ma doare groaznic!
Cu chiu, cu vai, izbutir s-1 duca n micul salon care comunica cu loja.
De ndat ce-1 depuser acolo, oamenii alergar dup ajutor, aa ca la un
moment dat ducele ramase singur cu cele doua femei. Cuitul nc n piept l
fcea sa sufere cumplit. O ruga deci pe doamna de Bethisy sa i-1 smulg, dup
ce ncercase el nsui sa i-1 traga afara. Doamna de Bethisy se resemna i i-1
scoase dar sngele ni uvoi, patndu-Ie rochiile att ducesei, ct i doamnei
sale de onoare, ncepnd din acel moment i pn la sosirea chirurgilor, nu se
mai auzir din partea bolnavului dect gemete continue i cuvinte ntretiate:
Ma nbu. Ah! Ma nbu! Aer! Aer!
Cele doua femei deschiser usa, i muzica baletului, care nc nu se
terminase, aplauzele de la parter alctuiau un contrast nfricotor cu scena pe
care o aveau n fata ochilor. Ducesa de Berry ddu dovada de o trie de caracter
i de un snge-rece care-i fcur cu att mai mult cinste, cu ct dezndejdea ei
erau fara margini. Se gndea la tot, pregtea totul cu minile ei, aa nct
copilandra rsfat de diminea se preschimbase brusc ntr-o femeie matura.
Aiu ca ducele de Angouleme a fost primul dintre prini care a sosit, iar dup el,
Monsieur. Niciunul dintre ei nu tiau daca nu cumva acest Asasinat nu era
nceputul unei conspiraii i daca nu erau i ei ln pericol. Ducele de Molie,
primul gentilom al camerei regelui, nemaigsind loc n trsur, se urca la spate,
rennoind Astfel gestul plin de curtenie al btrnului mareal de eauveau care,
n calitatea sa de capitan al grzilor, venise n Patele trsurii, aezat pe un
simplu scaun de lemn, de la ouillet la Versailles unde tnrul Ludovic al XVIlea gzduit, ntr-o zi n care i lipseau caii de schimb. Am auzit, povestindu-se

de ctre martori oculari, ca trecerea regelui pe coridoarele Operei, pe unde abia

se tra ca sa primeasc ultimul suspin al celui mai tnr membru din familia
sa, avea un caracter cu mult mai impuntor dect daca scena s-ar fi petrecut n
interiorul vreunuia din Palatele sale. Amnuntele acestei nenorociri fcur
familia regala sa creasc n ochii francezilor, aa nct moartea ducelui de Berry
i-a fost acestuia mai utila dect viaa lui.
Bineneles ca mi-au fost istorisite, cu lux de amnunte toate etapele
dramei, mai ales de ctre prinesele de Orleans, care erau foarte tulburate cnd
m-am dus la ele, a doua zi. Mademoiselle mi istorisi ca regele i spusese
ducelui de Orleans n clipa n care ducesa de Berry se ncletase de trupul
soului ei i nu mai voia s-i dea drumul:
Ducele de Orleans sa aib grija de ea, caci e nsrcinat!
Ducele de Berry o rugase i el sa fie atenta sa nu se loveasc; numai ca
biata ducesa nu se mai gndea la starea, ci la nenorocirea ei. Nu-i abtea
gndul de la durerea ei dect ca s-i manifeste ura fata de domnul Decazes,
ministrul politiei, care consternat, nu observa nici mcar animozitatea pe care
o strnea i care se manifesta att prin gesturile ct i prin vorbele celor din
jur. Lucrurile au fost mpinse pn la absurd fiindc Decazes, aflndu-se n
sala unde era pzit Louvel i ntrebndu-1 n oapt la cererea medicilor
daca pumnalul fusese otrvit, unii au mprtit zvonul ca bietul Decazes era
neles cu asasinul! Ducele de Berry l implora pe rege s-1 ierte pe ticlosul
care-1 njunghease, bnuind ca ar fi vorba de o rzbunare personala. Apoi i le
recomanda sotiei sale pe cele doua fetie pe care le avea n Anglia, cu o oarecare
doamna Brown, i de care se ocupase ntotdeauna cu foarte mare grija.
Trimiser pe careva sa le aduc. Bietele copil6 sosir, va nchipuii i domniile
voastre, n ce stare. Ducesa de Berry le strnse la piept. Fidela angajamentului
luat n fata brbatului ei, aflat pe patul de moarte, le-a crescut, le-a nzestra,
le-a inut lng ea i le-a artat o afeciune sincera carei fost niciodat
dezminita prin nimic. Mai trziu, le-am va aprnd la Curte, mai nti ca
domnioarele de Issoudun i de Vierzon, apoi pe prima, ca prinesa de Lucinge,
iar pe a doua, contesa de Charette. Ducele de Berry ncredina indulgentei i
virtuii fratelui sau grija unui copil pe care-1 dobndise de curnd de la una
din dansatoarele de la Opera, Virginie. Lacrimile ducelui de Angouleme
confirmar ca acceptase aceasta sarcina. Nu stiu ce-a devenit acel bieel, dar
sunt absolut convinsa ca ducele de Angouleme a avut grija de el.
Ducele de Berry gsi cuvinte mictoare i ct se poate de potrivite
pentru toat lumea. Nu-i fcu nici o clipa iluzii n legtur cu starea sntii
sale, aa ca se ocupa numai de cei din jur. i ndeplini ndatoririle cretineti,
cu resemnare, i-i ncredina sufletul, Celui-de-Sus, cu o blndee uimitoare
pentru o fire att de impulsiva ca a sa. Moartea ducelui de Berry a pricinuit o

consternare generala. Nenorocirea, ntmplata la usa unei dansatoare, n

momentul n care printul cobora din cabrioleta ar fi avut un cu totul alt efect
asupra publicului daca, din fericire, nu 1-ar fi vzut caznd n braele sotiei
sale, stropita de sngele lui, nconjurat numai de oameni de soi. Cu ei era bun,
generos, darnic si, as spune, chiar blnd, dup ce-i trecea mnia. Abia atunci
s-a aflat ca el a fost primul care a introdus, n Frana, Casele de Economii,
nfiinase una pentru slujitorii din palatul sau si, ca s-i ncurajeze, cnd unul
dintre ei izbutea sa economiseasc cinci franci, i dubla suma, ocupndu-se el
nsui de toate aceste amnunte. Daca unul dintre servitorii sai avea nevoie de
banii economisii, se informa pentru ce anume i trebuiau a' daca nevoile erau
ntr-adevr reale i onorabile, i mai ddea i el ct i mai trebuia. Faptul ca se
ocupa ndeaproape e v'ata lor, fcuse sa fie foarte ndrgit de cei care-1 slujeau,
^Sa ca a fost plns cu lacrimi izvorte din inima. Daca ducele oerry ar fi fost
crescut de oameni cu cap, care s-1 fi nvat S/aI ^frng pasiunile, sa se
nconjoare de altfel de prieteni, renune la capriciile ridicole care nu se
potriveau cu situaia f, l Print de snge, ducele poate ca ar fi devenit ceea ce ar
bUlt sa devina: adic un print adevrat. Asa, moartea lui n-a constituit o
pierdere nici pentru fiul lui, nici pentru familie, nici pentru tara.
Eu personal 1-am regretat si, o data cu mine, 1-a regretat multa lume,
caci n ciuda cusururilor sale, era destul de simpatizat. Evident ca toat
nenorocirea s-a spart n capul domnului Decazes; unii au ajuns chiar pn
acolo nct 1-au fcut complice la crima, nvinuindu-1 ca el fusese cel care-1
instigase i narmase pe Louvel. Exaltarea ajunse la un asemenea grad, nct
bietul Decazes nu mai era sigur de viaa lui. Pn la urma, regele nemaiavnd
ncotro l schimba n funcia de prim-ministru. Dup ce Pasquier l nlocuise pe
generalul Dessole la Afacerile Externe, ducele de Richelieu i mai dduse o
mna de ajutor lui Decazes. Ca s-i dovedeasc bunvoina lui, acceptase
sarcina de a se duce s-1 salute, n numele sau, pe regele George al IV-lea1.
Moartea btrnului sau tata l fcuse, peste noapte, suveranul une tari pe care
i aa o crmuia de atia ani, ca print regent. Ducele trebuia sa plece chiar n
ziua n care ducele de Berry i ddu duhul. aa ca acea cltorie fu amnata.
Regele i propuse s-i ia locul lui Decazes; el refuza. Monsieur trimise s-1
cheme i-1 implora sa accepte; ducele de Richelieu refuza din nou. n sfrit,
nghesuit n toate prile, mrturisi ca singura sa obiecie mai importanta
consta n faptul ca nu voia sa fie ministrul unui rege bolnvicios care prea ca e
gata n orice clipa s-i dea duhul, cnd motenitorul Coroanei i ntreaga sa
familie erau mpotriva lui.
Daca as accepta, monseniore, ntr-un an domnia voastr vei fi n
fruntea opozitei, mpotriva guvernului meu!

Monsieur i ddu cuvntul de onoare ca va susine masurile ducelui de

Richelieu, prin toate mijloacele sale. Ducele se tinu tare. n sfrit, l ruga n
genunchi (si cnd zic n genunchi, nu fac o figura de stil, ci se aez realmente
n genunchi, n fata ducelui), invocnd durerea sa, rugndu-1 sa vina n
ajutorul familiei sale i s-i apere pe cei care scpase? 3
Numit regent de Parlament, n :->-; ~ ii' n (tm) i IV. IM s-a u pe
tronul Angliei n 31 ianuarie 1820.
Ianuarie 1811, George al IV-lca s je cuitul asasinului. Ducele de
Richelieu, emoionat, tulburat, nc mai ovia. Atunci Monsieur adug:
Asculta, Richelieu! E vorba de o nelegere de la gentilom la gentilom!
Daca am sa fiu nemulumit de ceva, i fgduiesc ca ma voi explica deschis,
doar cu dumneata, dar ca voi susine, n mod loial i cu trie, toate hotrrile
pe care le vei lua n timpul ministeriatului dumitale. Jur pe trupul nsngerat al
fiului meu! i dau cuvntul meu de onoare, pe legea mea de gentilom!
Ducele Richelieu, profund micat, nvins, se nclina respectuos asupra
minii pe care i-o ntinsese Monsieur, spunnd doar att:
Primesc Monseniore!
Dup trei luni, Monsieur se afla n fruntea opoziiei i era capul tuturor
intrigilor; dar poate ca atunci nc mai era de buna-credin. Orice-ar fi fost, 1a condus pe ducele de Richelieu n triumf, la rege care 1-a primit cu mare
graba.
Cu ct Monsieur dorea sa scape mai repede de domnul Decazes, cu att
regele i tia mereu aripile, asigurndu-1 ca nemulumirile se vor potoli i ca va
putea sa i-1 pstreze pe ministrul sau drag.
Decazes i analiza nsa singur i cu multa obiectivitate situaia,
ncercase s-i reocupe locul propunnd cteva legi i cernd aprobarea legii
electorale, aceeai pe care o susinuse ai odinioar cu atta cldur. Cnd vzu
nsa ca demersurile sale nu fuseser suficiente pentru a convinge publicul, i
ddu, n sfrit, seama ca ambiioii din partid nu-i vor lsa pe cei nfierbntai
sa se calmeze i c-i va fi imposibil sa lniriinte reprobarea generala care-1
copleise pe moment.
^ Domnul Chateaubriand se arata destul de putin generos, Pannd un
articol n care scria ca piciorul lui Decazes Unecase n snge. Adevrul e ca
Chateaubriand era mult
^ a detept ca s-1 cread vinovat, fie i o secunda, pe sv azes, de
moartea ducelui de Berry; dar inea cu orice pre 'ftai fie ministru, n ndejdea
ca poate-1 vor numi pe el.
Neputnd tine piept furtunii, Decazes ceru voie regelui sa se retrag.
Regele nu accepta dect cu multa mhnire si, pentru a-i mai ndulci, ct de
ct, regala sa amrciune, l num! Pe Decazes pair, duce i ambasador la

Londra. Pn ce avea s-i ocupe noua slujba. Decazes se retrase la reedina

sa din sud. Cum toat lumea era pornita mpotriva lui, nu avu curajul sa
cltoreasc sub numele sau adevrat. Fiindc echipajul sau era mult prea
numeros ca sa nu atrag atenia, la popasurile de posta se ddea drept ducele
de Laval-Montmorency care se rentorcea de la Madrid.
Cred ca bnuii ct de furios a fost Laval, cnd a auzit de idcea care-i
venise lui Decazes de a cltori sub numele sau.
Ll, l'l L'l Capitolul IV Cel de-al doilea ministeriat al ducelui de Richelieu.
Cadourile efemere ale ducelui de Castries. Procesul lui Louvel.
Intrigile partidului ultra. Execuia lui Louvel.
Stabilimentele ridicate la Chambery de ctre domnul de Boigne.
Domnul Laine.
Regina Carolina a Angliei.
Comportarea ei n Aix. Naterea ducelui de Bordeaux.
Ducele de Richelieu deveni deci prim-ministru, dar fara portofoliu1;
domnul Pasquier rmase la Afacerile Strine; domnul Simeon2 la cele Interne;
domnul Portal3, la Marina; domnul de Serre, la Justiie; iar domnul Roy, la
Finane. Ministerul de rzboi fu ncredinat n minile prea putin abile ale
marchizului de La Tour Maubourg, dar care se descurca totui destul de bine;
firea lui loiala i piciorul sau de lemn impuneau. Domnul de Caux prelua
conducerea armatei.
1 E vorba de guvernul din 20 februarie 1820 (n. ed. fi:).
1 Joseph-Jcrome. Conic de Simeon C1749 1842), profesor de ^
Universitatea din Aix, deputat, consilier de Stat, subsecretar i minislru al ju
conte, pair i membru al Academici de tiine morale i politice.,. Otc
3 Pierre-Barthelemy. Baron de Portal (1765 1845), marc armator,
prcsco ^ a! Camerei de Comer din Bordeaux, consilier de Gironde, deputat,
marinei, n 1819, i pair al Franei.., La a doua remaniere, acest guvern fu
ntrit de domnii de Reyneval1, Mounier, Angles, Saint-Cricq, Bequey, Barane
i Guizot2. Ducele de Richelieu i apropie, cu multa grija, oamenii cei mai
talentai i mai inteligeni, dorind sa profite de mintea lor, punndu-le n
valoare ideile i persoana. Cred ca a fost unicul prim-ministru care nu i-a
nsuit niciodat ideile celorlali dndu-le drept ale sale i ncercnd sa
demonstreze ca el e cel mai detept dintre toi. A inut cu tot dinadinsul sa
gseasc i sa puna omul potrivit la locul potrivit, fara sa tina seama de
favoritisme. Din toate guvernele de pe vremea mea, acesta mi s-a prut, n mod
incontestabil, cel mai puternic, cel mai abil i cel mai unit. De altfel a i pus _
n mai putin de doi ani o baza destul de solida pentru ca Restauraia sa se
poat ridica deasupra tuturor smintelilor adunate n decurs de opt ani. Al
noulea an a umplut paharul care a dat pe dinafara, fcnd sa se prbueasc

ntreg edificiul de intrigi i de minciuni. Daca acel guvern ar fi durat mai mult,
cu siguran ca ar fi dus la o monarhie temperata care nu numai ca ar fi impus
celor doua opoziii de dreapta i de stnga dar ar fi rezistat perfect atacurilor
lor.
Regele a fost mult mai afectat de pierderea lui Decazes dect a fost de
moartea propriului sau nepot. Nu tia ce s-i mai fac fostului sau ministru ca
s-1 mpace, ncepnd cu unele efuziuni aproape ridicole i sfrind cu atenii
dintre cele mai costisitoare. La un moment dat. Ludovoc al XVIII-lea a poruncit
ca o gravura, care-1 reprezenta pe Decazes i care a fost magnific ncadrata, sa
fie aezat n odaia sa. Portretul lui Decazes n miniatura se afla pe biroul
sau.
n ajunul plecrii lui Decazes, ducele de Castries3 Prinii, la ora noua
seara, un minunat portret al regelui. La ora Zece, i se trimise o splendida
lucrare de Daniel4 despre India,
1 Frant-oiti-Maxiniilieii Gerant, conte. <le Rayneval (1778 1836), primul
i RCtar a' arnbasadci Franei, n Rusia, apoi la Londra, subsecretar de Stat,
ministru prtin, ambasador n Elveia. Este numit provizoriu ministru de
externe, n timpul bolluiFcrronnays.
^ Toi ase, subsecretari de Stat. unii la externe, alii la interne, alii la
justiie, acel ' Arniand-Charles, duce de Castries (1756 1842), fiul marealului
cu nu'nc. Colonel, n timpul rzboiului din America, deputat, pair al Franei.
Opcrc. Samuel Daniel (1775 1811); scriitor i desenator englez. A lsat doua
cene africane i Descrierea Ceylonului, pe care le-a i ilustrat.
mpodobita cu cele mai frumoase gravuri. ai primul i cel de al doilea dar
fura aduse de un valet al regelui. Prea putin obinuit cu astfel de atenii, ducele
se pierdu n mulumiri ateptnd clipa n care va putea sa se duca s-i
mulumeasc personal majestii sale i s-i arate recunotina pentru
darurile primite. La miezul nopii se trezi cu un alt valet din partea regelui carei aducea un medalier, nespus de elegant doldora de coroane ducale sculptate n
relief, pe ambele fete i coninnd o mulime de medalii de aur masiv, de
dinainte de Revoluie. Ducele de Castries nu-i credea ochilor, caci nu pricepea
ce-1 apucase pe rege de-1 copleea cu attea favoruri Dup ce se tot gndi el o
bucata de vreme, fara sa ajung la nici un rezultat, adormi. Dar iat ca pe la
trei l trezir din nou din somn. De data asta, valetul veni, cu gura plina de
scuze ca s-i ceara ndrt toate darurile pe care i le adusese, nelate de titlul
pe care domnul Decazes nu-1 purta dect din ajun, slugile regelui i aduseser,
din greeal, ducelui de Castries, darurile pe care trebuiau sa i le duca
domnului Decazes. Ducele de Castries nu se alese dect cu pierderea
ludovicilor de aur pe care i dduse drept baci celor care-i aduseser darurile.

Curnd dup asta, ncepu procesul lui Louvel, asasinul ducelui de Berry,
proces care dezlnui toate patimile regaliste. Ducele de Fitz-James se distinse
n mod special, n aceasta vntoare a asasinilor. Ducesa de Berry se vr i ea
n cele mai josnice i mai urte intrigi, n vremea asta, careva aez o petarda
ntr-o soba nefolosita, aflata sub o scara secreta care ducea n apartamentul
regelui. Desi petarda fcu o explozie asurzitoare, btrnul rege nu se sperie
aproape deloc. Alte petarde fura descoperite n mprejurimile Palatului Tuileries.
Unele fuseser aezate chiar sub ferestrele odii ducesei de Berry, care gsi n
apartamentul ei un bileel, menit s-o sperie, aezat pe masa de toaleta, plin de
cele mai cunip'1^ ameninri att mpotriva ducesei ct i a pruncului pe carepurta n pntece. Politia era disperata ca nu putea prinde W unui complot ce
dovedea atta cutezan. Cum de putuse^ complotitii ptrunde pn n odaia
ducesei de Berry ca. Puna biletul pe masa de toaleta? Interogate, slugile ducese
fcur dect sa ncurce i mai rau lucrurile. Pn la urma, se oprir asupra
unei cameriste, favorita ducesei. Femeia se arata att de speriata, nct politia
ncepu a o nghesui i mai tare cu ntrebrile. O puser sa scrie cteva rnduri,
sub un pretext oarecare. Refuzul ei ntri bnuielile politiei. Pn la urma, cu
chiu cu vai, accepta i scrise cteva rnduri. Pe urma, ddur experilor
scrisoarea la analiza, n aceeai seara, regele convoca un consiliu extraordinar
i ceru destul de stnjenit i cu adnca tristee sa nceteze brusc orice fel de
cercetri i de percheziii. Povesti apoi ca, dup ce fusese interogata, camerista
i mrturisise stpnei sale c-i va fi peste putin sa mai minta daca o vor
pune sa jure. De altfel, i dduse seama ca acei domni dibuiser adevrul i ca
daca o vor interoga a doua oara nu garanta ca va mai putea ascunde ceva.
Ducesa de Berry trimise imediat dup duhovnicul ei i-1 ruga s-i spun lui
Monsieur ca i petardele i biletul scris de camerista la porunca sa erau
inveniile ei. Ca voise s-o ia nainte asasinilor, i mai ales sa stimuleze zelul
politiei care lasa cam mult de dorit, din moment ce nu izbutise nici pn atunci
s-i puna pe goana pe agenii lui Decazes. Daca bunele sale intenii nu erau de
ajuns pentru a explica faptele svrite, atunci ea era gata sa dea socoteala de
ceea ce fcuse, nefiind nimeni altcineva vinovat, caci slugile sale fuseser
obligate s-i execute poruncile. Camerista sa adugase ea nu scrisese acel
bileel de pe masa de toaleta, dect dup ce se rugase ndelung de ea. Monsieur
i istorisi regelui toat trenia, iar acesta o istorisi, la rndul lui, Consiliului.
Dup ce isprvi ce avea de spus, regele aduga, cu voce schimbata i privind n
jos:
Domnilor, va cer sa menajai ct putei reputaia nepoatei mele, desi
nu merita ctui de putin acest lucru!
ntr-adevr, lucrurile se tergiversar, pentru ca cei de la P, t.ie sa nu
descopere adevrul. Agenii mai chemar o data gue ducesei i pe camerista,

dar ntrebrile fura puse de aa nc ICr~a *ncat sa~' liniteasc pe bieii oameni
i nu s-i sperie. Tju, ' '^cet, se puse capt ntregii afaceri, n aa fel nct, cele
Cteva zile> opinia publica ramase cu o impresie dintre ai Proaste despre
incapacitatea politiei care nu fusese n stare sa descopere nimic, cnd
existaser attea probe materiale ce dovedeau limpede ca biata ducesa de Berry
era nconjurata de asasini i de trdtori. Cred ca cu aceasta afacere ducesa
de Berry i-a fcut de fapt debutul n profesia de intriganta. Promitea de pe
atunci, dar nc nu nvase sa mnuiasc periculoasa arma a cuvntului.
Dup moartea ducelui de Berry, ducesa s-a mutat la Tuileries, n apartamentul
pe care i-1 pstrase brbatul ei i unde avea obiceiul s-i cheme Curtea, n
zilele de primire. Ducesa de Berry s-a cit amarnic, mai trziu, ca nu i-a
pstrat deplina independenta stnd separat, desi cina i-a fost zadarnica
fiindc regele n-a acceptat cu nici un pre ca ea sa continuie a locui singura, la
Elysee.
Cnd a nceput procesul lui Louvel, comisiei nsrcinate cu anchetarea
lui i-a trebuit curaj, nu gluma, i mai ales raportorului, contele de Bastard, ca
sa treac peste naltele personaje care au ncercat s-i influeneze. Cancelarul
Dambray, ministru care-i inspira mila, preedintele cel mai prost pe care-1
avusese vreodat Camera Pairilor, se arata a fi magistratul cel mai integru i
mai imparial. Susinu concluziile raportorului care-1 nfiase pe Louvel ca pe
un fanatic posac ce nu discutase cu nimeni vreme de optsprezece luni i care se
hrnise doar cu doctrinele rzvrtitoare pe care presa i iacobinii nu ncetau sa
le propage. Cei din partidul ultra de la Curte, din Paris i din provincie, fura
departe de a se arata satisfcui de acest rezultat al anchetei i fiecare era
convins ca asasinul avusese complici. Dezbaterile nu aduser nici un fel de
revelaii. Condamnarea i execuia avur loc fara nici un impediment. Louvel fu
dus n Piaa Greve, la ora trei dup-amiaz, escortat de o mulime de norod
care nu se manifesta n nici un fel, desi spiritele erau foarte ncinse din pricina
no legi electorale; de altfel, cu doua, trei zile mai nainte avuseser loc cteva
adunri destul de tumultuoase care nu putuser fi reprimate dect cu for
armata.
Cu toat mpotrivirea Curii Pairilor, ducesa de BeOv ridica, la Rosny, un
cavou n care nchise inima nefericiw ei so, cavou pe care puse sa se scrie:
Czut sub rzvrtiilor. Faptul oca ntreaga tara, care la nceo comptimise.
P
Pe de alta parte, domnul de Chateaubriand era prof jignit ca fusese
chemat sa fac parte din noul minister Ludovic al XVIII-lea era satul de el pn
n gt, iar ducele de gjchelieu nu inea ctui de putin s-1 aib coleg. Dar,
cum era vrt n toate intrigile, izbuti s-1 determine pe rege s-i plteasc
datoriile pe care le avea n permanenta, dup care a fost trimis ministru n

Prusia. Dar n-a vrut sa rmn la Berlin. Atunci 1-au numit ministru al
Stockholm, dar n-a vrut sa se duca nici acolo.
Eu ma simeam mult prea bine la apele de la Aix pentru a nutri dorina
de a ma rentoarce la Paris. De altfel, ineam sa asist la inaugurarea unui foarte
frumos stabiliment pe care soul meu, domnul de Boigne, l fondase la
Chambery. Era vorba de azilul Saint-Benot, cldit pentru a adposti
patruzeci de persoane din toate clasele sociale, persoane ce trecuser de aizeci
de ani i nu avau din ce trai: preoi, militari btrni, vechi funcionari etc.,
vduve sau fete btrne, femei care-i pierduser brbaii sau prinii i care
rmseser fara o lescaie. Domnul de Boigne afectase acelui azil o suma destul
de mare, dorind sa le asigure viitorilor lui pensionari o via linitit i plcut.
Am fost ntru totul de acord cu aceasta nobila idee i am fcut plina de
satisfacie onorurile primei mese data refugiailor (asa s-a convenit sa li se
spun pensionarilor de la azilul Saint-Benot), precum i autoritilor din
inut care au fost poftite i ele la osp. Mi-am petrecut ziua aceea ct i pe cea
urmtoare printre noii instalai a cror mulumire i umplea inima de bucurie.
Domnul de ^igne nu precupeise nimic pentru a face ederea acelor biei
atrni n acel azil, ct mai confortabila. Din toate numeroae binefaceri pe care
le-a ntreprins n Chambery, azilul mi a prut cel mai util, satisfcndu-mi cel
mai mult dorina de, ace bine. Mai trziu, soul meu a construit o noua aripa a
bol M ' un osPicm pentru nebuni, o cldire speciala pentru c e de piele i un
hotel pentru cltori. Apoi a ridicat o rina, un teatru, a construit cteva strzi
i bulevarde i a ridicat o mulime de casc; iar pentru a-i ncununa opera, a
renovat o veche mnstire a capucinilor i un colegiu iezuit-asta s-a ntmplat
n ultimii ani ai vieii sale, cnd a devenit evlavios, dar evlavios n genul lui,
caci, cu ngduina stareului iezuit, capucinii mncau, n medie, cam doua mii
de livre de carne, pe care mcelarii din Chambery erau autorizai s-o vnd
mnstirii. Nu prea stiu cum se mpac toat povestea asta cu posturile de
peste an, dar probabil ca generalul ncheiase o nelegere cu Cel-de-Sus. Acest
fel de post m-a fcut ntotdeauna sa rd cu hohote, mai ales ca domnul de
Boigne nu se sfiia el nsui sa glumeasc cu bunii sai prieteni capucinii, pe
seama acestui lucru.
n timpul ederii la bai, n acel an, m-am vzut mai des cu domnul Laine,
aa ca mi-am putut da pe deplin seama ca nu era fcut sa fie om de Stat. El
nsui mrturisea adesea ca nu se pricepea n afacerile politice. Refuzase
rugmintea domnului de Richelieu de a reintra n guvern. Totui, datorita
inconsecventei i mai ales vanitii, se simea foarte jignit ca ducele nu
insistase.
Domnul Laine era un brbat nalt, stngaci i urt. Discuia cu el era n
general rece i prea putin interesanta. Puteai petrece seri ntregi n compania

lui, fara sa scoat dect cteva cuvinte sau fraze scurte, fara sens i fara miez;
dar daca cine tie ce mprejurare i nflcra imaginaia, atunci devenea alt om:
se nsufleea brusc, privirea i strlucea, gesturile cptau o anumit noblee,
vocea i devenea sonora i timbrata. Se petrecea cu el o adevrat metamorfoza,
dup care recdea ntr-o stare de adevrata atonie. Domnul Laine avea
magnificul talent de a se opune la orice. Nimeni nu se ridica cu atta
grandoare, cu atta noblee mpotriva a ceea ce socotea el ca e rau. Se nfuria
mai ales mpotriva celor de rea-credina, n cele ase sptmni ct 1-am vzut
zilnic, mi-a devenit simpatic i am nceput sa nutresc o adevrat prieteni6 att
pentru persoana ct i pentru elocina sa, dar din pcate n-aveam nici un
pic de ncredere n felul sau de a judec lucrurile.
Echipajul reginei Carolina1 a Angliei trecu prin Aix. Ni c. a spus ca n
drum spre Geneva, poposise la un han de unde ne-au ajuns la ureche nite
povesti cam bizare. Curioasa sa cunosc adevrul, n legtur cu unele
amnunte, 1-am aflat, ra sa vreau, cnd la putina vreme dup asta am fost
nevoita sa trag la acelai han. O tnr, cu un aer foarte decent, trudea n
buctrie. I-am pus unele ntrebri privitoare la regina. Mi-a rspuns,
plecndu-i ochii, ca nu tia nimic.
Atunci nseamn ca nu s-a oprit aici!
Ba da, doamna, dar eu nu eram atunci aici!
ntre timp, se apropie de noi hangia care-mi povesti ca regina sttuse opt
zile la han, dar ca, nc din prima seara, i trimisese fiicele la una dintre
mtuile lor.
Mi-e ruine, doamna, de tot ceea ce-am vzut cu ochii mei i va spun
drept c-mi era sila sa trimit pn i slugile s-o serveasc!
Se prea ca pn i curierul Bergami devenise o companie menita sa
satisfac setea de placeri a impudicei regine. Dar, pretextnd o discuie cu
ministrul Angliei, la Berna, care trebuia s-i reglementeze trecerea ei n Elveia,
l expediase pe curier n aceasta tara, iar n sptmna pe care o petrecu la
hanul din Rumilly, i fcu de cap cu toi valeii. Indignarea locuitorilor din acel
trguor sporise n aa msur, nct n ziua plecrii sale vizitiul ei lundu-se
la harta cu cteva slugi, ea le porunci sa tac, interzicndu-le sa se certe n
fata une regine; nici n-apuca sa rosteasc bine vorba regina, ca mulimea se
i dezlnui cu o furie fara margini. Au fost ct pe aci s-o omoare, vrnd s-o
ucid cu pietre, aa cum erau ucise femeile stricate, n vechime. Regina s-a
aflat atunci la un pas de moarte. Iat deci cine era n realitate onorabila
persoana n fata creia nobilimea Angliei se Prosterna i-i spunea regina.
Dup ce am petrecut cteva zile n ncnttoarea Geneva, fii strbtut
munii Jura, acoperii cu zpad i am ajuns la aris n ajunul naterii micului
duce de Bordeaux. N-a putea Geor ' E vorba de Carolina de Briinswick-

Wolfenbiittel (1768 1821), sotia lui a' 'V-lea, repudiata de acesta pentru
moravurile sale.
Spune ca nu m-am bucurat, cu att mai mult cu ct acest prunc plpnd
scpase, srmanul, de loviturile fizice i morale, pe care le primise nefericita lui
mama n seara zilei de 13 februarie. Nu voi intra n amnunte nici n ceea ce
privete naterea printului, nici procesul intentat reginei Angliei. Tot ce va pot
spune e ca att n privina eroismului matern al ducesei de Berry care se pare
ca a nscut destul de greu -ct i a depoziiilor scandaloase privind viaa
reginei Angliei, ziarele au fost timp de cteva zile de o att de dezgusttoare
indecenta nct nimeni n-ar cuteza sa relateze ce-au tiprit.
Cu prilejul botezului micului print, a fost fcut o noua promoie de
cavaleri ai diverselor Ordine. Tata n-a fost trecut pe lista; a fost exclus, desi toi
ceilali ambasadori fie ca se aflau n slujba sau n retragere au fost fcui
cavaleri. Regele nu-1 ierta ca se retrsese din slujba. Profund jignit, mi-am
reproat adesea ca nu 1-am consolat i nu l-am ncurajat att ct ar fi trebuit.
Negsind dect prea putina simpatie n jurul lui, s-a nchis n sine i stiu ca a
suferit cumplit. Daca ar fi putut mprti cuiva nedreptatea ce i se fcuse,
poate ca n-ar fi suferit att. Dar niciodat nu mi-am nchipuit ca un om ca tata
putea pune atta pre pe o decoraie care mie mi se prea, pur i simplu, un
fleac.
Capitolul V Insurecii militare.
Congresul de la Troppau.
Abilitatea lui Metternich.
Acesta se mpac cu tarul Alexandru.
Purtarea btrnului rege din Neapole.
Insurecia din Piemont.
Printul de Carignan. Purtarea generalului Bubna, la Milano.
Moartea lui Napoleon.
Epidemia insureciilor militare ncepuse a se ntinde-Izbucnise mai nti,
la Cadix; o tentativa avusese loc i la n01: Pe urma se ntinse n Piemont i n
curnd cuprinse S Neapole. Insurecia din Neapole se transformase otr*.
Adevrat revoluie. Guvernul nostru se opuse intervent1 ^ armate a
austriecilor. Spera ca, prin negocieri, s-i detert pe napolitani sa renune la o
parte din concesiunile pe care le obinuser de la btrnul lor rege i sa se
mulumeasc cu posibilitatea unui guvern monarhic. Cu alte cuvinte, ai notri
Doreau sa nlocuiasc Constituia spaniola din 1812 prin Carta franceza din
1814. Cum puterilor absolutiste putin le pasa de jvTeapole, avu loc un congres
la Troppau1 Eu nu sunt istoric i fl-arn pretenia sa atern pe hrtie tot ce s-a
petrecut la acel Congres i nici s-i menionez pe cei care au luat parte la el.
Tiu vorbesc despre acel Congres dect ca sa pot relata o istorioara cam

neobinuit. Tarul Alexandru al crui liberalism ncepuse a scdea aflnduse la un mare banchet la mpratul Austriei, se exprima n nite termeni foarte
duri, despre greelile fptuite de revoluionari, i asigura pe cei de fata cum ca
guvernele militare erau singurele ferite de astfel de rzmerie, adugnd ca cea
mai mica insurecie a trupelor ar fi fatala unui Stat. Metternich2 l ntrerupse,
schimbnd brusc, vorba. Tarul pru surprins i ocat. Toat lumea fu mirata i
masa se isprvi ntr-o tcere stnjenitoare. Odat ridicat de la masa, Metternich
se apropie de tar i-i ceru iertare pentru impertinenta sa; mrturisi c-i
dduse seama, din vorbele tarului, ca acesta nu tia ce se petrecea n Rusia i
voise s-1 mpiedice sa continue. Apoi i vorbi tarului despre insurecia
garnizoanei din Petersburg. Tarul protesta, neputnd crede un asemenea lucru.
Metternich l ruga sa mai atepte putin nainte de a se pronuna, rugndu-1 sa
pstreze cel mai strict secret i asigurnd-o pe majestatea sa imperiala ca va fi
prima Persoana care va avea dreptul de a rspndi aceasta veste n termenii n
care va crede domnia sa de cuviin.
La ' Congresul de la Troppau, unde s-au ntlnit reprezentanii marilor
puteri i rc au venit sa asiste mpraii Austriei, Rusiei i Prusiei. Mai apoi,
Congresul s'a mtat la Laybach.
(j-ft ~ Clement-Wenceslas-Lotar, conte apoi print de MetternichWinneburg cstc ~ '859), fm de diplomat, ministru la Dresda, apoi la Berlin; ntre
1806 1807 la put basador la Paris. Ajunge ministru al afacerilor externe i
cancelar i rmne Pcrioajrc Pn n 1848, cnd se retrage din viaa publica, n
tot timpul acestei nite A/' a 8Uvcrnat Austria i a fost socotit arbitrul
necontestat al Europei. A lsat eiorii instructive, dar cam ciudate.
n sfrit, dup trei zile, sosi curierul de la Petersburg care aducea ntradevr confirmarea insureciei; aceasta ar fi putut sa aib urmri foarte grave,
dar noroc ca, mai cu vorba buna, mai cu fora, militarii fuseser convini sa se
napoieze n garnizoana. Pericolul fusese foarte mare, i Metternich nu voise si spun nimic tarului pn ce nu se ntorsese curierul pe care-1 trimisese
acolo. Tarul a fost foarte necjit sa afle ne cai strine despre acel eveniment
petrecut n propria sa tara-si-a dat nsa seama de felul n care era informat
Metternich de ctre agenii sai i i-a manifestat recunotina fata de ministru
care a fost att de discret nct a ascuns acest secret chiar i fata de mpratul
sau. ncepnd din acel moment, tarul a cptat, n Metternich, o ncredere fara
margini. Tocmai atunci, printul Ypsilanti a prsit armata rusa i a trecut n
Grecia, unde a nceput sa lupte pentru independenta acestei tari. ntr-o astfel
de mprejurare, guvernul din Petersburg 1-ar fi sprijinit din toate puterile. Dar
tarului, care ncepuse a-i fi o frica nebuna de insurecii, i mai ales de
insurecii militare, ceda foarte uor rugminilor lui Metternich de a nu se vr

n nimic, fiinca neamul nu voia rzboi n Orient. Singurul lui tel era sa
menin dominaia austriaca n Italia. L-am i vzut pe btrnul rege al
Neapolelui1 sosind la Troppau2, nsoit de doi ogari uriai, singurele fiine de
care era preocupat, neglijndu-i pn i fiul care rmsese, de bunvoie,
captiv la Neapole. A fost vzut urmndu-i pe suveranii aliai, la Laybach trecnd
n rndurile armatei austriece, predicnd o cruciada mpotriva propriilor sale
State si, cernd cu lacrimi n ochi, rzbunare mpotriva celor care juraser s-1
protejeze. Dorinele sale fiind ndeplinite i tara sa cucerita, ocupata i dusa de
rpa de strini, capta curajul de a se ntoarce acas. Ceru sa fte
1 Ferdinand l, regele celor Doua Sicilii (1751 1825), soul regmcj
Carolinc, tatl ducesei de Orlcans i bunicul ducesei de Bcrry. mpratul
Franci al Austriei s-a nsurat, n 1700, cu fiica acestuia, Maria-TerezaCarolina..^
2 Suveranii reunii, la Troppau, i-au scris n 7 decembrie regelui Neap,
rugndu-1 sa vina i ci. Dar Ferdinand l a ajuns la Laybach abia n 8 ianuarie,
^ ^ nevoit sa se opreasc de mai multe ori pe drum. mpratul Austriei a sos ^
ianuarie, iar tarul Alexandru t, n 7. Doamna de Boignc comite o eroare despre
prezenta regelui Neapolelui, la Troppau (n. ea. fr.).
V-sotit de comisarii puterilor aliate, pe de o parte pentru a-1 ustine
mpotriva propriei sale spaime, iar pe de alta, pentru j oferi suportul moral
necesar sa tempereze furia reaciunii, re se pare c-i inspira o frica fara
margini. Printul mostenitor1 jesi nainte i-1 ntmpina la Roma. Comisarii
care asistar Acea ntrevedere regala se pare ca roir de ruine, n frunte u
pozzo care ne istorisi ntmplarea. Cum italienii au obiceiul sa spun lucrurilor
pe nume, nici tatl, nici fiul nu se cruar. Mai trziu, cnd a izbucnit n
Piemont o insurecie militara, regele Victor2 a preferat sa renune la tron dect
s-1 imite pe regele Neapolelui care, dup ce se umilise n fata supuilor sai, i
trdase n mod att de josnic. Regele Victor era plmadit din alt aluat: avea
prea mult curaj i era mult prea loial ca sa accepte un asemenea rol. Cel pe
care i 1-a asumat printul de Carignan n acel trist complot, att de prost
organizat, i-a atras animozitatea tuturor partidelor. Mrturisesc ca
simpatizndu-1 n mod deosebit, ma simt nclinata s-1 acuz. De altfel era i
foarte tnr. Nutrind multa ura fata de austrieci, sigur ca avea dreptate s-i
deteste, mai ales cnd tia ca i regele mprtea un asemenea sentiment. Lau convins sa intre ntr-o Liga din care fceau parte toate popoarele din
peninsula. Neapole se i emancipase. Lombardia, Romagna, Toscana urmau sa
nalte i ele drapelul independentei i s-i puna pe goana pe austrieci de pe
teritoriul lor. Naionalitatea italiana odat restabilita urma sa mpart tara n
doua mari State capabile sa se apere mpotriva vecinilor. Familia de Savoia
urma sa conduc Statul din nord. Iat complotul n care [yau vrt pe tnrul

de Carignan asigurndu-1 ca nsui regele u^va da o mna de ajutor, de ndat

ce revolta va ncepe. Dar cnd vzu ca doar Piemontul se rscoal, tnrul
Carignan i au seama ca fusese tras pe sfoara. Vrnd sa se retrag din
mplot si, fiind tnr i lipsit de experienta, compromise alti Sici|ii
Janv>ere-Joseph, duce de Calabria (1777 1830), regele Celor doua 18Q2
nuinclc de Francisc I. nsurat n 1797, cu arhiducesa Clcmcntine, apoi, n
Primi t lsabcla, infanta Spaniei, a fost tatl ducesei de Bcrry, nscut n 1798,
din
^cstorie. tcc din Ictol'-Enimanuel I a abdicat n favoarea fratelui sau
Carlo-Felicc, ultimul ln ramura vrstnica.
Civa participani. Pedeapsa a fost foarte aspra; 1-au izgonit din Torino
i n-a gsit adpost dect la socrul sau, la Florena n nite condiii din cele
mai aspre i mai umilitoare.
Generalul austriac Bubna a poftit totodat, n mod confidenial, pe civa
dintre cei mai compromii seniori, djn Lombardia, sa fac o scurta cltorie la
Viena. Abia dup moartea lui Bubna comploturile au renceput i guvernele
mai putin abile au recurs la masuri drastice.
n vreme ce Europa era scuturata de revoluii, mna puternica ce le
potolise i se slujise de ele pentru a-i duce faima n cele patru colturi ale lumii,
acea mna care desi dezarmata nc mai speria unele capete ncoronate, cedase
n fata morii necrutoare: n 5 mai 1821 Napoleon Bonaparte i ddea ultima
suflare, pe o insuli din mijlocul Atlanticului. Soarta i pregtise astfel cel mai
poetic dintre morminte. Plasata ntre cele lumi Europa i America, Lumea
Veche i Lumea Noua dar aparinndu-i numai lui Bonaparte, insula Sfnta
Elena a devenit mausoleul colosal al unei glorii colosale. Dar epoca
popularitii sale postume nc nu ncepuse pentru Frana, i auzeam pe
vnztorii de ziare strignd pe strzi ct i inea gura: Moartea lui Napoleon
Bonaparte, doi soli, Discursul generalului Bertrand, doi soli etc., fara ca
aceste vesti sa iste mai mult interes dect daca ar fi fost vorba de pierderea
unui cine, mi amintesc ct au fost de ocai unii dintre noi, de aceasta
groaznica indiferenta i de cte ori nu ne-am spus: Deertciunea
deertciunilor, totul nu-i dect deertciune. ai totui gloria e glorie, pentru
ca anii de admiraie, de mai trziu, 1-au rzbunat din plin pe Napoleon pentru
acel moment de uitare. Nu pot da nici un fel de amnunte n legtur cu exilul
sau. Aiu doar att ca lordu Castlereagh, intrnd n cabinetul regelui George al
IV-lea, a Angliei, i-a spus acestuia:
Sire, aduc majestii voastre vestea ca i-a pier dumanul de moarte!
Cum? A strigat regele n culmea fericirii. Sa fie cu putin? Nevastmea a murit?

Erdu Lordul Castlereagh trebui sa potoleasc bucuria suveranului sau

explicndu-i ca nu era vorba de nevasta lui, ci de Napoleon. Dup cteva luni,
s-au mplinit nsa i speranele regelui. Moartea reginei Carolina a fost o
uurare pentru toi sj mai ales pentru curtenii care erau obligai s-o respecte.
Regina a pierit, victima a propriilor sale vicii.
Capitolul VI Intriga mpotriva lui Richelieu.
Doamna de Caylus.
Revocarea auvernului.
Formarea unui nou guvern cu domnul de Villele, n frunte.
Firea acestuia.
Congregaia.
Guvernul n fruntea cruia se afla domnul de Richelieu se ocupa, activ,
de treburi. Frana i recptase rangul fata de celelalte naiuni care
ncepuser sa tina serios seama de ea. Prosperitatea din interior cretea o data
cu linitea. Guvernul, ocupat cu treburile sale i alctuit din oameni care nu se
amestecau n intrigile curtenilor, nu tia sau nu ddea nici un fel de importanta
urzelilor celor de la Curte. Ludovic al XVIII-lea simea nevoia unui favorit. Dup
ndeprtarea lui Decazes rmsese att de singur, nct se simea pur i simplu
izolat. Daca unul dintre minitri ar fi vrut sa ia locul lui Decazes, regele 1-ar fi
primit cu braele deschise, dar niciunul nu simea dorina s-1 nlocuiasc.
Hazardul o aduse n cabinetul regelui, pe doamna de Caylus1. Mai pastra
nc destule rmie din frumuseea de odinioar, era spirituala, inteligenta, i
poseda o asemenea cantitate de josnicie nct nimeni i nimic n-o puteau
speria.
Pentru jalnicele atenii cu care-1 copleea pe rege, evident ca Pnmea un
salariu, i nc unul destul de gras. Daca ducele de lchelieu ar fi tiut acest
lucru, ar fi putut oricnd s-o umpere, caci aurul era singurul lucru n fata
cruia doamna rezista. Nu stiu daca ea a fost cu ideea de a-i uni averea Lud0.
Ze Talon, contesa de Caylus (1784 1850), fiica unui agent secret al lui
8nuj XVIIi-lca; nainte de Restauraie; admisa la Curte, a devenit favorita
1 rege, de la care a primit o avere enorma.
Cu averea lui Villele, sau daca Villele s-a gndit primul sa se slujeasc de
ea. Ceea ce stiu sigur e ca Sosthene de\u167? Rochefoucauld de vreme
ndelungata curtezanul mai mult sau mai putin fericit al doamnei de Caylus a
devenit intermediar n aceasta afacere nc secreta. Odat hotrt, i-au
facilitat intrarea n ea i lui Monsieur; cderea lui Richelieu a fost deci hotrt
n plin Consiliu, sub patronajul Congregaiei Scandalul a izbucnit la
deschiderea sesiunii. Doctrinarii Sub influenta sefului lor Royer-Collard1

erau ferm convini ca vor vedea, n cel mult trei luni, guvernul caznd i pe ei
chemai s-1 nlocuiasc.
Domnul Royer-Collard era unul din acei oameni care nu se las pn nui satisfac ambiiile. Nimic mai trist i mai periculos. Tria pe picior mare, cu
un pic de talent i cu multa emfaza. Se pot cita doua sau trei discursuri ale
sale, pline de vorbe mari, dar gunoase, cum era moda pe vremea aceea.
Cnd s-a constatat ca tot partidul ultra n frunte cu Monsieur se
strduiau sa rstoarne guvernul, ducele de Richelieu s-a dus la Monsieur i i-a
cerut socoteala pentru cuvntul de gentilom pe care i-1 dduse, ntr-un mod
att de solemn, cu un an n urma. Monsieur nu s-a simit ctui de putin
descumpnit.
Oh, atunci as fi fost n stare s-i spun orice ca sa accepi. Timpurile
erau att de grele nct trebuia neaprat sa punem mna pe civa oameni ca
dumneata ca sa ieim din impas. Dar cred ca nelegi, dragul meu duce, ca
toat povestea asta nu putea dura la nesfrit!
Domnul de Richelieu i ntoarse, cu dispre, spatele, i aduna colegii, i
dup o lunga discuie, ajunser la concluzia ca, chiar daca era uor de rezistat
coaliiei celor doua opoziii, n schimb era cu neputin sa guverneze
nfruntnd ostilitate3 lui Monsieur. Nimic n-ar fi fost mai uor dect s-1
compr' mita, demascndu-i intrigile; dar guvernul era alctuit dtfj oameni cu
prea mult bun-sim pentru a cuteza sa convprnl1 un print, i anume pe nsui
motenitorul tronului. Asa
1 Pierre-Paul Royer-Collard (1763 1845), profesor, avocat consti i
iezuit.
Ri hotrr sa se retrag cu toii, iar ducele de Richelieu i asuma
sarcina s-1 anune pe rege. Ludovic al XVIII-lea se arata din cale-afar de
tulburat:
Dumnezeule, spuse el apucndu-se cu minile de cap, ce-o sa se
ntmple cu mine? Ce vor sa fac? Ce au de gnd s-mi impun?
Ducele de Richelieu l ruga sa discute cu Monsieur. Pupa cteva ceasuri,
ducele primi un bilet de la rege prin care-1 chema imediat la el. l gsi singur n
cabinet, cu chipul radios:
Dragul meu Richelieu, sfatul dumitale a fost excelent. L-arn vzut pe
fratele meu i sunt cum nu se poate mai mulumit; frate-meu e foarte nelept,
a aranjat totul. Poi sa pleci cnd vrei!
Iat care au fost cuvintele de recunotin ale regelui pentru toate
serviciile i pentru tot devotamentul ducelui de Richelieu. L-am vzut
surznd, cnd repeta aceste vorbe, dar acel surs avea n el ceva trist care
arata ct de adnc ranita i era inima bietului duce.

Graba regelui de a scpa de minitrii sai devenise att de mare, nct i-a
somat de trei ori, n aceeai seara, s-i dea demisia. S-a aflat, dup aceea, c-i
fgduise doamnei de Caylus ca minitrii vor demisiona nainte ca ea sa apuce
sa se culce, ntr-adevr, la miezul nopii, nainte de a se vr n pat, doamna
primi vestea ca totul se aranjase. Aici se isprvete i domnia lui Ludovic al
XVIII-lea; el n-a fost dect o unealta n minile agenilor lui Monsieur.
Am spus mai nainte ca Sosthene de La Rochefoucauld tria de multi ani
cu doamna de Caylus. Sotia lui era cumplit e mhnita din pricina acestui lucru,
iar socrul i soacra n^au ochi s-1 vad, profitnd de orice ocazie pentru a
^v ucni mpotriva lui. Dar, dup ce doamna de Caylus a nceput s e
bucure de favorurile regelui, atitudinea celor doi btrni cnd mkat. ncet,
ncet, au nceput sa se neleag, pn la f rnnul ai doamna Mathieu de
Montmorency s-au mutat Psh irit^ acasaAceasta mpcare s-a soldat cu
numirea n de ministru de externe a lui Mathieu. nc nu fusese ales primul
ministru. Villele nu cuteza sa ceara acest post, dar nici nu voia s-1 lase altuia.
Domnul de Corbiere1 urma soarta prietenului i patronului sau i se alese cu
ministerul de interne. Domnul de Peyronnet2, care se fcuse remarcat prjj,
furibunda lui elocina n timpul ultimului proces din Camera Pairilor, fu numit
ministru de justiie, desi se bucura de reputaie execrabila la Bordeaux.
Marealul Victor, duce de Bellune3, fu i el numit ministru. Era un imbecil
btrn nconjurat de o familie de escroci, dar asta n-avea nici o importanta din
moment ce era pe gustul lui Monsieur. Pentru ca acest guvern demn de mila sa
capete confirmarea luj Sosthene, ducele de Doudeauville4, tatl sau, fu nurrut
director al postelor. Demnitatea lui nengaduindu-i s-sj prseasc locuina i
sa se mute n palatul din strada Coq-Heron, i-a trimis slugile sa care de acolo
toate mobilele de pre, pendulele, ornamentele, masa de biliard, pn i lenjeria
i sa le aduc la el acas. Aceasta numire a prilejuit ultimele cuvinte
aristocratice din vremea noastr. Cnd s-a anunat ca ducele de Doudeauville
va fi directorul postelor, careva a ntrebat:
Ai cine va mai fi duce de Doudeauville? Marchizul de Lauriston se
despri de vechii sai colegi i rmase ministrul casei regale.
Insist asupra acestei crize ministeriale pentru ca dup prerea mea ea
a pus capt Restauraiei. Daca Villele a ajuns la putere pe cai att de ascunse,
nct pn i cei mai ticloi 1-au poreclit Crtita, ar fi totui nedrept s-i neg
un anumit
1 Jacques-Plerre, conte de Corbiere (1767 1853), avocat, deputat de
1'H' ct-Vilainc, pair i ministru al Franei, sub Restauraie.
Charles-lgnace, conte de Peyronnet (1778 1854), avocat din
Bordeaux, aimtrr* rtfAcfflirit'Alr TnKunalnlni Hm t r* r e t rrtc In l RO l H

r* VIU f! MlfllSW* n 1815 ajunge preedintele Tribunalului din acest ora. n

1821, devine mini justiiei, pair, conte, apoi sub cabinetul Polignac ministru
de interne.
Dup*
_ 1841) ' duce * revoluia din iulie, c arestat i condamnat la nchisoare
pe via.
3 Claude-Victvr-Perrin, mareal Victor i duce de Bellune (1764 general
de brigada, ambasador n Danemarca, mareal, pair al Franei i Bellune.
1765
4 Ambroise-Polycarpe de La Rochefbucauld, duce de Doudeaiiv<e l, a|
1841), ofier de cavalerie emigrat; sub Restauraie, pair al Franei, director gen
postelor, apoi ministru al Casei regale.
Erad de sagacitate. Intrat n marina, la nceputul Revoluiei, sj_a petrecut
tinereea n insula Bourbon unde s-a i nsurat. Rentors n Frana, s-a stabilit
la conacul tatlui sau, lng foulouse, unde a trit n timpul Imperiului sub
influenta tuturor micilor prejudeci ale gentilomilor din provincie.
n 1814, fiind primar al oraului, a publicat o brour n care vorbea
despre puterea absoluta, fara a se ngrdi voina regelui de ctre Carta.
Broura a rmas la fel de obscura ca i autorul ei, i n-a fot scoasa la lumina
dect atunci cnd Villele a devenit un personaj politic. Activitatea lui Villele nu
era de natura s-1 ndrepteasc a juca un rol politic; intrigile l absorbiser
tot timpul, de cnd intrase n Camera, unde se bucurase repede de o mare
influenta, n 1816 a devenit seful opoziiei ultraregaliste, cu toate ca habar navea de nici o problema politica; dar ncetul cu ncetul le nvaa, i nc att de
bine, nct izbutea sa descurce chiar i cele mai nclcite lucruri cnd era lsat
de capul lui. Nu se pricepea la finane, i era lemn n materie de diplomaie. Nu
numai ca nu avea nici cele mai elementare noiuni despre raporturile dintre
State, despre firea suveranilor care se aflau n fruntea lor, dar n-avea habar nici
mcar de istorie, nu auzise de nici un fel de tratate sau de angajamente
mutuale dintre unele tari. I-am auzit pe unii diplomai spunnd ca ai sai
fuseser obligai s-1 colarizeze, s-i puna profesori de istorie ca unui elev,
nainte de a putea discuta unele probleme de politica externa, i ca, cu toate
eforturile sale, n materie de diplomaie nu dduse niciodat dovada de tot
atta perspicacitate ca n celelalte domenii. Numai ca n ochii suveranilor, asta
nu era nici un pcat. Toi regii vor ca minitrii sa fac politica pe care le-o
npun ei, aa ca ministrul de externe nu trebuie sa fie un geniu jn Baterie, ci
dimpotriv, nu trebuie sa tie dect un singur Ucru: sa asculte i sa execute cei poruncete suveranul sau.
Vicontele Mathieu de Montmorency era, adevrat, mai Astral n materie
de diplomaie, dar avea n schimb un c et at^t de meschin, era att de ambiios,

desi fcea pe ernicul, nct nu era altceva deci sluga iezuiilor. Villele, ela n
arta de a conduce o Camera. Izbutise prin toate iretlicurile electorale sa
obin majoritatea i i-o pastra cu ghearele i cu dinii. Trgea cu urechea la
tot ce se vorbea pe seama lui i prefera sa nlocuiasc un ministru, destoinic i
capabil, cu o nulitate care sa nu-i creeze probleme. Nu-1 tin de rau pentru felul
cum proceda, pentru ca astfel procedeaz mai toi oamenii de teapa lui. ai, cum
inea mortis s-i pstreze funcia, se vzu obligat sa se lase legat de mini i
de picioare de ctre Congregaie. Doi dintre colegii sai domnii cje
Montmorency i de Clermont-Tonnerre erau agenii direci ai Congregaiei.
M-ai auzit mereu vorbind de Congregaie i desigur ca va vei fi
ntrebnd ce era aceasta Congregaie? V-a putea raspunde simplu: geniul rau
al Restauraiei. Dar numai atta nu v-ar satisface. Noi, care am vzut-o
acionnd, sigur ca nu ne ndoim de existenta ei i totui, nici acum, n clipa n
care va vorbesc despre ea nu stiu cine erau efii acestei asociaii care conducea
destinele tarii. Unii au vorbit de un oarecare iezuit Ronsin. Sigur ca toi cei din
Congregaie erau recrutai dintre iezuiii cu roba scurta, adic dintre curteni.
Mai nti era Monsieur, pe urma Jules de Polignac, Mathieu de Montmorency,
marchizul de Tonnerre, ducele de Riviere, baronul de Damas; toi erau corifeii
Congregaiei. Daca nu-i pot divulga pe efii acestei asociaii, cel putin pot vorbi
despre planurile ei i anume despre restabilirea celor trei ordine n Stat: mai
nti clerul, care urma sa capete ndrt toate proprietile ce-i fuseser luate i
care nu trebuia sa tina dect de Papa i sa ocupe primul loc n Stat; pe urma
venea nobilimea, recunoscuta ca clasa, i care urma s-i recapete vechile
privilegii, n Camera Pairilor nu puteau fi alei dect nobili. Camera deputailor
avea doar dreptul sa bata moneda i sa participe la alegeri, n care majoritatea
covritoare trebuia sa revin primelor doua clase. Iat cum nelegeau
congretionistii Constituia. Regele era, conform expresiei lr' slujitorul fidel al
tronului i al altarului, fraza banala c care ne-au mpuiat urechile timp de zece
ani. Congregaia '. Impus deci lui Villele o serie de legi, ca de pilda: legea prlVl
sacrilegiul, legea renfiinrii mnstirilor, legea dreptu primului nscut,
indemnizaiile ce urmau sa fie date fotilor emigrani. Dndu-i seama de
consecine, bietul Villele tot ncerca sa le amne, n primii ani ai ministeriatului
sau, a invocat conspiraiile care se ineau lant. Dar ele au fost demascate i
pedepsite cu maxima asprime. Eafodul, pentru crime politice, a fost nlat n
multe orae ale Franei nu numai la Paris, fapt care a creat o animozitate de
nedescris mpotriva guvernului. Oamenii au nceput sa ias n plcuri, la tara,
strignd pe ulie, ct i inea gura: Triasc Napoleon!. Camera deputailor a
rmas impasibila; n schimb, Camera Pairilor a fost indignata. Domnul de
Villele se socotea fericit, creznd ca, aruncnd acest os Congregaiei, l va lsa

pe el n pace; dar i-a fcut iluzii. Congregaia nu 1-a slbit o clipa, ba mai
mult, s-a apucat sa pregteasc rzboiul cu Spania.
Capitolul VII Moartea ducelui de Richelieu.
Perseverenta ataamentului reginei Suediei.
Disperarea ei.
Moartea lordului Londonderry.
Domnul de Chateaubriand, ambasador la Londra.
Vicontele de Montmorency.
Congresul de la Viena.
Ducele Mathieu de Montmorency.
Viaa i moartea sa.
Frana suferi ntr-adevr o grea pierdere; moartea ducelui de Richelieu
lipsi tara de un om abil, virtuos, onorat, n jurul cruia toi oamenii de talent i
cu contiina se strngeau de la sine, i care mai nainte ca situaia sa fie
disperata mai mult ca sigur ca ar fi fost din nou readus la Putere. Numai ca
Cel-de-Sus hotrse altfel lucrurile, n hrnpul ultimelor luni ale ministeriatului
sau i mai ales dup retragerea sa, domnul de Richelieu venea des pe la mine.
De ele mai multe ori, l aducea cu sine i pe domnul Pasquier; din ea epoca
dateaz prietenia mea strnsa cu acesta din urma. ca ^mndoi regretau
puterea pe care-o avuseser, convini ev: sesera servicii eseniale tarii.
Amndoi blamau -cu oarecare msur cile periculoase pe care 11 ca se
angajeaz noul guvern. Desi necjit de a se fi vzut nlturat, domnul Pasquier
nu nutrea, n strfundul sufletului sau, nici un fel de amrciune.
Cu totul altfel stteau nsa lucrurile cu ducele de Richelieu, care se
simea rnit pn n adncul inimii. Se socotea nedreptit i profund jignit de
ingratitudinea familiei regale fata de devotamentul pe care i-1 artase i desi
dezmeticit din ameeala acelui cult, amintirile l fceau sa fie i mai susceptibl
la felul cum se purtaser suveranii cu el. n calitate de prim gentilom al
camerei regelui, era adeseori obligat sa ia masa la castel unde era ntotdeauna
foarte rece primit. Ducesa de Angouleme tocmai i cumprase o noua
proprietate Villeneuve-l'Etang. Era foarte mndra de noua ei achiziie unde
trimitea adesea slugile s-i aduc fric proaspt. Acestea puneau castronul
lng prinesa care trata pe unele persoane, ceea ce constituia, evident, o mare
favoare. ntr-o zi, ea oferi, la masa, cte o lingura de fric vecinilor din dreapta
i din stnga ducelui de Richelieu, srind peste acesta ntr-un mod att de
vdit, nct felul ei de a proceda era de-a dreptul jignitor. Mai mult dect att,
nu stiu cruia i veni, nu peste mult ideea, s-1 nvinuiasc pe acest om care
era cinstea ntruchipata de ceea ce n termeni juridici se numete hoie,
nvinuirea, profund nedreapta, l rscoli att de tare pe duce nct, pentru a se
calma, simi nevoia sa plece s-i vad sotia, la el acas, n Courteilles, unde

statu ct mai mult cu putin. Numai ca pasiunea reginei Suediei nu se

potolise; l urmri, ca de obicei, i se stabili la un mic han, la doi pasi de castel,
de unde l putea supraveghea nestingherit. Aceasta pnda, n starea de nervi
n care se afla ducele, i se pru acestuia att de greu de suportat, nct se
hotr sa se napoieze la Paris, n ajun, trecuse calare printr-un vad destul de
adnc, neglijnd s-i schimbe hainele ude. Cnd s-a urcat n trsur, ca sa
plece la Paris, arata rau i avea febra. Doanin3 de Richelieu vru sa cheme
doctorul, dar el i fgdui ca de ndat ce va ajunge n capitala, l va chema pe
al sau, daca ntre timp va continua sa nu se simt bine. Pe drum, fera crescu.
Un agiotant polonez, care-1 nsoea ntotdeauna, se neliniti. La Dreux, regina
Suediei care-1 urmarea ndeapraP
j care, la popasurile de posta unde se schimbau caii, fcea n aa fel
nct s-1 poat zri pe duce, se sperie de felul n care arat. l chema deci pe
aghiotant i-i spuse:
Domnule, trebuie s-i asumi rspunderile i s-i iei imediat snge!
Ea i repeta acest lucru la Pont-Chartrain i la Versailles, vorbindu-i
despre starea de mare slbiciune n care se afla ducele ce neglijase sa mai traga
storul trsurii n partea n care se afla ea. Din nefericire, aghiotantul nu cuteza
sa fac acest lucru, ntre Versailles i Paris, febra i sczu brusc, aa ca
ajungnd la Paris, ducele de Richelieu nu se mai simi chiar att de rau. Sora
sa, doamna de Montcalm, veni imediat s-1 vad i nu-1 mai prsi. Ducele
intra n odaia sa, ceru de mncare, dar manca extrem de putin. Ai sai se
hotrr s-1 cheme pe doctorul Bourdois. Din pcate, Bourdois era bolnav.
Atunci l chemar pe Lerminier, doctor bun, dar care nu cunotea firea ducelui.
Bourdois l avertizase ca avea de-a face cu un om extrem de nervos i de
sensibil la cele mai mici neajunsuri.
Uneori credeam ca are cine tie ce boala grava, i spusese el, i peste
doua ore constatam ca nu mai avea nimic!
narmat cu aceste funeste instruciuni, Lerminier sosi deci la ducele de
Richelieu. l gsi culcat, pe jumtate aipit i foarte iritat de a vedea mutra unui
doctor nou. Acesta propuse diverse leacuri pe care ducele le respinse. Toat
consultaia se reduse la recomandarea ctorva cni cu ceai de flori de portocal
pentru a-i potoli setea, rmnnd sa vad cum va mai evolua boala pn a
doua zi. Lerminier se duse apoi la Bourdois ca s-i spun despre starea de
iritare a ducelui, singurul simptom care-1 nelinitea. Bourdois l asigura ca
ntotdeauna era aa cnd avea febra. La ora ase, abatele Nicole, nainte de a se
duce la biserica, se abtu pe la ducele de Richelieu. Valetul i spuse ca stpnul
sau se odihnea, dup o noapte foarte agitata, atele se apropie s-1 priveasc i
fu att de uimit de ^hirnbarea ducelui, nct trimise imediat dup civa
doctori. Cele nu se mai trezi din acel somn de moarte, nainte de Iaza, i ddu

sufletul. Aceasta moarte neateptat cu att mai mult cu ct nimeni nu-1 tia
bolnav impresiona pe toat lumea. Prietenii sai sinceri l plnser amarnic i
toi oamenii cu bun-sim l regretar nu att atunci, ct mai trziu. Acesta a
fost i momentul n care Talleyrand a spus, pentru prirna oara, acele vorbe de
care a fcut mai apoi atta caz mai trziu ntr-adevr, a fost cineva!
Ducele de Angouleme a fost singurul din familia regala care i-a artat
mhnirea spunndu-i fratelui meu:
l regret enorm! Nu ne iubea, dar iubea Franta. Viaa lui a fost un izvor
de apa vie, moartea lui e o pierdere imensa!
Regele, Monsieur i Madame s-au simit mai curnd uurai ca n-aveau
sa mai vad un om, alturi de care nu se simeau niciodat la largul lor.
Curtenii urmar exemplul stpnilor i nu simular o durere pe care n-o
simeau, caci ducele de Richelieu nici nu-i iubise, nici nu-i stimase.
Dezndejdea reginei Suediei a fost tot att de mare pe ct i fusese i
pasiunea, nchirie o capela la Assomption si, trupul ducelui fiind depus n
aceasta biserica nainte de a putea fi dus la Sorbona, statu zi i noapte lng el,
nmrmurit de durere, ducndu-i astfel pn la capt nebunia care pusese
stpnire pe ea.
Doamna Recamier ncercase n zadar s-i insufle putina demnitate, dar
i btuse gura degeaba. Cnd tria, bietul duce ajunsese la exasperare. A
ncercat chiar, la un moment dat, sa dea de neles celor de la Stockholm ca
reginei i-ar sta mult mai bine la ea acas dect la Paris. Soul ei o zorea mereu
sa se ntoarc; dar ea i tot trimitea diverse certificate medicale i n-a consimit
s-i ocupe locul, pe tron, alturi de soul ei, dect dup moartea ducelui. Cred
ca e singurul exemplu de dragoste feminina att de perseverenta, care n-a
primit nici cea mai mica ncurajare, i care a fost privita cu atta sila, dispre i
mnie, cum n-a mai fost privita o alta.
La scurta vreme dup ce s-a prpdit domnul de Richelieu' lordul
Castlereagh, devenit marchiz de Londonderry, i^Puse capt vieii. De cteva
zile se comporta cam ciudat. In (T dimineaa, se ddu jos, la ora obinuit, din
patul intra n cabinetul sau, i fcu toaleta pe jumtate, ntoarse n odaia sotiei
sale cutnd nite pastile pe care le lua zilnic; le nghii, se rentoarse n cabinet
i-i taie cu briceagul artera jugulara, dar cu atta precizie nct desi rana era
foarte mica el czu grmad, murind aproape imediat. Sotia lui, auzind
cztura, se npusti spre el, dar orice ajutor se dovedi a fi de prisos. Unii au
presupus ca s-a sinucis din vreo cauza politica; dar s-a constatat ca nu
existase niciuna. Lordul avea o fire rece i calma, care nu se emoiona pentru
orice fleac. aa ca moartea sa a fost atribuita unui acces de nebunie, boala
ereditara n familia lui. Sigur ca pentru cei care au fost la curent cu cele doua

nenorociri, moartea ducelui de Richelieu ar fi fost mai ndreptit sa survin

n urma unor depresiuni morale, dect moartea lordului Londonderry.
Domnul de Chateaubriand a fost ncntat sa fie ambasador la Londra,
unde 1-a nlocuit pe Decazes. Imaginaia lui, mult prea fecunda, l fcea s-i
vad pompa diplomatica pe care avea s-o desfoare ntr-un ora n care dusese
cndva o existenta obscura de emigrant. Dar aceasta strlucire la care rvnea ia fost mult diminuata de faptul ca gloria sa personala nu aruncase nc nite
raze chiar att de lungi nct sa depeasc hotarele Franei. ai asta din pricina
ca meritul domnului Chateaubriand se datora mai mult ndemnrii de a
potrivi, n mod aproape artistic, cuvintele, ceea ce ddea stilului sau un colorit
plin de strlucire, la care strinii erau mult mai putin sensibili dect
conaionalii sai. Oricare ar fi fost motivul, domnul de Chateaubriand nu era
apreciat dincolo de hotarele Franei, fapt care 1-a mpiedicat ntotdeauna sa
stea prea mult n alta tara. aa ca foarte curnd s-a simit la fel de dezgustat de
Londra ca i de Berlin i a cerut sa fie trimis 'a Congresul de la Verona. Dup
ce Chateaubriand pleca la Verna, Villele, numit ministru ad interim, la
externe, ncepu
C0fespondenta asidua cu Chateaubriand. Ct despre Mathieu le
Montmorency, de altfel prieten bun cu Chateaubriand, pleca c, lena unde era
ateptat cu nerbdare. Nici nu apuca bine sa
^ are din trsur, ca i porni mai departe pe jos. Domnul de st>u
6rn'Cn' care ai sosise la ambasada, se impacienta. I se e ca probabil se
ncruciase pe drum cu el. Vznd ca nu mai vine, Metternich se duse acas, l
cutar ase ceasuri ncheiate prin ora. Cnd toi ncepur a se neliniti, sosi
i flui rtcitor, ncrcat de scrisori i de mici daruri de ctre caluga,. Rele
din Paris, ctre o comunitate din Viena, prima lui grija fusese sa duca
pachetele la adresa indicata, unde sttuse sa$e ceasuri ncheiate. Sa fi ntlnit
acolo pe careva din adepii partidului preoilor? Tot ce se poate, numai ca eu nu
stiu i nxj atern pe hrtie dect lucruri de care sunt absolut sigura. Acel debut
1-a fcut sa scad mult n ochii lumii diplomatice care se pregtea sa plece la
Congresul de la Verona, i nimc n-a fost mai demn de mila dect atitudinea
noastr politica la acel Congres. Am trimis acolo o liota de delegai; domnii de
Blacas de Caraman, de La Ferronnays s-au alturat ministrului lor, pe lng
care erau acreditai, trnd dup ei o suita de secretari i de ataai. Existau
mai multi francezi la Verona dect reprezentanii tuturor celorlalte naiuni
laolalt, i totui Franta n-a jucat primul rol, din moment ce ntre delegaii ei na existat nici unitate i nici franchee.
Monsieur i ministrul afacerilor externe voiau rzboi cu Spania. Regele i
preedintele Consiliului fceau tot ce puteau ca s-1 evite. Ambasadorii s-au
mprit i ei n doua tabere, Villele, convins de fgduielile lui Chateaubriand,

care se lega s-1 susin, l autoriza sa plece la Verona. Sosi, hotrt sa se

pronune mpotriva rzboiului cu Spania, iar depeele sale i confirmar lui
Villele ca avea n el un aliat de ndejde. Vicontele de Montmorency reveni la
Paris unde l atepta titlul de duce. Mi-e greu sa neleg bucuria puierila pe care
aceasta favoare o pricinui i lui i sotiei sale, numai ca din pcate n-a fost de
lunga durata, caci ducele Mathieu de Montmorency declara ca el era pentru
rzboiul cu Spania. Villele se supr, iar proasptul duce, desi cu mult regret,
i ddu demisia; Chateaubriand, odat ajuns la Verona, lua locul prietenului
sau i se arata cel mai nflcrat partizan al rzboiului cu Spania.
Drgleniile de care fcuse risipa Tarul Alexandru cnd Chateaubriand
rmsese singur la Verona, dup plecare colegilor lui, s-i fi schimbat oare
prerile sau i ascunsese c grija adevratele sale opinii? Puteai s-1 bnuieti,
n msur, i de instabilitate i de disimulare. Dar faptele erau fapteMathieu
fusese de acord sa fie schimbat cu Chateaubriand ata vreme tia ca era de cu
totul alta prere dect a sa; dar cnd vzu c-i luase locul, susinnd aceleai
preri ca i ale lui, fu _ pur i simplu indignat i-i manifesta amrciunea.
Am asistat la o scena destul de violenta n care nu i-a cruat deloc orietenul.
Doamna Recamier s-a vzut obligata sa dea dovada de toat dibcia i
blndeea ei pentru a evita scandalul unei rupturi publice, ntre cei doi brbai
care-i erau la fel de buni prieteni. Viaa lui Mathieu n-a fost ca cea a tuturor
semenilor sai. Tatl sau, vicontele de Laval, fiul cel mic al marealului de Laval,
se nsurase cu domnioara de Boullongne, motenitoarea unei averi imense.
Era o fata extrem de frumoasa, spirituala, picanta, care fu ndrgita chiar de la
nceput de cumnata ei, ducesa de Luynes, sora brbatului ei. Vicontesa de
Laval dorea cu ardoare un loc la Curte. Doamna de Luynes se fcu luntre i
punte s-i ndeplineasc aceasta dorin, cumnatei sale. Totul era ca i aranjat,
cnd iat ca familia regala se arata mpotriva acestei dorine a fostei
domnioare de Boullongne, care fu respinsa cu brutalitate. Familia de
Montmorency se simi cumplit de jignita din pricina acestui afront care de fapt
fusese adus nu fostei domnioare de Boullongne, ci doamnei de Laval. Ducesa
de Luynes i manifesta i ea nemulumirea. Mi se pare chiar ca i-a dat
demisia i n-a mai vrut sa fie doamna de onoare la Palat. Ducele i ducesa de
Luynes nu aveau dect o singura fata, sortita sa fie cea mai bogata
motenitoare a Franei. Slbiciunea ducesei, fata de numele pe care-1 purta, o
fcu s-i mrite fata cu unul dintre nepoii sai, i prietenia pe care o nutrea
fata de vicontesa de Laval o determina sa se opreasc asupra unicului fiu al
acesteia, n loc sa aleag unul din cei patru biei ai fratelui ei mai mare.
Cstoria foartei tinerei Hortense de Luynes fu deci aranjata ntre cele doua
mame care erau cum nu se poate mai fericite. Dar iat ca se ivi un obstacol la
care nu se atepta nimeni. Guy de Laval, fiul cel mai mare al ducelui fratele mai

mare al ducesei de Luynes rocovan, urt i toatic, se nsurase cu domnioara

de Argenson, o fata ncn-are, mai tnr cu douzeci de ani ca el, care fcea
un contrast izbitor cu soul ei, pe care numai avantajele rangul^ i ale averii o
determinaser s-1 ia de brbat. Tnrul Mathieu fu izbit de nepotriveala
dintre cei doi soti i se ndrgosti nebunete de ncnttoarea lui verioar.
Crescu n ostilitatea fata de Curte ca urmare a nemulumirii prinilor sai; dat
n grija abatelui de Sieyes pentru a-i modela inima i spiritul familia d'Argenson
nu fcu altceva dect s-i sporeasc zelul revoluionar i s-i dezvolte
incredulitatea sdit n inima de preceptorul sau. Totui, inima lui cinstita l
fcu sa dea napoi din fata ideii de a se nsura cu Hortense de Luynes, atta
vreme ct o adora pe marchiza de Laval. Aceasta, mai experimentata, ceva mai
mare ca el i poate i mai putin ndrgostit, i ddu imediat seama ca ruptura
unei asemenea cstorii i-ar fi fost imputata ca o crima, de ctre ntreaga
familie, aa ca-1 determina pe Mathieu sa se nsoare. Acesta o conduse la altar
pe domnioara de Luynes, nc o copila, care fu dusa apoi la mnstire.
Mathieu uita repede de ea, alturi de marchiza. Iat nsa ca veni i vremea ca
Mathieu s-i ia nevasta n stpnire. Marchiza trebui sa recurg din nou la
influenta pe care-o exercita asupra lui, aa nct cstoria dintre cei doi tineri
fu consumata, ntre timp, Guy de Laval muri fara sa aib copii, lsnd o vduv
a carei posesiune avea sa constituie fericirea tnrului so. Dar cum era un om
cinstit i avea remucri fata de foarte tnr sa sotie, cu care de altfel se purta
excelent desi n-o iubea, se vr, ca un bezmetic, n toate rzmeriele. Prinii sai
nu-1 oprir, iar iubita sa chiar l ndemna sa se vre n tot ce era mai periculos.
Prietena intima cu doamnele de Stael, de Broglie, de Beaumont, marchiza de
Laval le mprtea opiniile pe care, la rndu-i, i le mprtea lui Mathieu.
Acesta i atrase repede asupra-i mnia Curii i a partidului antirevoluionar.
Dup prima Federaie, nflcrarea, sau poate numai moda, le fcu pe foarte
multe dintre cele mai elegante femei sa mping roabele, n Champ-de' Mars,
pentru a ajuta cu mna lor, la pregtirea serbam naionale a Federaiei.
Marchiza de Laval se duse i ea &c} ' ntr-o frumoasa trsura aurita, urmata
de trei lachei purtau livreaua familiei de Montmorency, pentru a-i manifesta as
tfel
40rinta ei de egalitate i a demonstra ct de mult rvnea sa fac i ea
parte din productiva clasa muncitoare. Dar un ropot jL ploaie o uda pn la
piele i-i fcu praf pantofiorii subiri e atlas. Raci, fcu o pneumonie, apoi o
tuberculoza galopanta jupa ce zcu cteva sptmni, muri n braele lui
Mathieu. periata de urmrile pe care le-ar putea avea revoluia, i
presimindu-i sfritul, i implora veriorul sa nu se mai vre n nimic i s-i
vad de treburile sale. Aceasta pierdere, care-1 arunca pe Mathieu n cea mai
crunta dezndejde, l fcu 0 vreme sa nu se mai ocupe de nimic. Se pare ca din

acest moment a nceput legtura lui, att de intima, cu doamna de Stae'l, pe

care nici un eveniment n-a putut-o nici rupe, nici raci. Lumea a crezut ca
tandra consolatoare izbutise s-1 fac s-o uite pe marchiza. Eu sunt convinsa
de contrariul i anume ca aceasta prietenie, nscut din lacrimi, a pstrat
intacta amintirea disprutei. In vreme ce mhnirea l copleise pe ndureratul
Mathieu, revoluia mergea nainte. Nu mai stiu daca, la scurta vreme dup
moartea doamnei de Laval sau putin mai trziu, 1-am ntlnit pe Mathieu n
Elveia. O lsase pe sotia lui, n Frana, lng mama sa, fiindc era nsrcinat.
Nu dup multa vreme, nevast-sa i nscu o fata, care s-a mritat mai trziu cu
Sosthene de La Rochefoucauld. Cu timpul, durerea lui Mathieu se mai ostoi, i
doamna de Stae'l izbuti s-1 atrag lng ea, la Coppet. Dorina de a-i revedea
patria i de a-i ndeplini ndatoririle de so i de printe fu att de puternica,
nct se napoie acas. Dar cum doamna Mathieu suferise crncen din pricina
indiferentei lui, acum i plati i ea cu aceeai moneda, purtndu-se cu el urt i
rece. n timpul ct zcuse n nchisoare pe vremea Teroarei Hortense se
mprietenise cu o bigota, care se strduia s-o iniieze n practicile religioase i so rup de tomilie. ai aproape ca reuise. Fetia ocupa un loc mult prea NUC n
viaa ei, prinii n-o mai interesau, iar de soul ei aproape a ai uitase. Dndui seama ca de fapt el era singurul vinovat schimbarea sotiei sale, Mathieu de
Montmorency ddu
vad de o rbdare fara margini, ncercnd cu duhul blndeii
; ^ multa nelegere i gingie s-i apropie sotia. Aceasta Usese fetia
la o mnstire, pentru a o ndeprta de tatl ei, iar acestuia i mrturisi ca, n
timpul Teroarei, fcuse un legmnt cum ca nu se va mai apropia nici de el,
nici de alt brbat, daca fetia ei, prinii i ea vor scpa cu viaa. Mathieu
accepta sa triasc alturi de ea, ca frate i sora. Se dedica operelor de
binefacere i duse o via de adevrat ascet. L-am vzut trind astfel, timp de
douzeci de ani, dispreuit de sotia sa n asemenea msur, nct daca se
ntmpla ca ea sa nu mnnce ntr-o zi acas, nu numai ca nu-i spunea, dar
poruncea slugil0r sa nu pregteasc nimic de mncare, nct bietul duce se
aez degeaba la masa. El n-avea avere personala si, desi dup moartea
prinilor sai ducesa devenise imens de bogata, nu-i ddea soului ei nici mcar
un sfnt. L-am vzut cltorind pe imperiala diligentelor, pentru ca nu putea
plati un loc nuntru. La toate aceste meschinrii, sotia lui adauga i un potop
de vorbe jignitoare, aa ca bietul duce ddu dovada de o rbdare ngereasca
suportnd, n tcere, o asemenea purtare. Era un brbat ncnttor, cu o
nfiare nobila, un om spiritual i extrem de plcut. Doamna ducesa de
Angouleme l trata cu multa distincie, n 1814, murind domnul de Damas,
cavalerul ei de onoare, Mathieu i lua locul. Favoarea de care se bucura la

Curte, o fcu pe Hortense s-i dea mai multa atenie soului ei. Nu mai refuza
sa ia masa mpreuna cu el, ba uneori chiar i mprumuta i trsura.
Ducele Adrien de Laval, singurul dintre cei patru frai din ramura
vrstnica ce izbutise sa aib un urma, l pierdu, cnd biatul mplini
nousprezece ani, aa ca familia de Montmorency-Laval se trezi fara nici un
motenitor. Vrsta ducesei de Laval nu-i mai ngduia sa aib copii; atunci
consiliul de familie fcu apel la Mathieu i la sotia lui. Am citit corespondenta
dintre cei doi soti, n legtur cu acest lucru i am fost silita sa recunosc ca
scrisorile lui erau att de tandre, de gingae, de curtenitoare i de caste, nct
desi convinsa ca ele nu-mi vor inspira dect dezgus sau ironie le-am citit,
dimpotriv, cu cel mai mare inter ^ Ele o convinser pe doamna Mathieu. Sotii
expediar ^ curier la Roma pentru a fi dezlegai de jurmntul pe ca fcuser,
iar napoierea sa fu ateptat cu o nerbdare ce p putin cam exagerata. Sosind
rspunsul, doamna Mathieu fu cllprinsa de o pasiune fara margini fata de soul
ei. n afara de Qnu mai exista nimeni i nimic pentru ea. Totul prea un
adevrat roman de dragoste, i aceasta eroina de patruzeci i cinci de ani,
urta, prost croita i pe deasupra i vulgara, fcu je-a dreptul ridicola acea
luna de miere pe care Mathieu o suporta cu resemnarea lui obinuit. S-a spus
ca setea de dragoste a doamnei Mathieu ar fi scurtat viaa soului ei.
Orice s-ar fi ntmplat, ea a fost, vreme de cteva luni, pe deplin fericita
att de dragostea, de situaia soului ei, care fusese numit ministru de externe,
ct i de titlul de ducesa.
Mhnirea de a prsi palatul ministerului de externe i saloanele sale
somptuoase a fost compensata, n scurta vreme, de numirea lui Mathieu n
postul de preceptor al domnului duce de Bordeaux, ceea ce le ngduia celor doi
soti sa se mute la Tuileries. n vremea asta, sntatea lui Mathieu se ubrezea
din ce n ce. Avea deseori dureri de inima pe care, cu proverbiala lui rbdare, le
ndura fara sa crcneasc. La un moment dat, ncepu a se simi mai bine,
cnd, n Vinerea Mare a anului 1 826, nefiind ndeajuns de restabilit pentru a
asista la slujba, se duse totui, mpreuna cu sotia i cu fiica sa, la biserica
Saint-Thomas d'Aquin. ngenunchie, sprijinindu-se de un scaun. Cum ruga lui
se prelungea peste msur, doamna de La Rochefoucauld l ruga sa nu stea
prea multa vreme n genunchi. El nu rspunse. Doamna de La Rochefoucauld
mai atepta putin, apoi repeta rugmintea de a se scula de jos; vazndu-1 ca
tace, se apropie de el s-1 ajute sa se ridice, dar etul duce murise. L-au dus n
sacristie, dar orice ajutor s-a
vedit zadarnic. Boala de inima care-1 chinuise n ultima Vreme i venise
de hac. Cineva i-a fcut o gravura care semna '! Tor cu portretul lui Crist,
pictat de Murillo. Mi-1 aduc e cum arata n 1810, n capela din Saint-Bruno:
prea, $' simplu, o viziune poetica, mai ales ca, cufundat n e cmPul mi

poposise o raza de soare care-1 Plan Ula ca aurela. Am inut foarte mult la
Mathieu i am ns dup el.
Dezndejdea sotiei sale a fost fara margini, n acel sufl att de uscat nu
mai era loc dect pentru dragoste. De altfei ducesa era o persoana cam ciudata.
Nu era lipsita de spirit ' pricepea sa istoriseasc un lucru, destul de nostim, i
se pricepe grozav s-i chiverniseasc veniturile. Cum iubea la nebunie banii,
presupuse ca i Celui-de-Sus i plceau, i fgdui sa dea bisericii cincizeci de
mii de franci daca soul ei se fcea bine; cum acesta se prpdi, ea nu mai
ddu Domnului nici o para chioara Pretindea ca s-ar fi nscut cu o nclinare
ctre risipa, cusur pe care se strduia din rsputeri s-1 remedieze. A
supravieuit i fiicei sale, aa cum a supravieuit i soului ei, ocupata sa
conduc cele cteva institute religioase pe care le fondase.
Monsieur l regreta enorm pe Mathieu; Madame, n schimb, fusese foarte
suprat pe el. Ea nu-i putuse ierta faptul ca preferase sa fie ministru de
externe n loc sa rmn cavalerul ei de onoare. Iat nc o dovada, n legtur
cu cele spuse la moartea ducelui de Richelieu, privind recunotina prinilor.
Capitolul VIII Ducele de Rovigo i printul de Talleyrand.
Pavilionul din Saint-Ouen.
Amnunte privitoare la inaugurarea lui.
Ducele de Doudeauville nlocuit cu marchizul de Lauriston, n funcia
de ministru al Casei regale.
Lauriston este numai mareal al Franei.
Cred ca am mai vorbit despre relaiile pe care le avusese doamna de
Caylus, n timpul Imperiului, cu ducele de Rovigo, i care fuseser date la iveala
de asemnarea extraordinara a fiului ei cu ducele. Dup ce doamna de Caylus
devenise favorita regelui Ludovic al XVIII-lea, ducele de Rovigo ncepu s-o
asalteze cu cererile. Voia sa fie reabilitat la Curte, sa i se redea gradul pe care-1
avusese n armata, i o slujba ct mal mare cu putin, ameninnd-o ca, daca
nu va obine tot ce dorea, va publica o corespondenta care nu numai ca era
rnu_ prea tandra, ci i foarte interesanta pentru ministrul poMie'
corespondenta ce dovedea ca ea nu ateptase Restaurat ' pentru a juca un rol
din cale-afar de ruinos i pentru & fusese pltit. Doamna de Caylus statu i
se gndi cum sa ias jiji asemenea ncurctur. Nu dorea pentru nimic n lume
a-1 ajute pe Rovigo, a crui prezenta i devenise insuportabila, Har Pe care nu
vo'a s^ ^ fac duman. Cum el inea ntruna a comportarea sa n afacerea
morii ducelui de Enghien fusese mai mult dect exemplara, i ca prin urmare
era nevinovat, i ceru fostei sale iubite s-1 disculpe n ochii regelui. Ea i
rspunse din partea regelui ca daca domnul de Rovigo izbutea sa conving
publicul de nevinovia sa, el l reabilita cu draga intima. Drept urmare,
domnul de Rovigo se puse pe treaba i fcu o relatare aa-zisa justificata, n

care se nvinuia n modul cel mai josnic, att pe el, ct mai ales pe domnul de
Talleyrand si, nclin sa cred, ca pe buna dreptate.
Doamna de Caylus exulta de fericire dup ce citi acel memoriu. Totui, se
dovedi destul de abila pentru a face unele observaii critice, l obliga pe ducele
de Rovigo sa mai ndulceasc unele fraze, sa renune la unele mrturisiri, apoi
l ncuraja sa publice memoriul, fara sa insiste, ca nu cumva s-o acuze mai
trziu ca ea l mpinsese sa fac acest lucru. Efectul a fost, evident, cel
prevzut. Memoriul declana proteste vehemente mpotriva ducelui de Rovigo.
Tot partidul lui Talleyrand i sari n cap. Printul se nvlui n demnitatea
sa si, fcnd pe ofensatul, declara ca el nu va mai aprea la Tuileries pn ce
numele sau nu va fi splat de toate calomniile. Nimeni nu-1 susinu pe Rovigo.
Regele i interzise sa mai apara la Curte. Monsieur i fiul sau declarar
ca-1 vor da afara pe usa daca va cuteza sa puna Piciorul n casa lor. Doamna
de Caylus, desi se prefcu a fi dezolata de rezultatul memoriului la care se
strduiser Jfflpreuna, se crezu obligata s-1 roage sa nu mai vina, totui, ln
vzul lumii, la ea. i fgdui sa fac tot ce va putea pentru
~ [ajuta, l convinse sa atepte sa treac furtuna, i astfel aPa de el. Fie ca
se temea sa nu-i atrag prea multa ura upra sa, fie ca nu gsi mijlocul de a-i
veni de hac i lui v ^vvrand, i tinu gura i-1 lasa n pace. Regele i trimise tea
3 acestu^a din urma, ca putea sa vina la Tuileries fara a vreunei ntlniri
neplcute. Printul i fcu deci apariia duminica, la slujba, n plin triumf.
Funcia lui, de mare cancelar, l plasa imediat dup rege. aa ca statu n
picioare n spatele fotoliului regal, cu mna sprijinita de sptar, afara de
momentele n care trebuia sa ngenuncheze cu destula uurin n ciuda
faptului ca era chiop. inuta lui n tirrmuj slujbei era greu de imitat. Chipul i
era impasibil i nimeni nu 1-ar fi putut acuza nici de ipocrizie, nici de
neatenie.
Un om mai putin abil ca Talleyrand ar fi fost pur i simplu copleit de
nvinuirile ducelui de Rovigo, cu att mai mult cu ct unele dintre persoanele
aflate nc n viaa tiau ca totul era adevrat i ca ducele nu exagerase cu
nimic. Dar el i ddu seama imediat ca lovitura venea din partea unui om care
nu-1 putea drma, aa ca fcu pe persecutatul i pe jignitul, inndu-i nasul
att de sus, nct cel care-i frnse gtul nu fu el, ci complicele sau, ducele de
Rovigo. Au existat prea puine mprejurri n care Talleyrand sa nu fi analizat
cu precizie, att situaia sa ct i a adversarului sau i sa nu fi dat dovada de o
abilitate cu totul deosebita. Succesul n afacerea Rovigo a fost att de deplin
n ce-1 privea, nct Talleyrand a ieit curat ca un cristal n ochi
contemporanilor sai; Istoriei nsa i va reveni sarcina de a arata exact tristul rol
pe care 1-a jucat n tragedia gropilor de la Vincennes.

Csua, aparinnd contesei Vincent Potocka, unde regele dduse, n

1814, declaraia zisa de la Saint-Ouen, fu vnduta la moartea contesei. Nu
peste mult, am vzut ridicndu-se pe ruinele sale un elegant pavilion. Cei mai
buni artiti au fost chemai s-1 decoreze. Plantele cele mai rare i mpodobeau
grdinile i serele. Peste tot, se desfura un lux regal, aa nct cumprtorul
nu putea sa rmn multa vreme necunoscut, n ciuda secretului care atta
curiozitatea tuturor. Invitaiile, adresate celor mai distinse persoane de la
Curte, ne dezvluir faptul ca pavilionul aparinea doamnei de Caylus care-i
inaugura casa printr-o serbare la care eram poftii cu toii. Cteva persoane,
mai scrupuloase, refuzar sa se duca-Eu o cunoteam pe doamna de Caylus de
foarte multa vrerne' cu toate ca relaiile dintre noi se rciser, eram curioasa sa
va i pavilionul i serbarea. ai unul i celalalt au meritat deranj xfu ni se
exagerase cu nimic splendoarea casei. Era nemaipomenit de comoda i
construita de cineva care nu se uitase la bani. Fiecare amnunt era pus exact
acolo unde trebuia, ncepnd cu chiuvetele din buctrie, fcute din marmora
lustruita, i pn la scara ce ducea la pod i care avea balustrada din lemn de
acaju, nimic nu fusese neglijat, i puteai da lesne seama ca nici artitii, nici
lucrtorii nu inuser seama de bani. Cei mai talentai pictori fuseser chemai
sa decoreze pereii; dar acest lux nu sarea n ochi, ci dimpotriv era de o mare
simplitate, n biblioteca, trona un portret uria al lui Ludovic al XVIII-lea, care1 nfia, aezat pe scaun i semnnd declaraia din Saint-Ouen. Ceea ce
prea curios era faptul ca sub acei tablou fuseser aezate alte doua mai mici,
nfindu-i pe nuniul papal monseniorul Macchi i pe domnul Liotard;
probabil ca cei doi fuseser aezai acolo pentru a preamari virtutiile cretineti
ale stpnei casei. Acel Liotard fusese nvtorul rigid al tinerimii evlavioase de
pe vremuri, i niciunul dintre discipolii sai n-ar fi cutezat sa intre ntr-un
teatru, n afara de cel pe care-1 deschisese doamna de Caylus. Cei mai buni
actori jucar acolo un vodevil frumos, apoi o mica piesa de circumstana prin
care ni se ddea de neles ca doamna de Caylus nu era dect paznica devotata
i credincioasa a acelui superb pavilion istoric pe care ea l smulsese din uitare,
l ferise de profanare i-1 redduse, n chip de recunotin, Franei, dup cum
ne mrturiseau cupletele rostite pe scena. Aplauzele spectatorilor confirmar
spusele actorilor, aa ca doamna de Caylus fu ridicata n slavi, tmiata i
proclamata drept eroina civica, de un auditoriu care nu credea o iota din ceea
ce auzea. M-am amuzat grozav la acea serbare de altfel foarte frumoasa i
foarte bine pusa la punct mai ales datorita Prii de ridicol i de bufonerie. Tot
corpul diplomatic se rabise sa vina, nghesuindu-se laolalt cu episcopii i cu
aretele pe care doamna de Caylus i poftise n mod special. U jumtate de ceas
nainte de sosirea invitailor, regele _nie sa vad daca totul era aa cum dorise
el. Urmele rotii kasurii sale greoaie se vedeau clar pe aleea presrat cu nisip.

Amna de Caylus ndjduise ca va veni i Monsieur, mai ales l Ca i lansase

acest zvon nc de diminea. Dar Monsieur ovise. Domnul Villele l ncuraja
s-o cultive pe doamna de Caylus prin care putea obine tot ce voia de la rege.
Dar influenta sotiei sale l fcu sa procedeze exact pe dos. Madame nu era
femeia care sa se njoseasc adulnd-o pe favorita regelui, pe care a tratat-o
ntotdeauna cu o rceal de gheata. Doamna de Choisi, camerista ei, pe care o
mritase cu vicontele de Agoult i la care i petrecea mai toate serile
mprietenindu-se n ciuda interzicerii stpnei sale cu doamna de Caylus,
Madame i manifesta nemulumirea i nu mai puse piciorul n casa ei, desi
apartamentul pe care-1 ocupa se nvecina cu al ei. Doamna de Caylus i
rsplti amiciia, rugndu-1 pe rege s-1 numeasc pe vicontele de Agoult,
guvernator n Saint-Cloud.
Cred ca am mai spus ca generalul de Lauriston rmsese singurul din
guvern ce fcuse parte din ministeriatul rposatului duce de Richelieu. Datora
aceasta onoare largheii cu care pltea fara sa crcneasc sumele enorme pe
care regele le risipea pentru favorita sa. Numai ca regele dorea s-i dea postul
de ministru al Casei regale domnului de Doudeauville. Pentru a-1 face pe
domnul de Lauriston sa renune la acest post i totodat pentru a-i cumpra
tcerea, l fcur mare ngrijitor al copoilor regali de vntoare i-1 numir
mareal al Franei. Fcuse i el rzboiul, ca toi slujitorii lui Napoleon, dar navea nici un fel de reputaie ca militar, aa ca aceasta numire i nchise gura.
Regele l trimise apoi sa comande armata de rezerva din Spania. Pentru a-i
mpodobi bastonul de mareal cu civa lauri, asedie oraul Pampeluna, dup
predarea oraului Cadix i eliberarea regelui Spaniei. Civa oameni de treaba
pltir cu viaa ridicarea lui Lauriston la rangul de mareal, dar asta n-o mai
spuse nimeni. Cnd prsise postul pe care-1 avusese mai nainte, lsase
vraite lista cheltuielilor civile. Ducele de Doudeauville isprvi de delapidat toi
banii pe care-i mai avea regele, fiindc era un om prea lacom i prea galant, i
fiindc n putea rezista nici uneia dintre rugminile sau capriciile fie a fiului
sau, fie ale doamnei de Caylus. Aceasta slbiciune obliga sa nchid ochii la
abuzurile subalternilor sai. Cred ca niciodat o casa de bani n-a fost jefuita mai
fara ruine, cum a fost jefuita casa de bani a regelui n acea epoca.
Noroc ca neleapt administrare a domnului de La gouillerie,
subintendentul Casei regale, a reparat, ntr-un interval destul de scurt, raul
fcut, astfel nct nainte de 1848, lista civila nu mai era grevata de nici o
datorie.
Capitolul IX Ducele de La Rochefoucauld-Liancourt este destituit.
Execuia a patru tineri subofieri.
Alegeri guvernamentale.
Revocarea lui Chateaubriand.

 Mnia sa.
Indemnizaiile emigranilor i reducerea rentelor.
Arhiepiscopul Parisului, domnul de Quelen.
Situaia politica a lui Villele.
Printele Elisee.
ncpnarea regelui de a prsi Palatul Tuileries.
Motivul acestei ncpnri.
Opinia publica se arata foarte socata de destituirea ducelui de la
Rochefoucauld-Liancourt1. Nu-mi amintesc n ce mprejurare el se opuse
dorinei celor din minister, n tot cazul, era vorba de un fleac. Monitorul nu
pierdu prilejul i enumera treisprezece din slujbele ce-i fuseser luate ducelui.
Or, acele slujbe el le exercitase fie pe degeaba, fie din devotament. Le presta cu
atta zel n interesul celor saraci, nct poporul pur i simplu l adora. Chiar
presupunnd ca ar fi artat ostilitate fata de guvern, nlturarea lui constituia o
rzbunare prosteasca i puerila. Aceasta rzbunare, nsa ntr-un Mod mult mai
crud, a fost practicata i mpotriva a patru subofieri din La Rochelle, care au
pierit pe eafod, pentru ca Puseser la cale o conspiraie ce nu avea nici o
ans de reuit, i ca atare nu merita sa fie sacrificate patru capete FrancoisAlexandre, duce de La Rochefoucauld-Liancourt (1747 1827), A| n Statele
Generale, membru n Camera Pairilor, dup Restauraie, n urma BiiT iT'sputc
cu prefectul politiei de Lavau dndu-i demisia din funcia de Prc-t * a'
Consiliului nchisorilor Senei, a fost destituit din toate funciile pe care le bin
J*ln mod gratuit. Ducele de Liancourt i-a consacrat ntreaga via operelor de
Cerc, dnd dovada de un zel i de o generozitate rar ntlnite.
Dintre care cel mai vrstnic nici nu mplinise douzeci i trei de ani.
mi aduc perfect de bine aminte ca mica societate de oameni cu scaun la
cap, din preajma mea, a fost foarte mhnita de o asemenea procedura i ca
dorea din tot sufletul ca regele s-i ierte pe cei patru tineri, care de fapt erau
nc nite copii. Dar cum regele nu avea nici o putere n fata prinilor, sarmanii
biei fura decapitai.
mi amintesc de asemenea de invidia i de antipatia ce interveniser, la
un moment dat, ntre domnii de Villele i de Chateaubriand. Creznd n amicia
lui, Villele l aduse la putere pe Chateaubriand, ndjduind sa gseasc n el
un sprijin serios mpotriva rzboiului pe care Curtea, Sacristia i Sfnta Aliana
doreau s-1 declare Spaniei. Dar, odat ajuns la putere, Chateaubriand nu mai
vru s-1 sprijine pe Villele. Acesta, vzndu-se tras pe sfoara, fgdui, n sinea
sa, sa se rzbune. Domnul de Chateaubriand nu se bucura de favoare nici pe
lng rege, nici pe lng prini; era deci uor de nlturat. Villele pretinse ca
Chateaubriand votase mpotriva legii privind reducerea rentelor. Chateaubriand
a negat acest lucru; dar i-a exprimat prerea ca legea i se prea cam

periculoasa. Totui nu exista nici o disensiune ntre el i colegii sai, cnd ntro duminica se prezenta la usa lui Monsieur pentru a-i aduce omagii. Uierul i
spuse ca nu-1 putea primi. Domnul de Chateaubriand nu se formaliza: era
trziu, usa era nchisa, aa ca i nchipui ca Monsieur se dusese la rege. Se
grbi deci sa coboare i intra n cabinet; dar cnd trecu pragul, vzu o uoar
ezitare a grzilor de la usa. Pn la urma, un ofier nainta ctre el i-i spuse pe
un ton ct mai respectuos cu putin:
Domnule viconte, am primit porunca sa nu va ngdui sa intrai!
Vorbele acestea l mirar foarte mult; domnul de Vitrolles, prietenul lui, l
ntreba:
Spune-mi cnd ai plecat de acas?
Acum o ora
Ei bine, afla ca acas te ateapt o scrisoare.
R Domnul de Chateaubriand ddu fuga la locuina sa i gsi ntr-adevr
un ordin foarte laconic, prin care i se aduceau la cunotin ca regele nu mai
avea nevoie de serviciile sale. Domnul de Chateaubriand semna de primire cu
propria sa mna, apoi nchirie ase trasuri de pia, i arunca n ele claie peste
grmad toate lucrurile i nainte ca pendula sa fi btut ora nceperii lucrului,
i scrise lui Villele ca ordinul regelui fusese ndeplinit i ca palatul ministerului
de externe mpreuna cu portofoliul erau la dispoziia preedintelui Consiliului
de minitri.
Felul n care prsise ministerul, satisfcnd pe deplin imaginaia
domnului de Chateaubriand, i mai ndulci, ntr-o oarecare msur, jignirea pe
care o ndurase la Tuileries. n primele zile i suporta cderea cu un calm i o
demnitate care-i fcur cinste. Dar, ncet-ncet, ncurcturile i necazurile
situaiei sale, i redeschiser rana, aducndu-i n minte jignirea gratuita pe care
fusese obligat s-o ndure, i-i aar ura i dorina de rzbunare mpotriva
domnului de Villele n aa hal, nct nu mai cunoscu nici o msur. Journal
des Debats, condus de bunii sai prieteni, fraii Bertin1, i puse la dispoziie
coloanele sale; ziarul deveni n curnd arena de lupta a scriitorului care se
folosi de nite arme att de ticloase nct, cu toate ca ofensa prea aproape
uitata, el continua s-i atace, cu aceeai violenta, inamicii. Domnul de Villele
se vzu obligat sa reintroduc cenzura. Dar czu din lac n put, caci ori de cte
ori cenzorul tergea cte un cuvnt, o fraza sau chiar mai multe, locul rmnea
gol i imaginaia cititorului umplea cu lucruri i mai grave rndurile tiate de
oamenii lui Villele. Cum acele rnduri albe au fost, la un jnoment dat, interzise
printr-o ordonan, tipograful le-a nlocuit prin rnduri ntregi de puncte.
, ' E vorba de Louis-Frantois Bertin, zis cel vrstnic (1766 1841),
^ndatorul propriu-zis al ziarului, i de fratele sau, Bertin de Vaux (1771
1842); a j* dcPutat, membru al Camerei Pairilor, sub monarhia din Iulie.

Fondat n 1789, de'^0' 'ts D^bats devine dup 18 brumar proprietatea

frailor Bertin. Confiscat ce] aP'cn, n 1811, a fost redat frailor Bertin, sub
Restauraie, n acea epoca a fost ma> important jurnal politic.
Indemnizaia emigranilor putea fi o msur justa, dar asta nu nseamn
ca era i populara. Villele, ca sa puna capac boacnelor sale, o altura legii
pentru reducerea rentelor trgnd ndejde ca va fi votata de toi deputaii i
pairii emigrani. Reui cu deputaii, dar ddu gre cu pairii.
Domnul Pasquier a fost unul dintre cei care s-au mpo. Trivit cel mai
stranic. Ai-a desfurat n nalta Camera toat elocina lui de tribun nnscut,
pe care i-o mai manifestase ca deputat i ca ministru i s-a impus colegilor sai
att prin judecata lui logica i clara, ct mai ales prin moderaia constanta i
talentul nnscut de politician. Domnul de Villele ntlni un adversar tot att de
nverunat ca i domnul de Chateaubriand, n arhiepiscopul Parisului, care le
interzise clericilor s-i dea vreun vot. Sub pretext ca apr interesele rentierilor
aflai n diecezele sale, arhiepiscopul se arata foarte ostil proiectului de
reducere a rentelor, demonstrnd injustiia i inechitatea acestui lucru, dup
care, alti oratori vorbir despre vanitatea celui ce propusese o asemenea lege,
care -chipurile avea n vedere un scop economic. Arhiepiscopul se bucura
prin rezistenta sa de o mare popularitate, nc nu avusese prilejul s-i dea la
iveala caracterul trufa i ambiios.
Abatele de Quelen1, provenind dintr-o familie van-deeana i ncepuse
cariera n vicariatul imperial. Cardinalul Fesch, seful sau, l plasase mai apoi,
ca vicar pe lng Madame, mama lui Napoleon. Dup Restauraie, domnul de
Quelen nu fcu dect un salt de la picioarele cardinalului Fesch la cele ale
cardinalului de Talleyrand, al crui protejat deveni. I se ncredina conducerea
vicariatului i se dovedi a fi foarte priceput. aa ca atunci cnd btrnul
cardinal de Talleyrand, din ce n ce mai bolnav, l ceru pe Quelen drept
coadjutor, ducele de Richelieu i ndeplini pe loc rugmintea^ Preocupat ca nu
cumva sa ocupe scaunul, ce avea sa rmn n curnd vacant, de un prelat
care s-i reprezinte pe emigrant1
1 Hyacinthe-Louis, conte de Quelen (1778 1839), vicar general n
Bricnc, apoi secretar al cardinalului Fesch. Coadjutorul cardinalului de TallcYr
| Pcrigord, la arhiepiscopia Parisului, Quelen i-a urmat n funcie, n 1821- a
Franei i membru al Academiei.
Ternndu-se mai ales de episcopul de Sens pe care-1 sprijinea jyfadame,
ducele de Richelieu voi s-i ntreasc partidul susinnd, n acest post, un
om ce fgduia i moderaie, dar oj toleranta. Aceste consideraii l fcur pe
domnul de Quelen _ un ecleziast obscur i fara talente remarcabile sa ocupe
locul de arhiepiscop al Parisului, desi abia mplinise patruzeci de ani. Ai fi
putut crede ca, n sfrit, i satisfcuse ambiia, dar dorina sa de mrire n-

avea margini. Fara s-i dea seama, ducele de Richelieu svri o greeal.
Niciodat de la cardinalul de Retz ncoace vechea monarhie nu consimise
sa dea scaunul arhiepiscopal unui om att de tnr care-i ngduia luxul sa se
mai i opun la unele legi. Se svrise deci o greeal ncredinnd un post de
o att de mare rspundere, unui om att de tnr. Numai ca domul de Quelen
nu era de aceeai prere, mai ales ca o data cu arhiepiscopia Parisului trgea
ndejde sa puna mna i pe vicariatul general, care nsa, pn la urma, fu
ncredinat cardinalului de Croy, de unde i furia lui mpotriva conversiunii
rentelor. Orice-ar fi fost, spiritul mercantil i viclean al lui Villele se simi
cumplit de jignit de a fi fost nfrnt pe propriul sau teren.
Ludovic al XVIII-lea nu vru sa se amestece n nimic, dar Monsieur fcu
tot ce-i statu n putin pentru a-1 susine pe omul care-i pregtea coroana de
rege. Din pcate, Camera Pairilor nu vru s-1 susin. Villele fu cu att mai
jignit cu ct dup rzboiul cu Spania numise o mulime de pairi, aa nct
era sigur ca va obine majoritatea n aceasta Camera.
ntre timp, sntatea regelui devenea tot mai ubred. Czuse ntr-un fel
de somnolenta din care nu ieea dect atunci cnd venea s-1 vad doamna de
Caylus. Regele detesta Palatul Saint-Cloud. Chirurgul n care avea cea mai
mare mcredere printele Elisee, pe care-1 adusese din emigraie, Phctisindu-se
n afara Parisului, l convinsese pe btrnul monarh ca palatul din Saint-Cloud
era umed.
Nimic nu prea mai ciudat la acea Curte severa si Ucernica, dect
prezenta acelui printe Elisee. Fusese frate cu ante i era un chirurg foarte abil.
n timpul Revoluiei, i Varlise ct colo anteriul i se vrse n toate luptele i
rzmeriele, i fcea placere sa vorbeasc despre diversele sale iubite crora le
spunea la toate maica Elisee. Nu-mi pot explica n nici un fel cum i unde
dibuia acest preot attea feticane, dintre cele mai nostime i mai frumoase, pe
care mai apoi le ncredina prietenilor sau efilor sai. Se ocupa cu aceasta
treaba, svrind unele orgii chiar n Palatul Regal chiar sub ochii nepoatei
regelui, care nu zicea nimic i care-1 trata ct se poate de bine, desi ducea o
via att de scandaloasa, de care un clugr btrn ea el ar fi trebuit sa se
ruineze cumplit. Dar printele Elisee se bucura de privilegiul oamenilor pe
care nu-i mai stimeaz nimeni i crora le treci cu vederea orice, pentru ca nu
se mai ruineaz de nimic.
Numai cnd s-a pus problema de a se face curenie la Tuileries, regele a
consimit sa stea o vreme la Saint-Cloud. Palatul Tuileries era locuit de mai
bine de opt sute de persoane i era foarte prost ntreinut. Avea buctarii la
toate etajele; lipsa pivnielor i a canalizrii umplea Palatul de tot soiul de
mirosuri, dintre care unele de-a dreptul pestileniale, cum se ntmpla de pilda,
cnd trebuia sa urci scara ce ducea la Pavilionul Florei sau cnd traversai

coridoarele cele mai mici. Acele miasme groaznice care, pn la urma,

ptrunser i n apartamentul regelui, l deciser pe suveran sa stea o vreme la
Saint-Cloud, desi prefera palatul Tuileries. Monsieur i ducele de Angouleme se
simeau bine la Saint-Cloud; ducesa de Berry se simea bine oriunde. Singura,
Madame prefera Palatul din Saint-Cloud i regreta enorm ca Curtea nu sttea
mai mult acolo.
Capitolul X Ultimele zile ale lui Ludovic al XVIII-lea.
Isteimea doamnei de Caylus.
Moartea regelui.
nmormntarea.
Titlul de Madame, refuzat ducesei de Berry.
Printului de Orleans i se acorda titlul de altea regala Intrarea n
Paris, a regelui Carol al X-lea.
n ziua de Sfntul Ludovic a anului 1824, m-am dus s-salut pe rege.
Cum nu-1 mai vzusem din luna mai, am is izbita de schimbarea produsa. Era
aezat n acelai fotolii1' mbrcat ntr-o uniforma ncrcat de broderii i
doldora Ordine i de medalii. Dar ghetrele de catifea neagra, care-i C0pereau
gleznele, i dublaser circumferin, iar capul are-i era destul de mare i se
micorase att de mult nct orea al unui copil. Stnd cu brbia sprijinita n
piept, umerii
; e ridicaser n sus.
Cnd ma vzu, i nalta cu greu, fruntea: atunci i-am vzut chipul,
complet schimbat, cu privirea att de stinsa nct nu mi-am mai fcut nici o
iluzie n privina strii sale. mi adresa cteva cuvinte, eu mi-am fcut
reverena i am plecat, aproape sigura ca-1 vedeam pentru ultima oara pe acel
rege btrn a crui nelepciune fusese pusa la prea multe ncercri i care ar fi
putut iei victorios din toate situaiile daca firea lui slaba i boala nu 1-ar fi
lsat la cheremul nebuniilor i capriciilor celor mpotriva crora ncercase sa
lupte aproape treizeci de ani. Ludovic al XVIII-lea avea obiceiul sa spun ca un
rege al Franei nu trebuia sa se aeze n pat dect ca sa moara. S-a artat fidel
acestui principiu. Caci ntre 25 august i 16 septembrie, ultima zi a vieii sale,
desi grav bolnav, a aprut n public i i-a adunat de doua ori Curtea. Poate ca
un motiv mai personal i stimula astfel curajul. Aiu de la doctorul Portal1,
primul lui medic, ca-1 ntrebase, cu un an n urma, cnd va muri. Portal
ncercase sa schimbe vorba, dar regele i spusese:
Portal, nu ma trata ca pe un idiot! Aiu bine ca nu mai am mult de
trit, stiu ca voi suferi poate mult mai mult dect acum. Ceea ce vreau eu sa
stiu e daca ultima criza a bolii va fi scurta sau voi rmne mai multe zile n
agonie.

 Sire, dup toate aparentele, boala majestii voastre va evolua lent i

gradat; aa ca mai poate dura i civa ani.
Nu asta te-am ntrebat! Relua regele. Auzi, lent i gradat! Deci nu pot
trage ndejde ca ma vor gsi mort n fotoliu!
Dup toate aparentele, nu cred, sire.
A-u ' Baronul Antoine Portal (1742 1832), doctor din Montpellicr. n
1769, mc,? C Profesor la Collegc de France, apoi membru al Institutului de
Medicina. A fost lui Ludovic al XVIII-lca. La iniiativa sa, a fost nfiinat, n
1829, Academia medicina din Frana.
Deci nu va exista posibilitatea de a evita stiharul alb al popii! Mormi
regele dup o clipa de tcere.
Apoi vorbi despre altceva.
Cnd ducesa de Angouleme ncerca un demers mai direct pentru a-1
mpaca pe rege cu Biserica, primi un rspuns destul de repezit:
nc n-a venit vremea, nepoata! Fii linitit!
Totui, pe msur ce pericolul devenea din ce n ce mai mare, nelinitea
familiei sporea i ea. Doamna de Caylus, care nu obinuia sa se lase dominata
de sentimente de falsa delicatee, i fcu socoteala ca era de preferat sa
mhneasc un muribund ca sa se bucure de recunotin celor care aveau s-i
supravieuiasc. aa ca sosi pe neateptate la rege, n ajunul morii sale, i
proceda n aa fel nct dup o lunga discuie, marele vicar fu anunat ca poate
sa intre n odaia bolnavului. Se pare ca n acel lung tete-a-tete n-au fost uitate
nici unele lucruri pmnteti.
Marealul Mortier1 poseda n strada Bourbon un splendid palat pe
care anunase ca avea de gnd s-1 vnd, n aceeai diminea, un om de
afaceri venise s-i ofere opt sute de mii de franci. Marealul ezitase i ceruse un
timp de gndire pentru a se sftui cu sotia i copiii sai. I se ddu o ora. Daca
rspunsul nu sosea ntr-un ceas, omul de afaceri avea n vedere un alt palat.
Marealul ntrebase cine-1 cumpra.
Ce importanta are?
Are, fiindc trebuie sa stiu daca e solvabil.
Foarte solvabil, din moment ce vei primi banii azi, cu condiia ca
numele cumprtorului sa rmn secret!
Marealul consimi si, imediat dup vizita doamnei de Caylus, la rege, i
fura numrai acesteia opt sute de mii de franci. Un ordin semnat cu un Louis
abia lizibil i ajunsese ducelui de Doudeauville ca sa plteasc aceasta surna
considerabila. Regele mai rsufla nc, aa ca avea dreptul sa dispun cum voia
de banii lui. Totui, doamna de Caylus s-a i dc 1 Edouard-Casimir Mortier, duce
de Trevise (1768 1835), general ^ divizie, mareal, pair al Franei. Marc
cavaler al Legiunii de onoare, ministru rzboi, a pierit n atentatul pus la calc

de Fieschi mpotriva lui Ludovic-FiliPsimtit ntotdeauna putin cam stnjenita de

aceasta achiziie i ^ai ales de data cumprrii acelei case. N-a ndrznit
niciodat sa locuiasc n acel palat. De altfel, dup civa ani, i a vndut
ducelui de Mortemart1. Regele, odat ce a luat hotrrea sa moara cretinete,
a dovedit o mare fermitate. A dat el nsui ordine ca ceremonia nmormntrii
sa se desfoare cu tot dichisul, aa cum se desfurase i la ceilali regi, fara
sa uite nici cel mai mic amnunt. Cu cteva ceasuri nainte de moartea sa,
marele vicar grei rostind o alta rugciune dect cea care trebuia spusa la
cptiul muribunzilor. Ludovic al XVIII-lea l fcu atent i-i reaminti, cu o
exactitate uimitoare, textul ce trebuia spus. Familia, adunata n fundul odii,
fu profund micat. Medicii, slugile, preoii, nconjurau palatul, primul
gentilom inea draperia de la pat. La semnalul dat de primul medic al regelui,
gentilomul lasa draperia sa cada i-i saluta pe prini. Monsieur iei plngnd
cu hohote. Madame se pregtea s-1 urmeze. Pn atunci, ea pise
ntotdeauna naintea soului ei, fiindc era fiica de rege. Ajungnd la usa, se
opri scurt si, printre lacrimile care-i scldau obrazul, rosti cu greu:
Trecei, domnule Delfin!
El trecu imediat, fara sa fac vreo remarca. Primul gentilom striga:
Regele! Grzile repetar i ele: Regele! i Carol al X-lea2 intra n odaia sa.
Cteva trasuri ateptau afara, gata pregtite. Carol al X-lea iei imediat din
camera si, mpreuna cu toat familia sa, se ndrepta spre Saint-Cloud, dup
obiceiul regilor Franei care nu rmneau nici mcar un minut n Palatul unde
predecesorul lor i dduse sufletul.
1 Casitnir-Louis de Rochechouart, print de Charente, duce de Mortemart
'7 1875). Ofier de ordonan al lui Napoleon. Raliindu-sc Bourbonilor,
ajunge ait*asador la Pctcrsburg, n iulie'1830.
, 2 Carol al X-lea (1757 1836), rege al Franei ntre 1824 i 1830,
nepotul
. Vic a' XV-'cafratc cu Ludovic al XVI-lea i Ludovic al XVIII-lca. Cnd a
rat' '7^' cra contc de Ar'0'5- Devenind rege i punndu-1 pe Villclc n fruntea 1'
a Devenit att de nepopular, nct nici victoria de la Navarin, nici nrod i a P}
'11' minist (tm) cu Martignac nu i-a mai fcut sa se bucure de simpatia '83Q
sau' 'n ciuda succesului expediiei din Alger, Ordonanele din 25 iulie libert arc
au dizolvat Camera deputailor, au modificat Carta i au suprimat atea Presei,
au dus la revoluia din 1830 i la abdicarea lui Carol al X-lca.
Li s-a reproat ntotdeauna prinilor din familia de Bourbon supunerea
fata de legile etichetei, dar vei vedea ct de exagerata era aceasta supunere.
Sigur ca moartea unchiului ei o afectase foarte mult pe Delfma. Dar eticheta era
eticheta Regele nici nu-i dduse bine duhul, ca ea se i gndea la ceremonia
nmormntrii. La rndul lui, Delfinul i ncepuse sa se gndeasc la drepturile

pe care urma sa le aib de-acurn ncolo. Fratele meu aflat n slujba Delfinului
i care a fost de fata la moartea regelui mi-a relatat n amnunt toate aceste
lucruri.
Apartamentul rposatului a fost mbrcat n negru i transformat ntr-o
capela n care ardeau zeci de lumnri. Toat dimineaa, preoii au rostit
rugciuni. Treaba asta a durat cteva zile. Publicul nu era admis dect daca
avea bilet de intrare. Lenea mea obinuit i groaza de astfel de reprezentaii mau mpiedicat sa ma duc, dup cum nu m-am dus nici la Saint-Denis ca sa
asist la funeralii. Cortegiul prea ciudat pentru ca nici un preot nu se afla n
mulimea care ducea mortul la groapa. Izbucnind o cearta ntre marele vicar i
arhiepiscopul Parisului, domnul de Quelen interzisese ecleziatilor din diecezele
sale sa nsoeasc acel cortegiu1. Se pare ca aceasta interzicere nu se extindea
i asupra preoilor de la Saint-Denis, fiindc odat cortegiul ajuns la aceasta
biserica, slujba a fost demna i cretineasca. Lucrurile mi-au fost relatate de
ctre o mulime de martori oculari, i n special de ctre ducele de Raguse a
crui imaginaie vie fusese de-a dreptul socata de formele feudale ale
nmormntrii. Le istorisea cu mult lux de amnunte i cu acel talent care-i era
caracteristic ori de cte ori relata ceva i care fcea ca discuia cu el sa fie de-a
dreptul ncnttoare, mi amintesc ntre altele, de momentul n care mai marele
crainicilor lund, rnd pe rnd, casca, scutul i spada regelui, le-a aruncat m
cripta, n timp ce ele se rostogoleau pe trepte, crainici
1 O ordonan din 25 ianuarie 1826 restrnsese privilegiile marilor
vicari* Ea punea capt conflictului, n ceea ce privea atribuiile, dintre
monsenior'1 ^ Quclcn, arhiepiscopul Parisului i de Croy, marele vicar al
aceluiai oraa> momentul morii cardinalului de Perigord, adic n 1821.
Strigase de trei ori: Regele a murit! Regele a murit! Regele a murit!
Dup acel strigat repetat de noua ori, cu o voce iugubra n tcerea din sala, usa
cavoului se nchisese cu zgomot. Pe urma, toi crainicii se ntoarser spre
public, strignd n cor: Triasc regele! Toi cei de fata aclamar puternic.
Mrturisesc ca spada i casca lui Ludovic al XVIII-jea puteau da natere la
interpretri ridicole. Dar cnd marealul vorbi despre zgomotul pe care-1
fcuser caznd n adncul mormntului regal, isca exact aceiai fiori pe care-i
simise el nsui n acel moment. Aceasta ceremonie prilejui o disputa literara
care mai dureaz i acum. Domnul de Salvandy, cunoscut prin cteva brouri
politice, insera n Journal des Debats o clduroas relatare a funeraliilor de la
Saint-Denis. Multe persoane crezur ca recunosc pana domnului de
Chateaubriand. l ludar atta nct, la un moment dat, ajunser s-i spun
ca niciodat nu scrisese ceva mai bun. El nu i-a iertat lui Salvandy aceasta
eroare a publicului, care-1 rani n incomensurabila sa vanitate.

Regele Carol al X-lea spusese cteva cuvinte politicoase domnului de

Breze, mare maestru al ceremoniilor despre felul impecabil n care se
desfurase nmormntarea.
O, sire, rspunse celalalt, cu modestie, au mai fost unele mici scpri,
dar data viitoare va fgduiesc ca va fi mult mai bine!
i mulumesc, Breze, rspunse regele surznd, dar sa aii ca nu sunt
deloc grbit s-i dau prilejul s-i ndrepi scprile!
Domnul de Breze era ct pe-aci sa intre n pmnt de ruine pentru gafa
pe care o fcuse.
Lund titlul de Delfina, ducesa de Angouleme renuna |^ apelativul de
Madame cum i se spusese pn atunci. atnna de Berry avu tupeul sa i-1
nsueasc, i ceru regelui aProbarea, dar acesta i rspunsese foarte sec:
~ Ce titlu? Eu triesc, iar dumneata eti vduv, aa ca nu se poate!
, ntr-adevr, daca ducele de Berry ar fi trit, n-ar fi e Monsieur dect n
clipa n care fratele sau ar fi devenit rege. Ducesa de Berry invoca motivul ca
ducesa de Angouleme, mama lui Francisc I, i spunea Madame i ca ea ducesa
de Berry, fiind mama ducelui de Bordeaux, dorea sa se pregteasc astfel
pentru o eventuala regenta. Dar ducesa nu se bucura de nici un fel de
consideraie n familie pentru a obine un astfel de titlu cu care doamna
Delfvna nu se artase a fi de acord.
Carol al X-lea nu avea nimic din firea posaca a lui Ludovic al XVIII-lea,
aa ca trata cu multa bunvoin familia de Orleans. Sincera prietenie care
exista ntre doamna Delfina i ducesa de Orleans ndulcise mult atitudinea
fiicei Uu Ludovic al XVI-lea, fata de aceasta familie. aa ca regele le conferi
tuturor prinilor de Orleans titlul de altee regala, stins de doua generaii.
A doua zi dup moartea lui Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea primi, la
Saint-Cloud, toate corpurile legiuitoare ale Statului. Le fcu o declaraie de
principiu asigurndu-le de o mulime de liberti la care nimeni n-ar fi cutezat
sa spere, aa ca bucuria fu generala. Cuvintele regelui, repetate seara i tiprite
a doua zi n Monitor, produser multa bucurie, mai nti la Paris, apoi n toate
provinciile, iscnd un mare entuziasm fata de noul suveran. In ziua n care
intra n Paris se bucura de o asemenea popularitate nct, desi ploua cu
gleata, strzile erau nesate de lume ce-i manifesta entuziasmul i cldur
prin aplauze i prin aclamaii ce nu se mai sfreau. Regele, calare, ud leoarca
de ploaie, trecea printre supuii sai, cu chipul satisfcut i surztor, fapt carei ncnta pe burghezii din 1824. Poporul, ntotdeauna lacom de nouti i plin
de sperane, primi cu ncredere aceasta noua domnie. Toat nencrederea
acumulata ani de zile fata de contele de Artois se risipi de la sine, ntr-o clipa,
prin cteva fraze rostite de Carol al X-lea, care jurase sa respecte Carta. Nu
inea dect de el ca aceasta fericita dispoziie sa dea roauL' i ddu, caci Carol

al X-lea era dornic de populatitate i via cu orice pre sa placa supuilor sai.
Mi-ar fi plcut s-rfli ta iluzii mchipuindu-mi ca greutatea coroanei l fcuse
s-? Schimbe ideile, dar l cunoteam mult prea bine pentru ndrzni sa sper
astfel de lucru, mi aduc aminte ca, n acele zjle, am avut unele discuii cu
Mathieu de Montmorency, cu domnul de Riviere i cu alte cteva persoane.
Pretindei, le-am spus, ca Frana nu tie ce vrea i ca nu exista o
opinie publica! Suntei de acord ca Monsieur nu se bucura nici de cea mai mica
popularitate i ca, dimpotriv, Carol al X-Iea este foarte popular. De aici, tragei
concluzia ca poporul e schimbtor i capricios i ca nu merita sa dai doi bani
pe prerile lui. Totui, lucrurile nu stau chiar asa: lipsa de popularitate a lui
Monsieur se datoreaz faptului ca s-a artat ostil fata de noile legi ale tarii, iar
popularitatea lui Carol al X-lea se datoreaz faptului ca a aparat aceste legi. Nar fi mai logic sa tragem concluzia ca Frana are totui o opinie, voina de a-i
susine noile drepturi cptate prin Constituie dup treizeci de ani de
suferine?
Ei, drcie, mi s-a rspuns pe un ton nepat, nimeni nu se atinge de
Constituia aia a dumitale, nici n-are de gnd sa calce n picioare interesele
poporului! Dar nu cred ca e bine s-i sacrificam i putinele drepturi care le-au
mai rmas claselor superioare. ai apoi, la naiba, cred ca trebuie sa mai i
guvernam, nu?
Domnul de Villele profita de noul regim pentru a retrage cenzura care-1
deranja. Nu ctiga cine tie ce mare lucru, caci atacurile acum ngduite
fura tot att de vehemente la adresa lui ca i pe vremea cnd erau interzise.
Vna liberala se vlgui repede. Regele i consilierii sai revenir le vechile
obiceiuri i animozitatea mpotriva guvernului nrui toate speranele pe care i
le furise poporul n legtur cu noua domnie.
Capitolul XI Domnul Delfin intra n Consiliu.
Legea privind sacrilegiul.
Cum Pr'veau prinii armata.
Seratele Delfmei.
Ducesa de Berry, la Rosny.
La pCeillr'e sale.
Gusturile sale.
Popularitatea sa.
ncoronarea regelui, Reirns.
Serbri la Paris.
S Am cutezat sa cred ca moderaia din primele momente atorase, n mare
parte, influentei Delfinului. Domnul de

Villele, dndu-i seama de puterea pe care ar dobndi-o 0 opoziie al carei

sef ar fi Delfinul, vru s-o neutralizeze Prefacdu-se ca nutrete o mare
admiraie fata de judecata sntoas a acestuia, el ceru s-i explice pe larg
ideile, n Consiliu. Printul simi capcana. Persoanele care se bucurau de
ncrederea sa l implorar sa refuze acest lucru; dar regele\'7b porunci s-o fac:
fiul i asculta tatl, aa cum fcea de obicei cu riscul de a pierde Coroana.
Totui a fost bucuros ca nimeni nu 1-a crezut solidar cu unele acte ale acelui
Consiliu unde consimise sa ocupe totui un loc. Nu blama nimic din ceea ce
hotr Consiliul, nu-i ddu nici o prere, statu deoparte i nu participa la
nimic. aa ca, a doua zi, dup msura luata mpotriva voinei sale, el afirma
sus i tare, trecnd pe lng masa Consiliului, i btnd cu pumnul n scaunul
pe care-1 ocupase:
Iat un fotoliu care mi-a adus o suma frumuic! Alta data, la SaintCloud, adresndu-se mulimii de curteni care-1 nconjura, striga:
Domnilor, care dintre dumneavoastr poate spune pe loc, fara sa
numere, cte volume sunt n aceasta parte a bibliotecii?
Mai multe persoane se hazardar i rostir fiecare cte o cifra.
Cel care s-a apropiat cel mai mult e Levis, rspunse Delfinul. Aiu
exact cte cri sunt pentru ca le-am numrat n timpul ultimului Consiliu. De
obicei, asta fac cnd nu dorm!
Carol al X-lea nu-i ngduia nici cea mai mica prere pn ce n-o
supunea hotrrii Delfinului. Ea i parvenea de obicei pe doua cai: fie prin
abatele de Laii, devenit arhiepiscop de Reims, fie prin marchizul de Riviere care
i-a succedat ducelui Mathieu de Montmorency ca preceptor al micului duce de
Bordeaux, intrnd n aceasta slujba de ndat ce printul mplini vrsta de ase
ani.., ai iat ca nitam-nisam, ne trezirm cu o lege privifl sacrilegiul, lege care a
intrigat pe toat lumea. Felul cum fost discutata i amendata aceasta lege n
Camera pairi'01-contribuit la popularitatea acestei Camere care i-a
^ titlu de glorie rezistnd preteniilor Congregaiei i partidului ernigrant.
Cu acest prilej, s-au inut o mulime de discursuri, nrintre care s-a remarcat
cel al domnului Pasquier. El a atacat redactarea acelei legi, distrugnd astfel
nemotivata asprime a pedepsei, lucru ce a fcut ca legea sa devina aproape
nula. ^sta a fost unul dintre motivele pe care Carol al X-lea nu 1-a mai
acceptat. Chiar n ziua n care s-a discutat aceasta lege, domnul Portal a inut
i el un raport privind legea ce proteja comerul navigaiei de coasta. Cardinalul
de Croy, mare vicar, dup ce 1-a ascultat cu atenie timp de trei sferturi de
ceas, s-a aplecat la urechea vecinului sau i i-a zis:
n ce secol trim! Vorbete de frauda, de piraterie; dar uit-te la el cu
cta grija evita sa pronune cuvintele religie i sacrilegiu. Iat ce nseamn
sa ncredinezi astfel de treburi, unui protestant. E revolttor!

Cu mare greutate, cei din jur abia au izbutit s-1 fac pe eminenta sa sa
priceap ca acum era vorba de cu totul alta lege dect de cea a sacrilegiului pe
care venise s-o limpezeasc cu luminile sale apostolice. Cuvntul frauda l
ocase caci l luase drept un termen protestant.
Altfel, cardinalul de Croy era un om de treaba, i daca toi preoii de la
Palat ar fi semnat cu el, i tronul i altarul ar fi avut nite slujitori mai
prostnaci e adevrat dar mai drepi i mai cinstii.
Dup vntoare, Delfinului nu-i plcea nimic mai mult dect militria. i
procurar, deci, un plc de ostai, cu att mai lesne, cu ct nu se ocupa dect
de inuta lor vestimentara.
Dup ce fcea cteva manevre, i arata nemulumirea fata de o micare
greit i ncepea sa remarce cusururile uniformelor sau felul cum i ineau
unii ostai arma. Dup asta, ltlchipuindu-i ca era un militar strlucit, se
ntorcea fericit, acas. Doamna Delfina nelesese foarte repede rolul pe care
reuia s-1 joace. aa ca nu exista ofier pe care sa nu-1 tie uPa chip i dup
nume; le cunotea situaia, speranele, anlia i pomenea ntotdeauna numele
Delfinului ori de cte
1 btinea, pentru vreunul din ei, o favoare de care de fapt i cuvenea.
Protecia ei, fata de tinerii ofieri de garda, avea ceva matern. Le nlesnea unele
mici distracii, i ajuta sa avanseze n grad i de nenumrate ori anulase
hotrrile care le interziceau sa ia i ei parte la carnaval. aa ca doamna
Delfina era pur i simplu adorata de tot acel tineret pentru care abdica de la
severitatea sa obinuit. Devenise cum s-ar spune patroana tinerei armate;
n schimb, nu s-a putut identifica niciodat cu rmiele glorioase ale Marei
armate Delfinul nu manifesta chiar atta sila fata de aceasta Mare armata si,
din acest punct de vedere, avea un oarecare avntai asupra sotiei sale. Ct
despre rege, emigrantul ddea tot timpul pe dinafara din fiina lui. Ludovic al
XVIlI-lea nu uita niciodat sa aduc aminte ofierilor Imperiului de aniversrile
btliilor la care luaser parte, dezvluindu-i incredibila memorie n istorisirea
marurilor i manevrelor pe care ei nii le uitaser printre attea fapte de
arme la care participaser, ajungnd uneori la cte o amintire mgulitoare
pentru cei crora le era adresata.
Carol al X-lea dimpotriv nu vorbea niciodat despre rzboaiele
Imperiului. Marealul Marmont, chemat sa fac adesea cte o partida de whist
cu el, se amuza s-i aminteasc de unele fapte glorioase ale armatei franceze.
Regele sarea ca ars i le prezenta cu totul altfel, aa cum le citise el n
buletinele din strintate. ai cnd marealul Marmont sau altcineva, vrnd sa
restabileasc adevrul, i arata ca se neal, Carol al X-lea se posomora
imediat. Partenerul se resemna, cu att mai mult cu ct regele era i un juctor
execrabil.

Urcnd pe tron, el declara ca reprourile regelui fiind mult prea

importante, nu era cazul sa se fac risipa de ele, n Constituie. Dar Carol al Xlea nu fcea parte dintre oamenii care sa se lase constrni. Era foarte
ncpnat, pentru ca pricepea greu lucrurile i pentru ca era slab din fire. i
juca cu regularitate partida de cri, la doamna Delfina. Cei oe acolo nu
prea aveau obiceiul sa repete cuvintele nepoliticos8 care-i scpau regelui, n
toiul jocului, pentru ca tiau ca a du zi le putea veni lor rndul, la jignirile
regelui. Uneori ave loc nite scene att de comice, nct pn la urma le aflau
tot nu ntre altele, mi aduc aminte ca ntr-o seara, regele H -tiu cte
njurturi l fcu pe Verac un coquecigrue rou de mnie, se ridica, drept ca
un bat i rspunse trufa:
Nu sire, nu sunt un coquecigrue\par Regele, i mai furios, striga:
Ei bine, domnule, tii mcar ce-i aia un coguetigrue?
Nu, sire, nu stiu ce-i un coquecigrue]
Ei bine, domnule, afla ca nici eu nu stiu!
Doamna Delfina nu se putu abine sa nu izbucneasc jntr-un hohot de
rs: regele i se altur, mpreuna cu toi cei de fata.
Domnul Delfin, care juca ah, se retrgea devreme n odaia sotiei sale.
Prinesa lucra uneori la cte o tapiserie. Ea invita ntotdeauna doua sau trei
doamne de onoare, fie de la Curtea sa, fie de la Curtea soului ei, care veneau
mpodobite ca la bal. Cumnata mea se bucura de favoarea de a fi invitata mai
des ca celelalte. Doamnele care erau de serviciu n ziua aceea nu asistau dect
daca erau poftite. Doamna Delfina nu era deloc amabila cu doamnele ei de
onoare, i nu ddea dovada fata de ele de nici un fel de familiaritate. Din cnd
n cnd, venea la Delfina i ducesa de Berry. Juca, de obicei, cri cu regele i
era singura pe care acesta n-o bombnea ca pe ceilali. Cnd primea ea, venea
mult mai multa lume. Cnd lipsea Delfina, regele i fcea partidele de whist la
ducesa de Berry.
La Saint-Cloud, se reuneau cu toii n salonul regelui.
Acest mod de viaa a continuat, fara ca ceva sau cineva s-1 schimbe,
pn n ziua de 31 iulie 1830. Ducesa de Berry nu llnpartasea viaa monotona
a celorlali prini. De foarte multa Vrerne aruncase rochiile i valurile de doliu
i se bucura din Phn de toate bucuriile pe care i le oferea viaa. Doliul fusese
ar un pretext pentru a se nconjura de o Curte a ei. Avusese ya s-i
aleag numai oameni tineri i veseli. Monumentul
: capela pe care le nlase la Rosny unde fusese depusa t. soului ei o
atrseser puternic n primele zile ale
rcirii. Apoi drumuile ntr-acolo se transformar n simple plimbri. Pe
urma, se duse nsoit de civa prieteni, apoi de tot mai multa lume; n
curnd, ncepu chiar a rde i a se distra, iar pn la urma cltoriile la Rosny

se transformar n adevrate serbri unde toat lumea se distra zdravn. Ma

rog, asta-i viaa! Totui, singurul lucru cu care nu m-am putut mpca a fost
faptul ca ducesa de Berry a cptat gustul vntorii i al trasului cu puca,
gust care-i fusese insuflat de doamna de La Rochejaquelein. Toate acele doamne
trgeau n iepuri si, pentru a recunoate animalele ucise de ele, le tiau
vrfurile urechii, cu un mic pumnal pe care-1 purtau la ele, i vrau bucelele
n vesta. Ajungnd la Palat, ncepeau sa numere acele trofee nsngerate.
Lucrul mi s-a prut ntotdeauna groaznic.
Doamna de La Rochejaquelein purta, la vntoare, un costum brbtesc,
ncntata de acel costum, ducesa de Berry, s-a vzut oprita, din zelul ei de a o
imita, de rspunsul sec pe care i 1-a dat doamna sa de onoare, Juste de
Noailles, creia i porunci s-i fac i ei un costum la fel.
Doamna ar face mai bine sa se adreseze unor croitori; eu, una, nu ma
pricep la pantaloni brbteti!
Nici doamna de Noailles, nici doamna de Reggio nu se numrau printre
favoritele prinesei. Brfa nu ntrzie prea mult ca s-i arate colii n ceea ce
privea comportarea ducesei de Berry; dar cum l luase de paravan pe domnul
de Mesnard, care era cu treizeci de ani mai btrn dect ea, i ale crui
asiduiti erau motivate de slujba de cavaler de onoare al ducesei, publicul
care-1 socotea mai curnd un fel de mentor al ducesei nu crezu o iota din
vorbele ce se vnturau la Curte. Ct despre familia regala, ea era convinsa i
rasconvinsa de comportarea uuratic a ducesei, dovada scandalurile frecvente
i violente pe care i le fcea regele. Ea le atribuia cumnatei sale, aa ca
dumnia dintre cele doua femei sporea pe zi ce trecea. Discordia pusese
stpnire i pe slujitori, cci doamna de Gontaut i domnul de Mesnard
ncepur 3'S1 disputa favoarea ducesei; ultimul, fiind mai iste, stpna se raci
fata de guvernanta care, chipurile, o ndeprt pe rnam de copiii ei. Adevrul e
ca ducesa de Berry nu se ocupa & deloc de copiii ei pe care nu-i vedea cu zilele.
Nici mcar pojarul, destul de grav, pe care-1 fcu micul duce de Bordeaux i
care impacienta toat Curtea, n-o fcu s-i schimbe planul de a se duce la
Rosny. Regele i doamna Delfina se artar att de suprai nct nu se sfiir
s-i manifeste nemulumirea cu glas tare. ai totui, ei ar fi fost primii care ar fi
inut-o de rau pe ducesa daca aceasta ar fi fcut uz de drepturile sale de
mama, socotind ca sfideaz eticheta i ca ncalca atribuiile guvernantei.
n fiece zi, aceasta i ducea pe copii la rege, dimineaa, la scularea
majestii sale din somn si, ca sa va spun adevrul, ducesa de Berry nu era
prea menajata n toiul acelor ntrevederi zilnice.
Cu timpul am auzit spunndu-se, ca numeroasele sale aventuri se pretau
chiar la ceva mai mult dect o critica. Eu, personal, de cte ori am avut prilejul
s-o ntlnesc, am vzut-o posaca i stnd degeaba. Nenorocirea prin care

trecuse n-o schimbase din acest punct de vedere, mi amintesc ca la ultimul

concert la care am asistat, dup ce muzica s-a terminat, am intrat n salon;
eram cu totul vreo patruzeci de femei. Ea ne-a lsat sa ne aranjam n cerc, n
jurul odii, apoi a petrecut douzeci de minute rznd i uotind cu contele de
Mesnard; pe urma, lundu-1 la brat, a intrat n apartamentul ei fara sa fi
adresat un singur cuvnt nici uneia dintre persoanele de fata. Am ieit toate
din salon, destul de prost dispuse de felul grosolan n care se purtase cu noi; n
ce ma privete, eram convinsa ca nu era vorba de capriciile unei feticane
razgiate i prost-crescute. Caci, n pofida acestor toane, care displceau enorm
persoanelor de la Curtea ei, ducesa de Berry efa totui iubita de cei din preajma
sa, crora le plcea felul ei wesc de a se purta, veselia i modul cum i trata. La
Rosny,
^ra o stpn buna i fcea binele cu multa chibzuiala i reptate. Se
bucura de o oarecare popularitate printre urghezia din Paris. Cel mai mare
merit al ei consta n faptul a se deosebea de restul familiei, i plceau artele; se
ducea la tacole; organiza serbri. Se plimba pe strzi; avea tot u* de fantezii pe
care nu se sfia sa le puna n practica; intra n prvlii. Se ocupa de toaletele
sale, ntr-un cuvnt, aducea putina micare la Curte, i asta era de ajuns
pentru a-i atrage simpatia negustorilor. Burghezii tiau c-i plcea sa ias ^
public i sa asiste la micile spectacole, fara nici o eticheta. Era oricum mult mai
putin dispusa, de ct doamna Delfina, s-sj menin rangul. Artistele pe care
le punea sa dea spectacole i ale cror roluri le aprecia cu ardoarea unei
italience -contribuiau i ele la succesele sale i o fceau, ntr-un fel populara.
Fidela comoditii mele, nu m-am dus la Reims unde urma sa fie uns
rege Carol al X-lea. Daca as fi tiut ca aceea era ultima ungere cu mir a unui
rege al Franei, poate ca totui m-a fi dus. Dar, istorisindu-mi-se n amnunt
toat ceremonia, mi s-a spus ca cei care ncercaser sa ascund mascarada
clericala i feudala a ceremoniei sub un val de cucernicie, iscaser, pur i
simplu, rsul. Bietul Carol al X-lea, gol puc sub un cmeoi de mtase alba,
drdind pe podeaua goala, atepta s-1 ung cu mir i s-1 mbrace, dup
tipic, cu cele apte vesminte. Dup ungerea cu sfntul mir, n loc sa fie proslvit
i aclamat, a fost ironizat i ridiculizat, caci toat acea ceremonie, n loc s-1
nalte, dimpotriv, l micorase n ochii lumii. Psrile, lsate sa zboare libere
prin catedrala, semn ca regele i putea lua de-acum i el zborul, preau nite
biete gini speriate de flacra lumnrilor, de cntecele corului, de sunetele
orgii i de larma mulimii.
Dup ce, n sfrit Carol al X-lea, splendid mbrcat, cu mantia regala pe
umeri, rosti jurmntul din nlimea tronului, dup ce crainicii anunar
norodul ca regele lor fusese uns, aclamaiile celor din afara se unir cu ale celor
dinuntru. Exista ntotdeauna n vechile ceremonii unele uzane pe care timpul

le-a prescris i altele, care rspund n mod constant impresiilor generale. Tactul
consta n a 1L discerne, i spiritul, n a le alege. Este exact ceea ce a stw
Napoleon sa disting, ncoronarea sa, foarte solemna de altfel-n-a fost nsoit
de niciuna din acele mascarade pe care reclama Biserica. Aiu bine ca prinii,
supunndu-se tuWr acelor caraghioslcuri, i ziceau n sinea lor ca nu se
urn6 dect n fata Domnului; dar preotul ieea mult prea n evidenta pentru a
se putea face abstracie de el n ceremoniile n care sensul mistic rmnea
ascuns sub forme materiale.
Rentorcndu-se de la Reims, regele i-a fcut o intrare spectaculoasa n
Paris. Cortegiul era superb. L-am vzut din ntmplare, n timp ce revenea de la
Notre-Dame la Tuileries. ntr-o trsur cu apte geamuri, era nsoit de fiul sau,
de ducii de Orleans i de Bourbon. Prinesele de Orleans se aflau n a doua
trsur, mpreuna cu doamna Delfina i cu ducesa de gerry. Pe urma, veneau
echipajele prinilor. Echipajul ducelui de Orleans era tot pe att de mre, pe
ct era de elegant.
n ciuda acestei pompe etalate pe o vreme minunata, am observat ca
regele fusese primit cu multa rceal. Mulimea era departe de aclamaiile
pornite din inima, cu care-1 primise cu cteva luni nainte, pe o ploaie cu
gleata. Minitrii, ambasadorii, ntregul Paris ddur, rnd pe rnd, serbri la
care familia regala a asistat i care se zice au fost foarte frumoase i foarte
bine organizate. Eu n-am participat la niciuna. Ma stabilisem la tara i naveam nici un chef sa ma deranjez pentru un simplu bal. Regele avu mare
succes la Primrie. Caci tia de minune sa uneasc demnitatea cu bonomia i
sa fie ct se poate de politicos i de plin de gratie. Cu asemenea caliti, un
suveran nu poate sa nu fie simpatizat la o serbare a burgheziei.
Capitolul XII Ambasadorul Austriei refuza sa recunoasc titlurile
marealilor nperiului.
Cerc la rege.
Naterea Jeannei de Osmond.
Curtea din Viena n-a consimit niciodat sa recunoasc lurile germane
sau italiene pe care Napoleon le dduse Seralilor sai. La rndul ei, Curtea
Franei nu voia sa le dea runca sa renune la ele. Aceasta problema a rmas
zolvata de cele doua guverne, fara ca cei n cauza sa se Poat* amesteca.
ncepnd din 1814, ambasadorul Austriei, baronul de Vincent, ascunsese
aceasta situaie ca sa evite orice tracasare. Era necstorit, aa ca nu ddea
recepii; amabilitile sale se mrgineau doar la dineuri, i invita prin viu grai,
pe cutare mareal sau duce, fara a-i mai adaug i titlurile. ai cnd atepta cte
un astfel de personaj, avea grija sa stea ct mai aproape de usa pentru ca
valetul de camera sa nu mai aib cnd s-1 anune pe musafir. Lucrul se
petrecea cu atta naturalee, nct aceasta manevra i-a reuit ani n sir fara ca

cineva sa bage de seama. Cnd a venit nsa, n locul lui contele Appony,
lucrurile s-au schimbat. Acesta voia sa aib casa deschisa i sa debuteze
printr-o recepie rsuntoare. aa ca au fost trimise numeroase invitaii
marealului Soult, marealului Oudinot, marealului Marmont i multor altora.
Nimeni nu s-a formalizat, i toi cei invitai s-au dus. Dar soiile lor aveau
obiceiul sa poarte titlurile pe care le cptaser brbaii lor. Toat lumea a
bgat atunci de seama ca n timp ce valeii de camera le anunau pe ducesa de
Dalmatie sau de Reggio, alti valei le anunau pe maresala de Soult sau pe
maresala Oudinot. Lucrul a devenit i mai penibil, cnd ducesele de Massa i
de Istria au fost anunate cu titlurile de doamne de Regnier i de Bessieres. Era
necesara o explicaie, mai ales ca anunurile valeilor ncepuser a fi urmate de
strigate generale de reprobare. Toi militarii dezertar, n masa, din saloanele
ambasadei. Persoanele ultraregaliste se artar profund jignite de acea
ncurctur, cu att mai mult cu ct ar fi fost foarte uor de evitat tot acel
rzboi. Dar contele Appony nu era ctui de putin dibaci, iar baronul Damas,
pe atunci ministru al afacerilor externe, la fel de mrginit ca majoritatea
emigranilor, nu pricepea de ce acea serata iscase atta nemulumire.
Carol al X-lea, care nu se socotea deloc jignit, ceru ca toi curtenii ataai
lui sa nu prseasc ambasada. Ludovic a XVIII-lea n-ar fi ndurat acest afront
politic. De altfel l timpul domniei sale, Curtea din Viena n-ar fi cutezat sa fac
u^ astfel de lucru. Dup ce nobilimea noastr a strigat pn n ^ mai putut ca
austriecii mpriser societatea n doua i du ce s-au certat ntre ei, ca la usa
cortului, contesa Appony a continuat sa dea baluri strlucite i dineuri elegante
la care invita lumea cea mai aleasa din Paris. Totui ambasadorul se fcuse de
poveste prin stngcia i prin lipsa sa de tact. Multi oameni de vaza n-au mai
vrut s-i calce pragul, i numai pentru ca tiau ca regelui nu-i face placere se
abineau s-i manifeste nemulumirea.
De altfel, s-a spus i s-a rspuns ca lista civila era nglodata n datorii, la
moartea lui Ludovic al XVIII-lea, i ca toat lumea i pusese ndejdea n Carol
al X-lea sa acopere deficitul; Villele, att de zelos n privina legii de trei la suta,
se prea ca izbutise un aranjament cu Banca Rothschild; dar, pn la urma, sa dovedit ca vorbele acestea fuseser scornite de opoziie.
ntre timp, doamna Delfina, vrnd sa mai nveseleasc lumea de la Curte
o data ce doliul dup Ludovic al XVIII-lea lua sfrit l convinse Carol al Xlea sa dea cteva spectacole. Regele i anuna curtenii ca va da cte unul n
fiece sptmn. Dar i povestea asta dura ca toate celelalte, adic de joi pn
mai apoi. Caci regele se plictisi, iar Delfinul se plictisi i mai tare dect el.
Ducesa de Berry, care nu nghiea astfel de distracii, nu le ncuraja ctui de
putin. Doamna Delfina tuna i fulgera, apoi se strdui sa atrag ct mai multa
lume n jurul ei. Dar vzndu-se att de putin susinut, pn la urma renun

i ea, aa ca n ultimii ani, n-au mai avut loc la ea dect doua sau trei reuniuni,
n afara de cele oficiale impuse de vizita unor suverani strini. Reuniunile aveau
loc n apartamentele cele mari, ncepnd cu cabinetul regelui i sfrind cu
Salonul Pcii. Toate persoanele invitate trebuiau sa fie prezente mainte de
sosirea familiei regale, fiindc dup asta se nchideau u?'le i nimeni nu mai
putea nici intra, nici iei. Nu se admiteau. Preferine pentru unele camere. Cu
toate astea, ducesele se Unau, de obicei, n sala Tronului. Prinii fceau un tur
prin, oane, conform etichetei, adresnd cte un cuvnt fiecrui vitat. Pe urma,
regele se aez la masa de joc, pusa n cabinetul Consiliu, unde nu exista nici o
alta mobila dect o masa, ollul sau i trei scaune necesare celor care urmau sa
joace cri cu majestatea sa. De obicei, cele trei persoane erau: o doamna de
rang mare, un ambasador i un mareal. Doamna Delfina se aez la masa de
joc din Sala Tronului, ducesa de Berry, la masa de joc din Salonul Pcii, ducesa
de Orleans, n Salonul Albastru. Nimeni nu juca serios, nici mcar regele N-a
ti sa va spun ce se ntmpla cu Delfinul. Cred ca, dup primul tur prin
saloane, o tergea englezete. Cam dup un ceas regele ddea semnalul,
sculndu-se de pe scaun. Toat lumea se ridica. Regele trecea apoi prin saloane
si, cum politeea nu era pe atunci la loc de cinste, nu se adresa dect ctorva
alei, ntr-o astfel de mprejurare, 1-am vzut totui pe Carol al X-lea mergnd
de la deputia deputat i ncurajndu-i cu vorba i cu gestul pentru a le obine
voturile. Fcu la fel i cu pairii dar cu mai putina tragere de inima i simpatie.
La ora zece, toat acea adunare numita de apartament mbrcat n
costume de Curte, lua sfrit. Costumul de Curte era obligatoriu i la
specatacole. Doamna Delfina ar fi vrut sa renvie obiceiul de a te nscrie ca sa
poi fi invitat, dar n-a avut ctig de cauza, n general, lojile din sala de
spectacol erau ocupate de persoane de o mare evlavie, care refuzau cu
strnicie sa se duca sa vad spectacolele din ora, desi era vorba de aceleai
piese, jucate de aceiai actori. Domnioarelor nu le era ngduit sa vad
Polyeucte n ora, n schimb erau duse cu contiina mpcat la cte un
vodevil deocheat, n micile loje ale salii regale, n timp ce priveau la cele
petrecute pe scena, servitorii tratau invitaii cu rcoritoare deosebit de
gustoase, n pahare nalte i n farfurioare adnci de faian aezate pe tvi
simple, de tabla. La Curtea regelui, nimic nu se servea ngrijit i cu dichis.
Doamna Delfina n-avea casa ei. La ducesa de Berry sigur ca aceste mruniuri
erau ntotdeauna extrem de elegante.
Tot n acea epoca avurm o mare bucurie n familiej Sntatea cumnatei
mele, i aa foarte delicata, fusese ubrezita de trei avorturi spontane, fcndune sa dezndjduim ca va mai avea copii. Dar iat ca n l ianuarie 1827, dup
noua aB. De csnicie, nscu o feti. Acest eveniment att de dorit a att de
ndelung ateptat ne-a prilejuit o vie satisfacie,? Trebuie sa mrturisesc ca

foarte multa lume s-a bucu cu noi Doamna Delfina dovedi mult interes fata de
cumnata mea: cerea vesti din ora n ora despre starea sntii sale, i unul
dintre valeii ei atepta naterea copilului ca s-i ^uca imediat vestea, stpnei
sale.
mi amintesc ca am asistat, a treia zi, la marea recepie data la Palatul
Regal, cu prilejul Anului Nou i ca am fost asaltata de complimente, n aparenta
sincere i din partea celor pe care nu-i cunoteam. Poate ca voiau, cu aceasta
ocazie, sa mai atenueze ntr-un fel izbucnirea de ciuda pe care sj-o
manifestaser cnd auziser ca fratele meu se nsura cu o motenitoare bogata.
Niciunul dintre noi nu s-a gndit s-i reproeze Jeannei ca nscuse o feti. Mai
ales ca dup doi ani i jumtate (n 24 iunie 1829), dorina ne-a fost mplinita
i draga mea cumnata 1-a nscut pe Rainulphe de Osmond -caruia i-au fost
destinate aceste povestiri ale btrnei sale mtui. Daca te luai dup cum arata
la opt ani, puteai ndjdui ca avea sa devina un brbat cu totul deosebit.
Capitolul XIII Moartea tarului Alexandru.
Nelinitea din ultimii sai ani.
Misiunea ducelui de Raguse pe lng tarul Ncolae.
Iluziile ducelui de Raguse.
Moartea lui Talm.
Domnul de Talleyrand este insultat i plmuit de ctre Maubreuil.
Tarul Alexandru murise la Taganrog de o febra endemica, pe rmul marii
de Azov pe care o nfruntase svrind o mare nprudenta. Ultimii sai ani
fuseser otrvii de o fire bnuitoare, mpinsa pn la monomanie, care-i
stvilea sentimentele generoase. Doamna Narskina fusese ntre timp chemata
la ^etersburg la nunta fetei pe care-o avusese cu tarul i pe care acasta o iubea
cu nflcrare. Din pcate, aceasta tnr se Prpdi cu cteva zile nainte de
nunta, mpratul fu disperat, aceasta durere comuna a tatlui i a mamei i
apropie din u Pe cei doi iubii de odinioar.
Ta Narskina mi-a istorisit, n amnunt, starea de spirit a lui> mai
nainte att de ncreztor. Acum nu numai ca se temea i de umbra lui, dar
daca auzea pe cineva rznd ne strada sau surprindea vreun curtean zmbind,
era convin, c-i batea joc de el i venea imediat s-o roage pe Narskjna ca, n
numele vechii lor iubiri, s-i spun ce anume avea e] att de caraghios nct
isca pretutindeni rsul. ntr-o seara, n timp ce aceasta doamna sttea de vorba
cu o tnr ruda poloneza, slujnica servi ceaiul; mpratul se grbi sa ntind
el ceaca, att tinerei musafire ct i Narskinei. Aceasta din urma se apleca
spre verioara ei i-i spuse:
Cnd ai sa te ntorci acas, la tatl tau, ai sa te potj lauda, ca i-a
turnat ceaiul nsui tarul.
Oh, desigur, rspunse cealalt.

Tarul care era surd nu auzi ce discutaser, dar le vzu surznd. Chipul
i se ntuneca imediat si, de ndat ce ramase singur cu iubita lui, i zise:
Toat lumea ma ia peste piciorIPna i tu, care pretinzi ca ma iubeti
i n care aveam atta ncredere, nu te poi abine sa nu rzi de mine! Spune-mi
ce-am putut face ca sa va strnesc rsul?
Narskina se strdui multa vreme ca sa liniteasc acea minte care o
luase razna.
Singura persoana, n care tarul avea deplina ncredere, era Metternich,
cu care ntreinea o corespondenta aproape zilnica. Austriacul se bucura, n
ochii lui, de mai multa ncredere, dect propriii sai minitri. Credea orbete n
sfaturile sale si, mai ales, n rapoartele politiei sale. Purta tot timpul asupra sa
o mica agenda trimisa de printul Metternich, unde se aflau trecute n ordine
alfabetica numele tuturor persoanelor politice suspecte, din ntreaga Europa,
cu motivul de suspiciune scris alturi. Cnd se rostea un nume nou n fata
mpratului, el scotea imediat carneelul, l rsfoia i daca omul nu se afla
trecut pe acea lista neagra, tarul asculta cu bunvoin tot ce-i spunea acela.
Dar daca, din nenorocire, se afla pe lista, nimic nu-1 mai putea ridica n ochii
taruW Narskina mi-a spus ca-1 vzuse pe Alexandru consulta destul de des
paginile acelea sibiline.
Ultimii ani ai acestui biet om au fost otrvii de sj de neliniti alimentate
poate i de intrigile de la Curte^dar Datorate n mod sigur unor boli ereditare.
Orice-ar fi fos/moartea sa a strnit senzaie i mhnire la Paris. Se comportase
cll mrinimie n 1814 i fusese deosebit de util Franei, n Daca am fi putut
crede n calitile de-a dreptul excepionale, pe care i le-a atribuit ducele de
Raguse tarului] sficolae, fratele lui Alexandru, dup ce s-a napoiat de la
Moscova unde asistase la ncoronare, poate ca regretele dup tarul Alexandru
n-ar fi fost chiar att de mari. Dar viitorul a dovedit ca ducele exagerase, cum
de altfel a fcut toat viaa lui, fapt care 1-a dus la ruina.
ntors n Frana, n 1815, i-a spus ca rzboiul nu era o meserie pentru
un mareal al Franei, ca un soldat al Imperiului nu putea fi curtean la
Tuileries i ca totui era mult prea trist ca la vrsta lui sa nu mai joace nici un
rol n tara sa. Obinuise sa se comporte ca un mare senior. La un moment dat,
se ntreba cum se creaser marile seniorii din timpul Evului Mediu i ajunse la
concluzia ca ele se datoraser preponderentei exercitate asupra unui mare
numr de supui. Epoca nsa nu mai ngduia un astfel de lucru, mai ales
militarilor. Dar daca un osta cu faima punea pe picioare o anumit industrie
i-i atrgea un mare numr de clieni, din toat tara, nu numai ca putea face o
avere colosala, dar urma sa devina singurul mare senior al timpurilor moderne
pe care Curtea s-1 stimeze ca atare. Plin de astfel de idei pe jumtate
vanitoase, pe jumtate generoase bietul mareal se apuca sa transforme o

bucata de teren arabil pe care-1 avea n Chatillon-sur-Seine, itr-un vast atelier

n care aduna laolalt tot soiul de lucrtori. E Pasiona, rnd pe rnd, pentru
fiecare meserie, cheltui bani, u hiotura pn cnd fu aproape sa izbuteasc i
poate ca adevr ar fi reuit daca nu i-ar fi venit o alta idee pe care a (lopta cu
tot atta zel ca i pe prima, renunnd brusc la tot fcuse pn atunci. Se
apuca deci de speculaii la Bursa, m r^msese fara un sfnt, ceru guvernului o
slujba i trimis la Moscova. Cu neprevederea sa caracteristica, iar ~ trai ntr-un
asemenea lux, nct n loc ca aceasta slujba s-l scoat din impas, dimpotriv,
i spori i mai vrtos datoriile n anul urmtor, l mai lovi i un foc care-i arse
tot ce avea aa ca trebui s-i mrturiseasc ceea ce alii tiau de fapt' de
mult ca era complet ruinat.
n ce ma privete, am fost cu att mai putin mirata cu ct, n timpul
ederii sale n Rusia, am avut prilejul sa trec pe la Chtillon. Am vizitat n
amnunt, acea aiurita ntreprindere i mai ales stna cu trei etaje de care el
era att de mndru n timpul iernii care trecuse, ne vorbise despre oile sale
mbrcate, care urmau sa devina o sursa de avere incalculabila Am vorbit cu
administratorul care mi-a rspuns oftnd:
Vai, doamna, am sa vi le arat! Asta e ultima trsnaie a domnului
mareal! mi scrie n fiece sptmna calculnd profitul pe care ar trebui s-l
aib, dar i repet zadarnic ca e n pierdere.
Am gsit bietele animale, cusute n pielea altor oi, murdare i
zdrenroase, nbuindu-se de cldur, i avnd cea mai caraghioasa
nfiare ce se poate imagina. Marealul calculase ca blana de mprumut costa
patru franci i inea un an i jumtate. Lna curata urma s-o vnd cu ase
pn la apte franci n plus, iar animalele n-aveau nici un motiv sa se
mbolnveasc. Socotelile administratorului se artau a fi exact invers. Blana
de mprumut costa apte franci, nu dura dect un an, iar crpitul o fcea sa
urce pn la noua franci. Lna curata nu se vindea dect cu patruzeci de soli
mai mult dect lna oilor obinuite, la care bolile erau mult mai putin frecvente
i mai putin molipsitoare dect la oile lui care crpau de cldur.
Vznd ca rmsese fara o lescaie, marealul se adresa regelui, rugndu1 s-i dea nite bani ca s-i poat plat' datoriile, dar din nenorocire, bietul
mareal se prpdi pnn 1852, nainte de a-i fi putut onora creditorii.
Mi se pare ca tot atunci a murit i actorul Talm, 'n apogeul talentului
sau. Interpretase o mulime de roluri, n piese destul de slbue, dar unde se
dovedise a fi sublim. Syaf Leonidas si, n sfrit, Carol al Vl-lea. Nu mi-am
nchipuj. Niciodat ca arta actorului poate merge att de departe. P< notri ne
asigurar nsa ca Le Kain fusese i mai bun faima. Talm, n Frana, i doamna
Siddons, n Anglia, mi s-au prut tot ce poate exista mai desvrit n teatru,
fiindc intrau coniplet n pielea personajului pe care-1 interpretau, n plus, i

unul i celalalt, erau att de frumoi i de graioi, vocea lor era att de
armonioasa, nct fiecare din atitudinile lor alctuiau un tablou tot pe att de
plcut ochiului pe ct era glasul lor de plcut, ^ urechilor.
n 21 februarie 1827, generalul Pozzo i ducele de Raguse, pe atunci nc
zdravn i sntos, sosir acas la mine, foarte Devreme. Aveam civa invitai
la masa. Nici nu apuca bine sa ias ultimul, ca ambasadorul, privindu-1 pe
mareal, spuse:
Ei bine? Ce facem? i spunem?
Acesta i ascunse obrazul n mini i rspunse:
Sunt pur i simplu ngrozit!
E lesne de neles ca aceste cuvinte mi aar curiozitatea. Cei doi mi
povestir ca, n vreme ce ieeau de la slujba ce se inuse la Saint-Denis,
marealul care se afla doar cu doi, trei pasi n urma lui Talleyrand vzuse
un om naintnd ctre ministru i crpindu-i o palma att de zdravna peste
obraz, nct printul czu grmad. Marealul chemase imediat garda i
poruncise sa fie arestat btuul care nu era altul dect ticlosul de Maubreuil,
n timp ce el, marealul, se strduia s-1 ridice de jos pe Talleyrand care era pe
jumtate leinat. Ajuta sa fie dus ntr-o sala de ateptare unde se afla Pozzo,
care bineneles ca nu mai vorbi dect despre acest lucru.
Un moment se temuser ca printul sa nu-i dea duhul n braele lor, att
se simea de rau. Pozzo descrise lucrurile n felul sau pitoresc, artnd ca
bietul uncheas abia mai putea rsufla, ca era palid, rtcit i ca nu se putea
mpca n nici un chjp cu ideea ca era obligat s-i ncheie o cariera plina de
strlucire, dar i de murdrie, stigmatizat de mna unui maniac, n templul
Celui-de-Sus, unde i abjurase credina i unde i trdase, de cteva ori,
stpnii. De ndat ce-i veni n! Re> Talleyrand i i ddu seama de mana
cereasca pe care easta ntmplare o druia partidului advers.
nainte de a veni la mine, cei doi brbai trecuser pe la gsiser, contrar
ateptrilor, cu uile larg deschise.
E, nconjurat de lume, edea ntr-un fotoliu, n cabinetul sau, cu
draperiile trase i cu capul bandajat. Povestea celor din jur ca Maubreuil voise
s-1 asasineze, ca-1 pocnise n moalele capului, i c-i fcuse o rana ce
trebuise sa fie imediat pansata. Cu obinuita lui imperturbabilitate, istorisea
Cu aplomb celor ce fuseser martori la scena:
M-a dobort cum dobori un bou! Si, strngndu-sj pumnul, l aez cu
grija, peste bandaj.
Despre obraz, nu sufla o vorba, desi din pricina plniei ncasate, i
plesnise buza. Cei care fuseser de fata, neleser ca printul prefera sa fi fost
dobort ca un bou, dect plmuit. Ei i inur hangul n acest nevinovat
iretlic, despre care toat lumea cunotea perfect adevrul. Exista totui un fel

de pudoare publica ce-i protejeaz pn la un anumit punct pe oamenii care

au jucat cndva un rol mare, aa ca nimeni n-a avut curajul sa spun cu glas
tare, ca printul ncasase o palma de-i tiuiser urechile, de la Maubreuil. De
ndat ce se simi mai bine, se rentoarse la Curte, cu fruntea legata cu o
bucata de tafta englezeasca, repetnd ntruna:
M-a dobort cum dobori un bou!
Dar de ndat ce putu fara sa para ca da bir cu fugiii prsi Parisul
i-i petrecu restul vieii la tara, la doamna Dino, temndu-se pn i acolo sa
nu dea ntr-o buna zi, nas n nas, cu Maubreuil. Acesta fusese condamnat la
cteva luni de nchisoare. Dar anuna ca de ndat ce va fi liber va rennoi
delictul. N-am mai auzit vorbindu-se de el. Probabil ca domnul de Talleyrand l-o
fi ndeprtat din tara, cu bani grei.
>
Capitolul XIV Legea dreptului de primogenitura.
nmormntarea ducelui & Liancourt.
Garda naional, desfiinat.
Sosthene de La RochefoucaoW i domnul de Villele.
Moderaia Delfinului.
Fatalitatea, care prea sa mping familia de Bourbon s ntreprind
numai lucruri menite s-o ndeprteze de popor> dicta proiectul legii privind
drepturile primului n^sc Mrturisesc ca pe mine avnd n vedere inclinaiile
anglofile _ jdeea m-a ncntat; dar, din pcate, nu m-am informat i ce prere a
fcut ea asupra maselor, daca tara era dispusa sa i-o jnsuseasca. ai n-a fost,
dovada ca acea faimoasa Camera a pairilor, care se bucura de o mare
popularitate, i care era n culrnea puterii ei n acea epoca, a respins-o.
Resentimentele, pe care aceeai Camera le-a artat cu prilejul nmormntrii
ducelui de Liancourt, au sporit antipatia fata de Casa regala. Mai multe
nmormntri ntre altele cea a domnului IVlanuel prilejuiser o serie de
manifestri ostile fata de guvern1, n concluzie, s-au publicat noi ordonane
privitoare la pompele funebre, ntre care una prin care se interzicea purtarea
sicriului pe brae. Ducele de Liancourt, protectorul a numeroase stabilimente
gratuite, avea nenumrai simpatizani n rndurile clasei muncitoare, oameni
care ineau cu orice pre sa aduc ultimul omagiu, binefctorului lor, dup ce
va fi scos din biserica. Dar politia se opuse cu strnicie. Urma o ncierare;
spiritul de partid se nvenina, n zarva aceea, piatra de mormnt czu i zicese ca se sfrma. Scandalul i tot spectacolul a mhnit i a jignit profund
familia. Camera pairilor s-a simit i ea ofensata i a cerut explicaii. Acest
incident a contribuit la ntrirea alianei dintre popor i Camera pairilor. Acel
geniu rau, care prezida ramura vrstnica a Bourbonilor, inspira fcnd apel la
mnie i la graba o hotrre care nu s-a fcut simit pe moment, dar care a

contribuit la prbuirea vechiului tron, drmat doar n cteva ceasuri, trei ani
mai trziu, n primvara anului 1827, burghezii din Paris preau destul de
pornii mpotriva guvernului, ceea ce-1 fcuse sa Lzite a aduna garda naional
pentru a fi trecuta n revista de rege. In sfrit, dup lungi deliberri, s-a
hotrt s-o adune.
, ' Elevii de la acoala de Arte i Meserii, din Chalons, acoala fondata de u
c ^c La Rochcfoucauid-Liancourt, au vrut n chip de recunotin sa duca
pe C cr' Acriul binefctorului lor. Drumul de la casa rposatului i pn la
biserica a La tua' 'ara nici un incident. Dar la ieirea din biserica, prefectul
politiei de de U-~. A 'n'crvcnit, pentru ca tinerii n-ar fi avut chipurile o
autorizaie eliberata rSzni -'C> Ca S^ Parte sicriul. Acest lucru a prilejuit o
scena regretabila de adevrata er'W, care a fost exploatata de opoziie, cu multa
abilitate (n. etl.fr.).
Regele se ndrepta spre Champs-de-Mars. Fu, n general, mai bine primit
dect se atepta. Dar iat ca una dintre grzi striga: Jos minitrii! Regele i
opri calul i zise pe un ton calm i demn:
N-am venit aici ca sa primesc sfaturi, ci omagii! Cel care a strigat, sa
ias din rnd!
Aceasta atitudine se bucura de mare succes, ca toate cele n care cei
puternici dau dovada de voin i energie. Cobornd de pe cal la Tuileries, Carol
al X-lea fu foarte mulumit de felul cum i petrecuse dimineaa. Apoi l chema
pe marealul Oudinot i-i porunci sa redacteze un ordin de zi prin care
manifestndu-i nemulumirea pentru atitudinea majoritii grzii pe care o
trecuse n revista repeta de doua ori:
Spune-le ca sunt foarte mulumit!
Delfinul i exprima i el mulumirea. Toate persoanele care fceau parte
din Statul Major rmseser deci cu aceasta impresie pe care nu ntrziar s-o
rspndeasc prin ora. n seara aceea, am avut prilejul sa stau de vorba cu
foarte multa lume. Aceleai cuvinte, repetate la nesfrit, aminteau ca trecerea
n revista fusese splendida, ca regele fusese tot timpul ovaionat i aplaudat.
Totui caleasca n care se aflau prinesele fusese urmrit de plcuri de oameni
care le trataser cum nu se poate mai prost, ba la un moment dat, chiar le i
huiduise. Toate partidele au fost acuzate de a fi pregtit acea manifestare ostila.
Seara, ducesa de Berry istorisi i ea, mnioasa, acelai lucru. Cnd regele i
Madame sosir la ea, unde se adunase Curtea, ducesa i se plnse lui Carol al
X-lea de ce pise pe drum. Delfina, interpelata la rndul ei, rspunse cu
bruscheea-i obinuit, ca lucrurile fuseser destul de neplcute, dar ca ea se
temea i de mai ru. Regele n-a fcut dect o singura partida de whist i s-a
rentors la el unde-1 astepa Villele. Marealul Oudinot, trezit n toiul nopii, a
fost pus sa redacteze un ordin de zi prin care regele anuna desfiinarea grzii

naionale. Garda regal prelua i atribuiile grzii naionale, azvrlindu-i n

strada p burghezii care se mai aflau prin cazrmi i mpingnd att grosolnia,
nct aruncar n drum nu numai oamenii, i i efectele i armele celor care
lipseau. Aceasta insulta sernana n inima parizienilor smna unei uri
cumplite al carei rod se coapse pe deplin abia n 1830. Iat ce anume provocase
aceasta disensiune. Una dintre legiuni, rentorcn-du-se din Champs-de-Mars,
se oprise n fata Palatului Finanelor, strigase: Jos cu Villele! i sprsese
cteva geamuri. Sigur ca aceasta comportare nedemna de un corp de militari l
sperie pe Villele, cu att mai mult cu ct tia ca regele fusese mulumit de felul
cum l primise garda. Pe de alta parte, nu voia pentru nimic n lume s-i
piard postul. aa ca-1 nri pe rege i nvenina toate rapoartele pe care i le
putu procura, n legtur cu vorbele aruncate de norod, prineselor i cu
strigatele izolate auzite la Champs-de-Mars, apoi o ruga pe majestatea sa sa nu
ia nici o hotrre nainte de a vorbi cu el. Dar Carol al X-lea avea urechile
mpuiate de plngerile ducesei de Berry i de nemulumirile cumnatei sale. aa
ca, n cteva minute, Villele fu obligat sa ia cea mai funesta dintre masuri.
Ludovic al XVI-lea i-a pierdut tronul n ardoarea sa de a se debarasa de
pasnica opoziie a vechilor Parlamente. Carol al X-lea i 1-a pierdut pe al sau,
refuznd orice bariera legala, uitnd fraza att de potrivita i de neleapt a lui
Talleyrand:
Nu te poi sprijini dect pe ceea ce rezista!
Pe de alta parte, nu cred ca Villele, lund masuri att de violente, n-a
avut i el nite polie de pltit. Orice-ar fi fost, ncepnd din acea clipa,
ministrul a devenit oaia neagra a parizienilor si, n curnd, a ntregii Frnte.
Ducele de Doudeauville, ministrul Casei regale, mtelese mai bine ca toi
tendina ctre care nzuia tara i-i adu demisia, chipurile, din pricina
desfiinrii grzii naionale. Nu stiu daca nainte sau dup acest eveniment ar
rebui sa plasez un demers al lui Sosthene de La
chefoucauld pe care tin s-1 amintesc. Am mai vorbit, mi se jjare, despre
rolul care 1-a avut ntre domnul de Villele i atnna de Caylus. E nendoielnic ca
1-a ajutat pe Villele sa na mna pe putere i ca 1-a susinut, datorita influentei
favoritei regelui, atta vreme ct a trit Ludovic al XVIII-lea Dup moartea
acestuia, Villele se scuturase de o protecie care cam ncepuse s-1 apese.
Continuase totui sa rmn foarte bun prieten cu Sosthene. Acesta profita de
amiciia lui cu Villele si, ntr-o buna dimineaa, intra n cabinetul prietenului
sau. Dup cteva fraze amicale, Sosthene i aminti de sentimentele patriotice pe
care le afia cnd umbla sa puna mna pe funcia de ministru, n interesul
tarii; si, plecnd de la acest lucru, l avertiza ca opinia publica ncepuse a se
declara, pe fata, mpotriva felului sau de a administra tara. Avnd relaii n
toate clasele sociale, i putuse da perfect de bine seama de acest lucru pe care

venea acum sa i-1 dezvluie i lui Villele. Sigur c-i ddea seama ca nu sttea
n puterea lui Villele sa fac numai bine, dar nu trebuia sa uite ca Sosthene nu1 plasase n fruntea acelui minister dect ca sa fie util tarii; venea deci s-1
implore n numele amiciiei, al onoarei i al recunostitei sa nu-1 mai
compromit ncapa-tnndu-se sa se cramponeze de acel post. Va putei
nchipui cam cum a primit acest sfat Villele, care pe atunci era atotputernic.
Avu o clipa de panica, gndindu-se daca nu cumva Sosthene fusese trimis de
Carol al X-lea, al crui aghiotant era. Dar dup ce mai puse unele ntrebri, se
liniti, l trata pe Sosthene de aa maniera, nct se desprir certai, ceea ce
lui Villele i convenea de minune, dup care ddu fuga la rege s-i istoriseasc
scena. Acesta, care-i aminti de intrigile urzite de fratele lui Sosthene n ultimii
ani de domnie ai lui Ludovic al XVIII-lea, fu foarte bucuros s-i dea papucii i
s-1 fac sa ndure onorurile dizgraiei.
Doamna de Caylus mai versata nu se certa cu nimeni. A rmas
ducesa, aa cum a dorit rposatul rege, pentru ca domnul de Caylus refuzase,
cu ncpnare, titlul de duce. Carol al X-lea i-a aprobat sa intre n sala
tronului i i-a fixat chiar i o pensie foarte mare.
Cam tot pe atunci, regele i prietenii sai ceruta restituirea bunurilor
bisericeti i recunoaterea ordinelor monastice. Domnul de Villele era aproape
sigur ca astfel de dorine nu puteau fi realizabile, dar inea totui s-i pstrez
funcia de ministru. Ca de obicei, Villele conta pe abilitate ga; numai ca de data
asta nu-i mai merse. Camera pairilor, ofuscata, i ministrul czur de acord
dup o ntreaga tevatura cu consilierii regelui, ca ar fi necesar un nou lot de
pairi care sa mprospteze atmosfera. Prin aceasta propunere, Villele spera si asigure un ct mai lung ministeriat, pelfinul nu vru sa se amestece n aceste
intrigi. Supus regelui, nu manifesta nici un fel de ostilitate fata de Villele, nici
fata de favorurile de care se bucura.
Ducesa de Berry n-ar fi vrut ca Villele sa puna n practica, att de
grabnic, toate extravagantele la care visau att ea ct i micul ei grup
ultraregalist. Dar ducesa era mult prea frivola i prea anhtiata dup distracii,
pentru a se ocupa serios de acest lucru. Se marginea la sarcasme care-1 fceau
pe noul rege sa surd, cnd, cu cteva luni mai nainte, pentru astfel de vorbe
ar fi fost serios admonestata de rposatul Ludovic al XVIII-lea.
Capitolul XV Btlia de la Navarin.
Alegerile din 1827.
Intrigile partidului ultra.
Cderea lui Villele.
Aederea lui don Miguel la Paris.
Noul Guvern.

 Dezamgirea domnului de Chateaubriand care accepta ambasada din

Roma.
Noua intriga a lui Polignac.
Nu pot vorbi despre afacerea Greciei, din punct de vedere istoric, pentru
ca eu nu ma ridic pn la nivelul unui istoric, dar nici nu pot trece sub tcere
efectele pe care le-a Produs n saloanele pariziene. Toi opozanii Curii erau
filoeleni; guvernul, desi fi i proteja pe greci, n realitate era mpotriva lor.
Congregaia i-ar fi preferat pn i pe turci dect pe acei greci eretici, caci cel
putin necredincioii Predicau absolutismul. Victoria btliei de la Navarin1 nu
Produse deci nici un fel de bucurie Curii din Tuileries, cu ae ca nu cuteza s-o
primeasc cu tot atta rceal ca i cea 'lin *''c navala ctigat de escadrele
unite ale Franei, Angliei i Rusiei c0m nva lotci turco-egiptcnc. Contraamiralul de Rigny, nepotul baronului Louis, ada forele franceze.
De la Londra. Nu ma pot opri sa nu semnalez ct de departe poate merge
sentimentul patriotic n Anglia. Toat lumea socotea emanciparea coloniilor
spaniole utila intereselor comerciale britanice, n vreme ce emanciparea Greciei
putea fi utila ruilor. Jurnalele, adunrile, membrii celor doua Camere nu
vorbeau dect despre cruzimile, vexaiunile intolerantele exercitate mpotriva
americanilor de origine spaniola despre care toat lumea tia ca fuseser tratai
n modul cel mai ngduitor cu putin, n ciuda vanitii naionale ce se
nflcra att de lesne n fata victoriilor maritime, primul-ministru n
discursul Coroanei se crezu obligat sa califice drept inoportuna (untoward)
victoria de la Navarin. n Frana, impresia a fost alta; cum aceasta victorie
inoportuna a umplut de bucurie mai toat tara, domnul de Villele vru sa
profite de popularitatea de care se bucura acum guvernul, pentru a desfiina
Camera Deputailor. Hotrrea fu anunat i alegerile fixate ct mai repede cu
putin, spernd astfel sa evite manevrele persoanelor care-i erau ostile,
naintea alegerilor, desfiina i cenzura. Nu-mi mai aduc aminte n ce epoca a
fost restabilita. De altfel era att de nepopulara, nct persoanele onorabile
crora li se ceruse sa exercite aceasta meserie erau hulite de toat lumea. O
asociaie de oameni politici i de litere, n fruntea creia se afla domnul de
Chateaubriand, gsi mijlocul de a face sa se publice si, mai ales, sa circule
unele brouri suficient de voluminoase i distribuite cu destula nere-gularitate,
pentru a scpa de cenzura impusa jurnalelor i scrierilor politice, n jurul
nostru, ncepuse a ploua cu astfel de brouri pe care lumea i le smulgea din
mna. Salvandy se afla n fruntea acestui rzboi dus cu pana de scris; Guizot
ocupa i el un loc important n aceasta afacere, dar mai ales n organizarea
alegerilor electorale. Precauia, att de evidenta, de a grbi alegerile, produse o
puternica animozitate. Cnd guvernul vrea s-i atrag masele, trebuie sa fac
acest lucru ct mai delicat cu putin, pentru ca lumea sa nu-1 bage de seama;

cnd nsa capcana e att de grosolana nct sare i ochii tuturor, poate crea o
enorma dificultate. ai iat ca aa s i ntmplat; caci lumea, luata, pe nepusa
masa a reacionat prompt i a format, n fiecare arondisment, cte o asociaie
care sa apere drepturile electorale. Fraudele, efectuate la ultimele alegeri, de
ctre domnul de Villele, nu mai putur fi puse n practica. Asociaiile, alctuite
din marii proprietari, din oameni de litere, avocai, oameni politici, desfurar
cea mai vasta i inteligenta activitate. Lucrnd tot timpul cu legea n mna, deci
n cea mai deplina legalitate, aceste asociaii alctuir un comitet n strnsa
legtur cu comitetul principal de la Paris, de unde Guizot dirija toat acea
activitate, n vreme ce spiritele se nfierbntau n centrele electorale, partidul
preoilor se mbogi cu aizeci i ase de noi pairi, alei aproape exclusiv dintre
cei mai zeloi membri ai Congregaiei. Toat lumea a vzut lista fcut de
domnul de Riviere, deconspirata de domnul de Rouge, corectata de persoane de
ncredere i impusa lui Villele care ar fi vrut-o altfel alctuit, dar care i spuse
ca, la urma urmei, noii pairi erau destul de numeroi pentru a fi n stare sa
combat spiritul majoritar din Camera Superioara. Or, tocmai acest lucru a
revoltat tara. Caci moderaia Camerei pairilor proteja poporul de invazia
despotismului clerical; si, chiar n acel moment, el profita de clauza, abil
introdusa n legea juriului, privind rectificarea listelor electorale pentru a scpa
de fraudele comise n 1824.
Aceasta camera era deci foarte populara, i violenta cu care se aciona
asupra ei exaspera opinia publica ce se obinuise sa caute protecia mai curnd
la ea dect la Villele, fapt care-1 exaspera pe acesta, mi amintesc n legtur cu
acest lucru, de un dialog care mi-a fost relatat de ctre un tartor ocular,
aproape imediat dup ce-a avut loc. Urcnd scara ministerului marinei,
preedintele Consiliului de Minitri se ntlni cu subprefectul din Saint-Denis,
care o cobora.
Ei bine, domnule subprefect, rspunzi de alegerea dumitale!
Nu, Monseniore.
Cum, ca doar i-ai spus domnului de Corbiere ca eti sigur ca vei fi
ales!
Da, monseniore, dar asta a fost nainte de numirea noilor pairi.
Haide, amice, i bati joc de mine? Cum crezi ca civa pairi acolo i vor
influenta pe vnztorii dumitale de ngasaminte animaliere? Ai sa fii ales,
ascult-m pe mine! Sa tii ca atunci cnd alegerile nu merg cum trebuie, e
vina administraiei; te rog s-i aduci aminte de asta!
Subprefectul ridica din umeri i continua sa coboare linitit scrile, ca un
om foarte putin convins de elocina ministrului.
Multi dintre alegtori se aliar preveniilor din Saint-Denis si, stimulai
de zelul asociaiilor despre care v-arn vorbit, numir att de multi deputai

ostili lui Villele, nct alegerea acestuia ncepu a fi ndoielnica, nclinat

ntotdeauna sa arunce asupra altora vina pentru faptele n care ddea gre,
Villele nu se putu abine sa nu acuze Congregaia i sa nu-i verse furia pe ea.
ncerca sa se ralieze micului grup ultra-aristocratic care rmsese n afara ligii
iezuite, dar acesta l respinse. Atunci se ntoarse spre regalitii constituionali
care, de trei ani, dirijau Camera pairilor, dar acetia erau prea pornii mpotriva
lui Villele din pricina msurii pe care o luase (era vorba de cei aizeci i ase de
noi pairi), ce urmarea sa loveasc n Camera pairilor. Toate aceste demersuri
ale primului ministru, orict de secrete ar fi fost ele, nu erau totui chiar pn
ntr-att nct sa nu ajung la urechile Congregaiei, aa ca pierderea lui Villele
fu hotrt. Congregaionitii l chemar imediat pe Polignac din Anglia iar
ducele de Riviere l convinse pe rege s-i dea ct mal repede papucii lui Villele.
Acei domni nu se mai ndoiau ca, i sfrit, venise i momentul triumfului lor.
Totui Villele, car se temea grozav de Jules de Polignac, se duse la rege i uu
ce-1 brfi zdravav pe rivalul sau i arata majestii sale c era Polignac de inapt
pentru o asemenea funcie, de ncap i de prost, discreditndu-1 n aa hal n
ochii lui Carol al^' nct acesta ezita, iar pn la urma refuza categoric s-i
funcia de prim-minstru. Sub patronajul pelfinului, funcia fu ncredinat lui
Martignac. Polignac se rentoarse, furios, la Londra, fara nsa a renuna la
intrigile pe are continua sa le urzeasc n continuare. Bietul duce de pjviere, om
cinstit i foarte bolnav, fu att de afectat de insuccesul eforturilor sale, nct
boala i se agrava. Muri peste cteva sptmni, reprondu-i, cu amrciune,
faptul ca contribuise la cderea lui Villele.
n toiul acestor tulburri ministeriale, don Miguel1 -cunoscut prin
comportarea sa violenta, n familie trecu prin Paris, prsind Viena, pentru a
se duce la Lisabona, unde urma sa guverneze tara n numele logodnicei sale,
mica regina dona Maria, mpcat cu don Pedro i recunoscut de puterile
europene ca so al micii regine a Portugaliei, a fost primit la Curtea noastr cu
toate onorurile, ce-i fuseser refuzate cnd trecuse prima oara prin Frana,
unde n-a lsat alta amintire dect cea a unei scene fcut de acest ambasador
tatlui sau marchizul de Marialva ca sa capete nite bani. Ea a fost
nsoit de nite gesturi att de amenintoare, nct bietul marchiz s-a vzut
nevoit sa fuga i sa cheme n ajutor politia mpotriva tlharului care-1 urmarea
cu cuitul n mna. Cum era bolnvicios, nu i-a mai revenit dup o astfel de
spaima. Desi un asemenea gen de om trebuia sa fi fost foarte putin atrgtor,
am simit curiozitatea s-1 vad i eu. Cum se ddea, n cinstea sa, un spectacol
la Tuileries, am profitat de ocazie i m-am dus i eu. n loc de un tiran, cu un
chip sumbru, cum roa ateptam sa gsesc, am vzut sosind, o data cu familia
reala, un tnr cu o figura ncnttoare, cu un aer nobil, 'stins, cu un surs
dulce, cu o privire calma i strlucitoare, cu gesturi graioase. Aezat ntre

doamna Delfina i ducesa de de S ' Dn Miucl> al doilea fiu al lui loan al IV-lca
al Portugaliei i a Charlottei Cart Susinut de mama sa i de absolutiti, se
ridica mpotriva tatlui sau i a 'atalu'? Lls'ut'nale pe care regele o druise
Portugaliei, n 1822. Dup moartea ase. U 5' dup nenumrate intrigi,
izbutete sa se urce pe tron, i sa domneasca Pe tron 5 '828 pn n 1834), ca
monarh absolut, abolind Constituia. Alungat de e c'c sau mai marc, renuna la
Coroana, n schimbul unei pensii pe via, Usc 'otodata sa nu mai puna
piciorul n Portugalia. A trit ntre 1802 si Berry, discuta cu ele cu uurin i
inteligenta, ntr-un cuvm nu semna nici ntr-un fel cu bestia feroce pe care
rna pregtisem s-o vad.
n dimineaa urmtoare avu loc o petrecere la ducesa de Berry, la care
am fost invitata i eu. Don Miguel se arata acelai print graios i om de lume.
Vorbi aproape cu toate femeile. Curiozitatea ne fcu sa ne strngem n jurul lui,
dar tocmai atunci unul dintre aghiotanii sai i vorbi despre un portughez care
voia s-i fie prezentat. Se ntoarse ntr-o clipa pe clcie, i ndeprtndu-se
putin de noi, arunca o privire care ne fcu sa ne dam speriate, ndrt. Tigrul
din el se trezise din nou. Nu-mi pot explica nici astzi cum, n mai putin de o
secunda, frumoasele trsturi ale chipului sau se urir brusc, devenind de-a
dreptul hidoase. Aghiotantul ramase ncremenit n locul n care rostise acele
vorbe care fuseser att de prost primite.
Astea au fost singurele mele legturi cu acest print bizar. Privirea pe care
i-am surprins-o nsa atunci m-a convins de cruzimea i de nebunia sa; pentru
ca numai un om nebun se putea comporta astfel.
Aceste observaii asupra fizionomiei m-au fcut sa ma gndesc, fara sa
vreau, la domnul de Chateaubriand pe care am avut prilejul s-1 vad a doua zi
dup ce numele primului ministru a aprut n Monitor. Trudise din greu ca s1 nlture pe Villele i credea molcomindu-i ura ca, n sfrit, va reveni la
ministerul afacerilor externe, de unde fusese ndeprtat cu destula brutalitate
i unde dorea cu ardoare sa revin, socotindu-se indispensabil, n discuiile ce
precedaser numirea primului ministru, el se considerase tot timpul sef i nu
discutase dect despre colegii ce urmau sa fie numii la diversele ministere. La
interne, l propusese pe Royer-Collaro, susinnd ca domnul Collard care era
liberal att ct putea n un regalist i se prea indispensabil. Apoi, ncepu a-i
face curte domnului de La Ferronnays, ca s-1 determine sa accep externele.
Ferronnays consimi. ai n vreme ce Chateaubna11 i Royer-Collard se socoteau
indispensabili i astepta11 jvluiti n suficienta lor sa li se solicite concursul,
citir n ^onitor despre numirea noului guvern, format din oameni pe care ei
nii i propuseser ca fcnd parte din partidul lor. Xju stiu ce efect a avut
aceasta veste asupra lui Royer-Collard; stiu nsa ca Chateaubriand a fost att
de furios, nct ani crezut ca se sufoca; a trebuit sa i se puna lipitori pe gt si,

cum acest lucru n-a fost de-ajuns, i s-au mai pus altele i pe tmple. A doua zi,
i s-a vrsat fierea n snge, fapt care 1-a fcut sa devina verde ca o oprl.
Cum n starea de agitaie care se afla nu-i putea gsi linitea, 1-am ntlnit
ntr-o casa unde venise s-i plimbe neastmprul. Stigmatele lsate de lipitori,
i ngduiau sa atribuie schimbarea sa vizibila, bolii. Cred ca n-am vzut
niciodat un spectacol mai trist dect cel al acestui om inteligent, instruit, de o
mare capacitate intelectuala, ce prea ntotdeauna att de profund indiferent la
tot ce-1 nconjura, dar care era. Complet rvit i distrus numai din cauza
prea marii sale ambiii. Daca 1-ar fi putut ataca i pe noul ministru cu tot atta
nverunare ca i pe cel vechi, probabil ca s-ar fi simit putin mai uurat. Din
pcate, i ddea perfect de bine seama ca toate armele sale erau distruse, i ca
alii, mai puternici, i btuser joc de el. Hyde de Neuville1, pe care el nsui l
propusese, i care, practic, i datora postul de ministru, l chemase la sine si,
vorbindu-i de sus, i oferise postul de minstru al marinei, n vremea asta, regele
orict de nemulumit ar fi fost de noul guvern avea totui o singura
consolare: faptul ca scpase de domnul de Chateaubriand. Cu toate ca nici La
Ferronnays nu-i era agreabil, l prefera totui celui dinti. Dintre toi minitrii,
cel ti afacerilor externe era tot timpul n contact direct cu regele, h atribuiile
acestuia intrau n afara de tracasrile i ^placerile funciei i unele discuii
intime i mai ales unele arfe care-i plceau grozav regelui, n acest post trebuia
deci 0 Persoana foarte bine aleasa care sa asculte, sa priceap i jn. ' JeanGuillaume, baron Hyde de Neuville (1776 1857), ministru al Franei, tf,.
^er'ca> apoi n Portugalia, unde I-a susinut pe regele loan al Vl-Ica n lupta
lva fiului sau don Miguel.
Apoi sa intre, cu menajamente, n probleme, avnd grija <je micile
susceptibiliti, de preferinele i de antipatiile regeluj Din acest punct de
vedere, domnul de La Ferronnays era foarte bine ales; dar, din pcate, prinii
nu-i putuser ierta cearta cu ducele de Berry, de unde o plmad de
nemulumiri care i ncepuse sa dospeasc. Delfinul i ddu cel mai bine'
seama de situaie, aa ca din clipa n care La Ferronnays f numit ministru,
favoarea pe care o acordase pn atunci domnului cu pricina, suferi o sensibila
scdere. Pe de alta parte, toat lumea simea nevoia sa scape de domnul de
Chateaubriand. Cum nu-1 voiau ca coleg i se temeau de el, ca duman, regele
socoti ca nici un sacrificiu nu era prea mare ca s-1 ndeprteze din Consiliu i
mai ales de lng sine. ncepu sub pretextul nu stiu carei despgubiri, prin a-i
da o mare suma de bani ca s-i plteasc datoriile de care, slava Domnului nu
ducea lipsa niciodat. Apoi, dup cteva rugmini, l determina sa accepte
temporar, postul de ambasador la Roma. Postul era ocupat de domnul de Laval,
dar acest lucru nu constituia nici un impediment, caci Laval fu chemat imediat
de la Roma, spre marea sa dezolare, i numit ambasador la Viena, de unde fu

rechemat ducele de Caraman, cruia nu i se explica n nici un fel de ce fusese

adus att de grabnic la Paris. Creznd probabil ca va fi fcut ministru, se
arunca ntr-o diligenta i ajunse n capitala Franei cu o iueal de necrezut. Va
nchipuii ct de cumplita i-a fost dezamgirea cnd i s-a spus ca fusese chemat
pentru ca i aa sttuse mult prea mult n acel post i ca era cazul sa mai fie
schimbat.
Chateaubriand se resemna sa se duca sa stea cteva luni la Roma,
ncredinndu-i interesele n minile ctorva prieteni pe care-i credea sinceri.
Abia scpat de acest candidat incomod, domnul de La Ferronnays avu de
luptat cu un altul. Domnul de Polignac; rentors de la Londra, ncepu a urzi tot
soiul de intrigi pe lflg rege. Dar La Ferronnays mi-a povstit cum a scpat i de
e. ai-a aezat hrtia de numire pe o masa ce se afla lng el i-a spus: f (j
O vrei? La-o, dar n mod cinstit! Eu nu tin la ata sa ma duc s-i spun
regelui acest lucru! Dar daca el totui sa rmn ministru, nu pot i nici nu
vreau s-i s prezenta aici, i nici intrigile la care toat lumea tie ca te pretezi!
Polignac blbi cteva scuze ameite i rutcioase
Ei bine, n acest caz, relua La Ferronnays, daca nu vrei sa fii ministru,
trebuie sa pleci imediat la Londra!
Jules se vzu obligat sa plece, caci nu avusese nc vreme sa duca
tratative cu colegii lui La Ferronnays, iar regele mai era nc sub influeanta
cuvintelor pe care i le vrse n cap Villele, despre incapacitatea sa.
Avnd o falsa idee despre generozitate, La Ferronnays dup acea
explicaie, se apuca s-1 disculpe pe Polignac, fiind astfel ntr-un anume fel,
vinovat de catastrofa al crui principal instrument a fost, nu peste mult, chiar
Jules.
ntre timp, domnii de Villele i de Peyronnet, numii pairi, se prezentar
mndri, n Camera Superioara, n fruntea falangei de noi pairi numii de ei. Dar
i ddur n curnd seama ca niciunul dintre noii pairi nu le erau fideli, ca
dimpotriv, se lsaser cu toii influenai de colegii lor mai vechi. Domnul de
Villele i ddu repede seama ca nu mai avea nici o ans de succes n acel
moment, aa ca nu mai vru sa se. Vre n nici o intriga. Ramase deoparte si, nu
peste mult, prsi Parisul. Nu pot pretinde ca ar fi renunat la orice ambiie,
dar vzuse limpede ca terenul nu era destul de solid pentru a-i instala
bateriile, iar domnul de Villele era un om care tia sa atepte.
Nu vreau sa uit o ciudenie n care sunt silita sa cred, Pentru^ca am
vzut-o cu ochii mei.
n 1828 sau poate n 1827, mi-au adus o feti de doi ani
1 Qarei ochi strlucitori, de un albastru deschis, nu prezentau c ciudat la
prima vedere; dar, examinndu-i cu mai multa ntie, vedeai ca cristalinul era
alctuit din mici linioare care Ce mau, de fapt, nite litere albe, pe un fond

albastru, aezat n de jur-mprejurul pupilei unde scria clar mpratul

Napoleon. Cuvntul Napoleon se putea citi foarte clar n amndoi ochii.
Primele litere din mpratul erau nceoate la unul din ochi, iar ultimele, la
celalalt. Copila era deosebit de frumoasa, iar vederea i era absolut normala.
Mama ei, 0 taranca lorena, mi istorisi, cu multa simplitate, crui lucru l
[atribuia ea acest bizar fenomen. Avea un frate care fusese luat n armata, un
frate pe care ea l iubea ca pe lumina ochilor Plecnd, tnrul i druise surorii
sale o moneda nou-nou de douzeci de soli, rugnd-o s-o pstreze ca pe o
relicva. La putina vreme dup asta, afla ca regimentul fratelui sau urma sa
treac doar la trei leghe de satul lor; ddu fuga s-1 mai vad o data. La
napoiere, zdrobita de oboseala i de sete, se opri la o crm, aflata la
jumtatea drumului, ca sa bea o cana cu bere. Dar, cnd sa plteasc, baga de
seama ca, dndu-i fratelui ei tot ce avea, nu-i mai rmsese dect preioasa
moneda de douzeci de soli de care nu se desprea niciodat. Se ruga de
crmar s-o psuiasc pn a doua zi, dar acesta nici nu vru sa aud. Neavnd
ncotro, i sacrifica modesta comoara, gemnd i plngnd cu hohote. A doua
zi, soul ei se duse sa caute acea piesa de douzeci de soli pe care i-o aduse
nevestei sale. Cnd i-o ddu, bucuria ei fu att de mare, nct copilul pe care-1
purta n pntece tresari, iar ea simi o slbiciune i lein. Fetia purta n ochi
amprenta fidela a monedei de douzeci de soli. Nu tin sa scriu un tratat de
psihologie pentru a analiza cum s-a putut petrece un asemenea lucru. Afirm
doar ca 1-am vzut cu ochii mei, ca 1-au vzut i alii i ca nu era vorba de nici
o nelciune. Medicul dintr-un trg nvecinat avu ideea sa arate lumii copilul,
nsoit de mama, pentru o taxa oarecare. Dar guvernul s-a opus la orice fel de
publicitate. N-a ngduit sa se scrie nimic n jurnale a1 a scurtat imediat vizita
femeii, a medicului i a fetiei la PaflS' N-am mai auzit vorbindu-se despre acel
copil. Daca asemenea ntmplare s-ar fi petrecut pe vremea mparat11 u,
Napoleon, sute de guri, dintre cele mai renumite, n-ar ostenit povestind-o.
Capitolul XVI Schimbarea survenita n dispoziia Delfinului.
Numirea baro l ' 4e Damas ca preceptor al ducelui de Bordeaux.
Ordonanele din iunie)828, ale iezuiilor.
Cltoria regelui n Alsacia.
Cadril Ia ducesa de Qerry.
Mica Mademoiselle.
Educaia ei.
Ajung la unele mprejurri de o mare importanta prin urmrile lor; nu
pot sa le explic, fiindc nu le neleg, desi s-au petrecut sub ochii mei. Poate ca
cineva, ntr-o zi, va dezvlui motivele oculte ale faptelor pe care ma pregtesc sa
vi le istorisesc. Va voi relata doar ceea ce am bnuit eu.

Ati vzut ct de nelept se dovedise a fi Delfinul n timpul ministeriatului

lui Villele. Ati vzut ce ncredere acorda persoanelor care erau de partea noului
guvern, mai ales domnului de Martignac care-1 nsoise mai nainte n
campania din Spania. Totui, o data cu noua administraie, alctuit sub
auspiciile sale, pru ca se ndeprteaz de vechii sai consilieri pe care nu-i mai
manifesta dorina de a-i susine.
Domnul Pasquier i mai ales domnul Portal, chemai pn atunci, n mod
frecvent la discuiile intime cu Delfinul, ncetar brusc de a mai fi poftii, iar
notele care le erau cerute zilnic, pentru a-i da prerea n unele situaii, nu le
mai fura cerute. As fi neles acest lucru, daca Delfinul i-ar fi acordat
ncrederea noului sau cabinet, dar nu fcu acest lucru.
Delfinul svri greeala de a vrea sa fie el nsui ministru cu portofoliu,
n loc s-i pstreze ncrederea n ministerul de rzboi, unde fcea ce voia,
dorea sa fie el nsui ministru, sa aib personal de serviciu, birouri i o treaba
cu Care sa se laude n Consiliu. Invidia funciilor punnd stpnire pe el,
ncepu a semna printre minitri nemulumii
5'rivalitati pe care avu grija sa le ntrein prin civa ageni Pltii de el.
Pe de alta parte, toi ofierii care nu obineau destul e repede ceea ce cereau, n
loc sa ridice glasul mpotriva Nistrului, ncredinndu-se buntii Delfinului,
trebuiau sa adreseze direct acestuia, aa ca foarte repede i pierdu i re ^ de
popularitate pe care i-o ctigase n armata. Acest tat fusese de altfel prevzut
de ctre vechii consilieri ai Delfinului. Ei ncercaser s-1 determine sa renune
la acest, /tjjjse capriciu administrativ, aa ca rceala lui fata de ei probabil se
datora acestui lucru. Am mai spus, de altfel, cu ce sila uita la domnul de La
Ferronnays cnd intra la Consiliu, de la acesta din urma ca n toat perioada
ct a fost ministru Delfinul nu i-a adresat cuvntul, dect atunci cnd aveau W
unele controverse n Consiliu. Ultima, i cea mai nsufleita a fost n legtur cu
ducele de Wellington. Delfinul tine^ neaprat sa se adopte o msur
recomandata de duce, pe care La Ferronnays o dezaproba.
Ducele de Wellington, spuse Delfinul, este ataat familiei noastre, ne
iubete i nu ne vrea dect binele!
Domnul de La Ferronnays mniat, pe drept, de aceste cuvinte, i
rspunsese destul de nfierbntat, ca ducele de Wellington era ministru englez,
ca nu vedea lucrurile dect prin prisma intereselor tarii sale i ca era de datoria
Consiliului regelui Franei, alctuit din francezi, sa cntreasc propunerile i
sa hotrasc daca erau n interesul Franei, fara sa tina cont de amiciiile
personale care, n mod sigur, nu influenau cu nimic guvernul Angliei. Fcu
praf toate argumentele Delfinului, al crui singur susintor era Polignac, i-1
determina pe rege sa fie de prerea sa, rezolvnd problema aa cum trebuia,
spre ciuda domnului Delfin. Aceasta discuie avu loc la sfritul anului. Dar,

ntre timp, i alte lucruri l nriser pe Delfin. Unul dintre ele fusese legat de
nlocuirea ducelui de Riviere. Regele voia ca n slujba de preceptor sa numeasc
el pe cine credea de cuviin. Consiliul pretindea sa fie consultat. Pretenia
regelui era sprijinita de cei din partidul ultra, pretenia minis; trilor era
susinut de ntreaga tara. Delfinul lua partea tatlui sau, care nu admitea sa
nu-i poat exercita alegerea preceptorului nepotului sau independenta la
care avea dreptul, ca sef al familiei. Cum minitrii insistar totui, regele le
fgdui sa nu fac nici o alegere nainte de a-i informa i pe ei. aa ca ncepur
a cuta o persoana care sa corespunda acestui p Se oprir asupra ducelui de
Mortemart, dar, n vreme ce negoc1 cu el, regele i anuna minitrii, la ora zece
seara, ca a do zi avea sa apar n Monitor numirea baronului de DafflaS'
s ' p0stul de preceptor. aa nelesese el sa nu fac nici o alegere nainte
de a-i anuna pe minitri. Guvernul protesta, dar la acea ora nu se mai putea
face nimic, aa ca regele triumfa.
Domnul de Damas era omul Congregaiei. Fu deci clar pentru toi ca la
Palat exista o faciune al carei credit era mult 0iai mare dect cel al minitrilor
i care se bucura de deplina ncredere a regelui. Delfinul detesta Congregaia;
fcu deci, o vreme caz de alegerea lui Damas, artndu-se a fi mpotriva; dar
cum era convins ca alegerea preceptorului pentru micul duce de Bordeaux era
totui o treaba care-1 privea numai pe rege, Delfinului i fu ciuda pe el ca
dduse fru liber mniei, se ruina i merse pn acolo nct i ceru scuze, i
regelui, i preceptorului pentru comportarea lui nesbuit. Mai trziu, cnd
vzu ce impresie proasta fcuse alegerea lui Damas, asupra poporului, ddu o
serie de ordonante1 n care tuna i fulgera mpotriva iezuiilor i a seminariilor
lor. Nu voi intra n amnuntele acestor evenimente. Aiu doar ca regele a inut
cincisprezece zile ordonanele, nainte de a le semna. Aefii iezuiilor i-au dat,
pn la urma, ncuviinarea s-i puna parafa pe ele, fiindc i-au dat seama
ca daca s-ar fi opus n acel moment, ar fi fost nfrni; aa ca au socotit ca ar fi
mult mai bine s-i dea consimmntul, siguri ca vor gsi la rege ajutorul
necesar sa se redreseze, cnd mprejurrile le-o vor ngdui. aa ca regele
semna ordonanele, dar cu multa mhnire. Ct despre Delfin, acesta a fost
ultimul lui act nelept, ncepnd din acel moment s-a ndeprtat din ce n ce de
ideile pe care le susinuse pn atunci. Alegerea generalului Clausel ca deputat
1-a aruncat definitiv n rndurile celor din partidul ultra. El nu i-a putut ierta
acestui ofier expulzarea ducesei de Angouleme din Bordeaux, n timpul celor, O
suta de zile, i numirea lui ca deputat 1-a iritat n aa msur, nct
_ ' Aceste ordonane, date n urma unei anchete fcute de monseniorul de
V elen, arhiepiscopul Parisului, monseniorul Fcutricr, episcopul de Bcauvais
etc.

Puneau Bisericii institutele de nvmnt dirijate de iezuii; ele artau

ca, pe viitor, cui nu putea nva sau conduce o coal, daca nu declara n scris
ca nu aparinea Piu' UnC' ccmgrcgati> religioase, dect celei autorizate, n mod
legal, n Frana, n umrul elevilor care puteau fi admii n aceste scoli era
limitat la douzeci de a devenit o adevrat monomanie. Dup aceasta epoca
nimeni n-a mai gsit n el nici mcar o scnteie din acel bun-sim n care
Franta i pusese attea ndejdi, n decursul anilor. Aceasta schimbare fu, n
curnd, cunoscuta de toat lumea i educaia ce i se ddea micului duce de
Bordeaux asmui ura mpotriva ramurii vrstnice i-i pregti cderea pentru ca
rdcinile i fuseser tiate, una cte una, de multe luni de zile.
Consiliul militar, pe care Delfinul l prezida, i relua edinele si, n fiece
zi, marealul Marmont ne repeta observaiile i preteniile smintite ale
Delfinului, mi aminteam de elogiile aduse n anii precedeni i-1 acuzam, n
sinea mea pe bietul general, de nestatornicie; dar, din pcate, nu era singurul
care fcea asemenea observaii. Toate rapoartele ni-1 nfiau pe Delfin nrolat
n rndurile celor mai nflcrai reacionari. Insist asupra acestui fapt, despre
care poate ca Istoria va face prea putin caz, pentru ca, dup mine, el a
ndeprtat toate speranele, a exasperat toate spiritele i i-a mpins la excese i
pe cei care nu-1 puteau suferi, i pe cei care ineau cu el.
Nu dup mult timp, regele a fcut o cltorie n Alsacia, i anume n vara
anului 1828. A fost primit foarte bine, fapt care 1-a ncntat. Toate discursurile
care i-au fost adresate ludau mai ales ordonanele pe care le dduse mpotriva
iezuiilor. Domnul de Martignac i atrgea mereu atenia asupra acestui lucru,
pn cnd regele a simit ca i se face sila de ministrul sau, caci nu voia sa se
atribuie dect propriei sale persoane demonstraiile locuitorilor tarii care-1
primiser triumfal. La Strassbourg venir s-1 salute civa mici suverani
germani. Regele se crezu cel putin Ludovic al XlV-lea.
La Paris guvernul abia mai izbutea sa se menin, caci trebuia sa fac
fata opoziiei de stnga, opoziiei de dreapta-alcatuita din partidul ultra,
congregaionitilor, curtenilor- chiar i regelui. Poate ca s-ar fi meninut totui,
n ciuda tuturo acestor piedici, daca toi cei care doreau ordine i linite s-fi
strduit s-1 ajute; dar fiecare voia sa profite ct mai m j sa blameze, sa atace.
Partidul constituional era cel chiibuar. Era alctuit din oameni mult prea
ocupai sa ' dovedeasc, n primul rnd, capacitatea individuala, i apoi s-i
sprijine pe efi. aa ca guvernul nefiind susinut de nici un partid, cred ca se
mira i el ca rezistase atta, ntr-adevr, nimeni nu-i dduse seama ca, de
fapt, cderea lui, avea s-o aduc i pe cea a monarhiei. Era totui clar, pentru
cei care vedeau cu ochi limpezi lucrurile, ca guvernul Martignac calca pe
urmele guvernului Richelieu, singurul care fusese n stare sa menin
Restauraia, dar pe care regele nu putuse s-1 sufere, desi Camerele se

strduiser s-1 susin, cu toat mpotrivirea suveranului. Daca toi deputaii

care doreau meninerea guvernului Martignac 1-ar fi susinut, poate ca ar fi
izbutit sa retrag nava Statului din mijlocul valurilor amenintoare n care o
lsase Villele sa pluteasc, i ar fi adus-o cu bine la rm. Numai ca acum era
prea trziu. Nu mai puteau face altceva dect s-i reproeze ca nu
interveniser la vreme i sa constate ca toi contribuiser la catastrofa care se
apropia.
n timp ce situaia politica era jalnica, distraciile, n capitala, continuau
cu nsufleire, iar carnavalul din 1829 a fost de-a dreptul sclipitor.
Prinii de Orleans crescuser i Palatul Regal se nveselise. Dup concerte
i dup dineuri, urmau spectacole, baluri i cadriluri. Ducesa de Berry profita
de acea atmosfera vesela i ddea, la rndul ei, serbri foarte frumoase. Cele
mai strlucitoare i mai plcute aveau loc n apartamentul doamnei de
Gontaut, ceea ce o dispensa pe ducesa de invitaii
i de eticheta i-i ngduia sa pofteasc toat lumea la moda.
Deseori se ddeau baluri mascate, unde mreia costumelor i lua ochii,
dar care, n ansamblu, nu oferea un spectacol chiar
^tat de frumos, ncepuser pe atunci a fi la moda toaletele din Vul Mediu.
Ducesa de Berry se gndi sa dea un bal care sa prezinte Curtea lui Francisc al
II-lea. Toi curtenii tineri i eanti fura poftii, ca sa umple sala. Restul
invitailor, n nr, Unie obinuite, serveau de spectatori. Ducele de Chartres,
^andu-1 pe Francisc al II-lea, atrgea toate privirile.
Toat lumea i admira chipul frumos i fptura plina de gratie. Maestrul
de balet i pregtise un tron pe care trebuia sa se aeze, cu cteva trepte mai
sus dect regina, reprezentata de ducesa de Berry. Ducele de Chartres refuza
sa ocupe acel loc i o plasa pe tron pe doamna de Podena care juca rolul
Caterinci de Medicis. Aceasta reprezentaie avu un succes neateptat la
Tuileries. Doamna Delfina l lauda peste tot pe tnrul duce de Chartres
pentru respectul de care dduse dovada. Sa fi presimit cumva ca tronul din
Palatul Tuileries va fi cndva pus la dispoziia sa? Atunci, cu siguran ca n-ar
mai fi avut respectul s-1 refuze. Ni s-a povestit ca Delfina o brfise zdravn
pe ducesa de Berry care-i alesese rolul Mariei Stuart. Poate ca nu era chiar un
lucru cu judecata, sa reprezini o regina decapitata, n Palatul Mariei
Antoaneta, dar ducesa de Berry n-avea minte nici ct o gin. Regele nu
interzise cadrilul, i ducesa, dup obiceiul ei, nu tinu ctui de putin seama de
dezaprobarea cumnatei sale. Aceasta din urma asistase mascata i mpodobita
cu toate pietrele scumpe, la bal, dar la cadril se retrsese, fara nici un fel de
scuze. Totui, i mprumuta diamantele sale doamnei care o nfia pe
Margareta a Scotiei, pentru a facilita participarea la cadril ctorva englezoaice
care ardeau de nerbdare sa ia parte.

n general, femeile erau, toate, foarte bine puse la punct. Brbaii, cu

foarte puine excepii, aduceau mai toi cu nite mti de bulevard. Ducele de
Chartres purta un costum magnific; pn i micul duce de Richelieu arata att
de bine cum nu 1-am mai vzut niciodat, nici nainte, nici dup bal. Ct
despre regina serbrii doamna ducesa de Berry era groaznica, i ciufulise
parul, ca sa fie mai n spiritul epocii, dar i edea cumplit. Se mpopoonase cu
o vesta lunga de hermina, cu blana pe dinuntru, care-o fcea sa semene cu ufl
cine plouat. Cldura pe care i-o inea vesta o fcuse sa se nroeasc toat, i
la fata, i pe mini, i pe gt, nct arata exact ca un rac fiert. Cred ca niciodat
nu s-a strduit mai mult ca sa arate mai urt ca la acel bal.
Mica Mademoiselle ', care asista i ea la acea serbare, se de la o bancheta
la alta, ca s-i laude varul, pe frumosul duce de Chartres. Prea n culmea
ncntrii i-i manifesta dragostea cu atta candoare nct, desi n-avea nc
zece ani, era nespus de dulce i de graioas. Aceasta feti fgduia nc de pe
atunci sa fie, nu att frumoasa, ct atrgtoare. N-am avut onoarea de a ma
apropia prea mult de 6a, dar o vedeam adesea la doamna de Gontaut, i mi se
prea foarte politicoasa. O copleea pe ducesa de Orleans cu mngierile sale
repetnd ntruna:
O iubesc pe mtua mea fiindc e buna i fiindc e mama veriorului
meu, Chartres.
Nu scpa niciodat ocazia sa nu-1 dea de exemplu pe acest var ducelui
de Bordeaux, pe care-1 privea cu toat superioritatea celor zece ani ai ei. Desi
nc foarte mica, se interesa de toate evenimentele i tia sa fie extrem de
politicoasa cu cei mari. Doamna de Gontaut, nelegnd ca copilria unei
prinese nu trebuia sa fie scutita de o serie de impresii ca cea a copilelor de
rnd ncuraja discuiile celor mari, n fata fetiei, care ncet, ncet, ncepu a
prinde gust pentru ele. Trebuia, de altfel, s-i umple, ntr-un fel, imaginaia
foarte activa i mai ales s-o fereasc de o anumit nclinare ctre un orgoliu
exagerat care nu se mai potrivea cu vremurile n care triam. Doamna de
Gontaut mi-a povestit ca, a doua zi dup bal, micul duce de Bordeaux a fost
desprit de sora sa pentru a fi ncredinat educaiei unor brbai, deci smuls
din minile ddacelor sale. Doamna de Gontaut i conduse, conform uzanelor,
pe cei doi copii, la rege. Trecnd Prin sala grzilor, acestea nu le ddur onorul.
Mademoiselle Se opri scurt, i privi pe ostai cu mirare, dar i cu nemulumire.
A doua zi, santinela, care ntre timp primise poruncile cuvenite, vznd-o
pe mica Mademoiselle, porunci grzilor Sa'i dea onorul. Ea se opri, le fcu o
reveren, apoi le spuse: ' E vorba de Louise-Marie-Therese, fiica ducelui de
Berry, nscut n 21 r'C 1819; s'a mritat n 1845, cu Carol al IlI-lea, duce de
Parma i a murit n

 Va mulumesc, dar cred ca va nelai! Sa tii ca sunt tot eu, cea de

ieri!

Doamna de Gontaut, femeie inteligenta, i ddu seama ca avea de-a face

cu un copil extrem de iste, dar i foarte orgolios.
Auzind aceste lucruri, baronul de Damas ceru ca cei doi copii sa fie
desprii definitiv. Foarte tnr Mademoiselle i se prea prea matura pentru
vrsta ei si, n bigotismul lui napoiat socotea indecent ca un prinior de opt
ani s-i mbrieze, din cnd n cnd, sora care nc nu mplinise zece.
Educaia micului print se reduse, pn la urma, doar la nite exerciii de
gimnastica, exerciii cu care-1 chinuiau pe bietul copil, ca i cum ar fi trebuit
sa debuteze la circul Franconi; srmanul print era crescut ca un clugr i se
plictisea de moarte.
Capitolul XVII Dificultile suscitate de guvernul Martignac.
Rspunsul regelui dat ducelui de Mortemart.
Intrigile din Camera Deputailor.
Moartea episcopului de Beauvais.
Felul diferit n care a vorbit regele cu domnii de La Ferronnays i
Martignac.
Previziuni greite.
Sntatea domnului de La Ferronnays, foarte ubreda de ctva vreme, a
devenit att de precara nct a fost obligat sa prseasc ministerul afacerilor
externe. Au apelat la mai multe persoane menite s-1 nlocuiasc, ntre alii i
la domnul Pasquier. Dar el a refuzat convins ca regele Carol al X-lea avea un
dinte mpotriva sa, fapt care 1-ar fi mpiedicat s-i acorde deplina sa ncredere.
Povestea data de mult. Cnd n 18H Monsieur, precedndu-1 pe Ludovic al
XVIII-lea, crmuise cteva sptmni Frana, n calitate de locotenent general,
domnul Pasquier i vorbise despre starea n care se afla tara' cu o franchee pe
care printul emigrant nu tiuse s-o apreciez i pe care cei din jurul sau o
calificar drept ura mptrlV. Restauraiei. Sigur ca acuzaia era nentemeiata.
Don1 Pasquier se obinuise cu noua ordine a lucrurilor, Oecesara salvrii
patriei. Ar fi vrut doar ca cei de la conducerea tarii sa profite de ea. Obinuit,
pe de alta parte, sa slujeasc sub Napoleon, el procedase la fel ca pe vremea lui.
Or, Napoleon nu numai ca aprecia, dar chiar cerea sa i se spun adevrul n
fata, insista s-i dai prerea i sa i critici ceea ce nu-i plcea. Admitea sa
discute cu tine oricum, pn i n contradictoriu, dar sa discute. E adevrat ca
aciona ntotdeauna cum credea el de cuviin, dar niciodat nu se supr daca
cineva nu era de aceeai prere cu el, fie n guvern, fie n Consiliu.
Monsieur nu nelegea sa lucreze cu subalternii n felul acesta, aa ca
daca cineva cuteza s-i vorbeasc despre vreo dificultate, chiar n propriul sau
interes, l socotea imediat duman. Domnului Pasquier i trebui multa vreme

pn sa descopere aceasta meteahna a lui Monsieur, aa ca cu zelul lui i

agrava serios situaia. Dar chiar cnd i-a dat seama de realitate, tot n-a vrut
sa bata n retragere i a continuat s-i ndeplineasc, la fel de contiincios,
datoria. Devenit ministru sub Ludovic al XVIII-lea, a fost nevoit sa se
ciocneasc destul de des cu cei din partidul ultra si, prin urmare, s-i displac
tot mai mult lui Monsieur. Aceste precedente nu-i mai ngduiau sa intre n
guvernul lui Carol al X-lea, aa ca le spuse minitrilor, care doreau s-1 aib
coleg, ca, n guvern, nu le-ar fi de nici un folos, pe cnd n Camera Pairilor le-ar
putea fi mult mai util. Nu mprtea nemulumirea pe care majoritatea
oamenilor o exprimau fata de guvernul Martignac. Susinea, sus i tare, ca
numai un smintit i-ar putea cere lui Martignac sa obin ceva de la un rege
care nu-i ddea nici o atenie.
Deci, dup ce a cutat ctva timp un succesor pe care s-l aeze n
scaunul lui La Ferronnays, regele s-a hotrt sa ase lucrurile aa cum erau.
Datoriile pe care ultimul titular le acuse slujir drept pretext de a nu-1 mai
nlocui pe vechiul Nistru. Domnul Portalis primi porunca s-i tina locul ct va
'Psi La Ferronnays. Doi oameni acionaser n principal ntru a ajunge la acest
rezultat: regele, care voia sa rstoarne Vgrnul i domnul Hyde de Neuville care
voia, cu orice pre, s-i tina cuvntul dat lui Chateaubriand, i s-1 ajute sa
intre n guvern. Aceasta dubla intriga reui s-i ndeprteze pe tot; candidaii,
ntre alii pe ducele de Mortemart la care Martignac inea foarte mult. Aiu
chiar de la el ca Martignac 1-a ntrebat cum ar putea sa reziste la insistentele
att de scitoare ale regelui de a-i vri amicul n guvern. Mortemart i
rspunsese ca regele nu-i manifestase nici cea mai mica dorin de a-i
propune sa fac parte din guvern.
Ma mir! Dar daca nu te-a chemat nc, afla ca o sa te cheme!
ntr-adevr, regele l chema pe Mortemart.
Ei bine, i zise majestatea sa, deci nu vrei sa faci parte din guvern
Domnul de Mortemart vorbi despre nite motive cu totul personale.
Regele le combtu doar cu jumtate de gura, ca i cum ar fi debitat o lecie,
apoi adug:
n fond, afla ca ai dreptate! E mai bine sa nu intri n gaca lora din
guvern!
Iat care au fost scitoarele insistente ale regelui. Mortemart, fire
loiala, ncerca s-1 lmureasc pe Martignac despre situaia sa. Dar nu-1 putu
convinge ca nu se bucura de deplina ncredere a regelui.
Ducele de Mortemart pe care evenimentele 1-au obligat sa joace un rol
politic la care n-a rvnit nu avea stofa de politician pentru a ti sa descurce
nite ie destul de ncurcate; altfel, era un om cinstit, onest, independent,
francez pn n mduva oaselor, nelipsit nici de spirit, nici de judecata. Dar

Curtea lui Carol al X-lea era o adevrat pasare Phonix; tara, care n fond nu-i
ceruse dect sa se acomodeze cu Restauraia, se ataase sincer de acest mare
senior pe care nu-1 repudiase. Flatat de popularitatea de care se bucura,
Mortemart se ndeprta din ce n ce mai mult de extra; vagantele la care-1
obligau poziia lui sociala. Renun pn s la vntoare, de care se ocupa de
mai bine de zece ani a ncepu a se arata din ce n ce mai rar, la Camera Pairi'0
^ Numit ambasador n Rusia, l nsoi pe tarul Nicolae n Prl campanie din
Turcia. Se bucura de mai multa stima din par ostailor, dect princiara sa
gazda, care n loc sa lupte se simea mai bine sa troneze pe o esplanada, de
unde trecea n revista trupele ce plecau la btlie. Ba la un moment dat, chiar
n timpul asediului de la Varna, exact cnd lupta era mai crncena, pleca la
Odesa ca s-o vad pe arina, ceea ce nu fcu deloc cinste curajului sau.
Ar fi trebuit sa pun n fruntea tuturor candidailor la ministerul de
externe, pe cel pe care regele inea mortis s-1 puna: domnul de Polignac. i
fcu deci apariia la Paris imediat dup boala domnului de La Ferronnays; dar
regele socoti ca nu era nc momentul oportun. Polignac pretexta o afacere
familiala i pleca fara sa ntreprind vreun demers, n primvar, lucrurile
luar o alta ntorstur. Domnul de La Ferronnays fusese, practic, scos din
funcie. Locul sau era vacant, i s-a spus ca el nsui 1-ar fi desemnat ca
succesor pe Jules de Polignac. Orice-ar fi fost, Carol al X-lea socoti ca sosise
momentul oportun, sa trimit dup Polignac. Publicul l acuza pe domnul
Portalis ca fcuse parte din aceasta intriga. Oameni bine informai m-au
asigurat ca omul nu se vrse n nimic i ca fusese nvinuit pe nedrept. De
ndat ce sosi, domnul de Polignac ncerca sa alctuiasc un guvern; se adresa
deci, n acest scop, unor oameni de diverse opinii, dar ntlni pretutindeni o
asemenea rezistenta, nct se vzu obligat sa renune la proiectele sale. Conveni
cu regele sa mai amne formarea guvernului pn dup sesiune, iar el se
rentoarse la Londra. Daca nsi Coroana conspira mpotriva legislaturii, apoi
nici legislatura nu se arata prea ncreztoare n Coroana. Dup icanele
prosteti fcute domnului de Peyronnet, care cheltuise treizeci de mii de franci
pentru a renova i a nfrumusea ministerul de externe i cancelaria, Camera
se arata la fel de ruvoitoare i n ceea ce privea rdinea prezentrii legilor
legate de administraia ^partamentala i comunala. Discutnd bugetul, Camera
tinu Un discurs, pur i simplu jignitor, la adresa armatei, i adopta n^le masuri
care lezau interesele militarilor. De aici i ura rancena a acestora mpotriva
Camerei deputailor. Oricine rta o sabie spunea cu vdit placere ca venise,
n sfrit, vremea de a pune pe goana acel guvern n care tronau magistraii i a
inversa zicala latina: Cedant arma togae. Aceasta stare de spirit a militarilor
era ntreinuta cu grija de ctre partidul ultra, care ncuraja toate prostiile.

Cam n acea epoca, domnului de Chateaubriand i veni n minte sa

adreseze Cancelarului un discurs plin de idei liberale i filosofice care
scandalizase, ntr-un asemenea mod, Sfntul Colegiu, nct acesta l obliga pe
nbdiosul pamfletar s-i fac bagajele i sa prseasc Roma. Noul Papa
(Pius al VUI-lea, urmaul lui Leon al XH-lea) scrise la Paris, plngndu-se de
domnul de Chateaubriand. Acesta, sub pretextul sntii, sosi n Frana.
Dorea cu ardoare sa ocupe postul de ministru de externe, pe atunci vacant. Dar
regele l pastra pentru altcineva si, n afara de domnul Hyde de Neuville, nimeni
nu se sinchisi de un coleg att de ahtiat dup titluri i dup favoruri, cum era
domnul de Chateaubriand. Vznd deci ca n-are nici o ans de reuit, pleca
la apele din Pirinei.
Iezuiii, dibaci n a temporiza lucrurile, se repliaser dup Ordonanele
din Iunie, date mpotriva lor i cu care, neavnd ncotro, trebuiser sa fie de
acord. Se ascundeau n umbra, dar asta nu nseamn ca nu activau intens.
Episcopul de Beauvais (Feutrier), prelat abil, cel care semnase faimoasele
Ordonane, le inspirase iezuiilor una din acele uri cumplite care te claustreaz
i nu te iart niciodat, ura din pricina creia bietul om i-a pierdut i postul i
viaa. S-a tot spus ntruna ca ar fi fost otrvit, dar eu cred ca mai curnd la
figurat dect la propriu, caci fost att de tracasat i de icanat ct a trit,
nct ntr-adevr se poate spune ca nenorociii de popi i-au otrvit viaa. Era un
brbat tnr, care se bucura de o sntate de fier n 1829 i iata-1 murind de
apatie, la nceputul anului 1830. Bine, cel putin, ca partidu' congregaionist a
avut bunul simt sa nu susin ca asta er pedeapsa Domnului mpotriva celui
care se atinsese de sfan arca a iezuiilor. Dar regele nu s-a putut abine a1 s
exprimat astfel. Bietul rege ncepuse a deveni din ce n ce mai bigot. ^
n ultimele zile ale sesiunii din 1829, domnul de Villefranche, pair
congregaionist, tinu un discurs foarte violent, dar foarte bine adus din condei,
al crui autor era limpede ca nu era el, discurs n care ataca puternic guvernul
regelui, purtarea sa i mai ales acele Ordonane din Iunie, porcinul de
Martignac i rspunse cu talentul sau obinuit, i tinu la rndu-i un discurs
plin de elocina i de nelepciune, n legtur cu acele Ordonane.
Seara, se duse la rege i fu foarte bine primit. Suveranul l complimenta
pentru succesul sau din Camera Pairilor. A doua zi, venind sa lucreze cu regele,
acesta l primi cum nu se poate mai prost. Ministrul nu pricepea cu ce-1
ofensase, n sfrit, treaba odat terminata, regele l ntreba exact n aceti
termeni:
Cine dracu te-a pus sa iei cuvntul ieri?
Cum, sire, socotii ca puteam sa las diatriba lui Villefranche fara
rspuns?
Fleacuri! Sesiunea s-a sfrit, i ce-a spus el nu mai conta!

 Tocmai pentru ca sesiunea s-a ncheiat, guvernul regelui nu putea

rmne terfelit astfel!
Regele ncepu sa se plimbe prin camera.
Puteai, cel putin sa sari peste afurisitele alea de Ordonane
Domnul de Villefranche a avut iniiativa, sire, aa ca eu m-am vzut
silit sa apar Ordonanele care sunt opera majestii voastre i a Consiliului i
sa explic
Sa explici Sa explici Tine minte ce-i spun, gnac: nu i-o vor ierta
niciodat!
Cine, sire?
~ Ei, ma rog, nelegi Cu bine, Martignac! ^ v ai ministrul, astfel
concediat, fu obligat sa se retrag, a sa priceap ca soarta i fusese pecetluita.
Pe de alta parte, iat i ce mi-a istorisit La Ferronnays Trebuie sa
anticipez putin asupra evenimentelor, dar n-arn ncotro.
Cnd sub ministeriatul lui Polignac domnul de La Ferronnays l
nlocuise pe Chateaubriand, la Roma, i spusese regelui ca nu putea accepta
acea ambasada daca era obligat sa reaminteasc de Ordonanele din Iunie. Ele
fuseser ntocmite sub ministeriatul sau i discutate n Consiliul din care fcea
parte; purtau semntura sa i nu putea, sub nici un motiv, sa anune ca, ntre
timp, suveranul sau i schimbase prerea. Regele se nfurie, l ntreba ce motiv
avea de a-1 crede n stare de un asemenea lucru, afirma ca Ordonanele din
Iunie erau opera lui i a guvernului sau, aminti ca le pstrase trei sptmni
nainte de a le semna i pru foarte indignat ca putea fi bnuit de o asemenea
slbiciune.
Iat deci ce mi-a istorisit domnul de La Ferronnays. nvai-m cum sa
pun de acord ceea ce mi-a istorisit Martignac cu ceea ce mi-a povestit La
Ferronnays Eu una, ca sa va spun drept, nu-mi mai frmnt deloc creierii. Iam citat, cinstit, i pe unul i pe celalalt i cu asta basta.
mi aduc aminte ca, n cursul acelei veri, ma aflam la tara, mpreuna cu
doamnele de Jumilhac, i de Nansouty i cu ducele de Raguse. Ne amuzam sa
trecem n revista evenimentele din timpul Imperiului, istorisind unul altuia
aspectul sub care le vedeam noi. Ne nfierbntasem att de tare discutnd
astfel de lucruri, nct ne-au prins zorile. Am zis:
Morala care se desprinde din tot ce-am discutat noi e ca revoluiile sau terminat. Cnd persoane din diverse partide, cum suntem noi, se aduna
astfel laolalt pentru a rde mpreuna de propriile temeri, nseamn ca
revoluiile s-au terminat i ca nu mai exista diviziuni politice n societate!
Vai! Ce vorbe fara sens rosteam! Caci nu-mi trecea pnn cap ca discordiile
stteau gata sa rbufneasc din clipa itj clipa, ca animozitile nu mai puteau fi

inute n fru i ca aveau sa rup n curnd legturi trainice de prietenie, ba i

de familie.; n;
Capitolul XVIII Cderea guvernului Martignac.
Reprobarea generala mpotriva auvernului Polignac.
Demisia lui Chateaubriand.
Boala ducesei de Orleans.
Ovaionarea lui La Fayette.
Regele l reabiliteaz pe Bourmont. _~ Expediia n Alger.
Cum sesiunea se apropia de sfrit, regele se fcu luntre sj punte ca sa
se termine ct mai repede. Royer-Collard i spusese, ntr-o zi, lui Carol al X-lea,
mai mult n ironie dect serios, ca domnul de La Bourdonnaye1 era singurul
deputat devotat cu trup i suflet Camerei. Carol al X-lea reinu acest lucru. Ar fi
vrut s-1 ajute i pe Ravez2, dar acesta, mai iste, dup ce pusese umrul la
prbuirea guvernului Martignac, refuza sa intre n guvernul Polignac. Cred ca
nu voia sa fie urt de popor; caci, n acea epoca, regele parca ar fi cutat
anume oamenii cei mai ostili tarii, pe care s-i vre n noul guvern. Cel care
punea capac tuturor era nsa Bourmont3, pe care nu-1 putea suferi nimeni,
nici cei de la ora, nici cei de la tara.
Trebuie sa mrturisesc ca, n ciuda incontientei obinuite a domnului de
Polignac, a fost uluit cnd sosind de la Londra i-a gsit colegii de minister
pe care i-i pregtise regele, aa ca acum nu mai putea da napoi, i de altfel nici
n-ar fi vrut, pentru ca prea i dorise sa ajung prim-ministru. Printr-un bilet
primit n ziua de 7 august, domnul Pasquier ma ntiina ca toate acele
formidabile nume urmau sa apar n Monitorul de a doua zi.
' Frantois-Regis de La Bourdonnaye (1767 1839), ofier n armata lui
ndc, n timpul emigraiei, apoi n Vandcca. Ministru n guvernul Polignac, a
ajuns P' al Franei.
2 M. Ravez (1770 1849), avocat din Lyon; dup ce e subsecretar la
justiie, JUngc preedinte al Camerei, apoi primul preedinte al Curii din
Bordeaux. C 3 Louis-Victor, conte de Bourmont (1773 1846), ofier francez
care, dup a luptat n Vandee, s-a raliat lui Napoleon, care 1-a fcut colonel,
n 1814, ajunge cral i trece de partea Restauraiei, n timpul celor O suta de
zile, trece iar de r ca lui Napoleon pe carc-I prsete n ajunul btliei de la
Watcrloo, de al carei min SC Parc ca na fst deloc strain. n timpul celei de a
doua Restauraii, este numit lstru de rzboi, comandant sef al expediiei din
Alger i mareal al Franei.
M-am dus la Lormoy, s-i fac o vizita ducesei de Maille, creia i-am
mprtit trista veste. Domnul de Maillei ncepu sa rd, fiindc zicea el
nimic nu era adevrat Sosise chiar n dimineaa aceea de la Saint Cloud; l
vzuse n ajun, pe Martignac, n deplina siguran, fcndu-i planuri pentru

sesiunea urmtoare (si lucrul era adevrat); regele se purtase cu el cum nu se

poate mai bine. De altfel, domnul de Maille cunotea bine figura preocupata,
trista, agitata a suveranului cnd era vorba sa schimbe fie i o singura
persoana din guvern; acum nsa l gsise cum nu se poate mai senin i mai
bine dispus, i fcuse partida obinuit de whist n timpul creia glumise tot
timpul. A trebuit s-i dau dreptate, caci, daca ar fi fost aa cum auzisem eu,
regele ar fi fost ntr-adevr nemulumit i deprimat.
Rentorcndu-m la Chtenay, 1-am gsit pe ducele de Mouchy2 care
venise sa ma pofteasc la masa. Desi venea de la Paris, nu auzise nimic despre
noul guvern. Numai ca el nu primi vestea cu vesela expansiune a domnului de
Maille. Deci l credea i el pe Martignac n deplina siguran. Apoi, plin de
tristee, adug:
Ai, la urma urmei, poate ca ar fi mai bine. Regele tine mortis s-1
cocoae pe Polignac n fruntea guvernului. Asta-i visul lui de zece ani aa ca
poi fi sigura ca, mai devreme sau mai trziu, tot i va satisface capriciul. Cnd
se va convinge ca a fcut o greeal, va recurge la altcineva; i-o spun nsa de
pe acum ca un guvern cu persoanele despre care mi-ai vorbit va cdea n fata
primei Camere ce se va aduna
I-am artat ca Jules era tot pe-att de curajos pe ct de imprudent i ca
probabil se va lupta cu un leu.
A, sa nu crezi asta! l cunosc destul de bine pe rege. Niciodat nu-1 vei
convinge sa tina piept Camerelor sau Bursei. Nu uita ca i-a fcut educaia
Villele i ca, n ceea ce
1 Charles-Frantois, duce de Maille, primul gentilom al camerei contelui
Artois, pair al Franei, aghiotantul lui Carol al X-lca. E
Charles de Noailles, duce de Mouchy, capitan al grzilor. Era fiul cel m
al printului de Poix.
Privete cele doua instituii, aceasta educaie e mai mult dect
completaAm vorbit despre impresiile a doi curteni intimi ai regelui, unul
primul gentilom al camerei sale, celalalt -capitanul grzilor sale, pentru a arata
ca, chiar cei din jurul regelui, care nu erau vri n intrigile lui Polignac, nu
priveau acest nou guvern dect cu o nelinite mai mult sau mai putin
ndreptit.
Monitorul publica a doua zi numele care fuseser anunate, mpreuna cu
cele ale domnilor de Courvoisier1 i de RignY2- ai unu' ai celalalt i
dezamgiser prietenii, l cunoteam pe nvingtorul de la Navarin, i nu-mi
puteam explica n nici un fel cum de se asociase cu ceilali. Am avut n curnd
satisfacia de a afla ca refuzase. A rezistat cu o fermitate care 1-a costat foarte
mult tuturor solicitrilor i avansurilor lui Carol al X-lea. i trebuia o mare
trie de caracter i mai ales curaj pentru un astfel de refuz, caci autoritatea

Coroanei exercita nc multa influenta asupra spiritelor; iar Carol al X-lea tia
sa gseasc ntotdeauna cuvintele cele mai convingtoare, cnd voia ceva,
mpletind, n mod abil, bonomia cu demnitatea care i se cerea unui rege.
Rezistenta p_e care i-o opuse domnul de Rigny, avea deci un merit real. i
trecusea numele n Monitor, spernd ca-1 vor vr n guvern fara voia lui. El
persista n a refuza un post unde era convins ca nu va putea nici face bine, nici
mpiedica raul. Stima pe care am simit-o fata de o astfel de comportare a stat
la baza unei prietenii care, cu timpul, a devenit din ce ln ce mai strnsa. Din
nenorocire, moartea 1-a smuls de timpuriu din mijlocul prietenilor sai, lipsind
patria de un om care i-a adus mari servicii i despre care Istoria poate ca va
vrt>i ntr-o zi.
Jean-Joseph Courvoisier (1775 1835), avocat general la Besancon,
PMat, procuror general la Lyon, apoi ministru al justiiei. A demisionat nainte
de Urdnantcle din Iulie.
Lcv 2 Henri-Daniel, conte de Rigny (1782 1835), comandantul escadrei
din Din cntra-amiral, comandantul escadrei franceze de la Navarin, deputat,
stru a' marinei, apoi al afacerilor externe.
Strigatele de bucurie scoase de liberali, la refuzul lui Rigny, 1-au
determinat pn la urma pe Courvoisier sa intre n guvern. De altfel, acesta se
socotea obligat fata de rege pentru unele nlesniri acordate tatlui sau, aa ca
nu mai cuteza sa refuze i el postul ce i se oferi. Accepta deci, foarte trist
primejdioasa onoare ce i se fcuse, avnd totui grija sa specifice ca nu-i va
pune semntur pe nici un act anticonstituional. I se spuse ca acea faimoasa
Carta era catehismul ntregului guvern. La putina vreme dup asta, el i
mrturisi unui prieten care-i prezise ca lovitura de stat era inevitabila:
Ai dreptate, oamenii aceia m-au nelat! Abia acum vad inteniile lor,
dar, atta timp ct ma voi afla alturi de ei, nu vor izbuti sa i le puna n
practica. Cnd ai sa ma vezi plecnd, vei ti ca mi-a fost cu neputin sa pun
stavila neputinei lor. Vai! Nu sunt nici mcar n stare sa vad prpastia, dar
nc sa se mai gndeasc la adncimea ei!
Asa ca atunci cnd domnul de Courvoisier i-a dat demisia, n luna mai
1830, persoana creia i anunase inteniile sale i-a zis la rndul sau:
Lovitura de stat e deci iminenta, din moment ce dumneata te retragi?
Ex-ministrul se margini s-i strng mna, fara sa rspund.
Domnul de Chateaubriand sosi ntr-un suflet, din Pirinei, unde se
dusese, dup ce-i dduse demisia din postul de ambasador la Roma. Solicitase
favoarea de a i-o nmna el nsui regelui, dar nu putuse obine nici o audienta,
n schimb, aflase ca regele i oferise titlul de duce, o mare suma de bani ca s-i
plteasc datoriile, un loc la Curte pentru sotia sa, ma rog, tot ceea ce putea
ispiti inclinrile aristocratice i tendina ctre risipa a acelui menaj. Dar el n-a

acceptat niciuna din aceste propuneri. Dup numeroasele refuzuri ale lul
Chateaubriand, La Ferronnays a fost numit ambasador la Roma. Aiu ca La
Ferronnays era de aceeai prere cu Mouchy, i anume ca regele nu-i putea
permite fantezia de a pune n fruntea guvernului un om la care inea, dar a car
incapacitate i-o recunotea el singur. Fantezia asta 1-a costat Coroana. Ducele
de Laval, ambasadorul nostru la Viena, a fost numit ambasador la Londra, n
locul lui Jules de Polignac.
ntre timp, ncepu a se pune problema cstoriei prinesei Louise de
Orleans cu printul motenitor al fleapolelui1. Familia de Orleans inea foarte
mult la ncheierea acestei cstorii. Doamna Delfina i ducesa de gerry se
preocupau ndeaproape de acest lucru de care se pare ca nici regele nu era
strain. Totui, cei de la Palatul Regal l acuzar pe ducele de Blacas pe atunci
ambasador la Neapole ca nu pune prea mult zel pentru reuita acelei
negocieri. Cum suveranii napolitani2 care o conduceau pe fiica lor Cristina,
regina Spaniei, la soul ei, regele Ferdinand al VII-lea3, urmau sa treac prin
sudul Franei, ducesa de Berry se duse s-i vad tatl, i familia de Orleans i
urma exemplul. Regele i regina Neapolelui i mrturisir dorina de a vedea
realizndu-se cstoria att de rvnita de noi, dar din pcate, printul
motenitor nu era de acord. La urma urmei, poate ca avea dreptate: o urenie
ca el nu merita o nevasta att de ncnttoare cum era prinesa noastr. Sigur
ca refuzul acelui print a constituit o grea lovitura pentru ducesa de Orleans
care inea s-i mrite, ct mai repede, fetele. Tocmai fusese foarte grav bolnava
i teama de a nu le putea vedea rostuite pusese stpnire pe ea. Cine n-a vzut
cu ochii lui dezolarea din Palatul Regal, n timpul bolii ducesei, e greu s-i fac
o prere: so, cumnata, copii, prieteni, servitori toi preau distrui; nici
mcar nu mai cutezau sa se priveasc. Ducele de Orleans, de obicei att de
stpn pe sine, i pierduse, pur i simplu, capul. Nu-i putea ascunde durerea
nici mcar la patul sotiei sale, unde venea din cinci n cinci minute, n sala de
Caturi, nu fcea dect sa adreseze tot timpul ntrebri ' E vorba de Ferdinand al
Il-lea (1810 1859), ajuns rege al Neapolelui n. 'n 1832, s-a nsurat, prima
oara, cu Maria-Cristina, prinesa de Savoia, i n
3', cu Tcrcza, arhiducesa de Austria.
G 2 Francisc l (1777 1830), nsurat, a doua oara, cu [sabela, infanta
Spaniei.
A 'atal ducesei de Bcrry i fratele ducesei de Orleans.
3 Ferdinand al Vll-lea (1784 1833), rege n 1808; detronat de Napoleon,
~a rdobndit tronul n 1814.
Medicilor, izbutind mai mult sa se tulbure dect sa se lmureasc.
Ducesa de Orleans, vazndu-1 n ce hal era ncercase, pe ct putuse, s-1
calmeze i s-1 liniteasc. De altfel n timpul convalescentei, mi-a spus:

 M-am rugat Cerului sa ma crute, numai de mila brbatului meu,

cruia nu stiu cum s-i mulumesc ca mi-a dat prilejul sa vad ct i sunt de
draga!
Ar fi putut aduga: si de utila, fiindc era, ntr-adevr ngerul pzitor al
familiei.
n vreme ce prinii notri strbteau sudul mpreuna cu suveranii
napolitani, a cror nfiare i echipaje strneau mirarea provincialilor, un alt
cltor ddea de lucru la sute de guri sau, pentru a ma exprima mai exact, la
sute de tiparnie ale jurnalelor. Domnul de La Fayette venise s-i vad
nepoata, stabilita la Vizille, la socrul ei Augustin Perier1. Familia era cam
necjita ca aceasta vizita, cu caracter particular i absolut fireasca, se
transformase ntr-un eveniment politic. Veteranul Revoluiei a fost srbtorit la
Vizille, la Grenoble, pe urma la Vlence, la Lyon; pe tot parcursul drumului
spre Paris, a dus-o numai n aplauze i n ovaii.
Odinioar, moartea generalului Foy2, deputat n opoziie, dduse ideea
unei liste de subscripie pentru copiii sai, rmai fara un ban. Domnul Casimir
Perier3 se nscrisese primul i nici nu se mplinise sptmn ca milionul
proiectat i fusese strns. Acel succes fcuse sa se nasc ideea unei alte liste de
subscripie destinata despgubirii persoanelor ce pltiser impozitul stabilit n
mod ilegal. Se prevedea o lovitura de Stat; nu se tia nc de ce natura va fi, dar
oamenii voiau sa fie pregtii ca sa poat rezista.
Congregaionitii i cei din partidul ultra intonau, pretutindeni, imnuri
triumfale, desi nu se nelegeau ntre si
1 Aitgustin Perier (1773 1833), fiul lui Claude Perier; a ajuns pair al
Franei, dup moartea ilustrului sau frate, Casimir Perier.
Maximilien Foy (1775 1825), general de brigada i deputat.: 3
Casimir Perier (1777 1832), ofier n armata franceza din Itaha bancher
renumit din Paris. Regent al Bncii Franei, deputat, preedintele ministru. A
murit de holera, n timpul epidemici din 1832.
Cum vor conlucra. De altfel, congregaionitii i i manifestar
nemulumirea mpotriva domnului de La Bourdonnaye care nu era pe placul
partidului preoilor. Speriat de zvonurile care circulau, venirea la putere a lui
Jules de Polignac i servi drept pretext pentru a-i da demisia care-i fu aprobata
imediat. In sfrit, pentru a pune capac listei guvernamentale ce devenise
odioasa ntregii tari, strnind i pe buna dreptate mnia tuturor, n locul lui
La Bourdonnaye, a fost numita o pramatie care se potrivea de minune cu toi
ceilali din guvern: Peyronnet, instalat la ministerul de interne. Simt nevoia sa
jnai dau un exemplu privind superficialitatea, orbirea regelui pe care persoanele
ce vor trai n alte timpuri aproape ca nu-1 vor crede, desi el este de o
scrupuloasa exactitate.

Domnul de Bourmont, dup ce a luptat n Vandee, s-a mpcat cu

Napoleon dup ce, zic unii, ca i-ar fi vndut mpratului camarazii de lupta
i a intrat n armata imperiala cu atta graba, nct a pierdut stima tuturor, n
1814, a fost primul care s-a grbit sa salute drapelul alb. n 1815, 1-a nsoit pe
marealul Ney, la Dijon, a obinut de la mprat comanda unei brigzi, apoi n
ajunul btliei de la Waterloo a dat bir cu fugiii, ducndu-i inamicului statele
de plata ale armatei, n cursul faimosului proces al marealului Ney, Bourmont
a depus mpotriva lui, n fata Curii Pairilor, dar marealul 1-a acuzat, la
rndu-i, de a fi ajutat la redactarea proclamaiei pe care tocmai o denunase.
Toate aceste circumstane, false sau adevrate, i-au adus generalului epitetul
de trdtor pe care nimeni nu i l-a contestat i pe care presa l exploata
aproape zilnic. Dar iat ca ntr-una din zilele anului 1829, regele spuse n plin
Consiliu:
Ai fiindc mi-arn adus aminte, domnilor, cred ca e cazul sa punei
capt tuturor brfelor mpotriva lui Bourmont. Nimeni nu tie mai bine ca mine
ct sunt de nedrepte; va autorizez sa spunei mai departe ca tot ceea ce i se
reproeaz a lacut la cererea i mai ales la porunca mea secreta!
Domnul de Bourmont tremura din cap pn n picioare. i cei de fata i
lsar privirile n jos, n fata acestei i ciudate. Ct despre rege, el era ferm
convins ca nici o aciune nu putea fi dezonoranta din moment ce o poruncise el
i ca ordinele sale justificau orice demers. Sngele luj Ludovic al XlV-lea
protesta nc destul de puternic n el ca sa nu ncerce nici mcar un sentiment
de dispre fata de oamenii care se artau a fi dispui la anumite injonciuni.
Prima lor datorie era de a asculta.
Ieind de la Consiliu, domnul de La Bourdonnayg istorisi ce se petrecuse
acolo unei persoane care-mi relata exact cele ntmplate. De altfel, n foarte
scurta vreme, aflar o mulime de persoane. Domnul de Bourmont l convinse
probabil pe rege sa renune la astfel de protecii, caci suveranul nu mai vorbi
nimic despre acest lucru. Totui generalul simea toate dificultile poziiei sale
i dorea, din tot sufletul, o ocazie care s-1 nalte n ochii opiniei publice. Se
tia brav i se credea un bun militar. Un rzboi, orict de mic, i-ar fi convenit de
minune, dar nu vedea unde anume ar putea avea loc. i veni n minte Algerul i
arunca, n treact, unele cuvinte, ntreg Consiliul i sari n cap; el tcu, dar nu
renuna. La sfritul lui decembrie, marealul Marmont, pe care afacerile sale
bneti falimentare l obligau sa stea la tara de cteva luni, veni sa petreac mai
multe zile, la Paris. Bourmont i istorisi, n trecere, veleitile sale n legtur cu
Algerul, precum i dificultile pe care le ntmpinase, dndu-i de neles ca
pusese ochii pe el pentru a comanda expediia. Imediat generalul se nflcra.
Se i vzu Marmont-Africanul i-i fgdui sa nving toate obstacolele. Se
ntoarse acas, se nconjura de cri, de hri, de liste de state, de tot soiul de

documente si, cu capul plin de aceasta campanie, l ataca direct pe rege. Nu s-a
artat mpotriva, desi n-a fost de acord cu toate planurile lui. Domnul de
Polignac 1-a respins cu blndeea lui obinuit. Delfinul s-a opus cu
vehementa, iaf Marina a declarat expediia imposibila, din pricina pregtirilor
care aveau sa dureze cel putin un an. Oricare altul s-ar fi la pguba. Dar
marealul nu era omul care sa renune, i se strdui sa nving toate piedicile.
Pentru asta, l lua ca ajuto pe amiralul Mackau. Lucrar mpreuna i redactar
u memoriu n care artau ca posibilitile de pe mare puteau discutate, iar cele
de pe uscat, practic, nu existau. Afacerea pru sa capete amploare. Marealul,
cu candoarea care-1 caracteriza, se duse sa discute deschis cu ministrul de
rzboi, i spuse ca, daca avea de gnd sa comande el nsui expediia, renuna
la orice pretenie, dar ca, daca Bourmont nu mergea, cerea s-1 nlocuiasc el.
Ministrul i rspunse ca ideea i surdea, dar ca era indispensabil n fruntea
ministerului pe care-l conducea; trecnd apoi n revista pe toi cei care ar fi
rvnit conducerea acelei campanii, gsi fiecruia cte un cusur, nct alegerea
marealului, ca sef al acelei expediii, se subnelegea de la sine, daca totui
izbuteau s-1 conving i pe Delfin despre necesitatea acelei expediii.
Marealul fgdui sa nu crute nimic. Bourmont ddu impresia ca era de acord
sa se nhame la remorca marealului, care ne istorisea zilnic succesele sale,
mirndu-se totui de nencrederea mea. Atiam ca Delfinul, plictisit de
demersurile sale, spusese dup ce-1 vzuse ieind:
Du-te, agit-te! Chiar daca treaba asta va reui, ea nu va fi pentru
tine!
Nu-i puteam repeta aceste cuvinte pe care nu le auzisem dect eu; dar
ncercam s-i arat ca s-ar putea sa dea gre. n sfrit, succesul sau pru
sigur, expediia fu aprobata, statul-major alctuit. Nu mai lipsea dect apariia
n Monitor a sefului expediiei. Dar aceasta apariie ntrzia, mi amintesc ca,
ntr-o smbt seara, i-am spus:
Baga de seama, domnule mareal, nu te ncrede prea mult n puterile
dumitale, fiindc s-ar putea ca Bourmont s-i joace vreun renghi!
Ma nvinui ca jigneam un om calomniat, care, n fond, era ct se poate de
loial.
Am surs, plina de ncredere.
Ei bine, ce-ai sa spui daca regele ma va numi mine, duP ce vom iei
de la slujba?
As spune ca as fi ncntata ca m-am nelat, desi sunt Proape sigura
ca nu ma nel!
Ai daca am s-i aduc actul de numire n calitate de comandant al
expediiei, vei fi tot att de nencreztoare ca sj Toma necredinciosul?

Regele nu spuse nimic, nici duminica, nici luni, nici mari. Domnul de
Bourmont l consola zilnic pe Marmont, dar Jules de Polignac, mai putin
ipocrit, ncepu a se ndeprta de mareal. Acesta se hotr sa se duca la
generalul de Bourmont i s-1 roage s-i atrag atenia regelui ca, cu ct
numirea sefului expediiei se va face mai repede, cu att expediia va avea mai
multe anse de succes.
Generalul se arata, la nceput, de acord, apoi blbi cteva cuvinte, iar
pn la urma i spuse marealului ct era el de dezolat, fiindc Delfinul inea
cu orice pre ca el Bourmont, sa conduc expediia.
Abia acum vzu marealul ct de frumos fusese jucat pe degete. Domnul
de Bourmont se servise de perseverenta i de cunotinele sale militare pentru
a nltura toate obstacolele aflate n calea lui, fara s-1 scie i s-i displac
Delfinului. Toate astea se datorau bnuiesc faptului ca se tia ca era o
nulitate ca militar, ca habar n-avea de marina, c-i ddea seama ca n-ar fi fost
n stare sa lupte pe rmul african, dar ca, n acelai timp, ar fi fost cumplit de
gelos pe succesele altui general, mai ales ca Delfinul era convins de talentele
sale militare.
Pentru cei care-1 cunoteau bine pe mareal, e lesne de neles furia
acestuia. Vzuse nruindu-se, n modul cel mai jignitor, toate visurile sale de
glorie dup ce luptase din rsputeri sa nlture obstacolele, sa aplaneze
dificultile, sa potoleasc spiritele recalcitrante i sa le fac sa accepte aceasta
campanie. Bunul lui simt l mpiedicase ntotdeauna sa fie partizanul politicii
lui Polignac dar, dup aceasta ntmplare, nu mai avu ochi s-1 vad i nu-i
ascunse resentimentele.
Obligaiile lui personale fata de rege nu-i ngduiau sa se retrag, dar nu
mai apru pe la Curte dect atunci cnd i obliga slujba, fiind nsa ct mai
rezervat fata de minitri.
Dar sa revin la anul 1830..<
IT Capitolul XIX Prima zi a anului 1830.
Aedinta regala de la Luvru.
Regelui i cade plria.
Ducele de Orleans i-o ridica.
Testamentul ducelui de Bourbon.
Expediia din Africa.
O vorba a domnului de Bourmont.
Regele i amiralul Duperre.
Cltoria Delfinului Ia Toulon.
Domnii de Chantelauze i Capelle intra n guvern.
Prima zi a anului 1830 s-a remarcat prin discursul nuniului papal, inut
regelui, n care prea s-i dea sfaturi privind o politica ultramontana, discurs

care a fost foarte bine primit de majestatea sa, dovada rspunsul pe care i 1-a
dat. Aceasta mprejurare rennoi zvonul care circulase mai nainte ca acel
nuniu Lambruschini1 asistat de cardinalul Laii, i smulsese lui Carol al Xlea cu autorizaia Papei unele jurminte sacre.
n nti ianuarie, Curtea regala, n frunte cu preedintele ei, domnul
Seguier2, se prezenta la doamna Delfina. Domnul Seguier tocmai ncepuse a-i
adresa felicitrile de rigoare, cnd iat ea i taie vorba, spunndu-i cu cea mai
mare trufie:
Treci, domnule, peste asta!
Cele doua ntmplri fcur senzaie i ddur prilej la nenumrate
comentarii. Sa respingi, cu atta duritate, magistratura tarii i sa primeti, cu
atta bunvoin, nite sfaturi antinaionale, erau doua greeli foarte grave.
Dar cum peste ele s-au suprapus alte evenimente, lumea le-a uitat destul de
repede.
Iarna era foarte aspra i poporul suferea cumplit i de frig i de foame.
Mila publica ncerca sa fac ceva pentru a-i mai uura suferinele. S-a propus
sa se dea un bal la Opera, cu Un ludovic biletul, apelnd astfel la cei bogai
pentru a-i ajuta Pe cei saraci. Doamnele de la Curte i din ora se ocupar de
aceasta opera de binefacere, care izbuti pe deplin i de pe urma creia se aduna
o suma considerabila. Cei din palatul Q Lodovico Lambruschini (1776 1854),
episcop de Sabine, arhiepiscop de va, nuniu papal la Paris, n 1831 ajunge
cardinal, iar n 1836, ministru. Gc ^ Antoine-Jean baron de Seguier (1768
1848), substitutul procurorului 'n Parlamentul din Paris. Mai trziu, ajunge
consilier de Stat i pair al Franei.
L Tuileries contribuir primii, dar nimeni nu apru n loja ce le fusese
rezervata. Loja celor de la Palatul Regal, dimpotriv era ocupata de toat familia
de Orleans. Ducele de Orleans s j fiul sau coborser n sala de bal. Ducele de
Chartres dansa o mulime de contradansuri. Aceasta condescendenta avu un
mare succes i scoase i mai mult n relief pustietatea lojei regale, singura care
rmsese goala, n toat sala. Compor-tndu-se astfel, cei din familia de
Orleans se bucurar de o popularitate pe care cei din familia regala i-o doreau
din tot sufletul.
n general, nu sunt curioasa sa vad ceremoniile unde se nghesuie prea
multa lume, dar mprejurrile fcuser ca deschiderea sesiunii sa fie att de
importanta, nct am inut sa asist neaprat la edina regala. S-a inut la
Luvru, i amnuntele din acea diminea mi-au rmas i acum vii, n memorie.
Ducesa de Duras, despre care v-am vorbit adesea, se prpdise, dup ce
toat viaa se vitase ca nu se simea bine, fapt care-i atrsese porecla de
bolnava nchipuita i-1 determinase pe soul ei sa i se fac lehamite de ea.
Dup moartea ei, domnul de Duras se nsurase a doua oara cu un fel de

elvetiano-anglo-portugheza, trgndu-se din nu stiu ce familie, dar care avnd

o avere foarte mare i cumprase titlul de ducesa. Ea e cea care, la cteva
sptmni dup ce s-a mritat, i-a strigat cu naivitate, soului ei:
Ah, dragul meu, nu-i poi da seama ce nseamn sa fii mai detept
dect nevasta ta!
Sigur ca prima lui sotie nu-1 obinuise cu astfel de rsfuri. Ma aflam
deci aezat alturi de aceasta noua nevasta a ducelui de Duras, n ziua n care
Carol al X-lea vorbea n public pentru ultima oara. Nu mi-am putut reprima o
micare de teama, cnd regele a rostit unele cuvinte amenintoare, pe care leam uitat, dar care anunau c-i v^ susine guvernul, mpotriva Camerelor.
Doamna de Duras m& ntreba ce aveam.
Vai, doamna, n-ai neles ca regele declara rzbo tarii? Dar nu pentru
tara ma tem eu!
Dup cinci minute, n timp ce ne pregteam sa plecam, ea mi spuse:
N-ai neles bine, doamna! Ducele (asa i spunea ea soului ei), ducele
mi-a spus de diminea ca a citit discursul regelui, ca i s-a prut minunat i ca
va nchide toate gurile celor care striga mpotriva guvernului.
Cu att mai bine, doamna.
Nu amintesc acest dialog ca sa redau ntocmai cuvintele interlocutoarei
mele, ci ca sa arat care era atmosfera din palatul Tuileries. Domnul de Duras
era, n acel moment, primul gentilom al camerei de serviciu, iar sotia sa locuia
cu el, n Palat. Regele Carol al X-lea se purta desvrit ntr-un salon i avea o
inut nobila la Curte, dar, n public, n-avea nici un fel de demnitate. Fratele
sau, Ludovic al XVIII-lea, n ciuda trupului sau diform, reuea sa para mai
demn ca el.
Carol al X-lea avea o voce care-i zgria urechile, prea putin sonora, nu
pronuna clar cuvintele i citea prost discursurile. Gratia lui obinuit l
prsea n astfel de ocazii. Cnd, n ziua aceea, rosti acea fraza amenintoare,
vru sa ridice capul ntr-un mod ct mai impuntor, n vreme ce ntorcea pagina.
Dar aceasta treaba fcu s-i alunece plria de pe cap, iar diamantele grele cu
care era mpodobita o fcur sa cada cu zgomot, la picioarele ducelui de
Orleans. Acesta se apleca, o ridica de jos i o tinu n brae pn la sfritul
discursului. Toat lumea comenta n fel i chip acest fapt. Seara, la Palatul
Regal, am vorbit despre acest lucru. Ducesa de Orleans ma apuca de brat i-mi
opti:
O, draga mea, taci, te rog Nu-i aa ca toat lumea a observat? Mai
ales Delfina Nici n-am mai cutezat sa ma uit 111 ochii ei. Sunt sigura ca e
foarte suprat Trag ndejde ca nu va mai aduce vorba despre aceasta
ntmplare
Mademoiselle adug:

 Numai de n-ar apuca gazetele sa fac tot felul de cmentarii nelalocul

lor!

Am fost cu att mai impresionai de acea ntmplare cu tot-Peste cteva

zile, n 6 ianuarie, adic de Boboteaza, cnd
1 Ponii s-au strns laolalt, conform obiceiului, pentru a gusta din
prjitur fcut n cinstea regelui, bobul ascuns n Ca se nimeri sa fie n
bucata ducelui de Orleans, fapt care o fClJ pe Delfina sa se bosumfle.
Lua astfel natere un fel de superstiie, care se rspndi n ntreaga tara;
pn i cei care nu doreau ndeprtarea de la tron a ramurei vrstnice, vznd
ncurctura deplorabila n care se vra, cu atta incontient, nu se putur
abine sa nu strige:
Dar oamenii tia chiar nu vad ca procednd astfel netezesc drumul
ctre tron celor din familia de Orleans?
Trebuie sa spunem totui ca daca vechile accese de trufie o mai apucau
din cnd n cnd pe Delfina, sincera prietenie, pe care o nutrea fata de doamna
de Orleans, o fcuse s-i schimbe simitor comportarea.
n vremea asta, ducele de Bourbon continua sa duca aceeai viaa trista
i dezordonata dintotdeauna. mbtrnind czuse sub dominaia unei creaturi
pe care o adusese n Anglia i o mritase cu un ofier din suita lui care se
spune -crezuse ca se nsoar cu fata din flori a printului i nu cu amanta lui.
Astfel, doamna de Feucheres1 deveni stpna absoluta la Chantilly i la PalaisBourbon. O alunga pe contesa de Reuilly, fata ducelui de Bourbon, i-i exercita
asupra tuturor celor din jur domnia sa despotica. Imensa avere a printului era
la dispoziia sa. Domnii de Rohan-Guemene, verii lui primari, erau motenitorii
cei mai apropiai. Familia de Orleans venea dup ei. Era nsa de dorit ca
bunurile ramurei de Conde sa rmn n familia de Bourbon; pentru asta,
ducele de Bourbon ar fi trebuit sa adopte copilul din familia de Orleans al crui
nas era, dndu-i i numele i averea sa. Palatul Regal se strduia din rsputeri
s-1 determin6 pe print sa fac acest lucru, mpreuna cu toat familia regala,
dar nu avea nici un alt mijloc pentru a reui, dect influenta doamnei de
Feucheres, singura de care asculta btrnul prW1 Doamna puse nsa, ca prima
condiie, pentru bunele sale ofic11'
1 Sophie Daw, baroana de Feucheres (1795 1840); n 1822, soul ei
dndj>J^ n sfrit, scama ca era amanta ducelui de Bourbon, se despri de
ea. Scandau asemenea proporii, nct baroana fu obligata sa plece de la Curte.
L fie primita la Curte. Lucrul prea imposibil, avnd n vedere severitatea
Delfinei, n privina etichetei. Dar chiar de la primele cuvinte pe care ducesa de
Orleans cuteza sa le rosteasc, Delfina spuse:
Sigur, verioar! Sunt suprat pe ducele de Bourbon ca ne obliga sa
recurgem la aceasta persoana pentru a-1 hotr sa fac un lucru just,

convenabil att pentru el, ct i pentru voi dar, daca din nenorocire aa stau
lucrurile, nu mai trebuie sa ezitam, aa ca voi vorbi cu regele.
Doamna Feucheres a fost prezentata la Curte; Delfina s-a purtat frumos
cu ea, i testamentul a fost semnat. Se pare ca Delfin^ dorea i ea ca palatul
Chantilly sa rmn n minile Bourbonilor, i ca numele de Conde sa se
perpetueze n familie. Dar nu e mai putin adevrat ca cu aceasta ocazie -s-a
artat foarte buna i ngduitoare cu prinii de Orleans.
Regele continua sa vorbeasc despre voina sa imuabila; deputaii se
rentoarser n provinciile lor pentru a pregti noi alegeri ce preau inevitabile.
Expediia din Alger, odat aprobata de guvern, ncepur pregtirile, cu un zel
att de plin de entuziasm, nct soldaii fura gata de plecare n ase sptmni
i nu ntr-un an, ct ceruser psuire, la nceput. Aceasta campanie africana
devenise sperana celor mai nflcrai din partidul ultra. Generalul Bertier de
Sauvigny spuse, urcndu-se n trsura:
Ne ducem sa ne ncierm cu Dey; dar adevratul rzboi va fi abia la
ntoarcere!
E demn de admirat faptul ca trgea ndejde sa aduc ndrt o armata
destul de devotata pentru a mai fi dispusa sa susin absolutismul.
S-a spus ca, daca domnul de Bourmont ar fi fost n Frana, ar fi
mpiedicat Ordonanele din Iulie. Eu cred, dimpotriv, ca le-ar fi susinut i mai
aprig dect ceilali, mi aduc aminte, n legtur cu el, de o ntmplare, care numi naduie sa ma ndoiesc nici o secunda despre caracterul lui.
Cum domnul de Glandeves, preceptor la Tuileries, care, u~' prea nghiea
pe Polignac, era n relaii familiare cu de Bourmont, n ajunul plecrii acestuia
din urma.
Se la el n vizita, l ntreba:
Nu eti nelinitit, din pricina situaiei n care lai tar i nu te temi de
ce s-ar putea ntmpla n absenta dumitale?
Ba da, sunt nelinitit pentru ca n-am destula ncreder n fermitatea
guvernului nostru. Nu e destul de abil, nu e unit i n-are voina; caci vezi,
dragul meu Glandeves, ca sa pu-vasul pe valuri, fara scurtturi i fara pericole,
nu trebuie sa te foloseti dect de un singur verb format din apte litere: cuteza.
La asta se reduce toat politica n momentul de fata
Departe de a fi partizanul doctrinei dumitale, mrturisesc ca sunt
foarte speriat de a te vedea punnd-o n practica i spuse Glandeves.
Domnul de Bourmont nu-i rspunse dect printr-un surs plin de
ncredere. Cred ca a fost pentru ultima oara cnd 1-a mai vzut Glandeves.
Comanda escadrei i se propusese amiralului Roussin dar acesta o refuza.
Nu se prea mpaca cu Bourmont, i apoi era convins ca pregtirile nu vor fi gata
nainte de a ncepe anotimpul ploilor. Amiralul Duperre nu consimi s-i

asume aceasta rspundere, dect dup o lunga ezitare, n ajunul plecrii sale,
Duperre ceru o audienta regelui. Dup ce trecu n revista toate dificultile
debarcrii, toate piedicile pe care le prezenta coasta i marea care o scalda,
pentru a putea depune o parte din armata i muniii pe uscat lucru ce s-a i
petrecut nu peste multe zile, i care a compromis salvarea trupelor debarcate
mai nainte, lipsindu-le de muniii -amiralul adug:
Sire, ma supun poruncii majestii voastre i-mi asum aceasta
periculoasa sarcina, mi voi pune n joc toat grija, toat ndemnarea, chiar i
viaa daca va fi nevoie; cu alte cuvinte, voi face tot ce va fi omenete posibil
pentru a reusi-Dar declar aici, n fata regelui, de fata cu toat lumea, ca nu
garantez de succes i ca n-a vrea sa fiu considerat drept un fricos, care
socoate aceasta aciune o fapta mult prea ndrznea.
Du-te linitit, amirale, i fa cum crezi ca va fi ^ bine, iar daca succesul
nu va fi pe msur sperane^ dumitale, nu te voi tine de rau nici o secunda. Nai grija, nu V0m abandona; de ndat ce te vei mbarca, Polignac i cu. Fljne o
sa rostim zilnic cte o rugciune pentru reuita durnitale!
Duperre, btrn lup de mare, care prefera o gura de aer proaspt, venit
din larg, oricror rugciuni, ramase foarte ncurcat de ajutorul care i se oferea;
se nclina n fata regelui, jesi din cabinet i se duse sa istoriseasc discuia sa
cu regele persoanei de la care am aflat-o eu.
n vremea asta, bietul meu prieten Rigny se plictisea de moarte, n
Mediterana. mi mrturisise, mai apoi, ca expediia din Alger l fcuse sa regrete
amarnic probitatea de care dduse dovada, refuznd ministerul marinei. Rigny
era cel mai tnr i mai cuteztor amiral al nostru. Nu neg ca era ambiios i
c-i plcea gloria care-1 stimula sa ntreprind fapte dintre cele mai ndrznee.
L-am auzit adesea spunnd ca n-ar putea muri linitit nainte de a vedea
steagul nostru fluturnd la Mahon i la Porto-Ferrajo. Din pcate, steagul
nostru nu mai flutura pe niciunul din zidurile acestor orae, din pricina ca un
medic nepriceput i-a venit de hac bietului amiral Rigny, vrndu-1 n mormnt
nainte de a mplini cincizeci de ani.
Delfinul pomi spre Toulon ca sa asiste la plecarea flotei; statu foarte putin
i displcu tuturor, n plus, cltoria lui mai avea i alt scop: trebuia s-1
atrag de partea sa pe domnul de Chantelauze1; aa ca Delfinul se ndrepta
spre Grenoble pentru a-i ndeplini aceasta sarcina. Nu stiu ce anume i-o fi
inspirat o att de mare ncredere n domnul de Chantelauze, om complet
ignorat de public, dar Delfinul i feri ministerul justiiei pe care, pn la urma,
Chantelauze l accepta. Regele primi, n sfrit, demisia pe care domnul de
^ourvoisier tot ncerca sa i-o dea i nu putea. Dup trei zile, apru o
ordonan prin care guvernul era, n parte, schimbat., Ornnul de Courvoisier,
cel mai moderat din guvern, a fost cuit de domnul de Chantelauze pe care

nu-1 cunotea <jjn Jean-Claude de Chantelauze (1787 1859), prim-presedinte

al Parlamentului Co, renoble, apoi ministru; fiind semnatarul Ordonanelor din
Iulie, a fost aaniat la nchisoare pe via.
Nimeni aa cum fusese nlocuit de curnd domnul de La Bourdonnaye,
de domnul de la Peyronnet. Cred ca, daca regele ar fi cutat anume, n ntreaga
Frana, un om care sa fac maj mult rau Coroanei dect Peyronnet, poate ca nar fi gsit. A.u mai vrt n guvern i pe un oarecare domn Capelle', cunoscut
pentru intrigile sale. Fusese ministrul prinesei Eliza, cum [se mai spunea
doamnei Bacciochi2, pe vremea cnd domnea n Toscana.
Monsieur se folosea de el n alegeri, pentru partidul ultra si, cum era
socotit un om abil, l vrse n guvern. Dar sa te fereasc Dumnezeu de
abilitatea intrigantului.
Tara era foarte suprat, foarte iritata, ba chiar exasperata; deputai,
votnd mpotriva guvernului Polignac n-aveau dect sa se prezinte n fata
alegtorilor pentru a fi alei. Sunt convinsa ca atunci nici alegtorii, nici
deputaii nu se gndeau nc sa rstoarne tronul, ci doar guvernul.
Capitolul XX Abolirea legii salice, n Spania.
Impresiile Delfmei.
Aederea Curii din Neapole, la Paris.
Balul dat de ducesa de Berry.
Balul de la Palatul Regal.
Boala generalului de Boigne.
Incendiile din Normandia.
Plecarea suveranilor napolitani.
Moderaia Delfmei.
Cucerirea Algerului.
Ordonanele din Iulie.
Nencrederea, disperarea i furia poporului.
nsurtoarea regelui Spaniei cu prinesa Cristina, a Neapolelui, a fost
urmata imediat de declaraia desemnata sub numele de rememorarea
Pragmaticei care le ngduia i fetelor sa moteneasc tronul. Aceasta msur
a fost viu comentata la noi, n Frana, i mai ales la Palatul Regal1 Guillaume-Antoine. Baron de Capelle (1775 1843), prefect, consilier
d Stat, secretar general la ministerul de interne. Mai trziu, ca ministru al
lucrri ^ publice, a fost unul dintre cei care au semnat Ordonanele din Iulie.
Condamna contumacie, a fost graiat., jx
2 E vorba de Eliza Bonaparte (1777 1820), mritat n 1797 cu fc
Bacciochi, ofier corsican. Prinesa de Piombino, mare ducesa de Toscana,
cderea lui Napoleon a trit n Italia.

Pucesa de Orleans mi-a vorbit, cu multa amrciune, despre ga Se

simea jignita, i ca napolitana, i ca franuzoaic, mi a (juc aminte ca mi-a
spus, ca aceasta msur, att de ostila celorlalte ramuri ale familiei de
Bourbon, era privita ca o ofensa personala de ctre fratele ei, regele Neapolelui,
i ca ea l determinase sa plece din Madrid n douzeci i patru de ore. Aceasta
mprejurare m-a fcut sa ma ndoiesc ca regina Cristina ar fi avut vreun rol n
hotrrea luata de soul ei, regele Ferdinand al VH-lea. Msura dup cum tie
toat lumea fusese pregtit nc de pe vremea lui Carol al IV-lea. Orice-ar fi
fost, ducesa de Orleans mi-a povestit ca cu o seara mai nainte se vorbise
despre acest lucru, la Delfina. Regele, Delfinul, ducesa de Berry, toat familia
de Orleans se pronunaser mpotriva acestei hotrri. Numai Delfina avusese
curajul sa spun:
Da, lucrul displace att guvernului, ct i familiei regale; n ce ma
privete, cred totui ca regele Spaniei are dreptate i ca ceea ce a fcut e un
lucru foarte firesc!
Delfina ar fi fost bucuroasa ca i fetele sa aib dreptul la tron, chiar la cel
al Franei. Totui, trebuie sa adaug ca a respins cu dispre i ca ridicola
propunerea pe care i-au facut-0 o mna de intrigani slugarnici de a cere
Coroana Navarei. Parca mi aduc aminte, fara sa am curajul sa susin cu trie
ca domnul de Chateaubriand acceptase, un moment, aceasta idee, creznd c-i
face placere ducesei de Angouleme.
Sosirea Curii din Neapole a dat semnalul nceputului serbrilor. Ducesa
de Berry prea ncntata s-i poat primi familia la ea acas; cred ca n-am
vzut-o niciodat artnd Mai bine ca n acele zile. Regele, tatl ei, pe care
boala l fcea Sa para mbtrnit nainte de vreme, aprea ct mai putin n
Public, prefernd sa stea mai mult n casa linitit a surorii ducesa de Orleans.
n schimb, regina Neapolelui, ca un butoi, burduhnoas, era oricnd dispusa
sa se, reze n orice fel, ajutata bineneles de drgu ei fata, cesa de Berry,
care o plimba prin tot Parisul i o duse la ^ae spectacolele. aa ca cele doua
prinese ale noastre, Venite franuzoaice prin cstorie doamna de Orleans si
Ducesa de Berry se aranjar n aa fel nct una sa se ocur> de fratele
ei, cealalt de mama ei.
La Curte avur loc o serie de spectacole unde am vasm pentru prima
oara familia de Orleans aprnd n loja regala Regele i manifestase n ajun
regretul ca acea loja nu era ndeajuns de mare pentru ca, alturi de invitai, sa
le poat pofti i pe rudele lor apropiate. Domnul de Glandeves, preceptor la
Tuileries, auzind acele cuvinte, trudi toat noaptea i a doua zi l anuna pe
rege ca n loja sa ncpea i familia de Orleans Regele ramase o clipa
descumpnit, apoi, neavnd ncotro fcu pe bucurosul, ncntarea familiei de

Orleans a fosj nemaipomenita, iar recunotina fata de domnul de Glandeves

att de sincera, nct, de atunci, au nutrit cea mai calda afeciune fata de el.
Ducesa de Berry a dat n apartamentele sale i ale copiilor sai, din
Palatul Tuileries, un bal mre. Cred ca n-am vzut niciodat un bal mai bine
organizat ca acela. Locuin avea doua etaje. Dar o scara alta dect cea
principala pe care urcai fusese la fel de frumos decorata ca i prima. Palierele
fuseser transformate n saloane confortabile, i cele cteva trepte, care le
despreau unele de altele, fuseser de asemenea maniera ascunse sub covoare
i flori, nct acea scara a fost tot timpul cea mai plina de lume, ca nici o alta
odaie, caci aveai impresia ca face parte din apartament. In ciuda elegantei, a
numeroaselor persoane din lumea mare, ce fuseser invitate la acel bal, n
ciuda ordinei i a aerului satisfcut al stpnei casei, n sufletele tuturor celor
adunai acolo plutea un fel de spaima, care-i mpiedica pe oaspei sa fie veseli.
Balul a fost urmat de p cltorie la Rosny, despre care mi s-a vorbit n termenii
cei mai elogioi. Dar eu, nelund parte la acea plimbare i deci nevznd cu
ochii mei cum au decurs lucrurile, nu voi scrie nimic despre ea. As vrea sa p^
trece sub tcere i serbarea care s-a dat la Palatul Regal, dup napoierea de la
Rosny, caci amintirea ei nu mi-e delo plcut. Regele Carol al X-lea, consimind
s-i nsoeasc acest bal pe suveranii din Neapole, prea de la sine neles
serbarea era data n cinstea lor; dar s-a ntmplat cu tot altfel- u Cnd am
ajuns la Palatul Regal, strzile erau att d nesate de lume, nct trasurile abia
i puteau croi drum prin ac'ea mulime. Vizitiul meu fusese obligat sa
ocoleasc pe zece strzi alturate, pentru a putea ajunge la Palat. Odat sosita
la portia din strada Lycee, a trebuit ca jandarmii, arzite elveiene i alii sa se
alture oamenilor mei si, cu chiu cu vai, sa croiasc un fel de poteca prin care
sa pot intra n Palat, smulgndu-m din mijlocul mulimii care ma nconjura,
nuntru, mulimea era aproape tot att de numeroasa ca i afara. Toi cei care
ceruser invitaii, le obinuser, aa nct aghiotanii regelui mpreuna cu cei ai
printului i cu ofierii din corpul de garda abia izbuteau sa pstreze un spatiu
de cteva picioare n jurul persoanelor regale. Multa vreme ne-a fost imposibil
sa circulam. M-am trezit, mpinsa de mulime, n acel spatiu rezervat, unde nu
avusesem nici cea mai mica intenie sa ptrund, gata sa cad peste printul de
Salerno1. Ducelui de Blacas, care era de serviciu, i cu care nu prea eram n
raporturi bune, i fu mila de mine i ma lua sub protecia lui, ajutndu-m sa
trec prin valurile acelei mulimi. Am avut atunci prilejul sa examinez
ndeaproape fizionomia prinilor. Regele prea bine dispus, napolitanii erau
uluii, Delfina, nemulumit, doamna de Orleans, suprat, Mademoiselle,
stnjenita, ducele de Orleans, satisfcut. Aceasta satisfacie mi displcu, desi
n-a ti sa spun de ce; aveam nsa un sentiment de teama, de mhnire i
simeam nevoia sa plec ct mai repede. Am ajuns acas Ia zece seara. Mama,

vzndu-m venind att de devreme, s-a speriat creznd ca mi se mtmplase

ceva. I-am spus ca ineam foarte mult la familia de Orleans ca sa fiu mulumit
de serata lor i ca, pentru prima ara n viaa mea, eram gata sa cred ca ducele
de Orleans Premeditase acest lucru. Felul de a umple saloanele dincolo de
CaPacitatea lor de cuprindere, cu toi oamenii pe care regele nu'i putea suferi,
iluminaia tuturor grdinilor, grija de a tine 'sur ' LePldprint de Salerno
(1790 1851), fratele regelui Neapolelui; se rasc cu Maric-Clementinc, fiica lui
Francisc l, mpratul Austriei.
Uile larg deschise mulimii de afara, ntr-o vreme n care nepopularitatea
regelui nu mai era un secret pentru nimeni apariia frecventa a ducelui pe
terasa Palatului, numai pentru a-i obliga pe oameni sa strige ct mai des:
Triasc ducele de Orleans!, toate acestea aveau n ele ceva mai mult dect
popular, ceva cam prea strident, care ma deranja, cu att mai mult cu ct acel
bal nu era cadrul nimerit pentru o astfel de propaganda.
Nimnui nu i se pruse extraordinar ca ducele de Orleans i primise n
casa sa pe regii Franei i ai Neapolelui i ca se ocupase de regalii sai oaspei.
Dar el profitase de acea serbare regala, pentru a o transforma ntr-o serbare
populara care, pn la urma, nu ntrzie sa dea roade. Acea noapte poate fi
considerata ca prima rzmerita a anului 1830, an att de fertil n astfel de
evenimente. Mulimea admisa fara nici o supraveghere, n grdini i galerii,
sfri prin a se nfierbnta, aata de nu stiu ce instigatori la revolta i deveni
att de turbulenta, nct trebui data afara, cu for armata.
Putem trage din asta concluzia, aa cum am mai spus cnd fusesem
suprat, ca ducele de Orleans premeditase acest lucru? Ai da, i nu. Sunt
convinsa ca nu-i fcuse un plan anume, n acest sens, dar ca veghea cu grija
la popularitatea lui, vrnd ntotdeauna dup expresia rposatului duce de
Berry sa fac, o figura aparte.
A doua zi dup acest bal, o scrisoare din Chambery mi aduse la
cunotin ca domnul de Boigne se simea din ce n ce mai rau i ca medicii
ncepuser a fi nelinitii. II cunoteam mult prea bine pentru a cuteza sa ma
duc s-1 vad fara ngduina lui. I-am scris imediat, fara a-1 alarma, rugndu1 s-mi permit s-i fac o vizita. El mi rspunse ca fusese foarte bolnav, ca era
nc prea slbit pentru a-mi pu*6^ scrie personal, dar ca se simea mult mai
bine i ca de ndat ce va putea suporta un drum cu trsura se va duce la bile
din Tarentoise; ca ma ruga s-mi amn vizita dup ce se va ntoarce de acolo,
adic spre sfritul lui iulie.
Linitit de aceasta scrisoare i de altele care urmai3' nevrnd sa mai ies
n lume, la nceputul lui iunie m-am tabi ja tara. Acolo am aflat ca. Domnul de
Boigne, pe care-1 credeam n convalescenta, murise n 21 ale lunii, n urma
unei noi crize a bolii de care suferea de multi ani. Aceasta ultima criza, durnd

doar cteva ore, toi m-au asigurat ca nu mai avuseser cnd sa ma anune. A
trebuit s-i cred. Totui am regretat nespus de mult ca nu insistasem sa ma
duc la Chambery, n luna mai, cu toat opunerea lui.
De cteva luni se petrecea un lucru deosebit de ciudat i care n-a putut fi
explicat niciodat: provinciile noastre din nord erau devorate de incendii.
Focurile se nmuliser att de jnult nct era imposibil sa presupui ca era ceva
accidental si, de altfel, n majoritatea cazurilor, se vadea clar reaua intenie.
Groaza ajunsese la culme n acele locuri, i ranii vedeau n orice strain un
incendiator. Flagelul se ntindea din ce n ce, apropiindu-se de Paris. Civa
ciobani nevinovai, cteva fete fura acuzai i convini ca ei ar fi dat foc
pdurilor. Era clar ca li se fgduise probabil ceva, ca fuseser hipnotizai, dar
de ctre cine? Lucrul nu s-a descoperit niciodat. Partidele i-au reproat, n
mod reciproc, ca recurseser la aceasta manevra criminala pentru a atta
spiritele. Eu, personal, nu pricep n ce scop. Ceea ce e sigur, e ca faptele s-au
petrecut aievea i ca n-au fost explicate niciodat.
Alegerile pentru o noua Camera s-au fcut ntr-o atmosfera din ce n ce
mai ostila guvernului. Cei 221 de deputai fuseser realei cu toii, n
aclamaiile tuturor; deputaii din alte colegii, care nu mai fuseser votai,
fuseser nlocuii de liberali. Nelinitea ncepuse a-i croi drum printre membrii
guvernului, care ateptau cu teama noile numiri. Cnd afla din jurnale de o
alegere ce i se prea favorabila, regele felicita oraul unde avusese loc alegerea,
nsoindu-i laudele de cte un cuvnt mgulitor.
Pe msur ce alegerile erau cunoscute, zvonul loviturii e Stat devenea
din ce n ce mai alarmant. Ducele de Orleans Se explicase cu Carol al X-lea,
ntr-o lunga discuie pe care o avuseser la Rosny, i regele l asigurase pe duce
evident, cu 0 falsa franchee ca nimic nu-1 va determina sa renune la nele
masuri constituionale. Numai ca n ciuda tuturor acelor asigurri, n ciuda
tuturor ncercrilor de a apra un guvern detestat de toat lumea, n ciuda
tuturor neplcerilor ce se puteau ivi n orice clipa, ducele de Orleans era ferm
convins 1-am auzit spunnd lucrul acesta de mai multe ori ca atta vreme
ct Coroana va respecta Carta nu avea a se teme de nici un pericol. Carta,
numai Carta i nimic altceva dect Carta asta i numai asta voia tara.
Prelungirea ederii suveranilor napolitani stabilii la Palatul Elisee
ncepuse a-1 deranja pe rege care voia sa prseasc Parisul i sa se duca la
Saint-Cloud. Delfma i asuma sarcina de a le cere sa fixeze ziua plecrii, sub
pretextul ca trebuia sa i-o fixeze i ea pe cea n care urma sa plece la bai.
Suveranii se simir foarte ofensai de acest mod de a-i da pe usa afara i fixar
o data foarte apropiata la care urmau sa plece.
Delfma avea totui o scuza pentru aceasta lipsa de ospitalitate. Cltoria
ei la bai fusese anunat: nu mai putea da napoi i apoi voia sa fie neaprat

ndrt nainte de momentul n care reuniunea Camerelor putea constitui

semnalul unor masuri extreme mpotriva crora lupta cu perseverenta. Pare
ciudat, dar totui aa e: schimbase rolul cu brbatul ei. Cu ct el devenise mai
violent i mai exagerat, cu att devenise ea mai neleapt i mai moderata.
N-am fost ndeajuns de iniiat n secretele acestei familii, pentru a afla
ce anume dusese la o asemenea schimbare de conduita, dar stiu sigur ca n
acea epoca doamna Delfma era mpotriva tuturor masurilor acerbe luate de
soul ei. Delfma n-avea nici o ncredere n guvernul Polignac; Delfinul,
dimpotriv, n-avea ncredere dect n acest guvern. Delfma pleca la bai, dup
ce-1 puse pe rege sa jure ca nu va lua nici o hotrre importanta n lipsa ei.
Ordonanele din Iulie dovedesc cum i-a inut cuvntul.
Afacerile mele personale, aducndu-m ntr-o buna dimineaa la Paris, sa nimerit sa ma aflu pe strada n momentul n care tunul le vestea parizienilor
cucerirea AlgeruluiUfl lung strigat de bucurie rsun n ntreg oraul. M-a
frapa impresia generala pe care am remarcat-o. Auzisem de ae Ori acel tun
glorios vestind cte ceva care fcea o att de putina impresie asupra cetenilor,
chiar cnd era vorba de lucruri importante, n timpul Imperiului, nct am fost
foarte mirata de participarea att de plina de entuziasm a parizienilor, la acest
succes, n fiecare prag de casa sau de prvlie, oamenii dduser navala, iar
trectorii, desi nu se cunoteau, se opreau pentru a-i exprima satisfacia. O
asemenea manifestare sa se fi datorat desuetudinii n care czuser buletinele
oficiale la Ooi, sau mai curnd oboselii, dup lungile rzboaie i revoluii ale
Imperiului, sacrificiilor pe care le fcuse aproape fiecare familie? Nu stiu. Dar
mi s-a prut ca bucuria intrrii trupelor noastre n Alger a fost mai plina de
entuziasm dect atunci cnd ai notri au intrat n Viena sau n Berlin.
Regele, vrnd sa mulumeasc Cerului pentru aceasta izbnda, porunci
sa se cnte un Te Deum solemn, la Notre-Dame. Sosind cu toat pompa, Carol
al X-lea a fost primit de ctre arhiepiscopul Parisului, care a inut un discurs,
reprodus n mod fidel a doua zi, n Monitor; din nefericire, n acel discurs,
arhiepiscopul fgduia regelui ajutorul Sfintei Fecioare pentru cruciada pe care
o pregtea att mpotriva necredincioilor dinluntrul tarii, ct i mpotriva
celor din Africa. Acest apel al partidului preoilor ctre cei din*partidul ultra
avu o lunga i neplcut urmare, aducnd toate spiritele la exasperare.
Succesul din Alger, ndejdea de a exploata satisfacia pe care 6 simise tara,
poate i dorina de a profita de lipsa Delfinei1 care-i anunase ntoarcerea,
determinar Consiliul sa semneze acele nefaste Ordonante2 pe care
ndrumtorii oculi ai regelui le cereau de multa vreme i pe care Carol al X-lea
le dorea i el, cu toat perseverenta sa uicapatnare. ntr-adevr puteai spune
despre el ca nici n-a
1 Ducesa se dusese la Vichy.

2 E vorba de Ordonanele din 25 iulie 1830, care erau n numr de patru

i anume:
Suprimarea libertii presei;
Dizolvarea Camerei, care nc nici nu apucase sa fie convocata; O noua
lege electorala i modificarea dreptului de amendament; 0 Convocarea colegiilor
electorale n 6 i 18 octombrie i a Camerelor, n 28
10nibrie.
nvat nimic, dar nici n-a uitat nimic. Mi s-a povestit ca U ultimul
Consiliu, inut duminica, acele hrtii funeste, despre care se discutase
miercuri, daca sa mai fie inute sau daca sa li se dea drumul, se aflau pe masa.
Dar cnd sa le semneze toate minile celor de fata parca paralizaser, n sfrit,
regele i depuse isclitura. Impacientat de ezitrile minitrilor sai iei din
cabinet. Atunci Polignac, care a avut ntotdeauna ma; multa inima dect minte,
lua pana i se iscli, sub numele regelui.
Acum, domnilor, le spuse el minitrilor, isclitura regelui a fost
legalizata. A dumneavoastr nu mai e necesara Daca vrei sa semnai, semnai,
daca nu, nu! In ce ma privete eu mi asum rspunderea actelor mele!
Dup aceste vorbe toi minitrii se nghesuir sa semneze.
Iezuiii se artar mai fericii ca niciodat. Consiliul regelui i manifesta
satisfacia, iar domnul Rubichon i arata domnului Greffulhe nsui textul
Ordonanelor, fara a izbuti totui s-1 conving. Lucrul i se prea att de
extravagant, nct i era peste putin sa cread, cu att mai mult cu ct nimic
nu anunase masurile luate pentru a susine rzmerita la care visa guvernul.
Domnul de Rothschild, mare bancher, ncrezndu-se n guvern, se dusese
chiar n aceeai dumineca s-1 ntrebe pe domnul de Peyronnet ce trebuia sa
cread despre zvonurile care circulau n legtur cu Ordonanele. Ministrul i
exprima mirarea ca un om att de nelept putea da crezare unor astfel de
zvonuri. Numai cei de rea-credina le puteau rspndi.
n concluzie, adugase el, vrei o dovada materiala ca aceste zvonuri
sunt false? Poftim, privete!
Ai-i arata biroul sau plin de plicuri sigilate prin care urma sa convoace
deputaii la edina regala de deschidere^ sesiunii. Majoritatea, ntr-adevr,
fuseser expediate chiar i acea zi. Prasindu-1 pe Rothschild, Peyronnet se
duse la Sain -Cloud unde semna Ordonanele. Rothschild se duse sa ia mas la
doamna Thuret unde fusese invitat tot corpul diplomatl ' vizita pe care i-o
fcuse ministrului de interne i plicurile sigilate, vzute pe biroul lui,
constituir noutile discutate la acea masa, linitind toate spiritele. La plecare,
civa dintre musafiri trecur pe la mine i-rni povestir ce aflaser. Monitorul
de a doua zi cuprindea Ordonanele. Rothschild n. a fost singurul care s-a
pclit. Domnul de Champagny, care inea locul de secretar de Stat la

ministerul de rzboi n absenta generalului Bourmont, se afla la tara. aa ca nu

primi Rnitorul dect mari seara i nu putu ajunge la Paris dect miercuri.
Frecndu-i minile de bucurie, Delfinul striga fericit:
Secretul a fost att de bine pstrat nct Champagny nu 1-a aflat dect
din Monitor!
Ducele de Raguse, sortit, n petto, sa susin acele masuri de nesusinut,
nu afla nici el nimic. Domnul de Polignac se ntrecuse pe sine n ceea ce privea
neghiobia de care dduse dovada n aceasta mprejurare. Mai toi efii din garda
regala erau plecai n concediu la fel ca i autoritile militare din Paris; iar trei
din regimentele de garda fuseser trimise n Normandia, cu ocazia tulburrilor
iscate din pricina incendiilor despre care v-am vorbit. Fara sa tina seama de
nimic, Polignac se aruncase cu capul nainte, cum i era obiceiul, fara teama,
dar i fara judecata. Fapt e ca n sminteala lor, i trind sub influenta
propriului lor partid, nici regele i nici primul sau ministru nu vzuser
urmrile i nu se narmaser ca pentru o lupta serioasa de care ar fi trebuit sa
se teama. Aceasta ar fi explicaia si, poate, scuza purtrii lor uuratice. Prin
masurile pe care le adoptaser i nchipuiau ca rspund intereselor Franei i
se consolau cu ideea de a fi susinui, n acea pioasa ntreprindere, de o mare
parte a rii, fata de care un pumn de rzvrtii, ce se opuneau, n-ar fi cutezat
s-i arate resentimentele.
Vai! S-a dovedit ca nu era vorba de un pumn de, 2vratiti, ci de ntreaga
tara. Spun ntreaga tara, fiindc la Ceput, nici un glas, nici mcar al vreunuia
dintre cei care
^u urmat pe Carol al X-lea la Cherbourg, n-a cutezat sa se
1Ce mpotriva demersurilor care 1-au azvrlit n prpastie i niciodat un
suveran n-a fost copleit de un asentiment deplin, cum a fost el copleit de
asentimentul poporului Capitolul XXI Martie 1814 i iulie 1830.
Ducesa de Berry.
Ducele de Ragus afla de lovitura de Stat.
Aspectul strzilor.
Reacia poporului Atitudinea ciudata a lui Polignac.
Agitaia oraului.
Muncitorii.
N-am jucat nici un rol n memorabilele zile din Iuiie 1830. N-am fost
frmntata de nici o patima. aa ca voi relata simplu doar ceea ce am vzut cu
ochii mei i am auzit cu urechile mele. Ndjduiesc sa am puterea de a fi ct
mai imparial. Uneori am regretat ca n-am descris i evenimentele din martie
18142. ai atunci, ca i n 1830, am fost tot o simpla spectatoare, dar bine
plasata, datorita relaiilor mele amicale cu cei mai multi dintre actorii acelor
mari drame. Dar, n 1814, fie ca eram prea tnr, fie ca faptul se datora

atmosferei n care fusesem crescuta, aveam mult mai mult entuziasm dect n
1830, i un cu totul alt fel de a privi lucrurile, n 1830, dimpotriv, m-am trezit
la mijloc, ntre doua partide, innd cu inima la unul, cu judecata, la
celalalt i nutrind aceeai afeciune fata de amndou. Un lucru ce m-a izbit n
mod deosebit, n acele zile, 1-a constituit faptul ca n timpul primelor trei zile,
att n 1814 ct i n 1830, au dominat sentimentele nalte, loialitatea,
dezinteresul,
1 Carol al X-lea s-a nscut la Vcrsailles n 1757 i a murit n 1836. A
domnit ntre 1824 i 1830. A fost nepotul lui Ludovic al XV-lca i fratele lui
Ludovic al XVI-lea i al lui Ludovic al XVIII-lca. n 1789, cnd a emigrat, era
conte de Artois. Devenit rege i alcgndu-si-l ca prim-ministru pe Villclc,
poporul nu 1-a 1Iia' simpatizat. Nici victoria de la Navarin, nici guvernul
Martignac (ales n 1828) nu l-3 mai ajutat s-i recapete popularitatea.
Camera, refuznd sa recunoasc ace catastrofal guvern al lui Polignac, a fost
dizolvata, dar noile alegeri au favoriz3 opoziia, n ciuda succesului expediiei
din Alger (4 iulie), Ordonanele pe care W ^ dat n 25 iulie 1830, privind
dizolvarea Camerei, modificarea Cartei i suprin>ar libertii presei, au
provocat revoluia din 1830 i au dus la abdicarea acestui rege de dispreuit de
poporul sau. tn
2 Socotim necesar sa amintim ca, n momentul cnd scria aceste r^n
r^tj. Iulie 1832, doamna de Boignc nc nu concepuse planul de a lsa
Memoriile c A nceput sa le atearn pe hrtie abia peste trei ani, adic n
1835 (n. ed. /'/
Jragostea fata de patrie, ncepnd din cea de a patra zi, atirnile> ambiia,
interesele personale au reuit sa se impun
; sa distrug n douzeci i patru de ore tot ceea ce pn tunci fcuse sa
bata cele mai alese inimi. Egoismul ctorva n<jivizi a transformat generozitatea
maselor n ura i furie.
A ceasta e singura asemnare dintre cele doua catastrofe. Nici actorii,
nici scenele, nici rezultatele nu se aseamn n cderea att de rapida a celor
doua guverne sinucigae.
Luni 26 iulie 1830, ma aflam cu familia mea, la Paris, unde ne aranjam o
locuin, n strada d'Anjou. Tocmai discutam cu nite lucrtori, cnd cineva
veni sa ma anune ca marealul duce de. Raguse ma atepta, cu noaptea n
cap, n cabinetul meu.
Ei bine, mi spuse, am fcut o treaba grozava!
Am crezut ca glumete, referindu-se la lucrtorii mei. 1-am rspuns i eu
tot printr-o gluma, schimbnd cteva fraze; mi-am dat nsa foarte repede seama
ca era vorba de o greeal, mai ales ca oaspetele meu avea chipul schimbat.
Apoi mi-a vorbit despre Ordonanele acelea smintite. Mi-a istorisit cum a aflat

vestea, la zece noaptea, de la unul din aghiotanii sai cu care se ntlnise la

curtea Palatului Saint-Cloud, un ofier care tocmai sosise de la Paris i care nui mai ncpea n piele de bucurie. Mirat, dar nencreztor, marealul trimisese
la Statul Major sa i se aduc un Monitor; dar nici ei nc nu-1 primiser.
Atunci i scrise ducelui de Duras ca sa i-1 ceara pe al sau. Acesta i-a rspuns
ca nu sosise dect un singur exemplar la Saint-Cloud, ca regele, dup ce-1
primise, l trimisese fara s-1 deschid ducesei de Berry. Marealul aflase
mai apoi ca ducesa adusese acel Monitor ndrt regelui, care tocmai se
pregtea sa se urce n trsur, ca amna de Berry, aproape ca ngenunchease n
fata lui i c-i Srutase, minile spunnd: ~ In sfrit, abia acum domnii cu
adevrat! Fiul meu va
reaza Coroana, iar mama sa va mulumete pentru acest Regele o
mbriase cu cldur, pusese gazeta buzunar i plecase la Rambouillet, fara
sa sufle o celorlali. La Saint-Cloud, nimeni nu tia ce se ntmpla* dect din
zvonurile care circulau prin Paris. Marealul Raguse, foarte necjit, se dusese
n strada Surene, la sau, domnul de Fagel, ministrul Olandei la Paris, i-i ^, us
mprumut Monitorul. Dup ce-1 isprvise de citit, venise u mine.
Intru n aceste amnunte pentru ca mi se pare curioasa nepsarea fata
de omul care era sortit, n petto, sa susin acea lovitura de Stat. Dup ce mi-a
istorisit aceste lucruri marealul a adugat:
Sunt pierdui! Oamenii tia nu cunosc nici tara, nici timpurile!
Triesc n afara lumii i a secolului! Trsc pretutindeni dup ei aceasta
ignoranta, iar daca ncerci sa le deschizi ochii, s-i lmureti, i bati gura
degeaba!
Am continuat sa ne lamentam, sa ne temem, sa ne speriem, sa prevedem
diverse nenorociri. Numai ca prevederile noastre erau mult prea departe de
realitate. Marealul i lua rmas bun, fgduind sa treac pe la mine, smbta
viitoare. Dar nu 1-am mai vzut.
Ieind la plimbare, ca de obicei, am fost izbita de chipurile oamenilor pe
care se putea citi un fel de curiozitate sumbra. Cei care se cunoteau se opreau
sa stea de vorba. Alii se ntrebau doar din priviri, trecnd mai departe. Daca
vedeai un chip calm, i spuneai: Asta nc nu tie nimic! A doua zi, cnd
toat lumea a aflat, n-am mai vzut fete indiferente. Seara, m-am ntlnit cu
cteva persoane din opoziie care dezolate se pierdeau n tot soiul de
presupuneri. Ambasadorul Rusiei, foarte iritat, ne-a spus ca se ntlnise cu
contele Appony, care ieise din cabinetul lui Polignac, foarte satisfcut i care se
ducea sa expedieze, la Viena, vestea cea mare. Pozzo nu-i mprti bucuria.
Intra i el, la rndu-i, n cabinetul lui Polignac, unde-1 gsi pe prim-ministru
foarte calm i ncntat de el nsui, repetnd ca era mai constituional dect

nsui regele. Dup el, totul mergea de minune; nu pricepea ce anume ar putea
da natere la nemulumire, aa ca ncheie spunnd: r
Fii linitit, domnule ambasador, Frana e ccepte orice lucru cu care o
va binecuvnta regele! 68^^ Sa Seara, civa trectori aruncar cu pietre n t
-goala a lui Polignac, l rnir uor pe vizitiu, dar noroTca acesta apuca sa
ajung repede acas i sa ferece poarta. Cei care-l urmreau se risipir.
Polignac crezu ca norii se -jjjprastiasera. Duminica seara, dup ce Ordonanele
fuseser semnate i ncepuser a fi tiprite n Monitor, Polignac -nconjurat de
cei pe care socotea ca se putea baza ncepu sa analizeze discursul ce trebuia
inut de rege, la deschiderea Camerelor. Timp de o ora i jumtate comenta
fiecare cuvnt, acceptnd sau respingnd observaiile celor din jur, ca i cum
acesta ar fi fost lucrul cel mai serios i mai important din lume. Nu pot pricepe
cum, ntr-o asemenea conjunctura, omul asupra cruia apas o att de mare
rspundere putea sa dea dovada de atta snge rece, sau mai curnd de atta
imbecilitate, jucnd o astfel de comedie.
Mari 27, am aflat de la vreo treizeci de muncitori de diverse profesii, care
lucrau la mine acas i veneau din diverse cartiere, ca n ora ncepuse
agitaia. Am discutat cu ei, dar toi mi-au vorbit cu atta nelepciune, invocnd
argumente bazate pe nite raionamente att de logice i de pline de bun-sim,
nct am rmas uimita. De altfel, nu ma pot abine sa nu consemnez aici o
remarca fcut n acea epoca, mi aranjasem o casa n 1820, aa ca n 1830
apelasem la aceiai muncitori. Dar n decurs de zece ani apruse o diferen
frapanta att n ceea ce privea vestimentaia ct i gusturile, obiceiurile i mai
ales limbajul acelor oameni ce Preau sa nu mai aparin aceleiai clase
sociale. Ma uimeau inteligenta i politeea lor, felul n care se preocupau de tot
ce era nou n meseria lor. Daca cei care ne crmuiau ar fi avut mcar jumtate
din prevederea, din inteligenta, din prudenta S^din nelepciunea acelor oameni
simpli, Carol al X-lea poate ^ ar fi continuat sa stea linitit pe tronul lui din
Tuileries. Aci ma vad obligata sa recunosc ca o astfel de populaie e cu ePutinta
de exploatat n folosul unei caste privilegiate.
Capitolul XXII Vizita de la Neuilly.
Discuia cu doamna de Monjoie.
Vesf alarmante.
Primele baricade.
Mesajul ducelui de Raguse.
Prima lovitura de tun.
Insurgenii cauta arme.
Ziarul Le Temps.
Tot ceea ce mi se povestise nu ma alarmase chiar att de tare nct sa ma
determine sa nu ies din casa. aa ca la ora patru m-am urcat n trsur cu

gndul de a ma duce sa fac unele cumprturi de la negustorii de pe strada

Saint-Denis Unul dintre servitorii mei pretinse ca n partea aceea a oraului era
mare agitaie. Din moment ce tot ieeam din casa m-am decis sa ma duc i
pn la Neuilly. De cteva sptmni purtam doliu dup soul meu si, nainte
de a pleca la tara, voiam sa le mulumesc prineselor pentru buntatea pe care
mi-o artaser, dup ce rmsesem vduva. Ducesa de Orleans se plimba prin
parc. Cum n-aveam nimic interesant s-i spun, nu m-am dus dup ea. M-am
dus la Mademoiselle pe care am gsit-o n odaia ei, dezolata din pricina
Ordonanelor lui Carol al X-lea, foarte nelinitit din pricina efervescentei din
ora i foarte speriata ca nu cumva numele fratelui ei sa fie compromis n vreun
fel. La un moment dat, mi-a spus:
Fara cele doua ceremonii slujba de la Saint-Esprit i deschiderea
Camerelor la care am fost obligai sa luam parte, am fi plecat smbt la Eu
i n-am fi fost varai, n nici un fel, n ncurctura asta. Cnd ma gndesc la
acest lucru, mi vine s-mi smulg parul de necaz!
Daca intenionase sa ma nsele, reuise perfect. Desi chiar i acum, cnd
scriu aceste rnduri, sunt convinsa de buna ei credina, fiindc era sigura ca
Ordonanele aveau sa duca la o adevrat catastrofa. Refuzul populaiei de a
plat' impozitele, neputina de a guverna mpotriva opoziti61 generale
manifestata prin toate mijloacele pentru rege, care se aruncase orbete ntr-o
asemenea prpastie. Am discut3' mpreuna multa vreme. De la Mademoiselle,
m-am dus >a doamna de Montjoie. Am gsit-o foarte agitata, far nelinitit i
disperata ca nu apucase sa plece mai demult
Gu. De altfel, mi s-a prut ca tot! Cei din lucru. Am discutat ndelung cu
ea i ne-am puteam atepta dup attea greeli pe care guvernul. Mi-a repetat
ceea ce-mi spusese pn atunci poate de sute de on: ca ducele de Orleans era
cel mai fidel slujitor 81 regelui, n Frana, dar ca nu-1 va mai urma n
strintate A trebuit sa admitem ca era cu neputin ca numele ducelui sa nu
fie rostit n acele zile, chiar fara tirea lui. Caci de mai bine de un an de zile, tot
auzeam spunndu-se, cnd se vorbea despre rege i despre minitrii sai: tia
nu fac dect s-i pregteasc culcuul ducelui de Orleans! Discuia noastr se
prelungi. Cum ducesa de Orleans nc nu venise, am rugat-o pe doamna de
Montjoie s-i transmit omagiile mele, dup care m-am ntors la Paris. Nimic
nu prevestea, n cartierul linitit pe care-1 strbteam, tumultul ce avea sa aib
loc n acea seara. Doar strzile mi s-au prut parca mai goale ca de obicei. Mi
s-a spus ca avusese loc o ncierare la poarta Saint-Martin i nc n cteva
locuri. Eram att de convinsa ca nu era vorba de nici un fel de rezistenta din
partea populaiei, nct nici nu m-am mai gndit la asta. Dar iat ca, dupamiaza, niciunul dintre mucitorii care lucrau acas la mine n-a mai venit. Un

camionagiu, un fierar i un lctu, care locuiau peste drum de casa mea, mi

s-au plns i ei ca angajaii lor lipseau de mai bine de trei ceasuri. Acest lucru
mi-a dat de gndit. Nu peste mult, am nceput a primi, din sfert n sfert de
ceas, vesti despre nite evenimente att de grave, nct nimeni nu putea
prevedea cum se vor sfri. Aceleai persoane care fuseser n ajun, la mine,
ncepuser a sosi pe rnd i toate aduceau vesti din ce n ce mai alarmante. Am
aflat astfel ca ducele de Raguse se mutase la Tuileries. Ctre ora ase, trecnd
ntr-un tilbury1, printr-un plc de arc>eni, era ct pe-aci s-o peasc, fiindc
peste tot se ndicasera baricade. Grzile le mprtiar; poporul pru a se '
Cabrioleta uoar i descoperita, de doua locuri, purtnd numele celui care t_r,
nfierbnta i mai tare. Ba chiar se spunea ca se traseserv cteva salve, i dintro parte i dintr-alt. Domnul Pasquier s duse dup tiri la doamna Girardin, a
carei casa era ntot deauna plina de lume. Unul dintre secretarii ambasadorul^
Rusiei vzuse, n Piaa Bursei, un om mort n jurul cruia se nghesuia o
mulime de lume. Domnul Pasquier gsise farnilja Girardin singura. Sotia era
foarte abtut i foarte trista Soul, foarte ndrjit i categoric, susinea ca
trebuia stvilita odat toat acea mulime, ca era cazul sa li se puna pumnul n
gura celor nemulumii, speriindu-i i guvernnd cu sabia, m, spuse ca
jandarmii atacaser ntr-adevr cteva persoane, ca pe unele le uciseser, iar
pe altele le raniser. O baricada alctuit dintr-un omnibus i din cteva arete
rsturnate, la intrarea pe strada l'Echelle, fusese distrusa de soldaii din garda.
Cursese snge i n Piaa Palatului Regal. aa ca domnul Girardin spera ca
populaia, nspimntat, sa se potoleasc. Am mai aflat, cu acest prilej, ca
Pieele Ludovic al XlV-lea, Vendome i Carroussel erau pline de artilerie, de
tunuri i ca fitilele nu ateptau dect sa fie aprinse. Aceste fapte nu ma
speriar prea tare. Auzisem adesea spunndu-se ca n timpul rzmeritelor
guvernele fac uz de toate forele militare pentru ca populaia, vzndu-le, sa se
sperie i sa se risipeasc. Ne-am desprit pe la miezul nopii, dup ce am
primit raportul celor doi oameni pe care-i trimisesem, unul -n Piaa Greve iar
pe celalalt la Poarta Saint-Denis, i care ne-au spus ca peste tot era linite. ai,
cu toate ca eram destul de ngrijorai, nimeni nu se atepta la ceea ce s-a
petrecut a doua zi. Miercuri, ntorcndu-m acas, mi s-a spus ca nici un
muncitor nu venise la lucru. Socotind ca situaia nu era totui chiar att de
grava, nct sa ma fac s-mi schimb planurile si> trebuind sa plec la tara a
doua zi, am vrut sa dau o fuga pn la bancherii mei, fraii Malet, unde aveam
unele treburi & rezolvat. M-am hotrt sa ma duc imediat, gndindu-m ca
daca va izbucni vreo rzmeri, n-aveam sa mai pot pleca' Am poruncit deci sa
se nhame caii si, la ora zece, m-am urc n trsur, ndreptndu-m ctre
strada Mont-Blanc.

 A pe vizitiu sa ocoleasc bulevardele i s-o ia pe strzi mai josnice,

ncepnd cu strada Mathurin, toate felinarele fuseser scoase, zcnd
sfrmate, pe caldarm, n pragul fiecrei pori vedeai cte un plc de femei i
de copii ngrozii, jijsemnele regale, care mpodobiser prvlia lui Despilly,
negustor de hrtie, fuseser smulse i azvrlite pe jos. Portarul fratii01 Malet
fcu unele mofturi pn binevoi a deschide poarta cea mare; n sfrit, se
hotr, trsura mea intra n curte, iar el fereca la loc poarta, cu o graba ce ma
neliniti. Am urcat n biroul celor doi bancheri care au rmas cu gura cscat
cnd m-au vzut. M-au rugat, cu cerul i pmntul, sa ma ntorc imediat acas
i sa nu mai ies pe nicieri, n timp ce semnam unele hrtii importante, mi
povestir cum, la ase dimineaa, grupuri mari de oameni luaser cu asalt
prvliile armurierilor pe care le prdaser fara ca cineva sa cuteze a li se
opune. Peste tot, sprseser felinarele i smulseser nsemnele regale de pe
firmele prvliilor. Proprietarii, nu numai ca nu protestaser, ba chiar le
dduser o mna de ajutor. Se punea problema de a se renfiina grzile
naionale, pentru a apra oamenii i casele. Domnii Malet se i duseser la
primrie n acest scop. Tocmai se pregteau sa se duca din nou acolo, trgnd
ndejde ca, nainte de amiaza, o garda naional improvizata sa i nceap a
colinda cartierele. Nu ca sa ajute armata, ci ca s-i apere pe oameni de jafurile
care avuseser loc n cursul dimineii.
Nu peste mult, am primit un bilet de la domnul Pasquier, ctre ducele de
Raguse; voia sa tie daca puteam comunica n vreun fel cu ducele, care se afla,
cu toi oamenii 'uit la Tuileries. Am nfurat biletul lui ntr-un bileel n care
arn aternut cteva rnduri la repezeala; dar nu tiam prin cine Sa i-1 trimit.
Medicul meu, care venise sa ma vad, i asuma el sarcina sa i-1 dea ducelui,
n mna. Reui, caci dup putina rerne, 1-am vzut pe domnul de La Rue,
aghiotantul ducelui, frand n odaia mea. Marealul l trimisese s-mi spun ca
'Otelul venise prea trziu; fuseser ncercate toate
Punerile de mpcare, dar n zadar. Poruncile regelui erau categorice, aa
ca nu-i mai rmnea dect sa le execute militrete. Domnul de la Rue aduga,
stnjenit, ca tocmai pleca sa ordone ostailor sa treac la atac. Aveau porunca
sa mature tot ce ntlneau n cale, aa ca, mai mult ca sigur ca cel mult peste o
jumtate de ceas, aveam sa aud bubuind tunul.
Domnul sa ne pzeasc! Am strigat.
Apoi i-am zugravit situaia marealului de Raguse: i-am vorbit despre ct
de nepopular era n ntreaga tara, unde nc mai circulau, pe seama lui,
anecdotele din 1814, despre putina afeciune de care se bucura la Curte,
despre nencrederea pe care o inspira partidelor ultra i iezuit; n sfrit, despre
faptul ca nimeni n-avea ochi s-1 vad.

 Daca ducele, am adugat, va trage o singura ghiulea poate sa se duca

sa se mpute, caci viaa lui nu va mai valora nici doua parale!
Eram foarte pornita i am izbutit s-1 conving pe La Rue. Acesta devenea
din ce n ce mai ngrijorat, iar la urma mi spuse:
Bun! Dar ce-i de fcut? Se va trage asupra noastr i va trebui sa ne
aprm! Ar trebui ca cineva sa le vre minile n cap detepilor lora! Iar cu
marealul nu se mai poate vorbi. Ca s-mi ncredineze mesajul pe care vi 1-am
adus, a trebuit sa ma vre n ambrazura unei ferestre Abia a gsit o clipa
libera ca sa poat citi biletul dumneavoastr
De ce asta?
Pentru ca toi minitrii de la Tuileries sunt pe capul lui i nu-1 slbesc
o clipa. Polignac i ai sai l pzesc ca pe nu stiu ce, avnd n vedere ca a fost
numit seful ntregii operaiuni militare de nbuire a rzmeritei; n-are voie sa
fac un gest, darmite sa discute cu cineva.
ncearc totui s-1 faci sa neleag ca se sacrific* degeaba. Vorbete-i
mai ales despre pericolul n care se afla tara creia el i este att de devotat.
Voi ncerca s-i reproduc ntocmai cuvin1 iele dumneavoastr. Caci
ale mele nu vor avea nici o influenta-obisnuit sa ne comande i nu sa ne
asculte. aa ca nu pu pre pe sfaturile noastre. De altfel mesajul dumneavoastr
nu e singurul pe care am sarcina sa i-1 transmit. M-am ntlnit cu Fabvrier1 la
usa domniei voastre. Sosit chiar n dimineaa asta de la Lyon, a gsit treburile
cu totul altfel de cum i le nchipuise. Pn acum, mi-a spus el, populaia nu
i-a spus cuvntul. Dar, de-acum ntr-un ceas, fiecare grup va avea n fruntea
lui cte un sef inteligent, poate chiar un ofier, iar acest lucru se va observa. Cu
poporul nu-i de glumit, iar cnd intra n joc, face acest lucru cu violenta i
reuete mai ntotdeauna pentru ca lupta lui dreapta nu se datoreaz nici unei
conspiraii! atiam ca nimeni n-are mai multa influenta asupra ducelui de
Raguse ca domnul Arago2. aa ca i-am scris rugndu-1 sa se duca de ndat la
Statul Major i sa uzeze de toat influenta sa pentru a salva tara i pe prietenii
sai de la ruina sigura de care erau ameninai. Am trimis un om calare care s-o
ia pe strzi lturalnice, pn la Observator. Dar servitorul nici n-a apucat bine
sa ias din curte, ca s-a i auzit prima bubuitura de tun! Nu pot reda pe hrtie
efectul pe care 1-a avut asupra mea. Am scos un strigat si, acoperindu-mi
urechile cu palmele, am rmas aa cteva minute.
Toate strdaniile noastre fuseser de prisos, zarurile fuseser aruncate,
tara, poporul, totul era pierdut! Nu ne mai rmnea altceva dect sa ateptm,
tremurnd, rezultatul acelei funeste ntreprinderi! Mi-am petrecut mai tot
timpul la fereastra, n curnd am vzut sosind o patrula de soldai. Oprindu-se
n strada, au nceput sa traga cu puca, desi totul era linitit. Contele Karoly,
care tocmai pleca de la mine,

1 Charles-Nicotas, baron de Fabvrier (17'82 1855), locotenent de

artilerie a Austcrlitz, ofier de ordonan al generalului Gardannc, ministru n
Pcrsia unde a PUS bazele Arsenalului din Ispahan. Raliindu-sc Restauraiei i
apoi condamnat, s-a vrt n complotul liberalilor mpotriva monarhici, a luptat
n Spania mpotriva axPcditici franceze (1823), apoi a plecat n Grecia,
napoindu-sc n Frana, ajunge -_n 1830 1831 general i comandant al
Parisului, n 1839 c locotenent general, iar ' 1845, pair al Franei.
Frnt; ois Arago (l 786 1853), astronom francez, membru al
Academici de Q? Ln'c> 'a numai douzeci i trei de ani. Profesor la acoala
Politehnica, directorul is^rvatorului din Paris. Deputat (1830) i membru al
Guvernului Provizoriu, n crezu ca fusese i el atins de glontele ce se nfipsese
n poarta Noroc ca pe strada de Anjou nu s-a ntmplat nici un accident Dar pe
strada Surene, un crua, care-i ntorcea linitit crua, a fost ucis. Aceasta
demonstraie absolut gratuita j ndrji grozav pe locuitorii din cartierul meu.
Pn atunci sttuser linitii, la ui ori la ferestre, ncepnd din acea clipa,
casele fura prsite, oamenii se adunar n grupuri, ne strada, i toi cei care
erau zdraveni se pregtir de aprare Acesta a fost semnalul ostilitilor. Acea
patrula imprudenta o luase din loc i se reunise cu un grup mult mai mare de
soldai, aflai n strada Faubourg Saint-Honore de unde auzirm n curnd o
salva de mpucturi, destul de lunga. Puterea, prost instruita sau prost
inspirata, trimisese pretutindeni trupe pentru a alunga grzile naionale de la
primrie. Ele se apraser, i acele atacuri simultane, n dousprezece locuri
din ora, izbutiser sa scoat din srite o populaie linitit creia nu-i plcea
zgomotul mpucturilor.
Acest episod odat isprvit, 1-am vzut strecurndu-se pe lng perei pe
medicul meu, Chavernac. Venea s-mi spun ca dduse scrisoarea mea unuia
dintre aghiotanii marealului de Raguse. Atiam, pentru ca primisem
rspunsul. Medicul intra n casa lui1, apoi veni s-mi spun cum ca o mare
mulime de oameni, avnd n frunte un brbat mbrcat sau mai bine-zis
dezbrcat, ca i restul gloatei, venise sa bata la usa lui. Coborse, ca sa
vorbeasc cu el. Aeful l ntrebase, foarte politicos, daca-i putea mprumuta
nite arme. El i rspunsese ca n-avea de nici un fel, fiindc n casa nu locuiau
dect el i cteva femei. Omul i ceru mii de scuze ca-1 deranjase. Ca sa fac i
el pe politicosul, i mrturisi regretul ca n-avea arme ca sa le poat oferi acelor
domni.
Vai, domnule, dar suntem siguri ca, daca ati fi avut, ne-ai fi dat. Care
francez nu e alturi, mcar cu inima, de nobila noastr cauza?
Chavernac i vzu apoi btnd la poarta de alturi unde li se ddur
doua pistoale mari i cteva gloane. Omul ducea cu sine o mulime de puti i
tot attea pistoale, aduna*6 ' Sttea pe Grangc-Bateliere, numrul 8 (n. ed.fr.).

Probabil, n acelai fel. De altfel, aceste colecte avur loc aproape n toate
cartierele Parisului. ai ceea ce e mai ciudat e ca, dup opt zile, aproape toate
aceste arme dintre care unele de mare pre fura napoiate proprietarilor lor.
Tot pe atunci, sau poate mai nainte, s-a distribuit o foaie din jurnalul Le
Temps n care se istoriseau toate evenimentele, mboldind poporul sa reziste n
fata trupelor, fiind sigur de victoria sa. n vremea asta, servitorul mi aduse
rspunsul lui Arago. Avea sa se duca la Statul Major desi tia ca nu va avea nici
un succes, ci doar ca sa nu-i reproeze nimic, nici ca francez, nici ca prieten.
Capitolul XXIII Renceperea luptelor.
Tactica insurgenilor.
Poarta Saint-Martin.
Drapelul negru.
Imposibilitatea de a prsi Parisul.
Iluziile ducelui de Raguse.
Baricadele din strada Anjou.
Arago i ducele de Raguse.
Cucerirea Luvrului.
Evacuarea trupelor regale din Paris.
Bubuitul tunului prea a se mai fi rrit. Dar iat ca, pe neateptate,
ncepu din nou, mult mai des i din mai multe locuri deodata, mpucturile
ncepuser i ele, dar se ndeprtaser de noi. Uile caselor se umpluser din
nou de femei i de copii, ba chiar i de civa brbai. Cei mai multi dintre ei se
reinstalaser la primrie, de unde armata dup ce apucase s-o ocupe fusese
izgonita. La un moment dat, am vzut trecnd un om purtnd un cos acoperit,
aa cum purtau negustorii de plcinte, n cos erau cartue pe care le mprea
celor din jur. Toat lumea lua, toat lumea le ascundea. Se prea ca ntregul
Paris devenise o singura voin, un singur gnd, o singura fptura care nu tia
altceva dect sa lupte. Fabvrier avusese dreptate. Spre amiaza, muniiile erau la
ndemna Oficui. Rzvrtiii puseser stpnire pe un magazin unde se v'ndea
praf de puc, magazin care acum era pzit de doi eterani. n centrul oraului,
femeile aezate n fata porilor fceau cartue, n vzul tuturor. Au primit
cartue i cei de pe strada noastr. Am auzit un brbat, strigndu-i pe fereastra
vecinului sau:
Am doua cartue! Cnd voi face rost de ase, voi pleca la lupta!
Nu dup mult, 1-am vzut n strada, cu puca la umr; n cteva minute,
vecinul sau l ajunse din urma. Dup o discuie foarte scurta, vecinul sau intra
din nou n casa, apoi iei, narmat cu o sabie i cu un pistol cu eava lunga.
Amndoi pornir n aceeai direcie. Toi acei brbai erau capi de familie,
aezai i linitii. Acum nsa parca-i mboldea cineva cu fierul rou: toi luau

parte activa la evenimente, iar cte unii, cu o energie un curaj i un

devotament, pur i simplu, uluitoare.
La Poarta Saint-Martin, unul dintre locurile cele mai disputate, se ddea
o adevrat btlie.
Dar sa revenim la ziua de miercuri. Strzile nu mai erau sigure, nu mai
puteai comunica cu nimeni. Totui, n ziua aceea, i-am vzut, de doua sau de
trei ori, pe domnul Pasquier, pe ducele i pe ducesa de Rauzan care, ca i
domnul de La Fayette, locuiau ntr-o casa vecina cu a mea1. Ne informam
reciproc despre tot ce aflam. Spre seara, dangtul clopotelor din ntregul Paris
veni sa se adauge zgomotului asurzitor al artileriei, i acest dangt mi se pru
parca i mai nfricotor, i mai lugubru dect cel al tunurilor. Era un clar de
luna mre, o cldur nucitoare i nici cea mai slaba adiere. Zgomotele
obinuite ale oraului ncetaser. Le nlocuiser sunetele sinistre i monotone
ale clopotelor, salvele continue ale putilor i frecventele bubuituri ale tunului.
Din cnd n cnd, nite limbi roii de flcri se ridicau pe deasupra
acoperiurilor, semnalnd vreun incendiu, sporind spaima care pusese
stpnire pe noi. Am vzut sub clarul de luna un mare drapel negru arborat
pe acoperiul bisericii Madeleine; nu stiu cnd fusese nfipt acolo, dar
corespundea perfect stam noastre sufleteti. Mi-am petrecut toat seara
rtcind prio curte, pe scri, stnd la ferestrele ce ddeau spre strada, '
Doamna de Boignc locuia atunci n strada d'Anjou numrul 4, ntr-o ca. Ce
aparinea contelui de La Tour du Pin Chambly. Pltind o chirie de 9584 fran
(2396 franci pe trimestru) (n. ed. fr.).
Ascultnd spusele vecinilor transmise de servitorii mei, spuse care daca
te luai dup ei erau din ce n ce mai alarmante: jumtate din Paris fusese ars,
ducele de Raguse era grav rnit, generalul Talon fusese ucis, nu mai rmsese
un singur lncier n via, Sena era rosie de snge etc. Etc.
Spre ora unsprezece, incendiul pe care-1 zrisem se stinse. Apoi ncetar
i clopotele. O tcere solemna se nstpni pretutindeni. Era att de solemna
nct am nceput sa vorbesc n oapt cu unul dintre servitorii mei care se oferi
sa se duca dup tiri. Ultimul emisar, curajos i dezgheat, veni s-mi spun
nainte de miezul nopii ca i soldaii i poporul se odihneau, dar cu minile
pe arme. Desi prea putin linitit de acest raport, m-am vrt n pat,
ndjduind sa ma pot odihni i eu cteva ceasuri.
Joi 29 iulie, la ora ase dimineaa, linitea nc dinuia; administratorul
meu, care dduse o raita prin ora, la ora patru, nu mai vzuse trupe, ci numai
baricade pzite de oameni narmai. Grupurile erau conduse de elevii de la
acoala Politehnica; ei erau singurii n uniforma si, fiind mai pricepui,
preluaser conducerea operaiunilor. Administratorul meu l vzuse pe unul din

aceti elevi sosind n Piaa Bursei, n picioare, pe banca unei crue cu doi cai,
agitndu-i sabia i strignd ct l inea gura:
ndeprtai-v! n crua e praf de puc! Dai-v la o parte, fiindc e
foarte primejdios!
Praful de puca din crua fu mprit brbailor i femeilor care aezai
pe treptele palatului Bursei fceau cartue. Alte persoane se duceau sa le
distribuie, n graba, celor de la baricade crora vecinii le duceau couri cu deale gurii. Rniii erau imediat adpostii i ngrijii prin case, iar cei mori
nflcrau i mai nprasnic inimile celor care luptau. Trebuie sa adaug, spre
cinstea populaiei pariziene, ca desi lnsufletita de acel spirit de rezistenta nu
nutrea nici un fel de anirnozitate mpotriva soldailor. Ba dimpotriv, i ngrijea
daca erau rnii. Dar atta vreme ct i vedea cu arma n mna, trgea n ei
fara nici un regret.
Administratorul mi confirma ca lupta era gata sa nceap, n timp ce se
ntorcea acas se ntlnise cu unul dintre rndaii mei pe care ncercase s-1
determine sa se napoieze, dar omul inea mortis sa se bata, aa cum fcuse i
cu o zi nainte. Un altul se ntorsese s-i panseze calul, apoi plecase din nou.
Vznd ca lucrurile se ngroa, am nceput sa ma gndesc serios sa prsesc
Parisul. Prevznd dificultile pe care aveam sa le ntmpin la trecerea
barierelor, i-am scris cteva rnduri, pline de mhnire, ducelui de Raguse,
rugndu-1 s-mi elibereze un bilet de libera trecere, dup care am poruncit sa
mi se pregteasc trsura. Voiam sa ma refugiez alturi de familia mea, la
Pontchartrain. I-am scris apoi domnului Pasquier, pentru a-mi lua rmas bun
de la el i a-1 ntreba daca nu-i puteam face vreun comision, n timp ce ma
pregteam, careva veni s-mi spun ca doamna de Rauzan, plecata cu vreo
jumtate de ora mai nainte, fusese nevoita sa se ntoarc. Trsura ei ntlnise
peste tot numai baricade, cu neputin de trecut sau de ocolit, ntre timp, un
soldat mi-a adus biletul de libera trecere semnat de marealul de Raguse i
contrasemnat de ducele de Choiseul. Marealul i-1 nmnase personal
servitorului meu, spunndu-i.
Louis, iat biletul pe care-1 cere doamna de Boigne. Dar spune-i sa nu
se grbeasc, fiindc trag ndejde ca ntr-un ceas totul se va isprvi i ca nc
n cursul zilei de azi voi trece s-o vad!
Bietul mareal! Ct de cumplit se nela! L-am ntiinat pe domnul
Pasquier de mesajul verbal pe care mi-1 transmisese marealul. El ma ruga sa
nu cumva sa ncerc sa ies din Paris. Dar cnd ma gndeam ct de nelinitii
trebuie sa fi/ost prinii mei din pricina mea, nu-mi mai gseam locul, nc mai
ezitam daca sa plec sau nu, cnd iat ca mpucturile rencepur; era opt
dimineaa, n aceeai clipa, pe strada mea ncepu a se auzi zgomotul
cazmalelor. Scond capul pe fereastra, am vzut civa oameni care smulgeau

pietrele din caldarm. Peste putin, din trei, patru, se fcur treizeci, apo'
cincizeci, n mai putin de un sfert de ceas, ridicar o baricad foarte nalta, care
fu dublata de o alta, n strada Anjou.
Lucru se petrecu n strada Surene i probabil n tot cartie rul Un alt grup
de oameni doborr copacii din aleea Marigny pentru a face estacade n Piaa
Bursei. Am vzut acele baricade ridicndu-se sub ochii mei i pot afirma ca,
exceptnd zelul i graba cu care se lucra, nimic nu vadea o efervescenta
nemaipomenita. Majoritatea celor care lucrau erau nii locuitorii strzilor
respective; nu se auzeau nici strigate, nici certuri. Totul se desfur ntr-o
ordine desvrit i o linite deplina. Fiu mai era cazul sa ma gndesc la
plecare, i aproape ca m-am simit uurat. Nimic nu e mai greu n astfel de
mprejurri dect sa iei o hotrre. Dup putin, iat ca sosir Arago i fiul sau.
Mi-au spus ca ncercaser n zadar sa ajung pn la Tuileries, fiindc
ostilitile rencepuser spre Luvru i foburgul Saint-Germain. De altfel nici nui fceau iluzii ca 1-ar putea determina pe marealul de Raguse sa renune la
lupta, n ajun, Arago-tatal i epuizase toate argumentele fara a-1 putea
convinge pe mareal, care o inea ntruna ca el era militar i ca trebuia s-i
fac datoria.
Dragul meu, 1-am sacrificat o data pe soldat, ceteanului; de data
asta vreau s-1 sacrific pe cetean soldatului. Poate ca nu voi reui. Dar prea
am suferit mult prima oara ncercnd sa explic motivele care m-au determinat
sa fac acest lucru, pentru a mai cuteza sa ma pun din nou ntr-o astfel de
situaie. Vrei sa se spun i despre mine, ca despre Bourmont, ca atunci cnd e
vorba de trdare poi apela cu toat ncrederea la el? Apoi, ducndu-i,
disperat, mna la frunte, adug: Crede-m ca sunt destul de nefericit sa ma
aflu pentru a doua oara ntr-o situaie n care datoriile se lupta att de crunt
ntre ele!
Arago mi confirma raportul domnului de La Rue n ceea ce privea
obsesia oamenilor de care era nconjurat ducele de Raguse, ct i dificultatea
de a discuta o clipa cu el, ntre Patru ochi. mi vorbi apoi despre cuvintele i
despre aerul neghiob cu care-i rspunsese Polignac:
Ei bine, daca oastea va pactiza cu poporul, vom trage al asupra ei!
Curioasa sa aflu vesti de la Saint-Cloud, 1-am ntrebat Ca nu mai auzise
ceva.
Ba da, cum sa nu! Chiar n dimineaa asta Delfinul mi-a trimis un
bileel, printr-un servitor.
Adevrat? Ai ce spune?
Ma ntreab cte grade au fost ieri!
La un asemenea rspuns, mi-am lsat, dezamgit braele n jos. Ca sa
nu credei ca e vorba de vreo scorneala trebuie sa tii ca familia regala se

ocupa ndeaproape de clima, nu n interesul tiinei, ci al vntorii. aa ca i

fcuser un obicei din a-i mprti zilnic vetile n legtur cu starea vremii.
Barometrul aproape ca devenise o obsesie, mai ales pentru Delfin. Or, n viaa
lor de prini, nimic nu putea da peste cap obiceiurile ridicole care deveniser
pentru ei un fel de a doua natura. Profitnd ca aveam un bilet de libera trecere,
Arago i scrise marealului de Raguse o scrisoare n care-i arata ca ntreg
oraul se rsculase, ca avuseser loc mai multe reuniuni politice, ca era vorba
de alegerea unui guvern provizoriu care hotrse sa fie arborata cocarda
tricolora, ca regele nu mai avea ansa sa rmn dect daca renun la
sistemul absolutist de guvernare, care avea sa aduc dup sine un rzboi civil a
crui victima avea sa fie, n primul rnd, el. Ct despre ducele de Raguse,
acesta mai avea nc vreme sa joace un frumos rol, de mediator, dar fara a mai
pierde un minut. Retragerea minitrilor lasndu-1 singurul stpn peste Paris,
trebuia sa proclame de ndat amnistia asupra a tot ceea ce se petrecuse pn
atunci, s-i puna regelui unele condiii i s-1 salveze fara voia lui, trecnd cu
ntreaga armata de partea poporului. Am adugat i eu cteva cuvinte la
scrisoarea lui Arago i i-am trimis-o prin servitorul meu Louis, recomandndu-i sa aib grija de el i sa nu se expun pericolelor.
Nici n-apucase bine Louis sa plece, ca mpucturile i rencepur. Cum
se auzeau din ce n ce mai tare, am bnuit ca se apropiau de cartierul nostru.
Ne-am npustit la ferestre i am vzut lumea fugind spre strada Saint-Honore.
Un pluton de soldai apruse n fata baricadei, dar fu silit sa se ntoarc. Acum
mpucturile se auzeau n Champs-Elysees. Apo' salvele se ndeprtar i mai
mult. Totul nu durase nici zece minute. Nimeni dintre noi n-a priceput aceasta
manevra. Dar jata ca Louis, din pricina cruia ncepusem a fi foarte nelinitit,
se ntoarse, aducndu-ne scrisoarea ndrt. Ajunsese foarte repede la Statul
Major, dar gsise toate uile vraite, toate camerele goale i nici un om cu care
sa poat schimba o vorba. Apropiindu-se de o fereastra, vzuse grilajul curii
nchis i trupele trecnd n graba pe sub Pavilionul Orologiului, poporul luase
cu asalt Carouselul.
Cobornd, se ntlnise cu domnul de Glandeves, pe care-1 cunotea, i
care se npustise spre scara subterana ce comunica cu Palatul, ntrebndu-1
unde-1 putea gsi pe domnul mareal, Glandeves i rspunsese n graba,
aproape fara sa se opreasc:
Marealul trebuie sa fie n gradina Tuileries. Dar nu poi ajunge acolo,
aa ca te sftuiesc sa te ntorci, ct poi mai repede, acas.
Profitnd de acest sfat, Louis se ntoarse acas fara a-i mai ndeplini
sarcina. Asta era tot ce tia.

Nu peste mult, am aflat ca populaia pusese stpnire pe Luvru, pe

Tuileries care fusese abandonat, ca, dup ce sttuser o vreme n Piaa Etoile,
trupele porniser, n mars, ctre Saint-Cloud.
Aceasta veste odat rspndit, ea avu asupra populaiei un efect
nemaipomenit. Ai fi zis ca era vorba de un vas care pn atunci clocotise i care
fusese dat deoparte de pe foc. ntr-o clipa, totul se liniti. Doar la primrie mai
rmseser civa rzvrtii mai ptimai, dar restul oraului i recapta
linitea i calmul.
Capitolul XXIV Elevii de la acoala Politehnica.
Plimbare prin Paris.
Baricadele de pe bulevard.
Doamna de La Bedoyere.
Triasc Constituia!
Povestirea lui Glandeves.
Jules de Polignac are vedenii.
Singura autoritate recunoscuta era cea a elevilor de la acoala Politehnica.
Bravura de care dduser dovada, n luptele din ajun i n cele din dimineaa
aceea, le conferise o oarecare importanta, mai ales ca erau singurii care purtau
uniforma. Aprtorii baricadelor le spuneau micii generali i i ascultau cu
att mai mult cu ct cunotinele lor le erau deosebit de utile n ridicarea
baricadelor. Le artau nu nurna; cum sa le nalte, ci i cum sa le apere, n plus,
era demn de remarcat faptul ca ntr-o astfel de mprejurare i ntr-o asemenea
epoca, poporul acorda atta consideraie unor persoane ce preau sa aparin
totui claselor mai nalte ale societii. Orice brbat care purta o haina i se
vra ntr-un grup putea comanda, fara nici o dificultate, mulimii care se afla
doar n cmaa sau vesta. Poate ca cuvntul vesta nici nu-i are locul aici,
fiindc toi brbaii n-aveau dect un pantalon prost, de postav, i o cma cu
mnecile suflecate. Adevrul e ca era o cldur sufocanta. Adesea, acele
vesminte uoare, ba chiar i braele goale purtau urmele luptelor. Chipurile,
desi nnegrite de praf de puc, n-aveau nimic nspimnttor; dimpotriv,
citeai pe ele dorina de a se apra, i certitudinea ca trebuiau i aveau dreptul
sa se apere.
Arago pleca. Am primit cteva vizite, caci circulaia se restabilise. Domnul
de Salvandy sosise din Essones, cu o seara nainte. Pe tot drumul, lumea sarise
naintea lui pentru a afla vesti. Populaia de la tara mprtea sentimentele i
ncrederea n victorie a celor din capitala. I se adresau lui, un trector
necunoscut, fara a se ndoi o clipa ca inima sa era alturi de eforturile pe care
le fceau parizienii pentru a dobndi ctig de cauza. Pretutindeni nu vzuse
dect oameni care se pregteau sa se alture celor din capitala. La Essones,
garda naional pusese mna pe magazia cu praf de puc. Cu riscul unor mari

pericole, pe care le comporta o astfel de aciune, ncrcaser praful de puc

ntr-o barca mare i porniser pe ru, cu ea, acoperita de banderole tricolore, n
uralele celor de pe maluri care strigau ct i inea gura; Triasc Constituia!
Cum eram sigura ca cei de la Curte nu se vor da btuii ma ateptam la
un nou atac din partea armatei, probabil n noaptea urmtoare. aa ca, spre
ora trei, m-am decis sa ies din casa, la braul lui Salvandy care era i el sigur
de un atac n cursul nopii. Cum locuiam ntr-unul din locurile cele mai
expuse, m-am dus personal la doamna de Jumilhac, n strada p4euve-desMathurins, ca s-1 anune pe portar s-mi deschid daca peste noapte aveam
sa bat la usa ei. La napoiere, m-am plimbat pe bulevardul plin de copaci
doborai i de tot ceea ce-i mai putuse lumea procura de prin mprejurimi,
pentru a construi baricade. Sigur ca era foarte greu de trecut peste toate acele
lucruri puse n drum. Dar oamenii care le pzeau erau foarte ndatoritori i
politicoi cu femeile, ajutndu-le, veseli, sa treac, pentru a nu-i murdari
rochiile. N-am auzit o vorba grosolana. Cred ca niciodat Parisul n-a dat
dovada de atta politee i urbanitate ca n acele zile. n sfrit, am ajuns n
strada Rivoli. Cu trei ceasuri n urma, se btuser aici, cu furie. Grilajul
grdinii Tuileries era nchis i pzit de santinele, n strada, am vzut o baricada
foarte nalta, alctuit din scaunele grdinii, n clipa n care treceam, destul de
multe femei deranjaser, n parte, acea baricada, caci fiecare nfcase cte un
scaun si, mpodobite cu plrii elegante cu pene sau flori, se aezaser linitite,
sub umbrelele lor de soare, la umbra baricadei, ca i cum ar fi stat sub copacii
din gradina Tuileries. Acest spectacol curios a continuat pn duminica
dimineaa, cnd scaunele au fost puse la locul lor, n gradina.
M-am dus apoi la ambasadorul Rusiei, pe care nu-1 mai vzusem de vreo
trei zile. L-am gsit foarte tulburat, caci vzuse cu ochii lui toat debandada
trupelor pe care mi-o! Storisi n amnunt. Era i el, nu att de surprins, ct
indignat, ca nu primise nici o veste de la Polignac, ntr-o asemenea nprejurare.
Pozzo credea i el n posibilitatea unui atac Nocturn i era nelinitit de poziia
locuinei sale.
M-am ntors la mine acas; mi-am trimis slugile sa Cuftipere cteva
buci mari de jambon, un sac de orez si Unul cu faina. Ma ateptam ca
alimentele sa se fi scumpit, dar
|jlci pomeneala de aa ceva. Apoi m-am repezit pn la
amna de Rauzan. Cumnata ei, doamna de La Bedoyere, era disperata.
Biata femeie se gndea desigur, la sngele pe care i-1 vrsase degeaba, cu
cincisprezece ani n urma, soul ei, ca sa se ajung la un asemenea rezultat.
Fara sa scoat o vorba i frmnta dezndjduit minile. Doamna de
Rauzan era nelinitit din pricina tatlui ei, ducele de Duras, care se afla la
Saint-Cloud. Nu mai tia nimic despre el, de luni, cnd aflase de acele faimoase

Ordonane pe care regele le semnase, dovada ca, n sfrit, acum domnea.

Aceasta era expresia adoptata de cei de la palatul Saint-Cloud.
Desi am mai vorbit despre baricade, simt nevoia sa mai vorbesc. De la
fereastra unde stteam de obicei, vedeam i auzeam tot ce se petrecea n strada.
Baricada devenise un punct de ntlnire unde vecinii i nconjurau mai tot
timpul pe cei douzeci i cinci sau treizeci de oameni care o pzeau. Acetia nu
se micau din loc dect n clipa n care erau nlocuii de alii.
Mi-am luat angajamentul sa atern pe hrtie doar ceea ce am vzut cu
ochii mei i am auzit cu urechile mele. aa ca, de aceea, intru, fara remucri,
n toate aceste amnunte. De altfel, ceea ce se petrecea pe scena acelui mic
teatru se petrecea pe mai toate strzile unde fuseser ridicate baricade, aa ca
ne putem face, destul de lesne, o idee, despre situaia generala. Jur, cu mna
pe inima, ca n tot cursul acelei zile precum i n urmtoarele, n-am auzit alte
strigate dect: Triasc Constituia!. ai nimeni nu mi-a spus ca ar fi auzit
strigndu-se altceva. Oamenii nu voiau nimic dect sa nlture absolutismul.
Cred ca n joia aceea 1-ar fi dus pe Carol al X-lea n triumf daca ar fi anulat
Ordonanele i ar fi schimbat guvernul. Dar oare ar mai fi putut domni dup o
asemenea concesie? E o chestiune pe care n-o discut pentru ca nu ma pricep.
Singurul lucru de care sunt sigura e ca restabilirea Cartei, adic a Constituiei,
ar fi satisfcut, pe moment, pe toat lumea.
Dar sa revin la istorisirea mea.
Nu peste mult, am auzit strigate puternice ce preau a n de bucurie, dar
care totui te nfricoau. Urcnd pe terasa, afl1 izbutit sa descopr un uria
steag tricolor arborat n vrfii* bisericii Madeleine, nc neterminata, n locul
steagului negru cc fluturase n ajun. Apoi am vzut sosind o mulime de soldai
din garda: unii cu cte o cma peste uniforma, dar fara arme. Toi se oprir
la baricada din strada mea, fraterniznd cu populaia, strngndu-i minile
fara cea mai.
Jiica urma de dumnie, mi aduc aminte ca 1-am auzit pe unul din
paznicii baricadelor, ntrebndu-1 pe un soldat:
Crezi ca vom fi atacai la noapte?
Nu, nu cred ca vom fi! Rspunse soldatul.
Nu socot sa fi ntlnit vreodat o mai deplina fraternitate ca asta, i ce mi
s-a prut mai ciudat a fost faptul ca interlocutorii acelei ciudate discuii nu
preau nici mcar mirai.
Spre seara, am auzit un glas cunoscut ntrebnd daca eram acas. M-am
npustit pe scara, ca s-i ies nainte domnului de Glandeves. Un slujitor de-al
meu schimbase cteva vorbe cu el, de diminea, n momentul n care Palatul
Tuileries era nconjurat. Vazndu-1, am simit o mare uurare, caci fusesem
foarte ngrijorata din pricina lui. Mi-a spus c-i gsise apartamentul neatins,

i asta datorita prezentei de spirit a buctarului sau care-i pusese o cma i

un pantalon si, cu o puc pe umr, se aezase n fata porii, fcnd pe
santinela i strignd celor ce voiau sa intre:
Mai nti parola! Am primit porunca sa nu-i las sa intre dect pe cei
care stiu parola!
n vremea asta, Glandeves avusese vreme s-i scoat uniforma, s-i ia
hrtiile i banii i sa fuga. Doi furieri de la Palat, n pantaloni de postav i n
cmaa cu mnecile suflecate, cu putile la umr, l conduseser pn n
strada Saint-Honore, de unde mai apoi se dusese singur n strada Koyale, unde
sttea sora sa. Voia sa se ascund la ea, dar, Vznd ca oraul era att de
linitit, se repezise pn la mine.
mi vorbi, pe larg, despre toate nebuniile zpcitului de
ugnac, despre ncrederea sa prosteasca n reuita guvernului, Cum i
despre nclinarea sa ctre cruzime i arbitrar; despre Mulumirea lui fata de
marealul de Raguse care refuzase s-i ia ostateci pe deputatii1 ce veniser la
el, miercuri dimineaa, spunnd ca o astfel de comportare daca nu era a unui
trdtor, dovedea n orice caz o slbiciune de neconceput. Domnul de
Glandeves i spusese ca nelegea foarte bine scrupulele marealului. Polignac i
rspunsese:
Nici nu e de mirare, cnd i strngi mna lui Perier!
Da, domnule, i-am strns mna, m-am simit onorat de acest lucru i
voi fi primul care i-o va spune i regelui!
Primul nu, replica Polignac ndeprtndu-se i ducndu-se s-i
povesteasc altuia cum refuzase ducele de Raguse s-i aresteze pe deputaii
care veniser n delegaie la el.
Glandeves mi vorbi despre disperarea bietului mareal nconjurat i
dominat de minitri, care nu-i ngduiau nici cea mai mica iniiativa, i despre
tracasarea pe care trebuia s-o ndure. Caci mai n fiece clipa venea cte un
ofier s-i spun:
Domnule mareal, trupa n-are pine!
Domnule mareal, n-avem oala sa facem supa!
Domnule mareal, ne lipsesc muniiile!
Domnule mareal, soldaii mor de sete etc., etc. Marealul porunci sa
se aduc vin din pivniele regelui, pentru a-i mai remonta pe soldai, dar regele
refuza s-i dea. Atunci Glandeves aduse el doua butoaie din vinul sau pentru ai ntri ct de ct mcar pe ostaii care se aflau n curtea Palatului. Notai ca
aceti biei soldai nu-i puteau cumpra nimic, caci nici o prvlie nu era
deschisa pentru ei, negustorii nevrnd sa le vnd nici mcar un capt de ata.

Dup asta mi vorbi despre Alexandre de Laborde2 care fcea parte din
guvernul provizoriu ce se ntrunise la primrie, ntrebndu-m daca eram n
msur sa obin un permis de
1 E vorba de domnii Laffittc, Casimir Perier, contele Loban, generalul
Gerard i domnul Mauguin, care veniser sa ncerce o conciliere cu ducele de
Ragus^ Domnul de Polignac, auzind despre ce era vorba, refuzase s-i
primeasc (n. ed. Jr-r
Alexandre-Lmiis-Joseph, conte de Laborde (1774 1842), director &
poduri i osele, n Seine, deputat, apoi prefect de Seine n timpul revoluiei din
1831 Aghiotantul lui Louis-Philippe., <
Libera trecere, printre baricade, pentru a ajunge la Saint-Cloud.
I-am scris, n acest sens, un bileel lui Laborde. Cteva persoane venite n
vizita, spre seara, avur bucuria de a-1 revedea pe Glandeves. Domnul Pasquier
ne vorbi de jntoarcerea lui Semonville i despre prezenta lui d'Argaut la
primrie, unde se dusese sa anune sosirea apropiata a ducelui je Mortemart,
numit preedintele Consiliului de minitri i nsrcinat cu formarea noului
guvern n care urmau sa intre generalul Gerard i domnul Casimir Perier.
Vitrolles, revenit mpreuna cu de Semonville i d'Argaut, susinuse
aceasta propunere.
Glandeves ne mai povesti ca n ajun, seara, regele i fcuse partida de
whist, cu ferestrele larg deschise. Bubuitul tunurilor i mpucturile se auzeau
foarte clar. La fiecare explozie, regele ddea cte un bobrnac n postavul cu
care era acoperita masa. Asta a fost singurul semn de participare a majestii
sale la evenimentele att de grave ce se petreceau n capitala tarii sale. Partida
se desfura ca de obicei, i nici un curtean nu cuteza sa fac nici cea mai mica
reflecie. Carol al X-lea evita sa se adreseze celor care veniser de la Paris. Iar
cei din jur vegheau cu grija ca nu cumva domnul de La Bourdonnaye i
generalul Vincent, martori oculari ai evenimentelor din capitala, sa scoat vreo
vorba despre ce se petrece acolo.
Partida i seara odat ncheiate, generalul Vincent se ntorsese la
Tuileries; indignat de spectacolul la care asistase, satul pn n gt de slujba
lui de scutier, simi nevoia s-i spun lui Glandeves ce vzuse la Palat, ntre
timp, regele, czut n misticism i ncurajat de scrisorile lui Polignac, era
convins ca lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine. Contele de Broglie,
directorul scolii din Saint-Cyr, sosi miercuri dup-amiaz la Saint-Cloud, foarte
speriat de ceea ce iezise i de ceea ce vzuse, trecnd prin Versailles. Regele 'l
^asculta cu rbdare i-i ddu osteneala s-1 liniteasc. azndu-1 ca se
retrage la fel de nelinitit, l apuca de brat s'-i spuse:

 Conte de Broglie, te stiu un om cu frica Dumnezeu! Ai ncredere n El!

Afla ca Jules a vzut-o noaptea trecuta pe Sfnta Fecioara care i-a prezis ca
totul se va isprvi cu bine!
Orict de credincios ar fi fost contele de Broglie era sa cada grmad
auzind acele cuvinte.
Am de asemenea certitudinea ca, n primele zile ale rentoarcerii sale la
Paris, ducele de Luxembourg, cpitanul grzilor de serviciu n acea epoca, a
spus ca plecarea din Rambouillet1 nu fusese hotrt nici de marealul
Maison2, nici de Odilon Barot3 ci de sfaturile prezictorului Martin.
Capitolul XXV Noapte de veghe.
Muncitorii i rencep lucrul.
Benjamin Constant.
Cinstea i toleranta poporului.
Glandeves, la Saint-Cloud.
Guvernul provizoriu.
Micul meu rol politic.
i scriu doamnei de Monjoie.
Dar sa revin la seara zilei de joi. Am ateptat zadarnic vesti despre sosirea
domnului de Mortemarte; la ora unsprezece nc nu sosise. Fiecare presupunea
cte ceva. Prerea mea era ca, sosind foarte multe trupe noi, probabil ca se
temuse de un nou atac asupra Parisului. Ctre miezul nopii am rmas
singura, mai nelinitit i mai speriata ca niciodat. Le-am recomandat
servitorilor mei sa fie pregtii sa fuga la
1 n 3 august populaia din Paris a organizat un mars spre Rambouillet,
unde se afla Carol al X-lca, carc-1 numise pe ducele de Orlcans locotenent
general la l august, i care apoi a abdicat n favoarea ducelui de Bordeaux, n 2
august. Locotenentul general a trimis trei comisari la Rambouillet pentru a-1
determina sa prseasc Franta. Dar regele, prost sftuit, a preferat sa se
retrag, pierznd astfel singura ans de a-1 aeza pe tron pe nepotul sau (n.
ed.fr.).
2 Nicolas-Joseph Maison (1771 l840), general de brigada, n timpul
campaniei de la Austcrlitz. Raliat lui Ludovic al XVIII-lca, I-a urmat la Gnd n
timpul color O suta de zile. Pair al Franei, marchiz i mareal a jucat un rol
nefast pe lng Caro al X-lca.
3 Camille-Hyacinthe-Odilon Barot (179) 1873), monarhist
constituional* membru al comisiei municipale din iulie 1830, a organizat
campania de banchete car a dus la revoluia din 1848. Ai-a petrecut toat viaa
n opoziie.
Primul semnal, apoi m-am culcat mbrcat, l auzisem adesea pe
marealul de Raguse spunnd desi habar n-aveam ca nu niai comanda

otirea ca momentul cel mai propice pentru atac era cu putin nainte de a se
crpa de ziua. aa ca ateptm rsritul soarelui ca pe un semnal al salvrii
noastre. Niciodat o noapte att de scurta nu mi s-a prut att de lunga. Ctre
ora trei dimineaa, se auzir nite muschete. Am aflat, a doua zi, ca doua
patrule ale armatei se ntlniser la bariera Clichy si, nerecunoscndu-se,
ncepuser a trage una n cealalt. Eu, n schimb, am crezut ca ncepuse
atacul. Am srit din pat, am sunat i mi-am adunat oamenii. Cred ca acela a
fost momentul n care frica ce ma tortura de cteva zile -ajunsese la apogeu,
ntre timp, mpucturile ncetaser, n ora, domnea o linite desvrit. Din
cnd n cnd, aceasta linite era destrmat de cte o mpuctur rzlea; n
sfrit, apru i soarele, strlucitor i radios. Am rsuflat uurat i m-am
vrt din nou n pat, dar somnul mi pierise. Ma simeam bine, dar, din pcate,
nu nchisesem ochii de mai bine de douzeci i patru de ore.
Despre ziua de vineri, 30 iulie, att de fertila n marile evenimente
petrecute la primrie, la Luxembourg, la palatul Bourbon, la Saint-Cloud i la
Neuilly, am prea puine de spus, lucru de altfel firesc, caci teatrul nu mai avea
loc n strada, sub privirile tuturor, iar actorii erau mult prea ocupai cu rolurile
lor pentru a mai avea vreme de comentarii.
Vreau sa spun doar ca, n acea zi, toi muncitorii care lucrau la mine,
venir la treaba, mai linitii ca niciodat. Multi dintre ei luaser parte activa la
luptele ce avuseser loc cu doua zile mai nainte, aa ca acum istoriseau, cu
cea mai mare simplitate, ce se petrecuse, n jurul lor, n acele zile. Tot n aceeai
zi am vzut deschizndu-se i atelierele din mprejurimi.
n vremea asta, aprtorii baricadelor continuau sa rmn la posturile
lor; i vedeai cu puca pe umr i cu cte 0 pine subioara. Cte unii, vrnd
probabil sa aib un aer mai militros, i nfigeau pinea n vrful baionetei; toi
nsa erau ta fel de pasnici i de politicoi. Auzind btile unor tobe, am dat fuga
la fereastra pe care abia o prsisem, ntr-o secunda toate ferestrele i uile din
vecini fura plina de lume. Nu peste mult, am vzut o mica oaste, precedata de
un toboar i care escorta civa soldai ce duceau o targa; pe targa pe care se
gsea pusa o saltea, era culcat un brbat, n aceeai poziie ca Tancred, la
Opera. Fcea semne cu mna ca pentru a potoli strigatele, pe care de altfel
nimeni nu se deranja sa le scoat. Trecnd pe sub fereastra mea, acel personaj
de opera i ridica ncet capul, aa ca am avut cnd recunoate mutra urta a
lui Benjamin Constant. Nu pot descrie impresia detestabila pe care mi-a
produs-o. Zilele de eroism i de mreie trecuser, acum urmau intriga i
falsitatea. ai ce-i mai prost n toat treaba asta e ca instinctul nu m-a nelat.
n mai multe cartiere ale oraului, parizienii intraser n unele case, ca
sa poat trage prin ferestre, unde fuseser ntmpinai cu masa pusa. Nimeni
nu strnsese nimic din ce avea mai de pre prin case, dar nicieri cu toat

debandada care domnea nu se semnalase nici cel mai mic furt. Totui,
apartamentele de la etajul al doilea din Palatul Tuileries fuseser prdate, dar
bnuiesc ca de slugile celor care locuiau acolo, care au fost suspectate chiar de
stpnii lor. O alta caracteristica a acelei epoci, asupra creia nu vreau sa
insist prea mult, a fost ngduin. Am ieit din casa n dimineaa zilei de
vineri, la braul lui Salvandy; nici eu, nici el nu purtam cocarde tricolore, desi
foarte multi, care erau regaliti nfocai, se mpodobiser cu panglici tricolore.
Femeile aflate pe lng baricade aveau courile pline cu cocarde tricolore pe
care le ofereau trectorilor, aa cum ofereau, n zilele pasnice, buchetele de
flori. Acum nlocuiser i florile, i fraza, n loc sa spun: Ia mpodobii-o pe
doamna cu flori!, spuneau: Ia decorai-o pe doamna cu o cocarda! Salvandy le
refuza, rznd, fara ca ele sa se supere.
ntorcndu-m acas, am fost uimita dnd nas n nas cu domnul de
Glandeves, care plecase cu noaptea n cap la Saint-Cloud cu intenia de a
rmne acolo. Dar felul cum fusese primit l jignise pn n strfundul inimii.
Poate ca fusese prt ca dduse mna cu Casimir Perier. Fapt e ca regele l
primise prost si, cu toate ca era unul dintre favoriii sai, nu-i adresase un
cuvnt. Dup ce ateptase zadarnic un moment oportun ca s-i vorbeasc,
sfri prin a-i cere o audienta. Regele se retrase n ambrazura unei ferestre.
Glandeves voi s-i vorbeasc despre situaia din Paris, dar regele i rspunse cu
glas tare, pentru ca baronul de Damas i alti doi, trei curteni fideli
Congregaiei care se aflau n odaie, s-1 aud. Atunci domnul de Glandeves i
spusese:
Vad ca regele meu nu vrea sa ma asculte, aa ca ma voi margini s-1
ntreb ce am de fcut!
Sa te ntorci la Tuileries-ul dumitale!
Regele uita ca Palatul e ocupat i ca acolo flutura drapelul tricolor.
Totui e cu neputin sa rmi aici!
n acest caz, sire, voi pleca la Paris.
Vei face foarte bine.
Regele nu mai are nici un ordin s-mi dea?
Nu, eu nu, poate fiul meu! Buna ziua, Glandeves! Domnul de
Glandeves se duse la Delfin:
Monseniore, regele m-a trimis sa va ntreb daca avei s-mi dai vreo
porunca pentru Paris, unde plec chiar acum.
Eu? Ce porunca s-i dau eu? Doar nu faci parte din oastea mea!
Dup care i ntoarse spatele. Iat cum a fost concediat, n 1830, unul
dintre cei mai fideli slujitori ai monarhiei. Omul era, pur i simplu, scrbit.
n sfrit, aproape de miezul nopii, domnul de Freville veni sa ne anune
ca ducele de Orleans sosise la Palatul Regal. Se hotrse formarea guvernului

provizoriu. Ducele avea sa fie prim-ministru, minitrii fuseser desemnai, iar

generalul Sebastiani' urma sa fie ministru de externe. Mi-am dat seama ca
alegerea era cu totul nefasta. Cunoteam aversiunea lui Pozzo fata de el, ca i
intensitatea acelor faimoase uri corsicane. Era de ajuns acest nume pentru ca
Pozzo sa nu-1
1 Horace-Frantois-Bastien, conte de Sebastiani (1772 1851), colonel n
alia, general de brigada n Bologna, ambasador n Turcia n 1806, deputat
ntre 1819 51 '830, ministrul marinei, apoi al afacerilor externe, dup revoluia
din 1830. n IS40, este numit ambasador la Neapole, apoi la Londra. Mareal al
Franei.
Mai poat suferi nici pe ducele de Orleans, cu care pn atunci se
mpcase foarte bine. Influenta lui asupra corpului diplomatic de care
dispunea n mare parte constituia un obstacol serios n calea guvernului
provizoriu.
Toat lumea recunoscu acest lucru i se gndi s-1 avertizeze pe ducele
de Orleans. Alegerea de a- preveni czu asupra mea. Se fcuse miezul nopii, i
numirile mi s-a spus urmau sa apar a doua zi diminea. Aici ncepe micul
meu rol politic pe care 1-am jucat n timpul acelor evenimente importante. Nu
fusese nici prevzut, nici pregtit i n-a durat dect o zi. Partidul carlist a
rmas uimit i neplcut impresionat. Numai ca mie prea putin mi-a pasat, cu
att mai mult cu ct ma legnam adesea cu ideea ca poate tocmai eu fusesem
cea care ddusem o mna de ajutor la instalarea noii monarhii, cu care
ambasadorul Rusiei se artase ntrutotul de acord. Poate ca as fi pstrat o
tcere deplina n legtur cu acest lucru, daca Pozzo i-ar fi inut gura. n zorii
zilei de smbt, dup ce m-am gndit toat noaptea, i-am trimis o scrisoare
contesei de Monjoie, camerista doamnei de Orleans. I-am amintit de discuia
noastr de mari i de vorbele lui Semonville; mi se prea din cale afara de
ciudat sa vad ca ceea ce mari fusese o simpla sporoviala ntre doua femei,
intrase ncepnd de vineri pe fgaul Istoriei. Pe urma am ntrebat-o daca
ducele de Orleans era la curent cu aversiunea profunda pe care o nutrea Pozzo
fata de Sebastiani; i n ce msur numirea lui l va ndeprta pe ambasador de
noul guvern pe care-1 vedea cu ochi att de buni. Am adugat ca daca as ti ca
ar avea la dispoziie un ceas, as nfrunta baricadele i m-a repezi pn la
Palatul Regal ca sa continuam discuia de mari. Am trimis contesei scrisoarea.
Mi s-a rspuns ca toat lumea era la Neuilly, dar ca biletul meu fusese nmnat
destinatarei. Am crezut ca domnul de Freville se nelase spunndu-ne, n
seara din ajun, ca ducele de Orleans sosise la Palatul Regal. ai totui aa era;
dar, cum nc nu hotrse nimic, nu voia sa se tie ca venise la Paris.
Capitolul XXVI Refuz sa plec la Pontchartrain.
Rspunsul contesei de Monjoie.

 Jyfa duc la Neuilly, mpreuna cu Arago.

Discuia cu Mademoiselle.
Disperarea ducesei de Orleans.
Cele doua prinese au preri diferite.
Am primit o scrisoare de la mama, adusa de Moreau, administratorul din
Pontchartrain. i lsase cabrioleta dincolo de bariera. Cnd ma vzu, se fcu
luntre i punte sa ma ia cu el, mai ales ca mama ma rugase, cu lacrimi n ochi,
sa ma ntorc, i i vedea unul dintre copii adic pe mine -asediat i nfometat
de celalalt adic de fratele meu. Se ducea cu gndul la Henriada, caci avea o
imaginaie foarte fecunda. Dar nenorocirile nchipuite de mama i pierdur
brusc orice interes dup ce Moreau ma anun ca familia regala prsise SaintCloud. Regele se retrsese, drumul spre Versailles era plin de soldai, toi cu un
aer consternat i semnnd cu nite dezertori. M-am dus s-i duc aceasta veste
domnului Pasquier. L-am gsit la el pe domnul de Broglie care tia ca regele se
retrsese la Rambouillet; i unul i celalalt ma rugar sa rmn la Paris, acesta
fiind locul cel mai n siguran. Domnul de Broglie i chemase de altfel napoi
nevasta i copiii. Eram uor de convins, caci eram mult prea interesata de
evenimentele ce se desfurau sub ochii mei, ca sa mai plec din capitala. M-am
rentors deci acas ca sa scriu mamei, s-i explic de ce nu plecam, invocnd i
drumul plin de obstacole pe unde urma sa ma conduc Moreau.
n timp ce le scriam alor mei, primeam vizita dup vizita. Toat lumea era
disperata, mai ales ca nc nu apruse nimic n presa. Aceiai oameni care
susinuser ca ducele de Orleans era exact omul care ne trebuia ncepur a se
alarma, dezamgii, vznd ca orele trec i el nu ntreprinde nimic. Arago sosi
foarte tulburat. Tocmai prsise un grup de tineri care se pregtea sa proclame
republica. Apoi veni ducesa de Rauzan, aducnd aceeai tire. Moreau, care
auzise pe strada vrbindu-se despre acelai lucru, o inea una i buna ca sa
plec Cu el. N-am vrut sa aud asemenea lucru i 1-am expediat cu scrisoarea.
Chiar n acel moment, am primit rspunsul doamnei de Monjoie: Biletul
dumitale mi scria ea nu mi-a parvenit dect la ora zece seara. Dar 1-am i
dus ducelui de Orleans. Vino, draga mea, vino, te atept cu cea mai mare
nerbdare. Am vrut sa stau de vorba cu cel care mi-1 adusese dar omul
plecase. Cum sa ajung nsa acolo? Cu trsura era cu neputin de mers. Arago
i doamna de Rauzan ma grbeau sa ma duc, sa arat care era situaia i sa
urgentez lucrurile. Dup cteva momente de ezitare, m-am hotrt sa ma duc
pe jos. Arago se oferi sa ma conduc. I-am spus doamnei de Rauzan, care ma
ajuta s-mi nnod panglica plriei, pn ntr-att era de grbit sa ma
expedieze ct mai repede:
Te rog sa fii martora ca nu ma duc la Neuilly ca orleanista, ci ca o
femeie care-i iubete patria i care vrea linitea tarii sale!

Ea mi ura succes i-mi rspunse ca de fapt misiunea mea era o opera de

caritate. Ajunsa n Piaa Beauvau, am auzit un crainic citind proclamaia
locotenentului general al regatului1: Carta spunea el va fi de-acum ncolo
un lucru real! n jurul lui, lumea se strnsese grmad. L-am ascultat cu
multa nelinite; vorbele lui nu iscau nici bucurie, nici entuziasm, ci mai mult
un fel de uurare. Fiecare se rentorcea calm la treburile sale, ca i cum ar fi
primit un rspuns satisfctor la o ntrebare care-1 frmntase foarte tare i
care acum, n sfrit, l linitise. Aceasta impresie mi s-a prut a fi generala; sa
nu uitam, nsa, ca eu nu vorbesc dect despre ceea ce am vzut. Poate ca n
alte cartiere, lucrurile se vor fi desfurat altfel.
Acum simt nevoia sa fac un scurt popas pentru a istorisi un lucru la care
am fost martora, cu emoie. Mergeam foarte greu pe strada du Roule, unde
eram obligai sa urcam i sa coborm peste baricade, de parca ne-am fi aflat la
munte. Dar iat ca am fost ajuni din urma de un grup, n fruntea cruia
1 Vineri, aizeci de deputai reunii la Palatul Bourbon, hotrr sa ofere
locotenenta generala a regatului ducelui de Orleans, cu rugmintea de a
instaura culorile naionale. Pairii reunii n numr de treizeci nu vrur sa ia
nici o iniiativ. Ducele, care se ntorsese de la Raincy, unde se retrsese n
noaptea de vinera, i primi pe deputai abia smbt dimineaa, accepta
locotenenta generala a' lansa proclamaia despre care vorbete doamna de
Boignc (n. ed.fr.).
Mergea un elev de la acoala Politehnica, un biat care era nc un
copilandru. Agitndu-i sabia, ncepu a striga:
Loc pentru cei bravi!
Ct ai clipi din ochi, baricadele fura nlturate pentru a nlesni trecerea
unei patrule narmate, n mijlocul creia se afla un rnit pe o targa. Desi
patrula ne depi destul de repede, am grbit pasul pentru a profita de drumul
ce i se deschisese i care fu din nou baricadat, nainte de a ajunge la spitalul
Beaujon, convoiul se opri; soldaii ezitar o vreme, apoi schimbar cteva
cuvinte ntre ei. Targa fu pusa jos, elevul care se afla pe o ridictur de pmnt,
duse mna la chipiu, apoi rosti cu vocea lui grava i sonora: Pace celor bravi!
Toi cei care se aflau pe strada, dndu-i seama despre ce era vorba,
ngenunchear. Dup o clipa de reculegere, targa fu ridicata i convoiul o porni
ndrt. Dup uniforma i boneta aezate pe pieptul mortului, oricine i putea
da seama ca era vorba de un grenadier din garda regala. Ori de cte ori mi
amintesc de aceasta scena, simt cum mi dau lacrimile.
n sfrit am ajuns la Neuilly. Doamna de Dolomieu ma atepta n curte;
ma duse la doamna de Monjoie ca s-mi trag putin sufletul. Dar n aceeai clipa
sosi Mademoiselle care ma pofti n cabinetul ei, dup ce schimba cteva fraze
politicoase cu Arago. Desi era foarte nelinitit, se strduia sa fie calma i

hotrt. Am discutat, pe ndelete, despre tot ce se petrecuse la Paris i la

Saint-Cloud. Ea tia de plecarea regelui la Rambouillet, desi locul oficial
desemnat fusese Trianonul. Atia de asemenea i despre scenele pe care regele i
le fcuse ducelui de Raguse. n timp ce noi vorbeam, doamna de Dolomieu veni
dup mine trimisa de ducesa de Orleans.
Du-te repede la cumnata mea, spuse Mademoiselle, i ncearc s-i
insufli un pic de curaj, caci e ntr-o stare jalnica!
Am urmat-o pe doamna de Dolomieu pn la prinesa, unde am intrat
singura. Se afla n dormitor, n capot, cu parul PUS pe moae, aezat ntr-un
fotoliu mare, cu spatele spre geam.
Prinesa Louise sttea n genunchi, n fata ei, cu capul sprijinit pe braul
fotoliului; amndou plngeau. Ducesa de Orleans mi ntinse mna, ma trase
spre ea, se sprijini de mine i ncepu sa plng cu hohote. Prinesa cea tnr
se ridica i iei. Mama sa continua sa ma tina strns la pieptul ei, repetnd
printre lacrimi:
Vai, ce catastrofa. ai cnd te gndeti ca am fi putut fi la Eu
Cu chiu cu vai, am izbutit s-o linitesc, i-am vorbit despre dorina
ntregului popor, i despre rolul att de frumos pe care acesta i-1 hrzise
soului ei, ducele de Orleans. Ea rspunse:
Ah, draga mea, simt ca zilele noastre frumoase s-au sfrit! Ai cnd te
gndeti ct am fost de fericita
Am zorit-o sa se ntoarc la Paris:
Urcai-v n trsur, doamna, mpreuna cu copiii, n trsur de gala,
urmata de slujitorii domniei voastre, n livrele. Cnd norodul va va vedea,
baricadele se vor nrui. Mgulit de ncrederea pe care i-o artai, poporul va va
primi cu ropote de aplauze; vei ajunge la Palatul Regal n aclamaiile mulimii!
Haidei, nu mai ezitai!
Daca soul meu mi va ngdui, voi face aa cum ma sftuieti. Mi-ar
plcea grozav sa ma duc la Palatul Regal ca s-mi ntlnesc, ct mai curnd cu
putin, brbatul, dar n-a vrea ca acest lucru s-i casune vreun neajuns.
neleg delicateea doamnei ducese, dar nu cred ca e momentul sa mai
acordam atenie unor fleacuri. Familia de Orleans trebuie s-i sporeasc
popularitatea, sa arate ca tara are nevoie de ea!
Cu buntatea ei obinuit, ducesa fu foarte preocupata de oboseala mea
precum i de cldur nbuitoare pe care o ndurasem venind pn la Neuilly,
pe jos. Porunci sa mi se pregteasc o trsur care sa ma duca pn la bariera,
l-(r)(r) repetat Mademoisellei ceea ce-i spusesem cumnatei sale despre
napoierea la Paris, n sfrit s-au hotrt sa plece-Sosirea familiei ducelui de
Orleans la Paris, care ar fi fs purtata pe brae de popor, ar fi furnizat un

excelent argumen ducelui de Orleans, mpotriva unui plc de rzvrtii car

comentau peste tot ca ducele nu cutezase s-i aduc familia cu sine.
Dar soarta hotr altfel lucrurile. Prinesele ajunser la Palatul Regal,
spre miezul nopii, pe jos, strecurndu-se printre baricade i fara a fi
recunoscute de nimeni.
Am regretat enorm, n ziua aceea, ca nu insistasem mai struitor sa vina
cu trsura.
Cu toate ca n discuia mea cu Mademoiselle n-am vorbit dect despre
locotenentul general al regatului, iar cu ducesa n-am vorbit dect despre soul
ei, numindu-1 Philippe al VH-lea, am plecat ferm convinsa ca Mademoiselle
dorea cu ardoare sa vad Coroana Franei pe fruntea fratelui sau, n vreme ce
ducesa de Orleans se gndea la acest lucru, cu sila i groaza.
Capitolul XXVII Relaiile mele cu ducesa de Orleans.
Firea i calitile sale. *-Calitatile i cusururile Mademoisellei.
Poate ca a sosit timpul sa vorbesc putin i despre legturile mele cu cele
doua prinese de Orleans si, bineneles, i despre firea lor.
Tulburrile din 1789 determinndu-i pe prinii mei sa se duca tocmai la
Neapole, eram adesea chemata de cele doua fete ale reginei. Apropiata ca vrsta
de Amelie, cu ea ma jucasem mai mult n copilrie. Dar asta se petrecuse prin
1794 1795. Dup douzeci de ani, sosind n Frana, ducesa de Orleans nu
uitase prietenia dintre mine i familia ei. Mai ales ca la Londra, pe vremea ct
tatl meu fusese ambasador n Anglia, vizitasem foarte des aceasta familie care
tria ntr-un fel de exil. aa ca, fara sa ma numr printre curtenii intimi ai
Palatului Regal, tiam adesea mult mai mult dect ei despre Ucazurile i
amrciunile familiei de Orleans. Mi-ar fi greu s-nii exprim devotamentul pe
care-1 aveam fata de doamna Ducesa. Adorata de so, de copii i de toi cei care
o nconjurau, tandra delicatee a inimiii sale nu-i tirbea cu nimic nici
sentimentele elevate, nici fermitatea caracterului. Atia ca nimeni alta sa fie
i mama, i prinesa. ai desi trata pe toat lumea cu bunvoin, totui aceasta
bunvoin avea unele nuane, nct fiecare i tia locul ce i se cuvenea.
n epoca despre care va vorbesc, ducesa de Orleans -desi foarte preuit
de familia ei, unde domnea cea mai deplina nelegere nu voia sa aud de nici
un fel de afaceri de Stat; o lsa pe Mademoiselle sa se ocupe de astfel de lucruri
ctre care avea o nclinare vdit. Accepta cu placere tutela cumnatei sale ori
de cte ori era vorba de ntreprins ceva sau de luat o hotrre. Poate ca aceasta
atitudine inea de acea delicatee a inimii care chiar fara tirea ei i dicta
toate aciunile.
Curtea mai ales sub Ludovic al XVIII-lea, caci Carol al X-lea i trata mai
bine pe cei din familia de Orleans -Curtea, zic, fcea o mare deosebire ntre
ducesa de Orleans, soul ei i sora acestuia. I-ar fi creat, cu placere, un loc

aparte daca ea ar fi vrut s-1 accepte1. Or, cum toate nenelegerile i

manifestrile jignitoare se datorau inamiciiei ramurii domnitoare fata de care
familia de Orleans, ducesa se credea obligata sa fac corp comun cu
Mademoiselle i s-i nsueasc, fara comentarii, hotrrile sale. De aici i
obinuina de a se lsa condusa de ea i de a nu ncerca n nici un fel sa
nlture influenta pe care sora o avea asupra fratelui adorat la fel de mult, de
amndou.
n privina Mademoisellei, relaiile mele cu ea datau cam din 1816
1817. I-am ludat ntotdeauna i inimti i spiritul, dar fara sa simt pentru ea o
atracie deosebita. Mademoiselle era persoana cea mai sincera, incapabila de
disimulare, fapt care i-a atras o droaie de dumani. Primele manifestri ale
tinereii sale au fost primite cu rea-voin. De
1 Fiica regelui Neapolclui, strancpoata lui Philippc al V-lca de Anjou,
nepoata dup mama a reginei Maria-Antoancta, ducesa de Orleans avea
dreptul -conform etichetei att de stricte, de la Curtea Franei la un rang
diferit de cel care-i revenea soului ei, ducele de Orleans i cumnatei sale, sora
acestuia.
Aici i amrciunea sa. Tatl ei1 era totul pentru ea. Crescuta de doamna
de Genlis2, care i-a insuflat idei mai mult dect revoluionare, ea i vzuse
printele naintnd ctre o cariera att de funest ncheiata, fara nsa s-o sperie
acest lucru. Pe atunci era i prea tnr pentru a-i da seama de situaie;
adevrul e ca n-a vrut sa recunoasc niciodat ca ceea ce fcuse tatl ei fusese
o crima, o crima n adevratul neles al cuvntului. Tot timpul ct a stat la
prinesa de Conti3 aceasta a ncercat sa obin de la ea o hrtie prin care s-i
renege tatl. Dar dragostea filiala fiind mai puternica dect orice, Mademoiselle
a fcut din rezistenta o virtute. Rezultatul? Ai-a petrecut toat adolescenta
singura cuc, n odaia ei. Emigranii, care alctuiau societatea prinesei de
Conti, refuzau s-o vad pe Mademoiselle, iar aceasta la rndul ei nu voia sa
fac nimnui nici o concesie. Mtua ei, femeie deteapt, i arata multa
afeciune, n-o brutaliza, n-o certa, dar n-avea curajul s-o susin i s-o apere
fata de cei din societatea ei. Mai trziu, Mademoiselle ndjdui sa afle cldur
sufleteasca dup care tnjea, lng mama sa, aa ca sosi n Spania plina de
ndejdi. Dar a fost prost primita, iar atitudinea mamei sale4 i s-a prut att de
falsa, nct i-a fost cu neputin sa mai stea la Barcelona. A trebuit sa le scrie
frailor sai ca era nevoita sa se ntoarc. Iat deci ca Mademoiselle nu s-a putut
bucura de niciunul din lucrurile de care se bucura, de obicei, feticanele lipsa
de griji, entuziasm, fericire n primii ani ai tinereii lor. Dup ce v-am
destinuit toate aceste

1 E vorba de Louis-Philippe, cunoscut sub numele de Philippe-Egalite

(1747 1793); deputat n Convenie, a votat moartea lui Ludovic al XVl-lca, dar
a sfrit ai el tot pe eafod.
2 Stephanie-Felicite du Crest, contesa de Genlis (1746 1830), doamna
de onoare a ducesei de Chartres, sotia lui Philippc-Egalitc. Guvernanta copiilor
acestui Print a emigrat n 1793, dup ce soul ei a fost ghilotinat, ntoarsa n
Frana n 1801, 3 scris o mulime de cri pentru copii.
3 Fortunee-Marie d'Este, fiica lui Francisc al IlI-lca de Modena i a
Charlottci de Orleans, fiica regentului. Se mritase, n 1759, cu Louis-Francois,
ultimul print de Conti, fiul Louisci-Dianc de Orleans, fiica cea mai mica a
regentului.
4 E vorba de Louis-Marie-Adelaide de Bourbon-Penthievre (1753 1821),
mritat n 1769 cu ducele de Orleans, apoi cu Philippe-Egalite, pe atunci duce
de amnunte, acum cred ca vei nelege perfect i calitile, dar i cusururile
Mademosellei. Era cinstita, pentru ca se obinuise sa nu-i ascund
impresiile, fara s-i pese daca era cazul sa i le mrturiseasc sau daca
persoanei creia i le mprtea i fcea placere sa le aud. Nu era expansiva,
pentru ca n copilrie, fusese tot timpul repezita i pusa la punct de ctre toi
cei din jurul ei. Nutrea o dragoste fara margini fata de fratele sau mai mare,
primul care o fcuse sa guste placerea confidentelor i a ncrederii n sine,
singurul n ochii cruia se bucura de deplina sa simpatie. Niciunul, nici celalalt
nu se simiser bine n snul familiei regale i mai ales n preajma Delfmei care,
la rndul ei, le arata, pe fata, o sila fara margini. A fost acuzata ca nu era
darnica: era i nu era adevrat. Pn la moartea mamei sale, Mademoiselle nu
avusese nici un fel de avere, trind din ce-i ddea fratele ei. Srcia era, pe
atunci, o virtute. Mai apoi, bucurndu-se de un venit considerabil, ea cheltuia
banul cu socoteala, i ajuta pe artiti i-i lucra pmntul. Fcuse enorm de
multe milostenii. Dar cum nu era obinuit sa bata toba, nu tia sa cheltuiasc
banii cu fast, chiar cnd ar fi fost cazul sa procedeze astfel. ai pe urma, calcula
mult prea exact pentru o prines. Pe de alta parte, la nceputul noii regaliti,
cnd s-a fixat lista cheltuielilor civile i cnd baronul Louis a venit s-o ntrebe,
daca i-ar ajunge un milion pe an, ea a protestat vehement, socotind aceasta
oferta drept jignire i strignd ca averea ei personala i ajungea i-i rasajungea
pentru toate nevoile sale. Mademoiselle nutrea fata de nepoii ei o afeciune
aproape materna, afara de micul duce de Penthievre, care era idiot din natere,
i care, la apte ani s-a prpdit. Mademoiselle, care nu se putea preface, nu
mprti durerea cumnatei sale, dimpotriv, spuse cu glas tare ca moartea
acelui copil era o uurare pentru toi. Asta a fost singura deosebire pe care am
observat-o n dragostea manifestata de cele doua cumnate fata de copii, n
privina afacerilor, cred ca nimeni nu se pricepea mai bine ca Mademoiselle,

fapt pentru care i-a fcut o mulime de dumani. Acetia nu s-au sfiit sa
arunce cu noroi i n ducele de Orleans, despre care-i nchipuiau ca o
manevra, din umbra, pe sora sa. Ea auzi si, de teama sa nu-i cuneze vreun
rau iubitului ei frate, i mai domoli zelul spiritului sau att de ntreprinztor.
Capitolul XXVIII Mademoiselle dorete sa discute cu Pozzo.
Aspectul strzilor n ziua de duminica, l august.
Vizita de la Palatul Regal.
Aspectul palatului.
Vizita mea la doamna Recamier.
Ea ma duce la Chateaubriand.
Furia acestuia.
Duminica l august, doamna de Monjoie intra n odaia mea, la apte
dimineaa, spunndu-mi ca Mademoiselle voia sa stea de vorba cu Pozzo. Daca
acesta consimea sa vina la Palatul Regal, putea intra pe o porti aflata destul
de departe de Palat. Daca nu putea, atunci Mademoiselle era gata sa vina ea la
mine acas. Pozzo dup ce se scuza de mii de ori fu de acord cu cea de a
doua propunere, i ma ruga sa accept ca ntlnirea sa aib loc n casa mea,
fiind mult mai bine asa. Am convenit s-i trimit un bileel, de ndat ce prinesa
va fi sosit la mine. Am rugat un servitor s-1 cheme imediat pe domnul
Pasquier cruia i-am spus despre ce era vorba, apoi 1-am ntrebat daca n
cazul n care Mademoiselle dorea nu i-ar conveni sa discute cu ea. El mi
rspunse ca nu avea nimic mpotriva, ba chiar era bucuros pentru ocazia ce i
se oferea, ntruct dorea s-i expun i el unele idei care sa ajung, pe aceasta
cale, direct la ducele de Orleans.
Aceste preliminarii odat stabilite, am plecat de acas la ora convenita. ai
pentru ca tot am fcut-o pe istoricul strzilor, poate ca n-ar fi rau sa vorbesc
putin despre aspectul lor n acea epoca, n primul rnd, erau foarte animate.
Pretutindeni nu vedeai dect patrule narmate, desi erau mbrcate doar cu un
pantalon i o cma ca i n zilele precedente, i aproape toate conduse de
ctre un tnr n uniforma. Ordonanele calare duceau i aduceau tot felul de
rdine. ai peste tot, femei i copii bine mbrcai, care se fiau ^e colo-colo.
Unii, cu crile de rugciuni n mini, se duceau la biserica, unde slujbele se
oficiau exact ca n zilele obinuite. Toi erau nsa aferai, grbii, curioi si,
totui, preau calmi i siguri pe ei. n sfrit, fara traneele din mijlocul
strzilor sj fara costumaia stranie a trupelor, te-ai fi putut crede ntr-o
frumoasa diminea de duminica n care populaia se pregtea sa asiste la vreo
reprezentaie extraordinara care, fara s-o tulbure o fcea totui sa fie mai
activa. Oraul avea aspectul unei zile de srbtoare n care circulaia trasurilor
era interzisa.

Doamna de Monjoie ma atepta si, dup o adevrat cltorie prin Palat

trecnd chiar i pe unele acoperiuri n forma de terasa am ajuns la
Mademoiselle. Se afla n galeria cea mica; odaia ei, prin care am trecut ca sa
ajung n galerie, era nc plina de cioburile geamurilor i ale oglinzilor sparte n
zilele precedente. Lambriurile erau pline de urme de gloane. Nici n-am apucat
bine sa intru i s-i transmit mesajul lui Pozzo ca hop i ducesa de Orleans,
care se npusti, tremurnd, n galerie.
Cumnata, a venit un valet din partea ducesei de Berry, al crui nume
nu-1 mai stiu Ce s-i spun? Nu pot sa nu-1 primesc!
Spune-i cteva lucruri drgue i att! Doar n-ai sa te aezi la taclale
cu un servitor, i ferete-te ca de foc sa scrii vreun bilet!
Ducesa iei. Mademoiselle alerga dup ea, pn n odaia urmtoare,
strigndu-i:
Sa nu cumva sa te apuci sa scrii ceva!
Nu, cumnata, i fgduiesc ca n-am sa scriu un cuvnt!
Dup care, Mademoiselle se ntoarse spre mine surznd.
Biata mea cumnata e att de tulburata, spuse ea, nct nu mai e n
stare nici mcar s-i supravegheze atitudinea! Or, tocmai acum nu trebuie sa
se angajeze cu nimic fata oe nimeni!
Apoi am nceput sa discutam despre problemele noastre. Mademoiselle
recunoscu ca era mult mai bine sa vina ea la mine. Da, va veni nsoit doar de
mine, dar trebuia sa inai atept. Fratele ei nu era acas i ea nu putea pleca
dect dup ce se rentorcea el. Intre timp, ducesa de Orleans veni din nou.
Cumnata, vine Sebastiani! Ai e furios foc! Aii de ce!
Fii linitit, am s-1 chem aici! Furios, nefurios, bine ca a venit! Las
ca vorbesc eu cu el!
Apoi suna, dnd ordin ca generalul Sebastiani sa fie poftit la ea. Eu i cu
ducesa de Orleans am ieit pe o alta usa. Nu ma simt n stare sa descriu
dezordinea din Palatul Regal, desi profitnd de ederea familiei la Neuilly,
servitorii se apucaser sa fac ordine i sa repare stricciunile din unele
camere. Parchetul fusese smuls, n unele locuri calcai direct pe piatra; n altele
erau instalai pictori, cu tot calabalcul lor. Toate odile erau goale, fara mobila,
peste tot te loveai de tapieri i de scrile lor, iar valeii crau scaunele, n
mijlocul acestei dezordini, circulau oameni de toate condiiile. Se mnca unde
se nimerea, n acel moment putea intra n Palat oricine voia. Grzile, mbrcate
dup cum v-am mai spus, preau ciudate n acel loc i n acea postura, n
Salonul aa-zis al btliilor, pe vremuri era ntotdeauna o masa plina cu
gustri, caci acest Salon fcea legtura cu toate apartamentele din palat;
balconul sau foarte mare ddea spre curte. Fiecare strigat, fiecare btaie de
toba, fiecare zgomot si, slava Domnului, erau destule se auzeau foarte clar.

Dup ce m-am inut o vreme dup ducesa, am renunat, rpusa de oboseala i

m-am aezat pe o canapea, ntr-un colt unde doamna Dolomieu, tot att de
obosita ca i mine, veni s-mi tina companie. Am rmas acolo pn cnd
aclamaiile din Piaa ne-au vestit sosirea ducelui de Orleans. Auzindu-le,
Mademoiselle veni dup noi, mpreuna cu generalul Sebastiani. Era teribil de
posac si, aezndu-se alturi de tine, mi arunca o privire din care mi-am dat
seama ca tia de negocierea ce mi se ncredinase i care lui i era cumplit de
neplcut.
Toat lumea iei n balcon, pentru a-1 vedea pe domnul duce sosind. ai
el, i calul erau literalmente purtai pe sus de valurile de lume. Biata lui sotie
era nemaipomenit de ncntata, caci ceea ce vedea era cea mai plcut
compensaie pentru toate cele ndurate mai nainte.
Izbutind, n sfrit, sa scape din minile acelei mulimi, ducele intra n
Palat, unde ddu peste alt rnd de lume, prin mijlocul creia izbuti s-i
croiasc drum i sa ajung n odaia noastr. Se opri s-i traga o clipa sufletul,
apoi i lua n brae i-i srut pe copiii cei mici care fuseser adui ntre timp
de la Neuilly, vorbi cu generalul Sebastiani, mi adresa cteva cuvinte amabile
apucndu-m de mna, dup care intra n cabinetul sau particular, urmat de
sotia i de sora sa. Aceasta din urma nu ramase multa vreme n cabinet. Ieind,
ma lua de brat i-mi spuse:
Vino, sunt gata! Putem pleca!
Ne-am rentors n apartamentul ei. O vreme statu n cumpn, netiind
cu ce sa se mbrace. Avea o plrie de pai, dar fara val. ai valul i era absolut
necesar pentru expediia noastr. Pe al meu nu puteam sa i-1 dau fiindc era
negru, de doliu; o suna pe camerista care o nsoise la Neuilly, dar femeia navea cheile de la dulapuri, i aminti brusc de o plrie rmas la Paris i
mpodobita cu un val mare, galben-deschis. Mademoiselle se temea sa nu fie
recunoscuta. Am asigurat-o ca strzile erau pline de femei tot att de elegante
ca i ea. n curnd, fu mirata, ba chiar uimita de ceea ce vedea, cum fusesem i
eu n zilele precedente. Ajunsa n strada Chartres, mi spuse n engleza:
Suntem urmrite!
Eram, ntr-adevr, dar de administratorul meu. l luasem cu mine, pentru
ca era singurul dintre oamenii mei pe a crui discreie contam.
Atunci, mi spuse ea, hai s-1 luam amndou de brat; lucrul va
prea mai firesc dect sa vezi doua femei singure, la ora asta!
Asa ca Jules Goulay fu onorat cu braul alteei sale.
n cazul n care ma ntlneam cu vreun cunoscut care ar fi vrut s-mi
vorbeasc, eu trebuia sa ma opresc, n timp ce ea avea s-i continue drumul.
I-am vorbit despre un bilet pe care-1 primisem de la Chateaubriand; ea mi

spuse ca ar da nu stiu ct nici sa nu-1 supere, dar nici sa nu-1 vad n guvern.
Daca ambasada de la Roma i convenea, se putea ntoarce oricnd acolo.
n ajun, Glandeves ma rugase s-i vorbesc despre el i despre
ataamentul sau fata de fratele ei. M-am achitat de acest comision nc de
diminea. Mademoiselle i vorbise cu fratele ei, n scurta lor ntrevedere din
cabinet, caci mi s-a spus s-i transmit, n mod formal, lui Glandeves, s-i
reocupe apartamentul de la Tuileries pn ce i se va gsi o slujba. I-am
transmis cele spuse de duce, dar Glandeves refuza, n mod respectuos, sa se
mai napoieze la Tuileries. Cum discutam n engleza, omul care se afla ntre noi
nu ne deranja. Am ntrebat-o pe Mademoiselle daca-1 simpatiza pe domnul
Pasquier; dac-mi spunea ca da, atunci o avertizam ca voia sa ia i el parte la
discuia ei cu ambasadorul, mi spuse ca era ncntata de domnul Pasquier.
Apropiindu-ne de strada Saint-Florentin, Mademoiselle se ddu ct putu,
dup noi, spunnd:
Nu vreau sa ma vad chiopul cel batrn1! Are un ochi de vultur! Ar fi
n stare sa ma zreasc tocmai de-acolo, de la fereastra aia! La urma urmei,
putin mi pasa ca ma vede trecnd i ca o sa ma brfeasc!
Am sosit cu bine n Champs-Elysees, unde m-am oprit o secunda s-i
transmit portarului mesajul convenit. Mademoiselle o luase nainte. Am ajuns-o
din urma n pragul casei mele. Abia am apucat sa ne aezm, ca Pozzo a i
sosit. L-am introdus n odaia unde se afla prinesa, iar eu mi-am vzut de
treaba. I-am trimis un bileel domnului Pasquier pentru a-1 preveni ca era
ateptat. Nu peste mult, m-am trezit
1 E vorba de printul de Tallcyrand, care locuia n palatul aflat la
ntretierea strzilor Rivoli cu Saint-Florcntin, fata n fata cu Ministerul
Marinei, palat care a devenit, mai trziu, proprietatea baronului Rothschild.
L 741 cu Lobinski, care-i aducea lui Pozzo ceva urgent la semnat. Am
intrat, mi-am cerut scuze Mademoisellei, apoi i-am spus lui Pozzo ca venise
curierul cu ceva urgent i ca nu putea atepta. Pozzo a ieit afara, a semnat
doua scrisori, apoi s-a ntors n odaia unde se afla Mademoiselle. Am rmas
singura cu Lobinski. Adusese cu sine o cutioara cu ustensile pentru scris. Am
glumit pe seama acelei precauii.
El mi ntinse pana cu care semnase Pozzo.
Pstreaz-o, mi-a zis, ca pe o pana de onoare. Ai meritat-o din plin! Nici
nu-i dai seama de importanta serviciului pe care 1-ai adus nu numai tarii
dumitale, ci ntregii Europe care i datoreaz meninerea pcii! Poi sa fii
mulumit de dumneata, doamna, caci ai de ce!
Am luat aceasta alocuiune solemna drept o gluma i am primit pana.
Sa tii ca vorbesc foarte serios, relua el; nu-i dai seama ce nenorocire
ai stvilit! Bucur-te ca o franuzoaic, iar eu i mulumesc ca un rus!

Acele cuvinte ale lui Lobinski m-au fcut sa ma gndesc ca cele doua
scrisori, att de binevoitoare pentru noi, nlocuiser probabil altele, de o cu
totul alta factura. Asta a fost i prerea domnului Pasquier cruia i-am relatat
cuvnt cu cuvnt, cele discutate cu Lobinski. Poate ca n ele era vorba de vreun
proiect al corpului diplomatic de a se ndrepta spre Rambouillet i pe care Pozzo
l prentmpinase. N-am aflat niciodat mai mult despre acest lucru. Legturile
mele de prietenie cu Pozzo nu-mi ngduiau s-i pun ntrebri lui Lobinski.
Dar iat ca sosi i domnul Pasquier. Am ateptat sfritul discuiei cu
Pozzo, care a durat foarte mult. De ndat ce 1-am vzut ieind, 1-am poftit pe
domnul Pasquier n salon i m-am retras. Dup cum vedei, n toat afacerea
asta eu o fceam pe musca la arat.
n drumul pe care-1 efectuasem de diminea, a01 remarcat ca trasurile
de pia ncepuser sa circule, desi cu multa greutate. Am trimis s-mi aduc
una; i cnd domnul Pasquier o prsi pe Mademoiselle, i-am propus sa luam
trsura ca sa nu mai facem drumul pe jos. A fost de acord, aa ca ne-am urcat
n trsur. Mi-a spus ca fusese foarte mulumit de domnul Pasquier.
Se vede, adug ea, ca e un om obinuit sa analizeze lucrurile pe toate
fetele. Iar pentru a nvinge obstacolele, trebuie sa tii sa le previi. De altfel, am
observat ca nu e deloc grbit sa se vre n politica. E firesc, caci ne aflam n
plina revoluie, i omul se teme Dar cel de care am fost ntr-adevr ncntata
e Pozzo. E un om desvrit, draga doamna de Boigne, desvrit; mai sa juri
c-i francez de-al nostru. Mi-a vorbit despre depesa pe care a semnat-o. Nici noi
n-am fi fcut altfel! Tine neaprat s-1 vad pe fratele meu. Sper sa pot aranja
aceasta ntrevedere pentru noaptea urmtoare, n concluzie, ce era mai
important s-a fcut: a determinat corpul diplomatic sa rmn la Paris i a
expediat depesa aceea.
Discutarm despre acest subiect i despre multe altele. Ea nu-mi vorbi
despre altceva dect despre numeroasele i cumplitele piedici i dificulti. Am
oprit trsura n strada Valois i am nsoit-o pe Mademoiselle pn la scara n
spirala. Dup ce am vzut usa odii ei nchizndu-se dup sine, m-am ntors,
m-am urcat n trsur care ma atepta i m-am napoiat acas. Dup ce am
ncercat sa mnnc ceva -caci cldura excesiva, oboseala, agitaia mi tiaser
nu numai pofta de mncare, ci i pe cea de somn m-am urcat ntr-o alta
trsur i m-am dus s-o vad pe doamna Recamier care ma atepta cu
nerbdare ca sa discute cu mine despre Chateaubriand.
Am aflat ca era foarte pornit mpotriva lui Carol al X-lea, care nu
catadicsise s-i rspund la scrisoarea pe care i-o trimisese, indignat mpotriva
pairilor care refuzaser sa deschid el Camera i furios mpotriva
locotenentului general care nu voise s-i ncredineze puterea cnd
evenimentele l mboldeau sa participe la viaa politica, n plus, mai era i

bolnav, caci ambiia lui nemsurata primise o lovitura crncena. Iar lovitura
fusese att de violenta nct o resimise fizic. Doama Recamier ma ruga din
suflet sa trec mpreuna cu ea pe la el, s-1 vad i s-1 linitesc. Am
consimit s-o nsoesc. Urcndu-ne amndou n trsur care ma adusese i
care ma atepta, am sosit n fata casei din strada d'Enfer. Doamna Recamier
era n acel loc ca sa zic aa la ea acas. Slugile ne lsar sa intram n
cabinetul stpnului lor, fara nici o dificultate. L-am gsit n halat de casa i n
papuci, cu scufie de mtase pe cap, i scriind pe un colt al mesei. Acea masa
lunga, cu totul disproporionata fata de restul camerei n forma de galerie,
ocupa aproape tot locul i ddea odii aspectul unui cabaret. Msoiul acela era
plin de cri, de hrtii, de resturi de mncare i de obiecte de toaleta ct se
poate de modeste.
Domnul de Chateaubriand ne primi bine, desi se vedea clar ca se simea
destul de stnjenit att din pricina dezordinii din odaie, ct mai ales din pricina
scufiei de mtase, de pe cap. Avea i de ce, pentru ca scufia aceea n carouri
roii i verzi, care i ascundea ntr-o oarecare msur chipul ntunecat, era din
cale-afar de caraghioasa. Mi s-a prut a fi foarte scortos. Doamna Recamier l
ruga sa ne citeasc discursul pe care-1 pregtea pentru Camera. Discursul era
extrem de violent, mi amintesc, ntre altele, de un paragraf inserat mai apoi
ntr-o broura, n care-1 nfia pe ducele de Orleans ndreptndu-se ctre
tron i innd, n fiecare mna, cte un cap. Apoi urma comentarea pe larg a
acelei fraze. Am ascultat discursul, n cea mai deplina linite. Dup ce-a
isprvit, 1-am ntrebat daca acea cuvntare a carei calitate literara eram
nevoita s-o recunosc era dup prerea lui -opera unui adevrat patriot.
N-am pretenia ca as fi un bun patriot!
L-am ntrebat dac-i nchipuia ca n felul acesta l va mai readuce pe
rege, ndrt, la Tuileries.
Fereasc Dumnezeu! As fi chiar necjit daca ar trebui sa mai dau ochii
cu el.
Pai atunci n-ar fi mai bine i mai prudent sa te raliezi celor care
ncearc sa puna stavila anarhiei pe care dumneata o zugrveti, cu atta
talent, n culori att de ntunecate?
Doamna Recamier profita de aceasta fraza, pentru a-i spune ca
dimineaa fusesem la Palatul Regal. Apoi cuteza sa adauge ca cei de acolo
puneau mare pre pe votul i pe ajutorul sau, cnd, dimpotriv, guvernul
provizoriu nu tia cum sa scape de el, trgnd ndejde ca pn la urma va
accepta totui sa se rentoarc la Roma.
Domnul de Chateaubriand se ridica de pe scaun spunnd:
Niciodat! Dup care, ncepu sa se plimbe de la un capt la celalalt al
galeriei. Doamna Recamier i cu mine am continuat sa discutam, linitite, ntre

noi, despre avantajele ederii scriitorului la Roma, despre serviciile pe care le

putea aduce Bisericii, despre rolul att de util, pe care autorul crii Geniul
cretinismului putea s-1 joace n acel loc etc., etc. El se prefcea ca nu ne da
atenie; dar ncet, ncet, chipul i se destinse, pasul i se rari. Apoi, oprindu-se
brusc n fata unei plnse doldora de cri, i ncruci braele i striga:
Ce-am sa le rspund acestor treizeci de volume pe care le am n fata?
Nu Nu Ele ma obliga s-mi leg soarta de ticloasele astea de cri! Cine le
cunoate, cine le dispreuiete, cine le urte mai mult ca mine?
Apoi, desfcndu-i braele i sprijinindu-se cu amndou minile de
captul acelei mese lungi, care ne desprea, ne tinu o diatriba mpotriva
prinilor i a Curii, i blcri pe toi cum i veni la gura, ntr-un mod att de
violent nct aproape ca m-am i speriat.
Ziua era pe sfrite. aa cum sttea n picioare, cu scufia aceea verde i
rosie pe cap, cu lumina amurgului care-i cdea pe fata, n odaia aproape
ntunecata, domnul de Chateaubriand avea n el ceva diabolic.
Dup acea explozie de mnie, se mai liniti putin, se apropie de noi i ne
spuse ct se poate de calm:
Care francez n-a simit entuziasmul acelor minunate zile care s-au
dus? Cred ca nimeni n-a putut rmne rece n fata lor!
Apoi ncepu a-mi zugravi un tablou n cele mai vii culori al rezistentei
naionale. Tot admirndu-se pe sine n toiul acelei povestiri, la un moment dat,
se simi copleit de propriile sale cuvinte. Cum voiam sa pun capt logoreii sale,
1-am ntrebat daca n-avea nimic de transmis celor de la Palatul Regal, unde
urma sa ma duc a doua zi. El mi spuse ca nu.
Cnd 1-am prsit, era complet linitit i se apucase sa lucreze din nou
la faimosul sau discurs pentru Camera, n toat acea discuie att de lunga i
care durase pn ce se ntunecase de-a binelea, n-am auzit rostindu-se un
singur cuvnt despre ducele de Bordeaux. Am auzit totui vorbindu-se despre
el, seara, dup ce m-am ntors la mine acas. Pn atunci, nici unui muritor de
rnd nu-i venise n minte ideea abdicrii regelui i mai ales a Delfinului. Mie
va mrturisesc cinstit ca aceasta idee mi-a trecut prin cap, numai ca ma cam
ndoiam ca s-ar putea realiza chiar att de uor. ai totui, duminica, am avut
certitudinea ca avuseser loc unele tentative n acest sens. ncepuser din ajun,
continuaser i a doua zi, dar ntmpinaser o mare rezistenta din partea celor
aflai la Rambouillet i Trianon.
Aiu precis ca locotenentul general, nevrnd s-i asume rspunderea
acelor abdicri, nu consimi s-1 primeasc la Palatul Regal dect pe ducele de
Bordeaux. Dar rspunsul celor de la Rambouillet fusese att de dur, nct friza
insulta.

Cum n-am cunoscut personal aceste tranzacii, nu voi intra n

amnuntele unor lucruri pe care nu le-am vzut i despre care n-am auzit prea
multe. Daca as vorbi doar despre cele care mi-au ajuns la ureche, ar trebui sa
scriu un volum ct toate zilele.
Aici se ncheie activitatea mea de mediatoare. Am mai fcut de cteva ori
pe intermediara ntre Tuileries i Palatul Regal; dar foarte rar i numai n unele
situaii speciale. De altfel, daca as continua, ar trebui sa vorbesc despre acea zi
de mari, i despre marul spre Rambouillet. Or, nu vreau sa nchei cartea cu o
impresie neplcut, care nu are legtur cu nobila sptmna ce trecuse.
Atunci Franta se ridicase ca un singur om si, devenind uriaa prin voina
i unitatea sa, s-a scuturat de pigmeii care pretindeau c-o slujesc.
Mulumit de acel rezultat, ar fi reintrat n calmul sau normal i n
mndra ei tihna, daca o mna de ambiioi i cteva sute de neisprvii n-ar fi
continuat sa tulbure acel minunat popor ce ne oferise, cu putin nainte, un
spectacol demn de toat stima. Dar ndjduiesc ca posteritatea i va spune
cuvntul. De altfel, sunt ferm convinsa ca acele zile, numite acum n btaie de
joc glorioase, i vor pastra cu cinste numele, n veacurile ce vor veni1.
1 Revoluia din 1830 s-a terminat cu urcarea pe tron, n ziua de 7
august, a lui Louis-Philippc (1773 1850), duce de Valois i de Chartrcs, fiul
lui Philippe-Egalitc, fratele Madcmoiscllei i soul ducesei de Orlcans. Cum
politica sa externa i Wai ales aliana cu Anglia n-au fost pe placul francezilor,
Louis-Philippe a trebuit sa abdice n 1848 n favoarea nepotului sau, contele de
Paris, iar el s-a retras la Londra, ndc a i murit.
PARTEA A OPTA CDEREA MONARHIEI DIN IULIE1
Capitolul I Cderea a trei guverne.
Testamentul prinesei Adelai'de.
Disensiuni n familia regala. ~ Ultima discuie cu regina, la Tuileries.
Regele i cere generalului Jacqueminot s-i dea demisia.
Rspunsul lui Guizot dat doamnei de Lieven.
Simptome nelinititoare.
Regele i Horace Vernet.
Proteste mpotriva minitrilor.
Guvernul Thiers.
Generalul Bedeau.
Guvernul Odilon Barrot.
Armata pactizeaz cu poporul.
Plecarea cancelarului Pasquier, la Chtenay.
Demersul lui Arago.
Pasquier pleac la Tours.

Pe msur ce anii au trecut, am vzut caznd trei guverne, unul dup

altul; toate trei, din pricina ca au calcat n picioare i au abuzat de principiul
care le crease: Imperiul, din pricina ca a perseverat n despotism i n rzboaie;
Restauraia, din pricina unei recrudescente prosteti i inoportune a
preteniilor sale legitimiste; i Monarhia din Iulie, din pricina fricii de a nu calca
legea i a lipsei de respect fata de burghezia pariziana. Daca persoanele ce vor
trai de acum ncolo vor fi sortite sa vad i cderea celui de al doilea Imperiu,
sunt convinsa ca i acesta va pieri numai din pricina ambiiei de a guverna
universul prin i pentru rzmerie. Nu poi atta niciodat, nepedepsit,
poporul.
Anglia dup ce ne-a mpins sa ne devoram va cdea la rndu-i prada
crudului i perfidului sau egoism.
1 Aceasta ultima parte a fost scrisa de Adele de Boigne n 1862, conform
propriilor sale mrturisiri, deci cu patru ani nainte de a muri.
La cteva zile dup moartea doamnei Adelai'de1, consiliul de familie,
minitrii i familia regala s-au reunit pentru a da citire testamentului. Imensa
avere a doamnei Adelai'de a revenit nepoilor i nepoatelor sale. Totui, cei mai
avantajai au fost printul de Joinville i ducele de Montpensier. Cnd s-a ajuns
la clauza prin care se arata ca regele beneficia de uzufructul ntregii averi,
avnd dreptul de a o mnui dup cum credea el de cuviin, motenitorii i
manifestar fi dezaprobarea, artndu-se foarte suprai. Sigur ca regele
baga de seama acest lucru. Sub pretextul ca e prea emoionat, puse capt
edinei care nu mai fu reluata, cel putin nu de fata cu martori. Mnia surda,
care i aa domnea sub acoperiul palatului Tuileries, crescu. Ambiiile, care-i
fceau pe multi sa se agite n jurul ducesei de Orleans, se dublar. Lor li se
altura i printul de Joinville. Regele, n momentele sale de mnie, care
ncepuser a deveni din ce n ce mai dese, luase obiceiul de a spune:
Daca vor s-mi fac viaa amara, las totul balta i plec! Ma retrag Ia
Eu, mpreuna cu regina; i am s-i vad eu atunci cum se vor descurca fara
mine!
Intrigile devenind din ce n ce mai ncrncenate, printul de Joinville se
arata att de ostil, nct guvernul socoti ca e de datoria lui s-i trimit ntr-un
fel de semiexil, n Algeria, dup fratele lui, ducele d'Aumale. Nu degeaba ncerc
eu sa arat disensiunile din familia regala, fiindc, daca stau sa ma gndesc
bine, revoluia din 1848 a nceput, de fapt, n Palatul Regal.
Ctre mijlocul lui februarie i-am spus, ntr-o zi, reginei, ca am ceva de
vorbit cu ea. I-am artat inconvenientul de a mai prelungi izolarea la care i
obliga doliul, att pe ea ct i pe rege.

 Doamna Adelai'de, i-am spus, lasa ntr-adevr n familia regala un

mare gol. Ea era persoana prin care cele mai importante tiri ajungeau la rege.
Acum cui sa ceri o audienta ca sa spui ce ai de spus?
1 Adelai'de de Orleans (1777 1847), sora lui Ludovic-Filip. 749
N-am mai adugat ca, de ctva vreme audientele deveniser de prisos,
fiindc regele se agata de fiecare cuvnt i nu puteai discuta cu el problema
pentru care solicitasei audienta.
Distincia i judecata deosebita a prinesei Clementine ar ndreptai-o
oarecum s-o nlocuiasc pe mtua ei. Dar majoritatea oamenilor o considera
nc o strin neputnd sa se identifice cu interesele franceze. Doamna ducesa
de Nemours e n afara problemelor politice. Ar mai fi o persoana care ar fi foarte
potrivita daca, evident, ar fi i ea de acord
Helene! Striga regina, pe un ton ptima pe care nu-1 mai auzisem de
la moartea fiului ei. Fii linitit, draga mea, nu voi fi niciodat de acord ca
ducesa de Orleans sa ia locul Adelai'dei! Nu, nu, locul ei l voi lua eu. mi dau
perfect de bine seama de importanta lucrurilor pe care mi le-ai spus i de
necesitatea de a ma ocupa de ele. Voi discuta aceasta problema cu regele, i tin
sa te asigur ca am o buna tinere de minte!
Pe urma mi vorbi despre diverse lucruri, mi mulumi pentru
devotamentul meu, apoi ne desprirm ct mai afectuos cu putin. A fost
pentru ultima oara cnd am mai vzut-o, la Tuileries. Am aflat, peste cteva
zile, ca regina anunase pe toat lumea i mai ales pe obinuiii doamnei
Adelade, ca cine dorea s-o vad, putea veni n fiecare zi la ea, ncepnd de la
ora cinci. Cu asta, mi atinsesem scopul.
Ovaiunile cu care fusese primit domnul de La Fayette1, n sud, i
banchetele date n cinstea lui, n numeroase orae, iscar o mare agitaie n
public. Opoziiile, de toate felurile, voiau sa rstoarne care guvernul, care pe
Ludovic-Filip, care monarhia, care, n sfrit, ntregul Stat. Oamenii cu scaun
la cap erau din ce n ce mai alarmai. Eu nu scriu Istorie, aa ca nu voi intra n
amnuntele intrigilor i negocierilor duse pn n ultima clipa ntre guvern i
efii stngii dinastice. Acetia se credeau nc stpni pe situaie cnd de mult
ei nu maj
1 Oscar-Thomas-Gilbert Moliei; conte, apoi marchiz de La Fayette (181J
1881), elev al acolii Politehnice, deputat de Sena i Marna, senator inamovibil.
Era nepotul generalului de La Fayette.
Ieprezentau nimic. Repet, eu nu scriu Istorie. n Dlu na mndresc cu
faptul ca zugrvind evenimentele la ' ^Ot S^ asistat, fie ca actor, fie ca simplu
spectator, am dat ctev ^ am de culoare care vor face sa fie mai bine apreciate
i w n, e i persoanele. De asemenea, tin sa subliniez ca n-am vo h't niciodat
dect despre ceea ce am auzit, am vzut personal sau am aflat dintr-o sursa

sigura, demna de cea mai deplina ncredere. Nelinitea cretea. Discuiile din
cele doua Camere deveneau, din zi n zi, mai acerbe. Articolele virulente din
jurnale, manifestrile studenilor, ale muncitorilor, se nmuleau. Generalul
Jacqueminot nu mai avea nici o putere asupra grzii naionale, al carei
comandant era. Regele tia bine acest lucru, i ncercase s-1 determine pe
Duchtel, foarte nemulumit de numirea lui Guizot, sa preia funcia de primministru. i spusese regelui c-i va aduce demisia generalului Jacqueminot
oricnd va dori, cu condiia s-i ngduie s-o adauge i pe a sa, ntruct
relaiile de familie nu-i ngduiau s-i refuze aceasta satisfacie socrului sau.
Regele, cunoscnd nemulumirea lui Duchtel, dndu-i seama ca nu-1 putea
pastra pe Guizot fara el, i nevrnd sa dizolve guvernul, amna schimbarea lui
Jacqueminot, desi toat lumea tia ct de prost se nelegea i cu generalul
Sebastiani1, comandantul armatei din Paris. Aceasta circumstan sporea i
mai mult nelinitea oamenilor cu judecata.
Duminica, 20 februarie, n fata ctorva persoane invitate la mine acas,
colonelul de La Rue spuse ca dezordinea era tot att de mare printre militari,
ct i n ora. Nu mai tiai de cine sa asculi, caci ordinele se bteau cap n cap.
Apoi adug:
Numirea marealului Bugeaud n funcia de comandant al Parisului ar
calma toate spiritele!
Domnul de Salvandy, ministrul instruciunii publice, se scula cu acel
aer plin de importanta pe care-1 afia ntotdeauna i rosti cu glas puternic:
1 Jean-Andre-Tibiirce, viconte Sebastiani (1786 1871), fratele
marealului cu acelai nume. Sublocotenent n 1806, colonel n 1813, ajunge
comandantul legiunii corsicanc, n timpul Restauraiei. Deputat, locotcnentgeneral, iar n 1837, pair al Franei.
Domnule, cnd Parisul are fericirea de a avea un comandant al grzii
naionale ca generalul Jacqueminot i un comandant al garnizoanei Parisului
ca generalul Tiburce Sebastiani, oraul nu are nici de ce se teme, nici ce-i dori
mai mult!
Dup aceste cuvinte, iei demn lsndu-ne pe toi cu gura cscat. Caci
la aceeai ora, dar ntr-un cerc mult mai larg, la prinesa de Lieven domnul de
Rambuteau1, prefectul Parisului i domnul Delessert, prefectul politiei,
ntrebai n treact despre ce se mai ntmplase peste zi, cei doi descriser
evenimentele n nite culori destul de sumbre and curiozitatea celor de fata.
Guizot, aezat pe o sofa n celalalt capt al salonului, discuta cu ambasadorul
Angliei. Prinesa de Lieven l striga:
Vino, domnule, i zise ea, sa auzi ce spun aceti domni!
Guizot asculta, apoi spuse:

 Cum prinesa, pentru un fleac ca asta m-ai ntrerupt din discuia pe

care o aveam cu lordul Normanby2? Ar fi cazul ca cei doi domni sa se
potoleasc i sa va lase astfel sa dormii linitit!
Apoi le ntoarse tuturor spatele aruncndu-le celor trei, drept rmas bun,
unul dintre acele sursuri superioare i pline de satisfacie pe care le arbora
uneori i se duse s-i reia locul pe sofa.
Ziua de luni nu mi-a lsat nici o amintire deosebita. Agitaia crescuse.
Grupurile se nmuleau fara a deveni nc amenintoare. Muncitorii i
prsiser locurile de munca; lucrurile se agravau vznd cu ochii.
Aedinta Camerei Pairilor, marele banchet de luni de la prnz i recepia
care a urmat seara, retinndu-1 pe domnul Pasquier, nu 1-am putut vedea. Dar
venind mari la mine la
1 Claude-Philibert Barthelot, conte de Rambuteau (1781 1868),
ambelan al lui Napoleon, prefect de Simplon i de Loirc, deputat n timpul
celor O suta de zile, prefect de Sena si, n sfrit, n 1835, pair al Franei,
2 Constantin Henry Phipps, conte de Mulgrave, marchiz de Normanby
(1797 1863), guvernator n Jamaica, lordul sigiliului privat, lord-locotencnt al
Irlandei, ministru de rzboi, apoi de interne, ntre 1846 i 1852, a fost
ambasador la Paris.
0iasa, am aflat ca fuseser aduse, n capitala, trupe din toat tara; ca
banchetul, fixat pentru a doua zi, se amnase. Ca guvernul va arata ce poate,
interzicnd grupurilor sa se mai adune, n ciuda tuturor vetilor primite n
cursul dimineii, cuvintele cancelarului ma mai mbrbtar un pic, caci nu
preau att de nelinititoare ca celelalte. E adevrat nsa ca sttea n firea
domnului Pasquier sa fie mai calm tocmai cnd pericolul era mai mare. Pleca
devreme de la mine pentru a se duce la Tuileries. Persoanele care sosiser ntre
timp la mine mi se pruser foarte alarmate. La ora unsprezece noaptea, am
primit un bilet de la domnul de Salvandy, care cuprindea doar aceste cuvinte:
Vreau sa va calmez eu nsumi, doamna. Desi e trziu, eu sunt nc n Consiliu.
Fii linitit, totul a fost prevzut i prevenit; aa ca nu avei de ce fi
ngrijorata.
Iat ce-mi scrise Salvandy, pe masa Consiliului, mari 22 februarie, la
ora unsprezece noaptea. A doua zi, miercuri, am aflat de la slugile mele, nc
din zori, ca pe strzi nu se afla nici picior de soldat, ca sprea marea mea
mirare -bulevardele i pieele fuseser lipsite de orice aprare militara i ca
mulimea din Paris se ndrepta n valuri ctre Champs-Elysees, unde urma sa
aib loc acel banchet ce fusese amnat. Mai trziu, am aflat ca Horace Vernet1,
chemat de rege de la Versailles, unde locuia, sosise cu noaptea n cap la
Tuileries. Vernet l ntreba pe rege daca tia ce era n ora.
Pai, rspunse regele, cred ca e linite.

Vernet i exprima teama pe care i-o inspiraser cele vzute n drumul pe

care-1 fcuse de la Versailles la Tuileries. Regele nu-i rspunse dect printr-un
surs, apoi i spuse de ce-1 chemase. Horace Vernet trebuia sa se duca la Blois
ca sa fac portretul lui Abd-el-Kader2 i regele dorea sa plece ct mai repede cu
putin; totodat l ruga sa transmit emirului
1 Horace Vernet (1789 1863), pictor, fiul lui Charles Vernet; membru i
director al Academiei franceze de pictura din Roma.
2 Emir arab (1808 1883), care a luptat cu Franta din 1832 i pn n
1847. Jn 1837, izbutind sa ncheie un tratat avantajos, la fna, cu generalul
Bugcaud, a nceput organizarea Statului arab. nvins n 1843 de ducele
d'Aumale, a fost luat Prizonier i dus, mai nti, la Toulon, apoi la Pau si, n
sfrit, la Amboisc. Ai-a ^cptat libertatea n 1852.
Regretul sau de a nu-i fi putut realiza fgduielile fcute prin
intermediul ducelui d'Aumale, asigurndu-1 nsa ca ele vor fi ndeplinite cel
mai trziu dup sesiune. Regele insista mult asupra importantei acelui mesaj
pe care-1 ncredina prudentului i discretului Horace Vernet. Acesta voi din
nou s-i atrag regelui atenia asupra situaiei din Paris, dar regele i rspunse:
Fii linitit, draga Horace; e un simplu foc de paie care se va stinge de la
sine i nu va pricinui necazuri. Ndjduiesc ca nici mcar nu va fi nevoie sa
suflam deasupra ca s-1 nbuim!
Dar chiar atunci se auzir strigatele de: Jos Guizot! Jos minitrii!
racnite de mii de guri, la grilajul ce nconjura Palatul Tuileries, speriindu-i pe
toi cei dinuntru, cu att mai mult cu ct printre manifestani se puteau vedea
i uniforme ale grzilor naionale.
Imediat dup asta, domnul Duchtel, chemat din Camera deputailor,
unde se afla n edin, fu introdus la rege, pe care'-l gsi foarte speriat.
Regina, i spuse suveranul, ar vrea s-i vorbeasc, aa ca du-te la ea!
Duchtel se duse imediat. Regina, plngnd n hohote, l ruga sa dea o
ultima dovada de devotament fata de rege, obinnd demisia lui Guizot a crui
nepopularitate devenise o pacoste. Duchtel i asuma sarcina de a dizolva
guvernul Guizot, dup care se rentoarse la Palatul Bourbon. Sftuit de
Duchtel, Guizot i anuna retragerea declarnd ca majestatea sa ncredinase
domnului Mole formarea noului guvern. Foarte multi oameni crezuser ca, n
sfrit, criza trecuse. Dar nu asta era i prerea maselor. Domnul Mole nu era
ceea ce-i doreau ei. Totui, puteam ndjdui ntr-un scurt rgaz.
n ziua aceea am lut masa la doamna de Chtenay, care locuia n Piaa
Ludovic al XV-lea, unde am vzut ca fuseser aduse cteva trupe. Mai
aduseser cteva i n fata ministerului de externe unde se ngrmdiser
unele grupuri de rzvrtii, nu prea multe, dar foarte pornite, n ciuda
ndeprtrii lui Guizot. Domnul de Salvandy trebuia sa ia masa cu noi, dar veni

personal sa se scuze ca nu putea, fiind obligat s-i fac bagajele. Sigurana din
ajun l prsise. Noi, n schimb, ne simeam mai putin speriate. Seara, veni n
vizita cancelarul. Ieise de la domnul Mole unde regele l trimisese sa se
neleag cu el n privina constituirii guvernului. Mole nc mai trgea ndejde
sa poat alctui un guvern; de altfel, atepta nite rspunsuri. Nu mai trgea
ndejde la domnul Thiers, dar ndjduia sa puna mna mcar pe domnul t
Remusat. Cancelarul mi istorisi aceste lucruri, pe la zece H seara, n timp ce
ma conducea acas. Pe drum, ni s-a prut ca |P vedem plcuri de oameni
fugind ctre Piaa Madeleine. Ajungnd acas, mi-am gsit slugile foarte
speriate, adunate pe scara i ntrebndu-m ce se ntmplase: auziser
mpucturi i ipete de spaima. Dar cum totul prea sa se fi linitit, n-a mai
dat nimeni nici o importanta acelor mpucturi, n vremea asta, ducele de
Fezensac, care mai rmsese la doamna | de Chtenay, veni la mine i-mi
spuse ca un cal, scpat dintr-un bivuac, o luase la goana pe bulevard i se
npustise peste soldaii aflai n bivuacul din Piaa Ludovic al XV-lea, fcnd un
tapaj nemaipomenit. Instalata n ezlong, ateptam sa mai irimesc i alte vesti.
Eram totui att de abtut, nct ancelarul, lundu-i rmas bun pentru a se
rentoarce la alatul Mole, mi striga din usa:
Noapte buna, Mater Dolorosa! nainte de a pleca, domnul de Fezensac
ma ironiza i el putin. Am ateptat pn la miezul nopii, dar n-a mai aprut
nimeni. Cum n cartierul nostru domneau calmul i tcerea, m-am dus sa ma
culc. A doua zi dimineaa, cameristele care au intrat n odaia mea mi-au spus
ca lumea vorbea de o rzmeri generala i de numeroase victime fcute de
soldai. I-am scris cteva rnduri doamnei de Remusat, vecina cea mai
apropiata de strada Anjou, ntrebnd-o ce tia. Ea mi rspunse ca mi-1
trimitea pe fiul ei ca sa ma puna la curent cu evenimentele petrecute peste
noapte. Pierre de Remusat sosi aproape imediat. Tatl sau l nsoise pe Thiers
la Tuileries, ctre miezul nopii, caci acesta primise sarcina sa formeze el
guvernul, n locul lui Mole. Obinuse consimmntul regelui s-i ia n guvern
pe Odilon Barot, Duvergier de Hauranne1 Remusat, i mi se pare ca i pe
Dufaure2. Totui marealul Bugeaud rmsese comandantul armatei, al grzii
naionale i ministru de rzboi n petto. ncepnd din zori, toi aceti minitri,
afara de mareal, se urcar pe cai i plecaser sa viziteze baricadele care, ntre
timp, i fuseser ridicate. Fiind ditamai minitrii, se ateptau sa le vad
prvlindu-se, una cte una n fata lor. Dar n loc de aclamaii, fura primiti cu
vociferri i cu gesturi ostile. Armata, aflata sub ordinele generalului Bedeau3,
nu reaciona n nici un fel. Generalul, n loc s-i puna la locul lor pe rebeli, se
apuca sa parlamenteze cu ei. Thiers era mult prea perspicace pentru a nu-i da
seama ca lucrurile ajunseser foarte departe i ca pierduse partida, n schimb

Odilon Barat, primind cteva strngeri de mna i cteva strigate de Triasc

printele poporului, socoti ca n sfrit, venise i vremea lui.
Rentorcndu-se la Tuileries, Thiers i ddu demisia. Odilon Barat
accepta, fara sa ovie, funcia de prim-ministru i sarcina de a alctui un nou
guvern, cu condiia ca marealul Bugeaud s-i dea demisia i toate trupele sa
fie trimise n cazrmile lor. Remusat tocmai se rentorsese acas, unde
istorisise toate aceste lucruri, care nsa nu ntrziar sa fie urmate de vesti din
ce n ce mai alarmante. Astfel am aflat, rnd pe rnd, de invazia Palatului
Tuileries, de plecarea regelui, de izgonirea ducesei de Orleans din Camera
Deputailor. Cum n-am vzut nimic cu ochii mei i n-am auzit nimic cu
urechile mele n acea zi att de frmntat, nu voi povesti dect ceea ce ma
privete personal precum i unele
1 Pmsper-Duvergier de Hauranne (1798 1881), colaborator la jurnalul
Globe; deputat n Adunrile constituante i legislative, membru al Academici
franceze.
Armand-Jules-Stanislav Dufaure (1798 1881). Avocat la Bordeaux,
deputat, consilier de Stat, ministrul lucrrilor publice, ministru de interne, apoi
de justiie, senator inamovibil, preedinte al Consiliului de minitri.
3 Marie-Alphonse Bedeau (1804 1863), i-a fcut cariera n Algeria;
rentors n Frana n 1848, i s-a ncredinat comanda unei coloane trimisa
mpotriva insurgenilor. A ajuns ministru de rzboi n timpul Guvernului
Provizoriu. Comandant militar al Parisului i deputat; exilat n urma unei
lovituri de Stat, a fost amnistiat n 1859.
Amnunte mai putin cunoscute, dar pe care le-am aflat din surse a cror
autenticitate o pot garanta. Tnra familie Pasquier locuia la Luxembourg, dar
lund masa miercuri la tatl i socrul lor, domnul de Fontenillat, n strada
Chaussee d'An tin, nu mai putuser sa se rentoarc acas la ei. Marchizul
Pasquier1 ncerca sa plece cu noaptea n cap, dar nu izbuti, caci toate podurile
erau pzite. aa ca am rmas fara vesti de la cancelar, mi nchipuiam ca-1 voi
vedea sosind dintr-un moment ntr-altul, i ma tot frmntam s-i gsesc un
loc unde s-1 ascund, ca sa fie mai n siguran dect la mine; caci rzmerita
se ntinsese i n cartierul nostru, de obicei att de linitit. Prvlia unui
armurier, situata chiar n fata ferestrelor mele, fusese prdata. Nu peste mult,
ne asurzi o harmalaie nemaipomenita. O droaie de amri, pe jumtate
despuiai, scpai de la Saint-Lazar2 ale carei pori fuseser forate de
norodul Parisului luaser prizonieri un plc destul de mare de ostai, fara
arme, majoritatea cu capul gol; un crd de puti zdrenroi le duceau ctile i
carabinele. Asta se numea pe atunci, a pactiza cu poporul. Era unul dintre
cele mai jalnice spectacole la care un om cu judecata era obligat sa asiste.

n ciuda nesiguranei de pe strzi, am vzut destula lume circulnd

ncolo i ncoace, dar toi aveau chipurile nucite i speriate, iar femeile
avuseser grija s-i ascund bijuteriile n poete. Apoi am aflat ca Palatul
Tuileries, Palatul Regal, ministerele fuseser luate cu asalt de mulime, iar
mobilele preioase i hrtiile, aruncate pe ferestre. Aceeai soarta i se pregtea
desigur i Palatului Luxembourg, iar palatele particulare n-aveau nici ele prea
mult de ateptat. De ndat ce s-a fcut noapte, am trimis un servitor cu un
bileel, la cancelar. Nu dup mult am i primit rspunsul: palatul
1 Edme-Armand-Gaston, ducecl'Audiffret-Pasquier (21 1905), fiul
contelui d'Audiffrct, nepotul i fiul adoptiv al cancelarului Pasquier. Auditor n
Consiliul de Stat, deputat de Ornc, preedintele Adunrii Naionale, senator
inamovibil, preedintele Senatului i membru al Academici franceze.
Leprozerie fondata n secolul al XH-lca, la Paris, i data n grija
clugrilor lazaristi. n 1789 a fost transformata n nchisoare.
Luxembourg, desi ameninat, nu fusese nc atacat, ntre timp,
cancelarul, furindu-se prin cteva grdini, izbutise sa treac bariera i sa
ajung la trsur lui cu care plecase imediat la Chtenay, de unde-mi scrisese,
ca s-mi spun ca ma atepta i pe mine. Am rsuflat oarecum uurat. Dar
dup aceea am stat i m-am gndit ca a te duce la Chtenay nsemna sa te
arunci, de fapt, n gura lupului. Prezenta noastr acolo ar fi fost remarcata mai
repede dect oriunde n alta parte; aa ca daca bietul cancelar se ducea acolo
ca sa se ascund, o nimerea cum nu se putea mai prost. Am aflat dup aceea i
crui fapt se datorase acea plecare. Cancelarul se dusese mari dimineaa la
domnul Mole, de la care regele atept nerbdtor un rspuns. Dar domnul
Mole i trimise vorba ca, n situaia n care se gsea, i era cu neputin sa
formeze un guvern, aa ca renun definitiv la o astfel de idee. Cancelarul,
nemaiavnd ce afla n legtur cu regele, nu se mai duse la Tuileries. Se
ndrepta spre foburgul Saint-Germain, calm i linitit, i intra n apartamentul
sau, fara sa bnuiasc ce rezultate catastrofale avusese ncierarea ale carei
mpucturi le auzise. N-a fost informat dect a doua zi cnd a aflat, una dup
alta, peripeiile acelei diminei furtunoase; dup asta, n-a mai cutezat sa se
ndeprteze de slujba unde era obligat sa stea. Ctre ora unsprezece a primit
vestea sa se pregteasc pentru o edin cu regele. El i domnul Decazes
fostul favorit al lui Ludovic al XVIII-lea au convocat ct mai multi pairi cu
putin. Dar n-au venit dect civa; apoi au ateptat-o pe ducesa de Orleans
mpreuna cu fiul ei, pn cnd, n sfrit, au aflat ce s-a ntmplat n Camera
deputailor. Cancelarul a reintrat n apartamentul sau pentru a-i pune unele
hrtii n ordine. Din cnd n cnd, mulimea adunata n fata Palatului Regal i
amenina i-i njura pe cei dinuntru. Dar nc nu-i venise ideea sa ia cu asalt
grilajul. De altfel, o parte dintre minitrii guvernului provizoriu se instalase n

Palatul Luxembourg, Palat care a scpat nedevastat, datorita faptului ca nu

stiu care i-a manifestat dorina de a prada castelul Neuilly. Sub pretextul ca
plimba caii, am trimis un om de ncredere, dup vesti. Cancelarul petrecuse
noaptea la Chtenay, dar vetile pe care le-a primit ntre timp 1-au obligat sa
prseasc acel loc. Omul meu de ncredere 1-a vzut urcndu-se n trsur i
ndreptndu-se ctre Pontchartrain, trecnd prin Jouy, evitnd Versailles-ul
despre care se spunea ca ar fi fost n plina revolta. Locuina de la Pontchartrain
era foarte izolata, aa ca m-am simit oarecum uurat stiindu-1 pe cancelar
acolo. Ziua trecu plina de emoii. Vetile, desi se bteau cap n cap, erau
groaznice. Cum numele celor care alctuiau guvernul provizoriu erau
cunoscute de toat lumea, i-am scris domnului Arago care era ministrul
marinei -rugndu-1 s-mi procure un paaport pentru cancelar. I-am trimis
biletul prin acelai om de ncredere pe care Arago l cunotea foarte bine.
Domnul Arago l lasa sa atepte vreme ndelungata, n antecamera plina de
lume. Ieind din cabinet trecu ca din ntmplare pe lng el. ai, fara sa se
opreasc, fara s-1 priveasc, i opti:
Louis, spune-i doamnei ca va avea ce mi-a cerut.
ntr-adevr, dup cteva ore, am primit un fel de bilet de libera trecere,
semnat de membrii guvernului provizoriu i care putea, la rigoare, servi drept
paaport. M-am grbit s-1 expediez imediat la Pontchartrain. Dar mesagerul
meu n-a mai gsit acolo pe nimeni. Marchizul de Pasquier ajuns n acel loc,
noaptea, l luase pe tatl sau i plecase. Am crezut ca se ndreptaser spre
Orleans, prin Rambouillet. Mesagerul meu mi aduse napoi hrtiile i cele
cteva fiicuri cu galbeni pe care le trimisesem, pentru cazul n care, plecnd n
graba, n-ar fi avut nici un ban la el. Administratorul i-a spus omului meu de
ncredere ca tnrul Gaston Pasquier prea foarte nelinitit i grbit.
Cancelarul, foarte abtut, nu scotea o vorba. Aceste vesti nu ma consolar
deloc, aa ca am nceput sa atept altele. Ceea ce se petrecea n jurul meu nu
fcea dect s-mi sporeasc nelinitea. Duminica diminea am primit vizita
doamnei Girardin, foarte frumoasa, foarte vioaie, o adevrat Bellona. Venea
s-mi recomande s-mi deschid casa, sa dau mese, serate, n sfrit, sa arat
poporului ct de multa ncredere aveam n el. I-am rspuns ca ma retrsesem
de multa vreme, din societate, i c-mi era din ce n ce mai greu sa suport
rzmeriele, mpucturile i toate nenorocirile pe care le vedeam n jurul meu.
Ea n-a fost de acord cu mine. De altfel, se tia ca urmarea sa guverneze Frana,
mpreuna cu domnul de Lamartine. Ne-am desprit destul de nemulumite
una de cealalt si, dup cte mi amintesc, n-am mai vzut-o niciodat.
A doua zi seara, n salonul unde ma aflam nconjurata de cteva
persoane, o sluga veni sa ma anune ca cineva voia sa discute cu mine ntre
patru ochi. Preocupata tot timpul de soarta cancelarului, am crezut ca era

cineva din partea lui. M-am grbit deci sa trec ntr-o alta camera luminata de o
singura lumnare. Am zrit, n coltul cel mai ntunecos, un om rotofei,
mbrcat ntr-o redingota groasa, murdara de noroi, cu o umbrela n mna. Am
fost foarte mirata recunoscndu-1 pe domnul Arago.
Astt! Fcu el pentru a-mi opri pe buze strigatul de mirare gata s-mi
scape, am venit aici primejduindu-mi viaa. Daca cineva bnuiete ceva, sunt
pierdut. Avnd nsa n vedere importanta acestei ntrevederi, trebuia sa risc. Ai
pe cineva de ascuns sau de salvat? i-am adus nite paapoarte n perfecta
regula.
Nu, i-am rspuns. Ai avut buntatea s-mi dai unul pentru cancelar.
Dar nc n-am izbutit sa i-1 nmnez. Nu stiu unde 1-as putea gsi!
Cancelarul nu e n primejdie! Dar dumneata n-ai pe nimeni pe care
vrei s-1 salvezi?
Nu! Nici mcar nu stiu cine a plecat!
Te rog sa nu ma jigneti bnuindu-m ca te-a putea trada!
N-a fi n stare n viaa mea de aa ceva, dar n-am pe nimeni cruia
s-i ncredinez un paaport.
Vad ca eti foarte sigura
Da, sunt foarte sigura.
Am n buzunar trei paapoarte i trei sute de mii de franci. Nu vrei sa
ti le las mpreuna cu banii?
Nu, nu-mi trebuie. >
Am autorizaia guvernului provizoriu.
Dar, i repet, n-am nevoie de ele.
Ei bine, atunci ma retrag. Ascult-m, draga doamna de Boigne, i ia
paapoartele. Daca ai ti ce se va ntmpla n caz ca vor izbuti sa ne rstoarne,
cred ca nu i-ar mai rmne un fir de par care sa nu ti se ridice n vrful
capului. Eu, care-i vad i care-i aud, sunt groaznic de speriat, dar sunt totui
hotrt sa fac fata furtunii. Rmi cu bine i roag-te pentru noi!
nainta spre usa, apoi se ntoarse i adug:
Daca n cteva ceasuri, din cine tie ce motive ai de gnd s-i schimbi
prerea, trimite-mi un bilet n care sa nu scrii dect att: Accept. Atunci ma
voi strdui sa fac s-i parvin ceea ce refuzi acum. Gndete-te nsa ca timpul
zboar i ca evenimentele tin pasul cu el.
Am fost foarte mirata de acest demers al lui Arago. Mi 1-am explicat nsa
mai trziu cnd am aflat ca regele Ludovic-Filip petrecuse treizeci i ase de ore
la Trouville; probabil, Arago presupusese ca se refugiase la mine.
Am primit, n sfrit, vestea sosirii cancelarului Pasquier, la Tours.
Gaston voia s-1 ascund n Pirinei. Dar cancelarul i regsi ntreaga sa

energie i nu voi sa se ndeprteze prea mult ca sa poat afla ce se petrecea la

Paris.
Capitolul U Abdicarea regelui.
Ducele de Montpensier.
Cuvntul reginei.
Plecarea familiei regale.
Generalul Bedeau.
Ducesa de Montpensier e uitata.
Doamna de Dolomieu.
Doamna de Montjoie.
Familia regala la Dreux.
Desprirea.
Fuga regelui i a reginei.
Pregtiri de plecare.
Demersul lui Lapointe.
Plecarea la Tours.
Sufragiul universal.
Rentoarcerea la Paris.
Vesti din Anglia.
Moartea regelui.
Moartea reginei Belgiei.
Am cules din toate prile amnunte n legtur cu plecarea regelui, n
toiul acelor spaime, numai regina i pstrase sngele rece i demnitatea.
Regele, la rugmintea ei, se urcase pe cal. Dar vznd coloanele populaiei
conduse de ctre grzile naionale, reintrase n casa strignd ca totul era
pierdut. Ducele de Montpensier se agase de braul lui, spunndu-i:
Abdicai, sire, abdicai! Nu avei alt mijloc de a va salva familia! Altfel
vom fi cu toii masacrai!
Atunci regina naintase, afirmnd ca acesta nu era un motiv s-1
determine pe rege sa abdice. Ducele de Montpensier i continua rugminile,
apoi puse pe masa o foaie de hrtie i-1 aeza aproape cu fora pe rege, pe
scaun. Dup ce-i scoase mnuile, i le smulse i pe ale regelui, strigndu-i:
Scriei, scriei, sire, nu mai avem nici o clipa de pierdut!
Demisia odat scrisa i semnata, ducele o lua n graba i i-o ntinse,
peste capul regelui, lui Emile de Girardin1 care o duse unde trebuia.
Cabinetul regal era plin de lume; intrai n el ca ntr-o pia publica, n
timp ce regele scria, regina i spuse calma ducesei de Orleans:
Bucur-te, Helene, ne-ai venit, n sfrit, de hac
Vai, mama, ce vorbe crude! Striga ducesa apucndu-i minile.

Regina nu i le retrase, dup cum nu-i retrase nici vorbele pe care le

rostise. Mai trziu, a negat ca ar fi rostit asemenea fraza. Dar doua persoane,
demne de ncredere, m-au asigurat ca au auzit-o cu urechile lor. Ducesa de
Orleans, pierduta, striga ntruna:
Ai Joinville care nu e aici!
Regele intra n odaia lui pentru a-i scoate uniforma. Regina intra i ea n
odaia ei pentru a-i da unele porunci lui Lapointe, valetul i slujitorul ei de
ncredere. Nu mai stiu cum a decurs desprirea familiei regale. Regele, regina,
ducesa de Nemours i copiii ei, prinesa Clementine i ai sai, ducele de
1 Emile de Girardin (1806 1881), agent de schimb, apoi inspector al
Artelor Frumoase, ntre 1829 i 1835, a creat cteva jurnale, n 1836 a fondat
La Presse, jurnal politic care a revoluionat ziaristica de pn atunci. Deputat,
s-a raliat, n 1848, Republicii, apoi Imperiului. A combtut guvernul
generalului Mac-Mahon n Le Petit Journal.
L l Montpensier ieir prin gradina i se nghesuir cu toii n doua
trasuri mici ce fuseser aduse n Piaa Ludovic al XV-lea. Doamna de Dolomieu
i nsoea. Pornir spre Saint-Cloud, unde nu rmaser dect att ct nhmar
slujitorii caii la o berlina mare, fara nici un fel de blazoane sau de nsemne pe
ea, apoi pornir spre Mantes. Doamna de Dolomieu ramase la Saint-Cloud.
Ducele de Montpensier era att de grbit sa plece, nct nu le lasa alor sai nici
o clipa de rgaz.
Venind de la Saint-Cloud la Paris, doamna de Dolomieu mi-a istorisit n
amnunt aceasta plecare. Ducesa de Orleans se rentoarse n apartamentele
sale, lng copiii ei. Nu stiu nimic n legtur cu felul cum a izbutit sa ias din
Palat i sa plece. Aiu numai ca generalul Bedeau cruia i se ncredinase
sarcina de a pzi podul Ludovic al XVI-lea -dupa ce o lsa pe ducesa sa treac,
avu grija sa nu se opun nici marului norodului rsculat care, nvlind n
sala deputailor, i sili pe acetia sa se retrag, ntr-adevr, cu cteva minute
mai nainte, acelai general ngduise ctorva rzvrtii sa sugrume grzile
municipale, fara sa schieze nici cel mai mic gest pentru a le salva. N-am neles
niciodat de ce partidul orleanist a fcut un corifeu din acest general.
Plin de tristee, marealul Bugeaud prsi Palatul Tuileries, n mare
inut, calare pe un cal superb, strbtnd la pas mulimea rsculat care se
ddea linitit, la o parte, din fata lui. Apoi mulimea invada Palatul, n afara de
apartamentul ducesei de Orleans n care nimeni nu cuteza sa intre, n
nvlmeala aceea, ducesa de Montpensier fu uitata. Domnul de Lasteyrie,
care o ntlni rtcind prin Palat, i ddu braul i o conduse acas la sotia lui,
n strada Ville-l'Eveque.
Conform obiceiului meu de a ma opri asupra unor amnunte de care
sunt sigura, as vrea sa amintesc aici ceva ce mi-a povestit doamna de

Dolomieu. Ieind de la slujba joi dimineaa, ea i-a spus surorii sale, doamna de
Montjoie:
Mi se pare ca lucrurile iau o ntorstur urta. Am, n secreterul meu,
trei hrtii a cte o mie de franci. Am sa le cos n cptueala rochiei.
Doamna de Montjoie nalta din umeri. La masa, doamna de Dolomieu i
fcu un semn surorii sale, prin care i ddea de neles ca ascunsese banii n
cptueal. Aceasta i spuse despre ce era vorba vecinei sale, doamna de
Nemours. Secretul fcu imediat nconjurul mesei. Cnd se ridicar de pe
scaune, toi ncepur a comenta: Vai, sraca Zoe Zu ca e de comptimit
Ct poate fi de meschina etc., etc. ai totui, cnd am revzut-o, mi-am dat
seama ct fusese de prevztoare; cei trei mii de franci rmseser singura ei
avere fiindc apartamentul i fusese prdat de tot ce avea n el.
Nu stiu cu ce ocazie i n ce momnet a izbucnit la castel panica ce a dus
la fuga regelui.
Tot ce stiu e ca berlina care prsise palatul Saint-Cloud, n loc s-o apuce
pe drumul spre Normandia, se ndrepta spre Dreux. Regele i ai sai voiau sa
mai ngenuncheze o data lng mormntul unde-i dormeau somnul de veci cei
dragi lor, i sa ngduie slugilor s-i ajung din urma cu bagajele. Dar
rapoartele, care soseau unul dup altul, i ordinele adresate subprefec-tilor, nu
le ngduir sa mai ntrzie la Dreux. Sosind la prefectura din Evreux nainte
de a se lumina de ziua, familia regala i ddu seama ca trebuia sa se despart.
Regele i regina strbtur oraul n trsur prefectului, renunnd sa se mai
duca la Eu. Prefectul i gzdui n casa unui burghez nstrit care tia s-i tina
gura. Acesta i duse, ncet dar sigur, cu nite cai de povara, pn pe coasta.
Domnul de Perthuis, ofier de ordonan al regelui, i ajunsese din urma
stpnul, la Dreux. Fiul sau, ofier de marina, se afla la le Havre. Convenir ca
un pachebot englez care urma sa plece din le Havre sa se opreasc n plina
mare i regele s-1 ajung din urma cu o barca adusa dintr-unul din porturile
cele mai apropiate. Dar rafalele mult prea puternice ale vntului ddur peste
cap acest proiect. Regele petrecu trei zile pe coasta, ntre Honfleur i Trouville,
neputnd gsi nici un pescar care sa aib curajul sa plece pe mare. Regina se
ascunsese la Honfleur, n casa domnului de Perthuis. Pn la urma, doi
burghezi din Trouville izbutir -cu mult devotament i inteligenta sa duca
perechea regala, cu un vapor cu aburi, din Honfleur la Le Havre. Tnrul de
ime (^iat cunosC Perthuis1 mpreuna cu civa marinari ' Vaporul englez era
gata de plecare. Se r persoanele care i nsoiser rsuflar
usurT^ ndeprteaz fara a fi fost recunoscui de amnunte despre odiseea
celorlali membri ai' nici despre minitri. Aiu nsa ca au scpat n-au avut de a
face cu funcionari din cale nfL '^ llluv/. oxi -' r> ^aic-aiara de zeloi.

Situaia persoanelor ramase m Paris nu era deloc de invidiat Dar curajul

i elocina lui Lamartine2 ndeprtaser pentru o zi pericolul unei rzbunri
sngeroase. A doua zi, Lamartine se rzgndi, i att el ct i Ledru-Rollin, 3
Loui's Blanc4 i Plocon5 aprur la Primrie cu nite pene mari, roii la
plrie. Domnii Arago, Gamier-Pages6, Marie7 i Marrast8 i determinar sa i
le scoat. Aceste disensiuni dintre ei nu erau de natura sa ne fac sa ne simim
n siguran. Printre persoanele pe care le vedeam zilnic, ba uneori chiar de mai
multe ori pe zi, domnul de Mole era cel mai curajos, iar domnul de Barrante,
cel mai abtut. Continuam sa fiu ngrijorata din pricina cancelarului, care daca
ar fi fost prins ar fi fost judecat i condamnat. Sigur ca Justiia era impariala,
1 Edmond de Perthuis, cel de al doilea fiu al colonelului de ordonan al
regelui; era aspirant i comanda cuierul de stat Le Rodeur din le Havre.
2 Alphonse-Marie, Lotiis Prat de Lamartine (1780 1869), membru al
Academici franceze, deputat, membru n guvernul provizoriu i ministru de
externe.
3 Alexandrc'-Auguste Ledni-Roilin (1807 1874), avocat, deputat,
membru n guvernul provizoriu, ministru de interne. Compromis n 1857 ntrun complot, a fost condamnat la deportare. Amnistiat n 1870, a ajuns deputat.
4 Jean-Joseph-Cliarles-Louis Blanc (1811-1882), jurnalist; A publicat
Istoria celor zece ani, 1830- 1840. Membru al guvernului provizoriu. Dup
evenimentele din 15 mai 1848, s-a retras la Londra, n timpul acestui exil a
publicat lucrarea Istoria revoluiei franceze. Rentors n Frana, n 1870, a
ajuns deputat.
5Ferdinandplocon (1800- 1866); jurnalist republican. Secretar, apoi
membru al guvernului provizoriu din 1848. Ministru al agriculturi i
comerului.
6 Louis-Antoine Pages zis Garnier-Pages (1803 1878), deputat, membru
al guvernului provizoriu din 1848, primarul Parisului, apoi ministru de finane.
7 Pierre-Thomas-Alexandre-Amable Marie de Saint-Georges zis Mane
(1795 1870), avocat, deputat, membru al guvernului provizoriu, apoi ministru
al lucrrilor publice i al justiiei.
8 Armnd Marrast (1801 1852), profesor, preceptor particular, jurnalist
apoi directorul Naionalului. Membru n guvernul provizoriu din 1848, primar
al Parisului, ministru de finane si, n sfrit, preedintele Adunrii
Constituante.
Dar parca puteai sa tii ce resentimente nutreau unii fata de cei vinovai
sau nevinovai, sau puteai ghici cum aveau de gnd sa i le manifeste? Desi nu
cutezam sa ne scriem, totui comunicam unii cu alii. Atiam ca domnul
Pasquier, care se oprise la Tours, nu fusese pn atunci molestat; dar rmsese
singur, ntr-un han, caci fiul sau fusese obligat sa se napoieze lng sotia sa.

Am izbutit sa obin, prin marchizul Brignole, ambasador n Sardinia, un

paaport n calitate de vduv a unui general piemontez i sa plec la Torino cu
toate slugile mele1. Am cumprat, cu bani grei, paaportul unui btrn spaniol
ale crui semnalmente puteau, la o adic, sa semene cu cele ale cancelarului.
Am nchiriat o trsur de cltorie, comoda, fara blazoane i nsemne. Am
ncercat sa pun oarecare ordine n afacerile mele. Toate aceste treburi mi-au
rpit cteva zile.
ntr-o diminea, 1-am vzut intrnd n odaia mea pe Lapointe, valetul
reginei. Voia cu orice pre s-o ajung din urma i venise s-mi ncredineze
doua sipete pline cu bijuterii pe care izbutise sa le salveze din Palatul Tuileries,
i pe care el n-avea curajul sa le care cu sine. Nu 1-am putut refuza, aa ca leam primit. Am avut norocul sa le pot ncredina amba-sadoarei Austriei,
contesa Appony; ea urma sa plece peste cteva zile n Anglia, aa ca i-a
asumat sarcina sa le duca reginei. Lapointe mi povesti ca, n scurta discuie pe
care o avusese cu stpna sa, ea i recomandase sa arda unele hrtii, sa se
nchid n odaia ei i sa atepte ordinele ducesei de Orleans, nainte de a veni
dup ea, la Eu. Dar cum Palatul fusese invadat de mulime, el nu-i mai putuse
urma instruciunile. Izbutise totui sa arda hrtiile compromitoare i sa
salveze cele doua sipete cu bijuterii pe care mi le adusese.
Afacerile mele odat puse la punct, am plecat n 14 martie la Tours.
Nimic nu ma mai reinea n Frana. M-am dus
1 E vorba de paaportul eliberat contesei de Boignc, vduva unui supus
sard, nsoit de doi servitori i de o camerista, ndrcptndu-sc spre Statele
sarde; paaportul a fost eliberat prin intermediul lui Antoinc Brignole Sale,
marchiz de Groppoli, ambasador la Paris, n ziua de 6 martie 1848, i a fost
vizat de Ministerul Afacerilor Externe n 7 martie 1848, iar de prefectura
politiei, n 8 martie 1848 (n. ed.fr.).
S-1 ntlnesc pe cancelar i s-i consacru restul vieii mele, iar daca ar
fi fost nevoie, s-1 nsoesc i n exil. L-am gsit pe domnul Pasquier mai
nfloritor ca niciodat, sntos i la trup i la minte, privindu-i cu multa
seriozitate situaia n care se afla, dar fara a o exagera nici pe a lui, nici pe a
altora. Nu se ascundea, dar nici nu se arata prea des. Comisarul guvernului
provizoriu, un oarecare Marchais, care fusese el nsui compromis n procesul
Quenisset i judecat la Luxembourg, venise s-i fac o vizita la han, mpreuna
cu autoritile revoluionare ale trgului, i s-i ofere serviciile.
Adevrul e ca la Tours populaia era putina i pasnica, aa ca prefectul
nu trebuia sa depun nici o strdanie ca sa menin ordinea. Aadar, am
hotrt sa rmnem o vreme acolo. Mai trziu, am ezitat ntre Pau care avea
un climat foarte plcut i se nvecina cu Spania i Jersey, care prezenta mai
multa siguran. Nu ma gndeam la Anglia desi aveam acolo o mulime de rude

i prieteni, fiindc eram convinsa ca domnul Pasquier n-ar putea trai ntr-o tara
unde nu se vorbea franceza. Deocamdat, zilele i sptmnile treceau fara ca
linitea sa ne fie tulburata; am nchiriat o casa mare, situata ntr-o gradina i
mai mare, care ddea direct n cmp, casa unde ne-am stabilit amndoi, foarte
comod. Am petrecut astfel opt luni n Tours, evitnd tentativa din 15 mai1, i
zilele i mai cumplite din iunie2 cnd locuitorii din Paris au fost nouzeci i
ase de ceasuri i actori i spectatori n cea mai sngeroasa
1 Adunarea Constituanta s-a adunat n 4 mai i a proclamat din nou
republica, n 6 august, guvernul provizoriu a renunat la atribuiile sale. n 10,
Adunarea a numit o comisie alctuit din cinci membri: Arago, Garnicr-Pagcs.
Marie, Lamartinc, Lcdru-Rollin. n 15, Adunarea a fost invadata de populaia
venita sa aduc o petiie n favoarea Poloniei. Garda naional a restabilit
ordinea. Barbcs, Blanqui ctc. au fost arestai. Generalul Cavaignac a fost numit
ministru de rzboi (n. ecl.fr.).
2 Atelierele naionale, create n 26 februarie, fiind desfiinate n 23 iunie,
o insurecie formidabila a urmat acestei masuri, i luptele de pe strzile
Parisului au durat pn n 26 iunie. Adunarea a declarat starea de asediu, a
chemat n ajutor grzile naionale i a ncredinat generalului Cavaignac
potolirea rzmeritei. Monseniorul Affrc, arhiepiscop al Parisului, a fost rnit
mortal n foburgul Saint-Antoinc, vrnd sa intervin ntre cei care se bteau.
Generalul Brea a fost asasinat. Insurecia odat nvinsa, a urmat o scrie de
represalii dintre cele mai crude mpotriva insurgenilor, a cluburilor i a
societilor secrete, mpotriva jurnalelor, ordonate de ctre generalul Cavaignac,
numit, n 28 iunie, seful puterii executive (n. ed. fr.).
Lupta data ntr-un ora. Sigur ca am trit i noi spaima acelor zile, dar n
nici un caz cu intensitatea celor din Paris. Am vzut, practicndu-se pentru
prima oara, sufragiul universal1; toat lumea se atepta la dificulti materiale
aproape insurmontabile; n-a existat niciuna. Locuitorii din parohiile Parisului
i din satele nvecinate s-au prezentat ntr-un anumit procent, n frunte cu
primarul i cu preotul. Pe msur ce se apropiau de prefectura, ageni tocmii
special n acest scop, le mpreau o mulime de buletine cu numele
candidailor, pe care le vrau apoi n urne. Dup votare, fiecare se ntorcea
acas, fara sa mai caste gura pe strada sau sa umple crmele, ct se poate de
mulumit de ceea ce fcuse. Deocamdat, cuvntul Republica speria lumea.
Am observat acest lucru n timpul celor cteva zile petrecute la Paris. Alegerile
i victoria repurtata n capitala ngduiau tuturora mult mai multa siguran.
Am petrecut iarna la Tours, nconjurai de grija i de atenia tuturor celor care
ne cunoteau. Cancelarul ofta ntruna dup Parisul lui unde abia atepta sa se
ntoarc. A ndrznit chiar sa ma roage s-1 las sa petreac o luna n capitala,
dup care i-a dat cuvntul ca se va napoia la Tours. Dar eu n-am fost de

acord. La nceputul lui noiembrie ne-am dus totui la Paris; el s-a instalat n
casa pe care o avea pe strada Regala. Porunci slujitorilor s-i aranjeze biblioteca
scapat de hoi. Eu m-am rentors n casa mea din strada Anjou. Cnd m-am
aflat n cminul meu confortabil, pe care nu mai trgeam ndejde s-1 revd
cnd l prsisem n ziua aceea de 14 martie, am simit o satisfacie fara
margini.
Din pcate nsa, am primit unele vesti dureroase din Anglia. Castelul de
Claremont ajunsese de nelocuit dup moartea prinesei Charlotte de Galles.
Rezervoarele, cptuite cu plumb i prost ntreinute, fcuser ca apa de but
sa devina primejdioasa. Rezultatele nu s-au vzut imediat. Regina, doamna de
Montjoie i doamna de Dolomieu, obinuite sa nu bea dect apa, au fost
primele care au nceput a se simi rau. Le-a urmat printul de Joinville. Li s-a
recomandat sa schimbe
1 Alegerile pentru Adunarea Constituanta au avut loc n aprilie 1848.
768 aerul. Bolnavele au fost imediat transportate la Richmond. Doamnele de
Montjoie i de Dolomieu, care nu aveau odi confortabile, preferar sa se
rentoarc la Claremont, unde murir una dup alta, la fel ca i domnul
Vatout', precum i un mare numr de slugi. Toat lumea de la Claremont era
mai mult sau mai putin bolnava. Pn la urma, descoperir sursa raului.
Prinesele tinere i copiii lor scpaser, datorita faptului ca aveau obiceiul sa
bea mult lapte care devenise un fel de contra-otrava. Regele i ducele de
Nemours, bnd mai mult bere dect apa, se prea ca scpaser i ei. La
Claremont, ncepur imediat lucrrile de repurificare a apei; dar familia regala
a continuat sa considere reedina de la Claremont nesntoas i trista.
Starea reginei i a printului de Joinville nu se mai agrava, dar ramase foarte
precara. Cum i unul i celalalt fuseser cruai la vreme de otrava din apa, cu
timpul se nsntoir. La acele calamitai domestice, s-au mai adugat i
altele, care au fcut ca soarta familiei regale sa fie demna de plns.
Caci domnul Thiers ncepu a-i da ndejdi dearte ducesei de Orleans,
sucindu-i capul cu tot felul de fgduieli. Ducesa, care avea o ambiie
nemsurat, o fire ptima i autoritara, ncepu a se mbta cu apa rece.
Sigura ca va vedea, n sfrit, coroana Franei pe capul fiului ei, voia sa aib
certitudinea ca va ajunge devenind regenta fiului ei prima doamna a tarii, i
nu a patra, cum era pe atunci. Lucrul acesta o preocupa din cale-afar de mult.
Ea tia ca aceasta clauza nu exista n actul de abdicare al lui Ludovic-Filip, aa
ca ncepu a negocia cu cei de la Claremont pentru a-i recunoate acest titlu.
Dar regele o refuza categoric, afirmnd ca nu avea dreptul sa abroge o lege2.
La rndul ei, ducesa, izbutind, dup o vreme, sa plece n Anglia i s-i
ntlneasc familia, refuza cu ncpnare, ba

1 Jean Vatout (1792 1848), subprefect n timpul celor O suta de zile i

sub Restauraie. Deputat n 1831, apoi membru al Academici Franceze.
2 Legea organica din 30 august 1842 fixa majoratul regelui la optsprezece
ani i chema la regenta motenitorul cel mai apropiat care trebuia sa urmeze la
tron (n. ed.fr.).
Chiar cu mnie, sa se mpace cu contele de Chambord. n aceasta
conjunctura, regele spuse cu tristee celor din jur, care doreau sa rennoade
nite legturi pe care el nsui dorea sa le rennoade:
Doamna Helene nu e, n fiece zi, o femeie comoda! Boala nu-i mai
ngdui sa puna piciorul n prag; iar moartea lui lsa curs liber tendinelor
dominatoare ale celor ce-i supravieuiser.
Dup cteva luni, Metternich spuse:
Noi n-avem, n Germania, dect trei prinese detepte, care sunt ntradevr detepte; dar toate trei sunt nebune de legat.
Cele pe care le caracteriza astfel erau: ducesa de Orleans, regina
Olandei1 i prinesa regala a Prusiei2.
Abia a nchis ochii regelui, i regina a trebuit sa plece urgent la Ostende
pentru a primi ultimul suspin al fiicei sale iubite, regina Belgiei3.
1 Sophie, fiica lui Wilhclm I, rege al Wurtembcrgului (1813 1877).
Mritat n 1839 cu Wilhclm al Ill-lea, rege al Olandei.
2 Augusta, fiica lui Carol-Frcdcric, mare duce de Saxa-Wcimar-Eisenach
(1811 -1890), mprat al Germaniei.
3 Regele Ludovic-Filip a murit la Clarcmont, n 26 august 1850, iar
regina Belgiei, n 11 octombrie 1850.
EPILOG Dorina de a-i revedea pe nepoi i pe regele Leopold o adusese
pe regina Marie-Amelie la Bruxelles, la nceputul verii lui 1851. Am profitat de
ederea mea la Lacken i m-am dus i eu dup ea. M-a primit cu o efuziune
care m-a nduioat. Primele momente odat trecute, am nceput sa vorbim la fel
de cald i de apropiat ca i odinioar. Discuia a debutat printr-un elogiu
adus dragului ei Montpensier privind felul cum se comportase fata de rege, la
plecarea din Tuileries i iubitei sale nurori, pe care din curajoasa n-o mai
scotea. Mi-am dat seama ca nu se mai putuse abine; cum reprourile erau
ntemeiate, n-avea nici un rost s-o contrazic, aa ca mi-am inut gura. M-am
strduit s-i vorbesc despre situaia din Frana, despre capetele nfierbntate
ale unora, despre Republica ce se pregtea i despre zvonul ce ncepuse a
circula ca printul de Joinville nu respinsese ideea de a fi numit preedinte al
Republicii. Regina nsa dezmini acest lucru:
Asta ar nsemna ca Joinville ar fi cel mai perfid dintre nepoii mei, ceea
ce nu-mi vine a crede!

Cu prilejul morii iubitei sale fiice Louise, regina mi-a povestit ct era de
micat de compasiunea pe care i-o artaser rudele sale, i mai ales doamna
Delfina. Am plecat din Lacken fara s-1 fi zrit pe ginerele reginei, regele
Leopold, cu care totui fusesem pe vremuri n relaii destul de apropiate.
Rentorcndu-m la Bruxelles, m-am dus sa vizitez capela n care fuseser
depuse rmiele reginei Louise. ntreaga Belgie era n doliu; toi o plngeau pe
buna i blnda noastr regina. Caci Louise fusese consolatoarea i
binefctoarea tuturor. Niciodat o suverana n-a fost att de simpatizata, ba as
putea spune chiar adorata de poporul ei, cum fusese ea. Disperarea regelui i
dovezile de dragoste profunda ale sotiei sale, n ultimele ei momente, 1-au fcut
i pe suveran ceva mai simpatizat de supuii sai, desi n acea epoca nu era
ctui de putin iubit de belgieni.
M-am rentors la Paris mhnita i trista.
La putina vreme dup asta, tara a ncput pe nite mini puternice i
sigure, care preau capabile s-i asigure i linitea, i siguran, ba chiar i o
oarecare prosperitate.
Anul 1862 a fost, n ce ma privete, groaznic. El mi 1-a rpit pe cel mai
bun prieten al meu, cancelarul Pasquier1; iar peste trei luni, 1-am pierdut i pe
unicul meu frate, marchizul de Osmond.
Aceasta dubla pierdere m-a lsat fara nici un sprijin, att pe plan
spiritual, ct i moral. Sntatea mea, desi ubred, nu-mi ngduise sa ma
gndesc ca voi supravieui celor care-mi fuseser att de dragi. ai totui vrsta
mea naintata2 ma fcuse sa las n urma cteva generaii. Acum, viaa nu mi se
mai pare dect trista i monotona. Ma strdui sa nu ma plng altora i sa ma
resemnez fara murmur, n fata voinei Cerului. Dar, ca sa va spun adevrul,
sunt stul de via.
Ruperea unor legturi att de plcute, a corespondentei ce ma fcea sa
manifest un oarecare interes fata de evenimentele de peste zi, m-au fcut sa ma
cufund n amintirile vremurilor de odinioar. ai, ca sa nfrng ineria ce pusese
stpnire pe mine, mi-am reluat pana i am aternut pe hrtie aceasta ultima
parte privind sfritul Monarhiei din Iulie. Acum o pun deoparte i pentru
totdeauna.
Existenta mi-a devenit terna i nu ma mai intereseaz nimic din ce se
petrece n jurul meu, ca sa mai am ceva de povestit de-acum ncolo.

SFRIT

1 Ducele Pasquier a murit n vrsta de nouzeci i ase de ani, n 5 iulie

1862.

2 Autoarea crii de fata avea atunci optzeci i unu de ani, caci s-a
nscut n 1871 i a murit n 1866.