Stiinta selectiei dintilor anteriori pentru un pacient edentat total: O analiza a literaturii

Abstract
Inlocuirea estetica si aranjamentul fiziologic al dintelui fac proteza complet
biologica,compatibila si de dorit.Plasarea corecta a dintelui ar trebui sa fie funcionala si
estetica pentru a imbunatati psihologia pacientului.Acest articol trece in revista evolutia
conceptelor de selectie a dintilor si tehnicile recente utilizate pentru slectia dintilor anteriori
pentru o proteza totala.

Introducere
Estetica este considerentul principal pentru pacientii care doresc tratament
protetic.Marimea si forma dintilor anteriori(frontali) maxilari sunt importante nu numai
pentru estetica dentara ci si pentru estetica faciala.Scopul este pentru a restabili dintii
anteriori maxilari in armonie cu aspectul facial.Cu toate acestea, exista putine date
stiintifice din literatura stomatologica folositoare ca ghid in definirea dimensiunii si formei
corespunzatoare dintilor anteriori sau care sa determine relatii normale pentru
acestia.Potrivit lui Young: "este evidenta ca frumusetea,armonia,naturaletea si
individualitatea sunt calitati majore" de esteica.

Istoria Selectiei Dintilor Anteriori

In timpul perioadei de fildes,dintii erau selectati,mai ales prin masuratori dimensionale cu
o mica atentie acordata formei fetei sau altor calitati.Clasificarea geometrica a formei fetei
si profilului, care a fost proiectata de catre Madame Schimmelpeinik in 1815 pentru
utilizarea artistilor a fost luata in considerare in stomatologie pentru selectia esteticii
dintilor.Conceptul "corespondenta si armonie" a fost proiectat de J.W.White in 1872.La
bazaa acestui concept a fost ca temperamentele au solicitat pentru o asociere
caracteristica a formei si culorii dintilor, si ca armonia a cerut o proportie corespunzatoare
intre dimensiunea dintelui cu cea a fetei si culoarea dintelui in armonie cu tenul facial;atat
forma cat si culoarea au fost modificate pentru a fi in armonie cu sexul si varsta.Problema
stomatologului a fost sa coreleze si sa completeze aceste valori pe diverse campuri intr-o
clasificare temperamentala utila pentru selectia formei dintelui.
Temperamental technic de a alege aspectul dintelui ar trebui sa fie luata in
considerare a patra tehnica din punct de vedere cronologic dar este prima tehnica din
punctul de vedere al influentei si al acceptarii universale.
Typal form concept proiectat de WR Hall in 1887.Hall a dat primele masuratori tipice
de forma ale dintelui.
Berrys biometric ratio method'' a fost inventata in 1906.El a descoperit ca proportiile
dintelui, incisiv central superior,are o proportie bine definita in raport cu proportiile
fetei.Dintele este a saisprezece parte din latimea fetei si a douazecea din lungimea
acesteia.

Tabular Dimension Table Method, metoda lui Clapp a fost prezentata in jurul anului
1910.Aceasta metoda se bazeaza pe selectarea dimensiunii dintelui de la dimensiunea
globala a celor 6 dinti anteriori si spatiul vertical al dintelui prezent la pacient.
Molar Tooth Basis a fost inventata de Valderrama in 1913.
Conform acestei metode, dimensiunea dintelui a fost msurat ca o ptrime din
dimensiunea unui triunghi Bonwill, i este determinat prin msurarea mandibulei
edentate.
Cigrande n 1913 [8], a utilizat drept model conturul unghiei pentru a selecta conturul
incisivului central superior. Mrimea fost modificat pentru a ndeplini cerin ele de spa iu
dintre dini i alte relaii. Metoda formelor tipice de dini a lui Williams" din 1914 [9]. El a
clasificat forma feei n ptrat, conic i ovoidal (fig. 1). Mai trziu clasificarea s-a bazat
pe ''Ghidul de modelat dini de prob''.
'' Ghidul tehnic instrumental al lui Wavrin, proiectat n 1920, era o combinaie ntre metoda
raportului biometric a lui Berry i formele tipice de din i ale lui William [10].
n 1920 Nelson a proiectat o tehnic pentru selectarea unui model de dinte i a denumit-o
''Forma conturului arcadei maxilare, iar aceast tehnic presupune c forma de arc era o
metoda valabil [11]. n 1936 a fost descris ''Metoda fotometric'' a lui Wright. Acesta se
bazata pe utilizarea unei fotografii a pacientului cu din ii naturali, i se stabilea un raport
prin calcul comparativ al msurtorilor acelora i zonelor ale fe ei i ale fotografiei [12].
'' Metoda alegerilor multiple '', a lui Myerson n 1937 [13]. Acest lucru a fost bazat pe
nevoia unei game selective pentru caracteristicile suprafa ei labiale, transparen a labial i
a suprafeei meziale, diferite tonuri de culoare de suprafa , i caracteristici ale din ilor
date de timp. '' House Instrumental Method '' de proiectare a contururilor i siluetelor pe
fata prin intermediul unui instrument proiector telescopic i siluetele sub form de plci
[14]. Acesta a fost proiectat de House n 1939.
'' Tehnica msurtorii coordonate '' a lui Stein, proiectat n 1940 [15]. Acest lucru se baza
pe indicele coronar de 70-100, utilizat n mod obinuit n protetic pe patru modele de din i
reprezentnd gama cea mai frecvent utilizat, i pe varria ia de mrime individual
obinuit a dinilor naturali.
'' Metoda Indicelui Antropometric Cefalic ", proiectat de Sears din 1941 [16]. Acesta se
baza pe faptul c limea
incisivul central superior ar putea fi determinat prin mpr irea fie a circumferin ei
transversal a capului n 13 (Fig. 2), fie a l imii bizigomatice n 3.3. Lungimea dintelui se
calcula n funcie de lungimea feei.
'' Metoda armoniei scheletale ", proiectat de Justi Company n 1949 [17]. La baza
metodei stau dimensiunea
i proporiile dinilor care sunt n armonie propor iile generale ale scheletului. Mrimea
global a dintelui este
determiant prin formul matematic, 1/17 din dimensiunea totala a zonelor de raport
superioare i inferioare, cu dimensiunile din ii anteriori individuale corelate cu un tabel cu
dimensiuni care indica dimensiunea global. '' Tehnica Bioform '' a fost proiectat de
Dentists Supply Company in 1950, i are la baza clasificrea House [18]. '' Metoda
selectrii instrumentului indicator", proiectat Dentists Supply Company, este corelat cu
cea a lui Williams i teoria formelor tipice de din i House i tehnica tabelului [19].
'' Ghidul de selectare instant automat '' apar innd societ ii Austenal a fost proiectat n
1951. Aceast tehnic coreleaz forma, mrimea, i aspectul astfel nct este necesar
doar o singur citire pentru a selecta modelul de dintele corespunztor pe baza
dimensiunii spaiului protezei, armoniei fe ei i formei din ilor. Conceptul dentogenic de
selecie a dinilor a fost folosit Frush i Fischer n 1955 [20].

Concepte pentru alegerea dintilor

Conceptul lui White
Dintii artificiali sunt alesi in functie de tipul de temperament al pacientului (Hipocrate):
sanguin, flegmatic, melancolic si coleric.
Tipul coleric prezinta incisivi scurti, lati, ascutiti.
Tipul sanguin incisivi lungi, cu latime mica.

Conceptul lui H. Pound

Latimea incisivului central = diametrul bizigomatic / 16
Inaltimea incisivului central = distanta Tr Gn /16

Conceptul dentogenic
Varsta, sexul si personalitatea sunt factori decisivi in alegerea formei dintilor.

Conceptul lui Winkler

Acest concept pune accentul pe 3 principii: biologic-fiziologic, biomecanic si psihologic.
D.p.d.v biologic-fiziologic este importanta armonia dintre musculatura faciala si aranjarea
dintilor.
D.p.d.v biomecanic exista limite biomecanice in plasarea dintilor anteriori.
D.p.d.v psihologic sunt importante estetica si aspectul facial.

Conceptul lui Leon William

Pentru obtinerea armoniei dento-faciale, forma incisivilor centrali superiori corespunde
conturului rasturnat al fetei.

Factori luati in considerare in alegerea marimii dintilor :

1) Dimensiunea fetei
Latimea incisivului central = diametrul bizigomatic / 16
Suma diametrelor celor 6 dinti frontali sup = diametrul bizigomatic / 3
Arcul facial poate fi folosit ca si compas pentru a masura diametrul bizigomatic.

2) Dimensiunea arcadei maxilare

Se fac masuratori la nivelul modelului maxilar de la varful papilei incisive la procesul
hamular si de la un process hamular la cel de pe partea opusa. Diametrele celor 3 laturi
ale triunghiului format sunt folosite ca si indicator al formei dintilor.
3) Papila incisiva si eminenta canina sau frenul bucal
Daca eminentele canine sunt vizibile poate fi trasata o linie pe model distal de eminenta.
Daca acestea nu sunt vizibile este utilizat ca si reper frenul bucal. Se traseaza o linie usor
anterior de frenul bucal.
Cu o rigla flexibila se masoara in mm distanta dintre cele doua eminente canine, aceasta
reprezentand suma diametrelor celor 6 dinti frontali superiori.
O alta metoda de a marca eminenta canina este plasarea sablonului de ocluzie in gura
pacientului, rugandu-l sa relaxeze buzele. Marcam comisurile bucale. Distanta dintre cele
doua semne, in mm este egala cu suma diametrelor celor 6 dinti frontali superiori.
Relatia mandibulo-maxilara
Orice disproportie legata de marime intre arcada maxilara si cea mandibulara influenteaza
lungimea,latimea si pozitia dintilor.Aceasta are importanta in relatiile mandibulo-maxilare
de clasa a II-a sau clasa a III-a.
Conturul crestei reziduale
Dintii artificiali ar trebui sa fie plasati astfel incat sa urmareasca, conturul crestei existente
ca atunci cand dintii naturali erau prezenti.Odata cu aparitia resorbtiei apare o modificare a
conturului crestei.
Distanta verticala dintre creste
Lungimea dintilor se determina in functie de spatiul liber existent intre arcadele dentare.
Cel mai folositor este sa se utilizeze un dinte suficient de inalt pentru a elimina expunerea
coletului.
Buzele
Suprafata vestibulara a dintilor anteriori maxilari sustine buzele.Frecvent, marginile
incizale se extind pana la nivelul marginii buzelor sau imediat sub ele.In vorbire, marginile
incizale ale dintilor anteriori intra in contact cu buza inferioara.
Latimea nazala ca si indicator
Bonder si Hoffman s-au referit la indicele nazal ca si indicator pentru dintii anteriori.Acestia
sustin ca latimea interalara ar corespunde spatiului disponibil pentru a aseza dintii anteriori
pe arcada.
Wehner a sugerat ca liniile paralele extinse din partea laterala a suprafetelor alare pana
la suprafata labiala ar putea fi folosite pentru a estima axul vertical al Caninului superior.

Kern a facut masuratori pe 509 cranii si a descoperit ca cele mai multe masuratori ale
latimii nazale sunt egale sau aproximativ egale(cu o eroare de 0,5 mm) cu masuratoarea
celor 4 dinti anteriori maxilari.
Mavroskoufis si Ritchie au creat o formula pentru a alege latimea mezio-distala a dintilor
anteriori artificiali(A=N+7 mm), unde N=latimea nazala
Distanta inter-oculara este definita ca fiind distanta dintre unghiurile mediane ale fantelor
palpebrale.Aceasta distanta poate ajuta la calcularea latimii incisivului central maxilar.
Forma dintilor
Exista 3 factori utilizati pentru a alege forma dintilor anteriori.
1: Forma si conturul fetei
Forma dintelui artificial ar trebui sa fie in armonie cu forma fetei pacientului.
Clasificarea lui Leon Williams referitoare la forma dintilor este fara indoiala cea mai simpla
si mai folositoare. Leon williams a sustinut ca forma incisivilor superiori are o relatie
importanta cu forma fetei. A clasificat forma fetei umane in 3 tiputi: patrata, piramidala si
ovala.
Medicul isi imagineaza doua linii, cate una de fiecare parte a fetei, la 2,5 cm in fata
Tragusului,linii ce trec prin unghiul mandibului.
Forma patrata: liniile sunt aproape paralele
Forma piramidala: liniile sunt convergente fata de menton
Forma ovalara: liniile sunt divergente fata de menton

O alta metoda de a determina forma dintelui este folosind un indicator , care se

pozitioneaza la nivel facial , astfel incat nasul sa fie in dreptul triunghiului central.Se
centreaza pupilele in fantele pentru ochi si se tine indicatorul astfel incat linia sa centrala
coincide cu linia mediana a fetei.
In cazul formei de patrat a fetei , marginile fetei vor urma cu aproximatie liniile verticale ale
indicatorului .Daca fata are forma patrata-conica , treimea superioara a 2/3 inferioare va
avea conicitatea spre interior.In fetele conice ,marginea fetei de la frunte pana la unghiul
mandibulei va avea conicitatea spre diagonala interna.Fetele ovoidale sunt determinate
cel mai bine prin examinarea schitei curbe a fetei comparativ cu verticala dreapta a
indicatorului.
PROFILUL FACIAL
Pentru a determina profilul facial ,se observa daca este drept sau curb. Profilul facial este
determinat de 3 puncte :frunte , baza nasului si punctul cel mai proeminent al barbiei.
Profil facial:- drept: cele 3 puncte sunt in linie
-curb:punctele de pe frunte sau barbie sunt situate posterior.

Bazat pe aceste 3 puncte , profilul poate fi drept , convex sau concav.Suprafata labiala a
dintelui vazuta din planul medial ar trebui sa aiba un contur similar cu cel vazut din profil.
Suprafata labiala a dintelui vazuta din planul incizal ar trebui sa aiba o convexitate sau o
suprafata dreapta similara cu cea vazuta cand fata este privita de sub barbie sau din varful
capului.
SEX
Trasaturile faciale curbe sunt asociate cu feminitatea , iar cele patrate cu
masculinitatea.Deoarece exista armonie intre forma dintilor si forma fetei ,dintii femeilor
sunt mai degraba ovoizi sau conici , decat patrati.
CULOAREA DINTILOR ANTERIORI
Bilmeyer si Saltzman au definit culoarea ca fiind rezultatul modificarii fizice a luminii de
catre coloranti , asa cum este observata de ochiul uman si interpretata de creier .Lumina
este fizica , colorantii sunt chimici , ochiul este fiziologic , iar creierul este psihologic.De
fapt ,complexul ochi-creier este psihologic in natura .Definitia culorii este indicatoare a
variabilelor implicate in vedere si controlul culorii.
Cand un dinte este privit cu scopul de a-I determina culoarea , 2 culori principale galben
si gri , sunt evidente;galbenul domina in 1/3 gingivala , iar griul in 1/3 incizala.Pozitia
pacientului si a sursei de lumina sunt foarte importante in selectia culorii :pacientul trebuie
sa stea drept , iar stomatologul sa fie intr-o pozitie care sa ii permita sa priveasca dintii
perpendicular. Lumina alba cu lungimea de unda intre 380- 750 nm ,in spectrul
electromagnetic , este considerata potrivita .Ochii obosesc repede in perceptia culorii
,motiv pentru care nu ar trebui sa fie focalizati pe un singur dinte mai mult de cateva
secunde .Dintii si cheia de culori ar trebui sa fie plasati la o distanta de 2-2,5 m .
FACTORII CULORII
Factorii ce controleaza culoarea pot fi impartiti in 3 variabile de baza: variabile ale
observatorului , ale obiectului si ale sursei de lumina .Acesta reprezinta metamerismul
geometric sau potrivirea culorii conditional.Nuanta incisivului central este selectata din
cheia de culori corespunzatoare.In alegerea acestei nuante , medicul trebuie sa ia in
considerare varsta pacientului , culoarea fetei si dorintele pacientului.Culorile acceptabile
ale dintilor reprezinta intotdeauna compromisuri intre acesti 3 factori.
Variabilele masurabile ale culorii sunt :nuanta , intensitate si chroma.Nuanta descrie
culoarea dominanta a obiectului , intensitatea descrie luminozitata , iar chroma descrie
gradul de saturatie a culorii alese.
Cheia de culorii include aceste 3 variabile pentru a ajuta medicul si tehnicianul sa aleaga
dinti corecti , potriviti pacientului.
Lumina este originea culorii , prima in triada sursa-obiect-observator , ea nefiind totusi
considerata astfel de observatori.
Lumina incandescenta , utilizata , in case si in cele mai multe lampi operatorii , emite
foarte multa energie in zona rosu-galben a spectrului si foarte putina in zona albastra.
Astfel , daca iluminam probe rosii , galbene sau albastre cu surse de lumina
incandescenta vom vedea ca probele rosii si galbene sunt foarte saturate , iar cele

albastre sunt mai putin saturate .Lumina naturala este considerata a fi cea mai buna
pagina .
DISCUTII
Fericirea este o stare a mintii , fiind adusa de un sentiment de bine , securitate , armonie in
relatiile cu ceilalti si incredere in sine .Medicul ar trebui sa inspire pacientului ca niciunul
dintre aceste sentimente nu este in pericol.Dezvoltarea unei expresii faciale frumoase a
pacientului depinde de capacitatea stomatologului de a inlocui dintii atat din punct de
vedere al culorii , cat si al formei.

Furnas declar estetica n protezarea total aa cum este folosit de cel puin 90 la sut
din oameni in practica general, pot spune doar c atrage aten ia prin absen a ei. "
Aceast declaraie arat importana alegerii din ilor anteriori.
Imitarea naturii prin protez presupune aplicarea a trei principii de baz, iar fiecare
depinde de succesul aplicrii celorlalte.
1. dintii anterioari i posterioari ar trebui s fie nlocui i n aceea i pozi ie natural n care
au fost n raport cu buzele, obrajii i limba.
2. Anatomia de baz a arcadelor dentare ar trebui s se potriveasc cu ace ti din i, n
toate contururile sale naturale.
3. Suprafeele expuse ale protezei trebuie s fie apoi nuan ate printr-o metod potrivit
pentru a imita mai ndeaproape culoarea esutului viu. Culoarea este dependent de
form, i efectele de culoare de succes se pot face numai n cazul n care este prezent o
anatomie de baz natural.
Anumite proporii au evoluat n istorie pentru a descrie estetica faciala. Ponderea este
studiul armoniei strucutrilor n spaiu [46-48]. Propor iile estetice sunt propor ile de aur [49],
care au existat din timpuri strvechi.
n ultimii ani proportiile estetice recurente sunt discutate [50, 51]. Estetica pote continua s
fie ignorat n
favoarea principiilor mecanice de funcionare, dar nu fr sacrificiul unei expresii plcute i
armonioase.