In urmatorul capitol am analizat timpul de odihna, iar aici am punctat : pauza pentru masa,
pauzele pentru alaptare, repausul zilnic, repausul saptamanal, zilele de sarbatoare legala si alte
zile in care, portivit legii, nu se lucreaza.
Prin notiunea de timp de odihna intelegem perioada de timp necesara pentru refacerea
energiei fizice si intelectuale consumate in procesul muncii , precum si perioada necesara
pentru satisfacerea nevoilor sociale, culturale si educative de catre salariat.
In ceea ce priveste pauza pentru masa, aceasta nu poate fi mai mica de 15 minute si nu este
inclusa in durata zilnica normala a programului de lucru.
Repausul zilnic consta in dreptul fiecarui salariat la o perioada minima de repaus zilnic de 11
ore consecutive intr-un interval de 24 de ore.
In ceea ce priveste repausul saptamanal, am subliniat faptul ca , fiecare salariat are dreptul ca
pentru o perioada de 7 zile, sa beneficieze de o perioada de repaus neintrerupt de 24 de ore.
De asemene am prezentat zilele de sarbatoare legala si alte zile in care, potrivit legii, nu se
lucreaza, iar acestea sunt : 1si 2 ianuarie, prima si a doua zi de paste, 1 mai, prima si a doua zi
de Rusalii, 15 august ( Adormirea Maicii Domnului ) , 30 noiembrie ( Sf. Apostol Andrei cel
Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei ), 1 decembrie, prima si a doua zi de Craciun si 2 zile
pentru fiecare dintre sarbatorile religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale,
altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.
In cel de-al patrulea capitol, am prezentat un scurt istoric, urmat de prezentarea catorva aspect
privind dreptul de concediu la odihna.
In cursul acestui capitol am subliniat faptul ca, fiecare salariat trebuie sa dispuna de dreptul la
un concediu annual platit de cel putin 4 saptamani, fara ca aceasta perioada sa poata sa fie
inlocuita cu o indemnizatie in bani, iar dreptul la concediul de odihna anual platit este garantat
tuturor salariatilor.
In ceea ce priveste concediile de odihna suplimentare, acestea se concretizeaza intr-un numar
de zile lucratoare, cel putin 3, care se vor adauga la concediul de odihna anual platit.
Programarea executarii concediilor de odihna se stabileste la sfarsitul anului calendaristic,
pentru urmatorul an, de catre conducatorul unitatii, cu consultarea sindicatelor, respective a
reprezentantilor salariatiilor, iar indemnizatia de concediu nu poate fi mai mica decat salariul
de baza si trebuie platita de angajator cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediu a
salariatului.
In urmatorul capitol am prezentat cateva aspect privind zilele libere platite, concediile fara
plata si concediile pentru formare profesionala.
In ceea ce priveste concediile fara plata, salariatii pot beneficia , la cerere, de acestea in scopul
rezolvarii unor problem personale, iar durata lor este stabilita fie prin contract colectiv de
munca, fie prin regulment intern.
Spre finalul capitolului am precizat modalitatile prin care pot beneficia salariatii de concediile
pentru formare profesionala si am specificat faptul ca, durata concediului pentru formare
profesionala nu se poare deduce din durata concediului de odihna anual platit si va fi asimilata
unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile salariatului,cu exceptia
salariului.
In final, ultimul capitol este rezervat unor propuneri de lege ferenda, urmate de concluziile si
opiniile mele, prezentate in urma documentarilor si a cercetarilor efectuate in scopul realizarii
acestei lucrari de licenta.