UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL MUNCII ȘI SECURITĂȚII SOCIALE
Timpul de muncă și timpul de odihnă

Student,
Oloianu Monica Theodora, Facultatea De Drept,
grupa 711, Anul IV
CUPRINS

1.Notiuni Introductive...................................................................................................
2.Timpul de muncă........................................................................................................
2.1.Durata Normala..........................................................................................................
2.2.Timpul suplimentar de muncă....................................................................................
2.3 Munca de noapte......................................................................................................... 
3.Repausul periodic.........................................................................................................
3.1.Pauza de masa.............................................................................................................
3.2.Repausul zilnic............................................................................................................
3.3.Repausul saptamanal...................................................................................................
4.Sarbatorile legale..........................................................................................................
5. Variații privind timpul de muncă și de odihnă în anumite profesii........................
6.Concluzii.........................................................................................................................
7.Bibliografie.....................................................................................................................
1.Noțiuni introductive

Desfăşurarea activităţii cu respectarea unui anumit program de lucru reprezintă una din
trăsăturile specifice ale raportului juridic izvorât din încheierea contractului individual de
muncă. Întrucât munca efectuată presupune cheltuirea forţei vitale a omului, este necesar în
mod obiectiv ca ziua de munca să se încadreze în anumite limite, să fie numai o parte dintr-o
zi naturală de viaţă. Legislaţia noastră cuprinde prevederi referitoare nu numai la
reglementarea timpului de lucru si a timpului de odihnă, ci şi la asigurarea folosirii timpului
liber (art 128 din Codul muncii).
Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la
dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor
contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale
legislaţiei în vigoare .
Timpul de muncă reprezintă durata stabilită dintr-o zi sau săptămână în care este obligatorie
prestarea muncii în cadrul contractului individual de muncă, perioadă în care salariatul
prestează munca, aflându-se la dispoziţia angajatorului şi îndeplinindu-şi sarcinile
şi atribuţiile conform prevederilor contractului individual de muncă.
Materialul ce urmează prezintă la modul general aspecte specifice referitoare la această
componentă a contractului individual de muncă, de asemenea în cadrul acestuia se vor face
referiri cu privire la durata timpului de muncă, la obligaţiile aflate în sarcina angajatorilor cu
privire la munca de noapte, precum şi la reglementările specifice care privesc munca
suplimentară.Timpul de munca este reglementat de Codul Muncii in felul următor : Timpul
de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia
angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului
individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.1
În ceea ce priveşte timpul de odihnă, se va specifica repausul zilnic, saptamânal şi de
sărbători şi concediul de odihnă la care are dreptul salariatul.In urma negocierilor individuale
se va putea ajunge la o durată a concediului de odihna mai lungă decât cele prevazute în lege
sau în contractul colectiv de muncă. Niciodată mai scurtă.2 Pe parcursul desfăşurării
activitaţii se acordă atât repausuri periodice, zilnice, saptămânale şi anuale, cât şi concedii
pentru evenimente familiare deosebite, pentru probleme personale sau pentru formare
profesională. În fapt, cele două noţiuni se află într-o interdependenţă, adică contribuie
împreună la formarea unui întreg esenţial în desfăşurarea vieţii şi anume, Timpul . Ele sunt şi
două teorii distincte pe care le poţi dezbate separat, acestea se completează asemenea pieselor
de puzzle .

1
Codul Muncii, Legea 53 din 2003, art.111.
2
Sursă Online: Timpul de munca si timpul de odihna (manager.ro)
 2.Timpul de muncă

2.1. Durata normală

Timpul de muncă cu normă întreagă este de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamână. Dacă
vorbim de angajaţi cu vârsta până în 18 ani, atunci timpul de muncă este redus la 6 ore pe zi,
30 de ore pe saptămână. Conform Codului Muncii, repartizarea timpului de muncă se face de
regulă în 8 ore in 5 zile, cu două zile de timp de odihnă, dar această repartizare nu este
obligatorie şi poate să varieze în funcţie de specificul muncii prestate si de angajator.
Nu se vor depăşi 48 de ore de lucru pe saptămână, “prin exceptie, durata timpului de muncă,
ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe saptămână, cu condiţia
ca media orelor de muncă, calculată pe o perioada de referinţa de 4 luni calendaristice, să nu
depăşească 48 de ore pe saptămână ”.3
Se poate stabili între angajator şi salariat că timpul de muncă să fie mai mic sau mai mare de
8 ore, în cazul în care se ajunge la un timp de muncă de 12 ore pe zi, angajatorul este obligat
să asigure timp de odihnă de 24 de ore. Programul de lucru poate să sufere modificări pe
parcursul activitaţii de muncă, doar dacă salariatul îşi dă acordul sau dacă chiar el este cel
care solicită aceste schimbări. “Pentru salariaţii mobili si salariaţii care desfăşoară muncă la
domiciliu, angajatorul ţine evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în
condiţiile stabilite cu salariaţii prin acord scris, în funcţie de activitatea specifică desfăşurată
de către aceştia”.4

2.2.Timpul suplimentar de muncă

Potrivit art.117, alin.1 din Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a
timpului de lucru saptămânal este considerată muncă suplimentară. Muncă suplimentară nu
poate fi efectuată fără acordul salariatului cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru
lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlăturării consecinţelor unui
accident.
La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară făra însă a se depăşi
durata maximă de 48 de ore pe saptămana. Peste limita de 48 de ore pe saptămână, efectuarea
muncii este interzisă. Prin excepţie însă durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48
de ore pe saptamână cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de
referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe saptămână.
Munca suplimentară se compensează cu ore libere plătite in urmatoarele 30 de zile
după efectuarea acesteia. Dacă acest termen nu se poate respecta munca suplimentară va fi
platită prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară se stabileşte prin negociere si nu poate fi mai mic
de 75% din salariul de baza.

2.3. Munca de noapte

Timpul pentru munca de noapte este cuprins între orele 22:00 si 6:00. Intră în această categorie
salariaţii care muncesc pe timp de noapte cel puţin 3 ore din timpul de lucu sau care efectuează
munca de noapte în proporţie de 30% din timpul lunar de muncă. Există anumite beneficii la care
au acces salariaţii care lucrează de noapte – aceştia pot sa aibă un program de lucru cu o ora în
minus faţă de cât ar fi o zi normală de muncă sau să primească un spor de muncă de noapte în
valoare de 25% din salariul de baza, dacă lucrează cel puţin 3 ore de noapte din totalul orelor de
lucru.

3
Codul Muncii, Legea 53 din 2003, art.114
4
Codul Muncii, Legea 53 din 2003, art. 119
Cei care lucrează pe timp de noapte trebuie să fie supuşi unui examen medical înainte de a incepe
activitatea şi apoi, în mod periodic. Acest examen medical este gratuit. Nu au voie să lucreze pe
timp de noapte minorii, femeile însărcinate şi mamele care alăptează.
“Salariaţii care desfăşoară munca de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având
legătura cu această vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi”. 5

3.Repausul periodic(timpul de odihnă)

Prin repaus se inţelege acel timp liber, care nu este timp de munca. Fiecare salariat, indiferent
de natura activitaţii si de domeniul în care lucrează şi care are un program de lucru de peste 6
ore, are drept legal la pauză de masă şi alte pauze. Aceste pauze sunt stabilite prin contractul
colectiv de muncă sau prin regulamentul intern.

3.1. Pauza de masă

În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au
dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in condiţiile stabilite prin contractul colectiv de
muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. 
Potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe 2007-2010 (art. 54), durata
pauzei de masa nu poate fi mai mică de 15 minute. Repausul mai mic de 15 minute pentru
servirea mesei este inclus în programul de lucru. Tinerii în vârstă de până la 18 ani
beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a
timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.

3.2. Repausul zilnic

 Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de
12 ore consecutive.
 În cazul muncii în schimburi acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Munca în schimburi - mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariații
se succed unul pe altul la același post de muncă, potrivit unui anumit program.
Salariat în schimburi - salariatul al cărui program de lucru se înscrie în cadrul
programului de muncă în schimburi.

3.3. Repausul săptămânal

De regulă repausul saptămânal se referă la cele două zile de weekend, sâmbăta şi duminica.
Însă, se poate ca repausul saptămânal să se refere la alte zile din săptămână, pentru ca munca
să fie desfaşurată în condiţii normale sau din alte motive acceptate de lege. În acest caz,
salariatul are dreptul la un spor la salariu. Timpul alocat pentru zilele de repaus săptâmanal
este specificat în contractul colectiv de muncă şi în regulamentul intern. “În situaţii de
excepţie zilele de repaus saptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate
continuă ce nu poate depaşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de
muncă şi cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentanţlor salariaţilor”. 6 Există cazuri
de urgenţă în care este nevoie de intervenţia salariatului pentru salvarea de persoane sau
bunuri, executarea de reparaţii sau evitarea unor accidente, fiind posibilă suspendarea zilelor
de repaus. Conform legislaţiei muncii aceşti salariaţi au dreptul la compensaţii duble pentru
munca depusă în timpul în care ar fi fost alocat repausului săptămânal.  

5
Codul Muncii, Legea 53 din 2003, art. 127, alin.2
6
Codul Muncii, Legea 53 din 2003, art.137, alin.4
4. Sărbătorile legale

 Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 și 2 ianuarie;

24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române; prima și a doua zi de Paști;
1 mai;
1 iunie;
prima și a doua zi de Rusalii;
Adormirea Maicii Domnului;
30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
1 decembrie;
prima și a doua zi de Crăciun;
două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele
religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora
 În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, de
un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază
corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
D. Concediul de odihnă anual
Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Dreptul la
concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.

Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.

 Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul
individual de muncă.
 Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite nu sunt incluse în
durata concediului de odihnă anual.
 La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară
de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi
concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.
 Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. În cazul în care concediul de odihnă
anual nu se poate efectua, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă
neefectuat, într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut
dreptul la concediul de odihnă anual.
 Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul
încetării contractului individual de muncă.
 Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte
persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de
odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
 Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau
individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul
următor.
 Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a
fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din
motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
 Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
 Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă cu suportarea tuturor
cheltuielilor necesare revenirii la locul de muncă, precum şi eventualelor prejudicii
suferite ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
5.Variații privind timpul de muncă și de odihnă în anumite profesii

În anumite profesii există reglementări speciale privind timpul de lucru și de odihnă.

În cazul echipajului de zbor există niște reguli speciale aprobate de Administrația Federala a
Aviatiei(FAA) și de Agentia Europeana de Siguranta a Aviatiei(EASA).Durata maximă de
lucru pentru un pilot este de maxim 100 de ore de zbor pe lună,acestea fiind numărate în
funcție de numărul de ore pe tronson,timpul de lucru pe zi fiind de maxim 10 ore.Timpul de
odihnă necesar este de minim 10 ore,iar în cazul unui layover, de 24 de ore. Aceste reguli
sunt aplicate și în cazul însoțitorilor de zbor. Odată cu atingerea celor 100 de ore de
zbor,echipajului îi este recomandat să nu mai zboare până la finalul lunii.
 6.Concluzii
În prima parte a lucrării,avem prezentat timpul de muncă în cadrul contractului individual de
muncă și timpul de odihnă așa cum este reglementat în Codul Muncii. În cea de a doua parte
se prezintă Timpul de muncă şi Repausul periodic cu tot ce intră în componenţa acestora .
Următorul aspect discutat sunt sărbătorile legale, unde sunt precizate toate datele acestora şi
cum este reglementată activitatea profesională în funcţie de acestea . Cu toate acestea,
capitolul “Variații privind timpul de muncă și de odihnă în anumite profesii”, că sunt unele
profesii în care există anumite reglementări speciale, iar ca exemplu este oferit cel al
echipajelor de zbor.
Aşadar, timpul de odihnă şi timpul de muncă sunt două noţiuni diferite, dar care se
completează reciproc şi formează un întreg, astfel că dacă nu se păstrează un anumit echilibru
între cele două efectul se răsfrânge asupra organismului uman . Reglementările făcute cu
privire la timpul de muncă sunt întocmite de specialişti, în schimb cele care au ca obiect
timpul de odihnă nu stabilesc expres cum să fie acesta folosit.
Bibliografie

1. Codul muncii, Legea 53 din 2003

2. Sursă online:https://www.juridice.ro/692098/aspecte-generale-privind-timpul-de-
munca.html
3. Sursă online:https://www.qreferat.com/referate/comunicare/Timpul-de-odihna658.php
4. Sursă
online:https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/201782/Timpul+de+munca+
si+de+odihna.pdf/988b2715-d51b-4bc0-ae71-9956947248de
5. Sursă online:https://www.scrigroup.com/legislatie/drept/Timpul-de-munca-timpul-de-
odih71533.php
6. Sursă online:https://www.scritub.com/diverse/TIMPUL-DE-MUNCA-SI-TIMPUL-
DE-O192923515.php
7. Sursă online:https://ad-avocat.ro/prevederi-legale-referitoare-la-timpul-de-lucru-si-
timpul-de-odihna/
8. Sursă online:https://www.rasfoiesc.com/business/management/resurse-umane/
Timpul-de-odihna-Formele-timpu55.php
9. Sursă online:https://www.contzilla.ro/timpul-de-munca-si-timpul-de-odihna/