UNIVERSITATEA "NICOLAE TITULESCU", BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
DISCIPLINA: DREPTUL MUNCII

Profesor: Student:

Prof. univ. dr. MOARCĂȘ Claudia-Ana Micu Dacian Ciprian, Grupa 10, ZI

REFERAT

SUBIECT REFERAT: DELIMITAREA TIMPULUI DE LUCRU FATA DE TIMPUL DE

ODIHNA
 CUPRINS

I INTRODUCERE

II BAZELE TEORETICE ALE TIMPULUI DE MUNCĂ

II.1 CONTINUTUL TIPURILOR TIMPULUI DE MUNCA

III BAZELE TEORETICE ALE TIMPULUI DE ODIHNĂ

III.1 CONTINUTUL TIPURILOR TIMPULUI DE ODIHNA

IV CONCLUZII

V BIBLIOGRAFIE

Pagina 1
I. INTRODUCERE

Timpul1 de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția
angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual
de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 2privind anumite aspecte ale organizării
timpului de lucru, care stabilește cerințele minime de securitate și sănătate în materie de organizare a
timpului de lucru, aplicabile perioadelor de repaus zilnic, pauzelor, repaus săptămânal, timpul de lucru
maxim săptămânal, concediul anual, precum și anumite aspecte ale muncii de noapte, munca în ture și
ritmul muncii, a fost modificată în mod semnificativ; din motive de claritate, este necesară codificarea
dispozițiilor în cauză.
Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul intern al
unității, cu contractul individual și cu cel colectiv de muncă, îl folosește pentru îndeplinirea
obligațiilor de munca. Timpul de muncă înțelegem timpul pe care salariatul, în conformitate cu
regulamentul intern al unității, cu contractul individual și cu cel colectiv de muncă, îl folosește pentru
îndeplinirea obligațiilor de muncă. În cazurile prevăzute de lege, la timpul de muncă trebuie să fie
raportate și alte perioade de aflare a salariatului la unitate. De exemplu, perioada șomajului tehnic,
deoarece pe durata acestuia salariații se vor afla la dispoziția angajatorului.
In același context, timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariații îl folosesc pentru îndeplinirea
individuală sau în echipă/formație de lucru a atribuțiilor și/sau sarcinilor lor de serviciu și/sau pentru
îndeplinirea acțiunilor principale și/sau secundare/auxiliare necesare pentru
îndeplinirea/realizarea/finalizarea atribuțiilor și/sau sarcinilor de serviciu, în conformitate cu Legea nr.
53/2003, cu modificările și completările ulterioare – Codul muncii.
Durata normală a timpului de lucru se poate diferenția și individualiza, la nivelul individului – salariat
angajat şi/sau al structurilor teritoriale și/sau al structurilor de organizare a proceselor de muncă
(departamente, investiții) pe categorii de Personal, funcții, meserii şi/sau grupe şi/sau grupuri de
expunere la riscuri specifice de securitate în muncă, în funcție de prevederile Contractului Individual
de Muncă al salariatului luat ca entitate distinctă în cadrul unei companii, contractului colectiv de
muncă aplicabil și/sau legislației specifice în vigoare.
Durata normala cu norma întreaga este de 8 ore/zi ( timp de 5 zile)si de 40 de ore pe săptămâna.
Durata maxima este de 48 ore/săptămâna, inclusiv orele suplimentare. Durata zilnica a timpului de
munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, conform art. 115 din Legea nr. 53/2003,
cu modificările și completările ulterioare – Codul muncii, cu acordul sau la solicitarea salariaților.
1
Codul Muncii Adnotat – Legea Nr. 53/2003 – Art. (111)- Timpul de munca si timpul de odihna
2
Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale
organizarii timpului de lucru _ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32003L0088
Pagina 2
 Compania are obligația de a acorda Salariatelor gravide Dispensa pentru consultații prenatale în limită
a maximum 16 ore pe lună, fără a le fi afectate drepturile salariale, în condițiile în care se respectă și se
aplică prevederile legale menționate în OUG nr. 96/2003 – privind protecția maternității la locurile de
muncă și HG nr. 537/2004 – Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 96/2003. Salariata în cauză
este obligată să prezinte adeverință medicală privind efectuarea controalelor pentru care s-a învoit.

II. BAZELE TEORETICE ALE TIMPULUI DE MUNCĂ

Timpul de lucru este un element component al dreptul la condiții de muncă echitabile, așa cum rezultă
din practica și interpretările Comitetului European pentru Drepturi Sociale cu privire la art.(2) din
Carta socială europeană revizuită3, adoptată sub egida Consiliului Europei. În dreptul muncii, timpul
are relevanță sub mai multe aspecte, ceea ce interesează cercetarea noastră fiind timpul ca durată a
prestației contractuale. Contractul individual de muncă, contract sinalagmatic, nu naște în sarcina
salariatului o obligație de prestare a unui anumit serviciu determinat sau producerea unui anumit bun,
ci obligația de a folosi timpul pentru a lucra în subordinea angajatorului, astfel încât măsurarea
timpului este cea care permite ca noțiunea abstractă a muncii să devină obiect de schimb în cadrul
raportului de muncă; așadar, obiectul obligației asumate de angajat este chiar timpul. timpul de odihnă,
noțiune opusă timpului de lucru, este acel timp care nu a fost contractat, oferit, angajatorului deși nu
este în mod necesar un timp întru totul liber. Chiar și în timpul de odihnă, angajatul are anumite
obligații accesorii; unele obligații au caracter general, de a-și asigura capacitatea de muncă înainte de
începerea acesteia; alte obligații au un caracter particular, precum obligații de rezervă, de
confidențialitate, de neconcurentă, etc. și până la obligații care corespund unora dintre trăsăturile
timpului de lucru, precum cele stabilite în cadrul unui serviciu de gardă/disponibilitate la domiciliu,
acestea putând afecta în realitate chiar timpul de odihnă, în orice caz afectând timpul liber și pe cel
dedicat propriilor interese, vieții familiale, ș.a.m.d.. Cu toate acestea, și perioadele respective sunt
considerate timp de odihnă pentru că nu întrunesc toate trăsăturile timpului de lucru și nu constituie un
timp cedat în totalitate angajatorului, subordonarea față de acesta nu se manifestă decât în mică
măsură.

II.1. CONTINUTUL TIPURILOR TIMPULUI DE MUNCA

Munca in schimburi – Adică lucrul in 2,3 sau 4 schimburi ( ture), se aplica in cazurile când durata
procesului de producție depășește durata admisa a zilei de muncă, precum și în scopul utilizării mai
eficiente a utilajului, sporirii volumului de producție sau de servicii. În condițiile muncii în schimburi,
fiecare grup de salariați prestează munca în limitele programului, aprobat de angajator de comun acord
cu reprezentanții salariaților, ținând-se cont de specificul muncii. Munca în decursul a două schimburi
succesive este interzisă. Programul muncii în schimburi se aduce la cunoștința salariaților cu cel puțin
o lună înainte de punerea lui în aplicare. Durata întreruperii în muncă între schimburi nu poate fi mai
mică decât durata dublă a timpului de muncă din schimbul precedent (inclusiv pauza pentru masă).

3
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/35364_Carta Sociala Europeana din 3 mai 1996, adoptata la
Strasbourg
Pagina 3
 Munca de noapte - Se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22.00 și 6.00. Durata
muncii (schimbului) de noapte se reduce cu o oră. Durata muncii (schimbului) de noapte nu se reduce
salariaților pentru care este stabilită durata redusă a timpului de muncă, precum și salariaților angajați
special pentru munca de noapte, dacă contractul colectiv de muncă nu prevede altfel. Munca
suplimentară - Se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de
muncă. Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului:
a)pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea tarii, pentru preîntâmpinarea unei avarii de
producție ori pentru înlăturarea consecințelor unei avarii de producție sau a unei calamități naturale;
b)pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situații care ar putea periclita buna funcționare a
serviciilor de aprovizionare cu apă și energie electrică, de canalizare, poștale, de telecomunicații şi
informatică, a căilor de comunicație și a mijloacelor de transport în comun, a instalațiilor de distribuire
a combustibilului, a unităților medico-sanitare.
III. BAZELE TEORETICE ALE TIMPULUI DE ODIHNĂ

Prin timp de odihnă se înțelege durata de timp, consacrată legal, stabilită științific, necesară pentru
recuperarea energiei fizice și intelectuale cheltuite în procesul muncii şi pentru satisfacerea nevoilor
sociale și cultural-educative, durată în care salariatul nu prestează activitatea pe care trebuie să o
efectueze în temeiul contractului individual de muncă.
Timpul de odihna se prezinta in următoarele forme:

pauza pentru
masă şi
repausul zilnic

concediile pauzele pentru

anuale şi cele alimentarea
sociale copilului

zilele de
repausul
sărbătoare
săptămîna
nelucrătoare

III.1. CONTINUTUL TIPURILOR TIMPULUI DE ODIHNA

Pauza de masă și repausul zilnic. În conformitate cu art. 134 alin. 1 din C. muncii –
Legea 53/20034, în cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie s ă i se
acorde o pauză de masă de cel puțin 30 de minute. Aceast ă pauz ă nu se include în
timpul de muncă. Durata concretă a pauzei de mas ă și timpul acord ării acesteia se
stabilesc în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern al unit ății.
4
134 alin. 1 din C. muncii – Legea 53/2003_https://lege5.ro/gratuit/gi2tknjxgq/art-134-pauza-de-masa-si-repausul-zilnic-
codul-muncii?dp=gu3dmmjygu3tk
Pagina 4
 Reieșind din prevederile C.M., la unitățile cu flux continuu, angajatorul este obligat s ă
asigure salariaților condiții pentru luarea mesei în timpul serviciului la locul de munc ă.
Pentru realizarea la concret a acestor prevederi, se cere ca, în contractul colectiv de
muncă sau în regulamentul intern al unității, să fie stabilită procedura și locul rezervat
pentru masă în timpul lucrului continuu. Durata repausului zilnic, cuprins ă între
sfârșitul programului de muncă într-o zi și începutul programului de munc ă în ziua
imediat următoare, nu poate fi mai mică decât durata dubl ă a timpului de munc ă
zilnic. Pauzele pentru alimentarea copilului. În conformitate cu prevederile din C.M.
Aceste pauze se includ în timpul de muncă și se plătesc reu șindu-se din salariul
mediu.

,, Codul muncii și Legea dialogului social5, - Pauza de masă reprezintă intervalul de timp de care
beneficiază salariații în timpul programului de lucru, destinat, în principal, servirii mesei. Textul
condiționează acordarea pauzei de masă de o durata a timpului de lucru de cel puțin 6 ore, iar în cazul
tinerilor de până la 18 ani de cel puțin 4 ore și jumătate. Condițiile de acordare a pauzei de masă se
stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Ca regulă, pauzele
nu se includ în durata zilnică normală a timpului de muncă, deci nu se asimilează timpului de lucru.
Prin excepție, prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern, se poate negocia/stabili
durata acestei pauze sau majorarea acesteia peste 30 de minute în cazul tinerilor, precum și includerea
în timpul normal de muncă”.
IV. CONCLUZII

Pe acest fond, în mod special, aspectele privind programul de lucru, evidența, monitorizarea timpului
de lucru și dreptul la deconectare trebuie să fie avute în vedere prin reglementări protective care să nu
se limiteze la a lăsa aceste aspecte la dispoziția părților (mai ales în condițiile în care, în perioade de
criză, vulnerabilitatea salariaților este mai ridicată și, pe cale de consecință, consimțământul acestora
mai ușor de obținut).

În mod special mijloacele de evidență a muncii trebuie să exprime nivelul de tehnologizare a muncii,
iar sancțiunile aplicabile în caz de nerespectare a standardelor minimale privind timpul de muncă
trebuie să fie eficiente, disuasive.

V. BIBLIOGRAFIE

Codul Muncii Adnotat – Legea Nr. 53/2003 – Art. (111)- Timpul de munca si timpul de odihna

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/35364_Carta Sociala Europeana din 3 mai 1996, adoptata la

Strasbourg

134 alin. 1 din C. muncii – Legea 53/2003_https://lege5.ro/gratuit/gi2tknjxgq/art-134-pauza-de-masa-si-repausul-zilnic-

codul-muncii?dp=gu3dmmjygu3tk

Legea Dialogului Social _https://www.dialogsocial.gov.ro/wp-content/uploads/2023/06/Legea367-2022-privind-dialogul-

social.pdf

5
Legea Dialocului Social _https://www.dialogsocial.gov.ro/wp-content/uploads/2023/06/Legea367-2022-privind-dialogul-
social.pdf
Pagina 5