TRANSMITEREA PĂRȚILOR SOCIALE

Art. 202
(1)Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi.
(2)Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost
aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
(21)Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată în condiţiile alin. (2), se depune în termen de 15
zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a.
(22)Oficiul registrului comerţului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea
prevăzută la alin. (21) Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(23)Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la
transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei
judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat,
precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi
cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător.
(24)Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului de
opoziţie prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării hotărârii
de respingere a acesteia.

(3)În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt
aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz,
societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ
contabil aprobat.
(4)În cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din cauza numărului
succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi
maximul legal.
(5)Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul ipotecii asupra părţilor sociale, însă numai în
ceea ce priveşte constituirea acesteia.

RETRAGEREA ASOCIATULUI

Art. 226
(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu
răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134; ((respectiv, ca urmare a adoptării unei hotărâri privind fie
schimbarea obiectului principal de activitate, fie mutarea sediului societăţii în străinătate, fie
schimbarea formei societăţii, fie fuziunea sau divizarea societăţii) )

b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;

c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim
asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului,
supusă numai apelului.

(11)Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), în
termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul
1
Oficial al României, Partea a IV-a. Dispoziţiile art. 134 alin. (2 1) se aplică în mod
corespunzător.

(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi
hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.

(3)Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.
Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

Orice persoană decide liber momentul dobândirii calităţii de asociat într-o societate. Însă,
odată exprimată în acest sens, voinţa sa devine componentă a voinţei sociale, parte a
intereselor convergente, animate de affectio societatis, ale asociaţilor societăţii. Aptitudinea
de coagulare a voinţelor individuale ale asociaţilor dă forţa voinţei sociale a societăţii şi îi
conferă propria identitate, distinctă de a creatorilor ei. În această arhitectură corporativă,
voinţa socială prevalează celei individuale, scopurile sociale devin prioritare, subordonând-le
pe cele individuale.

Sunt reguli necesar a fi asumate din postura de asociat. Ca urmare, situaţia simetric opusă, a
încetării calităţii de asociat, nu mai poate reprezenta în totalitate expresia aceleiaşi depline
libertăţi de voinţă manifestate la momentul iniţial, al asocierii. Întrucât a devenit parte a
voinţei sociale, a unui mecanism riguros reglementat în ţinta sa spre interese colective, voinţa
individuală a asociatului de a se retrage din societate va trebui raportată la interesele entităţii
societare, mulată pe regulile proprii acestuia, definite prin lege şi, în concordanţă cu ea, prin
actul constitutiv.

Cele mai sus afirmate îşi extrag argumentele din trăsăturile proprii atât societăţilor
reglementate de noul Cod civil (NCC) cât şi societăţilor de persoane şi celei hibride,
societatea cu răspundere limitată, reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile (LS),
adică a acelor tipuri societare în care liantul affectio societatis rămâne în mod necesar valabil
pe toată durata existenţei lor.

Explicaţia este simplă: şansele realizării obiectivelor şi scopurilor societare sunt direct legate
de persoana asociaţilor şi de relaţiile dintre ei, spre deosebire de societăţile de capitaluri, în
care valoarea intrinsecă a individului acţionar este estompată categoric de prevalenţa
capitalului. În consecinţă, în cazul primelor, prin asumarea voluntară a calităţii de asociat,
agreat de coasociaţi, cel în cauză a acceptat implicit ideea de a supune filtrului voinţei
societare evoluţia ulterioară a relaţiei sale cu societatea şi coasociaţii, precum şi de a
subordona interesele proprii celor societare.

2
Ca efect, încetarea calităţii de asociat va deveni la rândul ei posibilă nu oricând, ci numai în
condiţiile reglementate expres de lege şi, în limitele ei, prin actul constitutiv.

Retragerea amiabilă

Primele două dintre modalităţile de retragere - retragerea în cazurile prevăzute în actul

constitutiv (a) sau cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi (b) dau expresie soluţiei clasice,
amiabile, de încetare a calităţii de asociat, cea care îşi are geneza în originea contractuală a
societăţii; asocierea în scopul înfiinţării ei fiind rezultatul acordului de voinţe al asociaţilor,
dezasocierea lor ar trebui să fie consecinţa aceluiaşi acord (mutuus consensus - mutuus
disensus).

Diferit la cele două cazuri de retragere amiabilă este doar momentul realizării acordului, fie
odată cu adoptarea actului constitutiv sau modificator, ceea ce presupune prefigurarea,
anticiparea în cuprinsul acestuia a cauzelor de retragere, fie, oricând în cursul existenţei
societăţii, dacă cel interesat să se retragă beneficiază la momentul în care îşi manifestă o atare
intenţie, de acordul celorlalţi asociaţi. În esenţă, cele două ipoteze reprezintă doar una din
aplicaţiile regulii de bază în materie societară - aceea că, hotărârile sociale sunt expresia
convergenţei hotărârilor individuale ale asociaţilor.

Retragerea reglementată de art. 226 alin. (1) lit. a1) LS

O a doua categorie de situaţii reglementate de art. 226 mai sus evocat, completează materia
doar începând din anul 2012, ca urmare a modificării Legii nr. 31/1990 prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 2/2012. Astfel, pentru a complini absenţa unei reglementări care să
permită asociatului societăţii în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată
să se retragă atunci când structura asociativă este profund modificată prin adoptarea unor
hotărâri ale adunării generale, art. 226 alin. (1) lit. a1) LS cuprinde o normă de trimitere la art.
134 LS, arătând că asociatul unei societăţi în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată se poate retrage în situaţiile menţionate de acest articol (134 LS). Potrivit
acestui text, retragerea poate fi soluţia de urmat de către asociatul care nu votează în favoarea
adoptării, în adunarea generală, a unei hotărâri ce conduce la modificarea actului constitutiv,
sub cel puţin unul din aspectele expres enumerate (schimbarea obiectului principal de
activitate, mutarea sediului societăţii în străinătate, schimbarea formei societăţi, fuziunea sau
divizarea societăţii).

Retragerea judiciară.

3
Textul art. 226 alin. (1) lit. c) LS consacră o soluţie de rezervă, aceea a recurgerii la calea
judiciară, accesibilă atunci când: actul constitutiv nu reglementează condiţiile retragerii (1);
nu a fost realizat acordul unanim al asociaţilor (2); nu au fost adoptate hotărâri din categoria
celor enumerate la art. 226 alin. (1) lit. a 1) LS (3); există motive temeinice pentru retragere
(4).

Aceste condiţii sunt concordante şi cu reglementarea de drept comun a retragerii din societate;
potrivit dispoziţiilor art. 1927 alin. (2) NCC, asociatul se poate retrage, pe cale judiciară, dacă
(a) este de bună-credinţă şi are motive temeinice şi dacă (b) retragerea sa este legitimă şi
oportună, în sensul că nu produce pagube societăţii sau asociatul retras acoperă aceste pagube.

Retragerea judiciară se prezintă deci ca excepţia de la retragerea convenţională şi reprezintă

momentul de culminaţie a dezacordului societar în care, motivelor temeinice pentru retragere
li se alătură evidenta discordie a asociaţilor privind condiţiile retragerii.

De aceea, retragerea judiciară are, de regulă, o triplă componentă sub aspectul chestiunilor
asupra cărora instanţa competentă este chemată să se pronunţe: (a) încuviinţarea retragerii, (b)
determinarea drepturilor de retragere şi (c) structura viitoarei participări la capital a celorlalţi
asociaţi. Dacă primele două cereri pot face obiectul unor acţiuni distincte, cea de-a treia cerere
are întotdeauna caracter accesoriu uneia dintre primele două.

În practică toate aceste chestiuni ridică diverse probleme de interpretare, care constituie
tematica cea mai bogată în idei a recentei jurisprudenţe în materia societară.

Aşa cum am arătat mai sus, intervenţia instanţei este autorizată de prevederile art. 226 în două
ipoteze: (a) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul
unanim şi asociatul are motive temeinice pentru retragere şi (b) atunci când părţile nu se
înţeleg asupra drepturilor de retragere.

EXCLUDEREA ASOCIATULUI

Art. 222
(1)Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată:
a)asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b)asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente
incapabil;
c)asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine
dispoziţiilor art. 80 şi 82;
d)asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

4
Art. 206
(1)Creditorii particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă
sau cu răspundere limitată pot face opoziţie, în condiţiile art. 62, împotriva hotărârii
adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au
drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.

(2) Când opoziţia a fost admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la
data la care hotărârea a rămas definitivă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să îl
excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului.

(3) În acest din urmă caz, drepturile cuvenite asociatului debitor vor fi calculate pe baza
ultimului bilanţ contabil aprobat.

CONDITII

- Excluderea se pronunta prin HOT. JUD. la cererea societatii / oricarui asociat

- Cand excluderea se cere de catre un asociat, se citeaza societatea si asociatului parat
- Instanta dispune prin aceeasi hotarare si cu privire la structura participarii celorlalti asociati
- Daca societatea se afla in lichidare judiciara, e inadmisibila actiunea

CONSECINTE – suma de bani corespunzatoare cotei de participare

- Asociatul exclus raspunde de pierderi si are dreptul la beneficii pana in ziua excluderii, dar nu
le va putea lichida pana nu sunt repartizate cf AC
Ramane obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate pana in ziua ramanerii
definitive a hotararii de excludere
- Daca la momentul excluderii sunt operatiuni in curs de executare, e obligat sa suporte
consecintele si nu va putea retrage partea ce i se cuvine decat dupa terminarea acelor
operatiuni