BA Tema 2.1.2. Și 2.1.3.scopul Și Obiectivele Unei Activități Antreprenoriale Contractul de Muncă.

2.1.2. Scopul și obiectivele unei activități antreprenoriale; Contractul de muncă.
Scopul unei activități antreprenoriale, este atingerea eficienței economice și satisfacerea

obiectivelor stabilite. Pentru îndeplinirea scopurilor, indiferent de genul de activitate, formă
organizatorică juridică sau mărimea entității, sunt necesare brațe de muncă. Fiecare
antreprenor își planifică numărul necesar de angajați pentru asigurarea bunei funcționări a
activității. Actul care stă la baza relațiilor dintre antreprenor și salariați, este contractul
individual de muncă.
Conform articolului 45 din Codul Muncii, contractul individual de muncă este
înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă și să
respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţii de
muncă în conformitate cu dreptul muncii şi să-i achite la timp şi integral salariul. Părțile
semnatare ale contractului sunt: angajatorul și viitorul angajat, care a împlinit vârsta de 16
ani. Înainte de semnarea contractului, angajatorul este obligat să-i comunice angajatului
informații detaliate despre postul de muncă, condiții și perioadele de preaviz ce urmează a fi
respectate de angajator şi salariat în cazul încetării activităţii. De asemenea, angajatorul
trebuie să prezinte angajatului regulamentul intern al unităţii, cerinţele de securitate şi
sănătate în muncă, cât și contractul colectiv de muncă.
Ce conţine contractul individual de muncă?
1. numele şi prenumele salariatului;
2. datele de identificare ale angajatorului;
3. durata contractului;
4. data de la care contractul urmează să intre în vigoare;
5. specialitatea, profesia, calificarea, funcţia;
6. atribuţiile funcţiei;
7. riscurile specifice funcţiei;
8. drepturile şi obligaţiile salariatului; (precum, dreptul la salariu achitat la timp, la
odihnă, la informare deplină, la un loc de muncă sigur și altele, cât și obligații: să-şi
îndeplinească conştiincios munca, să respecte regulamentul intern, să manifeste o
atitudine gospodărească faţă de bunurile angajatorului şi ale altor salariaţi, etc.);
9. drepturile şi obligaţiile angajatorului (dreptul de a cere salariaților să-și
îndeplinească obligațiile, să tragă salariații la răspundere disciplinară, să stimuleze
angajații pentru muncă eficientă, dar și obligați: să respecte legile, să asigure condiții
de muncă corespunzătoare și egale pentru femei și bărbați, etc.);
10. condiţiile de remunerare a muncii - salariul funcţiei sau cel tarifar, suplimentele,
premiile şi ajutoarele materiale (dacă se acordă), periodicitatea și modul de achitare a
salariilor;
11. compensaţiile şi alocaţiile, inclusiv pentru munca prestată în condiţii grele,
vătămătoare şi/sau periculoase;
12. locul de muncă. Dacă locul de muncă nu este fix, se menţionează că salariatul
poate să lucreze remote și din diferite locuri, nu neapărat de la birou;
13. regimul de muncă şi de odihnă, inclusiv durata zilei şi a săptămânii de muncă;
14. perioada de probă, după caz;
15. durata concediului de odihnă anual şi condiţiile de acordare a acestuia;
16. condiţiile de asigurare socială și medicală.
20
Ce sunt clauzele specifice?
Pe lângă clauzele obligatorii, care trebuie să se regăsească în fiecare contract individual

de muncă, sunt și o serie de clauze specifice.
De exemplu:
a) clauza de mobilitate, care se referă la faptul că angajatul poate să-și desfășoare activitatea
în alt loc, la solicitarea angajatorului.
b) clauza de confidenţialitate - pe durata contractului individual de muncă şi timp de cel
mult 2 ani după încetarea acestuia, părțile nu au dreptul să divulge date sau informaţii, la care
au avut acces. Încălcarea acestei prevederi poate duce la achitarea prejudiciului provocat de
către partea vinovată.
c) clauze cu privire la compensarea cheltuielilor de transport, a serviciilor comunale sau
acordarea spaţiului locativ;
d) clauza de neconcurență prin care salariatul nu are voie să presteze același serviciu
unei companii concurente, după ce se încheie contractul individual de muncă. Durata clauzei
poate fi de cel mult un an, iar angajatorul este obligat să-i achite salariatului o compensație de
cel puțin 50% din salariul lunar mediu al acestuia. Această clauză este valabilă doar în cadrul
ariei geografice, unde este amplasată compania;
e) clauza privind perioada de probă și durata acesteia. În absența acesteia, se consideră
că salariatul a fost angajat fără perioadă de probă;
f) alte clauze care nu contravin legislaţiei în vigoare.
Care este durata contractului individual de muncă?

De obicei, un contract de muncă are durată nedeterminată, fiind actualizat după caz.
Totuși, este și opțiunea de încheiere a unui contract cu durată determinată, de cel mult 5 ani.
Temeiul legal al încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată se indică
în contract.Dacă în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia,
contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată. Se interzice încheierea
contractelor individuale de muncă pe durată determinată în scopul eschivării de la acordarea
drepturilor şi garanţiilor prevăzute pentru salariaţii angajaţi pe durată nedeterminată.
Contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată în lipsa unor temeiuri legale,
constatată de Inspectoratul de Stat al Muncii, se consideră încheiat pe durată nedeterminată.
Antreprenorul, după încheierea contractului și semnarea cererii de angajare, emite
ordinul de angajare. Orice angajare se legalizează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea)
angajatorului, care este emis în baza contractului individual de muncă negociat și semnat de
părţi. Ordinul trebuie adus la cunoștinţă salariatului, sub semnătură, în termen de 3 zile
lucrătoare de la data semnării de către părţi a contractului individual de muncă. La cererea
salariatului, angajatorul este obligat să-i elibereze acestuia o copie a ordinului legalizată în
modul stabilit. Apoi are loc întocmirea dosarului personal al angajatului și a fișei personale.
2.1.3. Organizarea timpului și a personalului; Asigurarea cu resurse umane.
Organizarea reprezintă un ansamblu de acţiuni întreprinse în vederea utilizării cu

maximum de eficienţă a resurselor materiale, umane și financiare pe care le are la dispoziţie
21
întreprinderea, dar și a timpului pentru a se reuși totul. Nu în zadar englezii au spusa
proverbială: „Timpul înseamnă bani” (Time is money). Orice pierdere de timp se poate
reflecta în mod negativ asupra resurselor antreprenorului. Timpul este limitat, de aceea
trebuie foarte bine organizat. Managerul va îndeplini sarcinile sale într-un mod ordonat și va
înţelege care activităţi sunt mai importante. Unele proiecte sunt mai importante sau mai
profitabile decât altele. Anumite sarcini trebuie lăsate pe seama altcuiva prin procesul de
delegare.
Lipsa timpului, de obicei, implică o mare grabă, stres și, în final, conduce la o
performanță destul de redusă, ce se poate reflecta asupra calității produsului sau a serviciului
prestat, asupra livrării în termen a produselor etc. Iar un client nemulțumit poate pleca în
căutarea altor întreprinderi, mai de încredere.
În consecință, antreprenorul urmează să aloce timp suficient pentru următoarele sarcini:
● perioada, timpul livrării produsului/predării serviciului prestat;
● timpul necesar pentru procesul tehnologic de producere a bunului/prestare a
serviciului;
● coordonarea angajaților care execută lucrările de producție sau prestare a serviciului;
● importanța legăturii dintre produs/serviciu și client, ce urmează a fi concepute ca un
întreg pentru orice afacere.
De multe ori antreprenorul trebuie să realizeze o serie de sarcini concomitent pentru
a-şi putea îndeplini munca eficient și în timp util. Acest lucru se poate realiza prin estimarea
timpului și a resurselor necesare pentru îndeplinirea fiecărei sarcini, respectiv organizarea în
mod corespunzător a procesului de lucru. De exemplu: e ca și cum ai prepara mai multe feluri
de mâncare odată: mărunţim, fierbem, amestecăm toate produsele astfel încât să obţinem
bucatele în timpul stabilit.
O altă parte importantă a muncii unui antreprenor este organizarea angajaţilor.
Personalul este singura resursă din cadrul unei firme care are capacitatea de a-şi mări
valoarea odată cu trecerea timpului, spre deosebire de toate celelalte resurse ale firmei, care
se uzează dacă nu fizic, atunci moral.
Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifică însă o subestimare a celorlalte resurse.
Suprasolicitarea resurselor umane în detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic
al întreprinderii.
Numai prin satisfacerea nevoilor angajaţilor se va putea obţine implicarea totală a acestora
(de la toate nivelurile) astfel încât abilităţile lor să fie utilizate în beneficiul întreprinderii.
Personalul firmei are următoarele necesităţi:

● condiţii mai bune de muncă;
● satisfacţia crescută a muncii;
● sănătate și siguranţă sporită;
● moral îmbunătăţit;
● stabilitatea locului de muncă.
Calitatea personalului firmei se concretizează prin:

● nivelul de instruire;
● atitudini;
22
● sisteme de valori;
● credinţe;
● comportamente.
Planificarea necesarului de personal. Prima sarcină a antreprenorului este de a

determina numărul necesar de angajaţi și funcţiile lor. În cadrul acestui proces urmează să se
clarifice mai multe aspecte.
● Analiza muncii. O analiză a muncii va determina necesităţile companiei în ceea ce
privește angajarea. Ce sarcini trebuie completate? De câţi angajaţi este nevoie pentru
a îndeplini aceste sarcini? Cum pot fi combinate câteva sarcini într-un singur post?
Această combinaţie va fi prea mult pentru o singură persoană?
● Schema de organizare. O schemă de organizare va arăta care angajaţi vor
supraveghea pe alţii.
● Descrierea activității în fișa de post. Aici se vor specifica sarcinile zilnice ale fiecărui
angajat, programul de muncă și salariul.
● Specificarea activităților de muncă. La acest capitol sunt menţionate deprinderile
speciale ale fiecărui angajat. De exemplu, câteva posturi vor necesita studii
universitare; un post presupune experienţă de lucru cu un anumit program
computerizat etc. Odată finalizate, aceste elemente vor permite selectarea și angajarea
personalului. Pentru a angaja un personal calificat, trebuie să se selecteze persoanele
cele mai potrivite.
În general, se investește mult timp și efort pentru a găsi angajatul cel mai potrivit. Un
angajat bun va necesita mai puţină instruire, mai puţină supraveghere și va contribui la
prosperarea afacerii prin calitatea înaltă a lucrului efectuat și a ideilor oferite.
Procesul de recrutare este un proces de asigurare a unui număr suficient de mare de candidaţi
calificaţi, din care să fie posibilă selectarea celor care corespund cel mai bine pentru ocuparea
posturilor vacante la întreprindere. Candidaţii potriviţi pot fi găsiți prin:
● publicitate – se plasează un anunţ însoţit de descrierea postului. Acesta urmează să
fie formulat cât mai exact și mai politicos, să fie difuzat pe o arie cât mai extinsă
pentru a ajunge la maximum de persoane care să corespundă criteriilor specificate în
descriere, de exemplu, în ziarul sau la postul de radio local;
● centre de angajare, de exemplu, la filiala Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Muncă (ANOFM) din localitate;
● apelul la recomandările cunoscuţilor – se solicită de la colegi, asociaţi, cunoscuţi
informaţii despre persoanele interesate să ocupe posturile vacante;
● vizite la instituţiile de învăţământ și discuţii directe cu elevii, studenţii și
absolvenţii acestor instituţii.
Procesul de selecţie reprezintă procesul de alegere a persoanelor care au calificările și
deprinderile necesare pentru a ocupa un anumit post de muncă vacant în cadrul unei
întreprinderi. O metodă de selecţie este interviul de angajare. Va trebui timp pentru
intervievarea
candidatului.
23
Mai jos sunt câteva întrebări obișnuite care se folosesc într-un interviu de angajare:
● De ce aţi părăsit ultimul post de muncă?
● Care sunt punctele dvs. forte și cele slabe?
● De ce credeţi că sunteţi calificat pentru acest post?
● Ce așteptaţi de la patron/antreprenor?
● Descrieţi ultimul șef al dvs. (Relaţiile erau bune?)
● Descrieţi unul dintre șefii dvs.
De asemenea, candidatul ar trebui să citească o descriere a postului (fișa de post)
înainte de interviu ca să poată întreba despre punctele neclare în timpul interviului. O altă
modalitate de selecţie ar fi testarea candidaţilor, după interviul de angajare. Testarea se
impune în cazul în care sunt necesare anumite competențe pentru un post. De exemplu,
pentru un post care presupune activitate intensă la calculator, se face o testare de culegere,
punere în pagină a unui text etc. Folosind această practică, veţi fi mai siguri că aptitudinile
candidatului sunt la nivelul necesar postului.
Din momentul angajării, Codul muncii al Republicii Moldova (art. 171) prevede că
angajatorul are obligaţia să asigure permanent salariaţilor condiţii de muncă necesare pentru
îndeplinirea normelor de producţie (de deservire). Aceste condiţii sunt:
● starea bună a mașinilor, a mașinilor-unelte și a dispozitivelor;
● asigurarea la timp cu documentaţie tehnică;
● calitatea corespunzătoare a materialelor și instrumentelor necesare pentru prestarea
muncii, precum și aprovizionarea la timp cu ele;
● alimentarea la timp a procesului de producţie cu energie electrică, cu gaze și cu alte
surse de energie;
● asigurarea securităţii și sănătăţii în muncă și a securităţii de producţie.
Legea securităţii și sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008 (publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144) reglementează raporturile
juridice ce ţin de instituirea de măsuri privind asigurarea securităţii și sănătăţii lucrătorilor la
locul de muncă, stabilește principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia lucrătorilor la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc și de accidentare,
informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor și a reprezentanţilor
acestora.
Această lege prevede că angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea
lucrătorilor sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfășurată, inclusiv prin informarea
personalului despre regulile de securitate a muncii. De aceea trebuie să se atragă o atenţie
deosebită organizării condiţiilor de muncă, care trebuie să fie asigurate conform legii în
funcție de domeniul de activitate. Fiecare sferă de activitate are condiţiile sale specifice de
muncă, de exemplu: pentru buna funcţionare a unei brutării este important ca sistemul de
ventilaţie să fie performant, să existe mijloace de combatere a incendiilor, să se repartizeze o
cameră separată pentru păstrarea materiei prime, să se ofere haine speciale pentru angajaţi–
potrivit normelor sanitaro-igienice etc.
24

BA Tema 2.1.2. Și 2.1.3.scopul Și Obiectivele Unei Activități Antreprenoriale Contractul de Muncă.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BA Tema 2.1.2. Și 2.1.3.scopul Și Obiectivele Unei Activități Antreprenoriale Contractul de Muncă.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.1.2. Scopul și obiectivele unei activități antreprenoriale; Contractul de muncă.

Scopul unei activități antreprenoriale, este atingerea eficienței economice și satisfacerea

Pe lângă clauzele obligatorii, care trebuie să se regăsească în fiecare contract individual

Care este durata contractului individual de muncă?

2.1.3. Organizarea timpului și a personalului; Asigurarea cu resurse umane.

Organizarea reprezintă un ansamblu de acţiuni întreprinse în vederea utilizării cu

Personalul firmei are următoarele necesităţi:

Calitatea personalului firmei se concretizează prin:

Planificarea necesarului de personal. Prima sarcină a antreprenorului este de a

S-ar putea să vă placă și