SUPORT DE CURS INSPECTOR RESURSE UMANE

TIMPUL DE MUNCA SI DE ODIHNA

TIMPUL DE MUNCA reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca,

se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor CIM,
CCM aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore/zi
si 40 ore pe saptamana.
In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este 6 ore/zi si 30 ore pe
saptamana. Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma de 8 ore/zi
timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
Aceasta reglementare este aplicabila in cadrul unui singur contract de munca.
In functie de specificul fiecarei societati se poate opta si pentru repartizarea inegala a timpului
de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 ore pe saptamana.
Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 ore/saptamana, inclusiv orele
suplimentare.
Prin exceptie, durata timpului de munca poate fi prelungita peste 48 ore pe saptamana, care
includ si orele suplimentare, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta
de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot
negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care
sa nu depaseasca 6 luni.
Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a
salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de
munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite anterior, dar pentru perioade
de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
La stabilirea perioadelor de referinta prevazute anterior nu se iau in calcul durata concediului de
odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
Prevederile anterioare nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.
Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective
sau individuale sau prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau
mai mare de 8 ore.
Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.
Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Programul inegal poate functiona numai daca este specificat in CIM.
Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta
salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.
Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea
salariatului. Programul individualizat presupune o perioada fixa in care personalul se afla simultan la
locul de munca, si o perioada variabila, mobila in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare,
cu respectarea timpului de munca zilnic.
Forme specifice de organizare a timpului de lucru.
La locurile de munca unde, datorita specificului activitatii, nu exista posibilitatea incadrarii in
durata normala a timpului zilnic de lucru, pot fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de
lucru, dupa caz in tura, tura continua, turnus, program fractionat.
 Tura (schimbul). Munca in ture reprezinta activitatea desfasurata in program de lucru de 8 ore
zilnic cu 16 ore liber.
Tura continua presupune desfasurarea activitatii in schimburi neintrerupte, deci si in zilele de
sambata si duminica si in zilele de sarbatori legale.
Turnus. Munca in turnus presupune organizarea programului de lucru in raport cu necesitatile
beneficiarilor in anumite perioade ale zilei. Aceasta forma de organizare a timpului de lucru este
specifica transporturilor de calatori si marfuri, fiind necesar ca transportatorul sa puna la dispozitia
beneficiarilor, in anumite perioade, mai multe mijloace de transport decat in alte perioade.
Program fractionat. Programul fractionat reprezinta activitatea care se desfasoara prin
fractionarea duratei timpului de lucru in cadrul unei zile, astfel incat intre prima parte a programului de
lucru si cea de-a doua parte a acestuia sa existe o pauza care sa permita deplasarea salariatului la
domiciliu pentru masa si repaus, precum si accesul inapoi la lucru. Aceasta forma de organizare a
timpului de lucru se practica in domeniul transporturilor aeriene, pentru salariatii companniilor de zbor.

Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a
supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta. Practic, evidenta orelor de munca prestate de
salariati se tine prin condica de prezenta.

MUNCA SUPLIMENTARA
Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata
munca suplimentara.
 Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de
forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii
consecintelor unui accident.
Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita este interzisa.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile dupa
efectuarea acesteia.
In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite
din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.
In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut, in
luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu.
corespunzator duratei acesteia.

Munca suplimentara poate fi prestata daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- sa existe solicitarea angajatorului in acest sens. Salariatul nu poate decide in mod unilateral sa
efectueze ore suplimentare. Mai mult, salariatul nu poate decide sa efectueze ore suplimentare
pentru prestarea muncii pe care trebuia sa o desfasoare pe durata normala a timpului de munca.
Este necesara manifestarea de vointa a angajatorului in acest sens deoarece el va avea obligatia sa
remunereze munca suplimentara.
- sa existe acordul salariatului. Salariatul nu poate fi obligat sa efectueze munca suplimentara.
Acordul salariatului poate fi expres sau tacit, insa trebuie sa fie neechivoc. Acordul sau tacit poate
rezulta chiar din prestarea muncii suplimentare.
- sa fie respectate dispozitiile Codului muncii referitoare la durata maxima legala a timpului de
munca.
Femeile gravide, incepand cu luna a V-a de sarcina, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi
obligate sa presteze ore suplimentare.
Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.
Salariatii incadrati cu CIM cu timp partial au interdictia de a efectua ore suplimentare.

MUNCA DE NOAPTE
Munca prestata intre orele 22,00 si 6,00 este considerata munca de noapte.

Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:

 salariatul care efectueaza munca de noapte de cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
 salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar
de lucru.
Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi in medie 8
ore/zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea
prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se
desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei
perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul
colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor
prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior. In acesta
situatie, angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau
compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.

Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze
despre aceasta ITM.
Salariatii care efectueaza cel putin 3 ore de noapte beneficiaza fie de un program de lucru
redus cu o ora fata de durata normala a timpului de munca, fie de un spor la salariu de minimum
25% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.
Salariatii care urmeaza sa efectueze cel putin 3 ore de munca de noapte vor fi supusi unui
examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si dupa aceea periodic.
Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de
noapte.

NORMA DE MUNCA
Norma de munca exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau
lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in
conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate. Norma de munca cuprinde timpul
productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru
pauze legale in cadrul programului de munca.
Norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau de
alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de
personal, sfera de atributii sau sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati.
Normarea muncii se aplica tuturor categoriilor de salariati.
Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare, sau,
in cazul in care nu exista normative, normele de munca se elaboreaza de catre angajator dupa
consultarea sindicatului reprezentativ ori, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.

PAUZA DE MASA SI REPAUSUL ZILNIC

Perioada de repaus reprezinta orice perioada care nu este timp de munca.
In cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au
dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin CCM sau prin RI.
Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de
minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.
Pauzele nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca (cu exceptia
dispozitiilor contrare din CCM si RI).
Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus ce nu poate fi mai mic de 12 ore
consecutive. In cazul muncii in schimburi, nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi.

REPAUSUL SAPTAMANAL
Repausul saptamanal este de 48 ore consecutive, de regula sambata si duminica.
In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau
desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin
CCM sau RI. In acest caz salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin CCM sau RI.
In situatia de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o activitate
continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice cu autorizarea ITM si cu acordul sindicatului sau
a reprezentantilor salariatilor. In acest caz salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite.

SARBATORILE LEGALE
- 1 si 2 ianuarie;
-vinerea mare, prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- 1 iunie
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului (15 august);
- 30 noiembrie – Sf. Andrei
 - 1decembrie;
- prima si a doua zi de Craciun;
- doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele
religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora;
Prin CCM se pot stabili si alte zile libere.

Prevederile privind sarbatorile legale nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu

poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.
Salariatilor care lucreaza in aceste zile li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in
urmatoarele 30 de zile.
In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru
munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de
100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

CONCEDIUL DE ODIHNA ANUAL (CO)

Pentru prima data in tara noastra concediul de odihna a fost reglementat prin legea contractelor
de munca din 05.04.1929. Dupa 23.08.1944 s-au adus noi reglementari a concediului de odihna, iar
Constitutia din 1948 a inscris dreptul la odihna printre drepturile fundamentale ale salariatilor.
Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
Dreptul la CO nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
Durata minima a CO anual este de 20 de zile lucratoare.
Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu
respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata
intr-un an calendaristic.
La stabilirea duratei concediului de odihna anual, perioadele de incapacitate temporara de
munca si cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului pentru
ingrijirea copilului bolnav se considera perioade de activitate prestata.
In situatia in care incapacitatea temporara de munca sau concediul de maternitate, concediul de
risc maternal ori concediul pentru ingrijirea copilului bolnav a survenit in timpul efectuării concediului
de odihna anual, acesta se intrerupe, urmând ca salariatul sa efectueze restul zilelor de concediu dupa
ce a incetat situatia de incapacitate temporara de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de
ingrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmeaza ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.
Salariatul are dreptul la concediu de odihna anual in situatia in care incapacitatea temporara de
munca se mentine, in conditiile legii, pe intreaga perioadaa unui an calendaristic, angajatorul fiind
obligat sa acorde concediul de odihna anual intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul următor celui
in care acesta s-a aflat in concediu medical.
Concediul de odihnase efectueaza in fiecare an.
In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial,
concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in
cauză, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni
incepand cu anul urmator celui in care s-a născut dreptul la concediul de odihna anual.
Compensarea in bani a CO ne-efectuat este permisa doar in cazul incetarii CIM.
 Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, persoanele cu handicap
si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un CO suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.
Salariatii nevazatori au dreptul la un concediu de odihna suplimentar cu o durata de 6 zile.
Numarul de zile lucratoare aferent concediului de odihna suplimentar pentru categoriile de
salariati prevazute anterior se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil si va fi de cel putin
3 zile lucratoare.

Efectuarea CO se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de

angajator cu consultarea sindicatului sau cu consultarea salariatului; Programarea se face la sfarsitul
anului calendaristic pentru anul urmator .In cazul in care programarea se face fractionat, angajatorul
este obligat sa stabileasca programarea a.i. fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin
10 zile lucratoare de concediu neintrerupt.
Pentru perioada de CO salariatul beneficiaza de o indemnizatie de CO care nu poate fi mai mica
decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada
respectiva. Indemnizatia de CO reprezinta media zilnica a drepturilor salariale din ultimele 3 luni
anterioare celei in care este efectuat CO, multiplicata cu numarul de zile de CO.
CO poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
Angajatorul poate chema din CO salariatul in caz de forta majora sau pentru interese urgente.
Angajatorul are obligatia de a suporta cheltuielile salariatului.

In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile libere platite.
Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt stabilite prin lege, prin
contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

Pentru rezolvarea unor situatii personale, salariatii au dreptul la concediu fara plata.
Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin
regulamentul intern.

INTREBARI:
1. Care este durata normala a timpului de munca?
2. Cate ore suplimentare poate efectua un salariat intr-o luna?
3. Ce este munca suplimentara?
4. Cum sunt repartizate orele de munca?
5. Cum se compenseaza/platesc orele suplimentare?
6. Cine nu poate efectua ore suplimentare?
7. Ce reprezinta salariatul de noapte?
8. Cum se platesc orele de noapte?
9. Ce obligatii are angajatorul in cazul efectuarii orelor de noapte?
10. Concediul de odihna: durata minima / maxima, cand se compenseaza in bani?
11. Cum se acorda repausul saptamanal / zilnic?
12. Care sunt sarbatorile legale?