Lectia 9

Tema: “Notiunea de timp de munca. Repartizarea timpului de munca in cadrul

saptaminii.”

Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul

intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru
îndeplinirea obligaţiilor de muncă.
Timpul de muncă înţelegem timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul
intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru
îndeplinirea obligaţiilor de muncă. În cazurile prevăzute de lege, la timpul de muncă trebuie să
fie raportate şi alte perioade de aflare a salariatului la unitate. De exemplu, perioada şomajului
tehnic, deoarece pe durata acestuia salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului.

Regimul de muncă, se stipulează în contractul individual de muncă încheiat între salariat

şi angajatorul persoană fizică. Totodată, durata timpului de muncă nu poate fi mai mare, iar
durata concediului de odihnă anual – mai mică decît cele stabilite de prezentul cod.
Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vîrstă, de starea sănătăţii, de condiţiile
de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul individual
de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de muncă.

Durata săptămînală redusă a timpului de muncă constituie:

 24 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 15 la 16 ani ;
 35 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 16 la 18 ani;
 35 de ore pentru salariaţii care activează în condiţii de muncă vătămătoare.
 Pentru anumite categorii de salariaţi a căror muncă implică un efort intelectual şi psiho-
emoţional sporit, durata timpului de muncă se stabileşte de Guvern şi nu poate depăşi 35 de
ore pe săptămînă.
 Pentru invalizii de gradul I şi II (dacă aceştia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se
stabileşte o durată redusă a timpului de muncă de 30-35 de ore pe săptămînă, fără
diminuarea drepturilor salariale şi a altor drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.

Timpul de muncă parţial:

Prin acordul dintre salariat şi angajator se poate stabili, atît la momentul angajării la lucru,
cît şi mai tîrziu, ziua de muncă parţială sau săptămîna de muncă parţială. La rugămintea femeii
gravide, a salariatului care are copii în vîrstă de pînă la 14 ani sau copii invalizi (inclusiv aflaţi
sub tutela/curatela sa) ori a salariatului care îngrijeşte de un membru al familiei bolnav, în
conformitate cu certificatul medical, angajatorul este obligat să le stabilească ziua sau săptămîna
de muncă parţială.
Retribuirea muncii în cazurile prevăzute mai sus se efectuează proporţional timpului
lucrat sau în funcţie de volumul lucrului făcut. Activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial
nu implică limitarea drepturilor salariatului privind calcularea vechimii în muncă inclusiv a
stagiului de cotizare, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, durata concediului
de odihnă anual sau a altor drepturi de muncă.
 Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul de
proprietate şi forma organizatorico-juridică, nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este uniformă şi constituie opt ore pe zi,
timp de cinci zile, cu două zile de repaus consecutive, de regulă, sâmbăta şi duminica.
La unităţile unde, ţinându-se seama de specificul muncii, introducerea săptămânii de lucru
de cinci zile este neraţională, se admite, ca excepţie, stabilirea, prin contractul colectiv de muncă
şi/sau regulamentul intern, altă durată a timpului de muncă şi de odihnă.
Convenţia colectivă (nivel naţional) „Timpul de muncă şi timpul de odihnă” permite
aplicarea altor tipuri de săptămână de lucru, cu repartizarea timpului de muncă după cum
urmează:
a) săptămâna de lucru de șase zile cu o zi de repaus, durata zilei de muncă fiind de șapte
ore în primele cinci zile şi de cinci ore în ziua a şasea;
b) săptămâna de lucru de patru zile cu durata muncii de 10 ore pe zi şi trei zile de repaus;
c) săptămâna de lucru de patru zile şi jumătate cu durata muncii de nouă ore în primele
patru zile şi de patru ore în ziua a cincea şi două zile şi jumătate de repaus.

Tipul săptămânii de lucru, timpul începerii şi încheierii lucrului, durata schimbului,

întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare şi nelucrătoare se stabilesc prin regulamentul intern al
unităţii şi pot fi clauze ale contractului colectiv sau individual de muncă.

În cazul săptămânii de lucru de cinci zile, durata zilnică redusă a timpului de muncă pentru
salariaţii cu vârsta de 16–18 ani va constitui șapte ore, diferenţa săptămânală fiind de cinci ore
(40-35) şi, respectiv, sporul la salariul tarifar se va plăti în mărimea unui salariu tarifar orar
pentru fiecare din cele cinci zile lucrătoare ale săptămânii.
În cazul săptămânii de șase zile, durata zilei de muncă se va reduce cu o oră pentru primele
cinci zile lucrătoare şi va constitui șase ore, iar sâmbătă, ziua de muncă nu se va reduce, durata ei
constituind cinci ore. Respectiv, sporul la salariul tarifar se va plăti în mărimea unui salariu
tarifar orar pentru fiecare din primele cinci zile lucrătoare ale săptămânii.
Pentru salariaţii în vârstă de 15–16 ani, sporul la salariul tarifar se va plăti în mărimea
salariului tarifar pentru trei ore în fiecare din primele patru zile lucrătoare ale săptămânii şi
pentru patru ore – în ziua a cincea – în cazul săptămânii de muncă de cinci zile, iar în cazul
săptămânii de muncă de șase zile – în mărimea salariului tarifar pentru trei ore în fiecare din
primele cinci zile lucrătoare şi în mărimea salariului tarifar – pentru o oră lucrată sâmbăta.

Retribuirea salariaţilor, durata timpului de muncă al cărora se reduce din cauza

condiţiilor de muncă vătămătoare, se stabileşte în funcţie de forma de salarizare aplicată la
unitatea economică.
Astfel, pentru salariaţii a căror muncă este retribuită pe unitate de timp, salariul tarifar orar
se determină prin înmulţirea salariului tarifar orar, stabilit pentru muncitorii cu categoria
respectivă de calificare, cu durata normală a timpului de muncă, cu coeficientul egal cu raportul
dintre durata normală a săptămânii de muncă (40 de ore) şi durata redusă a săptămânii de muncă
(35 de ore).
Pentru salariaţii a căror muncă este retribuită în acord, salarizarea se efectuează conform
normelor de producţie sau normelor de timp, stabilite cu calcularea tarifelor pentru munca în
acord, reieşind din salariile tarifare recalculate, cu aplicarea coeficientului specificat pentru
salariaţii, retribuiţi  pe unitate de timp. Pentru salariaţii a căror muncă este retribuită cu salarii
lunare, salariile tarifare (de funcţie) lunare se stabilesc în mărimea prevăzută pentru funcţiile
respective în condiţii normale de muncă, iar salariul orar se determină prin împărţirea salariului
tarifar (de funcţie) lunar la 148 de ore – numărul mediu de ore lucrătoare pe lună – la durata
săptămânală redusă a timpului de muncă de 35 de ore.
 Retribuirea salariaţilor, durata timpului de muncă al cărora se reduce în funcţie de
starea sănătăţii, se determină după cum urmează:
Durata zilnică a timpului de muncă pentru invalizii de gradul I (cu dizabilităţi severe) şi II
(cu dizabilităţi accentuate) se stabileşte de șase ore – în cazul săptămânii de muncă de cinci zile
şi de cinci ore – în cazul săptămânii de muncă de șase zile. Pentru salariaţii nominalizaţi, în
limitele duratei zilnice normale a timpului de muncă, poate fi stabilită şi o altă durată zilnică a
timpului de muncă, dar cu condiţia că durata săptămânală a timpului de muncă să nu depăşească
30 de ore.
În cazul retribuirii invalizilor cu dizabilităţi severe şi accentuate pe unitate de timp, salariul
tarifar orar se determină prin înmulţirea salariului tarifar orar, stabilit pentru muncitorii cu
categoria respectivă de calificare cu durata normală a timpului de muncă, cu coeficientul egal cu
raportul dintre durata normală a săptămânii de muncă (40 de ore) şi durata redusă a săptămânii
de muncă (30 de ore).
Pentru invalizii cu dizabilităţi severe şi accentuate, a căror muncă este retribuită în acord,
salarizarea se efectuează conform normelor de producţie sau normelor de timp stabilite, cu
calcularea tarifelor pentru munca în acord, pornind de la salariile tarifare, recalculate, cu
aplicarea coeficientului specificat mai sus.
Pentru invalizii cu dizabilităţi severe şi accentuate, a căror muncă este retribuită cu salarii
lunare, salariile tarifare (de funcţie) lunare se stabilesc în mărimea prevăzută pentru funcţiile
respective în condiţii normale de muncă, iar salariul orar se determină prin împărţirea salariului
tarifar (de funcţie) lunar la 126,8 ore – numărul mediu de ore lucrătoare pe lună cu durata
săptămânală redusă a timpului de muncă de 30 de ore.