Stabilire program de lucru inegal

Potrivit art. 113 din Codul muncii repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus. In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana. Conform art. 136 alin. (1) din Codul muncii , un exemplu de repartizare inegala a timpului de munca este munca in schimburi. Astfel, munca in schimburi reprezinta orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicand pentru salariat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca. Totodata, art. 137 din Codul muncii prevede ca repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. In situatia in care repausul saptamanl este acordat in alte zile decat sambata si duminica salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca. Astfel, repartizarea inegala a timpului de lucru se face cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana (numarul total al orelor lucrate in intervalul unei saptamani (luni-duminica) sa nu depaseaca 40) si cu respectarea prevederilor privind repausul saptamanal (art 137 din Codul muncii ). Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern, potrivit dispozitiilor art. 116 alin. (1) din Codul muncii , republicat. Asadar repartizarea programul inegal de lucru al salariatilor trebuie stipulat in CCM sau, in absenta acestuia, in regulamentul intern cu respectarea prevederilor legale privind timpul de lucru si timpul de odihna mai sus mentionate. Atragem atentia ca in cazul in care repartizarea timpului de lucru inegal presupune prestarea muncii de catre un salariat in zilele de sarbatoare legala, aceasta se va face si cu respectarea prevederilor art. 140, art. 141 si art.142 din Codul muncii . Pentru ajutor reproducem mai jos un model orientativ de act aditional la contractul individual de munca prin care se stabileste repartizarea inegala a timpului de lucru. Art. 140 Prin hotrre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitile sanitare i pentru cele de alimentaie public, n scopul asigurrii asistenei sanitare i, respectiv, al aprovizionrii populaiei cu produse alimentare de strict necesitate, a cror aplicare este obligatorie. Art. 141 Prevederile art. 139 nu se aplic n locurile de munc n care activitatea nu poate fi ntrerupt

datorit caracterului procesului de producie sau specificului activitii. Art. 142 (1) Salariailor care lucreaz n unitile prevzute la art. 140, precum i la locurile de munc prevzute la art. 141 li se asigur compensarea cu timp liber corespunztor n urmtoarele 30 de zile. (2) n cazul n care, din motive justificate, nu se acord zile libere, salariaii beneficiaz, pentru munca prestat n zilele de srbtoare legal, de un spor la salariul de baz ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baz corespunztor muncii prestate n programul normal de lucru.

Atentie la art. 137 din Codul Muncii: Repausul se acorda in zile consecutive ale saptamanii
Analizam mai jos situatia in care o societate are salariati care lucreaza suplimentar sambata si/sau duminica. Vom stabili cum procedam in acest caz in ce priveste acordarea zilelor libere consecutive, potrivit Codului Muncii, stabilind si riscurile de sanctionare de catre ITM. Raspuns: Potrivit art. 137 alin. (1) din Codul muncii , republicat, repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. Alin. (2) din acelasi articol stabileste ca in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. In cazul in care angajatorul nu poate acorda repausul saptamanal in zilele de sambata si duminica atunci, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (3) din Codul muncii , republicat, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca. Intrucat saptamana reprezinta acea perioada de sapte zile consecutive care se socoteste de luni pana duminica, salariatii au dreptul in fiecare saptamana la un repaus de 2 zile consecutive. Prin urmare, daca salariatul nu beneficiaza de repausul saptamanal in zilele obisnuite de sambata si duminica, are dreptul la un spor la salariu, alaturi de alte doua zile consecutive de repaus fixate in alte zile consecutive din cadrul respectivei saptamani, cerinta legala pe care o apreciem neindeplinita daca in speta salariatul lucreaza 6 zile sau 7 zile din saptamana. Potrivit art. 260 alin. (1) lit. j) din Codul muncii , republicat, constituie contraventie nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal si se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei. In ceea ce priveste acordarea repausului in mod cumulat, conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii , republicat, in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea

inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. Observam ca prevederea legala este echivoca in privinta stabilirii intinderii perioadei pentru care salariatul trebuie sa solicite autorizarea inspectoratului teritorial de munca. Daca insa coroboram aceste prevederi legale care se refera la situatii de exceptie cu cele anterior mentionate care stabilesc regula in privinta acordarii repausului saptamanal, apreciez ca dispozitiile legale se pot interpreta si in sensul ca regula este ca repausul saptamanal se acorda in 2 zile consecutive din fiecare saptamana, iar numai in situatii de exceptie repausul saptamanal se poate acorda in mod cumulat dupa o perioada de activitate continua care poate fi de maxim 14 zile calendaristice (activitatea continua prestata peste 14 zile calendaristice fiind interzisa). Intr-o atare interpretare apropriata de inspectorii de munca, apreciem ca angajatorul poate fi sanctionat.