Regulamentul intern

Codul muncii reglementează instituţia regulamentului intern în art. 241-246, izvor specific al
dreptului muncii. Reglementările interne sunt emise în baza prevederilor legale şi cuprind norme de
conduită în cadrul unităţii a căror respectare este garantată prin măsuri de constrângere.
Regulamentul intern este actul intern al unei persoane juridice, întocmit de către angajator cu
consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor şi se aduce la cunoştinţa tuturor salariaţilor
prin grija angajatorului, respectiv prin afişare la sediul său sau prin încunoştinţarea individuală a
fiecărui salariat, cu dovadă de luare la cunoştinţă (ex.:declaraţia salariatului, PV de instruire semnat de
salariat). Posibilitatea angajatorului de a dovedi, formal, că fiecare salariat a luat cunoştinţă de
prevederile regulamentului intern prezintă o relevanţă deosebită prin prisma faptului că potrivit art.
243 alin. l din Codul muncii aceste prevederi încep să-şi producă efectele faţă de salariaţi din
momentul încunoştinţării acestora. Luarea la cunoştinţă de către salariaţi apare drept o condiţie
esenţială de opozabilitate a regulamentului intern.
Prevederile regulamentului intern sunt obligatorii pentru salariaţi, dar şi pentru salariaţii
delegaţi sau detaşaţi în cadrul angajatorului respectiv, pentru ucenicii, elevii şi studenţii care
desfăşoară activităţi în cadrul unităţii respective. In plus, obligativitatea dispoziţiilor cuprinse în
regulamentul intern îl priveşte inclusiv pe emitentul său- angajatorul. Regulamentul intern
cuprinde:
l. Dispoziţii obligatorii prevăzute de art.242 din Codul muncii:
a)reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b)reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de
încălcare a demnităţii;
c)drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d)procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e)reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f)abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g)reguli referitoare la procedura disciplinară;
h)modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
i)criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.
 -2-2.
Dispoziţii facultative:
a).Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prealabilă a aptitudinilor
profesionale ale candidaţilor ce solicită angajarea;
b).Programul de lucru;
c).Modul de stabilire a programului de lucru inegal;
d).Pauza de masă şi alte pauze în timpul programului de lucru;
e).Modul de acordare a repausului săptămânal;
f).Numărul zilelor plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite şi precizarea
acestor evenimente;
g).Condiţiile acordării concediului fără plată şi durata acestuia;
h).Data plăţii salariului;
i).Reguli privind protecţia maternităţii;
j).Procedura de constatare a necorespunderii profesionale a salariaţilor;
k).Modul de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul Regulamentului intern.
Regulamentului intern nu poate cuprinde:
a).Alte sancţiuni disciplinare decât cele cuprinse în Codul muncii sau în Statutul de
personal aplicabil;
b).Derogări de la lege în favoarea salariaţilor;
c).Prevederi exclusive de domeniul contractului colectiv de muncă (ex: salariul, durata
CO, care se stabilesc prin negociere şi nu unilateral de către angajator).
Nerespectarea oricăreia dintre prevederile R.I. atrage răspunderea disciplinară a salariatului.
Angajatorul poate fi sesizat de către orice salariat interest care face dovada încălcării unui
drept al său prin aplicarea prevederilor R.I.
În cazul în care angajatorul nu soluţionează contestaţia, salariatul se poate adresa instanţei
competente în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului angajatorului.