Poezia

Un fulger nu triete
singur, n lumina sa,
dect o clip, ct ii ine
drumul din nor pn-n copacul
dorit, cu care se unete.
i poezia este aa.
Singur-n lumina sa
ea ine pe ct ine:
din nour pn la copac,
de la mine pn' la tine.
( ciclul Ce aude unicornul )

Dumbrav african
Da, negrii din dumbrava african,
ce dragi mi sunt ei, oamenii de hum!
i ncarneaza necurmat sub lun
teluric putere nzdrvan.
Triesc prin obiceiul-poezie
de a pstra-ntre ei, sub streini, cranii
de la strbuni-prini: prezene stranii,
n veci perpeturii chezie!
Incendiu cnd se isc-n aezare,
i vezi zorind, cu cranii subsuoar,
s-i mntuie-n pduri trecutul mare,
precum din muiroi spart cu piciorul
n panic furnicile i car
sub chip de ou-larve viitorul.
( ciclul Corbii cu cenu )

Stihuitorul
Chiar i atunci cnd scriu stihuri originale
nu fac dect s tlmcesc.
Aa gsesc c e cu cale.
Numai astfel stihul are un temei
s se-mplineasc i s fie floare.
Traduc ntotdeauna. Traduc
n limba romneasc
un cntec pe care inima mea
mi-l spune, ngnat suav, n limba ei.
( ciclul Ce aude unicornul )
Poeii
Nu v mirai. Poeii, toi poeii sunt
un singur, ne-mprit, nentrerupt popor.
Vorbind, sunt mui. Prin evii, ce se nasc i mor,
cntnd, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.
Adnc, prin seminiile ce-apar i-apun,
pe drumul inimii mereu ei vin i trec.
Prin sunet i cuvnt s-ar despri, se-ntrec.
i sunt asemenea prin ceea ce nu spun.
Ei tac ca roua. Ca smna. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umbl subt ogor,
i-apoi sub cntecul privighetorilor
izvor se fac n rarite, izvor sonor.
( ciclul Corbii cu cenu )