Comunicarea reprezinta una dintre activitatile umane pe care fiecare dintre noi o poate

recunoaste, insa putini o pot defini satisfacator. Comunicarea este a vorbi cu cineva, comunicare este
si televiziunea, raspandirea de informatii, publicitatea, critica literara etc. Aceasta este una dintre
problemele cu care se confrunta oamenii care o studiaza: nu putem sa aplicam corect conceptul de
obiect de studiu la ceva atat de divers si multilateral cum este de fapt comunicarea.

Comunicarea este interactiune sociala prin intermediul mesajelor

A vorbi despre comunicare implic recunoaterea siturii n comunicare.
Printre mecanismele psihice care intervin direct n reglajul comportamental uman se numr
comunicarea i limbajul, care permit proiectarea anticipat a rezultatului aciunii n raport cu
inteniile i dorinele persoanei, ca i obinerea modificrilor comportamentale dorite; atenia, ce
asigur reglajul bazat pe orientarea, focalizarea i selecia actelor sau activitilor; voina, ca form
superioar de reglaj psihic ce intete spre atingerea unui scop contient propus care corespunde
motivelor dar i condiiilor sociale care intr n joc atunci cnd este necesar nvingerea unor
obstacole ce apar n calea realizrii scopurilor propuse.
Comunicarea este studiat dup modelul contextual-dinamic (CD), un model adecvat
deoarece pornete de la realitate, adic de la actul concret de comunicare. Sistemul are n
componena sa ntreg ansamblul elementelor active n comunicare, punnd accent pe dezvoltarea
psihologic a subiectului enuniator.
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri:
1. Verbal
2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezint doar 7% din totalul actului de
comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) i 55% la nivelul
nonverbal (expresia facial, poziia, micarea, mbrcmintea etc.).

Dac ntre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace. Dac ns ntre
niveluri exist contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Comunicarea verbal se
realizeaz oral sau n scris, prin intermediul unei limbi cunoscute de ctre toi participan ii la actul
comunicarii. Comunicarea nonverbal se realizeaz prin intermediul gesturilor, al mimicii sau chiar
al unui sistem special creat, cum ar fi limbajul surdo-muilor. Comunicarea paraverbal se realizeaz
prin intermediul aspectelor legate de voce(modulaie, ritm, volum) sau prin pauzele n vorbire. n
comunicarea oral , elementele verbale sunt nsoite de elemente de comunicare nonverbal i
paraverbal. Comunicarea nonverbal este comunicarea individului cu lumea nconjurtoare prin
intermediul micrilor, semnelor, redarea emoiilor.
Din punct de vedere psihologic, comunicare ofer o totalitate de informaii despre individ,
astfel, comunicarea nonverbal vorbete despre starea emoional, despre caracterul individului i
despre ncrederea n sine a acestuia.
Care sunt factorii care pot perturba comunicarea?
barierele de limbaj;
emoiile;
lipsa de cunoatere;
lipsa de interes;
zgomotul.
Factorii perturbatori ai comunicrii pot fi clasificai n dou categorii:
interni
externi
A. Factorii interni:
Barierele de limbaj: deficiene verbale, auditive.
Barierele semantice: vocabularul srac, conotaii emoionale ale unor cuvinte.
Emoiile
Timiditatea
Lipsa de cunoatere
Lipsa de interes
B. Factori externi:
Canalele de comunicare
Climatul de comunicare: atmosfera, condiiile n care se desfoar procesul comunicrii
Perturbaiile fizice

Interferenele- zgomotele
Locul i momentul
Zvonul

Emoiile sunt reacii umane complexe care implic persoana din punct de vedere biologic,
psihologic, social, reacii pe care le resimte un individ relativ la eforturile pe care le face un individ
de-a lungul vieii sale n raport cu obiectivele sale, reacii simite sau manifestate Unele emoii sunt
negative, adic nu sunt congruente cu scopurile sau obiectivele asumate (de pild, te prezini la un
examen i ai obiectivul de a-l promova, nepromovarea creeaz frustrare). Emoiile pozitive sunt
congruente cu obiectivele. Emoiile sunt provocate de un eveniment specific, pe care organismul l
consider ca fiind relevant, prin raportarea direct la nevoile, elurile i valorile experimentatorului.
Majoritatea specialitilor consider c exist un numr precis de emoii discrete numite emo ii de
baz sau primare. Emoiile n cauz sunt caracteroizate de triri, comportamente i manifestri
fiziologice specifice. Unele sunt acceptate de tot lumea, altele sunt mai discutate. Astfel mai muli
psihologi identific urmtoarele emoii de baz: bucurie, surpriz, fric, furie, tristee, dezgust,
dispre, disperare, interes, vinovie, ruine, dragoste.
Gndurile (mintea) i emoiile (sufletul) sunt dou minunate componente ale ansamblului
fiinei umane (alaturi de corp i spirit).
Exist dou abordri ale legturii gnd-emoie. Prima : emoia reprezint rspunsul fiziologic al
corpului fizic la aciunea gndului. A doua : emoia apare de la sine, n mod necontrolat,
influentnd corpul, i abia apoi apar gnduri care s explice, s dea interpretri apariiei ei. Dei par
opuse, ambele sunt adevarate depinde doar din ce punct de vedere priveti lucrurile.
Prima situaie : i apare n minte (creier) imaginea unei anumite persoane cunoscute (de ndat ce te
gndeti la cineva i apare n minte imaginea sa, mai clar sau mai vag). Imediat corpul reacioneaz
ntr-un anumit fel i provoac o emoie pe care o simi ntr-o anume parte a sa. Depinznd de ceea
ce crezi despre acea persoana vei simi n interior diferite emoii : fie frica, ura, resentiment s.a. fie
iubire, deschidere, buntate, apreciere, respect, nelegere s.a.
A doua situaie : i se ntmpl ceva cu totul nou i neateptat. Eti lovit de o emoie te simi
parc stapnit de o energie care te mpinge cu totul ntr-o direcie, i nu i te poi mpotrivi. Mintea
ncepe s caute informaii sau soluii i e posibil s nu le gseasc pe loc, pentru a echilibra balana.

Emoiile se linitesc abia n momentul n care mintea reuete s integreze experiena, gsind o
explicaie satisfctoare pentru ea.
Dup polaritatea lor, emoiile se mpart n pozitive i negative.
Emoiile pozitive apar atunci cnd exist congruen motivaional. Aceasta nseamn c
evenimentele concrete sunt n concordan cu scopurile persoanei.
Emoiile negative apar atunci cnd situaia concret este n contradicie cu scopurile individului,
blocndu-le sau ngreunnd atingerea acestora.

Dup funcionalitatea lor, emoiile se mpart n funcionale i disfuncionale.

Funcionalitatea sau disfuncionalitatea unei emoii se stabilete n funcie de consecinele

comportamentale ale acesteia raportate la scopurile persoanei.
d) Cand sunt emotii negative?
Cand traim emotii pozitive, ne simtim mai bine, mai relaxatine dau sentimente de satisfactii si bine;
iubirea, fericirea, placerea.
Emotiile negative au un rol important in evolutia umana.
Ele produc suferinta si nefericire, rezultamd probleme de comportament si relationare.

e) Cum proceseaza creierul emotiile?

Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor
sentimente subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.
Muschii faciali implicati in expresiile emotionale sunt guvernati de nervi, urmand un sistem
complex de cai directe si indirecte pornind si plecand din cortexul motor (circuitul zambetului
voluntar sub control constient) si din sistemul limbic (circuitul zambetului spontan nu este sub
control constient).

1. Frica

Microexpresia specific fricii se

manifest prin:

sprncene ridicate i apropiate

pleoapele superioare ridicate

pleoapele inferioare ncordate

buzele uor ncordate i ntinse orizontal ctre urechi

Cum invingem frica?

a.
b.

cunoasterea dusmanului
schimbarea atitudinii

c.
infruntarea situatiei
n funcie de inta noastr, trei tipuri mari de strategii sunt necesare pentru

a nvinge anxietatea:
1)
strategii cu int neurofiziologic (reduc tensiunea neurofiziologic),

cele mai importante fiind:

a)
training-ul autogen,

b)
c)

relaxarea progresiv Jacobson,

exerciii de respiraie,

d)
2)

gndire):
a)
identificarea mecanismelor mintale disfuncionale i analiza lor

funcional,
b)
revalorificarea logicii i a datelor;

practicarea sportului;
strategii cu int cognitiv (reduc disfunciile de atenie i de

3)
a)

strategii cu int comportamental:

expunerea (confruntarea cu situaiile anxiogene),

b)

abandonarea comportamentelor de siguran.

3. Tristeea

Microexpresia specific tristeii se manifest prin:

pleoape inferioare care simuleaz cderea

privire care nu este concentrat pe un punct fix

colurile buzelor se duc n jos

Cu exceptia depresiei, care nu poate fi tratata decat cu ajutorul unui specialist, tristetea de scurta durata si cea
declansata pot fi gestionate prin introspectie. Desi suna previzibil, Deepak Chopra spune ca cel mai bun
remediu pentru tristete ramane fericirea.

Autorul va sfatuieste sa eliminati orice factor care va impiedica sa atingeti starea de fericire. Nu amanati acele
lucruri care va bucura pe mai tarziu, fructificati-le cat mai curand posibil. Nu asteptati ca altcineva sa va aduca
fericirea, plecati in cautarea ei fara sa cereti ajutor. Nu permiteti emotiilor negative sa devina un obicei si cautati
experiente noi, care sa va ofere satisfactie.

Tot Deepak Chopra va sfatuieste sa va exteriorizati tensiunea interioara, sa pastrati din trecut doar lucrurile
frumoase si sa nu va ganditi cu teama spre viitor. La fel de important este sa nu echivalati fericirea cu placerile
de moment, fie ca este vorba de mancare sau bunuri materiale.

4. Mnia (Furia)

Microexpresia specific furiei se manifest prin:

sprncene apropiate puternic

privire extrem de fix

ncordarea i apropierea buzelor

E bine sa nu ne exprimam furia?

Multi spun ca furia poate fi tinuta sub control. Emotia inhibata duce la o
tensiune si mai mare in organism, si efectele pe termen lung pot fi unele
dezastruoase. Persoana care isi inhiba in mod frecvent furia poate ajunge
sa aiba reactii necontrolate, sa aiba crize de anxietate si probleme
psihosomatice (tulburari cardiace, tulburari ale aparatului digestiv sau
respirator).

Emotiile trebuie exprimate, insa intr-un mod adecvat, cu respect pentru cei
din jurul nostru si dupa ce am inteles natura situatiei si sursa furiei noastre
(intelegand aceste lucruri, reactia se poate pierde la sine, pentru ca ne dam
seama ca ne-am infuriate inutil).

c) Cum scapam de furie?

Comunicarea la furie este una din cele mai ineficiente moduri de a obtine
rezultatul scontat

Apoi, furia ascunde de multe ori sentimente de inadecvare si inferioritate.

5. Dispreul

Microexpresia specific dispreului se manifest prin:

colul buzelor ncordat i ridicat doar pe o parte a feei

Dintre toate microexpresiile pe care le-am studiat, dispreul mi se pare cea mai
subtil microexpresie pentru c afiarea ei nu implic o echip ntreag de
muchi i uneori poate fi confundat cu un zmbet ironic.
6. Dezgustul

Microexpresia specific dezgustului se manifest prin:

nas ncordat i ridicat, micare care i provoac riduri nasului

buza superioar ridicat
Aceast expresie arat ca i cum ai fi descoperit ceva urt mirositor. :)
7. Uimirea

Microexpresia specific umirii se manifest prin:

sprncenele ridicate
ochii larg deschii

gura deschis

Probabil aceasta e cea mai evident microexpresie i din experiena mea i cel
mai uor de observat, pentru c are o durat mai lung.

2. Bucuria (Fericirea)
Microexpresia specific bucuriei se manifest prin:

riduri n jurul ochilor (Zmbet Duchene zmbetul natural)

obrajii ridicai

muchii feei aezai n concordan cu ochii

Dup cum am specificat anterior comunicarea poate fi sub diferite forme. Publicitatea spre exemplu
poate fi caracterizat drept o comunicare prin care se manipuleaz receptorii de a procura un produs.
De cele mai multe ori anume aici gsim un apel la sensibilitatea persoanelor care urmrete o
publicitate. n continuare o sa va prezint un spot publicitar ce nu poate fi vizionat fr emoii.