Sunteți pe pagina 1din 121
Capitolul I Asigurarea — notiune, functii, clasificdri Sectiunea 1. Notiunea de asigurare 1, Trisiturile conceptului. intelegerea notiunii de asigurare presupune o analiza din cel putin trei perspective: juridica, tehnica si economic’. Fiecare dintre aceste trei abordari are locul si importanta sa in analiza fenomenului asigurarii, dar ne-am propus s& insistém in acest studiu asupra conceptului juridic de asigurare. Elementul tehnic are o functie majora in asigurari, intrucat cele doud componente fundamentale ale tehnicii clasice a asigurarilor sunt compensarea riscurilor prin organizarea unei mutualitati si aplicarea legilor statisticii’. Asigurarea reprezinta transpunerea in practica a unui impuls de natura profund altruista, situatie in care mai multe persoane care sunt supuse acelorasi riscuri se grupeazi pentru a-l despagubi pe acela dintre ei care va suferi 0 pierdere de pe urma realizirii acelor riscuri. Asigurarea este o intrajutorare organizaté in scopul de a usura situatia celui care sufera o paguba. Tori plitesc pentru unul, dar, in acelasi timp, participarea fiecdruia dintre ei la despagubire este redusi. Mutualitatea, principiu major care sta la baza asigurarii, permite dispersia riscurilor. Cu cat numarul persoanelor care intra in mutualitate este mai mare, cu atat suportarea riscurilor este mai usoara. Subliniind rolul mutualitatii in fenomenul de asigurare, Chaufton a considerat c& asigurarea reprezinta ,,compensarea efec- telor hazardului asupra patrimoniului omului prin mutualitatea organizat’ dupa legile statistice’’. Si alti autori au apreciat ci * Cu privire la locul si rolul elementului tehnic in definitia conceptului de asigurare, a se vedea Albu-Cérnu, Asigurarea creditului, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2002, p. 32-33 * Idem, p. 35. 2 Asigurdri »asigurarea nu trebuie s& fie definita plasindu-ne succesiv pe fiecare din punctele de vedere economic, juridic si tehnic; toate trebuie s se combine si sa intervind pentru a determina esenta sa si campul sau de aplicare™', Y. Lambert-Faivre considera c4, din punct de vedere tehnic, ~asigurarea este operatiunea prin care asiguratorul organizeaza in mutualitate 0 multitudine de asigurati expusi la realizarea anumitor riscuri si fi indemnizeaza pe unii dintre ei datorita’ masei comune de prime colectate’”, Analiza conceptului de asigurare din perspectiva economica, presupune scoaterea in evidenté a functiei sale financiare care consti in protect financiara pentru pierderi cauzate de o gama larga si variata de riscuri” Din perspectiva asiguratului, asigurarea poate fi privitd atat ca 0 finantare a unei pierderi, daca fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi consecintele financiare ale producerii riscului”, cat si ca © modalitate prin care doud sau mai multe persoane combina diverse riscuri la care sunt supuse, platind sume mici de bani in scopul constituirii unui fond din care vor fi despagubite acelea care vor suferi o paguba. Prin aceast& modalitate, se realizeazi o dispersare a riscului in sanul mutualitatii, un transfer al riscului de la individ la comunitate. 2. Activitatea de asigurare si operatiunea de asigurare. Legea nr. 32/2000 privin¢ activitatea de asigurare si supravegherea asi- gurarilor’, defineste distinct activitatea de asigurare de operatiunea * Ibidem. * A se vedea ¥. Lambert-Faivre, Droit des assurances, 10° ed., Dalloz, Paris, 1998, p. 35. A se vedea V. Ciurel, Asigurati si reasigurari: Abordari teoretice si practici internationale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 17. * Legea nr. 32/2000 (M.OF. nr. 148 din 10 aprilie 2000) a abrogat Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea socie- tailor comerciale din domeniul asigurarilor (M.Of. nr, 151 din 19 iulie 1991) si a fost modificata prin Legea nr. 403/2004 (M.OF. nr. 976 din 25 octombrie 2004), Legea nr, 503/204 (M.Of. nr. 1193 din 14 decem- brie 2004), 0.U.G. nr. 201/205, aprobata prin Legea nr. 1113/2006 (M.Of. pe vate asi ric, iin tor une 1c, are ma ca atru ca dind in sare io ide 1gea asi- inea loz, esi ogat cie- iulie din :em- “Of. Asigurarea ~ notiune, functii, clasificdri 3 de asigurare. Potrivit art. 2 lit. A pet. 1 din lege, activitatea de asi- gurare este »activitatea exercitata in sau din Romania, care desem- neaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activi- tatea desfasurata”. Legiuitorul defineste /ato sensu ,activitatea de asigurare”, prin precizarea expresa a tipurilor de operatiuni care pot fi desfagurate de o societate de asigurare autorizata s functio- neze in conditiile legii. Aceasti definitie include si ceea ce inte- legem stricto sensu prin activitatea de asigurare, adic& incheierea de contracte de asigurare si reasigurare. in ceea ce priveste operatiunea de asigurare, art. 2 lit. A pet. 3 din aceeasi lege o defineste ca .,operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualiti un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si fi indemnizeaza pe cei care suferd un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate”. In definirea operatiunii de asigurare, legiuitorul are in vedere perspectiva financiara asupra asigurarii, reliefand functia de repar- titie a asigurarii, care se desfagoara in dublu sens: de la asigurat la asigurator, prin cumularea primelor de asigurare si constituirea unui fond de asigurare, si de la asigurator catre asigurat, prin plata despagubirilor Ja ivirea riscurilor asigurate'. nr, 421 din 16 mai 2006) si O.U.G. nr. 87/2006 (M.OF. nr. 916 din 10 noiembrie 2006), 0.U.G. nr. 117/2007 pentru modificarea alin. (19) al art. 35 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si suprave- gherea asiguririlor (M.Of. nr. 732 din 30 octombrie 2007), Legea nt, 289/2010 pentru modificarea si completarea unor acte normative (M.OF, nr. 892 din 30 decembrie 2010). Referitor la functia de repartitie a asigurarii, a se vedea Gh.D. Bistriceanu, M.N. Adochifei, E. Negrea, Finantele agentilor econo mici, E.D.P., Bucuresti, 1995, p. 76-78, 388-389: 1. Sferdian, Dreptul asigurarilor, ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009, p. 13. rtncltgal omutreLectes” a dindpe u | Releomal, 4 fa are Observam ca legiuitorul, pentru definirea operatiunii de asigu- rare, apeleaza la doua principii fundamentale in aceasta materie, principiul mutualitatii si principiul indemnizarii’, Constituirea fondului comun si dispersia riscului sunt elemen- tele-cheie ale tehnicii asigurarii. Prin constituirea unei comunitati de rise se realizeazi o dispersie a riscului intre asiguratii care solicita protectie din partea aceluiasi asigurator’. Scopul asigurarii este de a combate efectele adverse ale riscului si de a asigura 0 adevarata protectie financiara. Observam, din cele expuse mai sus, cd acest deziderat se realizeaza prin aplicarea prin- cipiului mutualitatii si dispersia riscului. Riscul planeazi asupra noastra pretutindeni si permanent, insotind orice activitate pe care © desfaguram, orice bun pe care il dobandim pe parcursul intregii vieti. Mai mult, sanatatea si chiar viata noastra pot fi afectate oricand de evenimente nefericite pentru noi si cei din jurul nostru’. Asigurarea a aparut astfel din nevoia acuta de protectie pe care o resimte omul in fafa unor evenimente pe care nu le poate prevedea si nici nu le poate depasi exclusiv prin forte proprii. Privit izolat, omul este foarte vulnerabil, fapt care il mentine intr-o stare de insecuritate care, moral, este penibild, iar economic, este nefasta’. Principiul mutualitafii, baza tehnicii asigurarilor, are astfel o natura profund umanitara, Este mana de ajutor pe care fiecare din noi o intinde semenului sau, supus acelorasi pericole ca si el. Prin contributia tuturor, cu o suma mica, accesibilé in raport cu pierderea potentiala, putem acoperi prejudicii pe care le poate suferi oricare dintre noi la un moment dat si pe care nu le poate suporta singur. "A se vedea C. Iliescu, Legea nr. 32/2000 ~ noua reglementare in materia asigurdrilor, in Juridica nr. 3/2000, p. 102. * Cu privire la aspectul statistic si compensarea riscurilor in mutualitate, a se vedea A. Tosetti, Th. Behar, M. Fromenteau, S. Ménart, Assurance, Comptabilité, Réglementation, Actuariat, 2° éd., Economica, Paris, 2002, p. 18-19. * A se vedea /, Sferdian, op. cit,, p. 14. * A se vedea Y. Lambert-Faivre, op. cit., p. 35. ate din cin cu ate vate in art, ica, Asiguratea—notiune, functii, clasificdri 5 Rolul asiguratorului este de a gestiona fondu! constituit din primele de asigurare platite. Cum, de cele mai multe ori, acest fond nu se dovedeste a fi suficient, asiguratorul investeste aceste sume cu intentia de a-I spori, pentru a putea acoperi toate sinistrele care ar putea surveni intr-o anumita perioada de timp. Prin urmare, pentru asigurator, asigurarea apare ca un mod de retinere si combinare, ca un mijloc de transfer al unor riscuri intre mai multi asigurati, intr-un mod centralizat, prin administrarea in comun a mai multor riscuri. Prin aceasta, asiguratorul isi imbundtateste abilitatea de a prevedea pierderile potentiale', Sectiunea a 2-a. Elementele tehnice ale asigurarii 3. Fundamentul matematic al operatiunii de asigurare este reprezentat de calculul probabilistic si aplicarea legii numerelor mari. Prin aplicarea calculului probabilistic si a legii numerelor mari, asiguratorii apeleazi la o serie de reguli pentru a descoperi frecventa si costul producerii unui anume risc, pe baza datelor privind evenimentele trecute. Statisticile tebuie raportate la o multitudine de cazuri pentru ca probabilitatea producerii riscului sa fie cat mai exacta si si aiba la baza riscuri omogene calitativ (sub aspectul naturii lor) si cantitativ (sub aspectul valorii lor)”. Selectarea unei multimi de riscuri dispersate si de o valoare echivatenta este chiar conditia operatiunii de asigurare, care nu se poate realiza decat prin compensarea riscurilor. Aceast4 compensare ariscurilor trebuie realizata de catre asigurator in cadrul mutualitatii, conform legilor matematice pe care si-a bazat previziunile. 4. Coasigurarea, Reasigurarea. Daca printre riscurile selec- tate se aflé un risc de o valoare considerabil mai ridicaté decat celelalte, la producerea sinistrului, echilibrul financiar al asigura- torului va avea de suferit. De accea, asiguratorul, prudent, trebuie "A se vedea V. Ciurel, op. cit, p. 18; 1. Sferdian, op. cit., p. 14. * A se vedea ¥. Lambert-Faivre, op. cit., p. 38 6 Asigurari s& determine suma maxima pe care o poate garanta tn cazul unui risc determinat. Daca nu poate suporta singur intreaga suma, se apeleaza la coasigurare si reasigurare. Astfel, dispersia riscului se produce nu numai intre asiguratii aceluiasi asigurator, ci prin coasigurare sau reasigurare depdseste cadrul mut alitaii initiale. un singur asigurator, incheie mai multe contracte de asigurare cu diferiti asiguratori, fiecare dintre acestia preluand doar o cota pro- centuala din risc. Riscul se divide deci intre mai multi asiguratori, fiecare acoperind Paguba, proportional cotei de risc pe care a preluat-o i in sarcjna sa’. ecte insd o modalitate prin care [asiguratorul] incearca sa transfere altor asiguratori o parte din riscurile pe care le-a preluat in asigurare. Prin reasigurare, asiguratorul initial isi asigura riscul raspunderii contractuale care fi revine fata de asigu- ratul sau direct. De aceea, in doctrina, a fost numita o ,,asigurare a asigurarii”. Contractul de reasigurare este un contract de despa- gubire in care reasiguratul, adici asiguratorul direct, suporta totdeauna o parte din paguba. Reasigurarea ofera astfel posibilitatea asiguratorului initial de a acoperi riscuri pe care nu le poate suporta singur. Prin intermediul reasigurarii se realizeazd o adevarata pulverizare a riscului. Retrocesiunea este o operatiune de asigurare a riscurilor reasi- gurate, prin care reasiguratorul poate ceda, la randul sau, o parte din riscul acceptat. Partile contractului de retrocesiune sunt retro- cedentul (reasiguratorul, care are calitate de asigurat) si retrace- sionarul (asiguratorul reasiguratorului). * Potrivit art. 2239 C.civ., ,,(1) Coasigurarea este operatiunea prin care 2 sau mai multi asicuratori acoperd acelasi rise, fiecare asumandu-si o cota-parte din acesta. (2) Fiecare coasigurator raspunde fata de asigurat numai in limita sumei pentru care s-a angajat prin contract”. di se tii ea iul si- ute wee care io arat Asigurarea — nofiune, functii, clasificdri 7 Sectiunea a 3-a. Functiile si principiile asigurarii 5, Functii principale. Cele mai importante functii ale asigurarii sunt functia de compensare financiara, functia de prevenire a pagubelor, functia financiara, functia de economisire si functia de sprijinire a statului in domeniul protectiei sociale. a) functia de compensare financiard a pierderilor datorita fon- dului de asigurare constituit din primele de asigurare incasate de la asigurati; b) functia de prevenit ragul se realizeaza, in prin- cipal, prin doua modalitati, si anume prin finantarea unor activitati de prevenire si prin stipularea unor clauze in contractul de asigu- rare care il obligi pe asigurat s4 aibé o conduita diligenta si pre- ventiva; ¢) functia financiard, care ii permite asiguratorului s& invest- teascd fondul de asigurare si s4 mareascd rezervele existente; d) functia _de_economisire, intalnité in cazul asigurarilor de viata, care fi ofera asiguratului posibilitatea de a participa la pro- fitul societatii de asigurare; e) functia de sprijinire a statului in domeniul protectiei sociale, prin despagubirile acordate in cazul accidentelor de munca, pensiilor etc. 6. Principii. in acelasi timp, asigurarile de bunuri, de persoane si de raspundere civila sunt guvernate de o serie de principii gene- rale, cum sunt: principiul unitatii asigurarilor, principiul universa- litatii asigurarilor, principiul individualizarii, principiul despagu- birii, principiul realitatii, principiul mutualitatii, principiul bunei-credinte si principiul eficientei economice’. 1. Principiul unitatii_asigurérilor semnific& 0 abordare unitara a operafiunilor de asigurare, atat la nivelul sistemului, cat si la nivelul fiecdrei societati de asigurari in parte. Aceasta se traduce prin unitatea normelor, tarifelor de asigurare si a bazei financiare. Caracterul unitar nu presupune neaparat o identitate la acest nivel intre diferiti asiguratori, deoarece aceasta ar exclude concurenta. "A se vedea /. Sferdian, op. cit., p. 17. | 8 Asigurari 2. Principiul_universalitafii_asigurarilox se refera la gama variata de riscuri care pot fi cuprinse in asigurare, in principiu, nelimitata si la diversitatea obiectului asigurarii. Asiguratorii pot elabora conditii de asigurare pentru o gama cat mai larga de bunuri, tipuri de raspundere sau forme de asigurari de persoane, cu conditia respectarii reglementarilor in vigoare. 3._Principiul individualizarii_asigurdrilor consta in faptul c& asiguratorii nu acorda indemnizatii decat pentru riscurile asigurate prevazute in contract si numai asiguratilor sau beneficiarilor specificati in clauzele contractuale. De asemenea, riscul trebuie si se fi produs la bunurile identificate prin anexele la polita de asigurare sau cu privire la un anume tip de activitate desfasurata de asigurat, care, de asemenea, sunt precizate expres in contract. 4. Principiul despagubirii consta in aceea ca, in asigurarile de daune, asiguratorii trebuie s4 acopere un prejudiciu care se produce in momentul sinistrului in patrimoniul asiguratului sau unui tert. Indemnizatia de asigurare nu trebuie sa depaseasca valoarea daunei sau valoarea bunului in momentul sinistrului si nu trebuie s& constituie in niciun caz o sursd de imbogatire pentru asigurat care ar putea da nastere intentiei de a cauza prejudiciul. 5._Principiul realitafii_asigurarilor_se manifesta in privinta datelor pe care le are la baz& asiguratorul in calculele sale statis- tice. Acestea sunt date reale, temeinic verificate, deduse din eveni- mente trecute. 6. Principiul mutualitafii_presupune existenta comunitatii de risc si constituirea unui fond comun din primele de asigurare pla- tite de membrii comunitatii, din care vor fi despagubiti aceia dintre ei care vor suferi producerea riscului. 7. Principiul bunei-credinfe guverneaza contractul de asigurare atat in momentul incheierii sale cat si pe parcursul executarii si se refera la increderea si loialitatea de care trebuie sa dea dovada partile contractante. In acest contract, mai mult decat in altele, informatiile furnizate de asigurat cu privire la rise sunt decisive, avand in vedere c& o simpla inspectie de risc pe care o face asiguratorul poate fi insuficienta in privinta unor date esentiale pe care trebuie sa le analizeze inainte de preluarea riscului. Asigurarea— notiune, functii, clasificari 9 8_Principiul eficientei economice consta in faptul ca activitatea de asigurare trebuie organizata astfet incat, ou eforturi materiale si umane minime, sa se obtina rezultate cat mai bune, profit pentru societatea de asigurari si sa se dovedeascd astfel utilitatea activitatii de asigurare. in concluzie, din punct de vedere juridic, asigurarea este un acord de vointa intre o persoana fizica sau juridica, in calitate de asigurat, si o persoana juridica in calitate de asigurator, prin care asiguratul solicité protectia asiguratorului, pentru un risc sau o clasi de riscuri, sub forma unei indemnizatii, in schimbul unei sume de bani numita prima de asigurare. Putem spune ca prin asigurare se vinde si se cumpara protectie fata de risc. Sectiunea a 4-a. Clasificarea asigurarilor 7. Reglementare. Domeniul asigurarilor este deosebit de vast, iar schimbarile politice din ultimul deceniu s-au tradus in modi- ficdri la nivelul intregii economii si, deci, si la nivelul pietei de asigurari. Daca pana in decembrie 1989, in Romania exista un monopol de stat in activitatea de asigurare-reasigurare, reprezentat de ADAS (Administratia Asigurarilor de Stat), prin Hotarérea Guvernului nr. 1279/1990, acest organism s-a desfiintat, iar activul si pasivul sau a fost preluat de trei societati comerciale pe actiuni (ASTRA S.A., ASIROM S.A. si CAROM S.A.), care au inceput si functioneze independent incepand cu | ianuarie 1991. Legislatia asigurarilor a cunoscut un proces evolutiv, care con- tinua si astazi, marcat de incetarea monopolului de stat in activi- tatea de asigurare-reasigurare reprezentaté de ADAS (Adminis tratia Asigurarilor de Stat), in sensul ca, prin actele normative adoptate, in principal Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, modificaté si completata in repetate randuri si Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, se reglementeazi modalitatea de constituire si functionare a societatilor de asigurari, cadrul in care 10 Asiguréiri se desfasoara activitatea de asigurare si reasigurare in Roménia, precum si normele care trebuie respectate la incheierea gi derularea unui contract de as‘gurare. in prezent, contractul de asigurare este reglementat de dispo- zitiile art. 2199-2241 C.civ., care, prin pct. 1 din Legea nr- 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil a abrogat in intregime capitolul I] al Legii nr. 136/1995, referitor la contractul de asigurare. in completarea dispozitiilor Codului civil aplicabile contrac- tului de asigurare, materia asigurarilor ramane a fi guvernata, in principal, de Legea nr. 136/195 privind asigurairile si reasigurarile in Roménia, de Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, de ordine ale presedintelui Comisiei de Supraveghere a asigurarilor si norme de aplicare. 8. Clasificare legal’. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, activitatea de asigurare se grupeaza in asigurari de via si asigurari generale. fn principiu, asiguratorii pot practica numai una dintre cele doua categorii de asigurari prevazute de lege. Prin Anexa nr. | la Legea nr. 32/2000, in categoria asigurarilor de viata sunt incluse mai multe tipuri de asigurari care au o baz contractuala: A. Asigurari de viata a) asigurari de viata care includ: asigurarea la termen de supra- vietuire, asigurarez de deces, asigurarea la termen de supravietuire si de deces (mixta de viata), asigurarea de viaté cu rambursarea primelor, asigurarea de c4satorie, asigurarea de nastere; b) anuitati; ¢c) asigurari de viata suplimentare: asigurari de deces din acci- dent, asigurari de vatimari corporale, asigurari de incapacitate per- manenté din boald, asigurari de incapacitate permanenta din accident, asigurari de incapacitate temporara din boala, asigurari de incapacitate temporara din accident, asigurari de spitalizare, asigurdri de cheltuieli medicale, asigurari de boli grave, asigurari Anexa nr. 1 a fost introdusa prin art. I pet. 63 din Legea nr. 403/2004. aia, rea 100, arari cele rilor raza ipra- uire area acci- per- din tide zare, aréri Asigurarea —notiune, functii, clasi i de somaj, cand acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurari de viata; d) asigurari permanente de sanatate. Clasele de asigurari de viata: I. Asigurari de viata, anuitati si asigurari de viata suplimentare, prevazute la lit. A a), b) sic), cu exceptia celor prevazute la pet. II si lll: I. Asigurari de casatorie, asigurari de nastere; III. Asigurari de viata si anuitati care sunt legate de fonduri de investitii, prevazute la lit. A a) sib); IV. Asigurari permanente de sanatate, prevazute la lit. A d). B. Asigurari generale Clasele de asigurari generale: l. Asigurari de accidente (inclusiv accidentele de munca si bolile profesionale), pentru care se acorda: - despagubiri financiare; ~ despagubiri in natura; - despagubiri mixte (financiare gi in natura); - despagubiri pentru vatimari corporale suferite de persoane in timpul transportului. 2. Asigurari de sanatate, pentru care se acorda: - despagubiri financiare; - despagubiri fn natura; - despagubiri mixte (financiare si in natura). 3. Asigurari de mijloace de transport terestru (altele decat fero- viare), care acopera: - daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor; - daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele decat cele cu motor. 4. Asigurari de mijloace de transport feroviar, care acopera: - daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplaseaz sau transport marfuri ori persoane. 5. Asigurari de mijloace de transport aerian, care acopera: - daune survenite la mijloacele de transport aerian. 6. Asigurari de mijloace de transport maritim, lacustru si flu- vial, care acopera: 12 Asigurari - daune survenite la mijloace de transport fluvial; - daune survenite la mijloace de transport lacustru; - daune survenite la mijloace de transport maritim. 7. Asigurari de bunuri in tranzit, care acopera: - daune suferite de marfuri, bagaje si alte bunuri transportate. 8. Asigurari de incendiu gi alte calamitati naturale, care acopera daune suferite de proprietati si bunuri (altele decat bunurile cuprinse in clasele 3, 4, 5, 6 si 7), cauzate de: - incendiu; - explozie: - furtuna; - alte fenomene naturale in afara furtunii; - energie nucleara; - surpare de teren. 9. Alte asigurar? de bunuri, care acopera: - daune suferite de proprietati si bunuri (altele dec&t bunurile cuprinse in clasele 3, 4, 5, 6 si 7), atunci cand aceste daune sunt cauzate de grindina sau inghet, furt, altele decat cele prevazute la pet. 8. 10. Asigurari de raspundere civild pentru vehicule, care acopera: - daune care rezult& din folosirea vehiculelor terestre (inclusiv raspunderea transportatorului). 11. Asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian, care acopera: - daune care rezulta din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv raspunderea transportatorului). 12. Asigurari de raspundere ci pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera: - daune care rezulté din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru si fluvial (inclusiv raspunderea transportatorului). 13. Asigurari de raspundere civila generala, care acopera: - daune din prejudicii produse tertilor, altele decat cele mentio- nate la pet. 10, 11 si 12. 14, Asigurari de credite care acopera urmatoarele riscuri: - insolvabilitate; = credit de export; - vanzare in rate; pera ile rile sunt ela wa: usiv »port -rian port port iui). ntio- Asigurarea — notiune, functii, clasificdri 13 - credit ipotecar; - credit agricol. 15. Asigurari de garantii pentru: - garantii directe; - garantii indirecte, 16, Asigurari de pierderi financiare, care acopera: - riscuri de somaj; - insuficienta veniturilor; - pierderi datorate conditiilor meteorologice nefavorabile; - nerealizarea beneficiilor; - riscurile aferente cheltuielilor curente; - cheltuielile comerciale neprevazute; - deprecierea valorii de piata; - pierderile de renta sau alte venituri similare; - pierderile comerciale indirecte, altele decat cele mentionate anterior; - pierderile financiare necomerciale; - alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare. 17. Asigurari de protectie juridica, care acopera: - cheltuielile cu procedura judiciara si alte cheltuieli, cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedura civilé sau penal, apararea ori reprezentarea asiguratului intr-o procedura penala, administrativa sau impotriva unei reclamatii indreptate impotriva acestuia. 18. Asigurari de asistenté a persoanelor aflate in dificultate in cursul deplasarilor sau absenfelor de la domiciliu ori de la locul de resedint& permanenta. in afara clasificdrii legale, in doctrina asigurarilor s-a incercat impartire a asigurarilor in functie de mai multe criterii a) Dupé modul de realizare a raporturilor juridice de asigu- rare, existé doua categorii de asigurari - asigurdri obligatorii — contractarea acestor asigurari este impusd de lege, in scopul protejarii anumitor interese generale; - asigurari facultative — se incheie respectand principiul liber- tatii de vointa al partilor contractante. Este o forma mai flexibila de i 14 Asiguréri asigurare, care se incheie ca urmare a nevoii de protectie a asiguratului. b) Dupé domeniul asigurarii -_asigurari_de_bunuri — acoperé paguba cauzata de producerea sinistrului in patrimoniul asiguratului, prin degradarea sau pieirea bunului asigurat; ~_asigurari de raspundere_civili — acopera paguba produsa tn patrimoniul unui tert printr-o fapté a asiguratului care determina instituirea unei raspunderi a acestuia din urma fata de tert; zasigurari de persoane — acorda dreptul asiguratului sau benefi- ciarului asigurdrii Ja plata sumei asigurate, atunci cand riscul aduce atingere unor atribute ale persoanei fizice (viata, integritatea corporala etc.); - asigurari de credite si garantii, asigurari de pierderi financiare sialte asigurari. Aceasta clasificare a asigurarilor rezulta din modul in care este Structurata reglementarea contractului de asigurare in Codul civil care cuprinde in sectiuni distincte asigurarile de bunuri (Sectiunea a 2-a), asigurarile de credite si garantii si asigurarile de pierderi financiare (Sectiunea a 3-a), asigurarea de raspundere civila (Sec- tiunea a 4-a), asigurarea de persoane (Sectiunea a Sea). Asigurarile de bunuri, de raspundere civilé, de credite si garantii sunt considerate asigurari de daune, intrucat respect prin- cipiul despagubirii. Prin incheierea acestor asigurari se urmareste protectia patrimoniului asiguratului sau beneficiarului asigurarii, iar acoperirea prejudiciilor nu trebuie s& depaseasci daunele suferite. Spre deosebire de asigurarile de daune, asigurarile de viata sunt lipsite de caracter indemnitar si permit capitalizarea. ¢) Dupi teritoriul pe care se acordé acoperirea prin asigurare 7 asigurari interne — nu contin elemente de extraneitate, ceea ce inseamna ca prfile contractante, obiectul asigurarii, riscul etc. se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat; ~ asigurari_externe — contin un element de extraneitate repre- zentat prin aceea ca fie domiciliul asiguratului, fie locul producerii riscului sau locul unde se aflé bunul asigurat etc. se gasesc intr-o alta tara decat aceea in care s-a incheiat contractul. y erea rea tin wind -efi- duce atea iare aste civil nea deri Sec- rin- este ari, nele de wre: ace . Se pre- verii tr-o Asigurarea~nofiune, functii, clasificari 15 d) Dupa tipul raporturilor care se stabilese intre asigurat gi asigurdtor: - asigurari directe — se incheie direct intre asigurat si asigurator; - asigurari indirecte — se incheie prin intermediari. Consideram ca sintagma »asigurari indirecte” nu este la ada- - postul oricdror critici, cu atat mai mult cu cat, in literatura juridica de specialitate, se intdlnese opinii diferite in ceea ce priveste intelesul pe care trebuie sa il dam acestor asigurari. Astfel, unii autori! considera cA asigurarile indirecte sunt acelea care se incheie cu ajutorul intermediarilor, adica al brokerilor de asigurare sau al agentilor de asigurari. Avand in vedere ca, la incheierea contrac- tului de asigurare, acesti intermediari au rolul de mandatari ai partilor, ei nedobandind calitatea de parte contractanta, iar efectele contractului se produc, ined din momentul incheierii lui, in patri- moniul asiguratului, respectiv asiguratorului, folosirea termenului de ,,indirecta” pentru o astfel de asigurare nu ni se pare judicioasa. Alti autori? considera ca putem vorbi de asigurari indirecte din perspectiva economic, acestea find de fapt contractele de reasi- gurare pe care le incheie asiguratorul initial, iar caracterul indirect al acestora trebuie apreciat numai in Taport cu asiguratul initial. Nu putem fi de acord nici cu aceasta opinie, cat timp intre asiguratul initial si reasigurator nu se stabileste niciun fel de raport juridic, nici direct, nici indirect, asiguratul avand calitatea de tert fata de contractul de reasigurare®, ee Eee eH He A se vedea V, Ciurel, op. cit, p. 46. > A se vedea Gh. Bistriceanu, F. Bercea, E.]. Macovei, op. cit. 1997, p. 133 * in acelasi sens, a se vedea si opinia lui C. Iliescu, Contractul de asigurare de bunuri in Roménia, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 15; { Vaedrel, F. Bercea, Asigurati si reasigurari, Ed. Marketer si Expert, Bucuresti, 1993, p. 67; J. Sferdian, op. cit., p. 21. 16 Asiguréri Sectiunea a 5-a. Trasaturi distinctive ale principalelor tipuri de asigurari 9. Asigurari d¢ viata si asigurari de persoane. in asigurarile de viata, riscul asigurat este decesul, pe cénd prin asigurarile gene- rale se poate acoperi orice alt risc, in afara riscului de deces. Incertitudinea riscului in cadrul asigurarilor de viata este limi- tata numai la momentul producerii riscului, deoarece faptul producerii sale este cert (certus an, incertus quando). {n asigurarile generale, riscul este incert atét sub aspectul faptului, cat si al momentului intervenirii sale (incertus an, incertus quando). Riscul este constant pe toata perioada derularii contractului in cazul asigurarilor generale, pe cand riscul de deces creste pro- gresiv, pe masura inaintarii in varst4 a asiguratului. in asigurdrile de viata, evaluarea riscului se face la varsta de intrare in rise, iar nu in momentul producerii sinistrului. Aceste caracteristici ale riscului de deces in raport cu orice alte riscuri determina urmatoarele consecintegjasigurarile de viata se incheie pe termen mediu sau lung, pe cand asigurarile generale se incheie pe termen_scurt: i fgsiguriile generale sunt_contracte de indemnizare, iar asigurarile de _viat&_sunt_lipsite_de_caracter indemnitar si nu existé conceptul de supraasigurare; suma asigurata are Un Caracter Torfetar, intrucat nu reprezinté o evaluare a unui bun sau prejudiciuZAsigurarile de viaté sunt contracte ce imbraca forma stipulatiei pefitru altul, beneficiarul find, in toate cazurile, o alta persoana decat ssigurauyfn cazul obtinerii autorizatiei pentru incheierea de asigurari de viata, asigurtorii sunt obligati s& consti- tuie un tip special de rezerve, diferite de rezervele tehnice din asigurarile generale, numite rezerve matematice;@sigurarile de viata sunt operatiuni de asigurare si capitalizare if acelasi timp, asiguratul avand posibilitatea si participe la profitul societitii de asigurari; in asigurarile de viafa, asiguratii au unele drepturi spe- ciale, care nu se intalnesc in celelalte tipuri de asigurari (rascum- pararea politei, imprumutul etc.). Deosebirile trasate intre asigurarile de viata si cele generale exista si cu privire la asigurarile de bunuri, care sunt incluse, alaturi de asiguririle de raspundere civila, in grupul asigurarilor generale. arile one- mi- iptul “rile rial iin pro- irile wnu alte Ase se se e de eter urata anui oracd le,o entru asti- din e de imp, ii de spe- cum- verale “Aturi Asigurarea — nofiune, functii, clasificdri \7 10. Asigurdrile facultative si asigurarile obligatorii. in temeiul vechiului Decret al asigurarilor de stat nr. 471/1971, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 136/1995, in Romania se practicau doua tipuri de asigurari: asigurari obligatorii (prin efectul legii) si asigurari facultative (contractuale). Asigurarile obligatorii sau prin efectul legii se realizau de drept, fara a exista vreo manifestare de vointa a asiguratilor materializata jntr-un contract cu Administratia Asigurarilor de Stat, care detinea monopolul in ceea ce priveste activitatea de asigurare. Pentru incheierea unei asigurari facultative, era necesara incheierea unui contract de asigurare ce respecta regulamentele referitoare la conditiile de asigurare. Potrivit art. 2 din Legea nr. 136/1995,fasigurarea facultativajca acea asigurare in care ,,raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecdrei_parti_se stabilesc prin contractul de asigurare”. {n/asigurarea_ob! atid potrivit art. 3 din aceeasi lege, ,,raporturile dintre asigurat si asigurator, dreptu- rile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege” in actuala reglementare a asigurarilor, regula o constituie asigu- rarile facultative, iar asigurarile obligatorii au caracter de exceptie, de derogare de la regula, astfel ci necesita totdeauna o prevedere expresa. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 4 din Legea nr. 136/1995, este obligatorie, in sensul acestei legi, asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehi- cule, precum si tramvaie, atat pe teritoriul RomAniei, cat si in afara ei. Prin Legea nr. 172/2006, care a modificat si completat dispo- zitiile Legii nr. 136/1995, s-a reglementat, in cuprinsul art. 59'-59°, ca asigurare obligatorie, asigurarea de raspundere civila profesio- nalé pentru malpraxis, care se referd la activitatea medicilor, farmacistilor si altor persoane din domeniul asistentei medicale, ins& aceste dispozitii normative au fost ulterior abrogate prin Legea nr. 180/2007. Legea nr. 260/2008' reglementeazi asigurarea obligatorie a locuintelor tmpotriva cutremurelor, alunecdrilor de teren sau "MOF. ne. 757 din 10 noiembrie 2008. 18 Asigurari inundatiilor, condifiile autorizarii asiguratorilor pentru practicareg acestei asigurari, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecdrei parti contractante, precum si constituirea, atributiile, organizarea si functionarea Poolului. de Asigurare impotriva Dezastrelor Naturale (PAID). 11, Asigurarea obligatorie — un contract fo tat, Consideram ca se impun cateva observatii si nuantari cu privire la caracterul obligatoriu al unor asigurari intalnite in prezent intr-o serie de acte normative. in aprecierea obligativitatii unei asigurari trebuie sA luam in considerare, credem noi, doud criterii, si anume: izvorul acestej obligativitati, care este reprezentat de lege, in sens larg, si conti- nutul raportului juridic care ia nastere intre asigurat si asigurator prin contractul incheiat. Primul criteriu deosebeste asigurarile facultative de cele obligatorii, iar cel de-al doilea distinge intre tipurile de asigurari obligatorii, Legea nr. 136/1995_ privind asigurarile si reasigurarile in Romania reglementeazi o singura asigurare obligatorie, anume asigurarea de raspundere civila pentru pagubele cauzate tertilor prin accidente de autovehicule. Caracterul obligatoriu al acestor asigurari rezulté din actul normativ, asiguratul si asiguratorul fiind obligati, sub sanctiunea prevazuta de lege, si incheie aceasta forma de asigurare. Pe de alta parte, caracterul obligatoriu al asigurarii presupune faptul c& partile nu pot negocia continutul contractului, drepturile si obligatiile partilor find strict reglementate, O societate de asigurari nu poate fi obligata, prin lege, s& incheie o astfel de asigurare, decdt daca a solicitat sia obtinut autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in acest sens trebuie indeplinite 0 serie de conditii. Obligativitatea incheierii acestor asigurari survine pentru asigurator din momentul obfinerii autorizatiei. Asiguratul este obligat la randul sau sa incheie aceasta asigurare, dar poate opta intre mai multi asiguratori autorizati in acest scop. Desi drepturile si obligatiile partilor sunt stabilite prin lege, iar parfile nu pot deroga in niciun mod de la acestea, nivelul primelor de ~Carea oturile uirea, gurare deram terul ® acte am in cestej conti- w&tor wrile intre le in lume artilor actul tunea 'e alta artile tatiile se, sa Stinut . Sens eierii inerii arare, scop. 2, iar tor de Asigurarea ~ notiune, functii, clasificari 19 asigurare, aplicarea clauzei bonus-malus, seriozitatea si rapiditatea acoperirii daunelor, de care dau dovada unii asiguratori, pot constitui motivul pentru sunt alesi ca parteneri contractuali. Prin faptul ca legea stabileste clauzele contractuale, ne gasim in fata unui tip ‘atid de asigurari obligatorii, care au forma unui contract fortat Din prevederile art. 3 din Legea nr. 136/1995, rezulta cA legiui- torul considera c& este obligatorie numai acea asigurare care se materializeaza printr-un contract fortat, adicd in care drepturile si obligatiile partilor sunt stabilite prin lege. 12. Asigurari obligatorii si asigurari pseudo-obligatorii. in legislatia actuala intélnim o serie de cazuri in care incheierea unei asigurari devine obligatorie, fara ca legea sa precizeze expres drep- turile si obligatiile partilor. Ca exemplu, mentionam asigurarile de raspundere profesionala care sunt solicitate acelora care desfasoara anumite profesii liberale (avocat, notar, contabil autorizat, operator etc.) sau efectueazd anumite prestari de servicii (brokerii de asigu- rare, agentii de asigurare, consignatarii etc.), de catre organizatiile profesionale din care fac parte sau de catre anumite institutii. Daca ne raportam la definitia asigurarilor obligatorii cuprinsd in art. 3 al Legii nr. 136/1995, tragem coneluzia ca aceste asigurari nu pot fi considerate obligatorii in sensul acestei legi Si in materia asigurarilor de bunuri intélnim acest gen de asigurari a c&ror incheiere este obligatorie, cum este, de pilda, obli- gatia consignatarului de a incheia un contract de asigurare pentru bunurile primite in consignatie (art. 2060 C.civ.), obligativitatea asigurarii bunurilor culturale mobile exportate temporar (O.G. nr. 44/2000 referitoare la unele masuri privind asigurarea bunurilor culturale mobile exportate temporar, republicata’, aprobata in baza Legii nr. 143/2001), obligatia finantatorului sau locatorului, intr-un A se vedea, cu privire la caracterele contractului fortat, C. Statescu, C. Birsan, Drept civil, Teoria general a obligafiilor, Ed. All, Bucuresti, 1998, p. 33; L. Pop, Teoria generali a obligatiilor, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 45; R.J. Motica, \zvoarele obligatiilor civile, Ed. Alma Mater Timisiensis si Mirton, Timisoara, 2001, p, 52. *M.OF. nr. 788 din 12 decembrie 2001 20 Asigurdiri contract de leasing, de a incheia o asigurare a bunurilor date in leasing (O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si socie- tatile de leasing, republicata, completati i modificata in repetate randuri') sau obligativitatea asigurarii bunurilor dobandite cu aju- torul creditelor ipotecare, pe durata derularii contractelor (art. 16 si urm. din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru inves- titii imobiliare’). EE in aceste cazuri, numite de doctrina® asigurari pseudo-obliga- torii, obligativitatea incheierii contractului de asigurare revine numai asiguratului si aceasta rezulta din lege. Nerespectarea acestei obligatii de catre asigurat este sanctionata, de regula, cu suspendarea din activitatea profesionala pe care o desfasoara, cu imposibilitatea incheierii unor contracte de prestari servicii ete Pentru asigurator, aceste asigurari sunt totdeauna facultative, refuzul incheierii unui astfel de contract nu atrage dupa sine nicio sanctiune, intrucat este vorba de dreptul oricdrei societati de asigurare de a-si selecta riscurile si clientii pe care fi asigura, Aceste asigurari se incheie prin_contracte de adeziune, iar obligativitatea se manifest’ ca un element exterior raportului juridic dintre asigurat si asigurator. Altfel spus, asiguratii pot fi obligati, prin legi speciale, si incheie asigurari facultative de bunuri, raspundere civild sau chiar asigurari de viata. Spre deosebire de asigurarile obligatorii, cum este asigurarea de raspundere civilA auto pentru pagubele cauzate tertilor prin accidente de autovehicule, in cazul cdrora atat incheierea, cat si confinutul contractului de asigurare sunt impuse prin lege, in cazul asigurarilor ,,pseudo-obligatorii”, obligativitatea priveste numai incheierea contractului de asigurare, care pastreaza caracterul de contract de adeziune si nu dobandeste caracterul de contract fortat. in consecinta, in sensul legii, asigurarile »pseudo-obligatorii” nu pot fi considerate ca fiind incluse in grupa asigurarilor obligatorii, 'M.OF. nr. 9 din 12 ianuarie 2000. *M.OF nr. 611 din 14 decembrie 1999. * A se vedea C. Zuescu, op. cit., p. 106-107. Asigurarea —nofiune, functii, ¢ lasificari 21 Sectiunea a 6-a. Reasigurarea 13. Contractul de reasigurare. Pentru a face fata unor riscuri din ce in ce mai mari si variate, societatile de asigurari au dreptul, prin lege, s4 incheie contracte de asigurare. Reasigurarea contri- buie deci la o mai mare dispersare a riscurilor intre societatile de asigurare, facilitand plata rapida a daunelor de mari proportii, fara ca asiguratorul initial si ajunga in stare de faliment. Prin contractul de reasigurare, teglementat de art, 2240 C.civ., reasiguratul (asiguratorul din contractul de asigurare) cedeazi reasiguratorului o parte din taspunderea pe care si-a asumat-o prin contractul de asigurare. Reasigurarea este deci contractul prin care reasiguratorul, pro- portional cu primele incasate gi riscurile preluate de la reasigurat, suporta o parte din indemnizatia de asigurare datorata de reasigurat asiguratului in cazul producerii sinistrului, Daca obiectul asigurarii este divers, in sensul ci poate fi reprezentat de bunurile asiguratului, raspunderea acestuia fata de terti, viata sau integritatea sa corporala, obiectul reasigurarii este totdeauna raspunderea ce revine asiguratorului prin contractul de asigurare incheiat cu asiguratul, Astfel, spre deosebire de con- tractul de asigurare care nu are, tot timpul, caracter de indemni- zatie, de despagubire, contractul de reasigurare este, in toate cazurile, 0 asigurare de daune, ,,0 asigurare a patrimoniului reasi- guratului care urmeaza s& fie reintregit cu o parte a indemnizatiei platite de el asiguratului”!, Potiivit art. 3 alin, (4) din Legea nr. 32/2000, activitatea de reasigurare se grupeaza in: reasigurari de viata, reasigurari gene- rale, reasigurati de viata si generale, numite reasigurari compozite. Reasigurarea este 0 asigurare de raspundere civila, dar nu delictuala, ci coniractuala, intrucat se asigura raspunderea ce revine asiguratorului in baza contractul de asigurare. Nefiind 0 asigurare de raspundere fata de terti, reasigurarea nu produce niciun efect direct fata de asigurat. Acesta ramane tert fata ee ' Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed, Universul Juridic, Bucuresti, 2001, p. 472. 22 Asigurari de contractul de reasigurare, pentru el reasigurarea este 0 res inter alios acta, care nu poate nici sa-i dauneze, nici sa-i profite. Prin incheierea contractului de Teasigurare, nu se nasc raporturi juridice intre asigurat si reasigurator. La producerea cazuluj asigurat, asiguratul nu are dreptul s8-i ceara reasiguratorului plata indemnizatiei de asigurare in Proportia pe care acesta si-a asumat-o prin contractul de reasigurare, iar reasiguratorul nu are nicio obligatie fata de asigurat. Contractul de reasigurare profit’ numai indirect asiguratului, intrucat asiguratorul este garantat la randul sau fn privinta obli- Batiei ce o datoreaza asiguratului, reasigurarea find ,,o asigurare a asigurarii”, Cum prin contractul de reasigurare nu se produc efecte decat intre parti, in lipsa unei dispozitii legale sau contractuale exprese, nu este posibilé subrogatia reasiguratorului pentru a-si recupera sumele platite de la persoana responsabild de dauna. Calitatea de tert fat de contractul de reasigurare, in afara asigu- ratului si persoanei responsabile de dauna, 0 are si beneficiarul asi- urarii initiale, care nu va putea pretinde nimic de la reasigurator. Totodata, dacd in asigurarea de raspundere civila persoana pagubita se putea ‘ndrepta direct impotriva asiguratorului pentru plata indemnizatiei de asigurare, ea Pierde acest drept in raport cu reasiguratorul. Reasigurarea poate fi unilateral, cdnd numai una din partile contractante preia o parte din riscurile asumate prin contracte de asigurare de catre cealalta parte, si reciproca, cand fiecare dintre parti cedeaza si preia din asigurare, prin acelasi contract sau prin contracte distincte, o parte din riscurile asumate de cealalta parte prin contracte de asigurare sau de reasigurare', 14. Caracterele contractului de reasigurare. Contractul de reasigurare este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesiva si de adeziune. O Particularitate a contractului de reasigurare o constituie elementul de extraneitate, prin faptul ca partile contractante sunt, de regula, din tari diferite. PS ee eee cree eee eee "Idem, p. 472. Asigurarea — notiune, functii, clasificéri 23 Contractul de reasigurare prezintd o serie de trasaturi specifice: - este un contract distinct de contractul de asigurare; - este conditionat de contractul de asigurare; - exista in acelasi timp cu contractul de asigurare. Principiul bunei-credinte este aplicat cu mai mare rigoare in operatiunile de reasigurare, deoarece aceste operatiuni se desfa- soara pe plan international, iar reasiguratorul nu are posibilitatea sa cunoascd indeaproape riscurile pe care le preia asupra sa, din considerente geografice, iar pe de alta parte, politele de asigurare sunt grupate de catre reasigurat, lipsindu-I_ pe reasigutator de o evaluare individuala a riscului. in legislatia internationala, nu se prevad conditiile de forma ale contractului de reasigurare, pentru a fi valid. De cele mai multe ori, contractele de reasigurare se incheie in forma scrisa, fara a imbraca insa forma politei de asigurare, 15. Clauzele contractului de reasigurare. Contractul de reasi- gurare trebuie si cuprinda obligatoriu urmatoarele clauze: denu- mirea parfilor contractante, sediul lor (adresa exact), tipul contrac- tului, riscurile acoperite, limita valorica si teritoriald a raspunderii, omisiuni sau erori, data intrarii in vigoare a contractului, durata si terminarea lui, cazurile de fort majora, nivelul si modalitatea de plata a primei de reasigurare si a rezervelor de prime, daunele in suspensie, refinerea societatii cedente, comisionul, brokerajul, regularizarea contului, fondul de rezerva, modul de plata al des- pagubirii, riscurile excluse, reglementarea diferendelor dintre partile contractante!. Clauza ,,erori si omisiuni” se refers la modul cum vor fi rectifi- cate si la suportarea raspunderii tn cazul cand, in documente (borderouri), apar informatii gresite cu privire la volumul despagu- birilor, al primelor de asigurare etc. Diferendele care apar intre partie contractului de reasigurare se vor rezolva pe cale amiabila, prin acord, conciliere sau arbitraj. ECE cee ere ee ''V. Ciurel, op. cit., p. $02. * Idem, p. 503. 24 Asiguréri Daca niciuna dintre aceste cai nu face posibila solutionarea |iti- giului, se va apela la procedura contencioasa in instanta. Partile vor trebui s4 prevada, prin clauza de arbitraj inserata in contract, organul de arbitraj, numéarul arbitrilor si modul de alegere, locul de desfagurare a arbitrajului, legea aplicabila ete. In contract trebuie stabilit si comisionul pe care reasiguratorul j] va plati reasiguratului, Indiferent de forma reasigurarii, comisionul se obtine prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei brute. Partile pot stipula in contract si participarea reasiguratului la profitul obtinut de reasigurator in cazul cand, la s“Argitul perioadei contractuale, nu s-au inregistrat daune, intrucat se considera ca este meritul reasiguratului, care a stiut si-si administreze afacerile astfel incat s& reduca daunele. Dupa incheierea contractului de reasigurare, pirtile igi inde- plinesc obligatiile contractuale prin intermediul decontarilor. [n acest scop, partenerii contractuali igi deschid conturi prin care igi vor achita sumele pe care gi le datoreaza. 16. Tipuri de reasigurare. Reasigurarea poate exista in doud forme: ~ reasigurare proportionala; ~ reasigurare neproportionala, Reasigurarea proporfionald se caracterizeazi prin faptul cd raspunderea ce revine reasiguratului si reasiguratorului se stabi- leste proportional cu suma asigurata. Primele de asigurare si daunele care se vor produce se repartizeaz4 intre parti, proportional cu partea pe care fiecare o preia din suma asigurata. Reasigurarea proportionald a fost prima forma in care s-a realizat reasigurarea si este inc& folosita datorita faptului ca este simpla, comoda si necesité un volum redus de munca adminis- trativa. in acelasi timp, se preteaza la toate categoriile de afaceri si se aplica la toate tipurile de protectie’. Reasigurarea proportionala respect principiul potrivit caruia »feasiguratorul urmeaza soarta reasiguratului”. ‘Gh. Bistriceanu, F. Bercea, E.1. Macovei, op. cit, p, 594. st re ta pr m tie in de ul il aul la dei este rile ide- In 2 isi foud lca stabi- ve si ional sa i este pinis- veri gi Asigurarea —nofiune, functii, clasificari 25 Contractele de reasigurare proportional se pot realiza in doua variante: contract ,,coté-parte” (quota Share-treaty) si contract jexcedent de suma” (surplus treaty). Reasigurarea ,,cota-parte” se caracterizeaza prin aceea c& participarea reasiguratului se stabileste intr-o cota procentuala fixa din limita maxima a sumei asigurate prevazute in contract, iar reasiguratorul preia o parte din aceast4 suma, tot sub forma unei cote procentuale fixe. intr-un contract de reasigurare obligatoriu, reasiguratorul preia 0 cota-fixa din toate raspunderile asumate de reasigurat, Aceasta cota-fixA se va aplica atét la volumul primelor incasate de reasigurat, cat si la volumul daunelor inregistrate. in cazul reasigurarii facultative, reasiguratul si reasiguratorul participa cu cote fixe din suma asigurat’ numai la riscurile pe care le accepta in mod expres. Principalul dezavantaj al reasigurarii cotd-parte este acela ca reasiguratul este obligat sé cedeze in asigurare toate riscurile, fara sf le selecteze, chiar daca le-ar fi putut suporta singur. Reasigurarea ,,excedent de suma” este cea mai obisnuité forma de reasigurare, prin care reasiguratorul preia o parte dintr-un risc peste 0 anumita limita a sumei asigurate, numita »plin de conser- vare” sau ,,linie”, limita in care raspunde reasiguratul. Proportional cu excedentul sumei asigurate, se vor plati primele si se vor suporta daunele de catre reasigurator. Sub incidenta reasigurarii intra numai contractele de asigurare Ja care sumele asigurate depasesc nivelul »plinului de conservare”, Reasigurarea ,,excedent de suma” are urmatoarele trasaturi: este structurataé fn plinuri de conservare care reprezinté suma maxima pe care societatea de asigurari cedenta si-o retine pe cont propriu; reasiguratul are posibilitatea s&-si selectioneze riscurile, dezavan- tajand reasiguratorii, deoarece acestia preiau riscurile mai putin profitabile, de regula, de valori mari; modul de administrare este mai laborios si cheltuielile de administrare a contractului sunt mai mari atat pentru societatea cedenta, cat si pentru reasiguratori. 26 Asigurari Raspunderea reasiguratorului incepe automat si simultan cu cea a societatii cedente, imediat ce este depagita retinerea sa proprie’, Reasigurarea neproportionald, spre deosebire de asigurarea Proportionala care se caracterizeazii prin impartirea sumej asigurate, a primei si a daunelor conform proportiilor inifiale, se caracterizeaza prin partajarea rezultatelor, Astfel, reasiguratorul va acoperi numai acele daune care depasesc 0 anumita limita mone- tara stabilita de reasigurat. in cazul reasigurarii heproportionale, prima de reasigurare nu este proportionala cu angajamentele preluate de acestia, ci este mult mai mica, deoarece probabilitatea producerii daunelor, mari sau medii, care sunt suportate si de reasigur3tor, este mult mai mica decat probabilitatea producerii daunelor mici care sunt suportate in intregime de reasigurat. in reasigurarea_neproportionala, reasiguratorul nu urmeazg soarta reasiguratului. Contractele de reasigurare neproportionala pot fi: - contracte de reasigurare ,,excedent de dauna” (excess of loss), prescurtat XOL sau X/L; ~ contracte de reasigurare ,,excedent de rata a daunei” (oss ratio) sau ,,oprire a daunei” (stop loss), Reasigurarea ,,excedent de dauna” se caracterizeaza prin aceea ca raspunderea reasiguratului este limitata pentru fiecare dauna la un anumit plafon numit , prioritate” sau »prag”, iar reasiguratorii réspund numai pentru partea de daund care depaseste aceasta »-ptioritate””, Marimea protectiei solicitate de reasigurat depinde de volumul maxim al daunelor pe care reasiguratul le poate suporta singur. Reasigurarea ,,excedent de dauna” este forma de reasigurare cea mai folosita in practica internationala, intruct se eviti conse- cintele negative als cumulului de riscuri ce apare in reasigurarea Pproportionala. Reasigurarea ,,oprire de dauna” se caracterizeaza prin aceea ci reasiguratul isi asuma raspunderea de a acoperi daunele pana la un Se ‘Idem, p. 592. * Idem, p. 589, e nu este nari mai sunt 2aza 058), ‘loss zeea 18 la itorii rasta amul irare onse- rarea 2a ch Ja un Asigurarea ~ nofiune, functii, clasificari 27 anumit nivel stabilit al ratei daunei, urmand ca reasiguratorii s4 raspunda pentru partea ce depaseste acest nivel!. Reasiguratul isi limiteaz& raspunderea la un anumit procent din primele incasate in legatura cu riscurile respective. Reasiguratorul nu raspunde pentru daunele intamplate pana cand nu se atinge nivelul de daunalitate limita stabilit (in general 70-80%). El va suporta daunele numai daca pierderea totala a com- paniei cedente, raportatd la un an, depaseste o suma prestabilita si/sau procentul veniturilor de prima”. in reasigurarea internationald se utilizeazi doua metode de bazi: metoda facultativa si metoda obligatorie (contractuala). Mai nou, este folosita si metoda facultativ-obligatorie sau metoda poo/-urilor de reasigurare. a) Prin metoda facultativa, fiecare rise propus spre reasigurare este tratat si analizat separat, reasiguratorul nefiind obligat s& incheie contractul in conditiile propuse de reasigurat. Reasigurarea facultativa este cea mai veche metoda de reasi- gurare si se foloseste in prezent pentru unele categorii de riscuri, individuale: incendii, accidente, riscuri maritime’. Aceasta reasigurare este facultativa atat pentru reasigurat, care are libertatea de a selecta riscurile pe care le asigura, cat si pentru reasigurator, care le poate accepta sau nu. b) Metoda contractuala este forma obligatorie a reasigurarii. Nici societatea cedenta si nici reasiguratorul nu isi pot alege anu- mite riscuri individuale sau grupe de riscuri pe care sa le reasigure, ci contractul se va incheia obligatoriu pentru un ansamblu de riscuri, numit portofoliu. Reasigurditorul nu are dreptul sa refuze un risc individual si nici s& fl evalueze separat, ci va accepta global toate riscurile pe care societatea cedenti vrea sa le cedeze c) Metoda facultativ-obligatorie este facultativa pentru reasi- gurat si obligatorie pentru reasigurator. ‘Idem, p. $93. °F. Ciurel, op. cit., p. 540. Idem, p. 551. 28 Asigurari Societatea cedenta are dreptul s& aleaga riscurile pe care doresie 8A le cedeze in Feasigurare si s fixeze conditiile contractului, iar teasiguratorul este obligat sd le preia in varianta Propusa, d) Pool-urile de asigurare sunt formate din societati de asigu. rare care participa fiecare cu capital in scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise de aceste Societati. Conducerea pool-ului este executata alternativ de una dintre societatile membre sau de c&tre © organizatie mixta, care are ca sarcind impartirea reasigurarilor cedate Pool-ului intre toi membrii, in Proportia stabilité de ei sau Proportional cu volumul de prime al fiecaruia!, Idem, p. 561 pr pr di pr pe veel —HHhelanl hermit’ aviep 0G ! detdaittont! os Corctactantel o riba ne . fs aste | Peat beneficterr ( asim ne one NG : GW iar beneficiary al amped -) whe a d : Capitolul TI al ; Parti si intermediari in asigurari et otre Sectiunea 1. Partile contractului de asigurare 2Ca-& toti 17. Aspecte generale. in principiu, contractul de asigurare se Ide incheie intre doua parti, asiguratul si asiguratorul. Nu totdeauna asiguratul este si contractantul asigurarii. Cali- tatea de contractant al asigurarii o are persoana care semneaza polita de asigurare si isi asuma obligatia de plata a primelor. De p cele mai multe ori, contractantul asigurarii este chiar asiguratul, § adica titularul interesului asigurabil sau persoana asupra careia planeaza riscul. insa, pot exista situatii in care contractantul asigu- ririi incheie asigurarea in interesul asiguratului. fn aceste cazuri, f contractantul asigurarii, in afara faptului c& semneaza contractul de | asigurare, devine si debitorul obligatiei de plata a primei. 3 Contractul de asigurare poate fi incheiat prin participarea directé a partilor contractante sau prin intermediul agentilor sau brokerilor de asigurare. §1. Asiguratul, titularul interesului asigurabil 18. Calitatea de asigurat 0 poate avea orice persoana fizicd sau juridica care are un interes in ceea ce priveste protectia pe care © ofera asiguratorul la producerea unui risc ce fi afecteazi patri- moniul, integritatea corporal sau viata. in contractul de asigurare, interesul asigurabil trebuie s4 fie prezent atat in momentul incheierii contractului cat si in momentu! producerii riscului. in cazul contractelor de asigurare de bunuri, art. 2215 C.civ. dispune imperatiy c& asiguratul trebuie si aiba un interes cu privire la bunul asigurat. Prin urmare, asiguratul este totdeauna persoana supusa riscului. Calitatea de asigurat este specifica si nu + 30 Asigurari poate fi redusa simplist la cea de contractant sau de beneficiar al asigurarii. in cazul asigurSrilor de rispundere civila, interesul asigurabil apartine persoanei in sarcina cAreia se va stabili existenta raspun- derii civile, care impune repararea prejudiciului cauzat unui tert. Prin urmare, aceastA persoand va avea calitatea de asigurat. Con- tractantul asigurarii poate fi, si in acest caz, asiguratul sau 0 forma de organizare sub care se poate desfagura o anumit& profesie (de exemplu, in cazul asigurarii de raspundere profesional a avocatilor, contractantul asigurarii poate fi cabinetul individual de avocatura, cabinetele asociate sau societatea profesionala de avocatura). Aceasta inseamna ca, in asigurarea de raspundere civild, inte- resul asigurabil provine din raporturile dintre terfa persoana si asigurat. O persoana are interes asigurabil pana la limita unei raspunderi potentiale fata de un tert prejudiciat, limita determinata de valoarea prejudiciilor aduse acestuia. Asigurarile de viata sunt asigurari cu desemnare de ter} bene- ficiar, care respecté mecanismul juridic al stipulatiei pentru altul Asiguratul are calitatea de stipulant al asigurarii, iar asiguratorul este promitentul in beneficiul terfului. La producerea riscului de deces, cel care va primi indemnizatia de asigurare este terful desemnat in contract. in aceste tipuri de asiguriri, interesul asigurabil are o conotatie moralé, impusa de dorinja asiguratului de a procura un beneficiu cu caracter compensator, iar nu reparator, rsoanei desemnate in contract, care ar avea de suferit de pe urma incetarii sale din viata. §2. Beneficiarul asigurarii, titularul interesului asigurabil 19. Beneficiarul asiguririi este persoana indreptatité s& pri- meascd indemnizatia de asigurare. In ipoteza cea mai simpla, asiguratul incheie asigurarea in nume propriu si intruneste atat | calitatea de contractant, cat $i pe cea de beneficiar al asigurarii. in} asigurarea de bunuri, spre deosebire de asigurarea de viata, benefi- _ ciarul asigurarii nu poate fi alta persoand decAt asiguratul, intrucat » al bil artul atie Fciu >in lui pri- apla, “atat ii. in tefi- rucat Parti gi intermediari in asigurari 31 indemnizatia va fi platita acelei persoane care are un interes asigurabil, care a suferit o paguba la producerea sinistrului, Benefi- ciarul asigurat poate fi ins& o persoana distincta de contractantul asigurarii. Prin urmare, daca un contract de asigurare de bunuri se incheie de catre o alta persoana decdt asiguratul, contractantul asigurarii nu va beneficia de indemnizatia de asigurate. Aceasta va reveni asiguratului, in calitatea sa de titular al interesului asigu- rabil, find indiferenta persoana care a semnat contractul de asigu- rare si a platit primele de asigurare. in cazul asigurarii de bunuri cu desemnare de tert beneficiar, care se grefeazi pe mecanismul juridic al stipulatiei pentru altul, tertul beneficiar al asigurarii nu este parte in contract, dar devine subiect al raportului juridic de asigurare, odat& cu producerea riscului, fiind indreptatit la plata indemnizatiei. O persoana poate deveni beneficiarul unei asigurari nu numai in urma inserarii unei clauze in contractul de asigurare, ci si prin puterea legii, a declaratiei asiguratului sau prin testamentul acestuia. In asemenea situatii, apare chiar o distinctie intre asi gurat si beneficiarul asigurarii. Asiguratul este cel care a incheiat contractul de asigurare si care avea, la data incheierii contractului, un interes asigurabil, care, pe parcursul derularii contractului, se transfera, prin voinfa asiguratului sau a legii, unei alte persoane care devine astfel beneficiarul asigurarii’”. Spre exemplu, consig- natarul este obligat si incheie un contract de asigurare de bunuri in interesul consignantului, care este titularul interesului asigurabil si beneficiarul asigurarii. in practica asigurarilor maritime, in situatiile in care marfa este vanduta in timpul transportului, interesul asigurabil se transfera odata cu proprietatea asupra marfii. Beneficiarul asigurarii va fi proprietarul marfii la data producerii riscului, chiar daca acesta nu avea interes asigurabil in momentul incheierii contractului. in asigurarile de raspundere civild, beneficiarul asigurdrii este fie tertul pagubit, in cazul actiunilor directe pe care legea i le pune "A se vedea Gh. Bistriceanu, F. Bercea, E.l. Macovei, op. cit., p. 154-155. * A se vedea C. Iliescu, op. cit.. p. 36 32 Asigurari la dispozitie impotriva asiguratorului, fie asiguratul, in masura in care acesta l-a despagubit deja pe tert. in cazul asigurarilor de viata, beneficiarul asigurarii este persoana desemnata in contract in acest scop. in ceea ce priveste anumite asigurari, cum sunt asigurarile de supravietuire, asigurarile mixte de viata, cele de tip renta, zestre etc., precum si in cazul asigurarilor de persoane, altele decat cele de viatd, beneficiarul asigurarii poate fj asiguratul sau atat asiguratul, ct si tertul desemnat prin contract. 20. Tipuri de asigurati. Doctrina a identificat cateva tipuri de asigurati care pot fi intalniti in contractul de asigurare: asigurati identificati_prin_nume; asiguratii identificati_in_raport cu_alt _asigurat; asiguratii aditionaly a) Din categoria asiguragilor identificaji prin nume fac parte: asigurafii principali, cesionarii si creditorii. Asiguratul principal este persoana fizicd sau juridici mentio- nati in polita de asigurare, Acesta_este_singurul indreptaqit sé _pretindi_despagubiri in_baza_polifei de asigurare, este singurul responsabil al primelor de a: asigurare, singurul autorizat si modifice_ sau_sa_denunte_contractul si chiar s4_obtina informatii_despre_ despre “evenimentul asigurat. Ceilalti asigurafi menfionati in contract nu au aceste drepturi si obligatii, chiar daca sunt, in egalé m&sura, titulari ai interesului asigurabil. _Cesionarii unui contract de asigurare iau Jocul_asiguratului in gontrachal inifial. Un contract de asigurare nu poate fi transferat unei alte persoane fara consimtAmantul asiguratorului. De regula, dreptul {a despigubiee_este_cedat dup produceres_ pagubel, fevarece cesiune a politei inainte de producerea pagubei are ca efe - barea atitudinii asiguratului. Mai mult, sunt destul de rare situatiile in care o persoana accepta sa preia o politd negociata de altul. Creditorul garantat real are interes asigurabil fata de bunul constituit ca garantie si poate incheia o asigurare proprie sau o asigurare prin polit~ debitorului. ' A’se vedea T. Negru, Asigurari. Ghid practic, Ed. C.H. Beck, Bucu- testi, 2006, p. 28. in as sit ca as pc pr pe pr ac di ana aite de de de ati alt te: tio- sa aru ice ‘pre au lari 1 in nei ptul anul 10 “Cue Parti si intermediari in asignrari 33 Asigurarea proprie a creditorului are avantajul c& acesta nu va suporta consecintele actelor debitorilor sai si poate cuprinde clauze speciale care si il intereseze pe creditor in mod deosebit. Dezavan- tajul acestei forme de asigurare ar fi acela ca plata primelor va fi suportata de creditor, care va putea inlatura acest dezavantaj prin stipularea unor dobanzi mai mari in sarcina debitorului. Asigurarea creditorului prin polita debitorului se produce in baza unei clauze speciale inserate in contract, prin care creditorul are dreptul sa fie despagubit in limita valorii creditului. De regula, aceasti asigurare este impusd debitorului de cdtre creditor, iar contractul de asigurare imbraca forma stipulatiei pentru altul. b) Asigurafii identificati in raport cu alt asigurat. Alaturi de asiguratul principal, in contractul de asigurare pot fi mentionati, in. calitate de asiguraf, persoane care fac parte dintr-o anumitd cat gorie_generala precizaté in politi (de exemplu, sotul sau sotia, persoanele majore care locuiesc si se gospodaresc impreuna cu asiguratul, angajafii asiguratului principal in cazul in care se stabileste un raport de prepusenie, administratorii activelor asigura- tului principal, persoana care conduce vehiculul cu consimfamantul asiguratului, mostenitorii legali, in cazul decesului asiguratului principal, persoana care este depozitarul bunurilor asigurate in cazul decesului asiguratului principal). igi if acest grup intra persoane mentionate intr-un act adifional la polité. Asupra acestor persoane, efectul asigurarii se produce in anumite situatii speciale: de pilda, in situatia in care se doreste o acoperire pentru anumite riscuri pentru care asiguratul principal nu solicitd protectie; in cazul unei duble asigurari a asiguratului aditional, cand acesta este asigurat atat prin polita sa proprie, cat si prin polita asiguratului principal si se pune problema repartizarii rispunderii asiguratorilor in cazul producerii pagubei, in situatia micsorarii limitei de asigurare, cand se va micsora proportional limita stabilité pe eveniment atat in ce-I priveste pe asiguratul principal, cat si in ce ii priveste pe asiguratii aditionali sau in situatia ivirii unor conflicte pentru apararea distincta in justitie a asiguratului principal si a celor aditionali. 34 Asigurari §3. Asiguratorul 21. Asiguratorul — persoana juridicd romani autorizata. Asi- guratorul este persoana juridicd romané autorizata, in conditiile legii, sa exercite activitati de asigurare, sucursala sau filiala unui asigura- tor dintr-un stat tert, precum si sucursala unei societati de asigurare sau a unei societati mutuale dintr-un stat membru, care a fost autorizaté de autoritatea competent a statului membru de origine: Prin urmare, in Roméania, activitatea de asigurare nu poate fi exercitata decat de catre: a) persoane juridice romane, care se constituie ca societati pe actiuni si/sau societati mutuale, autorizate de Comisia de Suprave- ghere a Asigurarilor; b) asiguratori sau reasiguratori autorizati in statele membre, care desfasoara activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul Romaniei; c) sucursale ce aparfin unor societati mama guvernate de legile dintr-un stat, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; d) asiguratori sau reasiguratori care adopta forma de companie europeana pe actiuni. 3.1. Autorizarea societatilor de asigurare 22. Condifii de autorizare. Pentru a putea desfasura activitatea de asigurare, asiguratorul trebuie si obfina autorizarea din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, autoritatea nationala de supraveghere $i control in materie de asigurari in Romania. Obtinerea autorizatiei se face in urma unei cereri de autorizare pe care Comisia de Supraveghere a Asigurdrilor trebuie si o solu- tioneze intr-un interval de 4 luni de la data depunerii complete a documentatiei. Pentru obtinerea autorizatiei de functionare trebuie indeplinite, cumulativ, conditiile prevazute in art. 12 din Legea nr. 32/2000: a) intocmirea, pentru riscurile acoperite, a unui studiu de feza- bilitate care trebuie s& se refere la: natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asiguratorul isi propune s& le acopere; metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea rezervelor tehnice; Asi- egii, cura- arare fost ie. te fi ti pe rave- , care toriul legile ilor; ipanie vitatea dartea ala de orizare solu- plete a *rebuie Legea + feza- rsau a) todele ehnice; Pari $i intermediari in asigurari 35 principiile programului de reasigurare si lista cu reasiguratorii; componentele fondului de siguranfa; resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor; primele trei exercitii financiare; un sistem de tehnologie a informatiei adecvat derul optime a activitatii de asigurare pe care isi propune sa o practice; ‘b) in cazul practicarii unor asigurari speciale, cum sunt cele de asistenfa a persoaneior aflate in dificultate, in cursul deplasarilor sau absentelor de la domiciliu ori de la locul de resedinta permanenta, solicitantul autorizatiei trebuie si fac dovada privind existenfa personalului calificat, a dotarii cu echipament tehnic adecvat, a refelei de asistenta ce urmeazii a fi folosita c) din studiul de fezabilitate trebuie si rezulte c& societatea dispune de o marja de solvabilitate minima; d) capitalul social varsat de cditre solicitant in contul unei banci autorizate de BNR; e) numele societatii nu induce in eroare publicul; f) societatea va desfasura exclusiv activitatea de asigurare; g) pentru asiguratorul strain, solicitantul trebuie sa demonstreze c& este legal constituit in tara de origine; h) in cazul asigurarilor de raspundere civilA pentru autove- hicule, asiguratorii trebuie sé numeascd un Teprezentant de despa- gubiri in fiecare stat membru. In cazul in care asiguratorul care solicita autorizatia este o filialé a unui asigurator sau reasigurator autorizat intr-un alt stat membru sau o filial a unei societdti de asigurare mamda! a unui " Societatea-mam’, potrivit art. 2 lit. B pet. 28 din Legea nr. 32/2000, este persoana juridicd ce se afla fat& de o entitate cu personalitate juridica, denumité filiala, intr-una din urmatoarele situatii: a) detine direct si/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filial; b) are drepiul sa numeasci sau sti revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control, fiind, tn acelasi timp, actionar sau asociat al acestei fiiale: ¢) are dreptul de a exercita o influenti dominant asupra unei filiale 1a care este actionar sau asociat, in virtutea unor clauze cuprinse in contrac- tele incheiate cu persoana juridic& respectiva sau al unor prevederi cuprinse in actul constitutiv al acelei persoane juridice; d) este actionar Sau asociat al unei filiale si in ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitirii drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de 36 Asigurdri asigurator sau reasigurator autorizat intr-un alt stat membru sau in cazul cand asiguratorul sau reasiguratorul este controlat de aceeas} persoana fizicé sau juridic’ ce controleazi un asigurator sau reasigurator autorizat intr-un alt stat membru, Comisia de Supra- veghere a Asigurarilor va consulta autoritatile competente ale altor state membre. Informatiile solicitate acestor autorit&ti se vor referi la actionariatul unui asigurator, la reputatia si experienta persoa- nelor semnificative, atét in momentul acordarii autorizatiei, cat si pentru evaluarea permanenta a modului de desfaisurare a activitatii acestui asigurator, in ceea ce ii priveste pe asiguratorii din state terte’, Comisia de Supraveghere a Asigurdrilor solicita, suplimentar, sucursalelor* care apartin societatilor de asigurare, socictatilor de reasigurare, precum si societatilor mutuale cu sediul social in state terte s& fact dovada ca detin pe teritoriul Romaniei active in valoare de cel putin juméatate din fondul de siguranta prevazut, la data obtinerij autorizarii, pentru asiguratorii sau reasiguratorii persoane juridice roméane gi c au constituit pe teritoriul RomAniei un depozit drept garantie la o institutie de credit autorizaté de BNR in valoare de 1/4 din fondul de siguranti prevazut la data autoriz&rii pentru asiguratorii sau reasiguratorii persoane juridice romane. Autorizafia acordaté unui asigurator de Comisia de Suprave- ghere a Asigurarilor este valabild pentru intreg teritoriul Uniunii Europene si Spatiului Economic European si acopera toate riscurile administrare sau de control ori majoritatea conducatorilor filialei; e) este actionar sau asociat al unei filiale si controleazA singur, in baza unui acord incheiat cu ceilalji actionari sau asociai, majoritatea drepturilor de vot in acea filialé, precum si orice entitate care, in opinia CSA, exercita influent& dominanta asupra unei alte entitati. " Statul tert este considerat statul care nu este membru al Uniunii Europene sau Spatiului Economic European. * Sucursala semnifica, potrivit art. 2 pct. 29 din Legea nr. 32/2000, agentia sau sucursala unui asigurator sau reasigurdtor. Prezenta perma- nent a unui asigurator sau reasigurdaitor pe un stat membru este tratata ca © agentie sau sucursala, chiar dacd nu ia forma unei sucursale, dar este condusa de personalul acelei entitati sau de o persoand independent care are un mandat permanent de a actiona in numele gi pentru acea entitate. in asi sau rae tor feri oa- it si ati ide Jor vare, Jaci cel teri dice rept e de ntru ave- siunii curile beste acord “rot in itd o ajunii “2000, ,ermar stata ca w este wt care ite. Parti si intermediari in asigurari 37 dintr-o clas4 de asigurare sau doar anumite riscuri dintr-o clasa, daca aceasta a fost solicitarea asiguratorului. in principiu, asiguratorii care practicd asigurari de viata nu sunt autorizati s@ practice si asigurari generale. ins&, potrivit art. 12 alin. (11) din Legea nr. 32/2000, asiguratorii autorizati s4 practice asigurari de viata pot, de asemenea, sd primeasca autorizatie pentru asigurarile generale de accidente si sanatate. De asemenea, cei care au obfinut autorizatie doar pentru aceste tipuri de asigurari gene- rale pot solicita autorizatie pentru practicarea asigurarilor de viata. Pentru a obtine autorizatia de functionare, asiguratorii trebuie sd angajeze unul sau mai multi actuari, in functie de volumul lor de activitate. Actuarii sunt persoane fizice cu inalt& pregatire in calcul actuarial, care sunt numiti sau revocati din functie de catre con- siliul de administratie, consiliul director si/sau consiliul de supra~ veghere si care au ca principale atributii calculul rezervelor teh- nice, al primelor de asigurare, al marjei de solvabilitate, benefi- ciilor societatii de asigurari. Actuarul este obligat si informeze organele de conducere ale asiguratorului si Comisia de Suprave- ghere a Asigurarilor despre orice nereguli constatate. 23. Respingerea si retragerea cererii de autorizare. Comisia de Supraveghere a Asigurdarilor va respinge cererea de autorizare ori de cate ori nu sunt indeplinite condifiile aratate mai sus, precum si in urmatoarele cazuri: documentatia prezentat in vederea auto- rizdrii nu este intocmita in conformitate cu prevederile legale; din documentatie rezulté c& asiguratorul nu va desfasura 0 activitate in conformitate cu prevederile prezentei legi; actionarii si persoanele semnificative nu indeplinesc cerintele si criteriile prevazute de legislatia in vigoare; nu este asigurat un management prudential al asiguratorului; asiguratorul nu igi poate realiza obiectivele prote- jand, in mod adecvat, asiguratii; asiguratorul se afla intr-o forma de asociere prin care actionariatul nu este adus, complet, la cunostinta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor; sistemul de tehnologie a informatiei de care dispune nu este adecvat derularii optime a activitatii de asigurare. 38 Asigurari Decizia de respingere a cererii de autorizare poate fi atacata cu plangere, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucuresti. Autorizatia de functionare poate fi retrasé daca se constaté ca asiguratorul nu a inceput sa isi desfasoare activitatea de asigurare in termen de 12 luni de la data eliberarii autorizatiei; daca asiguratorul solicita expres retragerea autorizatiei; daca inceteaza sa isi desfagoare activitatea de asigurare pe o perioadd de 6 luni consecutive; dacd nu mai indeplineste conditiile pe baza cdrora a fost autorizat; dacd nu a dus la indeplinire masurile specificate in planul de redresare financiard sau acestea nu si-au atins scopul sau daca incalca dispozitiile legale. Decizia de retragere a autorizatiei poate fi atacata cu plangere la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comu- nicare, Asiguratorul autorizat isi poate desfagura aceasta activitate pe teritoriul oricérui stat membru, in mod direct sau prin intermediul unei sucursale, dar dupa notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Asiguratorii care au sediul social in afara Uniunii Europene si doresc si stabileasc’ o sucursald sau o agentie pe teritoriul Roméniei, trebuie s& obtind, la randul lor, autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. in acest scop, acestia trebuie si dovedeasca faptul cd sunt indreptatiti si desfisoare activitatea de asigurare, indeplinirea conditiilor legale privind marja de solvabili- tate, depozitul cu titlu de garantie, existenta activelor la valoarea ceruté de legiuitor, trebuie si deschida o agentie sau o sucursala pe teritoriul Romaniei, si deschida conturi specifice activitatii de asigurare pe care © desfasoar, si desemneze un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este obligata sa infor- meze Comisia Europeana despre orice autorizatie acordata unei filiale directe ori indirecte ce apartine unei societiti mama dintr-un stat tert, precum si despre orice achizitie prin care o societate cu de ca are aca uni aa 2 in sau zere nu- » pe sdiul rea 1e gi oriul ri de 2 Sh oa de wbili- oarea 1a pe tii de it, cu nfor- 1 unei otr-un -ietate e Parti si intermediari in asiguréri 39 mama dobandeste calitatea de actionar semnificativ! al unui asi- gurator persoana juridicd romana, care il transforma pe acesta intr-o filial a acelei societiti mama. 3.2, Activitatea societatilor de asigurare 24, Capitalul social varsat, marja de solvabilitate minima si fondul de siguranti. Potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, asiguratorii trebuie sd isi conduca activitatea cu prudenta si profesionalism, respecténd normele prudentiale specifice. in desfagurarea activitatii lor, asiguratorii trebuie s& respecte normele prudentiale specifice si s4 mentind, cumulativ, atat capi- talul social varsat (sau fondul de rezerva libera varsat, in cazul societatilor mutuale), marja de solvabilitate minima si fondul de siguranta Fondul de rezerva libera varsat reprezinti totalul sumelor cu care membrii societatii mutuale au contribuit la fondurile acesteia. Spre deosebire de asiguratorul societate pe actiuni, societatea mutuala de asigurari este o persoana juridica civild ai cérei membri sunt deopotriva asigurati si asiguratori. Atat capitalul social varsat, cat si fondul de rezerva libera varsat se depun integral in forma baneascd’. Legea prevede valorile minime ale capitalului social varsat sau ale fondului de rezerva liber& varsat, valori care se actualizeazi periodic de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. in functie de clasele de asiguriti pe care le practica, asiguratorii sunt obligati s4 mentina o marja de solvabilitate minima, adicd un * Potrivit art. 2 lit. A pet. 10 din Legea nr. 32/2000, actionarul semni- ficativ este ,orice persoand care, nemijlocit si singuré ori prin intermediul sau in legatura cu alte persoane fizice ori juridice, exercita drepturi ce decurg din detinerea unor actiuni care, cumulate, reprezinta cel putin 10% din capitalul social al unui asigurdtor/reasigurator ori ii confera acesteia cel putin 10% din totalul drepturilor de vot in adunarea general’ a actionarilor sau care dau posibilitatea sa exercite o influent semnificativa asupra conducerii unui asigurator, reasigurator, broker de asigurare si/sau de reasigurare in care are pozitia semnificativa, dup’ caz”. 40 Asigurari surplus de active astfel incat sA fie in masura sa isi garanteze obligatiile asumate. Potrivit normelor emise de Comisia de Suprave- ghere a Asigurarilor, gradul de solvabilitate a unei societati se deter- mina ca raport intre activul net si marja de solvabilitate minima Pentru a preveni starea de insolvabilitate, conducerea societatii de asigurari trebuie si monitorizeze in permanenta riscurile asumate, activele, care trebuie sA fie libere de sarcini, rezervele tehnice constituite, rata daunelor pe fiecare clasa de asigurari, contractele de reasigurare incheiate, politicile de investitii! Marja de solvabilitate se calculeaza potrivit une: formule care ia in calcul o serie de elemente: volumul primelor de asigurare incasate, primele incasate din activitatea de reasigurare, totalul primelor anulate in decursul ultimului exercitiu financiar, totalul impozitelor si taxelor aferente primelor de asigurare incluse in calcul, totalul daunelor nete si al daunelor brute din ultimul exercitiu financiar. De asemenea, in functie de clasele de riscuri subscrise, se stabi- leste valoarea fondului de siguranta, care, pentru asiguratorii cu sediul in Roménia, este o treime din marja de solvabilitate minima. Pentru societatile mutuale, fondul de siguranta este cel putin 3/4 din valoarea minima a fondului de siguranta stabilit pentru asiguratori. in cazul sucursalelor ce apartin societatilor de asigurare cu sediul social in state terte, deschise pe teritoriul Romaniei, fondul de siguranta este cel putin jumatate din valoarea minima a fondului de siguranta stabilité pentru asigurator. Pentru societatile care practicd asigurari de viata, marja de solvabilitate care trebuie mentinuta in permanent nu poate fi mai micd decat capitalul social varsat plus 4% din rezerva matematica aferenta fondului asigurarilor de viata. Actiunile emise de un asigurator pot fi numai nominative. 25. Rezervele tehnice ale asiguritorului. Pentru a-si desfasura activitatea, asiguratorul care practic’ asigurari generale este obligat sd constituie si si mentind urm&toarele rezerve tehnice: - rezerva de prime — se calculeaza lunar prin insumarea cotelor parti din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate "7 Negru, op. cit., p. 202. pr de pr ra at or ite Parti si intermediari in asigurari 41 ale contractelor de asigurare, astfel incat diferenta dintre volumul primelor brute subscrise si aceastd rezerva sa reflecte primele brute alocate parti din riscurile expirate la data calcularii: - rezerva de daune — se creeazA si se actualizeazi lunar, in baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel incat fondul creat s fie suficient pentru acoperirea platii acestor daune; - rezerva de daune neavizate — se creeaza si se ajusteaza cel putin la incheierea exercitiului financiar, pentru daunzle intém- plate, dar neavizate; - rezerva de catastrofa — se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de minim 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, pana cand fondul de rezerva atinge cel putin nivelul retinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acopera. riscuri catastrofale; - rezerva pentru riscuri neexpirate ~ se calculeaz pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa inchiderea exercitiului finan- ciar, aferente contractelor de asigurare incheiate inainte de acea data, in masura in care valoarea estimata a acestora depaseste suma dintre rezerva de prime si primele care urmeaza s& se mai incaseze Ja aceste contracte; - rezerva de egalizare — se calculeazi in anii cu rezultate teh- nice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor in anii in care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile. Pentru categoria asigurarilor de viati, se constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice. Rezervele matematice se stabilesc pe baza calculelor actuariale, se administreaza separat de rezervele de prime pentru celelalte tipuri de asigurari si reasigurari si se constituie din cotele-parti corespun- Zatoare riscurilor neexpirate in anul in care s-au incasat primele. Fondul de asigurare are doud componente: - fondul curent, care este constituit prin alocarea unei parti din primele de asigurare incasate intr-un an si care serveste la achitarea despagubirilor din anul respectiv; - fondul de rezerva care se realizeazA prin alocarea unei parti din profitul total. 42 Asigurari Fondul de rezerva al societatii de asigurari este destinat sa acopere cheltuielile cu plata despagubirilor ori de cate ori volumul acestora depaseste fondurile stabilite in acest scop din incasarile curente. Se recurge la acest fond doar in situatia in care frecventa si intensitatea pagubelor au valori mai mari decat cele luate in considerare la stabilirea primei nete de asigurare. in cazul asiguratorilor cu activitate compozité, care desfasoari atat asigurari de viata, cat si anumite clase de asigurari generale, este obligatoriu un management separat al celor doua activitati, astfel fncat sa nu fie prejudiciate interesele asiguratilor. Profiturile care se obtin din derularea uneia dintre activitati trebuie sA nu fie folosit pentru imbunatatirea activitatii celeilalte. Acest fapt se admite cu totul exceptional, dupa aprobarea expresi dati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Nici transferul de active nu este admis de la o activitate cdtre alta, decit dupa aprobarea prealabilé a Comisiei. Pentru fiecare dintre cele doua activitati se calculeaz§ separat o marja de solvabilitate disponibila, iar transferul intre cele doua activitati, in cazul in care una dintre cele doua marje de solva- bilitate este insufivienta, nu se admite decat in cazuri exceptionale, in conditiile stabilite si aprobate in prealabil de Comisie. Activele aferente fondului asigurarilor de viata nu pot fi grevate de garantii reale: gaj sau ipotec’. Asiguratorul poate schimba, la un pret de piati rezonabil, unele active ce apartin fondului asigurarilor de viaté cu alte active care ii apartin, dacd dovedeste, in scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor ci valoarea activelor utili- zate depaseste valoarea totala a obligatiilor aferente fondului asigu- rarilor de viata. in temeiul dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 32/2000, un asigu- rator poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurari, prin care o parte sau intreaga sa activitate de asigurare este transferata altui asigurator'. Aprobarea transferului de portofoliu se solicita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in conditiile legii, si in cazul in care asiguratorul fuzioneaza, se divizeazi sau intra in procedura de ' OSA, decizia nr. 3598 din 14 decembrie 2004 privind aprobarca transferului unui portofoliu de asigurari de viayi (M.Of. nr. 1250 din 24 decembrie 2004). - de Je we de | Parti si intermediari in asigurari 43 redresare financiara, reorganizare sau lichidare, dupa caz. Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor prin care se aproba tran- sferul de portofoliu devine opozabila tertilor dupa publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Rom4niei, Partea I'. 3.3. Alfi asiguratori 26. Organizatiile de asigurare mutuale. Organizatiile de asigurare de tip mutual efectueazd operatii de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, avand la baza principiul mutualitatii. Aceste societati se constituie si functioneaza conform legislatiilor nationale din tarile de origine, fiind cunoscute si sub numele de ,,Cluburi de protectie”. Aceste societati exista pentru a oferi indemnizarea reciproca pentru detinatorii politelor lor sau membrilor prin mijloace private de repartizare a raspunderilor, in afara regulilor conventionale ale pietei de asigurari. Aceste organi- zatii sunt detinute de membrii lor si sunt conduse de o adminis- trafie care raspunde in fata membrilor pentru rezultatele muncii lor. Ele nu urmaresc obfinerea de profit, ci intrajutorarea membrilor, Fiecare membru al unei organizatii mutuale este in acelasi timp si asigurat si asigurator. In calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participa la formarea fondului comun de asigurare cu contributia ce a fost stabilita prin hotardrea membrilor sau a orga- nelor de conducere a organizatiei. Din acest fond se acopera daunele suferite la asigurarile de bunuri si asigurarile de raspun- dere civild si se achita sumele asigurate la asigurarile de persoane. La sfarsitul anului, se procedeaza la regularizarea contributiilor in functie de marimea reala a daunelor si, respectiv, a sumelor asigu- sate, achitate ori ramase de plat, majorandu-se sau micsorandu-se, dupa caz, contributia personala a fiecdrui membru. Astfel, daci fondul de asigurare mutual este insuficient pentru acoperirea integrali a pagubelor suferite de asigurati, acestia vor fi obligati s& * Ordinul nr. 113108/2006, pentru punerea in aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu intre asiguratori (M.Of. nr. 299 din 3 aprilie 2006). 44 Asigurétri plateasca prime suplimentare, in caz contrar, indemnizatiiie urmand sa se reduca proportional! in unele {2ri, in situafia in care anumite organizatii mutuale, cum ar fi cele din domeniul agriculturii, nu-si pot acoperi integral cheltuielile de asigurare din propriile contributii, in completareg acestora primese subventii de la stat. Din punct de vedere istoric, societatile mutuale sunt asociate cu asigurarile maritime, fiind prima dati constituite de asiguratorii maritimi pentru a asigura riscurile marii pe baze de reciprocitate. Organizatiile fratesti seamana cu societatile mutuale, cu deose- birea majora ca ele combina rolul de asigurator cu o functie social sau de investitie. in primul rand, acestea se ocupa de asigurarile de viata si medicale. 27. Societatile cooperatiste. Societatile cooperatiste sunt un alt tip de societati de asigurare care au fost constituite cu un seop precis, de a face asigurarea disponibild pentru o anumitd organi- zatie sau grup de entitati in schimbul unor prime. Aceste organi- zatii cuprind societatile captive, grupurile de retinere a riscului si grupurile de achizitie. Societatile captive asigura riscul proprieta- rilor societatii. Scopul urmarit este acela de a finanta despagubirile cuvenite pentru daunele suportate de proprietari. Aceasti metoda se mai numeste si autoasigurare formalizata. Unele state au pro- mulgat legi specifice pentru a facilita constituirea si functionarea organizatiilor captive, precum si pentru constituirea grupurilor de retinere a riscului si grupurilor de achizitie. 28. Tontinele, Tontinele sunt asociatii care se constituie pentru o perioada determinata de timp, in decursul careia membrii asociatiel vars la fondul comun o cotizatie anuala care variazi in functie de varst. Sumele astfel depuse sunt investite, fiecare membru primind anual dividende. La expirarea termenului pentru care a_ fost constituité suma rezultati din capitalizarea cotizatiei de-a lungul anilor, aceasta se imparte intre membrii supravietuitori”. ' G. Caraiani, M. Tudor, Dreptul asiguratilor. Asigurari, Probleme juridice si tehnice, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 64-65. > (hup://en.wikipedia.org/wiki/Tontine) tiei de ind ast gul ne Parti si intermediari in asigurari 45 29. Organizatiile Blues. Unele societati de asigurare nu se pot incadra exact in niciuna din categoriile amintite. De exemplu, o organizatic de ocrotire a sAnatatii poate fi o organizatie fara scop lucrativ sau poate urmari obtinerea unui profit. in ambele cazuri, organizatia ofera o anumita listé de servicii medicale, in schimbul unei plati periodice facute de catre membrii acesteia. Cotizatia de membru este platita lunar si nu depinde de starea de sandtate a membrului platitor sau de volumul serviciilor medicale folosite. Pentru unele servicii, de o complexitate mai mare si cu un cost ridicat, se pot solicita plati suplimentare. Organizatiile Biues (Blue Cross si Blue Shield) sunt organizatii nonprofit ce au fost constituite initial de asociatiile spitalicesti pentru a asigura plata facturilor de spitalizare. Organizatiile Blue Shield asigura taxele chirurgicale. Initial, au fost infiintate de asociatiile medicale, dar in prezent nu mai sunt controlate de acestea'. 30. Institutii financiare. in ultimii ani, au patruns pe piata asigurarilor sau au inceput s& concureze cu asiguratorii si alte institutii financiare. In unele state, bancile de economii mutuale s-au lansat in afaceri cu asigurari de viata. Acestea actioneazi ca asiguratori, si nu ca agenti sau brokeri de asigurare. Unele legislatii interzic bancilor si holdingurilor bancare s& activeze ca asiguratori, desi, in anumite conditii, acestea pot functiona ca agenti sau brokeri de asigurare. Cateva holdinguri bancare detin, alaturi de societiti de imprumut sau economii, si societati de asigurari. Unele banci concureaza cu societatile de asigurari, folosind instrumentele bancare traditionale pentru a indeplini functii traditionale ale asigu- rarilor. Astfel, unele binci promoveaza scrisorile de credit in locul obligatiunilor garantate. De asemenea, scrisorile de credit inlo- cuiesc asigurarea pentru obligatiunile municipale, care protejeazd investitorii in cazul in care municipalitatea nu poate s&-si onoreze platile catre detinatorii de obligatiuni. Totusi, acest tip de concurent& “ este deocamdata foarte important pentru domeniul asigurarilor” * Unttp://en, wikipedia. org/wiki/Blue_Cross) * (http://www. portaldeasigurari.ro/traditie/trad_soc. php) 46 Asiguréri 3.4. Acti rarilor itatea de supraveghere a asigurarilor si reasigu- 31. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Supravegherea activitatii de asigurare in RomAnia, in scopul protejarii drepturilor asiguratilor, dar si al promovarii stabilitatii activitatii de asigurare, se realizeazi de c&tre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este 0 autoritate admi- nistrativa autonoma de specialitate, cu autcfinantare si cu personalitate juridicd. Sediul acesteia este in municipiul Bucuresti, dar igi poate deschide reprezentante in orice alté localitate pe teritoriul Romanici. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este condusa de un consiliu format din 7 membri, dintre care un presedinte si 2 vice- presedinti. Acestia sunt numiti de Parlament pe o durata de 5 ani, dar mandatul poate fi reinnoit. 32. Atributiile Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. in principal, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are urmatoarele atributii: 1) elaboreaza si avizeazi proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau au implicatii asupra acestu' domeniu; 2) stabileste obiectivele, organizarea si functionarea activitatii de audit public intern; 3) autorizeaza asiguratorii, reasiguratorii, brokerii de asigurare sa isi desfasoare activitatea; 4) aproba, in vederea acordrii avizului prealabil, actionarii directi si/sau indirecti; 5) autorizeazA practicarea asigurdrilor obligatorii si incaseazi ca venituri proprii o parte din primele platite; 6) aproba sau retrage aprobarea privind persoanele semnifi- cative ale asiguratorilor, reasiguratorilor, brokerilor de asigurare si/sau reasigurare; 7) aproba divizarea sau fuzionarea asiguratorilor, reasigurato- rilor sau brokerilor de asigurare; ril cu abi gic sol unt tori gur cary in ele are tui Parti si intermediari tn asigurari 47 8) aproba transferul de portofoliu catre un alt asigurator roman sau un alt asigurator sau sucursala stabilité pe teritoriul UE, precum si pentru sucursale ale asiguritorilor cu sediul social in afara UE; 9) aproba, la cererea asiguratorilor, reasiguratorilor gi brokerilor de asigurare si/sau reasigurare, limitarea, suspendarea sau incetarea activitatii; 10) supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor, reasigu- ratorilor, brokerilor de asigurare sau altor intermediari 11) exercité un control permanent asupra activitatii asigura- torilor, reasiguratorilor si brokerilor, prin analiza informatiilor si documentelor transmise catre directiile de specialitate; 12) efectueazi controale periodice la sediile asiguratorilor, reasiguratorilor, intermediarilor in asigurari si face investigatii detaliate privind conditiile de desfasurare a activitatii in scopul protejarii intereselor asiguratilor; 13) aplicd masurile care se impun pentru redresarea financiara, reorganizarea sau, dupa caz, falimentul, asiguratorilor, reasigu- ratorilor si brokerilor de asigurari; 14) este administratorul Fondului de garantare; 15) aproba bugetul de venituri si cheltuieli; 16) este singura care furnizeazi informatiile cerute de Comisia European sau autoritatile de supraveghere din alte state; 17) deschide si mentine Registrul asiguratorilor, reasigurato- rilor si intermediarilor in asigurari. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor emite decizii sau cir- culare, iar pentru hotararile acesteia, membrii si raspund solidar. 33. Sancfiuni. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este abilitatd s4 constate si sA sanctioneze incdlcarea prevederilor legale si a normelor adoptate in aplicarea legii, a avizelor, deciziilor sau solicitarilor de informatii, documente si rapoarte, prin exercitarea unui control permanent, periodic sau inopinat al activitatii asigura- torilor, reasiguratorilor, intermediarilor in asigurari si/sau in reasi- gurari, Fondului sau entitatilor care organizeaza cursuri de califi- care, pregatire si perfectionare profesionala. 48 Asiguréri Abaterile constatate in urma controalelor periodice sau inopinate efectuate de echipele de control, in functie de natura, gravitatea si frecventa lor, sunt sanctionate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor prin aplicarea uneia dintre urmatoarele sanctiuni pre- vazute de lege: avertisment soris, limitarea operatiunilor, amenda, anularea votului exprimat sau suspendarea temporara a dieptului de vot al actionarilor semnificativi, interzicerea temporara sau definitiva a exercitirii activitatii de asigurare si/sau de reasigurare, partiald sau totala, pentru asiguratori si/sau reasiguratori, pentru una sau mai multe categorii de asigurari, retragerea autorizatici, dispunerea_ radierii agentilor de asigurare, persoane fizice sau juridice, a subagentilor, a agentilor de asigurare subordonafi din registrele speciale in care acestia au fost inregistrati . Sanctiunea amenzii poate fi aplicata cumulativ cu interzicerea temporara sau definitiva a exercititii activitatii de asigurare sau retra- gerea autorizatiei. La individualizarea sanctiunii se va tine seama de circumstantele personale si reale ale savarsirii faptei si de conduita faptuitorului. Decizia de sanctionare este semnata de presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurdirilor si produce efecte de la data comunicarii sale persoanei sanctionate. impotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, persoana fizicd sau juridica in cauz’ poate face plangere la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Plangerea nu suspend’, pe timpul solutionarii acesteia, masurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Sectiunea a 2-a. Intermediarii in asigurari §1. Considerat introductive 34. Obiectul activititii de intermediere. Intermediarii in asigu- rari sunt, potrivit dispozitiilor art. 2 lit, C pot. 55 din Legea " Art, 39 din Legea nr. 32/2000, cu ultimele modificari aduse prin Leges nr. 162/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 117/2007 (M.Of. nr. 322 din 14 mai 2009). tte si te Te- 1a, de Aa au alte aril a are cea ara de vita de ri isia uzi “de -pul rea gue gea 2gea din 7 Parti si intermediari in asigurari 49 nr. 32/2000, persoanele fizice sau juridice, denumite brokeri de asigu- rare, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfasoara activitatea de intermediere in asigurari in schimbul unei remunerafii sau comision, care sunt autorizate sau inregistrate in conditiile stabilite de lege si de normele emise in aplicarea ei, precum si intermediarii din statele membre ale UE care desfasoara pe teritoriul Roméaniei activitate de intermediere in asigurari, conform dreptului de stabilire si libertatii de a presta servicii, dupa caz. Obiectul activitatii de intermediere in asigurari consti in intro- ducerea, propunerea ori indeplinirea altor activitati preliminarii incheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenta pentru administrarea ori indeplinirea unor contracte, indeosebi in cazul unei daune. Daca aceste activitati sunt indeplinite de asigurator sau un angajat al asigurétorului care actioneazi in numele acestuia, ele nu sunt activitati de intermediere, deoarece asiguratorul este parte in contractul care se va incheia, De asemenea, legea prevede expres ca nu sunt considerate acti- vitati de intermediere furnizarea de informatii in mod ocazional, in contextul unei alte activitati profesionale al cdrei scop nu consta in oferirea de asistenta clientilor in vederea incheierii sau administrarii unui contract, administrarea daunelor unui asiguréitor pe baze profe- sionale si nici regularizarea daunelor. Intermedierea de tip bancassurance se refer la produse de asigurari care sunt complementare la produsele institutiilor de credit si institutiilor financiare nebancare si se desfasoara prin reteaua acestor institutii. 35. Categorii de intermediari. Legiuitorul enumera limitativ categoriile de intermediari in asigurari. Potrivit art, 2 lit. C pet. 55 din Legea nr. 32/2000, acestia pot fi: brokerul de asigurare, asistentul in brokerai/ agentul de asigurare. Subagentul sau agentul de asigurare subordonat. Pentru a putea functiona ca intermediari, acestia trebuie sa fie autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sau, dacd au sediul intr-un stat membru UE, de autoritatea competenta din statul membru de origine. 50 Asigurari Desi asiguratorii nu pot, in principiu, si apeleze la intermediarj neautorizati, prin exceptie, se accepti intermedierea unor contracte de asigurare de catre cei care desfasoara o alt activitate profe. sionala decat intermedierea in asigurari, daca aceste contracte inde- plinesc, cumulativ, urm&toarele condi a) contractul de asigurare intermediat necesita doar cunostinte referitoare la riscul acoperit prin acesta; b) nu fac parte din categoria asigurarilor de viata; c) nu acopera riscuri de raspundere civila; d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci cand acesta acopera urmatoarele riscuri: intreru- perea activitatii, pierderea sau deteriorarea mérfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de c&latoria rezervaté de acel furnizor, chiar dac& contractul de asigurare intermediat acopera riscuri din categoria asigurarilor de viat& ori de raspundere civilé, daci acesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea calatorie; e) primele anuale nu depasesc echivalentul in lei a 500 euro, iar contractul intermeatat nu are o durati mai mare de 5 ani si nici nu poate fi reinnoit pentru o perioada mai mare de 5 ani. Intermediarii in asigurari autorizati sau inregistrati sunt obligati sa afiseze la toate sediile principale sau secundare, la loc vizibil, copii dupa certificatul de inmatriculare emis de Comisia de Supra- veghere a Asigurarilor (in cazul brokerilor de asigurare) sau dupa certificatul de inregistrare emis de asiguratori si/sau reasiguratori (in cazul agentilor de asigurare persoane juridice). §2. Brokerul de asigurare 2.1. Definitie si autorizare 36. Definitie si conditii. Brokerul de asigurare este persoana Juridica romana, autorizaté, in conditiile legii, care negociazi pentru clientii sai, persoane fizice sau juridice, asigurati sau poten- fial asigurati, incheierea contractelor de asigurare sau de reasi- gurare si acorda asistenta inainte si pe durata derularii contractelor ori in legatura cu regularizarea daunelor. re si iri racte fe. nde- tinte salt rerus toria rare ride ului », jar inu igati zibil, pra- dupa Atori oana clazd oten- easi- telor Parti $i intermediari in asigurari 51 Brokerul de asigurare poate fi si un intermediar dintr-un stat membru care este autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigura- rilor sa desfasoare activitati de intermediere pe teritoriul Romaniei, conform dreptului de stabilire si libertatii de a presta servicii. Conform art. 35 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, pentru a obtine autorizatia Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, un broker de asigurare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii a) sa fie persoana juridica, in a carei denumire sa fie cuprins& sintagma de ,,broker de asigurare”, ,broker de asigurare-reasi- gurare” sau ,,broker de reasigurare”, dupa caz, sau intr-un limbaj uzual pentru activitatea de asigurare; b) s& aiba un capital social varsat in forma baneasca, a carui valoare nu poate fi mai mica decat un minim legal (150 milioane lei) si actualizat prin normele CSA; c) sa aib& in vigoare un contract de asigurare de raspundere civila, valabil pe intreg teritoriul UE si Spatiului Economic Euro- pean, a carui valoare se actualizeaz periodic; d) sa aiba ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare si/sau reasigurare; e) s4 nu fi fost declarat anterior in faliment si sd nu facd obiectul unei proceduri de reorganizare judiciara si/sau de faliment la data solicitarii autorizarii: f) sa aiba personal angajat care si raspunda tuturor cerintelor profesionale; g) sd mentina un jurnal al asistentilor in brokeraj; h) sA puna la dispozitia Comisiei raportarile cerute privind activitaiea pe care o desfasoara, registrele si inregistrarile contabile pe care un broker este obligat sa le tina. 37. Respingerea cererii de eliberare a autorizatiei si retra- gerea autorizatiei. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va refuza eliberarea autorizatiei in cazul cAnd conditiile aratate mai sus nu sunt indeplinite, precum si in urmatoarele situatii aratate de dispozitiile art. 35 alin. (6) din Legea nr. 32/2000: 52 Asigurari a) cdnd asociatii sau actionarii persoane fizice sau persoanele semnificative! au cazier judiciar pentru infractiuni contra patrimo- niului sau alte infractiuni prevazute in legislatia financiar-fiscala; b) conducatorul executiv? nu indeplineste conditiile privind pregatirea si experienta pentru a detine aceasta pozitie; c) numele solicitantului induce in eroare publicul. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va retrage brokerului de asigurare gi/sau reasigurare autorizatia acordata daca va constata ca se gaseste intr-una din urmatoarele situatii prevazute de art. 35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000: a) se afla intr-unul dintre cazurile aratate mai sus, in care nu ar fi primit autorizatie de functionare; b) nu a achitat taxele legale de autorizare si functionare; c) nu a inceput s& desfasoare activitatea de broker in termen de 6 luni de la data eliberarii autorizatiei; d) intr-o perioadd de 4 luni nu a trimis nici o raportare la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; e) solicité retragerea autorizatiei pentru faptul cd renunta la activitatea de broker; £) incalca in mod repetat dispozitiile legale. 38. Capitalul social minim. Prin derogare de la dispozitiile art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, care prevad pentru brokerul de asigurzze un capital social minim de 150 milioane lei, Persoanele semnificative sunt membrii consiliului de administratie si/sau ai consiliului director si/sau ai consiliutui de supraveghere, conducerea executiva, actuarul, conducatorii activitatilor de asigurari de viata si asigurari generale, in cazul asiguratorilor cu activitate compozi persoanele desemnate in functii de conducere specifice domeniului asigu- ririlor sau, dupa caz, conducerea executiva a intermediarului in asiguréri si/sau reasigurari si membrii Consiliului director al Fondului de protectie a victimelor strazii (a se vedea art. 2 lit. A pot. 11 din Legea nr. 32/2000), ? Conducerea executiva a societatii de asigurare si/sau reasigurare sau a intermediarului in asigurare, persoand juridica, este formata din cel putin doua persoane, stabilite in actul constitutiv, dintre care una este inlocui- toarea de drept a celei care este imputernicit’ s4 conduca gi sé coordoneze activitatea zilnicé, investite cu competenta de a angaja raspunderea (ase vedea art. 2 lit. A pet. 11! si 11° din Legea nr. 32/2000) 1 ad ul ata 35 ontru e lei, stratie | zhere, ‘Ari de | sozits, | asigu iguetri otectie 2000). are sal al pain inlocui- doneze underea 0). ae Parti $i intermediari in asiguréri 53 in cazul cand intermediarii in asigurari si/sau reasigurari au forma juridica a societatii pe actiuni, capitalul social minim trebuie sa fie in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, Brokerul de asigurare autorizat va trebui s& includa in toate documentele emise inscrisul ,Autorizat de Comisia de Suprave- ghere a Asigurarilor” si codul unic alocat prin registru. Potrivit art. 35 alin. (15) din Legea nr, 32/2000, toate rapor- tarile, documentele si corespondenta brokerului cu Comisia vor fi semnate numai de catre persoanele semnificative. Orice imputer- nicire, inclusiv cea emis de administratori sau administratorul unic, daca acesta din urma nu face parte din conducerea executiva, este nula de drept. 2.2. Obligatiile brokerului de asigurare 39. Informatii obligatorii. fn conformitate cu dispozitiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, ,,intermediarii in asigurari si/sau reasigurari sunt obligati s& puna la dispozitia clientilor, in scris, inainte de incheierea, modificarea ori reinnoirea contractului de asigurare sau de reasigurare, cel putin urmatoarele informatii referitoare la: denumirea (numele) intermediarului; sediul (adresa) si registrul iu care a fost inscris, precum si modalitatile prin care se poate verifica inscrierea; detinerea a minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul unui asigurator, respectiv reasigurator, definerea de catre 0 societate de asigurare sau o societate mama a unei anumite societati de asigurare a minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul intermediarului in asigurari si/sau reasi- gurari; procedurile de solutionare amiabila sau pe cale judecato- teascé a eventualelor neintelegeri sau litigii dintre clienti si inter- mediar, precum si orice alte informatii prevazute in norme”, Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Norma privind informatiile pe care asiguratorii si intermediarii in asigurari trebuie sa le furnizeze clientilor', brokerul de asigurare va trebui s& isi informeze clientul ee * Ordinul ne, 23/2009 pentru Punerea in aplicare a Normelor privind informatiile pe care asiguratorii si intermediarii in asigurari trebuie s& le 54 Asigurari cu privire la faptul 08, daca este imputernicit de catre asigurator, are dreptul sa colecteze primele, s& plateasca despagubirile in numele acestora, in moneda prevazuta in contractul de asigurare, dupa caz, si si emita documentele de asigurare in numele asigura- torului. De asemenea, brokerul trebuie sa igi informeze clientii daca informatiile despre contractul de asigurare propus sunt furni- zate in baza studixivi conditiilor unui numar suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piata, care ii dau posibilitatea sA faci o recomandare fundamentatd si profesionala, conform cerintelor formulate de clienti in mandatul de brokeraj. Obligatia de plasament a asigurarii este insotita de obligatia de informare exact si precisa asupra riscului. Brokerul de asigurare trebuie s& il informeze pe clientul su dacd propunerea pe care a facut-o unui asigurator a fost sau nu acceptata de acesta sau daca a fost modificata. Neindeplinirea acestor obligatii pe parcursul nego- cierii contractului nu fi poate fi reprosata brokerului decat daca, la randul sau, a fost informat in mod precis si cu bund-credinta de c&tre propriul client’. Brokerul de asigurare va raspunde in situatia in care plaseaza asigurarea cu intarziere, timp in care sinistrul s-a produs. De asemenea, brokerul va raspunde fati de asigurat in cazul cand a plasat riscul pentru o prima mai mare decat nivelul maxim fixat de c&tre asigurat, fara a cere acordul asiguratului in acest sens. Brokerul va raspunde fata de clientul sau daca il sfatuieste s& nu incheie deloc o asigurare, desi I-ar putea sfatui sd o incheie sub conditie suspensiva’. Raspunderea brokerului se va angaja daca are initiative intem- pestive sau neconforme cu instructiunile asiguratului, cum ar fi modificarea unei polite far fransizi intr-o asigurare cu fransiza, care nu acopera riscul in mod convenabil. De asemenea, se va angaja raspunderea brokerului de asigurare in cazul in care furnizeze clientilor, precum gi alte elemente pe care trebuie s& le cuprind’ contractul de asigurare (M.Of. nr. 908 din 23 decembrie 2009). "7, Bigot, D. Langé, Traité de droit des assurances, La distribution de Vassurance, Tome 2, L.G.D.J., Paris, 1999, p. 220. * Tbidem. rr Parti si intermediari th asigurdri 55 garantiile cuprinse in nota de acoperire nu sunt conforme cu jnstructiunile clientului sau. Proba existentei si continutului acestor instructiuni revin clientului care se prevaleaza de ele! 40, Alegerea asiguratorului. In ceea ce priveste alegerea de catre broker a partenerului contractual al asiguratului, doctrina francezi apreciaza ca obligatiile brokerului se pot schematiza sub forma a patru afirmatif{)brokerul de asigurare este garantul identi- tatii si existentei asiguratorulu@brokerul trebuie s& aleaga un asi- gurdtor a carui solvabilitate sa fie notorifin alegerea ca, brokerul irebuie s4 gpteze pentru un asigurator autorizat sA acopere riscul a puratulubrokeral trebuie s& informeze clientul despre un even- tual interes personal in alegerea asiguratorului Brokerul trebuie sa se informeze exact asupra identitatii asigu- ratorului, deoarece va raspunde fafa de asigurat dac&é negociaza jncheierea contractului cu un asigurator neinmatriculat, neluat in evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, neautorizat s& acopere Clasele de riscuri pentru care asiguratul doreste s4 incheie contractul. Cu privire la solvabilitatea asiguratorului, trebuie observat c& brokerul nu va réspunde, in principiu, pentru insolvabilitatea niciunuia dirtre clientii sai, nici chiar pentru a asigurdtorului. Brokerul este dator ins sé se informeze asupra stiri financiare a asiguratorului, asupra marjei de solvabilitate a acestuia si va raspunde fata de asigurat numai in situatia in care ascunde acestuia anumite date relevante despre situatia financiara a asiguratorului, care ar fi determinat un asigurat prudent sa nu incheie contractul. Cu ataét mai mult, raspunderea sa va fi angajaté atunci cand brokerul a apelat la un asigurator a cdrui insolvabilitate era notorie. Aceasta obligatie a brokerului de asigurare este una de mij- loace, iar nu de rezultat, asiguratului revenindu-i obligatia si facd proba neindeplinirii acestor obligatii. Astfel, obligatia brokerului de a se informa cu privire la existenta, independenta, capacitatea de a contracta a asiguratorului si chiar cu privire la solvabilitatea sa, este obligatie de diligenta, brokerul fiind obligat s& facd toate ‘Ibidem. 56 Asigurari demersurile pentru a obtine aceste date. I se poate reproga insg brokerului de asigurare alegerea unui asigurator notoriu insolvabj sau rau platnic. 41. Obligatia de informare. Brokerul de asigurare este obligat sa fi furnizeze asiguratului toate informatiile despre contractul pe care il incheie. Aceasta presupune informarea precisa despre riscu- rile acoperite si excluse de la garantie, despre durata contractului, importanta declaratiei de risc, sanctiunile prevazute in contract pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale, necesitatea platii primei intr-un anumit termen, despre orice alte clauze relevante pentru decizia incheierii contractului. Obligatia de inrormare nu se executé numai in faza prealabilg incheierii contractului, adicd a negocierii, ci si pe parcursul deru- larii contractului de asigurare, dacd brokerul a fost mandatat in acest sens de catre asigurat. Brokerul de asigurare poate raspunde de omisiunile asiguratului sau in cuprinsul declaratiei de risc, dac& acestea sunt rezultatul faptei sale, in calitate de mandatar al asiguratului. in acest caz, ei va putea fi obligat si repare prejudiciul cauzat clientului sau. in cazul coasigurarii, in situatia in care un coasigurator se retrage, brokerul trebuie s4 il informeze imediat pe asigurat si gaseasca un inlocuitor pentru coasigurator. intr-o asigurare de bunuri, daca nu se poate stabili ci brokerul a micsorat in mod voit valoarea real a bunului asigurat, prevazind in contract 0 suma asiguraté mai mica, nu putem considera ci brokerul are obligatia de a face el insusi operatiunile de evaluare a bunului si riscurilor, deoarece nu are competenta necesara si nici nu trebuie s& suporte cheltuielile pentru expertiza. Brokerul de asigurare trebuie s& il informeze pe asigurat despre refuzul asiguratorului de a garanta un rise nou sau agravat sau, in cazul expirarii contractului fari o reinnoire tacit, despre apro- picrea termenului de incetare a contractului. Obligatia de informare implica furnizarea unor informatii exacte. De exemplu, brokerul va fi in culpa daca, prin reticenta sa, il las s& creada pe clientul su cA a obtinut o garantie pentru toate riscurile pe care le-a avut in vedere si pentru care l-a mandatat sau re br la de nt tre ra rar co ui tul el se sa ala ‘nd ca ea ici ore ain rO- ~atii 288, nate Parti si intermediart in asigurari 57 ca trebuie sa plateasca integral prima de asigurare la incheierea contractului, iar nu in trange periodice. De asemenea, va fi in culpa daca fi comunica asiguratului ca are o asigurare pe deplin valabila, desi a formulat doar o oferta de a contracta, iar asiguratorul inca nu aacceptat oferta. 42. Obligatia de consiliere. Brokerul de asigurare are obligatia de a-si sfatui clientul atat inainte de incheierea contractului, pe parcursul derularii acestuia, cat si in caz de sinistru. Cu ocazia analizei modutui de plasare a asigurarii, de alegere a asiguratorului, am aratat care sunt principalele sfaturi pe care brokerul de asigurare este obligat si le dea clientului sau inainte de incheierea contractului de asigurare, Pe parcursul derularii contractului, brokerul trebuie s& isi consi- lieze asiguratul asupra necesitatii de executare cu buna-credinta a tuturor obligatiilor contractuale. Trebuie sa vegheze asupra terme- nelor de plata a primelor de asigurare, asupra momentului produ- cerii sinistrului, asupra riscului de prescriptie extinctiva a dreptu- rilor asiguratului. in cazul producerii riscului asigurat, brokerul care este insar- cinat cu primirea indemnizatiei din partea asiguratorului, nu o va putea accepta decat dupa consultarea asiguratului; de asemenea, el trebuie s& isi sfaituiascd asiguratul sa refuze o indemnizatie insufi- cienta, neconforma cu prevederile contractuale. 43. Obligatia de asistenta. Obligatia de asistenta decurge, de regula, din obligatia de consiliere, pentru ca, de cele mai multe ori, brokerul nu numai ca isi sftuieste clientul, dar il si asista in deru- larea principalelor etape din viata contractului de asigurare. Chiar dacd nu isi asuma expres obligatia de a incheia contractul in numele asiguratului, brokerul il asista in momentul incheierii con- tractului, al completarii declaratiei de risc, al platii primelor, decla- Tari sinistrelor, modificarii contractului, reinnoirii contractului etc. 44. Obligatia de verificare. Pentru indeplinirea obligatiilor de informare, consiliere, asistenta a clientului siu, brokerul de asigu- Tare trebuie si facd o serie de verificari atat inainte de incheierea contractului, cat si pe parcursul executarii. Astfel, se considera ca, 58 Asiguréri in etapa incheierii contractului de asigurare, brokerul trebuie sa verifice acceptarea riscurilor de asigurator in conditiile tn care ay fost solicitate de asigurat, modul in care sunt stipulate conditiile de garantie, riscurile acoperite si pe cele excluse de la garantie, corec. titudinea declaratiilor asiguratului, modul de redactare al politei de asigurare, precum gsi elementele tehnice ale riscului pentru a observa modul in care ele au fost luate in considerare de catre asigurator. Brokerul de asigurare nu este obligat s& fac& un calcul pentru evaluarea bunurilor asigurate, dacd nu a fost ins&rcinat in mod expres in acest scop. in schimb, daca a fost imputernicit pentru aceasta, va raspunde de eventualele erori de calcul’. Pe parcursul derularii contractului, trebuie si verifice modul de plata a primelor de asigurare, schimbarea conditiilor de risc, data |g care inceteaza contractul si posibilitatea retnnoirii lui. in caz de sinistru, brokerul va verifica modul in care se der. leaz4 inspectia de risc si intocmirea dosarului de daune. De asemenea, va verifica nivelul indemnizatiei de asigurare, modul in care se face plata, interventia prescriptiei bienale etc. 45. Obligatia de loialitate. Din examinarea atributiilor broke- rului de asigurare, rezultd cA, spre deosebire de agentii de asigu- rare, care apara interesele asiguratorilor, brokerii sunt persoane juridice care apara cu prioritate interesul asiguratilor in raportul cu societatile de asigurare si recomanda asigurarile cele mai avantajoase pentru clientii lor, impotriva riscurilor care ameninti patrimoniul si activitatea acestora. Din aceasté cauz’, brokerul de asigurare este mai mult decat un intermediar, este un specialist in gestionarea riscurilor si un bun cunoscator al pietei de asigurari. Brokerul de asigurare trebuie sA gaseascd asiguratului tipul de asigurare care i se potriveste cel mai bine, iar aceasta presupune negocierea in vederea incheierii celei mai avantajoase asigurati pentru clientul sau. Activitatea brokerului se poate extinde si asupra perioadei ulterioare incheierii contractului, prin acordarea de asistenté in ceea ce priveste plata periodica a primelor de asigurare, urmirirea platilor cu titlu de despagubire etc. "Idem, p. 243. a ti ay pe as Fe ar a Parti si intermediari in asigurari 59 jntrucat brokerii de asigurare apara interesele asigurafilor, este firesc sa existe o independenta total intre ei si asiguratori. Din nefericire, aceasta independent are doar caracter relativ, find afectaté de faptul cd, pentru activitatea lor, brokerii de asigurare sunt remunerati de cdtre asigurator printr-o taxa _de brokeraj ce reprezinta un procent din primele pe care asiguratoril le incaseaza de la asigurati. Din aceasta cauzé, aderam la sustinerea potrivit careia remunerarea directé a brokerului, de catre asigurat, ar contribui in mai mare masurd la asigurarea unei independente in raporturile cu asiguratorul'. Independenta care trebuie s4 existe intre un asigurator si un broker de asigurare se reliefeaza prin doud interdictii legale. Prima interdictie priveste obiectul de activitate al asiguratorului si brokerului de asigurare. Obiectul de activitate al asiguratorului trebuie sa fie exclusiv activitatea de asigurare, furnizarea de informatii despre produsele de asigurare nu poate fi considerata activitate de intermediere. De asemenea, autorizarea brokerului de asigurare este conditionata de caracterul exclusiv al obiectului sau de activitate, care este cel de intermediere. A doua interdictie este prevazuta in art. 35 alin. (9) si art. 35 alin. (9') din Legea nr. 32/2000. Astfel, prin art. 35 alin. (9) din Legea nr. 32/2000, brokerul de asigurare gi/sau de reasigurare este privat de posibilitatea de a fi actionar, direct sau indirect, ori administrator la un asigurator, reasigurator, agent de asigurare sau de reasigurare sau Ja un agent de asigurare subordonat. In acelasi timp, art. 35 alin. (9') prevede ca un asigurator, reasigurator, agent de asigurare sau de reasigurare, persoana fizicd sau juridica, sau un agent de asigurare subordonat, persoana fizicé sau juridicd, nu poate fi actionar, direct sau indirect, ori administrator al unui broker de asigurare si/sau reasigurare. Desi, de regula, brokerul de asigurare este aparatorul intereselor asiguratilor, legiuitorul recunoaste posibilitatea acestuia de a reprezenta interesele asiguratorului, intrucat potrivit dispozitiilor art. 35 alin, (10) din Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare, sub "A se vedea C. Iliescu, op. cit., p. 40. fence A fae kee)— 60 Asigurairi conditia imputernicirii primite din partea asigurdtorilor, sunt indreptdtiti sA colecteze primele, s& pliteascd despagubirile in numele acestora si si emité documente de asigurare in numele asiguratorului sau reasiguratorului, dupa caz. Calitatea brokerulyj i de asigurare de a putea fi mandatar al asiguratorului este prevazuta | astfel expres. I 2.3. Contractul brokerului de asigurare. Naturd juridica 46. Intermediere si mandat. in ceea ce priveste obiectul de activitate al brokerilor de asigurare, din definitia legala a activitatij de intermediere, se desprinde concluzia ca acesta are trei parti componente: negocierea in vederea incheierii contractelor de asigurare si reasigurare, acordarea de asistenta inainte si pe durata derularii contractelor si acordarea de asistentd in legatura. cu regularizarea daunelor. Brokerul executé in principal o activitate de mediere, de mijlocire, de punere fata in fata a clientului sau, asiguratul Cintr-un contract de reasigurare) sau potenfialul asigurat (intr-un, le “Ins, aceasta nu Tnseamna ca Tegnitoral a infeles si excluda posibilitatea brokerului de a-I reprezenta pe clientul sau, in baza | unui contract de mandat, la incheierea unui contract cu societatea de asigurare sau reasigurare. Intermedierea este infeleasd astfel ( intr-un sens larg, presupundnd, in primul rand, o activitate de prestare de servicii, dar fara si excludd reprezentarea. “4 Mandatul de brokeraj este contractul dintre un asigurat sau un | mandatarului negocierea sau incheierea contractelor de asigurare sau | de reasigurare, acordarea de asistenfa inainte si pe durata derularit “Gontrcte oi epiturd co regular ee \ = Thire contractul de-intermediere si contractul dé mandat exists” doua diferente esentiale. Prima priveste natura prestatiei ce face | Péirti si intermediari tn asigurari 61 obiectul contractului de intermediere, iar cea de a doua se refera la reprezentare . Spre deosebire de mandat, care are ca obiect un act juridic, contractul de intermediere sau de courtage are ca obiect un act material — intermedierea. Apoi, mandatul presupune reprezentarea, adicé incheierea actului de c&tre mandatar in numele si in contul mandantului, pe cand intermediarii nu incheie actul in numele si in contul partilor a cdror tranzactie o intermediaza. Rolul lor este de a facilita incheierea contractului, de a pune fata in fata partile contractante, de a le prezenta conditiile ofertei si acceptarii, in scopul de a ajuta la incheierea contractului. Intermediarul nu este nici reprezentant, nici comisionar al partilor. El doar fi arat& asiguratului care sunt cele mai avantajoase asigurari pe care le poate incheia. Nimic nu impiedica insi cumularea intermedierii cu un mandat special, expres sau tacit, in care va functiona reprezentarea. Daca analizim, comparativ, dispozitiile legale care definesc activitatea de intermediere cu cele care definesc mandatul de brokeraj, vom observa ca nu totdeauna intermedierea presupune un mandat cu reprezentare dat brokerului. Atunci cand acestuia nu i se da dreptul sa incheie contractul de asigurare in numele asiguratului sau potentialului asigurat, vom fi in prezenta unei intermedieri, iar nu a unui mandat. Intermedierea presupune prestatii specifice ce apartin fazei prealabile incheierii contractului si care se pot finaliza cu incheierea acestuia de catre parti, fara ca brokerul sA semneze, ca mandatar, incheierea contractului, ci, cel mult, sA pregateascd incheierea sa si s& 0 asiste. Daca actele juridice sunt ficute in numele si in contul asiguratului, in baza unui contract prin care brokerul de asigurare are acest drept, suntem in prezenta unui mandat de brokeraj. Desi in definitia mandatului de brokeraj, legiuitorul se referé ataét la negocierea, cat si la incheierea contractului, adicd are in vedere atat faza prealabili incheierii contractului, adicd negocierea, cat si incheierea propriu-zisd a contractului, brokerul nu va fi mandatar al parti decat daca i se ‘J. Bigot, D. Langé, op. cit., p. 294 si urm. 62 Asigurari recunoaste dreptul de a participa personal la incheierea contractuluj in numele si in contul mandantului sau. Daca activitatea sa se rezuma la negocierea viitorului contract, suntem in prezenta unei intermedieri, dar nu a unui mandat propriu-zis, chiar daca, lato sensu, legea il defineste mandat de brokeraj. 47, Remuneragia brokerului. Pe langa diferentele legate de natura prestatiei si de incidenfa reprezentarii, putem adauga si alta distinctie, cum este cea legat& de remuneratis brokerului. Dacg acesta are doar rolul unui simplu mediator, el nu va incasa taxa de brokeraj decat daca intermedierea a avut succes, adicd daca s-a incheiat contractul de asigurare. fn cazul in care potentialul asigurat si brokerul au incheiat un contract de mandat, mandatarul va avea dreptul de a fi remunerat daca a depus diligentele necesare, chiar in situatia in care mandatul nu este dus la bun sfarsit!. Brokerul poate s& fie ales ca mandatar nu numai al asiguratului, dar si al celeilalte parti, adica al asiguratorului. fn asemenea cazuri, ti vor reveni drepturi si obligatii referitoare la incheierea contractului de asigurare, la incasarea primelor, eliberarea chitan- telor, regularizarea sinistrelor care i-au fost declarate, eliberarea Nicio dispozitie legal nu interzice ca brokerul sa primeasca, pe baza unui contract de mandat incheiat cu clientul sau, calitatea de mandatar al asiguratului. intr-o astfel de situatie, deoarece drepturile si obligatiile specifice contractului de brokeraj sunt diferite de cele care decurg din contractul de mandat, in doctrina franceza s-a ridicat problema prioritatii regulilor aplicabile. Prima metod& propus& a fost aceea a indivizibilitay operatiunilor, dandu-se celor doud contracte 0 calificare alternativa in functie de importanta sarcinilor, contractul de mandat fiind considerat ca un accesoriu al contractului de brokeraj sau invers. A doua metoda propus4 pentru rezolvarea problemei prioritatii regulilor aplicabile, este cea distributiva, care respinge ideea de indivizibilitate, considerand ci daca problema care trebuie rezolvata se refer la executarea contractului de brokeraj, vor fi aplicabile regulile care reglementeaza acest contract, iar daca litigiul se refera la reprezentare, prioritate vor avea regulile referitoare la mandat; a se vedea J. Bigot, D. Langé, op. cit., p. 294-295. 2 se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 321-322; D. Cosma, Teoria general a actului juridic civil, Ed. Stiintificd, Bucuresti, 1969, p. 83-86. a al le din tii atii in ca oda ste “lui ct, ‘ile ora r Parti si intermediari in asigurari 63 certificatului de asigurare in numele si in contul asiguratorului si altele. in acest sens, in temeiul art. 35 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare si/sau de reasigurare, sub con- ja imputernicirii primite din partea asiguratorilor si/sau reasigu- ratorilor, au dreptul sa colecteze primele, si plateascd despa- gubirile in numele acestora, in moneda prevazuta in contract si cu respectarca prevederilor legale si sé emitd documentele de asigu- rare sau de reasigurare in numele asiguratorului sau reasi- guratorului, dupa caz. 48. Asistenfii in brokeraj. Mandatul de brokeraj poate fi adus Ja indeplinire de catre brokerii de asigurare prin intermediul asistentilor in brokeraj. Potrivit dispozitiilor art. 2 lit. C pet. 57! din Legea nr. 32/2000, acestia sunt persoanele fizice sau juridice care, in baza unui contract cu un broker de asigurare si/sau de reasi- gurare, primesc o imputernicire in legdturé cu un mandat de brokeraj al acestuia si, sub acoperirea contractului de raspundere profesionala a brokerului in cauza, trebuie s4 intreprindd anumite activitati necesare pentru a aduce la indeplinire mandatul de bro- keraj. Asistentii in brokeraj sunt singurii care, alaturi de brokerii de asigurare, pot indeplini mandatul de brokeraj si nu trebuie confundati cu personalul propriu al brokerilor de asigurare. Pentru a-si putea desfasura activitatea, asistentii in brokeraj se inscriu in Juralul asistentilor in brokeraj. Contractul de brokeraj nu poate fi executat prin intermediul agentilor de asigurare, subagentilor sau agentilor de asigurare subordonati. Nimic nu poate impiedica partile si incheie un contract cu dubl& reprezentare, adicd brokerul si Teprezinte, in acelasi timp, atat pe asigurat, cat si pe asigurator. {n astfel de cazuri, cei trei participanti la incheierea contractului de asigurare actioneazi pe fata, cu buna-credinta si in deplind cunostinta de consecintele conduitei brokerului, pentru a se evita, de exemplu, anularea contractului pentru dol reticent sau pentru nerespectarea obligatiei de loialitate. Subiect al dublei reprezentari poate fi nu numai brokerul, ci si agentul de asigurare, atunci cand, att asiguratorul, cat si asigu- ratul, au inctedere depling in corectitudinea si competenta acestuia, 64 Asigurari motive pentru care fiecare ii confera calitatea de mandatar pentru a incheia in numele si in contul for contractul de asigurare. §3. Agentul de asigurare 3.1. Definitie si autorizare 49. Definitie. in art. 2 lit. C pet. $8 din Legea nr. 32/2000, a fost definit agentul de asigurare ca fiind acea ,,persoana fizicad sau juridicd imputernicita, in baza autorizarii unui asigurator sau reasigurator, s4 incheie in numele si in contul asiguratorului sau reasiguratorului, ccatracte de asigurare ori de reasigurare cu tertii, conform conditiilor stipulate in contractul de mandat incheiat, fara sd aiba calitatea de asigurator/reasigurator, broker de asigurare si/sau de reasigurare”. Activitatea agentilor de asigurare se poate desfasura prin intermediul subagentilor de asigurare, care sunt persoane angajate cu contract de munca ale agentului de asigurare persoand juridica si care actioneaza in numele acestuia. imputernicifi ai asiguratorului pentru incheierea unui contract de asigurare pot fi $i agentii de asigurare subordonati. Acestia sunt per- soane fizice sau juridice care, pe Langa activitatea profesionala prin- cipala pe care o desfasoara, intermediaza in numele si in contul asi- gurdtorilor produse de asigurare care sunt complementare produselor furnizate de institutiile de credit si institutiile financiare nebancare, in dispozitiile normei inscrise in art. 34 alin. (1) din aceeasi lege, se mentioneaza ca o persoana fizicd sau juridicd poate desfa- gsura © activitate de agent de asigurare, daca detine 0 autorizatie valabila, scrisa, din partea unui asigurdtor, denumita contract de agent, pentru a actiona in numele acestuia. Din examinarea acestor doua texte de lege se desprind cateva concluzii, dupa curtrmeaza. in primul randVgentul de asigurare poate fi atat o persoani fizicd, cat si o perspana juridica. in al doilea van atributiile de agent de asigurare se exercita pe baza unui contract de mandat cu reprezentare, denumit contract de agent. prin ajate dica ct de «per prin- Lasi- aselor wre. seeasi : lesfa- * sizatie ct de sateva “soand eit pe act de tH an ACE Pari si intermediari in asigurari 65 3, in al treilea rand