Movila lui oiman al lui Burcel

ntr-o zi de srbtoare, domnul tefan cel vestit, domnul cel nebiruit, umbla prin
ar s vad cum triesc oamenii. Pe un deal a ntlnit un om: ara, cu un plug tras de
un singur bou. Mirat, vod s-a apropiat de dnsul i l-a ntrebat:
Cum te cheam, omule?
oiman, mria ta, oiman al lui Burcel.
De ce ari n zi de srbtoare, cnd toat lumea se odihnete ori se veselete, cu
cntece, la hor?
Sunt om srac, mria ta, i invalid.
Da?... se mir iar voievodul, vznd c, n adevr, oiman nu avea mna
dreapt. Unde-ai pierdut mna?
Api, n focul luptei la Vaslui, mria ta, mi-a czut ghioaga din mn de o sabie
pgn; dar n-a czut numai ea, a czut i mna mea cu turcu-alturea. Ciung
fiind, nu pot munci ca lumea. De aceea am ajuns srac: n-am nici boi, nici plug.
M-am rugat de cei bogai, dar n-au vrut s-mi mprumute un plug. Atunci, aa
ciung cum m vezi mria ta, am prins un bou dintr-o ciread furat de ttari, iar
un om bun la inim mi-a mprumutat plugul. Mi l-a dat ns numai pentru ziua
asta, de srbtoare, cnd el se odihnete. De aceea, mria ta, mi ar ogoraul
acum, n zi de srbtoare.
tefan vod a ascultat povestea lui oiman i, cum era om drept i iubitor de popor,
a grit:
oimane, ia punga aceasta i cumpr-i plug cu ase boi, iar dealul acesta i-l
druiesc ie tot, ca s-l ai de plugrie.
Mulumesc, mria ta, s-a nchinat oiman n faa lui vod, punnd genunchiul la
pmnt; eti bun i darnic. Mulumesc i m bucur c voi avea de unde s-mi scot

pinea cea de toate zilele. Ru mi pare ns c nu mai pot merge la rzboi. Numai
cu stnga nu pot trage cu arcul. i nici ghioaga n-o mai pot mnui, cu vrtute.
Cnd a rostit cuvntul rzboi, voievodul tefan i-a amintit c-l cunotea pe
oiman din btlia de la Vaslui. L-a mbriat i i-a zis:
De folos rii tot poi fi, oimane. Pentru c eu i-am dat n stpnire acest deal,
ca n vrfu-i s te-aezi ca stejar s priveghezi, i dumanii de-i vedea, c-au intrat
n ara mea, tu s strigi ct i putea:
Si, tefane, la hotar, c-a intrat sabia-n ar!
Atunci eu te-oi auzi, ca un zmeu m-oi repezi i nici urm-a rmnea de duman n
ara mea.
i n adevr, dei invalid, oiman Burcel a fost de mare folos rii. Pe atunci
semnalele de primejdie se ddeau prin focuri mari aprinse pe vrfuri de movile i
dealuri. Iar oiman a vegheat cu strnicie, n vrful dealului unde-i avea acum
ogorul. De cte ori a zrit focurile aprinse pe dealurile dinspre hotare a aprins i el
foc, fcnd ca vestea despre primejdia duman s ajung repede la Suceava, la
curtea domneasc. S afle tefan vod i s sar cu oastea la hotare, s apere ara.