Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRer
PSl OlOGl
Mielu Zlate
EUL
Sl
~
PERSONALITATEA
edi!ia a treia, adaugita
A
TReI
Editori:
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
CUPRINS
Coperta:
DINU DUMBRAvICIAN
p.;
cm
ISBN 973-8291-30-5
159.923
Cuvant inainte
7
Abordarea ~i explicarea personalitiifii
11
1. Perspective de abordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i
practice
13
2. Valenlele perspectivei sistemico-psihosociale in abordarea
personalitiitii elevilor
24
3. Modele explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor
educalionalii
35
Modele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii
47
1. Un model sintetic-integrativ al personalitiilii
48
2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de personalitate . 65
84
3. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU
4. Locul ~i rolul EU-Iuiin structura personalitiilii: probleme
controversate
103
5. C S E ("Cine sunt EU?") - 0 probii de cercetare ~i cunoa~tere
a EUlui ~i personalitiitii
121
6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a
personalitiilii .. ~
' ..
146
Nivelurile personalitiifii
1. Un procedeu de analizii a comportamentului interpersonal
2. 0 nouii metodii de diagnosticare a comportamentului
interpersonal
3. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii .,
157
160
178
206
CONTENTS
Foreword
The approching and the explanation of human personality .,
1. Several approches to personality. Theoretical and practical
implications
2. The systematic and psycho-social approach of the pupils'
personality
3. Explicative-interpretative models of character and their
llducntional relevance
CUVANTINAINTE
7
11
13
24
35
II
157
160
178
206
221
222
240
256
mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, imediat dupa desfiintarea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mare
acuitate problema "salvarii" Revistei de Psihologie. Atunci, un
grup de psihologi din Bucure~ti, in frunte cu prof. dr. Ursula
Schiopu, la care curand s-au raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca
~i la~i, i-a asumat greaua indatorire de a face tot ce este omene~te posibil pentru a asigura aparitia in continuare a Revistei
de Psihologie. A fost extraordinar de greu. Upsa fondurilor, a
spatiului absolut necesar, a materialelor ce Ufimu a ti publicate
(multora dintre colegii notri retragandu-li-se dreptul de a publica), lipsa informatiilor, a cartilor i revistelor i nu in ultimul
rand lipsa experientei redaqionale au constituit, la un moment
dat, piedici aproape insurmontabile. Unui istoric al psihologiei
nu-i va fi deloc greu sa faca observatii critice cu privire la calitatea unor materiale, la proportia dintre studiile teoretice i cele
aplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de autori etc. Important insa este faptul ca revista a continuat sa apara, numar de numar, fara nici 0 intrerupere, Acesta era contextul
in care angajarea personala mai intensa a unora dintre noi incepand eu asigurarea portofoliului, continuand eu redactarea Door
studii l;iiterminand eu pregiitirea fiedirui numar pentru publicare
em eonditiu sine qua-non a supravictuirii revistei. Fiind unul
dintre el..licure f'iiceuupurte din nucleul activ al revistei se intelege de la sine de ce implicurea mea personalU a fost mai accentuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fiind mai bogata,
1I11l
puhlicut, Ia Revista de Psi/wCum insii revislcle ill CIII'\'!
logie adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca tiraj, ca adresabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11llipublic strict delimitat: speciali~ti in psihologic I?ipl~dllgO!,lic,
sludcnli, ccrcetatori i
cadre didactice), cum procururea 101' l:I'Ucxtl'cm de dificila, materialele publicate in ele n-au putut Ii t'CCllptulemJucum soar fi
cuvenit. lata de ce acum, peste lilli, 11I-UIlI
gfllldit eu reunirea i
publicarea lor intr-un volum de sine stlilUtm' Ii in miisura sa
Ie repuna in circuit. Fara indoialii ell uslU:I,iIllultc dintrc aeeste
materiale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n f'oslllctuulizule utat
in continut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum sunt, ele 1'0prezinta 0 perioadii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio111'
ABORDAREA ~I EXPLICAREA
PERSONALITATn
~
I,
I
pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a identifica doar un singur element morfologic, considerat ca fiind
esential, sarikeau i goleau personalitatea atat de bogatia i varietatea componentelor sale, cat i de diversitatea relatiilor dintre acestea.
asemenea modalitate de abordare a personalitatii
a fost practicata nu doar pe la inceputurile psihologiei tiintifice,
ci s-a continuat pana in zile1e noastre. Daca yom deschide un
manual oarecare de psihologie, la capitolul "Personalitate" yom
intiUni cateva informatii introductive generale, apoi tratarea separata i oarecum in sine a celor trei elemente componente ale
personalitatii (temperament, aptitudini, caracter). "Analiza functionala a diferite10r elemente luate separat da rezultate pozitive
numai atunci cand ni Ie reprezentam (sau dind Ie consideram)
ca verigi intermediare ale unui fntreg indivizibil" [1]. Din pacate, tocmai acest lucru lipsete interpretarii atomiste, ea ramanand tributara diviziunii excesive a elementelor i separatismului acestora.
Perspectiva
structuralii
pomete nu de la parte, ci de la
intreg, nu de la elementele componente, ci de la modullor de
organizare, aranjare, ierarhizare in cadrul sistemului sau structurii globale. Psihologia configurationista
(gestaltista) sau cea
organismica, de exemplu, concepeau personalitatea ca fiind 0
structura globala, unitara, ce dispune de subsisteme integrate,
astfel incat ceea ce se petrece intr-o parte a structurii influenteaza ceea ce se va petrece intr-o alta parte a ei. Personalitatea
este interpretata in termeni de trasaturi sau de factori. Intereseaza insa nu trasaturile sau factorii in sine, ci modullor de corelare. Din perspectiva acestei modalitati interpretative, personalitatea devine "un ansamblu de trasaturi" sau 0 "configurafie de
trasaturi". In acest sens este celebra definitia data personalitatii
de Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "Personalitatea
unui individ este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Unicitatea i originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul
1 Mihai Go11l, Aurel Dic1l, Introducere
fidiiI972, p.
235.
J. P. Guilford, Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.
14
15
111
...1.1
i,1
.11"r.
'I
"
1I1II1
asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient corelati ;;i ierarhizati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatii
personalitatii, dedit la constituirea ;;i inchegarea ei. In sfarit,
nu putem trece peste faptul ca perspectiva structural a se COllcentreaza aproape in exclusivitate pe studierea interioritii{ii personalitatii pe structurile i conditiile sale psihologice interne,
pierzand din vedere sau neglijand factorii care concura la formarea ei. Chiar daca printre "factorii de personalitate" unii autori
introduc i factorii de mediu, importanta i semnificatia acestora
este mult diminuata: "experienta i mediul cultural nu imprumuta decat inveliul exterior" - scria Richard Meili [5]. De
asemenea, valoarea factorilor de mediu este particularizata doar
la anumite domenii ale vietii psihice (Cattell - la sentimente;
Guilford - la trebuinte). Se explica astfel structura personalitatii, dar nu i geneza ei.
Perspectiva sistemidi, introdusa in psihologie ca urmare a
aparitiei i dezvoltarii ciberneticii, pornete de la interpretarea
personalitatii ca un sistem, ca un ansamblu de elemente aflate
intr-o interaqiune ordonata i deci nomntamplatoare. Dei s-ar
piirea, cel putin la prima vedere, di noua perspectiva este aproape identica cu cea dinainte sau chiar cu cea atomista, lucrurile
nu stau deloc aa. Punctul de plecare sau principalul caclru de
referinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cu
toate relatiile, interactiunile i interconditionarile
sale, deci cu
particularitatile i legitatile sale ireductibile. Practic, nu putem
vorbi de elemente in sine, deoarece ceea ce intr-un context este
element, in alt context devine sistem. ~i, mai departe: deoarece
elementele se unesc intre ele formand subsisteme, adica ansambluri ce displill de legaturi interne trainice. Elementul devine
important pentru sistem numai in relatia, in legatura sa cu alte
elemente sau numai in masura in care la randul lui este interpretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni i interdependente. Aadar, elementul nu este eliminat din analiza tiintifica, ci i se acorda un sens relativ, el fiind "ceva ce se afla in
relatie de apartenenta sau incluziune fata de altceva, nemaide5
16
de principiu
recurg la un
studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale personalitatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbaj
etc.). Se creioneaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elementelor personalitatii,lllu
i asupra personalitatii oa atare. Totui,
prin accentul pus pe relatia dintre cele trei categorii de marimi
(de intrare, de stare, de ieire), perspectiva sistemica subliniaza
i mai mult caracterul sintetic, unitar i integrator al personalitatii. Totodata, ea realizeaza 0 mai mare deschidere spre influentele exterioare care, 0 data preluate i interiorizate, devin
Mihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77.
Idem, pp. 99, 235, 238.
8 C. Biiliiceanu, Ed. Nicolau, Personalitatea
Iai, Junimea, 1972,p. 5.
6
7
17
:11111
structuri interne de personalitate i influenteaza direct comportamentul omului. Perspecti va sistemicii are, pentru interpret area
personalitatii, 0 mare senmificatie metodologicii, ea orientand i
ghidand directia i sensul demersurilor investigative. Dat fiind
insa faptul ca se realizeaza la niveluri de generalitate mult prea
inalte, pierde adeseori din vedere elementele i contextele concrete, situationale ale existentei personalitatii, golind-o astfel de
continut.
Perspectiva psihosociala este orientata spre surprinderea
personalitatii concrete, aa cum se manifesta ea in situatiile i
conjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor i al
psihologiei colective, in functie de atributele psihosociale ale
omului, adica de statutele i rolurile sale, de nivelurile sale de
aspiratie i ateptare, de structura atitudinilor i opiniilor sale.
Ea se concentreaza asupra analizei, interpretarii i explicarii a
doua aspecte: pc de 0 parte, asupra felului cum personalitatea
umana, aa cum s-a constituit ea la un moment dat, se raporteaza i se relationeaza cu 0 alta personalitate; pe de alta parte,
asupra modului cum, tocmai in urma unci asemenea interrelationari, personalitatea se formeaza pc sine insai. Omul, ca fiinta
sociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul relatiilor
sociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale aa cum a fost preluat, interiorizat i sedimentat de catre fiecare individ in parte,
constituie insai "esenta personalitatii". Evident, este yorba de
toate tipurile de relatii in care este implicat individul, adica atat
de cele macrosociale (economice, politice, juridice, morale, religioase etc.), cat i de cele microsociale (familiale, colare, profesionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de calitatea relaliilor sociale; ca urnlare, dacii dorim sa formam
personalitatea, mai intai trebuie sa construim i sa amenajam
corespunzator relatiile sociale din mediul in care acesta ii desfaoara activitatea.
Omul nu traiete intr-un vacuum social, el se implica direct
in multitudinea i varietatea relatiilor sociale concrete pe care
Ie gasete sau pe care Ie creeaza. Aa incat, daca intentionam
sa studiem personalitatea concreta a omului, este necesar sa tim
cum se raporteaza ea la altii, ce anume preia sau respinge, care
18
este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comportamentului actual al omului. A. Kardiner vorbea de existenta unei
"personalitati de baza" inteleasa ca 0 c<lufiguratie psihologica
particulara, comuna tuturor membrilor unui grup social, unei societati i manifestata intr-un stil de viala [9]. Acest "nucleu de
baza" al personalitatii se formeaza insa tocmai prin asimilarea
conditiilor exterioare de viata. Ideea apare i mai clar conturata
la R. Linton care sustinea existenta unor "personalitati de statut", adica a acelor personalitati ce se formeaza ca unnare a
detinerii unor statute, a asumarii unor roluri de catre indivizi,
statute i roluri care, prin sistemul de indatoriri continute i
carora individul trebuie sa Ie faca falii ii pun anlprenta atat asupra structurii interne a personalitatii, cat i asupra manifestarilor
sale exteribare [10]. Jean Stoetzel considera ca in abordarea personalitatii putem utiliza doua puncte de vedere, unul substantialist, care ne arata continutul personalitatii, osatura i carnatia sa,
din ce anume se compune, i altul situational, care indica modul
de manifestare a personalitatii, felul cum se implicii ea in relatiile i situatiile sociale [11]. Intre aceste doua modalitati de
abordare exista insa. 0 foarte stransa interactiune: manifestarile
personalitatii in relatiile interumane sunt in functie de substanta
sa, iar substanta personalitatii se creeaza treptat, tocmai prin
preluarea i sedimentarea efectelor unor asemenea manifestari.
Intre structurile interpersonale i cele intrapersonale ale personalitatii exista 0 puternica corelatie. "Amploarea relatiilor persoanei eu mediul social ii pune pecetea asupra structurii intraindividuale a persoanei,
iar combinatiile interne' ale insuirilor
I
de personalitate ----'-formate i stabilizate in tiinp - regleaza
volumul i masura activismului contactelor sociale ale persoanei, exercita 0 influenta asupra formarii propriului mediu de
dezvoltare a persoanei" [12].
9 A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia University
Press, 1939.
10 Ralph Linton, Fundamenml
cultural al persollalitiitii, Bucure~ti, Editura
~tiinlifica, 1968, p. 156.
II Jean Stoetze1, La psychologie sociale, Paris, Flanunarion, 1963, p. 158.
12 Pantelimon Golu, Psihologie socialii, Bucure~ti, E.D.P., 1974, p. 88.
19
lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroase, in sfarit, in perspectiva sistemica, personalitatea, vazuta
mult prea de sus, apare ca 0 pata neagra, cu contururile elar
delimitate, cu posibilitatea sesizarii a ceea ce intra sau iese din
ea, dar cu imposibilitatea cunoaterii a ceea ce se intfunpla in
interiorul ei.
Totui, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patru
perspective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punctul nostru de vedere, ultimele doua perspective analizate, cea
sistemica i cea psihosociala, corelate intre ele, sunt mult mai
apte pentru a conduce la interpretarea multilaterala i adecvata
a personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primele
doua, depiiindu-le astfellimitele.
Prin accentul pus pe relalia dintre interior i exterior, dintre
interpersonal i intrapersonal, dintre persoana i situalie, dintre
intrari, stari i ieiri, perspectiva sistemica i cea psihosociala
se interinfluenleaza reciproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel,
prin luarea ca punct de plecare - in cercetarea i acliunea practica - a personalitalii interpretate ca fiinla vie, concreta, empirica, insa tratata total, integral, perspectiva psihosociala coloreaza, amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urma
devine mai concreta. Aadar, in masura in care perspectiva psihosociala face apel ise patrunde de ca.tigurile metodologice
ale perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopta 0 mamera mai concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de contextele sociale, ci integrat in ele, atunci ne putem atepta ca personalitatea umana /, sa se releve atat in structura, Gih i in
dinamica sa autentica, atat intrapersonal, cat i interpersonal.
Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura,
numita perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali explicativ-interpretative mult mai ample, bogate i pertinente ale
problematicii procesului instructiv-educativ, conducandu-ne spre
inlelegerea multilaterala, complexa i nuanlata a colii, a clasei
de elevi i a personalitalii elevilor. Astfel, coala nu mai apare
ca 0 institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, ca
un sistem social, ca 0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare,
anume creata pentru instruirea i educarea colarilor. Caracteri21
zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subordonata scopurilor pentru care a fost creata iar, pe de aha parte,
prin procesele funqional-actualizatoare
ale structurii datorita intrarii in aqiune a indivizilor care 0 populeaza (profesori, elevi),
~coala ca organizatie se prezinta ca un sistem ce dispune de subsisteme articulate intre ele (clasele de elevi), ce preiau influentele sistemului dar Ie I]i produc, ee refleeta climatul psihosoeial
al intregului, 11reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele,
dar 11I]i genereaza I]i amplifiea. La nlndul ei, clasa de elevi nu
mai apare ca 0 simplaeoleetie
de indivizi sau doar ca 0 simpla
"celula" restdmsa I]i autonoma de viata, ci ea un grup social, eu
interrelatii atat in interiorul sau - centrate pe realizarea scopurilor eomune -, cfit ~i in afara sa, cu celelalte clase de elevi I]i
cu intreaga organizatie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre organizatie I]i fiecare membru al sau, regleaza activitatile personale I]i colective, incorporeaza in sine valorile organizatiei ~i Ie
transforma in modele actionale pentru membrii sai, faciliteaza
achizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor
ce au primit
aprobarea intregii colectivitati, produce, creeaza modele actionale dezirabile care vor deveni un bun al intregii organizalii.
Prin toate aceste functii, clasa de elevi constituie un fragment
al organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contribuind la crearea lor [13].
Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de analiza 0
aduee perspectiva sistemico-psihosociala
~i asupra personalitalii
elevilor. Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, ci
ca unul ce dispune de subsisteme, structurate la diferite niveluri
~i funClionand intercorelat. A vem in vedere nu numai personalitatea al]a cum se manifestii, ci ~i a~a cum este in realitate sau
cum I]i-o imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne intereseaza I]i [elul cum personalitatea noastra este vazuta (perceputa, apreciata, valorizata) de alJii, comportamentul
nostru
fiind direct influentat de 0 asemenea "proiectie". In sfar~it, ne
13 Vezi: M. Zlate, Psihologia sociala a grupurilor ~colare, Bucure~ti, Editura Politica, 1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp. 57-61:
A. Neculau, M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune psiho- sociologica, m: Sinteze de
psihologie contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur~ti, Editura Academiei, 1983. pp. 182-194.
22
II Ii
I
La psychologie
sociale,
Paris, Flammarion,
1963,
nOate de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a decodifica corect comportanlentele manifestate de individul in
cauza. Cum insa capacitatile de exterioriiare comportamentala
cat i cele de perceptie i apreciere a lor sunt diferite de la individ la individ, ne putem atepta ca unul i acelai comportament sa fie perceput diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acorda
o anumita functionalitate relatiilor interpersonale. Daca la
aceasta adaugam i faptul ca intr-un grup exista Jnai multi indivizi, deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite yom intelege i mai bine de ce in unele situatii se creeaza consensu I membrilor grupului asupra unui individ, iarin altele apar
mari divergente de aprecieri. Un asemenea fapt poate constitui
un factor facilitator sau perturbator al relatiilor interpersonale i
al rezolvarii unor sarcini ale grupului.
'
Una dintre problemele de ordin metodologic cu care ne-anl
confruntat a fost aceea a gasirii unui instrument care sa ne furnizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere.
In acest scop am folosit:
- chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propus
de psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26
intrebari menite a surprinde ase orientari (tendinte) opuse ale
manifestarii personalitatii in grup (dominare-supunere; sociabilitate-izolare; conservatorism-radicalism), notate cu urmatoareIe initiale: U - D; P - N; F - B;
- 0 varianta diagnostica proprie, inspirata de cea a lui Bales,
care in locul intrebarilor presupune optarea directa pentru una
sau alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comportamentale opuse [3].
~i intr-o varianta i in alta suqiectul raspundea atat in legatura cu sine, cat i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membri
ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la fiecare individ in parte
(dupa 0 tehnica mai complex a i laborioasa la Bales i dupa una
2 R. F. Bales, Personality and interpersonal behavior, New York, Rinehart and
Winston, 1970.
3 M. Zlate,
noua metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal,
in: "Revista depsihologie", nr. 3,1984.
27
28
Ie dimensiuni ce intra in componenta tipului final de personalitate se regasesc partial in imaginea celorlalti membri ai grupului
(elevul Z. C. apartine in autoapreciere tipului UPF, iar in cea a
grupului tipului PF, deci doua dimensiuni (P i F) reapar in imaginea grupului) [7]. Prima situatie este intftlnita la 10 elevi, cea
de-a doua la 7, cea de-a treia la 18. In primul caz, este posibil
ca intre individ i grup sa apara relatii de compatibilitate, de
integrare facila a individului in grup, de acceptm,:ei apreciere
a acestuia de catre grup; in cel de al doilea caz, este foarte probabil ca intre individ i grup sa apara relatii de incompatibilitate,
individul avilnd impresia ca nu este suficient de bine cunoscut
i corect apreciat de catre grup, iar grupul suspectand individul
cii nu se dezvaluie pentru a fi pe deplin descifrat; in cel de-al
treilea caz, s-ar putea ca uneori relatiile sa se desfaoare normal '
(mai ales cand intre tipurile de personalitate exista corelatii pozitive), iar alteori mai greoi, cu dificultati (cand intre tipurile de
personalitate exista celelalte feluri de corelatii).
Dintre cele trei tipuri de situatii, cea de-a doua poate crea
dificultati serioase in dinamica concreta a grupului. Solutionarea
ei grabnica devine imperioasa. In acest sens, trebuie depistate
cauzele care au dus la aparitia ei. Uneori ea se poate datora individului care, ca urmare a unor trasaturi personale (timiditate,
sociabilitate redusa, dificultati de comumcare etc.), se manifesta
mai putin in cadrul grupului, mai retinut sau mai cenzurat. Alteori, ea se poate datora grupului insui care este insuficient abilitat in procesul cunoaterii interpersonale, judecii dupa aparente,
superficial. Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analiziirii
cauzelor care ie-aUfgenerat are mare importanta in orice grup
social, cu precadere insa in grupurile educationale, deoarecein
acestea personalitatea membrilor grupului este in plin proces de
formare. Individul are un rol important in constituirea i mai
ales in valorizarea grupului, dar i grupul contribuie la formarea
fie a unor trasaturi pozitive de personalitate a individului, fie a
7 Mentionam cii. intre tipurile finale de personalitate
stabilite de Bales, exista
urmatoarele feluri de corelatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, corelatie negativa, corelatie pozitiva mica ce poate fi ignorata, corelatie negativa mica ce poate fi
ignorata.
29
unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de incompatibilitate, astfel de influente reciproce benefice sunt greu
de obtinut.
A doua intrebare reie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinute: in ce masura imaginea grupului asupra unui individ corespunde cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grupului Ie
are despre individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupului este expresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sau
ea apare datorita unor artificii de calcul pe care. Ie implica
(indeosebi) telmica lui Bales?
In cercetarea noastta anl intalnit umlatoarele situatii:
- situatia in care nici unul dintre membrii grupului nu-l
apreciaza pe un subiect a;;a cum apare el in aprecierea grupului.
De exemplu, subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinand
tipului UB - orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevi
cred ca el apartine tipului UP - orientat spre succes social; 9
tipului P - orientat spre egalitarism; 7 tipului N - orientat
spre izolare individualista; 6 tipului UN - orientat puternic
spre afirmare; el insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP;
- situatia in care foarte putini membri ai grupului (1 sau
2) il apreciaza pe un subiect in concordanta cu aprecierea grupului (doar 2 elevi considera ca D.N. apartine tipului UP stabilit
de grup, ceilalti avand cu totul alte pareri);
- situatia in care marea majoritate a membrilor grupului il
apreciaza pe unul dintre membrii sai a;;a cum 11 apreciaza ;;i grupul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre colegii sai ca apartinand tipului UPB stabilit ;;i de grup).
Cele trei situatii tipice prezentate pun in evidenta inca un
fapt interesant. Din punctul de vedere alnumarului tipurilor de
personalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comparativ
cu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla"
de personalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecare
dintre membrii grupului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazul
ciind in "formula" de personalitate a unui elev se mai adauga
doar 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de grup. In sfiir;;it, din
perspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitate stabilite
de grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate doua
cazuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua
30
incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie comportamentala, spre dramatizare etc. realizeaza perceptii mult diferite fata de cele ale altor membri ai gn.j,pului. Se pare ca rezonanta pe care comportamentele exteriorizate in grup de membrii
sai este la aceste persoane cu totul alta dedit la cele care sunt
mai simple sub raport cognitiv i afectiv.
in al doilea rand, neconcordanta de care vorbeam se datoreaza comportanlentelor contradictorii manifestate de unele persoane in cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor elemente comportanlentale diferite ce vor fi introduse in imaginea
finala a tipului de personalitate. Elevul C.V., de exemplu, se
manifesta intr-un anume fel fata de colegul sau Z.C., fapt care
il determina pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului P
(orientat spre egalitarism), are un alt comportament fata de co-'
legul G. I., care il face pe acesta sa-l considere ca apartinand
tipului N (orientat spre izolare individualista) etc. Mai mult,
chiar fata de unul i acelai comportanlent se manifesta atitudini
diferite, deoarece comportamentul dat este filtrat prin sistemul
propriu de imagini al evaluatorului, cu incarcatura sa personal a,
specifica. Unul i acelai comportament al elevului C. V., de
pilda, este evaluat de un coleg intr-un fel, de un altul in alt fel,
de un al treilea i mai diferit, aa incM elevul respectiv apare
extrem de diferit reflectat in ochii fiecaruia dintre colegii sal.
Se intelege de la sine ca 0 asemenea functionalitate a sistemelor
de imagini s-ar putea solda cu nenumarate efecte negative. De
aici se degaja necesitatea formarii unor sisteme de imagini adecvate, corecte, in acord cu particularitatile comportamentului manifestat i pe d'tt posibil i cu intentiile care stau la baza lui.
Acest lucru se poate obtine numai daca in cadrul procesului instructiv-educativ a fost educata capacitatea de cunoatere, autocunoatere i mai ales de intercunoatere. In caz contrar yom
asista la formarea unor imagini reciproc incorecte care vor genera grave disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale.
Antrenarea elevilor in conceperea, organizarea i desfaurarea unor actiuni colective, oferirea cat mai multor prilejuri de
exteriorizare autentica, netrucata, nemascata, neretinuta a trasaturilor de personalitate, a conceptiilor i atitudinilor, largirea ca33
Dei astazi se scrie mai putin despre componentele personalitatii i mai mult despre personalitate ca realitate psihosociala
completa, integrala, unitara, cu alte cuvinte, despre ceea ce s-a
numit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vedere di taria
i valoarea personalitatii totale este data de tiiria i valoarea fieciireia dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esential, fundamental in asigurarea conduitelor sociale ale omului,
este caracterul, insuficient analizat, dupa parerea noastra, in literatura de specialitate. Dat fiind locul i rolul central al caracterului in structura integralii a personalitatii, regandirea i reinterpretarea lui se impune ca 0 necesitate.
Ca laturii relationala a personalitiitii, "responsabila" de felul
in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii,
caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau amprenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al
omului, ca 0 structura psihica complexa, prin intermediul ciireia
se filtreaza cerintele externe i in functie de care se elaboreaza
reactiile de riispuns. Intrucat caracterul exprima valoarea morala
personala a omului, a mai fost denumit i profilul psihomoral
al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistentii i stabilitate. Caracterul reprezintii configuratia sau structura psihicii individuala, relativ stabila i definitorie pentru om,
cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul
35
cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i comportarea potrivit specificului sau individual. EI determina ~i asigura totodata, din interior, concordanla ~i compatibilitatea conduitei cu exigenlele ~i normele existente, promovate sau impuse
la un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspectiva,
caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj la
nivelul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oamenii" [1]. Indiferent daca interpretarea caracterului se face intr-o accepliune mai extinsa, ca schema logica de organizare a
profilului psihosocial general al persoanei, considerat din perspectiva normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai restrans a, ca ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceea
ce apare pe prim-plan este proprietatea sa de sistem valoric ~i
autoreglabil, de ansamblu organizat ~istructurat de trasaturi. Nu
este yorba insa de orice fel de trasaturi, ci, a~a cum preciza inca
de muM vreme N. D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esenfial-calitative [3] (subl. ns.) sau, cum arata mai recent Paul Popescu-Neveanu, de invarianfii ce intra in constitulia sa psihologica ~i care permit anticiparea reacliilor viitoare ale individului
[4]. Pe de alta parte, nu este yorba de trasaturi izolate, juxtapuse,
a~ezate unele langa altele, in neoranduiala, ci de 0 sinteza, de 0
inchegare armonioasa de insu~iri, de 0 structura bine definita
[5]. Tocmai in virtutea unei asemenea structuri oamenii se diferenliaza intre ei. Le Gall vorbea in acest sens de "singularitatea
esenliala a fiecarui caracter" [6], termenul de singularitate avand
1 Paul Popescu-Neveanu, Personalitatea ~i cunoa~terea ei, Bucuresti, Editura Militarii, 1969,pp. 134-135
2 M. Golu, Caracterul, in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu, C. Manolescu, Psihologie.
~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P.,
Manual pentru /icee de jilologie-istorie
1978, p. 226.
3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhii haraktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15.
4 Paul Popescu-Neveanu, Subsistemlll relational-valoric ~i de alltoreglare, in:
Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinea Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, 1987.
5 ~tefan Zisulescu,
Caracterul, Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi
~i: A. Chircev, Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucure~ti,
E.D.P., 1976, p. 506.
6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~lescents, Paris, P.U.F., 1969,
p.447.
36
37
Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Popescu-Neveanu, care considera ca "atitudinile exista doua cate
doua, una opusa alteia ... niciodata nu se poate face cu seriozitate afirmalia ca 0 persoana oarecare ar dispune numai de una
dintre trasaturile perechi, cea pozitiva sau cea negativa ... nu
exista i nu pot exista reduclii absolute la termeni singulari" [9].
Sistematizarea trasaturilor caracteriale doua cate doua in perechi
cu poli opui este atat de larg intalnita incat nici nu mai trebuie
staruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pulin la prima vedere,
pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cinstitnecinstit, egoist-altruist etc.) se gasesc la una i aceeai persoana in proporjii i amestecuri diferite. Ca aa stau lucrurile in
realitate nu este insa greu de demonstrat. Se tie, de pilda, ca
fricosul are i el momente de curaj, ca leneul poate savari acte
de hiimicie, ca generosul poate fi egoist in anumite situalii. In
sfarit, la fel de adevarata este i ultima afirmalie care precizeaza ca nu se pot face reduqii absolute la unul sau altul dintre
polii respectivi. Nu exista un om absolut bun, absolut generos,
indiferent de condilii, de solicitari, de persoanele cu care se stabilesc relaliile, pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitate
nelimitata ar echivala cu ... prostia.
Luand in considerare cele de mai inainte am putea afirma
ca la natere trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, evolulia lor fUnd teoretic egal probabila. In realitate insa, individul
va evolua spre un pol sau spre altul dupa cum reacliile sale vor
fi intarite sau respinse social. Ne-am putea imagina 0 balanla
cu doua axe san talere inclinandu-se cand intr-o parte, cand in
alta i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altul dintre
poli, in funqie de natura, tipul, numarul i valoarea situaliilor
de viala parcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor exterior-educativa, gratificarea sau condanmarea lor, de asimilarea
sau respingerea lor prin invalare. Daca un copil care daruiete
9
38
altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate
ansele sa evolueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acelai
copil, pentru acelai gest este admonestat, reproandu-i-se gestul, el va evolua spre avarilie.
Procesul este, evident, mai complex, fUnd determinat atat de
numarul situaliilor pozitive sau negative cu care se intalnete
copilul, cih i de intarirea sistematica a unora sau altora dintre
ele. Cand numarul situatiilor i intaririlor este egal (sa spunem,
una pozitiva, alta negativa), copilul se afla intr-odispozilie
tensional-conflictuala,
echivalenta starii de disonanla cognitiva,
comportanlentul sau fiind fie de expectativa, de ateptare a ce
va urma, a ce se va repeta, fie de cautare activa pentru a depai
sau cel pUlin reduce disonanla pe care 0 traiete. In aceasta situalie balanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze ..
Daca insa numarul situaliilor i intaririlor pozitive il intrece
cu niult pe al celor negative (de exemplu, 10 din prima categorie
i doar 2 din cea de-a doua), atunci evolulia spre polul pozitiv
este evidenta, balanla dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilor
caracteriale bune. tn ambele cazuri, 0 trasatura iese invingatoare
i devine precumpanitoare in conduita individului numai in urma luptei, a ciocnirii cu cea opusa ei. Trasiitura invinsa nu dispare insa, ci se pastreaza sub forma unor reziduuri, putand fi
reactualizata in diferite alte situ alii. Trasatura caracteriala este
insa prima, care dispune de stabilitate, nu cea de-a doua, care
are 0 manifestare intampliitoare in comportament. De asemenea,
nu trebuie sa uitiim ca in provocarea luptei sau ciocnirii dintre
trasaturi 0 mare s6mnificalie 0 au atat influenlele educative exterioare, cat i I3fopriile forle ale celui in cauza, care poate evita
sau contracara influenlele negative ale mediulni i cauta, apropria, asimila pe cele pozitive; el se poate opune sau sustrage
primelor, Ie poate provoca sau chiar crea pe celelalte. In acest
proces caracterul se schimba, dupa cum considerau Kovalev i
Measicev, din "mod de reaqie, in mod de relalie" [10], reaqia
10 A. G. Kovalev, V. N. Measicev, Particularitii[ile psihice ale omului, voL L
Caracterul, Bucureti, Editura de Stat Didacticii i Pedagogicii, 1958, p. 110.
39
aseamana pe oanleni i in virtutea carora aCetia pot fi comparati unii cu altii) i trasaturi individuale, care pentru a fi mai
elar diferentiate de primele sunt denumite dispozilii personale
(ele diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Acestea din urma
sunt de trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semnificatie majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asupra fiecarui act, oferind mari posibilitati in cunoaterea i afirmarea individului i constituind, in fapt, "raqacina vietii");
centrale (un grup ceva mai numeros, evidente; generalizate,
constante, controland un mare numar de situatii obinuite, comune); secundare (periferice, mai putin active, exprimiind aspecte mai putin esentiale de manifestare a individului i aviind
o existenta minora i latenta) [11]. Dei informatiile cu privire
la aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- '
rizarea lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul i
rolullor (dispozitiile cardinale soot putine la numar, una, doua,
dar cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelalte
in situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt mai numeroase,
dar intervin in situatii obinuite de viata; in sfiirit, cele secundare sunt i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existenta
latenta, controleaza mai putin comportamentul individului).
Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispunerea dispozitiilor
personale (pentrll care noi yom pastra totui termenul de trasMuri) in trei cercuri concentrice; in cercul de la mijloc sunt
amplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale,
iar la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare.
Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua, care dispun de
constanta, nu i ultimele, cu manifestare episodica i cu ecouri
slabe asupra comportamentului individului. Acestea din urma ar
putea reprezenta fie "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care,
aa cum precizam in modelul anterior, au ieit invinse din ciocnirile, conflictele i contradictiile ce au avut loc, rara a disparea
insa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~saturi aflate in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.
11 Gordon W. Allport, Structura i dezvoltarea personalitiifii,
1981, p. 366.
Bucure~ti, E.D.P.,
41
De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cercuri concentrice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat
i predeterminat, dimpotri va, ele au un caracter mobil, flexibil,
putand trece, in functie de cerinte, situatii, imprejuriiri dintr-un
cerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 trasiitura caracteriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea face
ca ea sa-i piarda din semnificatie i sa devina 0 triisatura secundara. La fel cum, daca la un copil cinstea i sinceritatea reprezintii triisaturi secundare, acestea ar putea fi transformate, cu
timppl, in triisaturi centrale. Aadar, nu este yorba doar de faptul
ca situatii diferite deelaneaza intrarea in functiune a ooor triisaturi diferite, ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilor
caracteriale negative in pozitive sau invers. Evident ca in acest
proces rolul esential revine educatiei,. care poate dispune de 0
serie de miisuri menite a contribui la "deplasarea" unor trasaturi
dintr-un cerc in altul. Prin educatie omul ii dii seama de valoarea trasaturilor caracteriale, care sunt functie de insei situatiile,
imprejuriirile, normele cu care intra in contact. Ceea ce era acceptabil i dezirabilla un anumit moment dat (la 0 anumita varsta, de exemplu, in anumite tipuri de grupuri sociale etc.) devine
intolerabil sau indezirabilla un alt moment dat, timp care poate
fi personal, dar i social, istoric.
Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta 0
dovada a instabilitatii caracterului, ci una in favoarea plasticitatii i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative.
Relevanla educalionala a modelului cercurilor concentrice
se concretizeaza in uffilatoarele:
1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamentului concret al omului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexistenlei difetitelor triisaturi caracteriale (cu semnificatii, ponderi
i rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manifestiirii lor diferenfiate,
in functie de particularitatile situatiilor intalnite. Nu este totui
exelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caracteriale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare ca
fiind diferite i triisaturi contradictorii ca apartinand aceleiai
categorii), ajungand la ceea ce Allport numea pseudotrasaturi
42
sau pseudodispozitii, care soot judecati greite, diagnostice superficial puse, provenite din fixarea atentiei doar pe aparente.
Acest fapt invita la prudenta i mai ales)a corectitudine in cunoaterea oamenilor, mai ales a copiilor i elevilor.
2) modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamicii
structurii generale a caracterului, cat i afiecarei trasaturi caracteriale in parte, dinanlica ce se poate matiifesta in ambele
sensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale i
in finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in considerare i valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yom
sesiza mai bine cum uneori caracterul parcurge etape pozitive
in modelarea sa (transformarea unor trasaturi centrale negative
in trasaturi secundare sau reactivarea i convertirea celor secun- '
dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etape
negative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpul
centrala sau chiar cardinala). In acest caz, grija educatiei este
de a "impinge" spre periferie trasaturile caracteriale negative i
spre centru pe cele pozitive;
3) modelul poate juca i rolul unui instrument de valorizare
a trasaturilor caracteriale, mai ales atunci cand nu cunoatem
sau nu suntem siguri de senmificatia detinuta de acestea. De
exemplu: timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea este
o trasatura cardinala, manifestata constant, pregnant i puternic
in conduita, influentandu-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca reprezinta un defect, i inca gray. Daca insa face parte din randul
trasaturilor secunda're, avand 0 existentii latenta .i un rol minor
(luand, practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putem
afirma cu certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom ti ca, oricum,
ea nu este un defect evident. De aici deriva i cerinta educativ-formativa de a determina mai precis locul ocupat de 0 trasatura in cele trei cercuri concentrice.
. Modelul piramidei caracteriale are la baza parerile marii
majoritati a acelor autori care considera ca esential pentru caracter este nu atat numiirul atitudinilor i trasaturilor, ci modul
43
13 Paul Popescu-Neveanu,
14 Ana Tucicov-Bogdan,
Psihologie generala i psihologie
E.D.P., 1973, vol. n., p. 219.
44
sociaW, Bucureti,
1. Un model sintetic-integrativ
al personalitatii
A. PREMISE $1 IPOTEZE
De-a lungul timpului asupra personalitalii au fost elaborate
o multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanalitice, personaliste, existenlialiste, umaniste, dinanliste, factoriale,
socioculturale, fie ca interpteteaza omul ca fiinla re-activa sau
pro-activa1, fie ca se concentreaza asupra descoperirii i inventarierii elementelor componente (uneori iultime) ale personalitatH (teoriile atomiste) sau asupra structurilor i sistemelor acesteia (teoriile structurale i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0
deschidere mai mare spre social, spre ceilalli oameni, spre contactele interpersonale i grupale (teoriile psihosociale)2, toate,
aproape fara excePlie, incearcii sa surprinda esenla personalitalii, originalitatea i unicitatea sa. Dei in vederea atingerii
acestui leI se merge pe cai diferite, se folosesc conceplii i metode diferite, ceea ce atrage dupa sine 0 varietate i diferenliere
extrem de mare a teoriilor respective, chiar neconcordanle i
contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie reprezinta un progres, in raport cu precedenta. Este evident cii teoriile
structurale Ie integreaza pe cele atomiste,.depaindu-Ie
astfel, la
fel cum cele psihosociale Ie concretizeaza, Ie umplu de conlinut
pe cele sistemice. De asemenea, nu se poate neglija faptul ca
fiecare teorie completeaza 0 alta, temperandu-i excesele i realizand, in cele din urma, un fel de echilibrare. Allport aprecia ca
dei pozitivismul "a adus la lumina 0 mullime de data marunte
in detrimentul unei conceplii coerente despre petsoana umana
ca totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriva
"speculaliei nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recunoscatori3. Apoi, dad pozitivismul inclina spre fragmentare i
impersonalitate, spre interpretarea omului ca un "reactor dezme1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata de accentul pus
de catre teoriile personaliste i cele sistemice pe dispoziliile personale i unitate, pe interpretarea omului ca reprezentand 0
"unitate creatoare"4.
In ciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integreaza, completeaza i echilibreaza reciproc, nici una dintre acestea,
luata in sine, nu este satisfaditoare. Astfel, teoriile pozitiviste
interpreteaza omul in termenii binecunosculi de sti1l1ul i reaclie
ai behavioris1l1ului, neglijand interioritatea psihica a 01l1ului, in
ti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile sale
incontiente, accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Prezenla unei asemenea situalii creeaza deruta i neincredere.
$i totui, dificultatea in conceperea personalitalii provine nu
din limitele fiecarei teorii in parte sau din aceea ca, de cele mai
multe ori, 0 abordare a fost utilizata in detrimentul celorlalte.
Dupa parerea noastta, dificul1atea consta in insuficienta considerare, in analiza i interpretarea perspnalitalii, a fnse:jipersonalitiilii. Psihologii, in incercarea de a inventaria cat mai multe
ele1l1ente componente ale personalitatH (indiferent dacii acestea
se numesc insuiri, trasaturi, factori), in striidania de a depista
structurile, sistemele i subsiste1l1ele personalitiilii (subsistemul
3 GordonW. Allport,Structura i dezvoltarea
dactica~iPedagogica,1981,p. 547.
4 GordonW. Allport,op. cit., p. 550.
personalita{ii,
Bucure~ti,Edit.Di-
49
cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivational etc.), ca i in dorinta de a organiza personalitatea (In structuri, niveluri, dimensiuni), pierd, cel mai adeseori din vedere
tocmai personalitatea. Or, in personalitatea totala, integrala a
omului - pe care 0 concepem din perspectiva filozofiei, pe de
o parte, ca personalitate concreta, iar, pe de aWi parte, ca ideal
al realizarU - semnificatie au nu atat insuirile, "configuratiile
de tdisaturi", structurile, sistemele i subsistemele personalWitii,
ci modul particular de integrare i utilizare comportamentala
a acestora. Astfel, 0 mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce dorete sa fie, ce gandete despre
a/iii, ce considera ca gandesc allii despre el, comportanlentul
sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste
elemente sau de modul particular de integrare i functionare a
acestora. Se tie din experienta cotidiana ca unii oanleni se comporta aa cum sunt, in timp ce altii, aa cum ii inchipuie ca
sunt sau cum cred ca ateapta ceilalti sa se comporte. Pe de alta
parte, in relatiile interpersonale conteaza nu atat cum este omul
in realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilalti, deci
nu atat insuirile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie",
ci cele care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceasta ne face sa credem cii in personalitatea totala a omului exista,
de fapt, mai multe "fatete"5 ale acesteia. Astfel, am putea identifica: 1. personalitatea reaW (PR), aa cum este ea in realitate;
2. personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea pe care individul 0 are despre sine; 3. personalitatea ideala (PI), adica
cea imaginata, cea dorita, cea pe care indi vidul aspita sa i-o
formeze; 4. personalitatea perceputa (PP), imaginea individului
despre altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro), adicii ce crede
individul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea manifestata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toate
aceste "fatete" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ci
aceasta apare din interactiunea lor. Relatiile de tip cooperator,
5 Termenul de "faleta" a personalitalii 11imprumutam de la R. F. Bales, eare vorbea ehiar de "parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(elegerea
mai adeevatii a personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales, Personllity and
Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970, pp. II, 15.
50
conflictual sau compensator dintre ele vor conduce la acea configuratie unica pe care 0 denumim personalitatea integraIa, totala a omului.
Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care 11propunem implica doua tipuri de demersuri: unul analitic, vizftnd
descrierea i caracterizarea succinta a fiecarei fatete a personaliHitii; altul sintetic, tintind spre surprinderea tipurilor de personalitate reieite din interactiunea i configurarea specifica a
componentelor desprinse. Aceasta i este ceea ce ne propunem
sa realizam in continuare.
~tiinlificii, 1969; A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia
University Press, 1939; Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalitii]ii, Bueureti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund Freud, Introducere In psihanaliza,
Bueure~ti, Editura Didaeticii i Pedagogicii, 1980.
51
52
55
pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capacitatea persoanei cunosciitoare de a descifra esentialul in infor'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei pe care 0
tratam suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0
are capacitatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWi
este 0 creatie proprie a persoanei cunosciitoare, deci ea va fi
influentata ~i va depinde maximal de posibilitatile ~i limite1epsihofiziologice ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivatiile, aspiratiile sale, de felul de selectionare, organizare ~i structurare a
indicilor perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perceperii indicilor, de relevanta lor, de stiirile psihologice temporare
ale celui care petcepe, de atitudinile sau de caracteristicile personale ale acestuia13. La fel de importante in aprecierea ce1orlalti sunt ~i 0 serii de cli~ee sau stereotipii perceptive "ce deformeaza judecata personala, impunandu-se ca un fel de adeviir
obiectiv"14. Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt persoane care in conditii de deficit informational cu privire la 0
alta persoana, reu;;esc s-o cunoasca foarte bine datorita capacitatilor perceptiv-discriminative cle care dispun, in timp ce altele, chiar in conditii de exces sau de abundenta a informatiilor,
nu ating 0 asemenea performanta. Allport considera cii unii oameni dispun cloar de capacitatea de judecata stereotipa (sensibilitate fata de un altul generalizat), in timp ce altii dispun de 0
sensibilitate interpersonala. "Ne hazardiim sa emitem ipoteza scria el - ca cei mai buni evaluatori au ambele tipuri de abilitati" 15.Perceptia altuia sau imaginea despre altul se inscrie ca
un "dat" (fapt) esential in personalitatea indiviclului, reglandu-i
nemijlocit re1atiile cu ceilalti. De~i in fazele initiale ale actelor
interpersonale ea este extrem de mobila, chiar fluctuanta, datorita mobilitatii ;;i fluctuatiilor situationale ale relatiilor ;;i comportamentelor persoanelor implicate in relatii, cu timpul, anumiti invarianti comportamentali ai altor persoane patrund in ea,
13 T. M. Newcomb, R. H. Turner P. E. Converse, Manuel de psychologie sociale,
Paris, P.D.F., 1970,pp. 193~i unn.
14
15
56
1974,p. 221.
1974,cap. Ill.
57
IWitile particulare, proprii, specifice de exteriorizare i obiectivare comportamentaUi. Prin continutul sau, personalitatea manifestata este 0 constructie psihocomportamentala
sintetica, deoarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta a
personalitatii, fie toate fatetele articulate i integrate intre ele.
Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea psihica a individului, cat i de particularitatile i "cerintele" situationale in care aceasta actioneaza. Exista norme de grup, reguli
sociale care cer ca anumite comportamente sa se exteriorizeze,
in timp ce altele sa fie retinute, inhibate; unele comportanlente
sunt accept ate, altele nu; ceea ce este acceptat intr-un grup sau
i se permite unei persoane cu un anumit statut, ii poate fi refuzat
altui grup sau altei persoane cu un alt statuto Personalitatea manifestata este plIDctul de intersectie intre individual i social,
intre interioritatea psihica a individului i normativitatea societatii. Intr-o asemenea intersectie se pot produce confluente,
armonizari, dar i disocieri, dezacorduri, fapt care acorda
personalitatii totale a individului 0 traiectorie existentiala proprie. Oricum ar fi, personalitatea manifestata ramane fateta cu
caracterul integrator cel mai pronuntat, cu deschiderea cea mai
evidenta spre social, cu crescute posibilitati de investigare i cunoatere obieetiva.
C. ABORDAREA
SINTETlC-INTEGRATlV
A A
PERSONALITATII
Cele de pana acum ne-auevidentiat
faptul ca fatetele personalitatii dispun de 0 natura, structura i functionalitate proprii,
distincte, care Ie individualizeaza pe unele in raport cu altele.
Astfel, PR i PM sunt fatetele "mai obiective" ale personalitatii,
in timp ce toate celelalte sunt fatetele ei subiective; primele cinci
ar putea fi subordonate punctului de vedere substanfialist de descriere a personalitatii, ultima celui situalional - primul indicand continutul, osatura i carnatia personalitatii,
al doilea,
modul ei de manifestare in relatiile i situatiile sociale (Jean
Stoetzel)19; unele dintre fatetele personalitatii cuprind mai ales
19 Jean Stoetzel, La psychologie
58
1963,p. 158.
59
in investigarea personalitiipi ne-ar conduce la descoperirea ~i descifrarea acesteia, in realitate asistam la pulverizarea ei, la surprinderea doar a unor aspecte, laturi, de fiecare data altele, in
functie de instrumentul utilizat. Apoi, mai multi psihologi, utiliziind instrumente diferite, ar putea identifica "personalitati" diferite, chiar ~i atunci cand se raporteaza la unul ~i acela~i individ. Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care I-am
propus are in planul diagnosticarii acesteia urmatoa,rele doua categorii de consecinte: fie construirea unui instrument diagnostic
nou, sintetic, care sa permita surprinderea integralii ~i dintr-o
data a personalitatii; fie aplicarea mai multor instrunlente diagnostice in masura sa furnizeze informatii despre fiecare fateta a
personalitatii, care sa fie mai apoi integrate de psiholog intr-o
imagine unitara. Dupa cuno~tinta noastra nu exista elaborat inca
un instrument sintetic de diagnosticare a personalitatii totale, ceIe mai multe dintre acestea reu~ind sa surprinda, uneori cu 0
precizie mai mare, alteod cu una mai mica, doar 0 fateta a personalitalii. Astfel, probele de laborator ~i testele proiective diagnosticheaza personalitatea reala; inventarele sau chestionarele
de personalitate surptind imaginea de sine; testul sociometric
care cuprinde ~i intrebiiri de motivalie a alegerilor i respingerilor furnizeaza informalii cu privire la imaginea despre altii;
testele de perceptiesociala adaptate ne indica imaginea de sine
atribuita lumii; categoriile informational-comunicationale elaborate de Bales aratii cum se manifesta personalitatea (tensional-conflictual; cooperator-adaptativ; ca solicitator sau ca furnizor de informatii, opinii i sugestii in grup). Totui, incercarile
de elaborare a unor instrumente de diagnostic are a mai multor
fatete ale personalitalii nu lipsesc cll desavarire. De exemplu,
chestionarul de evaluare interpersonala, elaborat ~i utilizat de
Bales, conduce la obtinerea atat a imaginii de sine, cat ~i a imaginii despre allii22. I?e~i elaborarea unui instrument diagnostic
22 Un acela!ji produs se poate obline ~i prin intermediul instrumentului
propus de
noi. Vezi M: Ziate, 0 noua metodii de diagnosticare a comportamentului interpersonal, "Revista de psihologie", nr. 3 ~i 4, 1984.
63
PROBLEMA
Intr-un studiu anterior1 pornind de la premisa ca in personalitatea totala a individului importanta au nu atilt insuirile,
configuratiile de trasaturi, structurile, sistemele i subsistemele
ei, ei modul particular de integrare i utilizare comportamentaliia acestora, desprindeam ase "fatete" ale personalitatii i
anume: personalitatea'reala (PR); personalitatea autoevaluata
(PA); personalitatea ideala (PI); personalitatea perceputa (PP);
personalttatea proiectata (PPro); personalitatea manifestatCi
(PM). Luand apoi in considerare interaetiunea i interdependenta lor reciproca, intersectarea, convertirea sau "topirea" unora
in altele, am deseoperit patru tipuri de personalitate: unitar i
armonios dezvoltat; instabil; dedublat; accentuat. Punandu-ne
problema diagnosticiirii acestor tipuri de personalitate, avansam
ipoteza ca s-ar putea proceda in doua moduri: fie prin construirea unui instrument diagnostic nou, sintetic, care sa permita surprinderea dintr-o data a tuturor fatetelor personalitatii; fie prin
apliearea mai multor instmmente diagnostice in masura sa furnizeze informatii despre fiecare fateta a personalitatii care sa fie
apoi integrate de psiliolog intr-o imagine unitara. Aratam, totodata, ca prima modalitate - rara a lipsi. cu desavarire - este
1 M. Zlate, Un model sintetic - i~tegrativ al personalitiifii,
gie", 1987, nT. 1, pp. 5-16.
"Revista de psiholo-
65
totu~i mai putin utilizatii, comparativ cu cea de-a doua. Una dintre problemele apiirute chiar din momentul elaboriirii studiului
respectiv a fost aceea a giisirii (in metodologia psihologicii) sau
conceperii unei metode relativ simple ~i operative care sii ofere,
pe de 0 parte, posibilitatea recoltiirii unor informatii despre toate
sau despre dh mai multe fatete ale personalitiitii, iar, pe de altii
parte, sii conducii spre detem1inarea tipurilor de personalitate
descrise. Dacii in momentul publiciirii acelui studiu nu eram in
posesia unor informatii cu privire la 0 astfel de metodii, astiizi
suntem in miisurii sii propunem, cu titlu experimental, nu atat 0
metoda, cat 0 metodologie de determinare a tipurilor de personalitate, conceputii ca un ansamblu de tehnici diagnostico-interpretative cu 0 dezvoltare procesualii.
PREMISE
Ca punct de pomire am luat acele cercetiiri ce reu~eau sii
diagnosticheze douii sau mai multe fatete ale personalitiitii. Astfel, H. Rodriguez Tome (1967, 1972)2, fiind interesat de surprinderea imaginii despre sine a unor adolescenti ~i a imaginii
pe care ace~tia cred cii 0 au ceilalti despre ei (denumite de el
"imagine proprie de sine" ~i "imagine socialii de sine"), ii pune
pe adolescenti in situatia de a-~i exprima, pe de 0 parte, piirereSl
pe care 0 au in raport cu modul de manifestare la ei i~i~i a 22
triisiituri comportamentale (vesel, sociabil, reflexiv etc.), iar, pe
de altii parte, piirerea pe care considerii cii 0 au altii (tatiil, ma'ma, prietenii biiieti, prietenii fete) despre ei. Obtine in final 0
imagine proprie de sine ~i patru imagini sociale de sine care ii
oferii posibilitatea efectuiirii unor analize diferentiatorii ~i comparative. 0 cercetare aproape identicii (cel putin ca metodii) a
fost organizatii de trei autori francezi (M. Gilly, M. Lacour,
R. Meyer, 1971-1972)3
pentru a evidentia relatia dintre cele
2 H. Rodriguez Tome, Unite et diversiti de l'image de soi chez I'adolescents,
"Psychologie franyaise", 1967, nr. 12, pp. 114-123; H. Rodriguez Tome, Le Moi et
I 'Autre dans La conscience de I 'adolescent, Neuchiitel, DelachauJ{ et Niestle, 1972.
3 M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, Image propre, images sociales et statut scola ire,
66
douii tipuri de imagini de sine (proprie ~i socialii) ~i statutul ~colar al elevilor. Printre insu~irile date spre apreciere se aflau unele
legate direct de activitatea ~colarii (inteligentii, memorie, atentie,
rapiditate in activitatea ~colarii, sensibilitate fata de rezultatele
~colare, fortii, sinceritate, politete, perseverentii - in total 12).
De asemenea, printre persoanele din anturajul elevului ale ciiror .
imagini despre sine trebuiau "ghicite" a fost introdus ~i profesorul. Atat in prima, cat ~i in cea de-a doua cerctare, aprecierea
insu~irilor psiho-comportamentale se efectua cu "ajutorul unei
scale evaluativ~ (ce indica prezenta in mare masurii, intr-o oarecare miisurii ~i in mica miisura a insu~irilor investigate) sau
prin acordarea unui punctaj (10 puncte pentru nivelul inalt de
dezvoltare al insu~irii avute in vedere, 5 puncte pentru dezvoltarea ei medie, zero puncte pentru insuficienta dezvoltare sau
pentru lipsa ei). lata cateva exemple de intrebiiri. Pentru memorie: "Un copil care are memorie este cel care i~i reaminte~te cu
u~urinta ceea ce a invatat sau ceea ce i s-a spus. Unui asemenea
copil ii acordiim 10 puncte. Celui care uita tot ii acordam zero
puncte, iar celui care i~i reamintete intr-o oarecare masurii ii
acordiim 5 puncte". Pentm deschiderea sociala in munca colarii: "Unor copii nu Ie place sa lucreze singuri, ci impreunii cu
altii, lor Ie acordiim 10 puncte. Altii, dimpotriva, preferii sa lucreze singuri, lor Ie acordiim zero puncte ... etc.". Fiecare triisiitura psiho-comportamentala era jnsotita de cinci intrebiiri: Cate
puncte crezi cii iti acorda mama ta? Cate puncte crezi cii iti
acordii taml tiiu? Dar cel mai bun prieten al tau? Dar profesorul?
Tu insuti cate puncte ti-ai acorda? In astfel de cercetiiri sunt
surprinse douii din1)e fatetele personalitatii avut~ in vedere de
noi: PA (personalitatea autoeva1uatii) i PPro (personalitatea
proiectata). Cu ajutorul chestionarului de evaluare inter-personala fo10sit de Bales pentru determinarea tipurilor de personalitate interpersona1ii4 sau pornind de 1a metoda propusa de noi
cu acela~i scops, dat fiind faptu1 cii subiectu1 riispunde la 0 serie
4 R. F. Bales, Personality arul Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart
and Winston, 1970.
5 M. Ziate, 0 nouii metoda de diagnosticare
a comportamentului interpersonal,
"Revista de psihologie", 1984, nr. 3 ~i 4.
67
'i"
o METODOLOGIE
POSIBILA.
In vederea surprinderii celor f?ase fatete ale personalitatii
poate fi utilizata 0 metodologie relativ simpla f?ioperanta constand in urn1atoarele:
a. elaborarea ~'iaplicarea unui chestionar evaluativ i autoevaluativ ce contine intrebiiri referitoare la un numiir de trasaturi
(insuf?iri) psiho-comportamentale ee urmeaza a fi apreciate de
persoana investigata pe baza unei scari tip Liekert, in cinci situatii de raspuns: in raport eu sine; eu idealul urmiirit; cu altii;
eu propria persoana reflectata in altii; cu eomportamentul exteriorizat, manifestat. Precizam ca numiirul trasaturilor (insuf?irilor) investigate poate fi extrem de mare. De exemplu, V. Ceauf?u
intocmef?te0 lista cu 57 asemenea triisiituri de persoqalitate, numite de el atribute, grupate in opt eategorii: dinamica neutopsihica; constituirea f?iprelucrarea informatiilor; decizia; autocontrolul f?i autoreglarea; atitudini moral-sociale; aetiunea;
motivatia f?ipropensivitatea; capacitatea de invatare-adaptare7.
6 V aleriu Ceau~u, Autocunoa~tere
~i crearie, Bucur~ti,
68
d. de prietena ta
Scazut
Mediu
I
12345
11
11
1
1
189
Mediu
I
Inalt
I
123
456
Inalt
1
789~
Inalt
IIII869534. 47Cum Mediu
crezi
ca itiII este apreciat nivelul de inteligenta de
11
11
Scazut
71
mai complete putem aplica in intregime chestionarul de evaluare ~i autoevaluare ~i pe aceste persoane, evident cu modificarea
intrebarilor 3 ~i 4. Asemenea investigalii au 0 mare semnificalie
in raport cu subiectul cercetat deoarece pun in evidenla capacitatea sa de cunoa~tere a altora, a parerilor acestora despre el.
Dat fiind insa faptul ca realizarea lor integraHi este deosebit de
dificila, pot fi solicitate numai in masura posibilitalilor.
DEMERSURI DIAGNOSTICO-INTERPRETATIVE
Pentru a vedea in ce masura metodologia propusa de noi este
funclionala anl organizat 0 cercetare empirica pe trei grupe de
subiecti: un grup de 35 elevi (clasa a XI-a), un alt grup de 20
studenli (anul 1lI), in fine, un grup de 15 adulli Ontre 45-50
ani). Subiectii erau diferenliali prin varsta, sex, nivel de pregatire educalionala, dar ~iprin gradul de dezvoltare al personalitalii:
la adolescenli personalitatea aflandu-se intr-un pronunlat proces
de formare, de definire; la studenli acest proces fiind ceva mai
avansat ~i stabilizat; la adul1i personalitatea fiind bine conturata
(evident, nu ~i definitiv stabilizata). Amintim acest lucru deOarece repartizarea tipurilor de personalitate printre aceste trei
categorii de varsta va fi, probabil, diferita. De exemplu, este mai
plauzibil ca tipul de personalitate unitar ~i armonios dezvoltat
sa fie intalnit in randul adullilor a caror personalitate este deja
formata, decat in cel al adolescenlilor a caror personalitate se
afla in plin proces de inchegare i stabilizare.
Insu~irile de personalitate pe care Ie-am avut in vedere sunt
urmatoarele: inteligenja, ca una dintre trasaturile cele mai stabile ale personalitalii ce-i confera acesteia suplelea ~i eficienla
adaptarii la mediu; creativitatea, ca dimensiune esenliaIa ~i sintetica a personalitalii care asigura omului saltul decisiv de la
fiinla consumatoare de valori la fiinla creatoare de valori; capacitatea de memorare, ca insuire ce determina identitatea ~i
continuitatea eu-Iui, micarea acestuia in toate cele trei dimensiuni temporare: trecut, prezent, viitor; capacitatea de atenlie,
ca una dintre starile psihice de vigilenla, incordare, cautare ~i
fixare ce se instituie intr-o condilie facilitatoare a activitatii actuale a omului. Aceste jnsu~iri exprima, dupa parerea noastra,
72
74
dt., p_ 69.
75
Sclizut
Mediu
inalt 285
Subiect r.c. -
student
9
7 41
63
exemplu in interiorul faletei PA, 0 data subiectul crede ca dispune de un nivel de inteligenla inalt, alta data ca acesta ar fi
scazut, el oscileaza deci intre tendinla de supraapreciere i cea
de subapreciere, in primul caz fiind yorba despre 0 dilatare a
imaginii de sine, in cel de al doilea de 0 ingustare (contractare)
a ei. La fel se petreclucrurile i in interiorul personalitatii ideale
(PI), 0 data subiectul dorind sa dispuna de un inalt nivel de inteligenla, alta data de unul mediu. ~i in interiorulPP asistam la
acelai fapt: 0 data ceilalli sunt percepuli intr-un fel, alta data
in alt fel);
Nivel de inteligeni
Sdizut
Mediu
lnalt 825
63
PR
PA
PI
adolescent
IIII 9
PPro
PP
PM
PIPR
FA
7 411
PM I
PP
I PPro
Fa1ctclepcrsonalitatii
Subiect D.E. -
Fa1;etelepersollalitiltii
..IiiI
Nivel de inleligen\i1
~I
Subiect VL. -
Medin .Be
5 Fe 4
Inalt
Scazut
liT.Me
adolescenl
PR
FA
PI
PM
PP
PPro
Faletele personalitalii
PA
I 9
PIPR
PMI
PPI
PPro
7 41
Mediu
3cazut
1nalL 285
63
Fatetele personalitatii
La subiectul din aceasta figura, faleta personalitalii autaevaluate (PA) este atat de dezvoltata, hipertrofiata (camparativ cu
cea reala) incat apar doua categorii de efecte: pe de 0 parte,
tendinla de desconsiderare i ignorare a celorlalli, a caror inteligenta este in bloc i aproape total devalorizata, pe de alta parte,
credinla subiectuluia ceilalli il apreciaza ca fiind tot atat de
inteligent precum se considera el insui, cand, in realitate acetia
ii reflecta adecvat nivelul de inteligenla. In acest caz, este varba
despre un subiect "inchipuit" care ii atribuie calitali pe care nu
Ie are i pe care nici ceilal1i nu i Ie recunosc. La acest tip de
personalitate. situaliile pot fi mult mai variate. De exemplu, uneIe persoane, dei dispun de insuiri de personalitate mediu dezvoltate, cred ca altii ateapta de la ele sa se comparte ca i cand
insuirile respective ar fi inalt dezvaltate, ca atare ele fac efarturi deosebite pentru a se camporta in consecinla. In acest caz,
79
fateta personalitatii proiectate este exacerbat dezvoltata subor.donilndu-le i chiar anulilndu-le pe toate celelalte. Acest fapt nu
este neaparat negativ. Cilnd cineva face eforturi pentru a se
comporta aa cum se ateapta altii de a 0 face (parinti, profesori
etc.) poate sa ajunga cu timpulla intrarea in posesie a unor comportamente dezirabile. Altfel stau insa lucrurile cilnd fondul unei
persoane este bun i ea are impresia ca ceilalti ateapta sa. se
comporte in contradiqie cu nomlele morale. Daca fateta personalitatii proiectate va fi atat de dezvoltata incat 0 va determina
sa se comporte ca atare, ea va ajunge la destructurarea personalitatii sale. Exista apoi persoane la care nu conteaza decat fateta
personalitatii reale, aceasta subordonilndu-le pe toate celelalte.
o asemenea persoana, de regula, nu raspunde la intrebiirile 1,
2, 3 i 4 dJn chestionarul de evaluare i autoevaluare sau declara
ca nu 0 intereseaza ce cred altii despre sine, ci numai ceea ce
este ea in realitate. Analiza raspunsurilor la chestionar sau a profilelor de personalitate ne-ar putea releva i alte variante ale tipului accentual.
Dei in acest studiu nu ne-am propus sa intram in analiza
unor detalii, ci mai mult de a prezenta 0 metodologie de determinare a tipurilor de personalitate, credem ca este util sa anlintim i reflartizarea tipurilor de personalitate pe grupele de subieqi investigati. 0 asemenea repartizare 0 redam in tabelul 1.
Tabelull
Repartizarea subiectilor pe tipurile de personalitate
Tipuri de personalitate
Categorii
de subiecti
Unitar ~i
armonios
dezvoltat
2 (5,71 %)
80
lnstabil
Dedublat
Accentuat
11 (31,4%)
nu doar dintr-o perspectiva psihoindividuala, ci i din una psihosociala, inter-relationala. Problemele intercunoaterii pot fi
larg implicate in astfel de studii. Totodata se ofera posibilitatea
anticiparii evolutiei personalitiitii. Mai sus ne-am referit la evolutia personalitatii spre insuirea dezirabilitatii sociale sau spre
destructurarea ei interioara.
3. Temerea unor cercetatori potrivit careia subiectul ar manifesta tendinta de a furniza in "autoportret" 0 imagine buna
despre el, s-a dovedit a fi ne1:ntemeiata.Dupa cum am vazut,
aprecierea nivelului de dezvoltare al diferitelor illSuiri psihice
este extrem de variata, imaginea de sine fiind uneori concordanta cu realitatea, alteori hipertrofiata sau subapreciata. Chiar
daca aceasta tendinta s-ar manifesta, ea ar putea fi uor contracaratii prin raportarea la fateta personalitatii reale a subiectului.
4. Metodologia propusa ii sporete ansele de validitate
dacii este aplicata atat pe subiectul avut in vedere, cat i pe persoanele din anturajullui imediat (tata, mama, prieten, prietena
etc.), de asemenea, daca urmiirete nu un studiu de masa al personalitatii, ci unul clinic, diferentiat, aprofundat, avand ca
obiectiv investigarea unicitatii fiecarei fiinte umane.
5. Una dintre limitele metodologiei propuse consta in faptul
ca nu permite stabilirea autentica a personalitatii manifestate
(fateta PM). Dei ne-am straduit sa folosim 0 serie de expresii
verbale prin care sa diferentiem fateta PA (imaginea de sine) de
fateta PM (personalitatea manifestata), in primul caz subiectii
trcbuind sa spuna "ce cred despre ... ", iar in al doilea ;,cum se
manifestO., CUlll se comporto. in difcrite situatii concrete", nu credem ca am reuit sa obtincm 0 diferentiere categorica mtre aceste
doua planuri distincte (unul de ordin cognitiv, altul propriu-zis
comportamental). De aceea, subliniem necesitatea utilizarii unor
tehnici observative sau chiar experimentale suplimentare pentru
a obtin~ un grad de certitudine mai mare.
6. a alta limita consta in faptul cii metodologia propusa nu
permite surprinderea directa a laturii atitudinal-motivalionale a
personalitatii, care este UOfestompata, relevata i sugerata oarecum indirect. Cum am putea sesiza i aceste aspecte de finele
82
din structura i dinamica personalitatii, care sunt realmente esentiale? Adaugarea in chestionarul de evaluare i autoevaluare a
unei intrebiiri de tipul "de ce?" (mai ales la intrebiirile 2, 4, 5)
ar fi oare suficienta? Deoacamdata nu tim. Urmeaza ca prin
cercetarile ulterioare' sa elucidam i acest aspect.
Stabilirea modelului sintetic-integrativ al personalitatii ~i elaborarea metodologiei de determinare a tipurilor de personalitatel a ridicat in fala noastra 0 noua problema: care este elementul
central, fundamental al personalitiiJii, ciirui fapt se datoreaza
unitatea, instabilitatea, dedublarea ~i accentuarea personalitalii?
In acord cu alli autori am ajuns la concluzia ca "nucleul" personalitalii il reprezinta Eu-l rara investigarea ciiruia n-am putea
inlelege nici structura, nici rolul personalitalil. De altfel, cu
mulli ani in urma, Allport scria: "Psihologia personalitalii ascunde 0 enigma teribila - problema Eu-Iui ...
teorie completa a personalitalii nu poate ignora aceasta problema a naturii
subiective (simlite) a Eului, ci trebuie sa 0 abordeze"2. Para indoiala cii 0 asemenea abordare este mai mult dedit necesara,
numai ca in calea realiziirii ei apar 0 multitudine de dificultali.
Unele dintre ele provin din chiar negarea existenlei Eului (prin
considerarea lui ca 0 abstraclie, 0 ipostaza, un principiu spiritual
necontrolat de nici 0 metoda ~tiinlifica - de behaviorism; prin
plasarea lui in inco~tient
- de psihanaliza; prin substituirea
lui cuo serie de sisteme impersonale - de neopozitivismul
84
85
ca Bergson introduce fortat multiplidtatea numerica pe care initial 0 respinsese, el atrage atentia ca in fapt este yorba de unul
i acelai Eu care "trece insa in revista stari distincte i care
fixandu-i in continuare atentia asupra lor, va face ca ele sa se
dizolve unele in altele, aa cum se topete un fulg de nea in
contactul prelungit cu mana"ll. Si mai departe el scria: "Nu anl
nid un interes de a introduce confuzia acolo unde ordinea este
lege, de a tulbura acest aranjament ingenios de fapte i de a
vorbi de un "imperiu intr-un imperiu". 0 viata inte'tioara cu momente distincte, cu stiiri net caracterizate, raspunde mai bine
exigentelor vietii sociale"12. Aceasta, evident, pentru ca starile
interne pot fi denumite, exteriorizate i obiectivate, antrenate in
curentul vietH sodale. Dat fiind faptul ca mare parte din timp
noi traim exterior noua inine, mai mult in spatiu decat in timp, ,
mai mult pentru lumea exterioara dedit pentru cea interioara, .
perceperea propriului nostru Eu (este yorba despre Eul fundamental) devine extrem de dificila, acesta fiind perceput ca ,,0
fantoma decolorata", deci ca Eu social. Distinctia dintre cele
doua "tipuri" de Euri va fi productiva sub raport tiintific ea
fiind preluam mai tarziu i de alti cercetatori.
William James, in lucrarea sa fundamentala, Principii de
psihologie (1890), face pentru prima data distinctia dintre Eu ca
obiect al cunoa$terii i Eu ca subiect al cunoaterii, deci intre
cel ce este cunoscut i cel care cunoate, introducand, totodata,
o viziune complexa in interpretarea Eului care este analizat in
termeni de piirti constitutive, ca suma totala nu doar a ceea ce
individul considera despre sine (despre corpul sau sau despre
trasaturile i abilitatile sale spirituale), ci i despre fanlilia, prietenii, activitatile sale. "In sensul cel mai larg - scria el - cuvantul Eu desenmeaza tot ceea ce un om recunoate ca fiind al
sau, nu numai corpul i facultatile psihice, d i imbracamintea,
familia, prietenii, operele de arta, toate aceste obiecte dandu-i
aceleai emotii"13. Ca atare, Eul este analizat dupa urmatoarea
schema: elementele sale integrante (Eul material; Eul social; Eul
11
Alcan,
86
1926,pp. 97,178.
immediates de La conscience,
Paris, Felix
Ibidem, p. 105.
12 Ibidem, p. 105.
13 W. James, Precis de Psycho logie, Paris, Marcel Riviere, Editeur,
1929,p. 228.
87
spiritual); sentimentele i emoliile provocate de Eu sau contiinla valorii sale (mullumire, nemullumire, orgoliu, suficienla, vanitate, amor propriu, modestie, umilinla etc.); actele prin care
Eul tinde sa se afirme i sa se apere (instinctele de conservare,
de expansiune, apiirare etc.). Prin raportarea Eului i la alte elemente dedit cele corporale i spirituale, ca i prin viziunea sa
complexa asupra structurii acestuia, Jan1es a anticipat i facilitat, totodata, alte concepte ce vor fi introduse mai tarziu in psi::
hologie (conceptul de "grup de referinlii", elaborat de Sherif;
conceptul de "proprium" propus de Allport).
A doua etapa (intre 1900-1940), psihanalitica i intera~lionista, este sustinuta in Europa de Sigmund Freud i continuatorii
sai, iar in America de George Herbert Mead, care au elaborat
conceplii contradictorii i totui complementare dintr-un anumit
punct de vedere.
Dat fiind faptul ca opera i cooceptia lui Freud sunt indeobte cunoscute, nu yom starui in amiinunt asupra lor. La Freudl4,
Eul apare prin diferenlierea Sinelui in contact cu realitatea externa, el este un fel de excrescenla a Sinelui. Atat sub raport
structural, cat i funqional, Eul este 0 veriga intermediara intre
Sine i realitatea exterioara: pe de 0 parte, Eulline sub control
tendin1ele instinctive, brutale ale Sinelui; pe de alta parte, observa lumea exterioara I;)icauta cele mai propice ocazii de satisfacere a tendinlelor incontiente. Eul este, al;)adar, subordonat in
totalitate Id-ului i realitalii externe. In loc sa Ie domine, este
dominat; in loc sa Ie controleze, este control at. EI indeplinete
ordinele imperative i impulsive ale Id-ului cautand supape acceptabile de satisfacere 'a lor injsau prin tealitatea externa. Aflat
intre Id I;)irealitatea externa el este strivit de ambele. Rolul precar al Eului in raport cu cele doua instanle este sesizat de insui
Freud care, in lucrarea Inhibilie, simptome ~i angoasa (1926),
arata ca Eul ,,face pe mortul" pentru a nu intra in conflict cu
Sinele sau cu Supra-Eul. ~i totui, in ultima sa lucrare (Abriss
der Psychoanalyse, 1938) Freud considera ca una dintre func14 S, Freud, Introducere In psihanaliza.
Prelegeri de psihanaliza.
vierii cotidiene, Bucureti, Editura Didacticii i Pedagogica, 1980.
88.
liile esenliale ale Eului este cea de a elibera omul din constrangerile incolltientului. "Eul trebuie sa expulzeze Sinele" sau
"Acolo unde se afla Sinele, el trebuie facut sa devina Eu" proclama Freud inlelegand, in cele din urma, ca sensul existenlei umane sta tocmai in autoconstructia Eului, a ciirui menire
e;ste de a aboli i depai incontientul. Din pacate, aa dupa cum
constata Ey, "aceasta necesitate a ramas in opera sa litera moarHi"15.
Psihopatologia
15
89
integrate in viata sociala). Eul se na~te ca urmare a "reciprocitatii perspectivelor" dintre Eu ~i Altul, dintre Eu ~i Mine, dintre
Eu ~i Altul generalizat, adica societatea. Gmul sesizeaza, preia
~i interiorizeaza din societate, in urma asumiirii ~i jucarii rolurilor, experientele, atitudinile ~i simbolurile semnificative ale altora,
ale gr.upurilor sociale in care traie~te transformandu-Ie, astfel,
in experiente ~i atitudini proprii. "Structura Eului unei persoane
reflecta modelul general de comportament al grupului social caruia iridividul ii apartine"16, scria Mead. Prin aceasta, autorul
american a eliberat psihologia de "individualism", a amplasat in
locul con~tiintei inehise, orientata exclusiv spre sine insa~i, con~tiinta desehisa, orientata spre altii, spre experienta lor sociala;
- precizarea mecanismelor psihologice prin care se construiete Eul, mai important fiind eel al comunicarii. Cu ajutorul
ei, realizata prin gesturi simboliee transformate in limbaj, individul intra in relatie nu numai eu altii sau cu societatea, ci ~i eu
sine insu~i. in felul acesta se preia, se interiorizeaza experienta
sociala ~i atitudinile altuia generalizat, formandu-se Eu!' in virtutea comunicarii realizata eu altii, omul devine con~tient de el
insu~i, constituindu-se ca obiect pentru sine, deci ca Eu. in eon~tientizarea de sine, locul central 11 ocupa gandirea, proeesele
inteleetual-cognitive. Prin formularea acestei idei, Mead se diferentiaza de Janles ~i Cooley care consider au ca fundanlentul
Eului se afla in experienta afectiva, in sentimentul de sine.
"Esenta Eului, arata Mead, este de ordin cognitiv, ea rezida in
conversatia prin gesturi interiorizate care constituie gandirea"17.
De~i sublinierea rolului comuniciirii ca instrument in formarea
Eului, a gandirii, a actiunii reflexive ca fundament al Eului reprezinta un ca~tig important, nu trebuie sa pierdem din vedere
faptul ca neglijarea aspectelor motivationale de personalitate nu
este in masura sa ofere 0 imagine completa asupra Eului. Reducerea actiunii sociale la comunicare ~i a comuniciirii la limbaj, identificarea simbolurilor cu toate "expresiile" conduce,
dupa cum remarca Gurvitch, spre rationalism, fapt confirmat,
16
17
90
Paris, P.U.F.,
1963,p. 139.
18
91
II
Ii
20 Ibidem, p. 121.
92
doar noua ~i pertinenta sub raport ~tiintific, mai ales prin orientarea ei spre social, dar ~i deschizatoare de noi piste investigative ce se vor dovedi productive peste ani21.
A treia etapa Ontre 1940-1980), pe care am ntlln1t-o "autonomista" ~i psihoumanista, este reprezentatii de ceea ce s-a numit "psihologia Eului" (ego psychology) ~i "psihologiaumanista".
Continuatorii lui Freud, nemultumiti de faptul cii aeesta i~i
concentrase atentia aproape in exclusivita.te asupra Sinelui, a
pulsiunilor inco~tiente, ramanfind prizonierul inc'0~tientului,
~i, mai ales nesatisfacuti de totala dominare ~i subordonare a
Eului de Sine sau de realitatea externa, deplaseaza eentrul de
greutate tocmai pe analiza Eului, considerat ca fiind esential in
structura personalitatii. Dat fiind faptul cii se postuleaza autonomia Eului atat in raport cu celelalte structuri de personalitate,
cat ~i in raport cu realitatea, psihologia practicata de ei a fost
denumitii psihologia Eului (ego psychology). Printre fondatorii
acestei orientiiri ar putea fi considerati H. Hartman, R. M. Loewenstein ~i E. Kris, iar printre sustiniitorii ei: D. Rappaport, G.
Klein, B. Gill, R. R. Holt, R. White. Punctul de pornire al "psihologiei Eului" 11reprezinta articolullui H. Hartman Psihologia
Eului i problema adaptarii, publicat in 1939, imediat dupa
moartea lui Freud22. De~i in interiorul acestei orientiiri exista
numeroase variante, pozitia lor generala este aceea~i. In esenta
este yorba despre considerarea Eului ca dispunand de 0 independenta, de 0 autonomie in raport cu celelalte formatiuni ale
personalitatii, dar ~i cu mediul inconjurator. Eul este autonom
atat prin originea, cat ~i prin functionarea sa, adica prin felul in
care i~iutilizeaza sursele de energie de care dispune. Cat prive~te originea Eului,,acesta este inniiscut, ca ~i Sinele, dar se va
diferentia treptat de eI. Astfel, daea intr-o stare initiala aparatele
21 in perioada pe care 0 analizam, in Romania, aparea in 1927lucrarea lui
C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic, ce continea idei originale cu privire la
93
95
'
97
98
99
voltarii ontogenetice. Pentru a remite 0 asemenea situalie, psihologia sociala ar trebui sa devina mai genetica, iar aceasta din
urma mai psihosociala. Studiul autorilor citati, sugestiv intitulat
Teme integratoare in teoriile sociale ~i genetice ale Eului, se
inscrie in coordonatele comuniunii celor doua planuri, fapt ce
permite elaborarea lUlei conceptii complete asupra Eului36.
Dei redescoperirea Eului de catre psihologia sociala este astazi 0 realitate, argumentele invocate fiind credem suficient de
convingatoare, ea n-a avut totui loc pe 0 cale fireasca, ci oarecum pe una ocolita. Aceasta i-a i determinat pe unii autori sa
vorbeasca despre redescoperirea "inadvertenta" a Eului in psihologia sociala. Susan Hales care a publicat in 1985 un articol
cu titlul de mai sus, arata ca multe rezultate obtinute in cercetiirile de psihologie sociala experimentala nu se incadrau in
paradigmele existente, ceea ce i-a determinat pe diveri autori
sa Ie explice prin invocarea nevoii de stimulare a Eului la subiectii investigati care prezentau fala de alti subiecli din experiment sau chiar fata de experimentator imagini de sine favorabile. Pe aceasta baza, validitatea experimentelor psihosociale
din anii '60 a fost contestata, precipitandu-se astfel 0 "criza a
confidentei". Se conchide ca motivul de organizare a imaginii
despre sine nu este numai un puternic reglator al comportamentului, ci i un element esential implicat in intreaga cercetare din
tiintele sociale37. Aceasta i-a i determinat pe psihologii socia Ii
sa se orienteze asiduu asupra cercetarii imaginii de sine i a rolului ei in comportamentele personale i interrelationale ale oamenilor.
Alaturi de redescoperirea Eului de catre psihologia sociala,
etapa pe care 0 avem in vedere se mai caraeterizeaza i printr-o
mare expansiune a problematicii Eului in alte domenii ale psihologiei. Daea in domeniul psihiatriei i psihologiei patologice
sau medicale ea era prezenta, acum capata 0 amploare i mai
evidenta, Eul fiind eoneetat cu cele mai diverse fenomene, cum
36 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative 171emes in Social and Developmen
tal Theories of Self, in: J. B. Pryor, J. D. Day, op. cit., p. 153.
37 Hales Susan, The inadvertent rediscovery of self in social psychology,
Journal
forthe theory of Social Behaviour, 1985,voL 15(3),pp. 237-282.
100
copii pre~colari); Eulla tinerii delineventi; Stima de sine la eopiii handieapati; Conceptul de Eu la copiii nigerieni; Studiul
comparativ al Eului la femei ~i barbati; Conceptul de Eu 1afemeile sedentare etc., etc. In eforturile generale de cercetare a
Eului trebuie incadrate i cele ale psihologilor romani. Eul ~i
lumea este titlul unui capitol dintr-o lucrare publicata de Valeriu
Ceauu in 198339.0 asemenea eferveseenta ideatica nu este desigur conjuncturala, dimpotriva, ea reflecta nevoia tiintei psiholog ice de autoperfectiune i mai ales de autoimplicare in rezolvarea complicatelor probleme umane pe care Ie ridicii impactul
omului eu revolutia tehnieo-tiinlifica, insotit de modificarea sensibilitatii, raliunii, mentalitatilor i eomportanlentelor
sale, implicit a Eului sau.
Sumara treeere in revista a eonceptiilor referitoare la Eu elaborate de-a lungul timpului (paeat ea multe altele, mai putin
structurate i influente in epoca, multe alte nume de autori Titchner, Ausubel, Janet, Wallon, Piaget etc. - n-au putut fi
amintite) ne-a conturat nu doar campul problematic al Eului, ci
i amploarea i eomplexitatea sa; nu doar cumulativitatea
cer38
Vezi R. Scwarzer (Ed.), The Self in Anxiety. Stress and Depression (Advances
in psychology, 21),1984;N. Cheshire, H. Thomae (Eds.) Self Symptoms and Psychotherapy, New York, Willey, 1987;N. K. Denzin, The Alcoholic Seslf, London, Sage
Publication Ltd, 1986.
39 V. Ceau~u, Autocuno~tere
i crea{ie, Bucure~ti, Editura Militara, 1983,
cap. III.
101
cetarii (tiintei) psihologice, ci i progresul realizat de ea, innoidle aduse prin trecerea de la un autor la altul, de la 0 conceptie
la alta; nu numai starea de fapt existenta la un moment dat, ci
~i directiile probabile de evolutie (confirmate sau infirmate, parasite sau preluate, ignorate sau redescoperite); nu doar 0 suma
de idei, ci ~i articulatiile intre ele apiirute firesc ca urmare a
continuitatii logice sau in urma opozitiei, a ciocnirii dintre pozitiile adverse, asociate cu procese de comparare ~i decantare; nu
numai problemele in legatura cu care exista un oarecare acord
al cercetatorilor, ci i cele controversate. La 0 analiza mai atenta
am putea constata ca acestea din urma sunt chiar mai numeroase
dedit primele. lata de ce consideriinl ca pentru a elucida cat mai
complet problematic a Eului este necesar sa se staruie in continuare tocmai asupra unor asemenea controverse care, dei originate in trecutul tiintei, nici pana astazi nu i-au gasit solutionarea definitiva. Ne propunem ca acest lucru sa-l facem cu un
alt prilej.
Creterea interesului cercetatorilor pentru problematica Eului este generata, dupa piirerea noastra, mai intfii de nevoia cautiirii unui concept integrator in teoria personalitatii i mai apoi
de necesitatea liimuririi cat mai complete i adecvate a acestuia,
in acord cu cuceririle actuale ale tiintei psihologice i indeosebi
cu a ramurilor ei aplicative. ,si cum realizarea acestui deziderat
este destul de dificila, se recurge la emiterea unor alternative
sau ipoteze contradictorii, la retinerea ~i negarea altora, astfel
incat intentia initia1a se transforma in cele din urma in contrariul
ei. In loc de unitate intalnim diversitate, in loc de convergenta,
apar puncte de vedere divergente, in loc de armonizarea ideilor,
asistiim la absolutizafea sau unilateralizarea lor. Acest fapt a reieit cu pregnanta din evolutia conceptiilor despre Eu schitata
intr-un alt material1. Cum insa analiza istorica, diacronica, ii
are dezavantajele ei, in acest studiu ne propunem sa abordiim
frontal, sincronic problematic a Eului insistand asupra unor controverse (mai vechi sau mai noi) cu intentia de a surprinde mai
exact locul i rolul Eului in structura personalitatii.
1 M. Ziate, Patru etape In evolufia conceptiilor despre EU, "Revista de psihologie", or. 3, 1988.
103
~i Enciclopedica,
1983,
9 Charlotte BUhler, La vie humaine dans la totaliti, in J.T.F. Bugental (Ed.), Psy_
chologie et liberation de I 'homme, Verviers, Gerard, 1973, p. 114.
104
nu, 1978)10; "Eul este individualitate con;;tienta de sine ;;i afirmata ...
sediul ansamblului de motivalii, perceptii, a con;;tiintei ;;i aqiunilor,
care conditioneaza adaptarea la mediu ... nu este 0 entitate fizica, ci un
produs" (Norbert Sillamy, 1980)11; "Eul desenmeaza sediul con;;tiintei, persoana" (Madeleine Grawitz, 1983)12; "Eul este obiect al propriei sale ctmoa;;teri ;;i evaluari ... reglator al memoriei ;;i al biografiei
personale" (D. K. Lapsley, S. M. Quintana, 1985)13; "Eul este centrarea psihic:i a insului, nuclearizarea psihica a acestuia, autoreflectarea
sa in propria-i con;;tiinW' (Ion Alexandrescu, 1988)14.
Din multitudinea unor asemenea puncte de vedere se contureaza cel pUlin trei modalitali distincte de definire a Eului; prin
sublinierea locului i rolului lui in structura personalWilii; prin
stabilirea proprietalilor lui; prin referiri la componenla i structura lui psihica. Nu este deloc greu sa observam cain legatura
cu primele doua modalitali de definire a Eului exista 0 mai mare f
concordanla de pareri, marea majoritate a autorilor relevand 10cuI i rolul sau central, de nucleu al personalitalii, unitatea, stabilitatea lui etc. Domeniul eel mai controversat 11reprezinta natura psihica a Eului, aici oPliunile fiind nu doar relativ diferite,
ci i extrem de contradictorii. Eul este simlire sau gandire? emolie sau reflexie? - iata marea intrebare care i-a preocupat pe
cei mai mul1i autori. In ciuda diversitalii de pareri nu este insa
greu sa sesizam i ceea ce este constant, invariant in concepliile
i definiliile amintite. Astfel, majoritatea lor, daca nu chiar toate, precizeaza ca Eul este fapt de contiinla, dar nu orice fel de
cOfitiinla, ci 0 contiin reflexiva, insolita deci de gandire.
Apoi, dei se vorbete de contiinla imediata sau de contiinla
superioara, se arata ca in cazul Eului este yorba despre contiinla de sine. In sfarit, dei se fac referiri la 0 serie de tendinle
fundamentale, variate prin natura i finalitatea lor, nu se uita sa
10 Paul Popescu-Neveanu,
Dic{ionar de psihologie, Ilucure~ti, Editura Albatros,
1978,pp.248"249 ..
11 Norbet Sillamy (Ed.), Dictionnaire encyclopedique
de psycho logie, Paris, Bordas, 1980,pp. 759-760.
12 Madeleine Grawitz, Lexique des sciences sociales, Paris, Dalloz, 1983, p. 254.
13 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative Themes in Social and Developmental Theories of Self, in: 1. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.). The Development of Social
Cognition, New York, Springer-Verlag, 1985, p, 155.
14 Ion Alexandrescu,
Persoanii, personalitate, personaj, Ia~i, Editura Junimea,
1988, p. 53.
105
106
voL15(3),pp.283-310,respectiv331-354.
18 A.Pratkanis,
A.G.Greenwald,How shall the Selfbe conceived, Journalforthe
Theoryof SocialBehaviour,1985,voL15(3),pp. 311-329.
19 H. Marcus,W. Elissa,The dynamic self-concept: A social psychological perspective, AnnualReviewofPsychology,1987,voL38,pp.299-337.
107
xarea scopurilor, pregiitirea cognitiva pentru aqiune, ciclul cibernetic), procesele intrapersonale mediate de Eu (prelucrarea
informatiilor, reglarea afectelor, motivatiei) i proceselor informationale (perceptia sociala, alegerea situatiei i a partenerului,
strategiile de interactiune) ajunge la concluzia ca Eul este 0
structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglarea
comportanlentului.
Conceptul de Eu, apreciaza el, apare in literatura de specialitate ca 0 componentii critica a sistemului afectiv i cognitiv al individului. La randul sau, Susan Hales (1986)20,
intr-un studiu incitant referitor la necesitatea regandirii problematicii psihologiei, sustine opinia ca teoriile i cercetarile viitoare care nu vor lua in considerare consecintele motivationale
ale proceselor autoreflexive i experientelor afective insotitoare,
vor fi inadecvate. Remarcam cum imagine a unilaterala sau cel
mult compozita a Eului, bazata pe ansambliiri de fragmente, este
din ce in ce mai mult piirasita i inlocuita cu imaginea lui globala, complexa, unitara.
~i totui 0 intrebare persista: care este natura psihica a Eului? Dintre toate teoriile formulate in psihologia sociala cea care
ar raspunde mai bine la intrebarea de mai sus este, dupa parerea
noastra, teoria constructelor personale a lui G. Kelly. Dupa cum
se cunoate, constructul este 0 imagine, un model allumii, un
discriminant creat de persoana, care da sens i directionalitate
comportamentului.
Spre deosebire de concept care reflectii ceea
ce este invariant in realitate, constructul este 0 reprezentare personala a lumii, folosita pentru a-i da sens, p~ntru a 0 anticipa,
un fel de "unealta spirituala" prin care discriminam, organizam
i anticipam realitatea. "Bun" sau "rau", "inteligent"-"prost", "cum
sunt"-"cum a vrea sa fiu", "demn de incredere"-"nedenm
de
incredere", "cum obinuiam sa fiu"-"cum sunt acum" etc. reprezinta constructe personale care, dupa opinia lui Bannister,
"nu sunt nite simple moduri de etichetare a universului nostru,
ele sunt cai de incercare de a-I intelege i de a-I anticipa"21.
20 Susan Hales, Rethinking the business of psycllOlogy, "Journal for the Theory of
Social Behaviour", 1986, vol. 16 (1), pp. 57-76.
21 D. Bannister, 0 noud teorie a personalitii{ii, in: B. M. Foss (Ed.), Orizonturi
noi In psihologie, Bucureti, Editura Enciclopedicii Romiinii, 1973, p. 425.
108
EUL ~I CON~TIINTA
Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de
cel de contiintii, intre ele existand un adevarat abis (pentru "Sartre, de exemplu, Eul nu este nici formal, nici material in contiinta, ci in afara sa, in lume)22, psihologii, psihiatrii, psihanalitii, dimpotriva, manifestii tendinta de a Ie identifica, de a Ie
considera ca fiind sinonime. Ca nici una dintre aceste pozitii nu
este corecta, nu e prea greu de demonstrat. Mult mai in acord
cu realitatea ar fi sa consideriim Eul i contiinta ca fiind distincte, totui complementare, existand concomitent de-a lungul
intregii vieti cOlltiente a individului. Constantin RadulescuMotru a sesizat acest fapt inca din 1927. "Eul se produce inlauntrul cOlltiintei i devine un factor important in pliimiideala acesteia, dar nu se identifidi cu contiinta intreaga. Contiintei Ii
22 J. P. Sartre, L 'imagination,
philosophique",
1936.
109
110
EUL ~I PERSOANA/PERSONALITATEA
~i in legatura cu relatia dintre Eu i persoana/personalitate
au aparut cele doua binecunoscute pozitii contrare, de confun111
271.
p.348.
gicii,1975.
112
personalitatii; bunul simt ne spune ca Eul este anterior personalitatii; Eul este sc1mburele catalizator al personalitatii, femlentul
i nu tiparul ei, el are 0 putere reglatoare, dar nu constitutiva.
In sfarit, nu trebuie trecuta cu vederea nici 0 alta conceptie,
dei pare a fi curioasa i gratuita, potrivit careia Eul nici nu este
necesar personalitatii, el putand lipsi rara ca personalitatea sa se
resimta. Titclmer nota, de exemplu, ca in experienta sa proprie
nu a intillnit Eul nici in gandirea contienta, concentrata, nici in
faptele contiente care corespund rutinei de fiecare ii, mai mult,
nici chiar in situatiile presupuse a da natere Ia contiinta de
sine in sensul controlului de sine. Concluzia lui este ca Eul este
ceva accesoriu i ca el nu apare in viata contienta a omului
decat ca un "vizitator fortuit"31. Prima dintre aceste conceptii
este criticata pentru ca in locul Eului psihologic, al Eului simtire, pune Eul moral, confunda Eul cu contiinta. Cea de-a doua,
pentru ca nu este consecventa cu ea insai. Motru considera, de
pilda, ca "personalitatea noastra de astiizi este produsul plamadit
dupa legile fixate de istoria omenirii. Eul nu face decat sa determine ceea ce demult era pregatit sa se desfaoare. Eul cheama
la viata personalitatea"32. Or, dadi Eul cheanla personalitatea la
viata inseanma ca aceasta este anterioara Eului. Cea de-a treia
conceptie este invinuita de "daltonism suftetesc" (cum e posibil
ca unii sa fie torturati de Eu, iar altii sa nu-l cunoasca deIoc?!),
de faptul di inlocuiete Eul psihologic cu Eul metafizic.
Revenind la relatia dintre Eu i persoanajpersonalitate,
consideram ca ea este asemanatoare celei dintre Eu i contiinta.
Fara a fi identice, Eul i petsoanajpersonalitatea
nu sunt nici
despartite, ci intr-o continua interactiune i interdependenta.
Faptul ca ele nu coincid, nu reprezinta unul i acelai lucru, nu
poate fi tagaduit. Eul este doar nucleul personalitatii, doar un
fapt de contiinta individuala, pe cand personalitatea se extinde
in mediu, ii trage i ii interiorizeaza numeroasele sale elemente sociale, profesionale, chiar cosmice. lata cat de bine era intuita distinctia dintre Eu i persoanajpersonalitate
de catre Radulescu-Motru: "Personalitatea se cristalizeaza in jurul Eului, dar
31
32 C.
113
in structura sa in afara de Eu se cuprind ~i alte elemente suflete~ti. Eul este licarirea de fulger care dezvaluie incotro merge
anticiparea sufletului. Personalitatea este mainaria solida care
mijloc~te realizarea anticipatiei. Eul traie~te in clipita actualitatii, personalitatea in durata trecutului. Unul este momentul,
celalalt vectorulforfei"33 (subl. ns. - M.Z.). Dar in afara acestor
diferente fire~ti, ceea ce trebuie subliniat in primul rand este
unitatea ~i interdependenta dintre Eu ~i persoanajpersonalitate.
"Para Eu - scria in continuare Radulescu-Motru - personalitatea omului ar fi 0 sistematizare oarbii de tendinte, asemanatoare instinctelor; tara personalitate, Eul omului ar fi un caleidoscop fiira valoare"34. lar concluzia lui era fiira nici un dubiu: Eul
~i personalitatea trebuie sa mearga impreuna. Dinamica Eului
influenteaza dinamica personalitatii, ridicarea lui echivaleaza cu
ridicarea personalitatii pana la nivelul principiilor morale ~i
ideale, in timp ce coborarea lui inseamna, in cazuri mai grave,
disolutia personalitatii. De asemenea, nivelul de dezvoltare al
Eului influenteaza nivelul de dezvoltare al personalitatii: dnd
Eul este mai dezvoltat, mai amplu, cre~te gradul de con~tientizare, de adancire a gandirii, se amplifica posibilitatea de directionare a intregului comportanlent al persoanei; dnd insa Eul
este mai putin dezvoltat, persoana are impresia ca nu ~!ie cine
este, ce vrea, este derutata. A~adar, Eul ~i personalitatea sunt
Ibidem, pp.
67-68.
34 Ibidem, p. 68.
114
cunoscuta in afara, altora, lumii; 0 define~te din interior, simtind-o, gandind-o - ~i 0 reprezinta in exterior, implicand-o actional ~i social. Mai recent cognitivi~tii din psihologia social a
interpreteaza Eul ca "sistem dinanuc de atribuiri autoreferente"
(V. M. Convington, 1985)35, acestea din urma fiind activate nu
doar de consideratii rationale, ci ~i de nevoia superioara de a
obtine acceptarea Eului in forma unei persoanejpersonalitati
competente, valoroase. Aceasta duce, in final, la conceperea Eului ca mijloc de. promovare a comportamentelor
acceptate social. Deschiderea Eului ~i a personalitatii catre altii, catre societate este evidenta. Implicarea sociala a individului este maximal
dependenta de gradul de distinctivitate a Eului personal in raport
cu Eul altora. Maria Jarymowicz (1987)36 arata ca dad autodistinctivitatea lipse~te, atunci individul este tentat sa ~i-o caute, sa
se centreze pe sine, sa devina egocentric limitandu-~i astfel gradul de implicare sociala. Dad, dimpotriva, ea este prezenta, se
instituie intr-o conditie necesara a decentrarii, fapt care faciliteaza implicarea sociala.
115
116
fi acceptat de altii, a face fata presiunilor mediului sau; Eul actual - ceea ce este in prezent, un fel de compromis intre aspiratiile profunde i presiunile mediului spre uniformitate; este un
Eu sclerozat deoarece multe dintre resursele individului nu au
fost inca actualizate (Bernard Mailhiot, 1968); Eul ideal - ca
proiectie a imaginii de sine, aa cum persoana gande:;;te ca ar
trebui sa fie (Paul Popescu-Neveanu,
1978); Eul imaginar (termenul este nefericit ales, fiind yorba, de fapt, despre imaginea
de sine a inclividului, cum crede ca este); Eul aspiratie sau dorinta (cum ar vrea sa fie), Eul real - cum este (Liviu Antonesei,
1987)39.
d. interpretarea lor in termeni de "parte" sau "intreg ",
" element" sau "totalitate": Eul total :;;iEul elementar - de fapt,
Patti ale primului (Mead, 1934); Eul vigil, treaz, care apare in
starea de veghe i Eul oniric, clin timpul sonmului - ambele
dand na:;;tere Eului total, care este un Eu divizat :;;itotu:;;i unitar
(Jean Guillaumin, 1979); Eul totalitar, prin care se sugereaza organizarea interioara a Eului, dar i rolullui in controlul structurilor cognitive ale subiectului i a istoriei sale personale (Greenwald, 1980)40.
Caracterul totalitar al Eului este evidenliat de trei proprietiiti ale
acestuia: egocentricitatea - consta in faptul ca infomlalia care privete Eul ocupa 0 pozilie privilegiata in memorie: se tie ca fiecare
persoana memoreaza mai bine actiunile proprii dedit pe cele ale altora;
benefectanfa - termen inventat de autor pentru a desemna prin el tendinla omrilui de a-i considera Eul eficace i competent, fapt ce se
remarca in urmatoarele: reamintirea succeselor i nu a eecurilor; acceptarea responsabilitalilor care conduc la succese i nu la eecuri; negarea tendinlei de a face rau cuiva; exarcerbarea tendinlei de a se identifica cu victorioii i de a se dezafilia de paguboi; conservatorismul
cognitiv - adica rezistenla la schimbarea manifestata prin intermediul
a doua procese: cel al confirmarii - tendinta de a selecta i retine
39 Apud: Adrian Neculau (coord.), Comportament:ji civiliza{ie, Bucureti, Editura :;>tiintifidii Enciclopedicii, 1987,p. 60; B. Mailhiot, op. cit., p. 147-148;P. PopescuNeveanu, op. cit., p. 249; Liviu Antonesei, Autocuno~terea:ji
intercunoa:jterea, in:
Adrian Neculau, op. cit., pp. 162,168.
40 G. H. Mead, ['esprit, Ie soi et la societe, Paris, P.D.F., 1963,pp. 121-122;
1. Guillaumin, Le reve et Ie Moi, Paris, P.u.F., 1979,p. 83; Apud: J. B. Pryor, 1. D.
117
228-252.
42 R. C. Wylie, Self-concept,
118
p.64.
of Psychology,
44 E. T. Higgins, Self- discrepancy; A theory relating self and affect, Psychological Review, 1987, vol. 94 (3), pp. 319-340.
119
CONCLUZII
1. Conceperea Eului ca mnd un construct psihic complex
derivat din interpenetrarea elementelor cognitive, afectiv-motivalionale i atitudinale, depaete interpretarea lui unilateral a
prin reducere fie la simlire, fie la refIexie.
2. Considerarea Eului ca existaud consubstanlial cu personalitatea, formarea i devenirea lui producandu-se concomitent
cu formarea i devenirea personalitalii, depaete modalitatea
veche de interpretare a lui ca mnd anterior sau posterior personalitalii.
3. Postularea punctului de vedere potrivit caruia Ia unul i
acelai individ exista un singur Eu, cu "falete" diferite, intercorelate intre ele, lintete spre sublinierea unitalii relative a personalitalii, contrar pulverizarii i fragmentarii ei intr-o multitudine
de Eurl.
4. Existenla unei simetrii intre structura i tipologia personalitatii i structura i tipologia Eului of era un cadru mai larg
i mai dialectic de explicare i interpretare a ambelor realitali
psihologice.
1. PREMISE
In investigarea Eului i a personalitalii au fost utilizate cu
precadere inventarele de autoapreciere, chestionarele de personalitate, scalele de interapreciere i mai ales testele proiective
care permit 0 abordare analitico-sintetica
a personalitalii,
a
structurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate,
a tendinlelor, aspiraliilor, intenliilor i motivatiilor ascunse, aspecte greu, daca nu chiar imposibil, de depistat prin intemlediul
testelor psihometrice. Se considera insa ca dei aceste instrumente furnizeaza informatii relevante care pot fi interpretate i
in termenii "calitatii Eu-Iui", de cele mai multe ori au fost inadecvat proiectate, incluzaud itemi ce nu corespundeau conceptului de Eu. De aceea, a fost necesara orientarea tot mai insistenta spre descoperirea sau cel putin adaptarea i perfectionarea
unor instrun1ente care sa diagnosticheze mai direct calitaple Eu-Iui.
In 1950, F. J. T. Bugental i S. L. Zelenl au imaginat 0 proM
care consta in solicitarea subieclilor investigali sa formuleze trei
raspunsuri la intrebarea "Cine eti tu?". In 1954, M. H. Kuhn
i T. S. Mc. Partland2 au diversificat proba ceraud subieclilor
1 1. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: I The W-A- Y
techiniques, Journal Personalily, 1950, 18, 483-498.
2 M. H. Kuhn, T. S. Me. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes,
American Sociological Rewiew, 1954, 19,68-75.
121
sa corn.pleteze, intr-un timp de 15 minute, 20 de spatii care incepeau cu formularea "Eu sunt. .. ". Proba este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de TST - Twenty Statements Test (testul celor 20 de propozitii) sau WAY - Who
Are You? (Cine sunteti voi?). In 1974, R. W. Coan3 modifica
intrucatva tehnica propunand subieqilor sa formuleze cat mai
multe raspunsuri, in doua minute, la intrebarea "Cine eti tu?".
Tot el arata insa ca cei investigati ar putea raspunde i la alte
intrebari, cum ar fi: ce vreau de la viata?; care sunt cele mai
importante lucruri pe care Ie fac?; dar cele pe care Ie-am facut?;
ce gandesc altii despre mine?; exista lucruri despre mine pe care
altii nu Ie inteleg?
In linii mari aceste probe sunt asemiipatoare putand fi incadrate in categoria testelor proiective de completare. Diferentele
dintre ele apar in ceea ce privete: modul de formulare a cerintei
probei (raspunsuri la 0 intrebare sau completarea unor inceputuri de fraze); numarul de raspunsuri solicitate, implicit, limitareafnelimitarea numiirului raspunsurilor (trei, 20 sau cat mai multe); limitareafnelimitarea timpului de elaborare a raspunsurilor
(2 minute, 15 minute, fara restrictii de timp). Dupa parerea noastra aceste diferente pot conduce la aparitia unor disfunqionalitati. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenteaza montajul psihologic al subiectului. Cand acesta este intrebat direct
"Cine eti tu?" n-ar fi exclus sa apara un reflex de aparare sau
senzatia ca este obligat din afara, de 0 alta persoana sa se introspecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiectie.
Apoi, cerinta de multiplicare a nunlarului raspunsurilor l-ar putea stresa pe subiect, l-ar determina sa repete anumite raspunsuri, fie intr-o forma identica, fie in una uor modificata sau sa
inventeze trasaturi care nu-i apartin. In sfarit, atat limitarea numarului de raspunsuri, cat i a timpului deformulare a lor creeaza conditii restrictive cu efecte negative asupra procesului de
autodezvaluire. Se tie ca in conditii de fortare, de impunere
activitatea psihica este mai putin productiva. In ceea ce ne privete, consideram ca important in asemenea probe este sa se
obtina cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel incat sar3 R. W. Coan, The optimal personality.
An empirical and theoretical analysis,
New York, Columbia University Press, 1974.
122
cina formulata sa nu i se mai para ca fiind impusa, apoi, libertatea de actiune, chiar spontaneitatea aqiunilor lui pentru a-I debloca de orice retineri, baraje, inhibitii. Am considerat ca asemenea efecte pot fi obtinute prin aplicarea unei probe pe care
conventional am denumit-o C S E ("Cine Sunt Eu?")4.
123
125
126
"deosebit de dura", "cea mai interesanta, dar ~i cea mai grea", "sensibila", "scum, dar enigmatica", "bizara", "cumplita", "in flIDctie de
momentul in care ti-o pui ea este ca lID pumn in plexul solar sau ca
o compresa care-ti racore~te fruntea cuprinsa de febra" etc.
Reactii starnite de intrebare in subiecti: uimire, mirare, emotie
putemica ("auzul acestei intrebari imi strabate inima ~i simt cum imi
cr~te pulsul"), indoiala ("dlnd am auzit intrebarea prima reactie a fost
ca nu voi ~ti niciodata cine sunt Eu"); regret ("sincer sa fiu nu mi-am
pus-o niciodata, dar sunt sigura cii trebuia s-o fac mai de mult"), ezitare, descumpanire, inhibare ("sunt total blocat in fata ei", "nu reu~esc
sa-mi revin"), suspiciune ("de ce mi se pune oare intrebarea, cum sa
raspund la ea ca sa nu dezamagesc ~i nici sa nu spun lucruri false"),
ranirea orgoliului ("mi-e ciudii ca altcineva decat eu mi-a pus aceasta
intrebare").
Gradul de familiarizare cu intrebarea: "nu mi-a venit niciodata in
minte", "ma ~tiu; ma cunosc, m-am mai analizat ~i alta data, imi este
u~or sa vorbesc despre mine", "iam 0 intrebare pe care mi-am pus-o
de multe ori, dar al carei raspuns nu I-am gasit inca", "mi-am pus-o
cand aveam 14 ani", "mi-o pun ori de cate ori ma aflu la 0 rascruce
de drumuri in viatii", "mi-o pun mai ales in momente de insatisfactie
personala" .
"Calificativele" asociate intrebiirii scot la iveala unele particularitati ale subiectilor, cum ar fi: sensibilitatea sau opacitatea
fata de procesul autocunoa~terii, complexitatea sau simplitatea
lor cognitiva, profunzimea sau infantilismul gandirii, supletea,
mobilitatea sau inertia ~i rigiditatea conduitelor intelectuale. De
asemenea, ele sunt transparente in raport cu nivelul de cuno~tinte, de instructie ~i educalie, cu unele inclinatii (spre abstractizare, spre "dran1atizare", spre mininializare etc.). "Reactiile"
exprimate de subiecti scot la ivealii nu nUllai unele stiiri afective
situative, dar conduc ~i spre concluzii in plan cognitiv privind
con~tientizarea semnificaliei intrebiirii, a necesitatii de a efectua
mai des astfel de autoobservatii ~i autoanalize. Riispunsurile
care vizeazii gradul de familiaritate cu intrebarea dispun de 0
dubUi semnificatie: pe de 0 parte, ele exprimii viziunea subiectului asupra posibilitatilor cunoa~terii de sine (corectii, realistii
sau u~or exaltatii, teribilista, infatuatii); pe de alta parte, pot fi
retinute in vederea coreliirii lor cu rezultatele obtinute in urma
efectuarii analizei primare. Teoretic pot aparea patru situatii:
1. subiecti care declara cii ~i-au pus de multe ori intrebarea res127
pectivii, cii se cunosc bine i care realizeazii compuneri realmente interesante, adancite, multilaterale, proband astfel concordanta dintre propriile capacitiiti de autocunoatere i traducerea lor
in fapt; 2. subiecti care declarii acelai lucru, dar care redacteazii
lucriiri simple, sumare, siiriiciicioase, ceea ce evidentiazii 0 dilatare a imaginii referitoare la posibilitiitile de autocunoutere;
3. subiecti care declarii cii ii pun pentru prima datii intrebarea
respectivii, cii nu se cunosc, dar compun lucriiri ample, bogate,
complexe, fapt care aratii cii au tendinta de a-i subaprecia posibilitiitile deautocunoatere;
4. subiecti care declarii cii i-au
pus pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu se cunosc deloc sau aproape deloc i care confirmii aceasta prin compunerile
redactate, ceea ce reliefeazii viziunea lor realistii asupra posibilitiitilor de autocunoatere itraducerea lor in fapt. Asemenea situatii aratii fie existenta unor personalitiip armonioase, echilibrate, fie a unora inconstante, incongruente, cu contradictii i
conflicte intre planul real i cel aspirational, intre "declaratii" i
"realiziiri". In esentii, regiisim aici relatia (de concordanWneconcordantii) dintre capacitatea de autocunoatere i capacitatea
de autodezviiluire9.
128
lutizatoare transpar: precaritatea experientelor afective, tendintele spre reverie, exagerarea exigentelor, exclusivism.
8. Cautarea de sine. Reliefeaza: nevoia acuta de autodescifrare; existenta unor disponibilitati in acest sens; exigente sporite fata de sine; contientizarea complexitatii i dificultatii procesului autocunoaterii.
9. Unitatea persoanei. Evidentiaza nevoia de unitate, coeren i stabilitate psihocomportanlentala, tendinta de echilibrare
cu sine i cu lumea, nevoia de confort psihic, corelata cu cea
de evitare a disonantelor creatoare de disconfort.
10. Unicitatea persoanei (10.1. cotl.}tientizarea ei; 10.2. necon~tientizarea unicitajii). Traduce aspiratia de diferentiere i
singularizare, stilul i modul personal de viata, ca i orientarile
valorice.
11. /zolarea ~i inchiderea in sine. Este transparenta pentru
tendinta de interiorizare i autoanaliza, dar i pentru dificultati
de adaptare i integrare sociala. In subtext ascunde tensiuni crescute in planul adaptativ, potential'scazut de relationare sociala.
12. Adaptarea ~i integrarea sociala (12.1. implicare ~iparticipare socialCieficienta; 12.2. dijicultaji de adaptare ~i integrare socialii). Arata disponibilitatile pentru invatarea ijucarea
rolurilor sociale, dorinta de afiliere la grupurile sociale, de participare la viala soclalii. Este semnif1cativa pt:ntru atitudinile de
evaluare, sustinere i intelegere a comportamentelor altora, cIar
i pentru relativa fragilizare a potentialului adaptativ, scotanclla
iveala eomportamente de deruta, de pasivitate.
13. Atitudini faja de viaja ~i problemele ei (13.1. realiste;
13.2. romantice). Scoate la suprafata: existentajnonexistenta
unor atitudini ferm conturate, a unui sistem evaluativ i autoevaluativ, persistenla unor conduite specifice etapelor depiiite
sau avansul accelerat spre statute i roluri noi, maturitatea in
gandire sau uorul infantilism cognitiv i eomportanlental.
14. Valoarea autocuno~terii, reacjiile provocate de ea (14.1.
certitudinea autocunoa~terii; 14.2. certitudinea lipsei autocunoa~terii; 14.3. indoiala ~i nesiguranja; 14.4. nihilism, nefncredere totalCiin posibilitajile cunoa~terii de sine). Evidenliaza disponibilitali pentru introspectie, pendularea intre diverse stari
eontradictorii (certitudinejincertitudine; ignoranlajinfatuare; nar130
cisismjautoflagelare; subjsupraaprecierea posibilitalilor de autocunoatere), ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea personalitatii, fie eu aparilia unor surse de tensiune psihica sau de
frustrare; nemcredere in forlele proprii; deruta i deriva in fala
eomplexitalii cunoaterii de sine.
15. Devenirea personalitatii. Exprima nevoia de sehimbare,
sursele, factorii, condiliile devenirii, implicarea in acest proces
sau expectativa in fata lui.
16. Nevoia de autoperfecjionare ~i autodepiiire'(16.1. vaga,
imprecisa; 16.2. direcjionatii). Evidenliaza trebuinta de schimbare calitativa de eonlinut i de nuanla a personalitalii, dorinla
de a se schimba in' bine, nu oricum.
17. Atitudinea faja de sine (17.1. autonemuljumire; 17.2. insatisfacjie fnsojita de descurajare; 17.3. autoacceptare ~i resemnare; 17.4. revoltCi~i respingere; 17.5. fncredere; 17.6. proiectare a trasaturilor pozitive). Exprima 0 certa "reorientare"
catre sine, obinuinta cu introspeclia, cu analiza subiectiva bazata pe sisteme de eriterii, nevoia de autocunoatere autentica, dar
i existenla unor uoare tendinle de exibilionism, autoetalare,
autoflatare sau autoec1ipsare.
18. Filtrarea personalCi a ideilor, aCjiunilor, evenimentelor.
Exprima nevoia de personalizare, de implicare personala, nu
prin intermediari sau prin imprumut ideatic icomportamental.
19. Nevoia de autenticitate. Reliefeaza trebuinla individului
de a fi el insui, de a-i elabora un sistem cognitiv i axiologic
propriu. Transpar din ea aspecte. subtile ale valorii personale, ca
i tendinlele de respingere a masciirii, trucarii personalitatii.
20. Sistemul orientativ de valori (convingeri ~i credinje).
Arata existenla unor motivatori superiori ai comportamentului,
suplelea intelectuala, posibilitali crescute privind realizarea unor
generalizari proprii, reieite din experienlele traite.
21. Marile intrebCiri~iframdntari specifice vdrstei sau per"
soanei fn cauza. Evidenliaza complexitatea cognitiva, uneori
sunt transparente pentru aspiratiile personale i sociale, alteori
traduc vagi tendinle de sofisticare, de poza i mimetism, pentru
a lasa 0 impresie buna.
22. Conflicte ~i contradicjii. De la caz la caz, semnifica fragilizarea, inconstanla i incongruenla psihocomportamentala sau
131
marea suplele cognitiva, angajarea personalitalii in procesul devenirii sale dialectice. Upsa lor arata stagnarea, plafonarea personalitalii.
23. ldealul de sine (23.1. sensul viefii; 23.2. scopul viefii;
23.3. modelul sau prototipul ideal). Evidenliaza capacitatea persoanei de a se proiecta, de a se orienta ~i focaliza intr-o anumita
direclie, ca ~i procesul formarii idealului de sine.
24. Sistemul de imagini despre alJii (Eul reflectat). Exprima
nevoia autodefinirii prin raportarea la allii, capacitatea de a se
aprecia pe sine de pe poziliile altora, de a emite judecali de valoare, dar ~i de a fi dependent de allii.
25. Statutul persoanei In lume (25.1. certitudinea statutului;
25.2. incertitudinea lui). Scoate la iveala trebuinla stabilizarii
statutelor, dobandirii unora noi sau depa~irii celor vechi.
26. Eul (26.1. definirea Eului; 26.2. locul Eullli In structura
personalitafii; 26.3. funcfiile Eului; 26.4. fafetele Eului; 26:5.
relaJiile dintre fafetele Eului; 26.6. devenirea Eului; 26.7. cunoa~terea Eului; 26.8. semnificafia cunoa~terii Eului). Pune in
lumina capacitatea de autocunoa~tere (fina, profunda, diferenliatii), de abstractizare ~i generalizare psihologidi, u~urinla de a
opera cu noliuni ~i concepte psihologice abstracte, indemauarea
de a patmnde in intimitatea vietii psihice ~i de a realiza corelalii
subtile.
27. Tipurile de personalitate (27.1. unitar ~i armonios dezvoltat, 27.2. instabil; 27.3. dedublat; 27.4. accentuat). Aceasta
tema reiese fie din intreaga compunere a subiectului, fie din
unele fragmente concentrate ale ei, fiind relevanta pentru abilitatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalitalii, pentru
judecarea ei dupa esenla ~i nu dupa aparenla.
Anexa 1 prezinta cateva exemple de compuneri elaborate de
5 subiecli.
Evaluarea celor 27 de teme ~i 52 de subteme ale cunoa~terii
de sine se realizeaza dupa urmatoml sistem de criterii:'
- completitudineajincompletitudinea lucdirilor (numarul
temelor ~i subtemelor conlinute) care evidenliaza fie capacitatea
subiectului de a se adapta tara dificultate sarcinii de autoforare,
spiritul activ de cooperare, dorinla expresa de autocuno~tere,
132
un grad mare sau mijlociu de transparenla psihica, ceea ce coincide cu 0 mai buna funclionare a mecanismelor de proieclie, fie
reticenla, netransparenla psihica, redusa cunoa~tere de sine, spiritul opozant, superficialitate, platitudine, oboseala, fapt care releva funclionarea defectuoasa a mecanismelor de proieclie sau
blocarealor (Ursula ~chiopu, Maria Garboveanu10);
- dominanla temelor (frecvenla unora dintre ele in raport
cu totalul general) indica punctele de maxim inter~s ale procesului autocunoa~terii, trasaturile caracteristice, chiar definitorii
ale subiectului; 0 dominanla exagerata ar putea fi coincidenta
cu anumite tendinle exclusiviste sau chiar psihonevrotice, traducand diverse tensiuni latente ale procesului adaptativ;
- conlinutul lucrarilor deplaseaza analiza de pe aspectele
cantitative pe cele calitative, furnizaud informalii cu privire la
natura, geneza, valoarea, devenirea personalitalii ~i a insu~irilor
ei, la incarcatura cognitiva sau afectiv-motivalionala a compunerilor, la gradul de angajare in sarcina, la ecoul celor redactate
in con~tiinta subiectului;
- coerenlalincoerenla compunerilorreleva fie nivelul inalt
de dezvoltare aI gaudirii, consecvenla ei, capacitate a de triere a
informaliilor, spiritul intelectual clar ~i feml, cursivitatea exprimarii, u~uliIl~ Iulantuirii logicc i expresive a ideilor, pl.lLiiI~a
corelarii ~i diferenlierii acestora, fie lipsa de suplele intelectJlala,
nedirectionalitatea inteligenlei, neclaritatea inlelegerii sarcinii,
insuficienla concentrarii ~i selectivitalii gaudirii;
- contradicfiile ~i contrazicerile sunt semnificative pentm
logica ~i profunzimea gandirii, pentm consecvenla ~i adevarul
ei, prezenla lor indica superficialitatea ~i inconsecvenla gaudirii,
ce traduc diverse dezechilibrari psihice, dezvoltari dizarmonice
ale personalitalii, existenla unor tendinle accentuate sau agresiv-Iatente; predominanla lor echivaleaza cu dezvoltarea nearmonioasa a personalitalii sau cu imaturitatea ei;
- relevanla insu~irilor ~i trasaturilor descrise pentm persoana in cauza, fapt care ajuta la identificarea rapida a subiec10
133
1. maniera autoanalizei i autoprezentarii reci, obiective, incolore, cu fniruirea oarecum seaca a informaliilor;
2. manierafilosofarii, uneori profunda, aheori sterila i puerila, uneori personala, originala,
nala, mimetica, detaata;
implicativa,
alteori imperso-
cu toate acestea provin din modalitatea de interpretare a rezultatelor recoltate. In esenta, este yorba despre 0 analiza de continut efectuata pe baza unor grile sau a unor unitati tematice.
Psihologul gennan H. Thomaell a folosit in analiza biografiilor
patru categorii tematice (fonnale, cognitive, existentiale, de telmica a
existentei), subdivizate in 29 unitati tematice. Unele dintre temele cunoa~terii de sine stabilite de noi ar putea fi asemanate cu cele elaborate
de psihologul gennan, dar nu identificate cu ele. Astfel, tema 3 (trasaturilepsihice) acopera unele dintre "categoriile cognitive" ale lui Thomae
- inchis-deschis; prietenos-du~manos; revendicativ-increzator in ~ansa; puternic-slab; iubit-antipatizat; autonom-dependent - multe dintre
acestea fiind trasaturi temperamentale sau caracteriale, dar se refera ~i
la alte aspecte care depa~esc cadrul tematic al psihologului gennan.
De asemenea, tema 23 (idealul de sine) ~i tema 25 (statutul propriu in
lume) au unele corespondente cu subdiviziunea numita "tematizare"
din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numita "creativa"
din tematica existentei deoarece se refera la organizarea activitatii in
vederea realizarii unor scopuri sau a realizarii de sine, dar fumizeaza
~i multe alte infonnatii despre capacitatile aspirational-proiective ale
persoanei investigate. In sfar~it, tema 5 (preferinte, dorinte) ~i tema 6
(sistemul relational) are asemanari cu doua dintre subdiviziunile tematicii existentei, ~i anume cu "activarea existentei" ~i "integrarea sociala", dar sunt mult mai analitice decat acestea. Dupa opinia noastra,
semnificatie au. nu atat temele in sine, care la un moment dat ar putea
fi chiar identice, ci maniera de prelucrare ~i interpretare a lor.
11
136
1968.
137
5. CATEVA CONCLUZII
1. Proba propusa de noi reprezintii un test de descripJie,
analiza i elaborare proiectiva, prin excelenla comprehensiv.
"Cufundandu-se" In sine, subiectul se autodescopera; exteriorizandu-se, I;;i proiecteaza, uneori chiar fara sa vrea, nu doar tendinlele, motivatiile i trasaturile dominante, dar ~i pe cele ascunse, nu doar pe cele recunoscute, con~tientizate, ci ~i pe cele mai
putin co~tientizate; analizandu-se i descriindu-se, progreseaza
in cunoaterea de sine. Prin toate acestea se creeazii premisele
autoformarii, autoeducatiei, prin intermediul carora personalitatea este ridicata la cote valorice superioare.
2. C S E dispune de valente diferite: ea poate fi considerata
ca 0 proM de cunoatere psihologica (de persoana care studiaza, cerceteaza 0 alta persoana), ca proM de autocunoatere (de
subiectul in cauza care se autodezvaluie); ca proba de edu;care
a capacitalii de intercunoatere (m acest caz putandu-se proceda astfel: Se citete 0 compunere a unui elev In fata celorlaIti
membri ai grupului carora li se cere apoi sa "ghiceasca" cui
apartine; procedandu-se de mai multe ori In acest fel se poate
educa, forma capacitatea de intercunoa~tere).
p.54.
16 Andrei Cosmovici,
Junimea, 1985, p. 80.
138
139
3. Proba C S E, in cele trei ipostaze ale ei, i:;;ireleva 0 multipla utilitate: cognitivii (decla1leaza autocunoaterea, spore~te
cantitatea ~i calitatea cuno~tintelor despre sine ~i altii, verifica
veridicitatea ~i autenticitatea autocunoa~terii ~i ititercunoaterii);
predictivii (pe baza informatiilor recoltate, atilt cel in cauza, cat
~i cel care beneficiaza de datele aflate, pot anticipa sau prefigura
evolutia comportamentului, calitatilor ~i defectelor celui care se
autodezvaluie); formativii (ofera posibilitatea exersarii ~i educarii capacitatii de autocunoa~tere, cunoatere ~i intercunoa~tere
psihologica) .
Anexa 1.
Prezentam cateva exemple de "compuneri" pe tema "Cine
sunt Eu?" redactate de dive~i subiecti.
Cazull. Elev, 17 ani, c1asa a XI-a, Liceul de Filologie-lstorie.
"Bineinteles ca nu ma incearca vreo senzatie de uimire in
fata intrebarii de mai sus. E 0 intrebare pe care con~tient sau
incon~tient mi-o pun aproape clipa de clipa. Daca nu cumva ma
in~e1,mi s-a recomandat sa mentionez prima mea reactie in fata
acestei intrebari. A fost intr-adevar yorba de uimire, dar numai
la adresa persoanei de la care-mi venea intrebarea.
Acum cateva zile am intrebat-o pe mama: "Cine e~ti tu?",
la care ea mi-a raspuns printr-o palma, probabil pentru a ma
trezi la realitate. Ea era Ea ~i gata. Eu sunt Eu. Unic, bineinte1es!
Mult timp am crezut ca oamenii sunt foarte asemanatori, ca
sunt sau buni sau rai. Apoi, deci de la varsta de I an, mi-am
dat seama ca nu exista oameni buni ~i oameni mi, ci ca oamenii
sunt cand buni, dnd rai ~i, in general, actioneaza fie din interese, fie instinctual. Deci de pe atunci sunt eu filosof. Eu sunt
doi. Un Eu interior ~i altul exterior. Parerile despre viata, despre
oameni ~i mai ales despre tine insuti sunt mereu ace1eai, dar
mereu Ie ilustrezi altfel. Eu sunt doi. Un Eu neschimbator, incat
am impresia ca este v~nic ~i un Eu in schimbare, un Eu prezentat lumii, un Eu care nu este acela~i in relatiile cu doi oa140
sa ajut pe cei din jur, dar sa fie ni~te persoane care sa te inleleaga. Sunt hamica, cuminte, nu-mi place sa fiu privim cu ochi rai.
Sunt pulin ambilioasa, sincera ~i uneori zgarcim. Imi place sa
inval, sa fiu eleva, sa respect pe cei in varsta. Nu-mi place sa
ma cert cu nimeni, evit aceste certuri."
III, Facultatea
de Matematica.
Cine sunt Eu? Nu pot fi decM EU, a fata de 17 ani ~ijumatate, in pragul afirmarii care, in sf~it, are prilejul sa vorbeasca.
Sunt una dintre acele fiinle ce nu dezvaluie secretele, sau daca
a fac, 0 fac pe sfert. Intr-un fel sunt inchisa, insa toli care ma
cunosc afirma ca sunt volubila, prietenoasa, "direcm", chiar
;;trengantii. De ce nu? Este ;;i asta un mod de a-li ascunde timiditatea. Chiar cu acest prilej mi-atn schimbat inclinalia scrisului,
pentru a nu fi recunoscuta. Bine, dar e anonima lucrarea(veli
spune!). Nu va co~trazic, dar e mai bine sa-li iei 0 masura de
precauliune.
Nu cred c-am fost suparata niciodata pana acum (in adevaratul sens al cuvantului). Riid mereu, sunt tiinara ;;i daca nu rad
acum, mai mrziu am sa ma ingr~. Poate cii bucuria acestui test
m-a mcut sa-mi pierd ;;i fariima de seriozitate ~i melancolie care
va fi in lucrarile colegilor mei. ~i ce daca?! Doar eu puteam
scrie a~a. Am relalii de colegialitate cu toate fetele din clasa ~i
cu Iulian (singurul nostru biliat) ;;i oriunde merg intru in yorba
cu oricine, daca-mi face placere.
Cateodam.ma i~el, foarte rar! Am spus ca-mi place fizicul,
dar nu m-am referit la ochi alb~tri (ii am ~i eu), parul blond,
buze senzuale (gen Alain Delon), prefer stilul Humphry Bogart
~i, de ce nu, Gheorghe Visu ~i Claudiu Bleanl. Am numai a
prietena adevarata ~i un prieten (idem). Pe amandoi ii iubesc la
fei. Amandoi ma considera un copil pus pe nazbatii, cu inmli;;are nepotrivim. Doar nasul nu se conformeaza aerului "sfant"
al figurii mele.
Preocuparile mele sunt multiple: tenis, muzica (arice gen),
pictura, film ~i, in fine, TEATRUL (adevarata pasiune). Nu ma
voi face actrila. Prefer ceva mai aproape de pamant. Meseria de
invalatoare mi se potrive~te. lmi plac copiii, daca s-ar putea ~
vrea sa am 0 sum, dar sa nu trec varsta de 30 de ani.
Cel mai tare m-a impresionat ~i ma va impresiona cuplul
Jenny-Oliver (din Love story). Veli spune - "ah!, iar chestia
asta?". Pun pariu cii nici 60% din cei ce-au citit cartea n-au inleles adevaratul ei secret. ~i daca e secret nu trebuie spus (ci
doar aflat pe cant propriu, altfel n-are farmec). Cea mai frumoasa actrila, dupa mine, a fast Sharon Tate, cea mai bunii canta143
--~-
poseda, iar biiiatul din caracterizarea 3 ofera cateva date personale, optiunile profesionale ~i contradictiile de care este cuprins.
In aceste conditii probabil ca subiectii respectivi, punandu-~i tot
mai des intrebarea "Cine sunt Eu?", vor reu~i sa con~tientizeze
cat mai multe despre ei.
Caracterizarea 4 deceptioneaza, daca avem in vedere ~i varsta persoanei respective. In fata ei imediat ne vin in minte cuvintele lui Octavian Goga: "De multe ori privind in sufletul tau
ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase ~i cu u~ile
inchise. 0 mana necunoscuta a scris pe 0 hartie, in colt, la poarta: Plecat fiira adresa." Concluzia care se degaja de aici cred ca
este suficient de clara: daca vrem sa ne cuno~tem mai bine este
necesar sa ne deschidem ,u~ile ~i obloanele casei noastre suflete~ti, sa patrundem in ea, sa ne analizam gandurile, sentimenteIe, actiunile, sa ne cantarim calitatile ~i defectele, sa ne punem
ordine in ele, piistrand ceea ce merita ~i azvarlind ce este vechi,
uzat, nefolositor. Mai mult decat atat, este utila deschiderea u~ilor ~i obloanelor casei noastre suflete~ti nu doar pentru noi, ci
~i pentru altii, deoarece numai astfel ne yom "vedea" mai bine
pe noi i~ine. Sa ne reamintim ca n-am venit pe lume cu 0
oglinda in mana, ci cii mai intai ne oglindim in altul, pentru ca
abia apoi, prin intermediul ~i cu ajutorul acestuia, in noi in~ine.
Intr-un alt atticol [1] propuneam 0 probii de cercetare i cunOatere a Eului i personalitiitii, denumita conventional C S E
("Cine sunt Eu?") care consta, in principal, in elaborarea de
catre subiecti a unei compuneri scrise despre sine. Totodata,
precizam tipurile de analiza i criteriile evaluative utilizate in
prelucrarea i interpretarea compunerilor redactate de cei investigati. Dei din descriptiile fiicute reieeau oarecum implicit i
valentele probei respective, ne propunem ca in acest material Sa
stiiruim expres asupra lor. Din aceastii perspectiva consideriim
ca in functie de persoana care elaboreaza compunerea, ca i de
cea care 0 utilizeaza, de intentia i finalitatea folosirii ei, proba
C S E apare in trei ipostaze: ca probii de autocun6atere i autodezvaluire; ca probii de cunoatere psihologica; ca probii de educare a intercunoaterii.
1. C S E - CA PROBA. DE AUTOCUNOA~TERE
~I AUTODEZV ALUIRE
Din literatura de specialitate se tie ca autocunoaterea (cunoaterea de sine) este una dintre formele cele mai dificile ale
cunoaterii umane. ~i aceasta din mai multe considerente. In
primul rand, pentru ca obiectul cunoaterii este realitatea psihica
1 M. Zlate, lnovarii metodologice privind cercetarea i cunoaterea personalitarii,
"Revista de pedagogie", 1989, m. 10.
146
147
instrument de educare a posibilitii1ilor autocunoG.terii 1;)i de ob!inere a unui progres treptat in acest domeniu. Simpla citire de
ditre profesor, in fata clasei, a 2-3 compuneri elaborate fie de
e1evii clasei sale, fie de elevi din alte clase, compuneri diferentiate intre ele prin gradul de extensie, complexitate, profunzime,
relevanlii etc. i-ar putea ajuta pe elevi sa cOlltientizeze 0 multitudine de aspecte implicate de autocunoatere la care fie ca nu
se gandisera deloc, fie ca Ie minimalizasera semnificatia. Calea
cea mai sigura insa de educare a capacitatii de autocunoatere
o constituie aplicarea repetata a probei. Se poate proceda in
doua moduri: 1. aplicarea nedirijata a probei; 2. aplicarea dirijata a acesteia. Prima modalitate presupune investigarea elevilor
din timp in timp, la intervale mai mici sau mai mari, dupa un
an colar, dupa un ciclu colar etc., fara a furniza nici un fel de
indicatii in legatura cu continutul propriu-zis al compunerilor
despre sine. Analiza ulterioara a compunerilor facuta de profesor aratii daca elevul a facut sau nu progrese in cunoaterea de
sine (daca s-a schimbat atitudinea falii de acest proces, daca s-a
inmultit numarul temelor autocunoaterii, daca profunzimea
analizelor este mai evidenta etc.). Cea de a doua modalitate este
mai elaborata, putand fi conceputa 1;)iaplicata m mod diferentiat,
repetarea implicand nu doar 0 simpla dirijare, ci i sporirea gradelor de dificultate. Ea ar putea imbraca urnlatoarele fornle actionale:
a. solicitarea elevilor de a elabora compuneri despre sine
prin considerarea cat mai multor teme ale autocunoa$terii. Pentru a facilita acest proces, profesorul atrage atentia elevilor ca
ate cunoate pe tine nu inseamna doar a-ti nota numele, varsta,
sexul, cateva trasaturi de personalitate sau cateva activitati preferate, ci infinit mai mult. Cu acest prilej pot fi inirate i comentate celelalte teme ale autocunoaterii, sugerandu-se ca referirea in autoportretizari la cat mai multe dintre acestea,
precizarea modului personal de a fi in raport cu ele, evitarea
unilateraliziirilor, a reductiilor simpliste la uria-doua teme, echivalenta cu saracirea imaginii de sine, constituie criterii importante ale profunzimii i autenticitatii cunoaterii de sine;
b. sfatuirea elevilor. de a transjorma temele i subtemele cuno~terii de sine intr-o grila utilizabila ori de cate ori ii son149
2. C S E - CA PROBA. DE CUNOA~TERE
PSIHOLOGICA.
Profesorul are nu doar indatorirea de a ti ce i cat cunoate
elevul despre fenomenele naturale i sociale, cat de bine i-a
insuit cunotintele transmise, ci i ce i cat tie despte sine insui, cat de bine sau cat de superficial se cunoate pe sine. Cu
cat educatorul va cunoate mai profund elevul ca realitate psihica (spirituala, comportarnentala), cu atat ii va desfaura in
conditii optime rolurile sale instructiv-educative. De altfel, ca'pacitatea de cunoatere <psihologica a elevilor, pe care trebuie
150
s-o delina educatorul, este considerata de specialiti [3] ca reprezentand una dintre aptitudinile pedagogice esenliale ale cadrului didactic. 0 multitudine de aspecte psihocomportamentale
ale elevului, cum ar fi: vorbirea, scrierea, angajarea in activitate,
gestica, expresivitatea emolionala etc. 11pot ajuta pe profesor sa
descifreze realitatea psihica mai profunda i uneori mm imprevizibilii a elevului. Cum at putea insa profesorul sa deceleze
imaginea despre sine a elevului, daca acestase cunoate sau nu,
cat de profund sau cat de superficial se cunoate, dh de aproape
sau cat de departeeste de propria-i esentii, ce crede, ce gandete
despre propria sa personalitate? Desigur, unele metode cum ar
fi convorbirea, biografia, autobiografia asistatii, studiul documentelor personale Uurnale de insemnari, scrisori etc.), sunt mijloace deosebit de utile. Proba C S E s-ar putea incadra i ea in
randul acestora. Analiza cantitativa i calitativa a compunerilor .
despre sine elaborate de elevi (a primei lor reaclii fala de intrebarea formulata, a temelor i subtemelor autocunoaterii, a manierelor generale de redactare a lucriirilor) - care constituie
adeviirate grile explicativ-interpretative - sporete considerabil
informatia profesorului despre obiectul i subiectul aqiunilor
sale instructiv-educative. Dupa piirerea noastra, proba C S E are
pentru profesor urmatoarele valenle:
a. ofera acestuia prilejul de a descoperi aspecte, laturi, trasaturi noi ale eIevilor pe care pana la acea data nu Ie cunotea
(nu pUlini au fost profesorii care parcurgand compunetile elaborate de elevii lor marturiseau ca au descoperit un univers fascinant, ca unii elevi Ii s-au relevat sub 0 aWi infiiliare decat cea
cunoscuta de ei, ca despre multi dintre ei n-ar fi biinuit niciodata
ca au 0 asemenea imagine despre sine);
b. il conduce pe profesor la restructurarea vechii sale imagini
despre elev, procesul testructurativ evoluand fie spre imbogalirea i ampIificarea imaginilor i informaliilor anterioare, fie
spre corectarea lor, in ambele cazuri schimbarea semnificaliei
imaginii profesorului despre elev fiind benefica (se combat in
3 AI. Ro~ca, B. Zorgo, Aptitudinile, Bucure~ti, Editura ~tiintificii, 1972, p. 113,
vezi ~i: Nicolae Mitrofan, Aptitudinea pedagogicii, Bucure~ti, Editura Academiei,
1988.
151
152
153
155
156
Edilura Didac-
NIVELURILE PERSONALITATII
Multa vreme personalitatea a fost abordata. dintr-o perspectiva aproape exc1usiv intrapsihica. Ce1ebra structura tripartita a
ei care se axeaza pe investigarea naturii psihice a componente1or
personalita1ii (temperament, aptitudini, caracter) ~i a re1alii1or
dintre ele sm marturie in acest sens. Cu timpul insa personalitatea a inceput sa se "deschida" ~i spre alte dimensiuni decat
ce1e psihice. Mai intai ea s-a deschis spre dimensiunile biologice (anatomo-fiziologice)
~i chimice, aparand in felul acesta nevoia de integrare organismiea, dupa cum se exprima Julius Seeman (1982), funclionarea optirnala a acestor subsisteme ducand
la coerenla ~i la maximizarea performanle1or intregului sistem.
Mai apoi, personalitatea s-a deschis ~i mai pregnant spre lume,
spre realitatea fizica ~i sociala inconjuratoare ea fiind interpretata de Joseph Nuttin (1985) ca 0 struetura bipolara Eu-Lume.
Totodam, au inceput sa fie sesizate ~i nivelurile funcfionale ale
personalitafii ..in afara celui intrapsihic, s-au conturat inca doua
niveluri distincte, ~i anume: nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal. Prirnul a fost sesizat ~i fundamentat teoretico-metodologic depsihologul
american R. F. Bales care in 1970 intr-una
dintre lucrarile sale (Personality and Interpersonal Behavior)
lansa in luthea psihologilor conceptul de personalitate interperintetsonala i 0 metoda de diagnosticare a comportamentului
personal. Cel de al doilea nivel a Iacut obiectul de studiu al unei
orientari psihologice, a~a-numita psihologie transpersonala, aparuta tot prin anii '70 in cadrul psihologiei umaniste americane,
ca 0 excrescenla a ei. Acestor doua niveluri funclionale ale per157
sonalitalii Ie-am dedicat in 1984 i 1985 studiile pe care Ie prezentiim in capitolul de fala. Dupa cum se va putea constata, nivelul interpersonal ne-a interesat mai ales sub raport metodologic, el sugeraudu-ne noi posibilitali de analiza i interpretare a
rezultatelor decat ceIe propuse de Bales, i chiar variante diagnostice diferite de ale psihologului an1erican. Cel de al doilea
nivel, cel transpersonal, ne-a intrigat atilt prin ineditullui, cih i
prin unele puncte nevralgice. Tocmai de aceea I-am abordat
dintr-o perspectiva critidi. Un coleg, cu largi deschideri catre
transcendental i transpersonal, mi-a reproat ca am fost prea
dur cu psihologia transpersonalii. Se prea poate. Prin anii ' 80
insa, imediat dupii lovitura de gralie data psihologiei romaueti
de cuplul megaloman, una dintre pulineIe posibilitali de a face
cunoscuta 0 concePlie psihologica, subliniez, psihologica, era
prezentarea ei insolitii de critica. Aceasta ar fi 0 explicalie plauzibila i mai ales comoda pentru mine, ea nu a fost insii singura
i nici cea principala. Caud am scris critic despre psihologia
transpersonala ma aflam sub doua influenle, una ralionala, alta
emolionala. Influenta ralionala 0 reprezenta autoritatea de necontestat a unui mare personolog american G. W. Allport, care
s-a raportat critic la unele orientari din psihologia personalitalii
aparute la granila tiinlei sau chiar dincolo de marginile ei i pe
care le-a i numit, de altfel, "mahalalele psihologiei". Influenla
emolionala era provocata de circumstanlele anilor '80 i de
efectele lor asupra psihologiei i psihologilor. Psihologia transpersonala apela (i apeleaza) la 0 serie de tehnici printre care i
meditalia transcendentala care a fost folosita ca pretext pentru
desfiinlarea psihologiei i marginalizarea psihologilor. Probabil
ca, in acel moment, analiza critica a psihologiei transpersonale
a reprezentat pentru mine un fel de catarsis sau de defulare. Fiira
doar i poate ca de atunci discursul critic la adresa psihologiei
transpersonale s-a atenuat mult,.el nu a dispiirut insa. Atitudinea
rezervata pe care 0 am i astazi fala de psihologia transper$onala
imi este confirmata i intiirita de unele fapte care nu sunt deloc
circumstanliale. Ultimul Congres International de Psihologie, eel
de al 26-lea, desIaurat intre 16-21 august 1996 la Montreal,
Canada, a fost, a putea spune, mai mult decat rezervat fala de
158
1. Un procedeu de analiza a
comportamentului interpersonal
160
Ibidem, p. 10.
Ibidem, p. 11.
161
162
163
Din combinarea celor ase tendinte apar 27 tipuri de personalitiiti interpersonale, fieciirui tip corespunzandu-i una, douii sau
trei din cele ase tendinte. Tipurile de personalitate au un nume
ce sugereazii directia valoricii a realiziirii comportamentului individului in grup. De exemplu, tipul U: orientat spre putere i
succesejavantaje materiale; tipul NF: orientat spre obiectivitate;
tipul UNB: orientat putemic spre individualism i recompense
etc. "Aceste tipuri - scrie Bales - sunt definite in temlenii
modurilor in care persoana este perceputii i evaluatii de ceilalti
in grup. Aceste perceptii i evaluiiri depind de personalitatea sa,
de comportamentul siiu i de pozitia sa in grup, ca i de aceea
a tuturor celorlalti membri ai grupului"6.
La baza stabilirii celor 27 tipuri de personalitate interpersonalii stii 0 impresionantii muncii desfiiuratii de Bales impreunii
cu colaboratorii siii (A. S. Couch, G. Kassebaun, P. Slater) pe
directia organiziirii rezultatelor unor vaste cercetiiri de analizii
factorialii a atitudinilor sau a perceptiei i comportamentului interpersonal. in mod direct Bales folosete i dezvoltii douii tipuri
de analizii factorialii a personalitiitii descrise de A. S. Couch, i
anume: analiza "domenicii" (ce are in vedere studiul analitic
factorial i corelational al personalitiitii pe bazii de teste de personalitate scrise i standardizate) i analiza "interdomenicii" (ce
are in vedere studiul analitic factorial i corelationar al domeniilor care apar la nivelul interpersonal, intr-o perspectivii integratoare: percePtie i atitudini interpersonale, comportament
interpersonal, interactiune generatii i primitii, valoarea interactiunii, continutul opiniilor, relatiilor interpersonale etc.). Mai
ales acest din urmii tip de analizii a fost dezvoltai>de Bales, utilizand i alte metode decat cele propriu-zis factoriale icorelationale7.
164
*
Pentru a vedea in ce miisurii modelul propus de Bales oferii
posibilitiiti autentice de cunoatere a rolurilor de grup, a comportamentelor interpersonale, am intreprins 0 cercetare concretii
pe mai multe categorii de grupuri sociale (colare, de muncii,
de sportivi, de cadre didactice universitare). Dat fiind faptul cii
rezultatele obtinute sunt asemiiniitoare, Ie yom prezenta in continuare doar pe cele reieite in urma investigiirii unui singur grup
social.
Miirimea grupului pe care 11avem in vedere a fost de 9 persoane (7 de sex masculin, 2 de sex feminin); membrii grupului
fiiceau parte din aceeai categorie socio-profesionalii (cadre didactice universitare); se cunoteau bine intre ei (unii de 10 ani,
altii chiar de 20 de ani); desfiiurau impreunii nu doar activitatea
profesionalii ci i alte genuri de activitiiti (social-politice, obteti, educative etc.) care Ie-au permis tipuri de interactiuni
foarte variate i deci 0 cunoatere autenticii; aveau varste apropiate (35-45 ani); in ierarhia grupului aveau aproximativ aceleai
statute i roluri. Grupulla care ne referim poate fi considerat ca
reprezentand un "grup autoanalitic competent" deoarece membrii siii erau abilitati in cunoaterea problemelor personalitiitii i
ale grupului, a relatiei dintre personalitate i grup, a semnificatiei unor relatii, atitudini i comportamente interpersonale. De
asemenea, membrii grupului investigat dispuneau de capacitatea
de apreciere i autoapreciere obiectivii, puteau face abstractie de
unele situatii relationale conjuncturale pentru a se ridica la perceperea i evaluarea a ceea ce este tipic, caracteristic in personalitatea fieciiruia dintre ei in raport cu grupul in care erau integrati.
Tehnica de cercetare8 a constat in urmiitoarele:
- aplicarea chestionarului de evaluare interpersonalii (forma A) care solicita fieciirui subiect riispunsuri de "da" sau de
"nu" la un numiir de 26 intrebiiri in legiiturii cu toti membrii
grupului, inclusiv cu sine;
8 Date mai amanuntite vezi in: R. F. Bales, op. cit., cap.!. Vezi, de asemenea i:
Mielu Zlate, Camelia Zlate, CunoWjterea i activarea grupurilor socia/e, Bucureti,
Editura Politica, 1982, pp. 56-63.
165
transcrierea codurilor, formate din una, doua sau trei litere corespunzatoare dimensiunilor rolurilor de grup stabilite de
Bales, la fiecare raspuns in parte;
- stabilirea (pe foaiasub.
47de raspuns a fiecarui subiect) a frecGG
AA
GGG
veniei literelor din codurile956823 transcrise la raspunsurile date, pentru toti membrii grupului, inclusiv pentru sine, cu scopul de a
se putea obtine ulterior imaginea pe care 0 are un anumit membru al grupului despre fiecare dintre ceilalti;
- stabilirea pentru fiecare subiect in parte a frecventei literelor din coduri prin aditionarea rezultatelor de la toti membrii
grupului, pentru a se obtine imaginea pe care 0 are grupul ca
intreg despre fiecare dintre membrii sai componenti;
- stabilirea tipului final de personalitate care implica: a.
compararea doua cate doua a valorilor tendintelor opuse i scaderea celor mai mici din cele mai mari, cu asocierea la rezultatul
obtinut a literei corespunzatoare valorii mai mari; b. ignorarea
rezultaielor nesenmificative i deci neluarea lor in considerare
in stabilirea tipului final de personalitate interpersonala (in grupurile de pana la 12 membri nu se iau in seama rezultatele mai
mici de 3); c. combinarea intr-un "indice" sau "nume directional
final" a componentelor directiilor rfunase, pentru a se obtine tipul de personalitate interpersonal a; d. inscrierea datelor astfel
obtinute pentru toti membrii grupului intr-un tabel centralizator
care cuprinde urmatoarele rubrici: numarul de ordine sau initialele subiectilor; numarul evaluarilor primite de un subiect din
partea tuturor membrilor grupului pentru fiecare directie; pozitia
finala reieita in urma scaderilor efectuate; tipul final de personali tate interpersonala9.
In tabelul nt. 1 redam situatia generala obtinuta de noi pe
subiectii grupului investigat, in doua variante: autoapreciere i
aprecierea grupului.
Tabel nr. 1
Centralizarea rezultatelor obtinute pe grupul investigat
A
A
2P
AVE
-53
PF
7P
10
47
7U
57
76
5B
4N
D
N
4U6P
UPB
66
48
UPB
100
lIU
76
UPF
48
14
UP
50
80
5843
3P
7D
7B
6D
653D
UP
6P
F
D
lIP
4F
8D
7P
427
7N
8B
29
9D
8F
54
20
nosp
41
82
64
13U
2B
16
2B
2N
5N
UP
U
B
77U
97
DPF
56
27
3D
6F
84
99
10
78
82
13B
104U
12
14
UPF
13
10
lIF
69
70
9F
78
76
6N
9U
43
50
6U
5F
49
68
51
61
66D
l02P
1108P
36
9B
93
98
69
81
5F
6B
50
B
U
F
B
P
FB
N
P
FP
88
67
46N
lOOP
UPB
59
62
43
lIU
lOB
85
8F
54
12
79P
8P
84U
8D
N
U
P
112U
lOB
l02U
Nr. 10m
G
Tq:ul
Numaml
evaluiirilor
pentru
fiecare
direcpe
Pozitia finala
final
166
A = autoapreciere
G = aprecierea gmpului
pozitiva in grup, orienteaza grupul spre realizarea sarcinilor, militeaza pentru reunirea eforturilor membrilor grupului i chiar a
grupurilor, tinde spre putere, este prietenos, umanitarist, sociabil, activ, dominator, abil in rol); in sfarit, un membru al grupului (subiectul ill. 6) este apreciat ca apartinand tipului UP:
orientat spre succes social (deschis, sociabil, tinde sa domine,
dar este deschis, prietenos, se orienteaza spre succes, spre popularitate, incurajator in raport cu altii, are tendinta de a se
supraaprecia ca fiind cordial, personal i valoros, manifesta un
inalt grad de responsabilitate social a, caracteristica sa interactionala este cererea i emiterea de opinii).
Se remarca apoi existenta unei mari corelatii intre autoapreciere i aprecierea grupului. La trei dintre subiectii grupului (4,
6 i 7) apare chiar 0 identitate intre felul cum se percepe i se
evalueaza subiectul in grup i felul cum este el perceput i evaluat de ceilalti membri ai grupului. La restul membrilor grupului,
cel putin una dintre dimensiunile tipului final de personalitate,
daca nu chiar doua, se regasesc in autoaprecieri. De exemplu,
subiectii 2 i 5 care apartin tipului UPB in aprecierea grupului,
apar in autoaprecieri ca apartinand tipului UP; la fel subiectii 8
i 9 care apartin tipului UPF in aprecierea grupului, apar in autoaprecieri ca apartinand tipului DPF (orientat spre salvare prin
dragoste) sau tipului PF (orientat spre iubire altruista). lntre tipurile de personalitate interpersonala stabilite de grup i cele
reieite in urma autoaprecierii exista, de cele mai multe ori, 0
corespondenta sau sustinere reciproca. Dintre subiectii studiati
de noi, doar unul face exceptie, in sensu 1 ca tipul de personalitate stabiiit de grup nu se potrivete cu eel aparut in urma autoaprecierii, mai mult, aeeste tipuri intra in eontradictie unul cu
altul. Bste yorba de subiectul ill. 3 care in aprecierea grupului
apartine tipului UPF (tip elar determinat, cu un profil distinct),
iar in autoapreciere tipului A VB: oscilant, mediu, pluridirectional care presupune negarea sau, mai bine spus, anularea tuturor
celor 6 tendinte (este un tip nerelevant pe directiile spatiului interpersonal al grupului din care face parte, este un tip potential,
posibil, dar greu de cunoscut).
168
tipurile: UP 1;>i
UB - orientat spre succes social 1;>i,
respectiv,
orientat spre relativism valoric, iar la subiectul 4, care apartine
tipului UPF, se mai adauga tipurile: UP, U, F, adica: orientat
spre succes social; orientat spre putere 1;>i
succes social; orientat
spre convingerile conservatoare ale grupului;
2. Sitaaiia in care "formula" de personalitate a unui subiect
din grup conIine un numar de tipuri mai mare de 4, in afara
celui perceput:ji evaluat de grup. La subiectii 1,5 1;>i
7, in afara
tipului evaluat de grup, mai sunt intalnite alte 4 tipuri de personalitate; la subiectii 3, 6 1;>i
8, inca 5 tipuri de personalitate;
in sfar-f?it,la subiectul 9, inca 6 tipuri de personalitate interpersonala (in imaginile particulare ale membrilor grupului).
In sfar1;>it,din perspectiva coereniei interioare a tipurilor de
personalitate interpersonal a ale unuia 1;>iaceluiar;;i subiect, aa
cum reies ele din aprecierile fiecarui membru al grupului i mai
ales din perspectiva coerentei (corespondentei) dintre tipul final
de personalitate grupal i tipurile stabilite de fiecaredintre subiecti, am desprins existenta a doua situatii principale:
1. Situaiia de consonanla :ji concordaniavalorica intre tipurile stabilite de grup :ji cele stabilite de fiecare membru al
.grupului. A1;>a
se prezintii lucrurile la majoritatea membrilor grupului, cu deosebire insa la subiectii 5 i 8 care, dei au 0 sttuctura tipologica mai variata, aceasta este convergenta. La subiectul 8, de exemplu, intalnim tipurile: UP - orientare spre succes
social; PF - orientare spre iubire altruista; DPF - orientare
spre salvare prin dragoste; U - orientare spre putere i succes
social; UPB - orientare spre sprijin emotional i entuziasm toate foarte asemanatoare intre ele 1;>icontinand una sau chiar
doua dintre dimensiunile bazale ale tipului final de personalitate
stabilit de grup (care in cazul dat este UPF). Parcurgerea "portretului" psihologic i psihosocial al acestor tipuri de comportament interpersonal evidentiaza marea asemanare dintre ele,
atat in ceea ce privete continutul unor trasaturi de personalitate,
cat i in privinta sensului lor de manifestare 1;>i
valorizare in cadrul grupurilor sociale;
2. Situaiia de disonanla, de neconcordania valorica Intre tipul final de personalitate stabilit de grup :ji tipurile particulare
171
grupului, sa fie eorespondente (ehiar i numai in plan logic) eu eele eonlinute de tipul
final de personalitate stabilit de grup.
173
B i F _
Multa vreme psihologii au fost interesati de descrierea ;;i determinarea personalitatii umane, a triisaturilor ei dominante a;;a
cum apar ele in chiar imaginea celui care ;;i Ie evalueaza. Mai
recent insa, 0 data cu dezvoltarea psihologiei sociale, s-a remarcat faptul cii 0 mare importanta 0 are felul cum se raporteaza
un individ la un altul in cadrul unui grup social. Totodata, semnificativ devine ;;i modul in care comportamentele concrete interactionale, interpersonale ale unui individ sunt percepute ;;i
evaluate de ceilalti membri ai grupului. Realitatea unor asemenea comportamente nu poate fi pusa la indoiala. Faptul ca fiecare individ i;;i pune in functiune diverse tipuri de comportamente (in care i;;i gasesc expresia deplinii anumite atitudini ;;i
trasaturi de personalitate care ii sunt proprii) in dependent~ de
specificul grupului in care se afla (de natura acestuia, statutul
;;i rolul sau, statuturile celorlalti membri ai grupului, activitatea
desfii;;urata, scopurile grupului, sistemul de interactiuni existente intre membrii grupului etc.) este un truism pentru psihologia
sociala. Ceea ce s-a sesizat insa mai putin a fost faptul ca tocmai
un asemenea comportament perceput ;;i evaluat de ciitre ceilalti
membri ai grupului genereaza 0 anumita imagine in mintea fiecaruia dintre ei, imagine care determina comportamentul interactional concret. Daca un individ este activ, interesat, participati v ;;i este perceput ;;i evaluat ca atare de toti ceilaJti membri ai
grupului, atunci relatiile din grup vor fi normale, activitatea se
178
I Robert Freed Bales, Personality and Interpersonal Behavior, New York, Holt,
Rinehart and Winston, 1970. Preciziim faptul di incercarile de a earaeterizapersonalitatea i tendintele sale de interactiune in grup nu sunt noi, nu ineep i nu sfilrese eu
Bales, dei teoria i metoda sa au avut i au un larg ecou. La noi avem eel putin doua
metode interesante propuse de Gh. Zapan i 1. Holban, ehiar daea la prima vedere ele
ar parea mai putin subtile. Vezi: Gheorghe Zapan, Metoda aprecierii obiective a personalitiilii, "Analele Romano-Sovietice",
Seria Psihologie-pedagogie,
1957, nr. 3,
pp. 57 -87; Ion Holban, Testul sociometric de personalitate, in: Ion Hoban (coordonator), Cunol1terea elevului - 0 sintezii a metodelor,Bueureti,
Pedagogica,1978,pp.182-193.
2 Vezi Pavel Murean, fnviilarea
pp.98-130.
180
socialii, Bueureti,
Editura Didactiea i
Editura
Albatros,
1980,
3 R. F. Bales, op. cit., p. 4.
181
pentru cercetator care trebuie sa efectueze 0 multitudine de operatii pentru a ajunge la stabilirea tipului final de personalitate;
2. este mult prea jormalizata. De exemplu, compararea prin
negare a unor tendinte de realizare a personalitatii percepute ca
opuse, de~i are meritul eliminarii unor efecte de centrare socio-perceptiva ce apar in procesul evaluarii interpersonale,
ignora totu~i aspectele fundamentale conflictuale ~i contradictorii ale personalitatii ~i comportamentului interpersonal. De
asemenea, regula arbitrar aleasa dupa care diferentele mai mici
de 3 constatate intre dimensiunile opuse (in cadrul grupurilor
mici de pana la 12 persoane) nu sunt luate in considerare in
stabilirea tipului final de personalitate nu capata, din partea autorului, nici 0 justificare logica;
3. sebazeaza pe 0 serie de proceduri tehnice insuficient argumentate. De exemplu, nu ne sunt furnizate informatii cu privire la modalitatea de stabilire a codurilor ce se folosesc pentru
fiecare raspuns de "da" sau de "nu" la cele 26 de intrebari ale
chestionarului de evaluare interpersonala. Nu este apoi clara
contributia pe care ~i-o aduce fiecare dintre cele 26 de intrebari
la stabilirea tipului de personalitate. De~i Bales afirma caun tip
de personalitate reiese dintr-o singura intrebare (tipul U din
intrebarea nr. 1 - "prime~te multe interactiuni din partea celorlalti?" -, tipul UP din intrebarea nr. 2 - "ii place sa fie in
fruntea grupului?" etc.), se pare ca in realitate lucrurile nu stau
deloc ~a. Din procedeele recomandate de Bales reiese ca un tip
de personalitate apare atilt din raspunsul la 0 intrebare directa,
cat ~i din contributia pe care ~i-o aduc 0 serie de alte intrebari
indirecte care vizeaza, in principal, 0 alta "tinta". Tipul U orientat spre putere ~i succes material -, de exemplu, se obtine
prin raspunsul direct la intrebarea nr. 1 din chestionarul de evaluare, dar ~i prin contributia pe care ~i-o aduc raspunsurile de
"da" de la intrebarile indirecte 2-9 ~i cele de "nu" de la
intrebarile indirecte 18-26. Este u~or de inteles de ce 0 persoana
Care raspunde prin "da" la intrebarea nr. 1 apartine tipului U,
dar este mai greu de inteles de ce aceea~ipersoana care raspunde
prin "nu" la intrebarea nr. 18, de exemplu, - "reu~e~te sa-i faca
182
interpersonal,
"Revista
183
de mai mult de jumatate dintre membrii grupului supui interaprecierii. Daca se obline egalitate, tendinlele sunt fie anulate,
fie relinute pentru a fi verificate prin eealalta varianta care ne
poate furniza informalii suplimentare.
Specific pentru aceasta varianta sunt urmatoarele aspecte:
- se opereaza, la fel ca i la Bales, pe baza exc1uderii uneia
dintre trasaturile-tendinle perechi (eel care apreciaza trebuie sa
opteze doar pentru una dintre tendinlele incluse in pereche);
- trasatura care intra in caracterizarea finala a fieciirei persoane din grup se obline prin adresarea unei intrebiiri directe
referitoare la aspectul sondat, spre deosebire de Bales la care,
dupa cum am vazut, un tip de personalitate se obline atilt prin
raspunsulla 0 intrebare directa, cat i prin raspunsul la 0 serie
de alte intrebari indirecte.
E-<
E-+>
S
i:I.1
..
I:i
N..'l -]13UOTSUQ.L
<
1sT]13npTAlPUI
IIIIllnPTlJuo;)
JOlll~Hplld
ZII.i;:mJaOS
Hun p;)IlJQ~UT
i:I.1
U!AP;);J)qO
-~SToZltl
-AP;)V
Ifl'10dO~D
p;Jp;JJdll ATsIld
~sTUUoJU0;)-UO
N
Apll;JJ;)-UON
APlldpPJlld
;)p~u;J;)oZl;J
~sTn.nIV
sndns
JO~IlJ;Jdoo;)
nqllpos
~sTUUoJuO;)
Apll;JJ;)
~IlIozT-sllnQ~
ATP;J)qns
JOlllUp:1l0a
Varianta 2: se adreseaza fiecarui membru al grupului 9 intrebari directe referitoare la cele 9 trasaturi -tendinle ale comportamentelor destaurate in cadrul grupului, insolite de 0 scara
-(scala) de apreciere tip Lickert compusa din cinci intervale valorizate. (Vezi foaia de raspuns pentru varianta 2, redata in fig. 2.)
Caracterizarea finala a personalitalii se face numeric prin relinerea acelor tendinle care capata acordul mai multor membri ai
grupului - i valoric prin considerarea valorilor tendinlelor respective. in primul caz, daca intr-un grupde 10 persoane, 7 dintre ele considera ca 0 anumita persoana dispune intr-o mare sau
foarte mare masura de tendinta de a fi activ, atunci aceasta este
retinuta; daca insa 7 persoane indica faptul ca subiectul respectiv este intr-o foarte mica masura activ in cadrul grupului, aceasta insearnna, in fapt, ca el este inactiv, pasiv i, ca atare, aceasta
tendinla va fi relinuta i introdusa in caracterizarea finala a personalitiilii. in eel de al doilea caz se face media aritmetica (numiirul total de puncte acordate impiirlit la numarul membrilor
grupului care au tacut interaprecierea) i se valo1;izeaza astfel:
ceea ce trece de 3 se reline ca trasatura dominanta pozitiva; ceea
ce se plaseaza la nivelullui 3 este anulat deoarece inseamna ca
membrii grupului au pareri foarte contradictorii despre persoana
respectiva; ceea ce este mai mic de 3 indica prezenla trasaturilor
opuse celor inscrise in tabel.
186
187
B
E" '0
~8
0!:l .s '".OJ
,~ .s ,~
.s'Si'ii
,OJOJ
OJ
tl::
.....
c.?
C/.l
N
00 u'n" .p..
-"
uB'd
.su
~ -B.S
.-.~
II;."
u'~
'E
I.g
0 'tJ
~.s"5
;E
'E
...
~
.~
E
.ELs
g
'8
~
- .~ ;.' fi ~:.~~.~ .....~
is:
~
~I
~
N
....:l
.....
('")
.....
...
OJ ...
;.
\f"l
iJ <0'"
.~
'"
(f)
OJ
.~
...
tl
'@
'<T
~ ~
as
::l
U
>c<l
<:Ii
tU
'0
188
Tehnica de lucru
giiturii cu ceilalli membri ai grupului, cat ~i in legiiturii cu dumneavoastrii in~ivii. Puteli lucra in douii moduri: a. stabilili care dintre primele douii tendinle comportamentale sunt proprii pentru fiecare dintre
membrii grupului din care faceli parte; apoi care dintre urmiitoarele
douii, ~.a.m.d.; b. stabilili la primul membru din grup care dintre cele
18 tendinle comportamentale din perechile opuse Ii sunt caracteristice,
apoi riispundeti la al doilea, la cel de al treilea etc., panii ce terminali
tOli membrii grupului. Dacii nu vii puteli hotiiri asupra uneia dintre
tendinlele comportamentale opuse, treceli in dreptul lor un sernn de
intrebare".
Rezultatele oblinute in urma aplicarii acestei variante pe
grupul de cadre didactice universitare format din 9 membri Ie
prezentiimin tabelul nt. 1. to acest tabel am notat numeric (aldin) tendinlele comportamentale
specificate de mai mult de
jumatate dintre membrii grupului - ~i numeric (cursiv) pe cele
care apar la 0 majoritate simpla7.
Tabelul nr. 1
Rezultatele obfinute la Varianta 1
6N.
Cb
Nc.
75D.
98C.
S.
O.
I. 587965
Ac.
B.
Fa.
Pa.
F.
P.
E.
T.
8
Al.
U.
6575
8
975
TENDINTE:
190
interpersonal, "Re-
7 Dat fiind faptul di grupul investigat era format dintr-un numar impar de membri
(9), a fost relativ greu de stabilit media lor. tn aceste condilii am considerat ca daca 5
dintre membrii grupului optau pentru 0 tendinla comportamentala, faptul era semnificativ pentru persoana respectiva ~i am incadrat acest numar in ceea ce am denumit
"majoritatea simpla". Dadi mai mult de 6 membri din grup optau pentru 0 tendinla
compOltamentala, faptul era cu atat mai semnificativ ~i am incadrat numarul respectiv
in ceea ce am denumit "marea majoritate".
191
Nr.
simpJa"
I
Tip final deVarianta
personalitate
UPB
UP
UNF
DF
UP
UPB
UNB
UN
DPF
PF
UPB
UPF ma
UP
UPF
DNF
AVE
DNF
"majoritate
"marea
joritate"
UPF
personalitate
Tip
dupa
final
Bales
de
Tabelul nr. 3
Tipuri de corelalii logice intre tipul de personalitate stabilit
.
dupii Bales ~i dupa Varianta 1
dupa
logice mica-ignorata
Sub.Sub.
I,Tipuri
2,6 5,8
simpla)
micaignoram
de corelatii
Identitate
zero
Corelatie
negativa
Corelatie
pozitiva
C. Corelatie
zero
san negativa
pozitiva
- -- -
2Bales
43
2
2I
352,7,Sub.
1 7,
Sub.
4 9 COMPARATII
46,7,9
3din
.1
Sub.
1,3,8
1,8
3,
Sub.
Sub.
Sub.
2,Sub.
5,marea
simpla
(marea
i
majoritate
Majoritatea
i
VI
V
Sub.
majoritate)
Sub.
594,6
(majoritate
Bales
i I VI
tNTRE:
8 tntr-u~ grup de munca format din 12 persoaue am obtinut 5 tipuri de personalitate prin metoda lui Bales i 10 prin metoda noastra.
192
193
194
activ, tensional in interrelatiile grupale, egoist, subiectiv in aprecieri, individualist. Mai mult, subiectii care in varianta lui Bales
se caracterizau prin aceleai tendinle, de data aceasta se diferentiaza suficient de mult intre ei. Spre exemplu, in varianta lui
Bales subiectii 3, 4, 8, 9 se caracterizau prin tendintele de dominare, sociabilitate, conservatorism. lata insa ca de data aceasta subiectul or. 3 se caracterizeaza prin tendintele spre supunere,
izolare, conservatorism, la care se adauga: activ, facilitator al
interactiunii, altruist, creator, obiectiv in aprecieri, uor individualist. Aceasta face ca intre el i subiectul 4 sa existe doar 6
tendinte comune, intre el i subiectul 8 doar 5 tendinte comune,
in fine, intre el i subiectul 9, doar 3 tendinte comooe.
Pentru a sesiza i mai bine asemanarile sau diferentele dintre
diferitele "portrete" sau "tipuri" de personalitate obtinute in ur- .
ma aplicarii variantei 1, am intocmit tabelul or. 4 in care redam
numarul tendintelor comune intre doi subiecti.
Tabelul nT. 4
Numarul tendintelor comportamentale comune
intre doi subiecti
Sub. 1 92645
376
817 2
Desprindem
tive:
subiectul 7 are 7 tendinle comune cu subiectul 8. Aceasta inseamna ca ei apar ca fiind mai mult asemanatori in imaginea
celorlalti membri ai grupului, decat diferili, chiar daca exista i
1-2 tendinle comportamentale specifice;
b. situalia in care 2 subiecli din grup dispun de un numiir
relativ echilibrat de trasaturi comune i diferenliatorii.
Spre
exemplu, subiectul 5 are 4 tendinle comune cu subiectii 6 i 9,
celelalte 5 fiind diferite;
c. situalia in care 2 subiecli din grup dispun de un numiir
foarte mare de tendinle opuse, fapt care face ca ei sa fie foarte
individualizali unul in raport cu celalalt. Este cazul subiectului
7 care are doar 0 singura tendinla comportamentala comuna cu
subiectul 9, restul fiind opuse; sau cazul subieclilor 1 i 2 care
au doar 3 tendinle comune cu subiectul 6.
Faptul ca unul i acelai membru al grupului are mai multe
tendinle comportamentale asemanatoare i mai puline diferite
cu alli membri din grup ar putea avea 0 importanla deosebita
in dinamica concreta a grupului. EI ne-ar putea sugera constituirea microgrupurilor i a "coaliWlor" in cadrul grupului (similaritatea membrilor fiind unul dintre criteriile care stau la baza asocierii lor) sau ar putea evidenlia specificul unor relaW i
fenomene de grup (opozilia trasaturilor duce mai curand la relalii tensionale, la fenomene de dezbinare, in timp ce asemanarea la relalii de simpatie, la creterea coeziunii grupului).
Specificul portretelor psihosociale ale membrilor grupului
poate fi pus in evidenla i prin construirea profilelor de personalitate, aa cum se poate constata i din figura nr. 3. (Liniile
drepte au la capete tendinlele comportamentale opuse; numiirul
cercurilor concentrice exprima numiirul membrilor din grup;
celelalte linii arata numiirul de membri care au optat pentru 0
anumita trasatura). Profilele oblinute sunt foarte variate. La unii
subiecp (1, 3, 5, 7, 8) ele sunt orientate spre dre'apta, ceea ce
arata predominenla trasaturilor pozitive in comportamentullor
interpersonal. La alli subiecti (caz tipic 9) orientarea este spre
stanga, fapt care indica prezenta triisaturilor negative in comportamentul lor interpersonal. Sunt apoi unii subieqi (2 ~i mai
ales 6) la care profilele conlin "varfuri" ~i intr-o direqie ~i in
196
197
75 __
...
SlIDlECTUL
o
STJRTF.CTIJT.l
STJflffiCTIJT.2
-_ti
Irr
10
SUBIECTLlL8
"
11
SOOIECTlJL 3
SOOIECTUL 4
'7
16
7
'5
B
14
17
,',
'fJ
SOOIECTUL 5
198
10
10
SUBIECTLJL9
Rezultatele obtinute in noua varianta pot fi analizate i interpretate in sine sau prin raportarea lor la cele obtinute in varianta 1 sau chiar prin aplicarea metodologiei lui Bales.
Daca le interpretiim in sine, atunci orientarea profilelor spre
dreapta sau spre stanga devine unul dintre indicatorii importanti
de analiza. Parcurgandprofilele prezentate in figura nt. 4 observiim ca la unii subiecti ele sunt orientate pregnant spre dreapta (la subiectii 1, 5, 7, 8), fapt care indica prezenta mai multor
tendinte comportamentale pozitive, decat negative. La a1ti subiecti (cazuri tipice 9, 6 i intr-o oarecare masurii i 2) profilele
sunt orientate spre stanga, ceea ce evidentiaza prezenta mai
multor tendinte comportamentale negative, decat pozitive. In
199
43J
24.
'-
.r
....~
.....
I;::e
C'
I{
~..I '-.(
"1,(
~..
).ti
I'l.
fII'
"'-
11 1
...........
"It
SUBIECTUL
2453
coopenmt
ItI'.....
S UBIECTUL
51
253
SUBIECTUL2
...)~....
1)8
Jf :..-
.........
~4
.-
11\
~I."t'-.
I("'
" 1.1
SUBIEcrUL3
SUBIEcnrL5
SUBIECTIJL6
soeiabil
tJuist
confor1nist
i.lcliv
facilitator
coop~ranl
ubiediv
reath..'
SUBTECn)L
SUBTFCTlJL
SlffiTECTUl.
200
201
formalizate; b. sunt mult mai diferentiate intre ele, fapt care este
mai in acord cu realitatea comportamentala a individului in cadrul grupului ~i cu reflectarea ei in 'imaginea comuna a membrilor grupului; c. dispun de 0 mai mare concordantii ~i coerenta
interioarii, fapt reie~it atat din corelatiile logice dintre ele, cat ~i
din denumirile lor;
3. metoda propusa ne conduce la stabilirea unor caracteriziiri
mai ample ale personalitatii sau ale unor profile psihosociale ale
acesteia care iau in considerare atat aspectele constante ale personalitatii, cat ~i aspectele ei contradictorii;
4. cele doua variante de determinare a comportamentului
interpersonal sunt congruente intre ele, sustinilndu-se ~i verificandu-se reciproc; mai mult, cea de-a doua varianta aduce informatii ~i asupra gradului (a masurii) in care 0 tendinta comportamentala este prezenta la un subiect;
5. tehnica propusa sugereaza ~i directia actiunilor educative
ce pot fi intreprinse in vederea orientarii sau ameliorarii comportamentului interpersonal in cadrul grupurilor sociale.
ANEXA Nr.1.
CARACTERIZAREA TENDINTELOR
COMPORTAMENTULUI INTERPERSONAL
Tendinle spre dominare: stapilnirea ~i subordonarea celorlaW; impunerea propriilor puncte de vedere insotita de ignorarea
celor ale altor membri din grup; incercarea de a prelua conducerea grupului; manifestarea unor comportamente dure, autoritare; multe interactiuni cu ceilaIti membri ai grupului;
Tendinle spre supunere: de a accepta, asculta, suporta ~i a
se conforma influentei altor membri din grup; de a se lasa condus de altii; de a se subaprecia pe sine ~i a supraaprecia pe altii;
de a fi interiorizat, stiipanit i inhibat in reactii;
Tendinle spre sociabilitate: stabilirea rapida a contactelor interumane; individul este afectuos, prietenos, comunicativ, u~or
adaptabilla situatiile noi; simpatizat ~i admirat de ceilalti mem203
realiza prin: creterea i dezvoltarea psihologicii, educarea relatiilor interpersonale, terapia "centratii pe client", grupurile de
inmlnire, trecerea la un nou tip de societate denumit "societate
eu-psihicii". Chiar dadi n.u toate aceste solutii sunt autentice i
la fe1 de eficiente, multe dintre e1e fiind limitate, naive sau pur
i simplu paleative in raport cu complexitatea crescandii a problematicii socio-umane, ele au meritul de a fi atras i centrat
Se pare cii epoca contemporanii este epoca "marilor probleme" cu care se confrunta nu doar 0 tarii sau alta ci intreaga omenire. Descurajanta criza economica mondiala determinatii, in
principal, de diminuarea resurselor materiale ale creterii i dezvoltiirii economice, irationala curs a a inarmiirilor care pune in
pericollinitea i pacea omenirii, impactul ultime10r doua revolutii tehnico-tiintifice asupra vietii i existentei concrete a oamenilor" i societatilor etc., etc. - sunt doar diteva dintre probleme1e socio-economice
i mai ales socio-umane cu care se
confrunta lumea contemporana. Aglomerarea i agravarea problemelor vechi, aparitia altora noi i acute, liirgirea ariei lor de
cuprindere i-au determinat pe specialiti din cele mai diverse
domenii sii caute solutii pentru a depiii dificultiiti create de
omenirea insiii. Cum multe dintre aceste probleme sunt de ordin uman, sociopsihologic,
in iureul ciiutiirii i descoperirii
solutiilor s-au implicat din ce in ce mai mult i reprezentantii
tiinte1or socio-umane. Variante1e de "ieire din impas" propuse
de ei au fost extrem de diverse. De la solutiile mai vechi (cura
psihanaliticii, psihodrama i sociodrama propuse in primele decenii ale secolului nostru de reprezentantii psihanalizei sau de
cei ai sociometriei, s-a trecut, mai recent, la alte1e cu un grad
mai mare de implicare sociala i ideologicii. De exemplu, prin
anii '50, '60 sustiniitorii aa-numitei "psihologii umaniste" credeau cii solutionarea marilor probleme ale omului s-ar putea
206
atentia specialitilor i nespecialitilor asupra necesWitii consideriirii cu luciditate i simt de riispundere a omului i nevoilor
sale in procesul ep:istentei i constructiei sociale.
lata insa ca mai recent (incepand cu deceniul opt i continuand cu cel in care ne aflam) in peisajul solutiilor destinate a
ameliora sau rezolva complicatele probleme socio-psihologice
ale omului a apiirut una nu numai "curioasii", dar i periculoasa .
prin consecintele insuirii, practiciirii i extinderii ei. Este yorba
despre aa-numita psihologie transpersonala 0 noua orientare
psihologica ce-i propune reevaluarea problematicii umane dintr-un unghi de vedere propriu.
Psihologia transpersonala
ii incepe ofensiva oficiaUi in
America (California), in anul 1969. Se infiinteaza un institut, 0
revista, 0 Asociatie de psihologie transpersonala; au loc conferinte anuale sau chiar intemationale;
se introduc cursuri de
psihologie transpersonala in Universitati; se organizeazii chiar
inviitiimant "post-universitar"
in acest domeniu. Ce este insa
psihologia transpersonala i ce vrea ea? Care sunt intentiile, paradigmele i "contributiile" noii orientari?
Transpersonal - inseamnii "dincolo de persoanii". Adicii,
unde? Ce poate fi "dincolo de persoana", de psihologia ei?!.
Riispunsul este relativ simplu: dincolo de persoanii se afla relatiile interpersonale, se aflii societatea. Sii intentioneze noua orientare psihologica abordarea relatiilor interpersonale intr-o lume
dificilii, bantuita de contradictii i inegalitiiti, in vederea amelioriirii lor? Sa tinda psihologia transpersonala spre investigarea
sociemtii existente, cu t()ate racilele ei, pentru a propune un nou
proiect de societate mai favorabila i mai demna pentru fiinta
umanii? Nicidecum! Intentiile psihologiei transpersolJ-ale sunt cu
totul alte1e. lata-Ie: psihologia transpersonala nazuiete sa ex207
208
Dimensions
in
212
213
214
215
conceptual a ~i afectiva) ci pe unele mai putin obi~nuite. Trecerea "dincolo de persoana", dincolo de sensibilitatea sau co~tiinta normala a omului, se pare ca este obsesia majora a psihologiei transpersonale. Daca aceasta "trecere" ar oferi ceva concret,
convingator ~i util, atunci ar putea fi acceptata. Din pacate, ea
11 impinge pe om spre 0 lume a umbrelor ~i himerelor care nu-i
poate u~ura cu nimic viala cotidiana.
Cat prive~te abordarea transpersonala a pacii8, ni se spune
ca 0 persoana care a parcurs stadiile transpersonale, a carei con~tiinla nu mai este polarizata ~i focalizata numai pe lumea obi~nuita, se afla, inevitabil, intr-o stare de pace; sursele anibitiei,
geloziei, invidiei, insecuritatii sunt date la 0 parte ~i nu mai existii nici 0 baza pentru agresiune ~i razbunare, sunt inlaturate cauzele interioare ale razboaielor, persoana devenind receptiva fata
de energiile pa~nice ale taramurilor transpersonale; ea iradiaza
pace in mediul personal, afectand vietile altora; starea de pace
nu este de pasivitate, ci de folosire a sinelui, a energiilor sale
in slujba unor scopuri transpersonale. A~adar, este yorba de binecuvantata "pace interioarii". Dar unde este pacea sociala ~i
internationala?, unde este pacea omenirii? Este suficienta focalizarea con~tiintei pe 0 "aM lume" (care alta daca nu aceasta in
care triiim?) pentru a se ajunge la pacea universala? Iluzii de~arte!
Nu trebuie sa fim derutati de faptul ca sustinatorii noii orientari, cu exceptia catorva, par a fi "ilu~tri necunoscuti", oricum
nume ce nu figureaza in circuitul international al psihologiei.
Nu trebuie sa ne liisiim indu~i in eroare de frecventa mai
mare in paginile revistei de psihologie transpersonala doar a
catorva dintre ei. Practic, doar numele a 2-3 autori sunt intaInite
mai des9. (Sa fi nimerit ceilalti din intamplare in aceasta "afa8 Donald Keys, Peace, a trans personal perspective, Association for transpersonal
psychology, Summer Newsletter, 1983,pp.1l-13.
9 Din cei peste 130 autori care au publicat in revista intre 1969-1984 (individual
sau in colaborare) - 100 apar 0 singura data; 19 de doua ori; 9 de trei ori; 2 de patru
ori; 1 de dnd ori; 1 de ~ase ori; 1 de ~apte ori; I de opt ori; 1 de 10 ori. Mai frecvent
apar numele unor autori ca: John We1wood, Roger N. Walsh, Daniel Goleman, Ram
Dass.
216
Bucure~i,
Editura
217
..
Psihologia transpersonatii promoveazii 0 conceptie i atitudine a disperarii, a agiitiirii omului i de "ultimul pai", fie el cat
de mic i cat de subtire. Pentru cii, ce poate fi "relaxarea psihicii", drogarea cu LSD, practicile sectelor religioase etc., altceva decat un astfel de "ultim pai"? Oare reprezentantii psihologiei transpersonale nu se intreabii ce se intamplii cu omul dupii
ce "efectul" apliciirii unor asemenea tehnici recomandate de ei
dispare? Ce se intamplii cu omul dupii meditatie, pentru cii omul
nu poate medita tot timpul? Ce se intamplii dupii starea de drogare sau de hipnozii, pentru cii el nu poate triii tot timpul drogat
sau hipnotizat? Ce se va intampla deci cu viata prezentii i viitoare a omului dupii ce el a fost supus canoanelor unor asemenea tehnici? Nu cumva va deveni dependent de ele, sclavul, robul lor? Se pare cii acesta este scopul real, dar nemiirturisit, al
psihologiei transpersonale: de a da sperante dearte oamenilor
intr-o fericire mult visatii, ea vinde iluzii, de a-i face dependenti
i docili. Sub pretextul "atingerii" i "triiirii" i al altor stiiri ale
contiintei, decat cele fireti, normale, psihologia transpersonalii
tintete, practic, spre strivirea i anularea tocmai a acestei contiinte fireti i normale, adicii a acelei contiinte care reflectii
realitatea inconjuriitoare fidel, constructiv, responsabil i lucid,
cu finalitatea schimbiirii sau cel putin a amelioriirii ei.
Ca teflex imediat al realitiitilor din lumea capitalistii, ca instrument de justificare sau de mentinere a unor astfel de realitiiti, psihologia transpersonalii nu poate fi - i nici nu trebuie
- confundatii cu psihologia tiintificii interesatii de imbuniitiitirea i innobilarea veridicii a fiintei urnane i a existentei sale.
Psihologia transpersonalii care nu este nici in interesul practic al oamenilor, nici in cel al psihologiei ca tiintii i care prin
concluziile sale este nu numai antitiintificii ci i retrogradii, nu
poate fi acceptatii.
TENDINTE IN CERCETAREA
PERSONALITA.TII
In orice tiintii, mai devreme sau mai tarziu, incep sii prindii
contur, sii se maturizeze i chiar sii se acentueze sau, dimpotrivii, .
sii se atenueze i apoi sii disparii anumite tendinte. Psihologia
personalitiitii este poate cel mai propice teren pentru aparitia i
disparitia unor asemenea tendinte. Noi avem in vedere nu doar
tendintele actuale din psihologia personalitiitii, ci tendintele care,
pe miisura trecerii timpului, au inceput sii se accentueze. Douii
dintre acestea vor fi prezentate in acest capitol. Prima tendintii
riispunde "foamei" de eficientii personalii i socialii i consta in
deplasarea atentiei psihologilor de la studiul "topologiei" sau
"morfologiei" personalitiitii la studiul eficientei ei. Introducerea
conceptului de "personalitate optimalii" reprezintii chintesenta
acestei tendinte. Individul i societatea sunt preocupati nu de
personalitate in general, nu de orice tip de personalitate, ci doar
de personalitatea eficientii, maturizatii psihologic i social, capabilii a se insera prompt in viata social ii, farii dificultiiti. A doua
tendintii se amplaseazii in plan metodologic, ea vizand renovarea
modalitiitilor de abordare a personalitiitii, abordarea factorialii
trecand pe prim plan. Pulveriziirii personalitiitii intr-o multitudine de triisiituri, factori etc. i se riispunde cu nevoia de sintezii,
de restrangere a variatiei psihocomportamentale a personalitiitii
la un numiir relativ lirnitat de factori, capabilii insii a condensa
in ei intreaga bogiitie a personalitiitii. Este aa-numita orientare
"Big-five" din psihologia americanii care a devenit la ora actuaIii, aa cum considerii unii comentatori, cea mai influentii modalitate de abordare a personalitiitii.
221
11
'I
it
1. De la topografia personalitatii la
personalitatea optimala
.
Daca la inceput ideea perfectionarii omului in vederea sporirii eficientei activitiitii sale, a imbogap.rii i infrumusetiirii vietii
lui a fost prezenta mai ales in opera filosofilor, cu timpul ea
patrunde i in gandirea psihologilor, pedagogilor i chiar a medicilor. Procesele formarii i sporirii eficienlei capacitatilor
umane, indeosebi prin intermediul educatiei, incep sa fie analizate nu numai dintr-o perspectiva general-teoretica, nu doar ca
deziderate, ci i din una ceva mai concreta, legatii de nevoile
imediate ale omului. Semnificativa din acest punct de vedere ni
se pare a fi lucrarea medicului J. A. Millot, publicata inca in'
1801, cu un titlu sugestiv: Arta de a ameliora i perfecfiona
oamenii.1 In concePlia medicului francez adevarul ca educatia
este mijlocul prin care poate fi perfectionat omul ramane nealterat in integralitatea sa. "Omul este destinat sa-i insueasca
tiintele, dar el trebuie invatat sa gandeasca, sa reflecteze i sa
aplice; el este 0 fiinta sociala, dar trebuie invatat sa-i comunice
gandurile, fie prin cuvinte, fie prin actiuni; el este 0 fiinta morala, dar trebuie invatat sa faca binele ... numai educatia este
aceea care perfectioneaza facuWllile fizice i morale" (Millot,
1801, p. 18). ~i in alta parte citim: "Natura nu face oamenii nici
buni, nici rai, dupa cum spun unii moraliti. Ea face fiinte mai
mult sau mai putin sensibile, mai mult sau mai putin active, mai
mult sau mai putin energice, mai mult sau mai putin inteligente.
Educatia face restul, dezvoltandu-Ie capacitatile intelectuale"
(p. 55). Intuind cu mare exactitate relatia dintre factorii ereditari
i factorii de mediu in formarea i perfectionarea fiintei umane,
Millot analizeaza rolul unor conditii organice (care intervin
chiar inainte de naterea copilului) i mai ales a unor conditii
exterioare (de alimentatie, de igiena, de cretere i educare a
copilului) care contribuie la formarea i dezvoltarea fizica i
1 Millot J. A., L 'art d'amiliorer
merie de Migneret, 1801.
et de peifectionner
223
moraUi a copiilor. Chiar dadi unele sfaturi date de medicul francez femeilor insarcinate ~i tinerelor mame sunt relativ simple,
en un grad redus de conceptualizare, multe dintre ele de bun
simt, increderea sa in rolul educatiei, mai ales al educatiei morale pe care 0 denume~te ,,~tiinta sublima care face din om fiinta
perfecta" (p. 250), este cu atat mai semnificativa cu cat ea se
manifesta in conditiile sustinerii, in epoca, a conceptiilor creationaliste ~iineiste despre om ~i capacitatile sale psihofizice.
Secolul XX aduce cu sine 0 ~i mai mare nevoie de eficienta
umana. Organizarea vietii sociale, dezvoltarea industriei, cre~terea rolului diferitelor colectivitati umane impun aproape cu necesitate reorientarea spre factorul uman, spre ameliorarea ~i optimizarea capacitatilor umane in vederea cre~terii randamentului
activitatii ~i u~urarii vietii cotidiene a omului. Lucrarile publicate in primele 2-3 decenii ale secolului XX, de~i u~or naive, de~i
mai degraba descriptive ~i exaltate decat explicative ~i realiste,
atrag atentia asupra a ceea ce ar trebui sa faca omul pentru a-~i
valorifica din plin potentele de care dispune sau pentru a-~i forma ~i dezvolta altele noi. In Belgia, Paul Nyssens publica 0 serie
de lucrari pe tema perfectionarii diferitelor capacitati psihice:
Cum citim; Voinla; Memoria: cum 0 dezvoltam; Rezerva; Sensul valorii; Ordine i metoda. Printre acestea, una publicata in
1925, poarta chiat titlul de Efficience.2 Fiind convins ca "lumea
are nevoie de eficientii" (p. 59) ~i ca pentru a concilia doua exigente incompatibile in aparenta (cre~terea productivitatii muncii
~i redl,lcerea numarului orelor de munca), este necesara atat "organizarea generala a muncii", cat ~i "ameliorarea randamentului
muncitorilor" (p. 187), Nyssens insista asupra calitatilor ~i capacitatilor care pot fi achizitionate ~i dezvoltate, ca ~i asupra mi}
loacelor a caror folosire ducela progres, la cre~terea valorii personare, la atingerea scopurilor. Unele indemnuri formulate de el
(completati-va instructia, perfectionati-va cuno~tintele de limba,
manifestap inipativa, sporip-va competenta, delimitap-va responsabilitatile, dominati-va preocuparile, utilizati-va mai bine apti2 Nyssens Paul, Efficience, Bruxelles, Librairie de culture humaine,
224
1925.
1931.
4 Boudouin Charles, La Force en nOIIS,Paris, J. Oliven, 1931.
5 Wargnier, M., Vers la vie hereuse. Le bonheur en soi, lajoie autour de soi, Paris,
Editions J. Oliven, 1932.
225
trolarea lui contienta. In insistenta asupra vietii fericite, a bucuriei existentei, a obtinerii sanatatii i succesului in viata, vedem 0 prefigurare a multora dintre ideile psihologiei umaniste.
Anii '50, '60 aduc 0 data cu dezvoltarea variantelor moderne
ale behaviorismului i psihanalizei, i mai ales 0 data cu aparitia
i afirmarea celei de "a treia forte in psihologie", adica a psihologiei umaniste, noi incercari de optimizare a personalitatii
umane. Descoperirea unor mijloace i modalitati care sa conduca la sporirea gradului de eficienta a personalitatii i a aCliunilor umane devine un fel de obsesie coercitiva a cercetatorilor.
Neobehavioristul B. F. Skinner in lucrarea Revolulia ~tiinlifidi
a inviiliimantului,6 aparutii in 1968, este preocupat de realizarea
unei instruiri eficace, ca urmare, de ajutorarea elevilor pentru a
ajunge la un asemenea rezultat. In acest sens eI considera ca
sporirea eficientei invatiirii s-ar putea obtine prin utilizarea relatiilor de intarire, adica a relaliilor dintre comportament i consecintele acestuia, prin model area comportamentului i mentinerea lui in vigoare. Intiirirea fiind un tip particular de consecinla
asigura pastrarea comportanlentului pe durata unei perioade prelungite. Procesul s-ar putea realiza in doua faze: mai intai prin
stabilirea anticipata de catre profesor a comportamentului terminal, deci a comportamentului care urmeaza a fi, in ultima instan!ii, oblinut; apoi, prin fornlarea i instalarea comportamentului
terminal cu ajutorul intaririi, adica pe baza modelarii comportamentului prin aproximatii succesive, deoarece "aparilia pe neateptate a comportamentului nu are eficienta" (Skinner, 1971,
p. 176). In vederea realizarii concrete a acestui ultim deziderat
Skinner propune 0 multitudine de modalitali ce pot fi utilizate
(fortarea fizica a comportamentului; intrebuintarea unor stimuli
care declalleaza raspunsul ce urmeaza a fi intarit; imitatia; reproducerea rezultatelor unui comportament; repetari neimitative, prestabilite; sugerarea comportamentului etc.). Printre aceste
modalitati cea mai eficace este considerata programarea complexa a comportamentului, implicit folosirea invalarii programa6 Skinner B. F., Revolufia tiinfificii a rnviifiimantului, Bueure~ti, Editura Didaetica ~i Pedagogica, 1971.
227
228
229
231
232
1970.
234
235
la abilWitile creative. Personalitatea optimala ~tie, de regula, sa~i utilizeze productiv potentialitatile intelectuale de care dispune. In acest caz, actualizarea se refera la disponibilitatea de a
utiliza oricare abilitate intelectuala, spre deosebire de alte teorii
(indeosebi de cea formulata de Maslow) in care potentialul actualizat este exclusiv motivational. In sfar~it, personalitatea optimala poseda 0 con~tiinta superioara celei obi~nuite, comune;
ea manifesta deschidere catrc experienta, catre relatiile sociale,
capacitate ce este insa corelata cu tendinta spre autonomie, ca
un element-cheie al unui asemenea tip de personalitate. Autorul
ne atrage atentia asupra faptului ca unele dintre aceste caracteristici sunt independente, altele par a fi necorelate: unele se exclud reciproc, in timp ce altele sunt incompatibile doar in anumite situatii. Astfel, uneori trebuie sa alegem intre autonomie ~i
interactiuni sociale pozitive; in mod similar situatiile implicate
de stabilitate ~i consistenta interioara nu pot fi mentinute daca
cineva este spontan, deschis la 0 noua experienta; perceptia calma, stabila, lini~tita este incompatibila cu deschiderea ~i interesuI social; un nivel inalt de autoconstanta poate sa preceada un
nivel inalt de autoestimare (Coan, 1974, cap. II). Spre deosebire
de alti autori care concep maturitatea, sanatatea mental a ca un
continuu, Coan arata ca importante sunt ~i contrastele senmalate.
Sintetizand caracteristicile personalitatii optimale, Coan arata ca
acestea sunt: trebuinta spre flexibilitate; experienta Eului; flexibilitatea relatiilor interpersonale; flexibilitatea relatiilor dintre
generatii; trebuinta spre unificare, spre unitate (pp. 202-229).
Nu este greu sa deducem ca in conceptia lui Coan realizarea
maximala a acestor caracteristici acorda personalitatii un caracter suplu, dinamic, eficient. Dar personalitatea optimala presupune nu doar realizarea maximala a potentialitatilor, ci ~i utilizarea flexibila a modurilor variate de experienta ~i de actiune.
Conceptia lui Coan cu privire la personalitatea optimala se caracterizeaza prin concretete umana ~i realism eficace, ea exprimand increderea autorului in posibilitatea omului de a ajunge
la forme superioare de autoorganizare ~i implinire. Autorul
american nu numai ca nu a diminuat resursele cuprinse in conceptiile care accentueaza nevoia de eficienta a omului, dar le-a
236
237
238
- eliminarea simulacrelor de competitie care conduc la amestecul valorilor, la uniformizarea lor, mai mult, la estomparea
adeviiratelor valori;
- radicalizarea procesului formiirii i devenirii personalitatii prin schimbarea profunda, din temelii, a relatiilor sociale,
a mentalitatilor i prejudeciitilor, a practicilor sociale nefaste, de
asemenea, prin eliminarea compromisului, a stiirilor de supunere
oarba, umilire, linguire i servitute, a actiunilor discretionale,
a adormirii cOlltiintei cu vorbe goale, a ciilciirii in picioare a
demnitatii umane.
1. PREAMBUL
Abordarea diferitelor tendinte prezente in studiile despre
personalitate constituie una dintre preocuparile noastre majore
din ultimii ani. Avem insa in vedere nu orice fel de tendinte, ci
doar pe cele numite de noi accentuate. Sunt accentuate tendintele importante, semnificative, care produc modificari de esenta
intr-un domeniu al cunoaterii, preparand trecerea spre un nou
mod i nivel de intelegere al ei, spre elaborarea unor noi paradigme menite a impinge tiinta intr-un stadiu superior al dezvoltarii ei, i nu cele care provoaca schimbiiri de suprafatii, aparente, doar de limbaj, deci nu cele care aduc doar 0 renovare
conceptuala. De asemenea, sunt tendinte accentuate cele durabile, persistente in timp, care se asociaza cu schitarea sensului
evolutiei viitoare a cunoaterii sau a unei probleme particulare,
cele care lasa urme adfulci in conceptia i metodologia cercetarii, i nu cele efemere, care apar i dispar cu iUleala fulgerului
nelasand nici un fel de urma. In sfi'trit,constituie tendinte accentuate cele autentice, dezirabile, care exprima nu numai adevarul cunoat~rii, ci duc, prin rezultatele lor, la ameliorarea i
optimizarea existenlei umane, la sporirea potentialitatilor creatoare i actionale ale omului, i nu cele pseudotiintifice aparute
la marginea tiintei sau dincolo de limitele ei, initiate de per* Comunicare prezentata la Conferinta Nationala de Psihologie, Bucureti, 1994.
240
la personalitatea
optimalii,
241
Lorr (1986)
Digman
lIutocontrol
neuroticism
contiinresponSIlforta
puterea
puterea
daptabilitate
AUTORULemotional
stabilitate
extraversie
culturii
tate
socialii
IV
V
sociabilitate
emotionaintelect
intelect
IIfect
muncii
II
III
conformiamabilitate
deschidere
lilate
lilate
intelectului
curiozitatea
control
litate
emotionacortertia
dmgoste
putere
adaptare
inteligentii
emotionapruden
indepeni
IItractie
dentii
alllbitie
dependentii
pliicere
agreabilitate
neuroticism
afirmare
extraversie
ciozilate
anxietate
exvia
culturii
subtilitate
I
nivelul
socillliziirii
inteligentii
autoexpresie
pliicere
emotionalii
Goldberg
Hogan
Fiske
caracterului
rellliziirii
ciozitate
bilitate
supereului
contiin-
e
motionalitat
242
243
Al cincilea factor--
arata diferitele
3. IPOTEZELE
MODELULUI
244
Adverbele furnizeaza informatii nu numai despre comportament, ci i despre 0 oarecare coerenta interioara a acestuia, permitilnd compararea comportamentelor
i raportarea lor la norme
pentru a deduce constanta, generalitatea, universalitatea acestora. Modul adjectival i substantival de denumire a trasaturilor
de personalitate sunt cele mai productive: primul deoarece face
abstractie de situatia in care 0 persoana se comporta intr-un anume fel i atribuie trasatura respectiva intregii ei fiinte; cel de-al
doilea, pentru ca face abstractie nu doar de comportamentul
unei persoane, ci i de trasaturile ei comportamentale
care sunt
substantializate, in acest caz trasatura capatilnd 0 oarecare autonomie, pc baza ei putandu-se explica comportamentul unei persoane (Huber, 1992)5. Cercemri asupra personaliilitii avand ca
punct de pornire ipotezeIe lexicale au fost efectuate de De Raad;
Mulder, Kloosterman,
Hofstee (1988), De Raad, Hoskens
(1990) etc.6.
Potrivit ipotezelor structurale, ceea ce conteaza in descrierea
personalitatii i mai ales a structurii ei este nu numarul trasaturilor denumite prin diferiti tenneni, ci natura relatiilor dintre trasaturi, capabila a conduce la construirea unei reprezen~ri structurale a descriptorilor personalitatii.
Corelapile dintre aceti
"termeni-trasaturi"
au fost stabilite prin intermediul analizei factoriale i a diverselor ei metode i procedee (metoda analizei in
componente principale, metoda analizei centroide, analiza de
dusteri, rotatiile oblice etc.)?
Ipotezele ierarhizatoare vizeaza organizarea ierarhica a termenilor ce denumesc trasaturi in interiorul aceluiai factor cuprinzand in el sute i chiarmii de trasaturi. Din perspectiva
acestor ipoteze, domeniile sau factorii modelului Big-Five sunt
localizati la cel mai i:nalt nivel de organizare.
5 Informatii suplimentare vezi in Winfrid Huber, Introduction d la psychologie de
lapersonnaliti, Bruxelles, Pierre Mardaga, editeur, 1992, pp. 50-54.
6 B. De Raad, E. Mulder, K. Kloosterman, W.K.B. Hofstee, Personality - des-
criptive verbs, "European Journal of Personality", 1988, nr. 2; B. De Raad, M. Hoskens, Personality - descriptive nouns, European "Journal of Personality", 1990, nr. 4.
7 Informap.i suplimentare vezi in loan Radu .a., Metodologie psihologicii i analiza datelor, Cluj-Napoca, Editura Sincron, 1993, pp. 130-150,231-254.
245
Se poate observa cum cele trei categorii de ipoteze se inliintuie ~i se integreaza unele cu altele. Astfel, ipotezele lexicale
sunt integrate de cele structurale, iar acestea din urma sunt integrate de ipotezele ierarhizatoare. Rezulta, in final, un construct
integrator care este personalitatea umana. Este elar ca cei care
au propus modelul Big-Five nu au avut intenlia de a goli ~i saraci personalitatea, de a reduce bogalia ei doar la un numiir limitat de trasaturi. Mai degrabii ei au cautat sa elaboreze un cadru
~tiinlific in care sa se organizeze diferenlele individuale care caracterizeaza oamenii.
I
II
i
~
246
247
248
249
-..
unghiulara lntr-un spatiu factorial bidimensional. In esenta, modelele circumplexe permit centrarea pe variabilele interstitiale
dintre polii factorilor. Factorii sunt dispui de-a lungul unui cerc
ca puncte de interseqie, obtinandu-se astfel structuri bi-sau tridimensionale. Intentia acestor modele este de a sparge unidimensionalitatea i de a iei din ea. Cele mai cunoscute modele
circumplexe sunt cele elaborate de Wiggins (1980), Peabody i
Goldberg (1989) pentru factorii I, II i III, i cel allui Saucier
(1992) pentru factorii I, II i IVI8. Modelele circumplexe prin
natura lor furnizeaza mult mai numeroase oportunitati pentru
identificarea clusterelor de trasaturi (cluster = ciorchine) care,
din punct de vedere semantic, sunt coezive. Totui, ele nu acopera decat un subset din spatiul trasaturilor. De asemenea, in
loc de a arata 0 raspandire a trasaturilor deasupra unei pozitii
unghiulare, ele tind sa lase spatii goale. Depiiirea acestor limite
se poate obtine prin integrarea modelelor Big-Five cu modelele
circumplexe intr-un circumplex cu 5 dimensiuni. Penttu a se
ajunge la 0 asemenea structura complexa mai intai se ia 0 sfera
cu 3 axe. Vazuta din centrul ei, sfera arata ca un cer instelat cu
un numar de galaxii reprezentand clusterele de trasaturi, precum
i 0 serie de spatHmoomult sau mai putin goale continfuld cateva
stele izolate. Modelul complet ar cere extinderea acestei structuri pe cea de a patra i a cincea dimensiune. In locul unui circumplex cu 5 dimensiuni, Hofstee, Raad i Goldberg (1992)19
propun.o Partiala liberalizare a structurii simple. Modelullor,
numit AB5C (Abridged Big-Five dimensional circumplex), este
un circumplex prescurtat cu cei 5 factori, fiecare trasatura fiind
caracterizata de incarcatura unui subset format din 2 din cei 5
factori. Fiind 10 astfel de subseturi, modelul AB5C cuprinde
POS;jC
posesjv
neinvidios
IV-
IV+
nerVOS
\."\Mic.,;
'i,e\O':l
V+
Fig. 1 - Factorul IV
Circumplex models of interpersonal behavior, in L. Wheeler
(Ed.),op. cit., vol. I, 1980;
D. Peabody, L. R. Goldberg, Some determinants offactor
structures from personality-trait descriptors, "J oumal of Personality and Social Psy57; G. Saucier, Benchmarks: Integrating affective and interpersonal
chology", 1989,
circles with the Big-Five personality factors, "Journal of Personality and Social Psychology", 1992,62.
19 W.K.B. Hofstee, B. De Raad, L. R. Goldberg, Integration of the Big-Five and
circumplex approches to trait s.tructure, "Journal of Personality and Social Psychology", 1992,63.
Factorul V.
18 1. S. Wiggins,
250
previzibil
lini~tit
timid
introvert
rezervat
smgur
1+
1-
sociabil
tisipitor
extravert
arogant
voroore\
schimootor
11-
Fig. 2 a -
252
ll+
1+
soc4'tbil
risipiLor
IIFig. 2 b -
5. COMENTARII ~I CONCLUZII
Suslinatorii modelului Big-Five pomesc de la convingerea
ca identificarea unui numar relativ limitat de factori ai personalitalii constituie un scop dezirabil pentru dezvoltarea unui cadru
unificator de analiza. Modelul ofera, de asemenea, premisele
realizarii unui consens ~i in ceea ce priv~te interpretarea factorilor. Exista, de aceea, 0 multitudine de suporturi pentru a demonstra generalitatea lui. lata cateva dintre acestea:
a avut numeroase consecinle metodologice, permitand elaborarea unor instrumente de investigare a personalitiilii (NEO-PI
demonstreaza chiar 0 mare congruenla cu cele mai eficiente
scari de personalitate);
arata importanla celor 5 factori inexplicarea actelor compozite (cercetatorii au demonstrat existenla unei corelalii crescute cu evaluarile Iacute de alte surse, cum ar fi tatal, mama,
prietenii, alte persoane intervievate);
are 0 mare sfera de aplicabilitate, putand fi utilizat atat in
explicarea personalitiilii copiilor, cat ~i a adullilor;
este aplicabil nu doar pe vorbitorii unci singure limbi (pe
vorbitorii de engleza), ci ~i pe cei care vorbesc alte limbi;
permite studierea relaliilor dintre structura personalitalii i
starea de bine psihologica a oamenilor (extraversia se asociaza
cu bunastarea psihologidi, in timp ce nevrotismul are efecte negative);
253
254
--
Cu toate aceste limite, modelul Big Five ~iderivatele lui (modelul circumplex ~i modelul AB5C) constituie una dintre cele
mai importante tendinteAaccentuate prezenta la ora actuala In psihologia personalitatii. lnainte de a imbrati~a sau de a respinge
modelul respectiv sunt necesare cercetari suplimentare, inclusiv
pe populatia romaneasca.
...
3. Psihologia pozitiva
~i conceptia ei despre personalitate
1. PREMISE
In ultima decada a secolului XX, anii '90, au Inceput sa apara in America 0 serie de studii ~i chiar monografii de specialitate referitoare la 0 problematica relativ inedita pentru psihologia
traditionala. Probleme cum ar fi: speran{a, pliicerea, dorin{a, fericirea, optimismul, starea de bine subiectivii, /n{elepciunea, con.~tiin{a viitorului, experien{a optimalii, autodetenninarea,
adaptabilitatea, curajul, vigoarea, starea de excelen{ii etc., etc. devin
subiecte predilecte pentru unii cercetatori. Sa dam doar cateva
exemple: M. Csikszentmihalyi (1990) publica 0 carte des pre psihologia experien{ei optimale; M.E.P. Seligman (1991), creatorul
teoriei "neajutoriirii invii{ate", formulata prin anii '80, editeaza
de data aceasta 0 lucrare dedicata invii{iirii optimismului; C. Peterson ~i L.M. Bossio (1991) sunt interesati de siiniitate ~i optimism; D.G. Buss (1994), consecvent principii lor sale evolutioniste, se apleaca asupra dorin{ei, interpretata dintr-o perspectiva
evolutiva; c.R. Snyder (1994) scrie despre psihologia speran{ei;
D. Lubinski, C.P. Benbow (1995) se pronunta asupra dezvoltiirii optima Ie a talentului; K.A. Ericsson (1996) incearca sa evidentieze ciiile excelen{ei; L.G. Aspinwall (1998) regande~te rolul pozitiv al afectelor in auto-reglare; Diener ~i colaboratorii sai
(1999), D. Kahneman (1999) sunt preocupati de starea de bine
subiectivii ~i de psihologia hedonistii etc., etc. 1 Nu este yorba
doar despre 0 "ingriimiidire" de carti, articole ~i studii pe 0 proI CSIKSZENTMIHALYI, M. (1990), Flow: The Psychology of optimal experience, New York: Harper &Row; SELIGMAN, M.E.P. (1991), Learned optimism,
256
blematidi relativ comuna, ci ~i de preocupari serioase pe directia conceptualizarii unor termeni folositi, pe cea a e1aborarii unor
instrumente de "miisurare" a optimismului, fericirii, starii de bine
subiective. Foarte frecvente sunt Incercarile psihologilor de a formula ~i mai ales de a reformula unele probleme de cercetare, de
a ridica altele noi care urmeaza a fi avute In vedere. Binelnteles
ca nu lipsesc nici discutiile contradictorii dintre cercetatori, forjarea unor concepte, postularea unor relatii fiind Insotita de
dispute ~i controverse. Sa ne referim la un singur exemplu. In
1999 (octombrie) Csikszentmihalyi a publicat un incitant articol
(Dadi suntem atilt de bogati, de ce nu suntem fericiti?) In care
stipula existenta unei relatii ambigui Intre stare a ambientala ~i
starea de bine subiectiva, articol care a starn it un val de reactii
~i discutii contradictoriP
Toata aceasta efervescenta ideatica, teoretica ~i metodologica, culmineaza cu aparitia unui numar tematic al revistei American Psychologist, editata de Asociatia Psihologilor Americani
(APA), dedicat In Intregime cercetarii fericirii, exce1entei ~i functionarii umane optimale, cu alt!3 cuvinte, noii orientari aparute
In psihologia americana pe care initiatorii ei au numit-o psihologie pozitivii.3 Numarul se deschide cu un studiu introductiv
semnat de M.E.P. Seligman ~i M. Csikzentmihalyi
(Positive
Psychology: An Introduction), care prezinta coordonatele noii
orientari ~i furnizeaza, totodata, 0 serie de informatii referitoare
New York: Knopf; PETERSON. c., BOSSIO, L. M. (199\), Health and optimism,
New York: Free Press; BUSS, D.G. (1994), The evolution of desire: Strategies ofhuman mating, New York: Basic Books; SNYDER, C.R. (1994), The psychology of
hope: You can get there jimn here, New York: Free Press; LUBINSKI, D., BENBOW, C. P. (1995), "Optimal development of talent: Respond educationally to individual differences in personality", Educational Forum, 59, 381-392; ERICSSON, K.
A. (1996), The road to excellence, Mahwah, NJ: Erlbaum; ASPINWALL, L. G.
(1998), Rethinking the role of positive ajJect in se(t~regulation, Motivation and Emotion,22, 1-32; DIENER, E., SUH, E., LUCAS, R. E., SMITH, H. L. (1999), "Subjective Well-being: Three decades of progress", Psychological Bulletin, 125,276-302;
KAHNEMAN, D. (1999), Objective happiness In: KAHNEMAN, D., DIENER, E.,
SCHWARZ, N. (Eds.), Well-being: The .f{wndations of hedonic psychology, New
York: Russell Sage Foundation.
2 CSIKSLENTMIHALYI,
M. (1999), "If we are so rich, why aren't we happy?",
American Psychologist, 54, 821-827.
3 Vezi: "Special Issue on Happiness; Excellence and Optimal Human Functioning", American Psychologist, 55, 1.2000, 5-183.
257
liza (pragmatica) pentru orchestrarea mintii $i virtutii in direcfia excelentei (P.B. Baltes ~i U.M. Standinger); Starile excelentei (D. Lubinski ~i C.P. Benbow); Creativitatea: aspecte cognitive, personale, evolutive .~isociale (D.K. Simonton); Originile
.~i.finalurile supradotarii (E. Winner); Catre 0 psihologie a dezvoltarii pozitive a tineretului (R.W. Larson).
tive, a caracteristicilor individuale pozitive .~ia institufiilor pozitive care promite sa imbunatateasca calitatea vietii $i sa previna patologiile care apar dind viata este brutala $i lips ita de
sens ... 0 $tiinta $i 0 profesie care va ajunge sa fnteleaga $i sa
contruiasca factori care sa pennita indivizilor, comunitatilor $I
societatilor sa f/?floreasca"6. Aproximativ la fel definesc psiho-
258
Psychologist,
Vezi: American Psychologist,
56, 1,2001,75-90.
56, 3, 2001, 216-263.
2. CE ESTE $1 CE URMARE$TE
PSIHOLOGIA POZITIVA?
La Intrebarea "Ce este psihologia pozitiva?", raspunsul eel
mai competent ni-I of era Seligman ~i Csikszentmihalyi,
de numele carora se va lega, In mod sigur, noua orientare. Psihologia
pozitiva, arata ei, este 0 ,,$tiinta obiectiva a experientei subiec-'
M.E.P., CSIKSZENTMIHALYI,
is Neces-
259
ranta, stare de bine subiectiva etc. Nu numai psihopatologia (teoretica ~i practica) a favorizat 0 asemenea reorientare, ci ~i alte
discipline psihologice. De exemplu, practicienii psihologiei sociale cognitive s-au orientat mult prea mult asupra investigarii
tendintelor, amagirilor, iluziilor, punctelor slabe ~i erorilor fiintei umane. Problematica a~a-numitelor credinte sau cognirii irationale a invadat In ultima vreme campul de cercetare al acestei
discipline. De asemenea, psihologii evolutioni~ti sau cei din domeniul psihologiei economice au luat demult In calcul suveranitatea egoismuLui. Teoreticienii managementului pragmatic au
accentuat, la randullor,frica de disparitie, de moarte, ca factor
ce influenteaza relatiile organizationale. Orientarea psihologilor
spre negativ este pusa In evidenta ~i de comportamentele ~i etichetarile pe care ei Ie fac. De exemplu, daca un participant la 0.
cercetare I~i rememoreaza viata ~i concluzioneaza ca este un om
mai bun decat era Inainte, unii psihologi se grabesc sa eticheteze acest lucru ca fiind 0 iluzie folositoare, 0 deform are temporara, 0 simpla strategie de reglare emotionaIa. Cand un subiect
care participa la 0 cercetare I~i percepe partenerul ca fiind mai
bun decat el, acest fapt este interpretat ca modalitate proiectiva
inversa a sa de a-~icre~te respectul de sine. Cand 0 persoana ajuta 0 alta persoana, psihologii se grabesc sa gaseasca beneficiul
egoist din acest act, incapabili fiind sa accepte existenta altruismului.8 Fara IndoiaIa ca aceste exemple sunt Ingro~ate, ele reu~esc Insa sa sugereze ideea ca atunci cand intervin tendintele
negative, psihologii sunt Impiedicati sa inteleaga multe procese,
rezultate ~i puteri umane importante. Or, psihologia pozitiva se
angajeaza tocmai pe directia Inlaturarii unor asemenea bariere.
Psihologia pozitiva W propune trei mari obiective:
de a trece de la repararea (vindecarea) oamenilor, la construirea calitatilor pozitive ale acestora. "Obiectivul psihoLogieipozitive este sa Inceapa sa acceLerezeschimbarea atenriei psihologiei de la preocuparea exclusiva de a repara lucrurile reLedin viata, Laa construi, de asemenea, caUtati pozitive. "9 Intrebarile pe care ~i Ie pune psihologia pozitiva sunt
de tipul urmator: "Care este natura functionarii eficace a fiH
SHELDON,
9 SELIGMAN,
M, Of'. cil. p. 5.
261
intei umane?"; "Ce anume din fiinta umana se aplica adaptarilor evolutioniste ~i ce anume este dobandit, achizitionat?";
Cum se explica faptul ca, In ciuda tuturor dificulHitilor, cei
mai multi oameni reu~esc sa traiasca 0 viata demna avand,
totodata, scopuri bine definite?" etc.
de a valida experien{ele pozitive (stareade bine, multUlnirea
~i satisfactia - pentru trecut; speranta ~i optimismulpentru viitor; dezvoltarea ~i fericirea - pentru prezent). La nivel
individual este yorba de trasaturi pozitive personale: capacitatea de dragoste ~i vocatie, curaj, deprinderi interpersonale,
sensibilitate estetica, perseverenta, iertare, originalitate, con~tiinta viitorului, spiritualitate, talent deosebit, Intelepciune.
La nivelul grupului, este yorba de virtuti civice ~i de institutii care Indreapta individul catre un spirit civic mai dezvoltat: responsabilitate, maturizare, altruism, moderatie, toleranta, spirit etic.
de a preveni. De~i acest obiectiv a stat In atentia psihologilor pe perioada Intregului ultim deceniu, interesul pentru eJ
s-a recentrat mai ales spre smr~itul lui, In 1998 avand loc
Conventia de la San Francisco a Asociatiei Psihologilor
Americani care s-a centrat pe problematica preventiei. Cum
pot psihologii sa previna problemele de depresie, abuzul de
substante, schizofrenia In randul persoanelor vulnerabile genetic sau care traiesc In medii ce Ie alimenteaza asemenea
suferinte? Cum pot psihologii sa previna violenta ucigatoare din ~coli pentru copiii care au acces la arme sau care nu
sunt suficient supravegheati de parinti? ~irullntrebarilor
ar
putea continua. Seligman ~i Csikszentmihalyi
considera ca
ceea ce psihologii au Invatat timp de 50 de ani este ca modelul bolii nu a adus psihologia mai aproape de prevenirea
acestor probleme serioase. Dimpotriva, spun ei, cei mai importanti pa~i In prevenire au venit In sens larg din perspectiva axata pe competenta construita sistematic, nu pe corectarea sJabiciunii. Psihologia pozitiva trebuie sa arate ca exista forte umane care actioneaza ca tampoane i'mpotriva boIii mintale (curajul, con~tiinta viitorului, morala, speranta,
onestitatea, capacitatea de a patrunde In interior etc.). "Multe dintre sarcinile de prevenire din acest nou secol vor fi de
a crea 0 noua ~tiinfa a fortei umane a carei misiune sa fie
262
~.
I~
p. 7.
263
-Dupa cum se poate u~or remarca din cele de mai sus, In centrul psihologiei pozitive se afla un nou tip de personalitate ~i anume personalitatea pozitiva, ea fiind, pe de 0 parte, purtatoarea
~i creatoarea unei experiente pozitive, pe de alta parte, cea care
suporta influentele contextelor culturale In care este amplasata,
formandu-se tocmai dependent de ele. De aceea este imperios
necesar sa ne Intrebam: care sunt caracteristicile
esentiale ale
acestui tip de personalitate? Prin ce se individualizeaza ea In raport cu alte tipuri de personalitate (maturizata -In
terminologia psihologiei umaniste a lui Maslow ~i Rogers; optimala -In
terminologia lui Coan)?
Studiile ~i cercetarile Intreprinse de reprezentantii psihologiei pozitive conduc catre stabilirea urmatoarelor trasaturi ale
personalitatii pozitive:
55, I, 44-55.
264
0..
Psychologist,
55, 1,68-78.
265
Apararile mature axate pe gasirea ~i practicarea solu!ilor proactive, creatoare care 11 propulseaza pe om spre 0 viata
fericita ~i de succes; defensele adulte (altruismul, refularea, umorul, anticiparea, sublimarea etc) sunt total diferite de cele promovate de psihanaliza care fac din om mai degraba 0 victima decat un Invingator; ele mai degraba sintetizeaza ~i atenueaza decat sa nege sau sa deformeze sursele de conflict ale comportamentului uman; apararile mature reduc conflictul ~i disonanta
cognitiva, ofera un timp mental pentru diminuarea schimbarilor
din realitate ~idin imaginea de sine atunci cand acestea sunt "fortate", "bruscate" ~i "obligate" a se schimba, de asemenea, ele
potolesc, domolesc conflictele de con~tiinta (George Vaillant).18
Dupa opinia noastra ce\e ~ase caracteristici / trasaturi ale personalitatii pozitive ar putea fi reduse la trei ~i anume: bunasta15
SCHWARTZ,
1,79-88.
B.
(2000),"Self-Determination",
American Psychologist,
55,
266
rea spirituala, autoreglarea, performanfa, prima constituind variabila intermediara care se interpune Intre intrari ~i ie~iri, cea
de-a doua mecanismul transformator ~i de autosustinere, iar ultima, finalitatea spre care tinde personalitatea.
Cunoa~terea trasaturilor personalitatii pozitive va avea 0 mare
valoare. Mai Intai, ea va ajuta ~tiinta cum sa lupte ~i mai ales sa
previna suferintele de ordin mental, In aceea~i masura ca suferintele fizice. Apoi, ea Ii va ajuta pe psihologi sa Invete cum sa
construiasca acele calitati care sa ajute oamenii ~i comunitatile,
nu doar sa Indure ~i sa supravietuiasca, ci sa ~i Infloreasca. De
asemenea, psihologia pozitiva militeaza pentru utilizarea diferentiata, situationala a acestor trasaturi. De exemplu, ni se atrage atentia ca oamenii ar trebui sa recurga la optimism nu oricand, ci doar atunci cand viitorul poate fi schimbat prin gandire
pozitiva, spre deosebire de situatia In care este loc de Indoiala~i
cand mai nimerita este speranta. Exemplul dat sugereaza ideea
potrivit careia eficienta comportamentala a unei trasaturi de personalitate depinde nu de intrarea ei singulara In funqiune, ci numai de modul de corelare cu alte trasaturi. De aceea, una dintre
problemele cu care se confrunta cercetarea psihologiei pozitive
este aceea a determinarii conditiilor /factorilor/ situatiilor de utilizare flexibila ~i eficienta a trasaturilor de personalitate.
Intr-un plan mai general, cercetarile psihologiei pozitive ar
putea avea efecte benefice In cel putin doua directii :
vor face viafa oamenilor mai sanatoasa ftzic, dandu-Ie tot
ceea ce psihologii atla despre efectele starii de bine a mintii
asupra corpului;
vor reorienta psihologia la cele doua misiuni neglijate ale ei
- a face oameni normali mai puternici ~i mai productivi ~i
a actualiza potentialul uman cel mai Inalt.
Deasupra tuturor acestora sta Insa un scop ~i mai generos: a-i
face pe oameni sa Inteleaga ca viafa merita aft traita.
3. CONTINUITATI ~I DIFERENTIERI
Care este locul psihologiei pozitive printre celelalte orientari
psihologice, prin ce se individualizeaza ea In raport cu alte moduri de gandire relativ asemanatoare?
267
rea personala a psihologiei umaniste? Personalitatea pozitiva descrisa de psihologia pozitiva se diferentiazaprin
ceva de personalitatea sanatoasa, maturizata din punct de vedere psihologic a
psihologiei umaniste? in fine, mediul social adevarat la care se
refera sustinatorii psihologiei pozitive este cu ceva mai prejos de
mediul existent In a~a-numita "societate eu-psihidi" creionata
de psihologii umani~ti? Prea multe coincidente, prea rilUlte asemanari!
Sa ne referim ~i la alte fapte care nu tin neaparat de 0 orientare sau alta din psihologie. Relativ recent, In 1995, Daniel Goleman22 a fundamentat In psihologia americana conceptul de intetigenta emotionata, sensul autentic al acestui conceptfiind bine
intuit de traducatorul cartii lui Goleman In limba franceza care
a adaugat la titlul original un subtitlu extrem de sugestiv: "Cum.
potfi transformate propriile emotii In inteligenta". $i mai recent,
In 1999, Vinciane Despret, de la Universitatea din Liege (Belgia), a publicat 0 carte cu un titlu metaforic, dar la fel de incitant: "Gis emotions qui nous fabriquent" (Aceste emotii care ne
fabrica) In care insista asupra rolului pozitiv al emotiilor In viata cotidiana, chiar ~i a emotiilor considerate prin definitie ca fiind negative.23 Sa ti avut cuno~tinta Goleman ~i Despret de postulatele psihologiei pozitive?, sa fi facut ei psihologie pozitiva
fara sa ~tie?
Cele de mai sus ne conduc spre 0 singura Intrebare: care este
noutatea ~i originalitatea paradigmelor lansate de psihologia pozitiva? Oricat ar parea de ciudat, cei care au propus ~i sustinut noua
orientare sunt con~tienti de faptul ca ideile lor nu sunt deloc originale. lata ce scriu ei textual:"Recunoa~tem ca psihologia pozitiva
Prin anii '50 a fost lansat conceptul de gandire pozitivlL Norman Vincent Peale, publica In 1953 0 lucrare intitulata chiar "The
Power of positive thinking" (Puterea g(mdirii pozitive), iar In
1961 0 alta (Positive thinking for a time Like This) centrata pe
aplicatiile practice ale gandirii pozitive. "Ganditorul pozitiv" dispune, dupa Peale, de capacitati cum ar fi: forta de a Invinge Infrangerile; capacitatea de a nu se teme de nimic; eliberarea de
frica; arta de a trai fericit cu ellnsu~i; achizitionarea stimei de
sine normale; capacitatea de substitutie, de a nu gandi niciodata In termeni deficienti, lacunari; diminuarea resentimentelor;
creativitate; gasirea posibilitatilor de rezolvare chiar ~i In cele
mai grele ~i negre situatii; putinta de a selecta ~i ierarhiza dificuItati1e etc.19 Aceste capacitati ~i Inca multe altele au fost reluate, adancite ~i incluse In modalitati de actiune practica de alti
autori (vezi: Vera Peiffer, 1999; Irina Holdevici, 1999)20. Pe buna
dreptate ne putem Intreba prin ce se deosebe~te caracterizarea
gandirii pozitive facuta de Peale, sau de Peiffer de unele dintre
trasaturile personalitatii pozitive descrise de psihologia pozitiva? Ce este optimismul, propus de psihologia pozitiva, daca nu
aItceva decat 0 forma tipica de gandire pozitiva? De altfel, Scheier ~i Carver (1995) II descriau ca atare, insistand asupra rolului
acestuia asupra starii fizice a individului.21
Apoi, nu este deloc greu sa observam asemanarea izbitoare
dintre unele idei ale noii orientari ~i ideile mai vechi lansate cu
ani In urma de psihologia umanista. Omul stapan pe sine, sigur
de sine ~i multumit, eficient, satisfacut, traind 0 stare de bine subiectiva descris de psihologia pozitiva nu este oare omul proactiv al psihologiei umaniste, care I~i ia destinulln propriile sale
maini, se autoconstruie~te ~i autoactualizeaza? Experienta pozitiva a psihologiei pozitive nu seamana foarte mult cu dezvoltaVezi:PEALE,N.V.(1953),The Power of Positive Thinking, World's,Kingswood,Surey;Vezi~itraducereain Iimbafrancezll:La pensee positive, Les Editions Un mondedifferent,Itee,Quebec,ed. a 12-a.Vezi~itraducereain Iimbaromana:Forta gundirii pozitive, CurteaVeche,Bucure~ti.
211 PEIFFER,VERA(1999),More Positive Thinking, Element,Boston.MassachusetsHOLDEVICI,IRINA,(1999),Gundirea pozitivii, $tiinlll~iTehnica,Bucure~ti.
21 SCHEIER,M. E, CARVER,C. S. (1995/1996),
"On the Powerof Positive
Thinking:The Benefitsof BeingOptimistic",Psychology Annual Editions, The
DushkinPublishingGroupInc.
19
268
Vezi:GOLEMAN,D. (2001),lnteligen{a
emo{ionali1.
CUlteaVeche,Bucu-
re~ti.
23 Vezi:DESPRET,
VINCIANE(1999),Ces emotions qui nousfabriquent,
stitulSynlhelabopourla progresde la connaisance.
24 SELIGMAN,
M. E. P.,CSIKSZENTMIHALYI,
M., op. cit .. p. 13.
In-
269
pentru a Ie sus!ine ideile. A~adar, dad reprezentantii altor orientari psihologice cu idei relativ asemanatoare s-au centrat mai ales
pe probleme, pe aspecte explicativ-interpretative ~i nu pe cercetari
empirice, psihologia pozitiva Intreprinde vaste ~i minutioase investigatii de teren, culege ~i sistematizeaza date, face analize comparative, chiar de ordin transcultural, se lanseaza In elaborarea unor
instrumen'te de diagnoza, Ie valideaza, pune la punct metodologii
sofisticate de cercetare, identifica variabilele, Ie coreleaza, Ie interpreteaza cu proceduri statistico-matematice complicate. De exemplu, Scheier ~i Carver au imaginat un instrument de masurare a optimismului (Life Orientation Test-LOT), Peterson ~i Seligman au
pus la punct instrumente de masurare a stilului explicativ (Attributional Style Questionnaire - ASQ; Content Analysis of Verbation
Explanations - CAVE), primul fiind bazat pe auto-raport, cel de-al
doilea pe analiza de conti nut. Au fost concepute ~i aplicate scale
de masurare a fericirii (Myers), a starilor de bine subiective (Diener) etc. Contributiile la metodologia de investigare ~i cercetarile
Intreprinse se pare ca reprezinta cel mai mare ca~tig al psihologiei
pozitive. Totodata, ele eonstituie argumentul eel mai pertinent pe
directia diferentierii psihologiei pozitive de psihologia umanista.
De~i generoasa viziune umanista a faeut 0 promisiune enorma ~i a
avut un efeet puternic asupra eulturii In general, ea nu a adus Intr-o mai mare masura 0 baza empirica eumulativa solida ~i s-a spart
In nenumarate mi~cari de autoqjutorare terapeutica cu reguli proprii. "in careva dintre ipostazele sale - ne spun Seligman # Csikszentmihalyi - psihologia umanista a empatizat cu sinele, a incurajat autocentrismul, care au scazut interesul pentru bunastarea
colectiva. Viitorul va decide daca aceasta a fost din cauza faptului ca Maslow ~i Rogers aufost inaintea vremurilor lor, pentru ca
aceste fisuri erau inerente in viziunea lor originala, sau din cauza
urma~ilor lor prea, entuzia,~ti."25 Acesta este paragraful din studiul
lui Seligman ~i Csikszentmihalyi care a stamit cele mai multe reactii negative. Nici teoria ~i nici practica psihologiei umaniste, noteaza contestatarii, nu se concentreaza decat Intr-o maniera limitata asupra sinelui narcisic sau a realizarii individului. Dimpotriva,
teoria autorealizarii lui Maslow include responsabilitatea fata de
altii. Rogers, de asemenea, a fost masiv preocupat de dezvoltarea
25
Idem,
O[J.
relatiilor interpersonale. Mai mult decilt atat, ni se spune, psihologia umanista are 0 filosofie ~i 0 deschidere catre puncte de vedere alternative, ea pretuie~te relatia, dialogul, Intelegerea ~i promovarea bunastarii altora.26
Sa Insemne aceasta ca psihologia pozitiva nu are nici 0 contributie teoretica semnificativa? Greu de crezut un asemenea fapt.
De altfel, intuind 0 astfel de critica, unii autori au "sarit" In ajutorul psihologilor pozitivi~ti. De pilda, McLafferty ~i Kirylo propun un cadru teoretic acoperitor pentru 0 psihologie pozitiva,
sustinut de teoriile psihanalitice, existentiale, umaniste ~i "transpersonale".27 Ei cred ca fiecare dintre aceste teorii se Intalne~te
In modul de abordare a emergentei personalitatii ~i a compatibilizarii ei cu un centru transcendent (spiritual). Un alt autor, Ingrijorat de "aparenta lipsa de principii psihologice cauzale care.
sa poata ghida domeniul emergent al psihologiei pozitive In studiul acestuia asupra functionarii optimale a omului"28, propune
analiza unora dintre problemele psihologiei pozitive pornind de
la 0 serie de principii cauzale. "Sunt convins ca [aceste principii] au potentialul de a ajuta psihologia pozitiva sa Inteleaga mai
bine ~i sa sublinieze dinamica functionarii psihologiei umane,
natura ~i sursa sanatatii mentale, sursa plasticitatii ~i a fortei, a
ingredientelor active ale schimbarii."29
In ceea ce ne prive~te, consideram ca psihologia pozitiva dispune deja de unele contributii In plan teoretic. De pi Ida, de 0
imensa valoare teoretica este conceptul de selec!ie psihologica
introdus de psihologia pozitiva. Indivizii, fiind implicati In selectia de obiecte, create de ei sau de altii, I~i definesc propria lor
individualitate. Iar atunci cand la selectiile proprii se adauga ~i
selectiile Tacute de a1tii, se formeaza viitorul culturii. Fausto Massimini ~i Antonella Delle Fave30 fac precizarea ca selectia psi26 BOHART, A. C., GREENING,
T. (2001), "Humanistic Psychology and Positive Psychology", American Psychologist, 56, I, p. 81.
27 McLAFFERTY JR., C. L., KIRYLO, J. D. (2001), "Prior Positive Psycholo-
gists Proposed
Psychologist,
56, I,
pp.84-85.
2R
cit . p. 7.
Bio-Cultural
270
I
l
I
Development
in a
271
hologidi este motivata nu numai de presiunile adaptarii ~i supravietuirii, ci ~i de nevoia de a reproduce experientele optime.
Atunci cand este posibil ~i necesar, spun ei, oamenii aleg comportamentele care Ii fac sa se simta In plina putere, competenti
~i creativi. Conceptul de selectie psihologica, Impreuna cu cel
de selectie naturala ~i cel de sistem viu, ca unitate deschisa, bazata pe autoorganizare ~i orientata intrinsec spre entropie negativa ~i complexitate (ordine ~i integrare) - gratie schimbului
continuu de informatii cu mediul exterior (socio-cultural) - aduce 0 solida fundamentare viziunii lansate de psihologia pozitiva.
4. LA CE NE PUlEM A$lEPTA?
Para IndoiaIa, la 0 expansiune # mai mare a psihologiei pozitive. Daca motto-ul noii orientari este "viata merita a fi traita", sau "trebuie sa existe motive pentru ca viata sa me rite a fi
traita" este de a~teptat ca problematica ei sa se diversifice, ca
metodologia sa se perfectioneze, In fine, ca impactul ei asupra
existentei individuale ~i comunitare a omului sa fie tot mai putemic. Seligman ~i Csikszentmihalyi avanseaza spre sfar~itul studiului lor 0 predictie privind psihologia In noul secol: "Presupllnem ca psihologia pozitiva din acest nOlisecol va permite psihologilor sa lnfeleaga !ii sli construiasca acei factori care permit indivizilor, comunitatii # societatilor sa lnfloreasca. "31 Pentru aceasta psihologia ~i psihologii urmeaza sa raspunda la 0 sumedenie de noi ~i dificile Intrebari: ceea ce face ca oamenii sa
fie fericiti In doze mici atrage dupa sine 0 satisfaqie Intr-o cantitate mai mare prin subsumare?; cat de mult trebuie Intarziata
(continuata) satisfactia imediata pentru a cre~te ~ansele unei dezvoltari a sentimentului de bine interior de durata?; este oare posibila dezvoltarea unei biologii a experientei ~i a trasaturilor pozitive care sa identifice elementele neurochimice ~i anatomice
implicate In buna dispozitie, realism, capacitate anticipativa, rezistenta la tentatii, curaj, gandire flexibila?; exista sentimente de
bine interior la nivel de comunitate?; oare prea muIte trasaturi
pozitive nu creeaza 0 personalitate fragila, u~or de sfaramat?;
prin ce mecanisme trasaturile pozitive atenueaza depresia, schi:1,
272
SELIGMAN.
M. E. P., CSIKSZENTMIHALYI,
5. SCURTE CONCLUZII
a. Psihologia pozitiva revine la binele din om, la latura pozitiva a acestuia. Ea I~i propune sa echilibreze balanta cercetarilor psihologice, balanta dezechilibrata de investigarea aproape
excJusiva dintr-o perspectiva psihopatologica ~i psihoterapeutica propusa de disciplinele respective. Psihologia pozitiva face
saItul de la viziunea reparatorie spre cea constructiva a caracteristicilor ~i trasaturilor psihice.
b. Personalitatea pozitiva, propusa ~i caracterizata de psihologia pozitiva, este robusta, complexa, flexibila, cu capacitati
adaptative ~i defensive mature. Ea se insera mai bine In contextul lumii Inconjuratoare, fiind capabila de a prelua selectiv influentele acesteia, de a Ie procesa responsabil, mai mult, de a construi mediile comunitare ~i societale care ~i sunt nu doar necesare, ci ~i favorabile propriei dezvoltari.
c. Psihologia pozitiva este valoroasa prin relntoarcerea la
omul concret, real, empiric, la ceea ce este putemic In el, In vederea construirii acelor forte ~i virtuti psihice care sa-i permita
l
I
I
273
www.edituratrei.ro
Pentru comenzi sau mesaje ne puteti contacta ~i prin
telefon sau fax la numarul: 021/2245526,
sau e-mail: comenzi@edituratrei.ro
I
I
Aaparut
la Editura Trei
Dictionar de
psihanalizo
(Dictionnoire de
10
psycho no lyse )
Elisabeth Roudinesco
$i Michel Plan
Librairie Artheme Fayard
ISBN: 973-94 I 9-96-8
1094 pagini
Format 17 x 24 em
Pret: 799 900 lei
Biblioteca de psihanaliza
o Opere. vol. I Eseuri de psihanaliza aplicata. S. Freud
o Opere. vol. /I Nevroza la copit. S. Freud
o Opere. vol. /II Psilwlogia incon.ytielltului. S. Freud
o
o
o
o
o
149000
149 000
149 000
Opere. vol. IV Studii despre societate .yireligie. S. Freud
249 000
Opere. vol. V Inhibi{ie. simptom. angoasl1. S. Freud
]49000
Opere. vol. VI Studii despre sexualitate. S. Freud
]49 000
Opere. vol. V/I Nevroza. psihoza. pel1'ersiune. S. Freud
149 000
Opere. vol. VIII. Comicul Si umoruL. S. Freud
149 000
Opere. vol. IX. Intelpretarea viselOl; S. Freud
299000
De la pediatrie Lapsihanaliza. Opere J. D.W. Winnicott ..................... 299 000
Convorbiri psihanalitice cu pl1rin{ii. Opere 2. D.W. Winnicott
119 000
lntroducere In psihanaliza .fi"eudiana .yipost-freudiana.
Vasile Dem. Zamfirescu
149000
intreMri despre ziua de maine. Jacques Derrida
~iElisabeth Roudinesco
149000
o
o
Valentin Protopopescu
De ce .Ie tem biirbatii defemei? Jean Coumut..
Dicrionar de pSihU/;aliza. Elisabeth Roudinesco,
Michel Pion
'"
o
o
o
o
o
o
o
Psihanaliza .~isexualitateafeminina.
Jacques Andre
Doi giganri: lung .~iSteina
Confruntare $i sinopsis. Gerhard Wehr
Psihanaliw artei $i a creativitarii.
Janine Chasseguet-Smirgel
Psihologia eroticiifeminine.
Wilhelm Stekel...
PsillOlogia eroticii masculine. Wilhelm Stekel...
La ce bun psihanaliza? Elisabeth Roudinesco
Psihanaliza.~i istorie. Tanarul Luther; Erik H. Erikson
Jacques Lacan. Schira unei vieri. istoria unui sistem de
gandire. Elisabeth Roudinesco
119000
.149 000
799 000
o
o
149000
o
o
o
149000
149 000
149 000
119000
149000
.1
"
II
o
o
o
o
o
Cum sa te
Cum sa te
Dr Patrick
Cum sa te
$i biirbari,
o
o
o
.1(1
189 000
149000
149000
149 000
99000
149 000
o
o
o
149 000
149 000
149000
I 19 000
149 000
Filosofie
149000
o
o
149 000
119000
o
o
149000
o
o
149 000
119 000
149000
119 000
119 000
149 000
199000
149 000
99000
199000
I 19 000
119 000
119 000
99 000
I 89000
"
Cum
Psihologie
o
Psihologie practidi
o
79 000
Romane psy
I 19 000
199000
.149 000
149000
149000
149000
I 19 000
il
Ideea europeana
o EI!fiJria perpetua. Pascal Bruckner.
o
o
o
o
o
o
149000
0 pmblema
149000
149000
99000
119 000
99 000
119 000
Proteus
o
o
o
o
o
o
o
119 000
119000
199
119
399
149
199
000
000
000
000
000
Repere in publicitate
o
Publicitate .yipsi/wnaliza,
publieitarii,
149000
149 000
o
o
o
139 000
139 000
139 000
139 000