Cuprins:

Introducere..........................................................................................................2
ncadrarea in serviciul public.............................................................................5
Obligaiile funcionarului public.........................................................................5
ncetarea serviciului public..........................................................................8
Rspunderea juridic a funcionarului public....................................................10
Bibliografie................................................................................................12

Introducere
Pentru realizarea funciilor statului se nfiineaz servicii publice corespunztoare, care la rndul lor
sunt dotate cu funcii publice ocupate de funcionari publici.
1. Serviciul public. Definiia legal a serviciului public este dat in art. 1 al Legii Republicii
Moldova privind serviciul public, din 4 mai 1995 i nseamn totalitatea autoritilor
publice si activitatea persoanelor ce ocup posturi n aparatul acestor organe, ndreptat spre
realizarea mputernicirilor acestor autoriti in scopul dezvoltrii economiei, culturii, sferei
sociale, promovrii politicii externe, aprrii ordinii de drept si asigurrii securitii
naionale, ocrotirii drepturilor, libertilor si intereselor legitime ale cetenilor. Considerm
de prisos sintagma totalitatea autoritilor publice si optm pentru urmtoarea
definiie: serviciul public este uri ce activitate a autoritilor publice pentru satisfacerea
unor nevoi de interes general de o mare importan, care funcioneaz n mod regulat i
continuu.
Pentru a-i realiza sarcinile, serviciile publice sunt dotate, nc de la nfiinare, cu funcii publice clasate n
ordine ierarhic, stabilindu-se pentru fiecare atribuii de putere public, intr-o anumit sfer de
competent. n aa fel, funcia public este situaia juridic a persoanei fizice investit, n mod legal, cu
capacitatea de a aciona in realizarea competenei unui organ de stat. In art. 1 al legii serviciului public
funcia public este definita ca unitatea primara a autoritarii publice, care determina locul si rolul
ceteanului in munca sociala in sistemul serviciului public, drepturile si obligaiile, exigentele fata de
pregtirea lui profesionala. Consideram ca funcia publica este complexul de atribuii, puteri si
competente, stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, nfiinat in scopul satisfacerii, in mod
continuu si permanent, de ctre funcionarii publici, numii sau alei, a intereselor generale ale societii.
Reieind din aceasta definiie pot fi evideniate urmtoarele caractere ale funciei publice:
Este o totalitate de atribuii, de puteri si competente determinate cu care sunt dotate la nfiinare
serviciile publice;
Aceste atribuii, puteri si competente se stabilesc in raport de sarcinile specifice pe care serviciile
publice le exercita in vederea satisfacerii intereselor generale ale societii si nu a intereselor
individuale;
Aceste atribuii, puteri si competente se exercita in mod continuu si permanent, adic exista pe un
timp nedeterminat;
Drepturile si obligaiile atribuii ale funciei publice sunt create si organizate in vederea
realizrii puterii publice. Acele activiti ale unor persoane care fac parte dintr-un organ al statului,
dar in svrirea crora nu se realizeaz puterea publica, nu constituie funcii publice;
Funciile publice se stabilesc doar pe cale unilaterala, prin lege sau in baza legii, de ctre organele
de stat. Funcia publica, fiind o instituie a dreptului public nu poate fi stabilita prin contract.
Funcia publica are un statul legal, deoarece actul de instituire a acesteia este ntotdeauna un act de
autoritate, iar cel ce exercita funcia exercita autoritatea statala si nu drepturile dintr-o situaie
contractuala;
2

 Atribuiile, puterile si competentele funciei publice se realizeaz de ctre funcionarii

publici numii sau alei in funcia respectiva.
Conform art. 1 al legii serviciului public funcionar public nseamn persoana care ocupa funcie de stat
remunerata si care dispune de ranguri si grade, stabilite in conformitate cu principiile prezentei legi.
Pledam pentru urmtoarea definiie a funcionarului public: este acea persoana fizica care, cu respectarea
condiiilor cerute de lege, a fost investita prin actul unilateral de voina al unei autoriti publice sau prin
alegere, intr-o funcie publica, pentru a desfura o activitate continua de interes general. Deci, funcionari
publici sunt persoanele fizice care ocupa, in condiiile legii, funcii publice in cadrul serviciilor publice.
Putem meniona urmtoarele caractere de funcionarului public:
Drepturile si obligaiile funcionarului public sunt stabilite in limitele competentei organului in care
el se afla in serviciul public;
Activitatea funcionarului public este supusa realizrii sarcinilor care stau in fata organului respectiv
si poarta un caracter oficial;
Prescripiile si cerinele legitime ale funcionarilor publici sunt obligatorii pentru toi crora ele sunt
adresate, realizarea drepturilor si obligaiunilor de serviciu ale funcionarilor publici fiind
garantata prin lege;
Pentru funcionarii publici sunt prevzute anumite nlesniri si o responsabilitate sporita pentru
nfptuirea atribuiilor sale;
Funcionarii publici au dreptul la avansare in serviciu (dreptul la cariera) si se bucura de stabilitate
in funcie.
Prin statutul funcionarului public nelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaz situaia
juridica obiectiva a funcionarilor publici, determinnd drepturile, obligaiile, garaniile lor legale, precum
si responsabilitatea funcionarului public. In general, statutul juridic al funcionarului public este menit sa
creeze condiii necesare pentru exercitarea atribuiilor de serviciu, sa garanteze stabilitatea lor in funcie,
drepturile si asistenta sociala. Statutul funcionarilor publici cuprinde voina statului de a reglementa, in
mod autoritar, situaia juridica a funcionarilor publici, indepartnd orice idee contractuala in raporturile
dintre serviciul public si funcionarii publici. Or, intre funcionarii publici si serviciile publice sunt
raporturi administrative de subordonare fata de conductorul serviciului public, care ncepe la momentul
investirii in funcia publica respectiva si ia sfrit la ncetarea raporturilor juridice dintre funcionarul
public si serviciul public.
Raporturile dintre funcionarul public si serviciul public nu sunt de o natura contractuala, caci dei se cere
o manifestare de voina de acceptare din partea celui care solicita funcia, aceasta nu constituie dect una
din condiiile pentru a se face numirea (numirea in funcie nu poate fi un contract). Spre deosebire de
contract, unde prile obin drepturi si obligaiuni prin manifestarea acordului de voina, actul de numire
in funcie publica se limiteaz sa-l proclame pe funcionar titular al unor drepturi si obligaii, care deriva
din lege. Noiunea funcionar public nu poate fi folosita dect pentru a evoca acele situaii in care
funcia este ocupata printr-o manifestare unilaterala de voina, supusa unui regim de drept public. Deci,
regimul aplicat funcionarului public este un regim de drept public ( mai exact de drept administrativ),
funcionarii publici nefiind concepui intr-un raport juridic ce are la baza contractul. Prin urmare,
funcionarului public trebuie sa i se aplice un regim special de drept public, conturat intr-un statut original
al funcionarilor publici, distinct de situaia agenilor din sectorul privat. In Republica Moldova statutul
3

funcionarului public este determinat prin Constituie, legea serviciului public si alte acte normative
referitoare la acest serviciu, neexistnd un statut original al funcionarului public, care ar reglementa toate
aspectele exercitrii funciei publice (conform alin. 2 art. 2 al legii serviciului public raporturile de
munca, de asigurare cu pensii, alte relaii privind serviciul public nereglementate prin prezenta lege se
reglementeaz de legislaia respectiva).

1.ncadrarea in serviciul public

Dreptul la ncadrarea in serviciul public este garantat de art. 39 al Constituiei Republicii Moldova
(Cetenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit,
precum si prin reprezentaii lor) si este reglementat de legea serviciului public. In alin. 2 art. 39 al
Constituiei Republicii Moldova este declarat principiul egalitii accesului la funcia publica indiferent
de rasa, naionalitate, sex, confesiune etc.(oricrui cetatea, se asigura, potrivit legii, accesul la o funcie
publica). nsa in funcii publice pot fi ncadrate, in general, persoanele care au anumite caliti, instruirea
intelectuala si profesionala necesare, competenta. De aici rezulta principiul ocuprii funciei publice pe
baza meritului. Egalitatea accesului, sub aspect juridic, trebuie neleasa ca o egalitate de tratament din
partea legiuitorului si a autoritilor publice, ca o egalitate a anselor, dar in competiie nu pot intra dect
cei care ndeplinesc condiiile stabilite, urmnd ca dintre acetia, pe baza sistemului de merit, sa fie alei
si apoi ncadrai doar anumii candidai.

2.Obligaiile funcionarului public.

In privina drepturilor si obligaiilor in exercitarea funciilor publice, distingem categoria drepturilor si
libertilor ce revin oricrui salariat si drepturi si liberti specifice funcionarului public.

2.1 Obligaiile comune tuturor angajailor sunt consacrate in Constituia Republicii Moldova (articolele
55 59) si in legislaia muncii, fiind urmtoarele: ndeplinirea cu exactitate si promptitudine a sarcinilor
ce-i revin; sa respecte disciplina de serviciu si programul de funcionare a serviciului public in care i
desfoar activitatea, devotamentul fata de tara (art. 56 al Constituiei cetenii crora le sunt
ncredinate funcii publice, rspund de ndeplinirea cu credina a obligaiilor ce le revin si, in cazurile
prevzute de lege, depun jurmntul cerut de ea) si obligaia de fidelitate fata de instituia in care
activeaz (funcionarul trebuie sa se abin de la orice fapt care ar putea sa aduc un prejudiciu unitii in
care i desfoar activitatea) s.a.

2.2 Obligaiile specifice ale funcionarilor publici sunt prevzute de alin. 2, art. 10 al legii serviciului
public, funcionarul public fiind obligat:
4

 Sa execute la timp si calitativ deciziile autoritilor publice in problemele ce in de competenta lui

(obligaiunea de subordonare ierarhica). Dar in cazul in care funcionarului public i se
ncredineaz o nsrcinare a crei legalitate este ndoielnica, el are obligaia sa informeze imediat
seful nemijlocit, iar daca nsrcinarea rmne in vigoare, sa se adreseze conducerii ierarhice
superioare si sa execute nsrcinarea, daca se confirma legitimitatea ei. La solicitarea
funcionarului, nsrcinarea a crei legalitate trezete ndoieli se emite in scris. Rspunderea
pentru efectele ndeplinirii unor nsrcinri nelegale o poarta persoana cu funcie de rspundere
care a aprobat executarea lor;
Sa dirijeze in cunotine de cauza sectorul de munca ncredinat, sa manifeste iniiativa si
perseverenta, sa asigure ndeplinirea ntocmai a sarcinilor ce stau in fata autoritii publice;
Sa respecte cu strictee drepturile si libertile cetenilor;
Sa se cluzeasc, in exercitarea atribuiilor, de legislaia in vigoare, sa fie obiectiv si imparial, sa
nu dea dovada de tergiversri si birocratism;
Sa examineze la timp propunerile, cererile si plngerile cetenilor in domeniul activitii sale de
serviciu, in conformitate cu legislaia;
Sa studieze opinia publica si sa tina cont de aceasta in activitatea sa;
Sa furnizeze publicului, in cadrul serviciului, informaiile cerute (obligaia de informare publica),
totodat fiind obligat sa pstreze secretul de stat si un alt secret ocrotit de lege, precum si al
informaiilor despre ceteni de care ia cunotina in exercitarea atribuiilor, daca astfel este stabilit
de legislaie;
Sa-si perfecioneze in permanenta pregtirea profesionala;
Sa se abin in exercitarea funciei sale de la exprimarea opiniilor personale politice si ideologice si
de la comentarea activitii autoritii publice unde activeaz (obligaia de rezerva).
Conform alin. 3, art. 11 al legii serviciului public funcionarul public nu are dreptul:
Sa dein doua funcii in acelai timp sau sa cumuleze o alta munca, prin contract sau acord, in
ntreprinderi strine sau mixte, in ntreprinderi, instituii si organizaii cu orice forma de
organizare juridica si in asociaii obteti, a cror activitate este controlata, subordonata sau in
anumite privine este de competenta autoritii in care el este angajat, cu excepia activitilor
tiinifice, didactice si de creaie. Deci, putem vorbi de incompatibilitate de funcie, adic de
neputina funcionarului public de a se ocupa de anumite ndeletniciri in afara funciei pe care o
deine. Pornind de la faptul ca o funcie publica este ansamblul de atribuii, puteri si competente,
consideram ca o persoana fizica nu poate practic sa realizeze in acelai timp atribuiile, puterile si
competentele a doua sau mai multe funcii publice, caci interesul general cere ca funcionarul sa-si
consacre ntreaga sa activitate funciei ce o ndeplinete;
Sa fie mputernicit al unor tere persoane in autoritatea publica in care este angajat;
Sa desfoare nemijlocit activitatea de ntreprinztor ori sa nlesneasc, in virtutea funciei sale,
activitatea de ntreprinztor a persoanelor fizice si juridice in schimbul unor recompense, servicii,
nlesniri;
Sa aib conturi nedeclarate in bncile din strintate;
Sa plece in delegaie peste hotare din contul persoanelor fizice si juridice, cu excepia deplasrilor
de serviciu, prevzute in acordurile internaionale la care Republica Moldova este parte sau
conform nelegerilor dintre autoritile publice ale Republicii Moldova si organele respective din
alte state;
5

 Sa participe la grevele care deregleaz funcionarea autoritii publice respective, de a corei

activitate depinde asigurarea societii cu bunuri si servicii de importanta vitala;
Funcionarul public are obligaia de demnitate, adic prin ntregul lor comportament si prin inuta
funcionarii publici sunt obligai sa se arate demni de ncrederea pe care o impune poziia lor
oficiala si sa se obin de la orice act de natura sa compromit prestigiul funciei pe care o dein.
Este interzis funcionarilor publici ca direct sau indirect, sa solicite, sa accepte sau sa fac sa li se
promit, pentru ei sau pentru alii pentru ndeplinirea atribuiilor de serviciu, daruri, servicii sau
alte avantaje, cu excepia semnelor de atenie simbolice, conform normelor de politee si
ospitalitate recunoscute.
Sintetiznd cele expuse mai sus, consideram ca ceea de ce are cu sigurana nevoie funcionarul public
pentru o activitate eficienta este: stabilitate in funcie; remunerare adecvata, obiectivitate in promovarea si
garantarea dreptului la cariera profesionala. Daca prin noiunea de funcie publica nelegem o profesie in
virtutea creia persoana care o ocupa are un drept la cariera, optam pentru asigurarea stabilitii in funcia
publica, care ar garanta nc de la ocuparea funciei aprarea funcionarului public de eventualele abuzuri
ale conducerii serviciului public, care ar putea sa-l sancioneze, sa-l transfere sau sa-l nlture din funcie
numai in condiiile legii si ar facilita obinerea experienei in exercitarea atribuiilor, puterilor si
competentelor ce revin funcionarilor publici.
Astfel, prin stabilitate nelegem situaia juridica a unui funcionar public care nu poate fi transferat,
pedepsit, nlocuit sau destituit dect in cazurile si cu respectarea formelor stabilite de lege. Stabilitatea
este o consecina logica a continuitii funciei publice fiind caracteristica pentru sistemul carierii (le
system de carriere) si nu pentru cel al angajrii (le system demploi). Or, odat ce funcionarul a ocupat o
anumita funcie publica, in general prin concurs, el poate rmne toata viaa (sau pana la atingerea
plafonului de vrsta) in corpul respectiv, avansnd potrivit meritelor sale si regulilor de apreciere si
promovare existente.
Deci, funcionarul face o cariera din funcia publica, aceasta devine raiunea profesionala a existentei sale.
Iar dreptul la cariera conduce la existenta dreptului la avansare, avansarea fiind trecerea funcionarului
public, cu acordul sau, intr-un alt grad sau treapta profesionala superioara in cadrul aceleiai funcii sau
trecerea intr-o funcie superioara. In aa fel fiecare funcionar public in baza capacitailor sale intelectuale
are dreptul la ocuparea funciilor vacante de un rang superior, caci gradele superioare ar trebui sa fie
completate cu funcionari care cunosc organizarea si funcionarea serviciilor publice, au experiena,
numai gradele cele mai inferioare putnd fi ocupate de persoane din afara serviciului. Conform alin. 2,
art. 19 al legii serviciului public de dreptul la avansarea in serviciu beneficiaz funcionarii care au
obinut rezultate mai bune in munca, au dat dovada de spirit de iniiativa, i perfecioneaz continuu
pregtirea profesionala, sunt inclui in rezerva de cadre si au gradul de calificare necesar. In rezerva de
cadre sunt inclui funcionarii publici care au urmat cursuri de perfecionare, au gradul de calificare
necesar si sunt recomandai, de comisia de atestare, pentru funcii superioare, precum si persoanele care
prin calitile lor pot deine funciile respective. Comisia de atestare (care activeaz pentru mbuntirea
procesului de selectare si repartizare a cadrelor, pentru stimularea perfecionrii profesionale) apreciaz (o
data la trei ani) activitatea funcionarului public, competenta lui profesionala, cultura juridica, capacitatea
de a lucra cu oamenii si corespunderea funciei pe care o deine.

3.ncetarea serviciului public.

innd cont de specificul exercitrii funciei publice (artat mai sus) optam pentru existenta unui statut
original al funcionarului public, unde ar fi reglementata complet si multilateral si problema ncetrii
serviciului public, in aa fel excluznd aplicarea normelor generale ale dreptului muncii funcionarilor
publici. ncetarea serviciului public are loc att in temeiul si modul stabilit de legislaia muncii (articolele
33, 36 38, 42, 263 ale Codului Muncii al Republicii Moldova) cat si in cazurile reglementate de
articolele 28 si 29 ale legii serviciului public. Art. 33 al Constituiei Republicii Moldova prevede
temeiurile generale de ncetare a raporturilor juridice de munca izvorte din contractul individual de
munca, ele fiind: acordul prilor, expirarea termenului contractului, desfacerea contractului de munca din
iniiativa salariatului, din iniiativa administraiei sau la cererea Curii de Conturi, transferarea lucrtorului
la o alta instituie sau trecerea la o funcie electiva, intrarea in vigoare a sentinei judectoreti care
exclude posibilitatea salariatului de a continua munca respectiva s.a.
Articolele 36 si 37 ale CONSTITUTIEI REPUBLICII MOLDOVA reglementeaz desfacerea contractului
de munca din iniiativa salariatului, el avnd dreptul sa desfac contractul ncheiat pe un termen
nedeterminat, urmnd sa anune in scris despre aceasta administraie cu doua sptmni nainte; iar
contractul ncheiat pe termen poate fi desfcut nainte de termen la cererea lucrtorului in cazul nclcrii
de ctre administraie a legislaiei muncii si din alte motive ntemeiate (de exemplu, in caz de
invaliditate).
Conform art.38 al CONSTITUTIEI REPUBLICII MOLDOVA administraia poate desface unilateral
contractul de munca in cazurile: lichidrii, reorganizrii sau reprofilrii instituiei, reducerea numrului
sau a statului de personal; constatrii faptului ca salariatul nu corespunde funciei ocupate; restabilirea la
lucru a salariatului, care a ndeplinit anterior aceasta munca; nendeplinirea sistematica de ctre salariat a
ndatoririlor sale s.a.
La cererea Curii de Conturi, administraia instituiei poate sa desfac, in temeiul art. 42 din Constituia
Republicii Moldova, acordul de munca cu conductorul (persoana cu funcii de rspundere) care a
nclcat legislaia sau nu a asigurat respectarea ei. Art. 263 CONSTITUTIEI REPUBLICII MOLDOVA
prevede temeiuri suplimentare pentru ncetarea contractului de munca ale unor categorii de salariai in
anumite condiii, ele fiind: nclcarea grava o singura data a ndatoririlor de munca de ctre conductorul
ales, confirmat sau numit in funcie de organele supreme ale puterii de stat si ale administraiei de stat, de
ministere si departamente, de organele administraiei publice locale; neachitarea de ctre persoana
cu funcii de rspundere a instituiei, indiferent de tipul de proprietate si forma organizatorico-juridica,
a salariilor ce li se cuvin salariailor in termenul si modul stabilit; nclcare de ctre funcionari
a prevederilor legislaiei privind combaterea corupiei si protecionismului. Legea serviciului public, spre
deosebire de Codul Muncii, stabilete temeiuri specifice de ncetare a raporturilor dintre serviciul public
si funcionarul public, ele conform art. 28 fiind urmtoarele:

neexecutarea obligaiilor prevzute la art. 10 alin.2 (neexecutarea la timp a deciziilor autoritilor

publice, nerespectarea drepturilor si libertilor cetenilor, divulgarea secretului de stat si a altui secret
ocrotit de lege, neperfecionarea pregtirii profesionale si altele obligaii artate mai sus);
nclcarea restriciilor prevzute la art.11, alin.3. (incompatibilitatea funciilor, nedeclararea
conturilor in bnci din strintate, participarea la greve care deregleaz funcionarea autoritii publice
respective, desfurarea activitii de antreprenor si altele enumerate mai sus);
comiterea nclcrilor enumerate la art. 30, alin. 4. (nclcarea regulilor concursului de angajare in
serviciul public, angajarea ignornd restriciile prevzute la art. 11 (artate mai sus), nerespectarea
regulilor de atestare a funcionarilor publici si de conferire a gradelor de calificare);
nerespectarea exigenilor speciale prevzute la art.12 alin.1 (neprezentarea declaraiei privind
veniturile);
refuzul de a depune jurmntul prevzut la art. 15;
pierderea ceteniei Republicii Moldova;
expirarea mputernicirilor in funcia publica;
demisionarea in legtura cu schimbarea conductorilor autoritii publice, a persoanelor care
dein funcii de rangul nti si a persoanelor care dein funcii prevzute la art. 14 alin.8 (intrarea in
funcie a unor noi conductori ai aparatului Parlamentului, Preedintelui Republicii Moldova, Cancelariei
de Stat, ministerelor si altor autoriti publice centrale are ca efect ncetarea activitii in
funciile respective prin demisionare a consilierilor, ajutorilor, funcionarilor serviciilor de presa si
secretarilor);
dimisionarea conform art. 29 alin.1 (depunerea cererii de demisie din funcia de rangul nti din
propria iniiativa, dimensionarea condiionata de atingerea unei anumite vrste si a unei anumite vechimi
in munca, inclusiv in serviciul public).
Conchidem urmtoarele modaliti de ncetare a raporturilor dintre serviciul public si funcionarul public:
demisia, pensionarea, eliberarea din funcie, destituirea din funcie, expirarea mandatului si decesul.
Demisia consta in manifestarea de voina a funcionarului public de a nceta raporturile de serviciu in care
este ncadrat.
Pensionarea consta in dreptul funcionarului public ca la ndeplinirea condiiilor cerute de lege (cu
privire la vechimea in munca si a unei anumite vrste) sa nceteze raporturile de serviciu si sa se
pensioneze.
Eliberarea din funcie consta in ncetarea raporturilor de serviciu ale funcionarului public, ca urmare a
dispoziiei unilaterale a conductorului serviciului public ori a organului ierarhic superior, luata in
anumite cazuri (ivirea unor motive de incompatibilitate, pierderea ceteniei etc.).
Destituirea din funcie consta in ncetarea raporturilor de serviciu, in condiiile legii, ca msura
disciplinara de ctre conductorul serviciului public sau organul ierarhic superior, numai in
cazul svririi unor abateri disciplinare grave sau cnd funcionarul public a fost condamnat prin
sentina instanei de judecata.
Expirarea mandatului este modalitatea de ncetare a raportului de serviciu care se refera la funcionarii
publici alei, precum si la cei numii pe o perioada anumita.
8

4.Rspunderea juridic a funcionarului public.

Conform alin.1. art.30 al legii serviciului public rspunderea juridica a funcionarilor publici poate
mbrca mai multe forme: rspundere disciplinara, materiala, administrativa si penala. Rspunderea
disciplinara a funcionarului public este reglementata att de legislaia muncii (articolele 143147 CMRM), cat si de alte acte normative (statute si regulamente disciplinare). Ea survine in cazul
neexecutrii sau executrii necorespunztoare a obligaiilor funciei deinute. Art.143 din Constituia
Republicii Moldova stabilete sanciunile disciplinare, ele fiind observaia, mustrarea, mustrarea aspra si
concedierea. Alte sanciuni disciplinare pot fi prevzute de statute si regulamente disciplinare ale unor
categorii de funcionari. Legea serviciului public nu stabilete sanciuni disciplinare specifice
funcionarilor publici, fcnd trimitere la sanciunile prevzute de Codul Muncii (doar in art. 30 alin.4. al
legii serviciului public sunt prevzute unele sanciuni disciplinare: retrogradarea pe un termen de pana la
un an si concedierea). Consideram aceste masuri insuficiente pentru o abatere disciplinara a unui
funcionar public, care exercita o activitate de interes general. Sanciunile disciplinare se aplica de
organul cruia i se atribuie dreptul de angajare a funcionarului respectiv.
Funcionarilor care poarta rspundere disciplinara conform statutelor, regulamentelor si altor acte
legislative cu privire la disciplina, li se pot aplica sanciuni disciplinare si de organele ierarhic superioare.
Hotrrea (ordinul, dispoziia) referitoare la aplicarea sanciunii disciplinare poate fi atacata in fata
organelor ierarhic superioare sau a instanei de judecata. Sanciunea disciplinara se aplica imediat dup
constatarea abaterii, dar nu mai trziu de o luna dup ziua constatrii ei, neputnd fi aplicata dup trecerea
a 6 luni din ziua svririi abaterii, iar in urma reviziei sau a controlului activitii economice si financiare
cel mai trziu dup doi ani de la data svririi ei. Daca in decurs de un an de la data aplicrii sanciunii
disciplinare nu se va aplica funcionarului o noua sanciune disciplinara, se considera ca acesta nu a fost
atras la rspundere disciplinara.
4.1Rspunderea material intervine atunci cnd printr-o fapta ilicita in legtura cu ori in timpul
exercitrii atribuiilor de serviciu funcionarul public cauzeaz un prejudiciu direct serviciului public in
care i desfoar activitatea sau particularilor (persoanelor fizice si juridice). Rspunderea materiala
consta in stabilirea obligaiei de reparare a daunei efectiv cauzate. Conform art. 53 alin.1 al Constituiei
Republicii Moldova persoana vtmata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin nesoluionarea in termenul legal a unei cereri, este ndreptit sa obin
recunoaterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
Persoana vtmata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a cere despgubiri fie de
la funcionarii vinovai de producerea pagubei, fie de la organele administraiei publice unde activeaz
respectivii funcionari (autoritatea avnd dreptul la aciune in regres asupra funcionarului public).
Rspunderea pentru pagubele pricinuite in urma ndeplinirii unor nsrcinri nelegale o poarta persoana
cu funcie de rspundere care a aprobat executarea lor.

4.2Rspunderea administrativ intervine atunci, cnd in timpul executrii funciei sale, funcionarul
public svreste o contravenie administrativa, adic nu ndeplinete sau ndeplinete defectuos o funcie.
Sanciunile administrative sunt prevzute de art. 23 al Codului cu privire la Contraveniile Administrative
si pot fi aplicate pentru svrirea contraveniilor administrative cum ar fi: nclcarea legislaiei muncii
(art. 41), nclcarea legislaiei funciare (art. 52 al Constituiei), nclcarea regulilor si a normelor sanitaroigienice si sanitaro-antiepidemice (art.42); nclcarea excesiva a energiei electrice si termice (art. 96);
nclcarea legislaii cu privire la petiii (art. 199 (3) ) s.a.

4.3Rspunderea penal survine in cazul svririi de ctre funcionarii publici a unei infraciuni,
conductorul autoritii publice fiind obligat in cazurile cnd aciunile funcionarului, legate de
ndeplinirea obligaiilor de serviciu, ntrunesc elemente componente ale infraciunii, sa prezinte
materialele respective organelor de cercetare sau ancheta penala, si, in baza deciziei acestora, sa-l nlture
de la executarea obligaiilor de serviciu. Capitolul al optulea al Codului Penal al Republicii Moldova
prevede infraciuni, subieci ai crora pot fi numai funcionarii publici-persoane cu funcii de
rspundere (conform art.183 al CPRM ele fiind persoanele crora li se acorda permanent sau provizoriuin virtutea legii, prin numire, alegere sau prin ncredinarea unei nsrcinri anumite drepturi si obligaii
in vederea exercitrii funciilor autoritii publice sau a aciunilor administrative de dispoziie ori
organizatorico-economice). Aceste infraciuni sunt urmtoarele:
- abuzul de putere sau abuzul de servicii (art. 184 CPRM) folosirea intenionata de ctre o persoana cu
funcie de rspundere a atribuiilor sale contrar obligaiilor de serviciu, daca ea a cauzat daune
considerabile intereselor publice, fie drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice si
juridice;
excesul de putere sau depirea atribuiilor de serviciu (art. 185 CPRM) svrirea de ctre o
persoana cu funcie de rspundere a unor acte, care depesc in mod vdit limitele drepturilor si
atribuiilor acordate de lege, daca acestea a cauzat dauna considerabile intereselor publice sau drepturilor
si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice si juridice;
neglijenta (art. 186 CPRM) nendeplinirea sau ndeplinirea necorespunztoare de ctre o persoana
cu funcii de rspundere a ndatoririlor sale ca rezultat al atitudinii neglijente sau necontiincioase fata de
ele;
nerespectarea cerinelor legii Republicii Moldova cu privire la funcionarea limbilor pe teritoriul
Republicii Moldova (art. 1861 CPRM);
luarea de mita (art. 187 CP RM);
mijlocirea mituirii (art. 1871 CP RM);
darea de mita (art. 188 CPRM);
falsul in actele publice (art. 189 CP RM) nscrierea in actele oficiale a unor date intenionat
false, precum si ntocmirea si eliberarea unor acte intenionat false.
primirea de ctre funcionar a recompensei nelegitime (art. 1893 CP RM) primirea de ctre un
funcionar care nu este persoana cu funcie de rspundere a unei recompense nelegitime pentru
ndeplinirea aciunilor ce intra in atribuiile sale de serviciu;
nerespectarea de ctre persoana cu funcii de rspundere a prevederilor legii privind combaterea
corupiei si protecionismului (art. 1894 CP RM)

10

Bibliografie.

A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Bucureti, 1996

V. Priscaru, Tratat de drept administrativ roman (partea generala), Bucureti, 1993
Guy Braibant, Le droit administratif francais, Dalloz; 1984.
Rene Chapus, Droit administratif general, tome II, Montchrestien, 1989.
Yves Meny, Politique comparee. Les democraties: Allemagne, Etas-Unis, France, Grande-Bretagne,
Italie, Montchrestien, 1993.
Victor Popa, Igor Munteanu, Victor Mocanu, De la centralism spre descentralizare, Cartier, 1998.
A. Bantus, Statutul juridic al funcionarului public in Republica Moldova. Teza pentru obinerea
gradului tiinific de doctor in drept, Chiinu, 1999.

11