C12

Tratamentul complex al algoneurodistrofiei (ADS)

A fost descrisa de Sdeck in 1900, sub numele de atrofia osoasa

inflamatorie acuta ca o sechela postraumatica bine conturata clinic .
Simptomatologia ADS a fost stadializata de Druker in trei stadii clinicoevolutive:
Stadiul I: se evidentiaza imediat sau uneori la cateva saptamani de la
traumatism; se constata:
- durere severa ce se accentueaza la miscari;
- hiperemia pielii care este calda si umeda;
- hipotonia musculara;
- edem al tegumentului, tesutului conjunctiv si musculaturii;
- osteoporoza incipienta.
Stadiul II: - se dezvolta in urmatoarele 3 luni; se constata:
- durerile se mentin, pielea este cianotica, rece si umeda
(parul din zona se rupe);
- persista edemele;
- se instaleaza redoarea articulara;
- radiografic, osteoporoza patata caracteristica diagnosticului.
Stadiul III: - considerat in general ireversibil este caracterizat prin:
- procese atrofice ale pielii, muschiilor;
- retractie aponevrotica si tendinoasa;
- osteoporoza marcata (uneori adevarata resorbtie osoasa);
- impotenta functionala articulara;
- durerea in intensitate dar se intinde in suprafata spre
radacina membrului;

- fenomenele circulatorii sunt reduse (pielea devine uscata si

rece).
! Sediul algoneurodistrofiei posttraumatice este in primul rand la
extremitati (picior si mana), dar poate interesa si genunchiul, soldul sau
umarul.
A. Tratament medicamentos
Este deosebit de variat incercand sa interfereze diversele verigi patogenetice
presupuse ca existente in ADS; se foloseste:
Corticoterapia: - in stadiul I si partial II este de neinlocuit;
- ca doza de atac 30 mg. prednison/zi, scazand pana la 10
mg./zi (efect antiinflamator).
Antiinflamatoarele nesteroidiene (se asociaza intotdeauna corticoterapiei); se
utilizeaza:
- Indometacin, Fenilbutazona, etc;
- se utilizeaza antiinflamatoarele nesteroide (doar in primele 2
stadii ale bolii).
Beta-blocantele (propranolul):
- isi gasesc locul mai ales in stadiile I si II (mai putin in stadiul
III);
- rol in ameliorarea fenomenelor clinice.
Calcitonina (hipocalcemianta inhiba resorbtia osoasa de Ca, scazand activitatea
osteoclastica).
Anabolicele de sinteza: - se administreaza in asociere cu calciterapia sau
independent.
Medicatia psihotropa: - datorita rolului SNC in declansarea sindromului.

B. Tratament ortopedo-chirurgical
Imobilizarea gipsata: - Se practica frecvent imobilizarea in aparat gipsat, timp de
cca. 3 saptamani al segmentului cu algoneurodistrofieafectat in stadiu 1; aceasta
masura are doua aspecte:
- amelioreaza net durerea (care uneori este violenta);

- grabeste atrofia osoasa si mareste iritatia simpatica locala cu un punct

de plecare receptorii vasculari.
Simpatectomia chirurgicala: - se executa numai cand blocada simpatica cu
novocaina produce amelioararea durerii pentru cel putin cateva ore.
Chirurgia reparatorie functioneaza: -in stadiul III al ADS, stadiul sechelar atrofic cu
retracturi musculo-ligamentare si redori articulare, chirurgia plastica este chemata
sa contribuie la rezolvarea functionala a acestor sechele (mai ales la mana si picior);
de aici rezulta si necesitatea consultului cu medicul chirurg ortoped sasu plastician.

C. Terapia fizicala
Stadiul I (perioada de debut):
1. Repausul total al segmentului:
- este impus de durerile declansate de cele mai mici miscari si presiuni;
- pentru MS, antebrat si mana sunt sprijinite intr-o esarfa sau in prastia
Chessington;
- pentru MI, se vor utiliza carje, piciorul nu se sprijina pe sol, sprijinul se va
relua treptat de la carje la baston; momentele acestea sunt dictate de gradul
de dureri dar si de necesitatea evitari unor eventuale microfracturi
trabeculare pe structura osteoporotica a osului -sunt asa numitele fracturi de
gradul I greu de pus in evidenta cu Rx obisnuite (necesita radiografi marite);
in pat membrul afectat se va mentine ridicat la 20-30 pe o perna pentru a
evita edemul.
2. Fizioterapia antiinflamatorie, antiedem:
- baile cu vartejuri de apa pentru extremitati se aplica la 10-15 repetanduse de 2-3 ori pe zi;
- comprese reci resorptive cu sulfat de magneziu pe o durata de 15-20 (la
2-3 ore interval);
- diapulse 10-20, 500-600 frecventa cu 3-5 penetratie se progresiv (3-4
ori/zi);
- Rx-terapia la distanta (plexul vasculonervos/ganglioni simpatici regionali
cervicoaxilar/inghinali)
- curenti de medie frecventa (se aplica local in formule variate antalgice);
- ultrasunet pe zonele reflexogene (cervical si inghinal), cu rol reglator
neuro-vegetativ;

- masajul foarte bland (doar netezire), favorabil pentru drenajul venolimfatic.

3. Fizioterapia antalgica:
- curenti diadinamici si trabert (sunt cei mai utilizati in acest sens);
4. Kinetoterapia:
- este necesara o mobilizare repetata a tuturor celorlalte segmente
neafectate ale membrului respectiv (aceste miscari ajuta la drenajul veno-limfatic si
evita redorile anterioare);
- mobilizarea segmentului lezat trebuie reluata cat mai precoce pentru a nu
permite dezvoltarea distrofiei tesuturilor, ca si permanentizarea sau mai ales
organizarea fribroasa a edemului (mobilizarea nu trebuie sa provoace dureri);
- se incepe cu mobilizari pasive in apa si se trece treptat spre cele active,
lasand libertate bolnavului sa le execute in functie de sensibilitatea dureroasa
(miscarile sunt globale nu analitice);
! In mobilizarea segmentului respectiv, se exclude orice fel de
incarcare in aceasta faza.
Stadiul II (perioada de stare):
1. Kinetoterapia are un rol principal fiind chemata sa impiedice permanentizarea
edemului; se evita instalarea redorii articulare si atrofia musculara;
kinetoterapia are patru recomandari speciale:
- tipul exercitilor sa fie adaptat particularitatilor morfo-functionale ale
articulatilor lezate;
- intensitatea miscarii sa fie adaptata conditiilor pato-mofto-functionale
segmentului din momentul respectiv;
- durata exercitilor sa se prelungeasca in timp atat cat aceasta sa devina
eficienta adica peste 10-15 (repetat de 2-4 ori pe zi);
- exercitiul, oricare ar fi el sa nu produca durere.
In ceea ce priveste mersul, respectiv sprijinul pe MI afectat, acesta se va
relua treptat; incarcarea va fi progresiva in cadru de mers, carje apoi baston, pe
distante ce cresc treptat.
2. Masajul trebuie asociat kinetoterapiei incepand cu masajul de apel al
radacinii si segmentului proximal al membrului (umar - brat - cot sold coapsa - genunchi) si continuand cu masajul zonei lezate. In general nu
trebuie sa depaseasca 15; se recomanda dupa masaj posturi ridicate la 30
cu aplicarea ulterioara a unei fese elastice pentru prevenirea formarii
edemului.
3. Hidroterapia, deosebit de utila in acest stadiul este aplicata sub forma de:

- bai cu vartejuri (whirl-pool);

- afuziuni sau bai alternante (durata aplicatilor de cald-rece va fi
egala);
- mers prin bazin de pasit cu temperatura alternanta.
4. Electroterapia:
- se continua aplicarea electoterapiei reflexe (pe ganglioni si plexurile
simpatice regionale);
- electoterapia locala este tot mai bine suportata pe masura ce ne
indepartam de stadiul acut;
- se folosesc in special curentul diadinamic;
- diapulse si curentii de medie frecventa se aplica la fel ca in stadiul I al ADS.
Stadiul III (perioada finala)- este stadiul asistentei de recuperare intensifica
pentru un handicapat sever:
- termoterapia sub toate formele ei de aplicatie se utilizeaza in asociere cu
masajul;
- masajul are importanta din ce in ce mai are (este de preferat ca masajul
sa se execute cu ulei de masline caldut care inbunatateste starea trofica a
tesutului);
- kinetoterapia (se utilizeaza toate formele dar cu duratei si a numarului
sendintelor);
- electroterapia este mai putin utilizata in comparatie cu etapele
anterioare: baie galvanica, ultrasunet medie frecventa.