C2.

Relaxarea

Relaxarea poate sa fie extrinseca sau intrinseca.

Relaxarea are un dublu inteles:
Pe de o parte, in fiziologia musculara ea reprezinta inversul starii de activitate
a unui muschi, deci starea de repaus a lui; pe de alta parte, in fiziologia
sistemului nervos reprezinta inversul starii de tensiune nervoasa.
Relaxarea s-ar putea definii ca procesul prin care un sistem care a fost scos
din starea de echilibru revine la echilibru initial sau la o alta stare de echilibru,
exista 3 mari curente metodologice care realizeaza relaxarea intrinseca (oriental,
fiziologic, psihologic)
Curentu fiziologic are la baza relaxarea progresiva pe baza principiului de
identificare kinestezica a starii de tensiune (contractie) musculara, prin antiteza
cu lipsa de contractie (relaxare).
Tehnica de lucru este urmatoarea:
-pacientul in decubit dorsal cu o perna mica sub cap, genunchii putin flectati se
sprijina pe un sul, membrele superioare in usoara abductie circa 30 0 si palmele
pe pat; se recomanda sa se lucreze intr-un mediu confortabil (fara zgomot sau
lumina intensa, temperatura placuta).
a) Prologul respirator:
- timp de 2-4 minute se respira amplu linistit, subiectul concentrandu-se pe
dirijarea aerului (inspir pe nas, expir pe gura); in timpul acestui prolog pacientul
trebuie sa isi imagineze ca in inspiratie devine usor ca un balon de sapun care
se ridica iar in expiratie redevine greu ca de plumb corpul ifundandu-se in pat
si simtind cum patul impinge in sus corpul.

b) Antrenamentul propriu-zis:
- incepe cu MS drept si apoi cel stang; in timpul inspiratiei ample, MS se ridica de
pe pat lent (mana este cazuta cu flexia pumnului), pana cand degetele nu mai
ating patul; brusc ca un uuf pe expiratie se abandoneaza MS care "cade" pe
pat; Se urmareste timp de un minut respirand linistit sa se intuiasca noua stare
de liniste kinetica din intreg membrul, comparativ cu starea de contractie
anterioara; Se repeta de 2-3 ori cu fiecare MS apoi cu ambele concomitent.
- se trece la MI: fara a ridica talonul de pe pat, se deprinde spatiul popliteu de pe
suport (cativa cm) in inspir, se mentine 15-30 secunde, apoi brusc, in expiratie cu

acelasi uuf se revine; de asemenea se executa de 2-3 ori cu MI drept apoi

stang, apoi cu ambele.
- al 3-lea segment este trunchiul: in inspiratie se desprinde spatele de pe pat,
subiectul lordozandu-se (mai mult imaginativ decat real), apoi, in expirati,e se
urmareste crearea senzatiei de prabusire a corpului pe pat, cu aplatizarea
lombei.
In tehnica Jacobson se lucreaza pe cele 3 segmente dar se poate asocia si cu
ridicarea capului dupa aceasta schema.
c) Revenirea:
- consta in reintoarcerea la tonusul muscular normal, mai ales a musculaturi
antigravitationale necesare ortostatismului.
-pacientul incepe prin a strange puternic orbiculari, executand o grimasa apoi
strange pumnii dupa care se intinde in timpul unei inspirati; dupa ce se repeta de
2-3 ori acest timp al programului subiectul se poate ridica din pat.
Intregul program dureaza, in functie de obiectivul urmarit intre 15-40 minute in
acest timp este inclusa si perioada de relaxare si liniste obtinuta pana la
revenire.