Mi bdi, floare dulce,

Unde te-a gsi te-a smulge,

i-acas la noi te-a duce,
i te-a rsdi-n grdin,
i te-a secera cu mil;
i te-a face stog n prag,
i te-a mblti cu drag;
i te-a mcina mrunt
La morica de argint;
i te-a cerne
Prin sprncene,
i te-a frmnta-n inele,
i te-a da inimi mele
S se stmpere de jele...
Foicic trei migdale
S-o cnit codrul pe poale,
Haiducii coboar-n vale.
Cand frunza s-a-nglbenit,
Voinicelul ade trist.
i frunza cand a picat,
Voinicelul mi-a plecat.
Rsai iute, bobule,
i-nfrunzete, codrule!
Cand vd frunza vedre-n tone,
Crete inimioara-n mne.
Celui ce-a lsat oftatul
Iart-i, Doamne, pcatul!
Ca omul dac ofteaz
Parca se mai uureaz.
Doamne, cu al meu oftat
i soarele s-a-ntunecat,
Parca eu l-am blestemat;
De oftat ce-am oftat eu
Pietul ma doare din greu;
De oftat ce-am oftat tare,
Furca pieptulu ma doare.

Frunz verde de dudu,

S fereasc Dumnezeu
De pita-mpratului,
De smbria neamului!
Stau n loc i-mi fac mirare,
Cuget s m-arunc n mare!
Puc, puculia mea,
Slobozi-mi calea de-i vrea
S m duc la mndra mea!
Mai strig, neamule, rut
S m duc s o srut,
C nu pot s o mai uit
De jalani urt.
Plnge-m, mam, cu dor
C i-am fost voinic fecior
i de grij i-am purtat,
Ogorul i l-am lucrat,
Iar de cnd m-am ctnit,
Viaa mi s-a otrvit
C tnjesc n ri strine
i tot plng gndind la tine.
Mult mi-e dor, mmuc, dor
De cel codru frior
i de stna cea cu oi
i de cntec de cimpoi!
Mult mi-e dor, mmuca mea,
De cea mndr viorea
Care m iubeam cu ea!
Mult mi-e dorul ne-mpcat,
i m-ndeamn la pcat,
S m las de ctnie
i s fug la ciobnie,
Orice-a fi cu mine, fe.