C7

Principiile regimului juridic aplicabile domeniului public

Trebuie facuta diferenta intre regimul juridic aplicabil bunurilor proprietate
publica apartinand domeniului public, care este un regim juridic de putere publica absolut
si regimul bunurilor private din domeniul public, care este un regim juridic mixt, in care
normele de putere publica isi pastreaza rolul conducator. Principiile care guverneaza
regimul juridic al domeniului public vor fi diferite dupa cum ne raportam la fiecare dintre
cele 2 categorii de bunuri.
1) Inalienabilitatea prevazut de art. 136 alin. (4) din Constitutie si de art. 861
alin. 1) din Codul Civil. Semnifica interdictia instrainarii acestor bunuri, indiferent de
modalitatea prin care aceasta s-ar produce. In cazul bunurilor private din domeniul
public, acestea sunt in principiu alienabile, insa legea care le guverneaza, regimul
specific prevede anumite restrictii la instrainare, concretizate in aprobari, autorizari,
exercitarea unui drept de preemptiune al statului asupra lor la instrainare.
2) Insesizabilitatea bunurile domeniului public nu pot fi supuse executarii
silite, nu pot constitui obiectul unor drepturi reale, cum ar fi cel de gaj, de ipoteca, de
privilegii. El deriva din inalienabilitatea bunurilor, dat fiind faptul ca, daca ar fi
sesizabile, bunurile ar face obiectul executarii silite, ceea ce ar feri-o de continut;
bunurile private din domeniul public sunt in principiu sesizabile, cu respectarea
restrictiilor pe care legea le prevede
3) Regimul imprescriptibilitatii atat sub aspect extincitv, cat si sub aspect
achizitiv, aceasta semnificand, potrivit art. 861 (1) C civ, faptul ca proprietatea asupra
bunurilor nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune, in cazul
bunurilor imobile sau prin posesie de buna-credinta in cazul celor mobile
Un instrument procedural prin care se apara aceste bunuri este exceptia de
domenialitate publica, prin care o actiune in revendicare a unui bun proprietate publica
poate fi paralizata oricand, in orice stadiu s-ar afla judecata, prin invocarea calitatii de
bun public/apartenentei bunului la proprietatea publica
In Codul Civil, evocarea acestor principii se face prin sintagma caractErele
dreptului de proprietate publica.
Serviciul public
Ca si alte institutii ale dreptului administrativ, si serviciul public este definit in
doua acceptiuni:
a) sensul formal, organic, potrivit caruia serviciul public reprezinta un ansamblu de
agenti si mijloace, care este afectat satisfacerii unui interes public
b) sensul material, functional, prin care se evoca tot un ansamblu de activitati pe
care administratia le face, care au ca scop satisfacerea unui interes public
Notiunea de serviciu public are o fundamentare constitutionala, care este reflectata in
mai multe categorii de prevederi ale legii fundamentale:
- prevederile prin care se consacra principii generale pentru functionarea statului de
drept, obligatorii inclusiv in materia serviciului public; exp: art. 26 alin. (1)
prevede ca autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala sau
privata; principiul discriminarii

dispozitii referitoare la organizarea si functionarea administratiei publice, care

este unul din principalii prestatori de servicii publice: art. 120 din Constitutie
principii care prevad organizarea si functionarea administratiei publice locale:
descentralizarea, autonomia locala, deconcentrarea serviciilor publice si dreptul
minoritatilor...
reglementari referitoare la autoritatile publice care au atributii in prestarea de
servicii publice; exp: art. 122 din Constitutie sau art. 123
prevederile referitoare la drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale
cetatenilor, a caror realizare concreta/garantare si exercitare presupune existenta
unui serviciu public. Mai mult, Constitutia consacra atat forma publica,
traditionala de prestare a serviciilor publice, cat si forma privata a acestora; exp:
art. 31, in alin.(4) (dr la informatie) mijloacele de informare in masa, publice si
private; art. 32(dr la invatatura) face referire la inv. in unitati de stat particulare
si confesionale

In mod traditional, serviciul public a fost prestat de stat, de administratie, insa

asistam la un transfer accentuat si diversificat catre sectorul privat, vorbindu-se in egala
masura despre privatizarea serviciilor publice cat si despre privatizarea statutului
personalului din serviciul public.
Trasaturile serviciului public:
- scopul serviciului public este satisfacerea unei nevoi generale, de interes public
- prestarea serviciilor publice se face atat de agentii publici, cat si de unii agenti
privati a caror activitate este supravegheata, controlata intotdeauna de un agent
public
- continuitatea serviciului public, care izvoraste din continuitatea nevoilor sociale
pe care le satisface si care nu pot suporta intreruperi. Astfel, se explica ca
exercitarea dreptului la greva in sectorul public a fost in mod constant
conditionata de nevoia satisfacerii serviciilor publice esentiale pentru cetateni.
Initial, a fost interzisa greva in sectorul public.
- egalitatea in fata serviciului publiccare izvoraste din egalitatea in fata legii si
autoritatii publice
- regimul de putere publica, care, ca si la domeniul public, poate fi un regim
integral de putere, cand se presteaza de agenti publici sau un regim mixt,
concretizat in controlul si supravegherea de catre un organ public a modului in
care agentul privat isi duce la indeplinire misiunea, isi realizeaza activitatea
- competenta de solutionare a litigiilor care revine traditional contenciosului
administrativ atunci cand se presteaza de agentii publici
in doctrina franceza se recunoaste si adaptabilitatea capacitatea agentului de a-si
modifica in permanenta continutul si formele activitatii sale, corespunzator
nevoiol speciale pe care le satisface, care, la randul lor, sunt in continua schimbare

Clasificarea serviciilor publice

In functie de modalitatea concreta de prestare a serviciului public:

prin agenti publici
prin agenti privati
Exista servicii publice care sunt si vor ramane prin esenta lor monopol al statului,
cum ar fi justitia, reprezntarea diplomatica, serviciile de informatii si servicii publice care
se presteaza fie exclusiv de particulari, fie de catre acestia impreuna cu statul
In functie de interesul activitatii prestate:
- servicii publice de interes national(securitatea, siguranta nationala, justitia
- servicii publice de interes judetean(art. 122 si 123)
- servicii publice de interes local
In functie de natura activitatii prestate:
- servicii publice administrative
- culturale
- sociale
- religoase
- industriale
- de productie
- de agrement etc
Servicii publice religioase prin care se asigura libertatea credintelor religioase
-

Raspunderea in dreptul administrativ

Raspunderea este analiazata in lucrarile de teorie si filozofie a dreptului prin
raportare cu responsabilitatea, notiuni care nu sunt sinonime. Responsabilitatea
reprezinta asumarea constienta a unor reguli, valori instituite de stat prin autoritatile sale
si respectarea lor ca si cand ar fi propriile valori. Raspunderea intervine cand inceteaza
responsabilitatea, iar valorile consacrate de stat prin normele juridice sunt incalcate.
Raspunderea are mai multe finalitati:
- rol punitiv/sanctionator de a pedepsi savarsirea unor fapte antisociale
- rol preventiv sa preintampine repetarea savarsirii de catre autorul unei fapte
antisociale
- rol educativ se urmareste cresterea responsabilitatii pentru respectarea normei
juridice din constiinta si nu din teama de pedeapsa
Filozofia raspunderii se regaseste in adagiul lex punit non solum quuia peccatur,
sed non peccatur(legea pedepseste nu numai petnru ca s-a pacatuit, ci pentru ca sa nu se
mai pacatuiasca) avem atat caracterul preventiv, cat si cel educativ.
Raspunderea este analizata prin corelatie cu constrangerea, de care se deosebeste
sub mai multe aspecte:
a) in functie de cauzele care determina interventia lor, raspunderea presupune
intotdeauna savarsirea unei fapte antisociale, pe cand constrangerea poate sa
intervina si in absenta unei asemenea fapte, tocmai pentru a se preintampina
savarsirea ei. Exp: instituirea carantinei, a tratamentului medical obligatoriu, a
unor forme de protectie pentru anumite categorii de subiecte, gpgkpdfgkp dispuse
de regula in absenta unei abateri

b) din punct de vedere al scopului, raspunderea isi propune la nivel social sa

restabileasca ordinea de drept, iar la nivel individual sa-l determine pe autorul
unei fapte sa o constientizeze, sa-si exprime dezacordul fata de ea si sa nu o mai
repete. In schimb, constrangerea isi propune mentinerea si restabilirea ordinii
sociale, precum si la nivel individual prevenirea savarsirii sau sanctionarea unor
fapte antisociale daca s-au savarsit
c) dupa modul de actiune, raspunderea se concretizeaza intotdeauna prin
constrangere, dar reciproca nu este adevarata, in sensul ca nu orice forma de
constrangere vizeaza interventia raspunderii
Corelatia raspundere-executare silita
Executarea silita intervine in 2 situatii:
1) Cand subiectele de drept nu executa de bunavoie obligatiile care le revin
2) Cand nu sunt puse in executare decizii care emana de la autoritatile administrative
sau de la alte autoritati publice
Executarea silita presupune interventia fortei de constrangere a statului.
Definitia constrangerii reprezinta ansamblul masurilor luate de autoritatile
administrative in baza legii, cu concursul puterii publice, pentru a preveni savarsirea de
fapte antisociale, pentru a pedepsi, sanctiona savarsirea unor asemenea fapte, pentru a
apara drepturisi libertati fundamentale sau a pune in executare indatoriri fundamentale,
precum si decizii ale unor autoritati publice. Rezulta ca de esenta regimului juridic al
constrangerii administrative sunt urmatoarele trasaturi:
- ansamblu de masuri pe care le ia adminstratia
- legalitatea constrangerii(sa fie prevazuta de lege)
- interventia
puterii
publice/concursul
puterii
publice(forta
de
coercitie/constrangere
statala,
care
atrage
posibilitatea
interventie
jiosdjfdofmilitare a statului)
- scopul constragerii il reprezinta prevenirea, pedepsirea, asigurarea unor drepturi si
libertati fundamentale si executarea unor valori incorporate in acte juridice
obligatorii si executorii
Masurile de constrangere pot sa vizeze persoane, bunuri, acte juridice sau
protectia mediului inconjurator. Insasi Constitutia, in art. 135, face referire la refacerea si
ocrotirea mediului inconjurator.
In functie de cauza care determina interventia constrangerii administrative,
aceasta se poate concretiza in masuri cu caracter sanctionator/punitiv si masuri fara
caracter sanctionatr/preventiv.
Subiectul activ si pasiv al raspunderii si al faptelor antisociale
Autorul unei fapte antisociale este subiect activ al acesteia si el devine subiect
pasiv in procesul de tragere la raspundere. Subiectul activ al raspunderii este autoritatea
publica in raport jgfdsjgfdoigjfdoigjfdoigjdfigofdjgofdjgfodgjoi se rasfrang consecintele
unor fapte ilicite, antisociale, care, in raport cu fapta, reprezinta subiect pasiv al acesteia.

Tipurile de raspundere specifice dreptului administrativ

In dreptul administrativ exista 3 forme de raspundere, care sunt atrase de
savarsirea a 3 categorii de fapte antisociale:
1) Raspunderea administrativ-disciplinara, care este atrasa atunci cand un
subiect de drept comite o fapta antisociala denumita generic abatere
disciplinara. Ea se regaseste de regula la functionarii publici, dar si la
demnitari, insa poate sa priveasca si alte subiecte de drept
2) Raspunderea contraventionala, atrasa de comiterea unei fapte
antisociale, purtand denumirea generica de contraventie
3) Raspunderea administrativ-patrimoniala, atrasa de comiterea unor
fapte cauzatoare de prejudicii materiale si morale