Sunteți pe pagina 1din 3

Bolile cronice cu risc vital

Boala se refera,in genere,la o stare anormala cu cause bine determinate,cu debut precizabil,are un
anumit tablou clinic,un anumit substrat,o anumita tendinta in evolutie si un raspuns terapeutic
specific.
Spre deosebire de bolile contagioase sau alte maladii,bolile cornice nu pot fi vindicate in timp
scurt(nu sunt autolimitative)si nici nu pot fi eradicate sau ameliorate prin anumite masuri de
prevenire.
Exemple de boli cornice:boli endocrine si de nutritive,cancerul(neoplasmul),afectiunile cardiovasculare sau cerebro-vasculare,bolile aparatului respirator si circulator,bolile aparatului
digestive sau genitor-urinar,reumatismul,artrozele,malformatiile congenital sau anomaliile
cromozomale.
Bolile care sunt legate de asteptarea unui sfarsit fatal prezinta o situatie potential traumatic,care
poate duce la formarea unor simptome si sindroame psihotraumatice.
Un indiciu situational deosebit de traumatologic pentru maladiile cornice sau acute cu pericol
vital il reprezinta faptul ca influenta amenintatoare,pericolul,nu provine din lumea exterioara,ci
din propriul corp,respective din interiorul corpului.
Reactia traumatica este caracterizata prin paradoxul de a fugi de sau a dori sa eviti ceva care
este in interior,in spatial intim al relatiei psihofizice cu sine insusi si de aceea nu poate fi
evitat.Aceasta duce adesea la o traire alterata a sinelui si a realitatii.
Se intalnesc frecvent trairi precum:traire modificata a timpului,ganduri neobisnuit de
vii,desfasurare mai rapida a gandurilordetasare,sentimente de irealitatemiscari
automate,retragerea din proriul corp.

Comportamentul bolnavului terminal este variabil, in functie de structura psihica, manifestarile


clinice ale bolii si varsta pacientului.

n ceea ce priveste reactia emotionala si comportamentala la aflarea tristului diagnostic,


ntlnim doua categorii mari de raspunsuri:

intrapsihice
interpersonale.

Raspunsurile intrapsihice sunt raspunsurile ndreptate catre propriul sine, iar cele
interpersonale sunt raspunsurile ndreptate catre ceilalti.
Cele mai raspandite reactii care apar cnd suntem pusi n fata unei astfel de "vesti" sunt:

negarea
rusinea si vinovatia
ideatie suicidara
anxietatea
abuzul de substante chimice
crize ale relatiilor interpersonale
comportamentele de evitare
supararea
culpabilizarea

Adaptarea bolnavilor cronici a fost studiata de Kubler-Ross (1969),prin metoda


interviului.Acesta considera ca persoanele care se confrunta cu bolile cronice si n mod special
cele infectate cu HIV/SIDA parcurg urmatoarele stadii:

negare si izolare ("nu, nu eu"),


furie si revolta ("de ce eu?"),
trguiala, negociere ("bine eu, dar..."),
depresie ("da, eu"),
acceptare ("viata merge mai departe").

Granitele dintre aceste stadii nu sunt precise, ci mai degraba fluide si ntr-o agitatie
continua.
Dupa alti autori este mentionata o alta clasificare a stadiilor:

soc si negare
supralicitare si confuzie
acoperirea realitatii

reevaluare si redresare.