Legile hemodinamicii

Presiunea arteriala
- factori determinanti, valori
- reflexul baroreceptor

Legile hemodinamicii
Caracteristicile sangelui
Volumul sanguin
- Total 5 6 l; cuprinde volumul circulant si
volumul sanguin de rezerva.
- Volumul circulant este variabil; poate creste
cand organismul are nevoie de o
hemodinamica mai intensa.
Repartitie:
Marea circulatie: artere 0,660 l; capilare 0,460 l;
vene 3,900 l
Mica circulatie: artere 0,150 l; capilare 0,150 l;
vene 0,180 l

2. Vascozitatea sangelui
- fortele care se opun curgerii sangelui (forte de
frecare parieto-lichidiene sau intre straturile
interne ale lichidului circulant)
- este determinata de variatii ale hematocritului;
nivelului proteinelor si lipidelor plasmatice
- vascozitatea
- creste in poliglobulii, hiperlipemii
- scade in anemii, hipoproteinemii

Caracteristicile vasului
2. Elasticitatea vasculara
- Proprietatea prin care peretele vascular revine
la dimensiunile initiale atunci cand forta care a
a creat deformarea inceteaza sa actioneze.
- Este maxima in portiunea initiala a aortei; rol in
amortizarea socului de expulzie a sangelui in
timpul sistolei.
- Transforma curgerea sangelui in curent
continuu din ejectia ritmica.
- Elasticitatea are rol in cresterea randamentului
inimii

3. Contractilitatea vasculara
este proprietatea muschiului neted vascular de a se
contracta sub influente nervoase si umorale
este o caracteristica a vaselor mici cu perete muscular
vasomotricitate
realizeaza variatii ale rezistentei vasculare
rezistenta periferica
arteriolele sunt continuu deschise la circulatia
sangelui; pot fi permeabile mai mult sau mai putin
(variatii de tonus);
Tonusul permanent = mentine deschis lumenul
vascular; presiunea critica de inchidere a lumenului
vascular este de 20 mm Hg
denervarea simpatica a vasului tonusul dispare si
vasul se inchide

4. Conductanta vasculara
masoara fluxul sanguin care traverseaza un
vas intr-un interval de timp pentru o diferenta
de presiune determinata (inversul rezistentei
vasculare)
este in functie de r4
variatii mici ale diametrului vascular se insotesc
de variatii mari ale capacitatii vasului de
conducere a sangelui
vase cu diametru mare: circulatia sangelui in
straturi concentrice; viteza mica la perete si
viteza mare in centru
vase cu diametru mic: sangele este in contact
cu peretele vasului

5. Distensibilitatea vasculara
- variatii pasive ale diametrului vascular in functie
de presiunea exercitata asupra peretelui
vascular
Complianta vasculara (capacitanta):
- exprima capacitatea de inmagazinare a unei
mari cantitati de sange; cresterea volumului la
cresteri mici a presiunii sanguine
- venele sunt vasele cele mai compliante

Curgerea sangelui in sistemul

circulator
1. Curgerea laminara
-. se opune cat mai putin inaintarii sangelui in
sistemul circulator;
-. curgerea sangelui are o viteza constanta;
-. particulele fluidului se deplaseaza paralel cu
axul vasului; nu se realizeaza schimburi de
substante;
-. se realizeaza in vase rectilinii (de exemplu,
aorta toracica).

Curgerea sangelui in sistemul

circulator
2. Curgerea turbulenta
- curgerea sangelui are viteza crescuta;
- miscari turbionare a elementelor figurate
sanguine;
- se
realizeaza
schimburi
transparietale
(capilare)
- rezistenta mare la curgerea sangelui
- cea mai mare turbulenta: in portiunea initiala a
aortei si pulmonarei

Presiunea arteriala
Definitie:
Presiunea arteriala = forta exercitata de
sange asupra peretelui arterial (musculoelastic).
Tensiunea arteriala = forta dezvoltata de
peretele arterial asupra continutului (sange
lichid incompresibil).
Factori determinanti:
1. cardiaci
2. vasculari
3. sanguini

1.

2.
-.
-.
-.

Factorii cardiaci
Debitul cardiac umplere diastolica buna
forta de contractie mai mare debit sistolic
crescut
Frecventa cardiaca
Exemple:
In insuficienta cardiaca: debit cardiac
insuficient hipotensiune arteriala
In tahicardia de efort si emotionala: creste
debitul cardiac hipertensiune arteriala
In tahicardia paroxistica: debit cardiac redus
hipotensiune arteriala

Factori vasculari
- Rezistenta periferica: in functie de diametrul vasului
rezistenta vasculara creste progresiv de la nivelul
arterelor mari si mijlocii la arterele mici (rezistenta cea
mai mare in teritoriul precapilar)
Depinde de:
= diametrul vaselor
= elasticitatea vaselor (vasele mici bogate in
musculatura neteda)
= complianta
= vasomotricitate: capacitatea miocitelor netede
vasculare de a se contracta/relaxa sub influenta unor
factori vasoactivi (A, NA, ACh, endotelin, PG, EDRF,
kinine, peptide vasoactive)

Factori sanguini
- volumul sanguin: 5 6 litri; volum sanguin
circulant 2800 - 3500 ml; restul masei sanguine
se gaseste la nivelul organelor de depozit
(splina, ficat, teritoriul splahnic si tesut
subcutanat).
- vascozitatea sanguina: intervine in procesele
de frecare care au loc intre peretele vascular si
elementele figurate; vascozitatea sangelui este
de 4,6; vascozitatea plasmei este de 1,8.

Parametrii presiunii arteriale

1.
-.
-.
-.

Presiunea sistolica (maxima)

in faza de ejectie a sistolei ventriculare;
VS se comporta ca un generator de presiune
peretele arterial inmagazineaza o parte din
energia din perioada de ejectie pe care o
restituie sangelui
-. are valoarea de 120-140 mm Hg
-. in arterele mici: 80 mm Hg
-. in capilarele arteriale: 35 mm Hg

2. Presiunea minima
reprezinta o sarcina constanta pentru
peretele arterial;
reprezinta o rezistenta la contractia
ventriculara care se manifesta prin
inchiderea valvelor sigmoide
valoare din presiunea maxima + 10; scade
spre periferie
in insuficienta aortica se inregistreaza variatii
presionale ca in VS (in sistola 120-140 mm
Hg, in diastola 0 mm Hg)

3. Presiunea arteriala medie (efectiva)

reprezinta un fond presional care asigura o
irigare corespunzatoare a tesuturilor;
are o valoare intermediara; diferita (mai mica)
de media aritmetica dintre presiunea maxima si
cea minima;
valoare 100 mm Hg;
variatiile sistolo-diastolice au o dinamica egala;
arterele sunt structuri elastice (revenirea se
face mai lent).

Interrelatia dintre activitatea cardiaca si

elasticitatea peretelui arterial in determinarea
nivelului presional
Contractia izotonica a ventriculilor reprezinta un
generator de presiune; are loc o expulzie
maxima a sangelui din ventriculi
inmagazinare de energie in peretele arterial
creste volumul de sange din rezervorul arterial
presiune arteriala maxima.
In diastola fenomene inverse.
Variatii ale presiunii arteriale in functie de:
variatii ale rezistentei periferice; calitatea
peretelui vascular; variatii ale debitului cardiac.

Tipuri de presiune arteriala

Presiunea diferentiala: diferenta intre presiunea
maxima si cea minima de ~ 45 -50 mm Hg
- Presiunea
convergenta:
apropiere
intre
valoarea presiunii maxime si cea minima
(cresterea presiunii diastolice);
- persoane cu predominanta simpatica
- boala renala (HTA reno-vasculara):
pielonefrite; nefrite interstitiale
- Presiunea divergenta: presiunea maxima are
valori normale iar presiunea minima este foarte
scazuta (ex: insuficienta aortica)

Variatii ale presiunii arteriale

Fiziologice
1. varsta:
- nou-nascut: 50-60 mm Hg (max) si 30-40
mm Hg (min)
- pubertate: 100-110 mm Hg (max)
- adolescent: 110-120 mm Hg (max)
- varstnic: creste presiunea max si min
datorita cresterii rezistentei periferice crescute
prin rigidizarea peretelui arterial
OMS pana la 150 mm Hg si 95 mm Hg minima

2. Pozitia corpului
- ortostatismul predispune la scaderea presiunii
sanguine (incetinirea intoarcerii venoase);
intervin mecanisme neuro-reflexe pentru a evita
hipotensiunea arteriala
- clinostatismul : restabileste volumul-bataie; se
reduce diferenta de presiune venoasa de la
nivel cardiac si cefalic / de la nivel distal
3. Efortul fizic
- efort tahicardie creste forta de contractie
creste volumul-bataie creste DC creste
presiunea sistolica HTA de efort
(la
sedentari)

4. Temperatura:
- Cresterea temperaturii corpului reprezinta un factor de
producere a vasodilatatiei + pierdere de lichide prin
transpiratie rezistentei periferice;
Hipotalamusul detine controlul asupra presiunii
arteriale controlul tonusului centrilor vasomotori
bulbari
- Frigul vasoconstrictie cresterea rezistentei
periferice cresterea presiunii arteriale
5. Stressul fizic, psihic

Patologice
HTA:
- esentiala (genetica)
- reno-vasculara: exces de renina Ang I Ang
II creste rezistenta periferica prin efectele
vasoconstrictoare ale Ang
- maligna: procese ateromatoase
- tumorala: feocromocitom (hiperplazie a celulelor
cromafine medulosuprarenaliene)

hTA:
hemoragii (< 25% din volumul sanguin);
stari de colaps (scade tonusul vegetativ simpatic
vasodilatatie in teritoriul arteriolar);
anemii (scade vascozitatea sangelui);
insuficienta cardiaca (tulburari de hemodinamica);
insuficienta corticosuprarenaliana (deficit de gluco- si
mineralocorticoizi):
glucocorticoizii:
deficit
de
stimulare
a
compartimentului simpato-adrenergic de catre cortizol)
mineralocorticoizii: scade volumul circulant prin
pierdere de apa

Metode de determinare a presiunii

arteriale
1. Metode directe (sangerande)
- introducerea unei canule (traductor de
rezistenta, de impedanta, capacitanta)
conectata la un manometru cu mercur;
- este important pentru masurarea presiunii
intracavitare

2. Metode indirecte
- Metoda palpatorie (Riva Rocci):
= tensiometru
= cresterea presiunii in manson pana la o
valoare superioara presiunii maxime
= prima unda sistolica perceputa la artera
radiala corespunde presiunii maxime
= nu ofera date directe asupra presiunii
diastolice (se poate calcula!)

- Metoda ascultatorie (Korotkov)

= tensiometru, stetoscop;
= cresterea presiunii in manson pana la o
valoare superioara presiunii maxime;
= decomprimarea mansetei zgomote
Korotkov (ca urmare a curgerii turbulente a
sangelui) primul zgomot corespunde
presiunii sistolice; ultimul zgomot care se aude
in stetoscop corespunde presiuniii diastolice
curgerea devine laminara (nu se aud
zgomote)

- Metoda oscilometrica (Marey)

= oscilometru Pachon (inregistreaza pulsul
arterial in functie de presiunea ce se gaseste in
teritoriul vascular sub manseta compresiva)
= oscilatiile vasculare sunt maxime la
presiune medie
= se foloseste pentru determinarea indicelui
oscilometric corespunzator presiunii medii
= ofera indicatii asupra gradului de irigare a
teritoriului vascular subjacent
= I.O. = 85 100 mm Hg (scade in obstructie
arteriala prin leziuni ateromatoase, diabetice)

Reglarea presiunii arteriale

Mecanisme de reglare:
- Rapide (secunde, minute, ore)
= reflex presoare (cele mai importante,
prompte, eficacitate maxima): mecanisme
baroreceptoare
= umorale: hormoni (Ang II in cateva minute)
- De lunga durata
= adaptarea organismului la noile valori
presionale (ore-zile)
= mecanisme nervoase (pondere scazuta)
= mecanisme renale (reglarea eliminarii de
apa)

Reflexul baroreceptor
Creterea
presiunii
arteriale
stimuleaz
baroreceptorii (terminaii nervoase n buchet
prezente n peretele arterelor mari), la
nivelul sinusului carotidian si zona endocardoaortica.
Calea aferent urmeaz traiectul nervilor
Hering i glosofaringian i ajunge n tractul
solitar, de unde fibre inhibitorii sunt proiectate
n aria vasomotorie.
Efectori: cordul i vasele (feedback negativ),
pentru a tampona variaiile presiunii arteriale.

Frecvena de descrcare a impulsurilor din

baroreceptori este:
zero (dac presiunea este < 60 mm Hg)
maxim la ~180 mm Hg,
este afectat de modificrile presionale rapide
(posturale, sistolo-diastolice)
depinde de sensul i viteza de variaie
presional.

Baroreceptorii sunt un exemplu tipic de

receptori cu adaptare rapid i complet
(resetare); acest mecanism de control nu
poate fi utilizat dect n reglarea pe termen
foarte scurt a presiunii arteriale.
Activitatea n arcul reflex baroreceptor
depinde mai mult de:
- modificarea presiunii arteriale
- viteza acestei modificri dect de valoarea
absolut presional.

Pentru o modificare presional similar

descrcarea baro-receptorilor se poate dubla n
cazul creterii presiunii, dar se reduce de 5 ori
dac presiunea scade reflexul baroreceptor
funcioneaz preferenial pentru a contracara
cderile de presiune.
Stimularea baroceptorilor are i un slab efect
de inhibare a respiraiei.
Corpusculii Pacini mezenterici pot funciona ca
baroreceptori pentru controlul reflex local al
debitului sanguin.

Evidenierea reflexului baroceptor este un scurt expir

forat cu glota nchis (manevra Valsalva) cretere
a presiunii arteriale prin simpla adugare a presiunii
toracice crescute, cu restabilire imediat, datorat
returului venos sczut ce determin reducerea
volumului sistolic.
Scderea presiunii pulsului activeaz reflexul
baroreceptor. La deschiderea glotei se restabiliete
presiunea toracic normal i debitul cardiac, dar de
data aceasta mpotriva unei rezistene periferice
crescute; ca urmare presiunea arterial crescut
scade activitatea baroreceptorilor, conducnd la
bradicardie i vasodilataie, tocmai n scopul
normalizrii presiunii arteriale.

Reflexul chemoreceptor
Receptorii:
celule
chemosensibile
din
corpusculul carotidian i aorta. Terminaiile
senzitive de la nivelul chemoreceptorilor
descarc la valori ale presiunii arteriale mai
mici de 80 mm Hg.
Calea aferent: similar cu cea pentru reflexul
baroreceptor.
Aceste formaiuni cu vascularizaie deosebit de
intens rspund la scderea O2 i la creterea
CO2 i H+ (mai importante n controlul
respiraiei).

Activarea
acestui
reflex
determin
vasoconstricie i bradicardie, dar rezultatul
final este tahicardia, prin fenomenul de
hiperpnee de cauz hipoxic i prin creterea
secreiei
de
catecolamine
din
medulosuprarenal.

Reflexul voloreceptor
Receptori de presiune joas (de ntindere):
- localizai n atrii i arterele pulmonare
- detecteaz nivelul tensiunii parietale pentru a regla
presiunea venoas i returul venos.
Receptorii atriali = de tip A descarc mai ales n
sistola atrial,
= de tip B descarc mai ales n
telediastol, la umplerea atrial maxim.
Efectele activrii voloreceptorilor:
- vasodilataia i tahicardia uoar,
- scderea presiunii arteriale,
- inhibarea secreiei de ACTH i ADH diureza
crescut
rezultat permite reducerea distensiei
venoase.

Fenomenul Bainbridge
Controlul atrial al frecventei cardiace
(Bainbridge) include:
- o component direct local, reprezentat de
ntinderea nodulului sinusal (ce permite
creterea frecvenei cu 15%)
- o component reflex (ce poate crete
frecvena cu nc 50%), mai slab la frecven
cardiac mare.

Reglarea presiunii arteriale

- De lunga durata
= adaptarea organismului la noile valori presionale
(ore-zile)
= mecanisme nervoase (pondere scazuta)
= mecanisme renale (reglarea eliminarii de apa)
Pe termen mediu presiunea arterial este reglat prin
controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare
principale fiind ingestia de ap i sare i excreia lor
renal.
Pe termen lung presiunea arteriala este reglata prin
excreia renala de ap, prin fenomenul de diurez
presional (asociat obligatoriu, n condiii fiziologice,
cu natriurez presional).

Suprancarcarea hidric a organismului crete

volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce
duce la retur venos crescut, cu creterea
debitului cardiac i deci a presiunii arteriale.
Se adaug o bucl bazat pe cretere de
rezisten periferic prin fenomen generalizat
de autoreglare tisular a debitului sanguin
local.
Creterea
ingestiei
saline
determin
osmolaritate crescut, care:
- stimuleaz ingestia de ap prin aciune asupra
centrului setei,
- crete reabsorbia renal de ap, datorit
secreiei crescute de ADH prin stimularea

HORMONUL ANTIDIURETIC
Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresin):
- secretat n hipofiza posterioar,
- este eliberat de neuroni hipotalamici ca
rspuns
la
stimularea
osmoreceptorilor
hipotalamici (deshidratare / n ingestia salin
excesiv);
- determin retenia de ap (emisia de volume
mici de urin concentrat), prin creterea
reabsoriei apei n tubii distali i colectori,
datorat formrii (cAMP-mediat) de pori n
membrana apical a celulelor epiteliale (prin
inseria de noi molecule de aquaporin).

In caz de ingestie hidric crescut, fr exces

de sare, secreia de ADH scade sub valorile
bazale, re-echilibrarea hidric:
- prin diurez presional,
- prin scderea reabsorbiei de ap.
Creterea volemiei stimuleaz voloreceptorii
atriali determinnd inhibiia reflex a secreiei
de ADH.

SISTEMUL RENINA ANGIOTENSINA

ALDOSTERON
Renina este o enzim secretat de aparatul
juxtaglomerular
renal
(miocite
netede
modificate din peretele arteriolei aferente) la
scderea presiunii arteriale, de fapt la scderea
debitului i presiunii n arteriola aferent.
Ea transform angiotensinogenul plasmatic n
angiotensin I, care sub aciunea unei enzime
de conversie (din endoteliul vaselor pulmonare)
se transform n angiotensina II.

Angiotensina II scade eliminarea urinar de ap

i sodiu prin:
- efect direct asupra epiteliului tubilor uriniferi,
- scderea ultrafiltrrii glomerulare datorit
vasoconstriciei,
- creterea reabsorbiei (prin scderea presiunii
n vasele peritubulare),
- creterea
reabsorbiei
de
sodiu
prin
intermediul aldosteronului.
Angiotensina II este un puternic vasoconstrictor,
cu aciune direct asupra miocitelor netede
vasculare i indirect, prin stimularea eliberrii
de noradrenalin din terminaiile simpatice
postganglionare de la nivelul peretelui arterial.

Angiotensina II stimuleaz centrul setei,

ingestia crescut de ap fiind nc un
mecanism ce favorizeaz creterea presiunii
arteriale.
Aciunile majore ale angiotensinei II sunt
mediate de receptori specifici de tip AT1.

ALDOSTERONUL
este un hormon clasic, din categoria steroizilor,
secretat de glandele corticosuprarenale sub
controlul angiotensinei II.
acioneaz la nivelul tubilor uriniferi, unde
stimuleaz reabsorbia sodiului la schimb cu
potasiul.
secreia este reglat prin mecanisme de
feedback negativ de ctre natremie i kaliemie.
excesul de aldosteron poate fi un factor
important n mecanismul de producere al
hipertensiunii arteriale.

FACTORUL NATRIURETIC ATRIAL

- eliberat la nivelului endocardului atrial ca
rspuns la creterea cronic a presiunii
atriale,
- este un vasodilatator i un diuretic endogen
important,
- mediaza natriureza aldosteron-independent
de compensare a hipervolemiei.