(¥ pe la 110) 6 VIHOLLNV Fd ALLVNDICrestinul de azi, care citeste in canonul de la sfinta Liturghie: ,,Bine- voieste a ne primi in ceata sfintilor tai apostoli si martiri: Ioan, Stefan, Ignatiu...”, stie oare cine este acest Ignatiu pomenit? Este episcop sau calugar? De unde este? Cand a trait? Ce stim despre el? Antiohia cregtind Ignatiu era episcop de Antiohia la inceputul secolului al Il-lea, cand Biserica avea deja 50 de ani de existent. Pelerinul ori turistul ar cduta zadarnic azi oragul Antiohia la granita dintre Turcia gi Siria ac- tuala. Turcii, care, indata dupa Primul Razboi Mondial, I-au reven- dicat si l-au obtinut, nu-i mai pastreaza decat numele. in rest, nu mai enimic. O vedere aeriana ar putea masura suprafata acestui orag aflat la intersectia principalelor drumuri de atunci si care era una dintre cele mai mari metropole ale Imperiului Roman, la granita dintre Orient gi Oceident. Din Antiohia, Paul a plecat sa implanteze Crucea in Asia Micd gi in Grecia. Apocalipsul ne di numele a gapte orage care au un episcop; ele sunt grupate in partea occidentala a Anatoliei, Antiohia mosteneste patrimoniul spiritual al Ierusalimului. Dupa distrugerea acestuia, de- vine un centru de credinta si de viata crestina. Liturgia ei va patrunde si va influenta Biserica Greaca. La Antiohia isi exercita ministeriul siu sacerdotal Ioan Crisostomul, atunci cand a fost chemat si conduc Biserica din Constantinopol. Fara indoial, Ignatiu, alituri de papa Clement de Roma, este primul scriitor al Bisericii venit din paganism si pregatit de filozofii greci. Intre Paul si Ignatiu este aceeasi distant ca aceea dintre un misionar care se adapteaza la hinduism si un indian convertit la evanghelie, care regin- degte crestinismul, Daca primele scrieri crestine se nase in mediul iu- daic, scrisorile lui Ignatiu nu mai pastreaza din aceasta ambianta decét valorile biblice si spirituale. Ele provin de la un grec, pentru care greaca este limba sufletului si a sensibilitatii sale, a culturii si a gandirii sale. Ignatiu imprumuta de la elenism forma literard si categotiile filozofice. Limba gi categoriile grecesti il ajuta si-si traducd aspiratiile mistice in formule pe care nici un platonician nu le-ar fi dispretuit. Exprimand iubirea cea mai curata a lui Cristos, limba si gandirea greaca sunt con- sacrate definitiv. De acum, ele vor sluji unui nou Domn, care botezase cu sdngele sau lumea gi toate valorile ei autentice. VaT- TV Ta 100gs VWSECOLUL AL II-LEA 18 PARINTII BISERICII Ignatiu de Antiobia Episcopul Biserica pe care o conduce tanarul episcop provine in intregime din mediul grecese. Ea este 0 marturie concreta a primei evangheliziri, inca de la inceputul primului secol, crestinii nu se mulfumese doar si integreze figurile de prim rang, ci stiu si sd le puna la lucru. Cu Ignatiu, ei au cdstigat 0 personalitate de o valoare inegalabilé. Acest episcop, grijuliu fata de turma si martiriul sau, se ingrijeste si de alte Biserici care tree prin momente de incercare. Nu a asteptat ca un conciliu s& voteze colegialitatea episcopilor, ca si o practice. De altfel, eleste unul dintre primi martori citati deseori de Conciliul al I-lea din Vatican. Sub imparatul Traian (85-117), Ignatiu este arestat, judecat si con- damnat sa fie devorat de fiare. Porneste pe drumul marturisitorilor credintei si va fi executat la Roma, care-si rezervai cele mai prestigioase victime. Dorinta dupa martiriu nu-] impiedicd sd stigmatizeze cruzimea imperiala, care-i trimite ,,zece leoparzi” ca si-l pazeascdj; la duritatea tratamentului acestora, raspunde cu bunavointa sa. Condus din Siria la Roma, episcopul face o escal mai intai la Filadelphia, apoi la Smirna. Era in luna august, cand soarele este de plumb. In oragul agezat intr-o vale, curiogii vid trecdnd un grup de prizonieri incadrati de o escort militara. Crestini condusi de ténaul episcop Policarp stiu c& prizonierul este episcopul din gloriosul oras Antiohia; ei le arat& marturisitorilor credintei un respect plin de veneratie. Prestigiu! lui Ignafiu era atat de mare, ineat Bisericile din oragele Asiei Mici, prin care nu trecea, fi trimiteau delegatii ce fl asteptau din orag in oras”. Efesul i-a delegat pe episcopul Onesim, pe diaconul Burrhus gi pe alti trei frati; Magnezia, pe episcopul Bassus, doi preoti si un diacon. La Smirna, episcopul prizonier transmite mulfumirile sale diferitelor i care I-au salutat: cele din Efes, Magnezia si Tralles. Tot de aici, trimite cea mai frumoasa si mai ingrijitd scrisoare, cea citre Biserica din Roma, ,,Biserica curata ce st in fruntea dragostei”, careia fi cere sd nu facd nici un demers ce |-ar putea lipsi de bucuria marti- riului. ,Sunt gréul lui Dumnezeu. Sunt micinat de dintii fiarelor, ca s& devin painea nepatat a lui Cristos”. . Apoi, ca si Paul, isi continua drumul pana la Troas. inainte de a se imbarca in acest orag pentru Neapolis, actualul Kavalla, le scrie si creg- tinilor din Filadelfia, din Smirna gi lui Policarp, ca sa trimita delegati la crestinii din orasul sau episcopal, pentru a le comunica grija sa con- tinud si gandurile sale si ca si felicite pentru pacea dobandita. Aceasta dovedeste delicatetea si iubirea sa pastorala.PARINTU BISERICH Ignatiu de Antiobia Omul Nu-l cunoastem pe omul Ignatiu dect din cele gapte scrisori, care ne permit sa intram in grdina sa inchisa. In acest caz, ,stilul este omul”, Ce om si ce inima! In fraze scurte, dense, pline pana la refuz, in stil sincopat, curge un fluviu de foc. Fara emfaza, fara a face litera- turd, el este un om exceptional, inflicarat, pasionat, eroic cu modestie, binevoitor cu luciditate. Ca si Paul, are un dar inndscut de simpatie fata de doctrina sigur, clara, dogmatica, inainte de a fi morala. in aceasta se vede influenta ioanina, experienta mistica si sfinfenia. Importanta acestor scrisori nu a scdpat istoricilor. Autenticitatea lor a fost discutata cu pasiune timp de doua secole, pentru motive in care tezele conduceau uneori concluziile. Cei mai severi critici afirma originalitatea si autenticitatea lor. Problema, serie parintele Camelot, este de acum definitiv rezolvata”. Ignatiu are darul de a cunoaste omul si de al respecta, Greutate: nu este de a-i iubi pe toti, ci de a-i iubi pe fiecare in parte; mai intai pe cel mic, pe cel slab, pe sclay, pe acela care ne jigneste sau care ne face s& suferim, dupa cum ii serie si ii reeomanda lui Policarp. fi iu- beste indeajuns pe oameni, ca sf-i corecteze fara s&-i jigneasca. i place s&-] invoce pe Cristos cu numele de medic, ins& acest nume i se potri- veste gi lui, Slujeste adevarul credintei chiar si atunci cdnd risea si-gi atraga ostilitatea. Afectiunea cu care este inconjurat e, inainte de toate, stim; aceasta ,nicovala sub ciocan” nu este omul compromisurilor. Ignatiu si-a dobandit maestria prin rabdare, un cuvant care {i este drag si care il caracterizeaza. A devenit bland, stapanindu-si nervozi- tatea, pe care gi-o reprogeaza. Ct de bine se cunoaste atunci cénd serie: »imi impun 0 masurd ca si nu mi pierd prin aroganta mea!” Acesteia, el ii opune umilinta; blestemului, invocatia; eroilor, puterea credintei Maturitatea ii schimba luciditatea in vigilenta, iubirea in delica- tete. ,,Eu nu va dau ordine”. Prefera si convinga. Nu bruscheaza pe nimeni, preferd sA astepte. Nimic nu-i scapa la Smirna. Asteapta pana sd scrie scrisoarea de multumire, ca s& transforme critica in umile su- gestii date de cineva care pleac& pentru totdeauna gi a c&rui privire nu va umili pe nimeni. Responsabilitatea fata de ceilalfi nu J-a fficut s& uite de sine. Bl se cu- noaste. Se simte sensibil la laude, pornit spre manie. Cu umilinta, mar- turiseste pe calea triumfala, inconjurat de onoruri: ,,Sunt in pericol” Misticul Daca in unele scrisori lipsesc confidentele, cea adresata romanilor este o marturisire. Celor din Smirna, din Efes, episcopul le scrie, le multumeste gi ii indeamné, ins romanilor le vorbeste omul cuprins de VaTI TV Int0ogs 19SECOLUL AL II-LEA 20 PARINTII BISERICI Ignatiu de Antiohia Dumnezeu. Caracter deosebit, cl nu a fost trecut cu vederea de istorii Renan, care le refuza pe celelalte, consider scrisoarea lui Ignatiu adre- sat romanilor ca fiind ,,plin& de o energie ciudaté, de un fel de foe intu- necat, si patrunsa de un caracter foarte original”. Limbajul este repezit. Flactira si pasiunea provoacd expresia si o fac incandescent. Ce important au cuvintele? Singurul lucru care il inte- reseazii este s& ajunga la Dumnezeu. ,,Ce minunat este si fii un apus de soare, departe de lume, impreund cu Dumnezeu. Oh, de-as putea s& mA trezesc in prezenta lui!” (Scrisoarea eatre romani 2, 2) Pentru Ig- natiu, nu este vorba numai de asteptarea credintei, ci de o pasiune care-1 sugruma, de o iubire care-] arde, de o bucurie care le intrece pe toate celelalte din inimile noastre de carne. in afara de Dumnezeu, nimic nu mai are important. Nu mai este in mine foc pentru creaturi, nu mai este deat o api vie, care susura in mine si imi spune: ,, Vino la Tatal”. Nu-mi mai face placere nici mancarea, nici bucuriile acestei vieti; ceea ce vreau este painea lui Dum- nezeu, aceasta paine care este trupul lui Cristos, Fiul lui David, iar ca bau- turd dorese sangele lui, care este iubirea incoruptibila, Istoricii pot s& discute sensul acestor expresii. Insa cel care citeste Scrisoarea caitre romani descopera in ea marturia cea mai migcatoare despre credinta, strigitul inimii care nu poate sa ingele, nici s& fie inge- lat, care migcd tocmai pentru ca spune adevarul. Biserica in secolul al II-lea Scrisorile lui Ignatiu sunt pline de informatii referitoare la Biserica din secolul al II-lea, Este un moment crucial. Daca apostolii au murit, unul dupa altul, umbra prestigiului lor continua si se intinda peste teri- toriile evanghelizate de ei Biserica gi-a largit hotarele si, chiar in mijlocul persecutiilor, continua sd prospere. Se organizeaza, se structureazi, se ierarhizeaza. Episco- patul este ancorat solid in comunitatile din Asia Mica, dup& cum dove- desc gi scrisorile lui Ignatiu. Schimbarile si progresele se lovesc de difi- cultati, Deasupra comunitaitilor planeaz& amenintari, Autoritatea este discutata sau acceptata cu scragnete. Ignatiu revine mereu asupra uni- t&tii clerului gi a credinciosilor in jurul episcopului, care trebuie si se armonizeze ,asemenea corzilor unei lire”. Credinta insdgi este ame- nintata de erezie. Asia Mica este afectat de ceea ce Ignatiu numeste ,ciuma”, in acest sens, el pune in garda comunitatea din Efes, pe cea din Magnezia si pe cea din Tralles. Presimtea el oare misticismul gnos- tic ce va sfagia Orientul crestin, mai distrugator decat fortele Impe- riului? Persecutia intareste, erezia distruge unitateaPARINTI BISERICI Ignatiu de Antiohia Ignatiu este unul dintre primii gi rarii martori ai Bisericii in mo- mentul cand aceasta se deschide lumii greco-romane. Daca scrisorile se disting mai mult prin viat, decat prin literatura, ele ne dezvaluie in mod minunat credinta care umfla panzele corabiei aflate in largul marii. Comunitatea este grupatd in jurul episcopului gi, mai profund, in jurul Euharistiei, cuvant adoptat de sfaintul Ignatiu ca s& exprime adunarea liturgica in actiunea ei de aducere de mulfumire. Scrisoarea catre mag- nezieni ne invata cé duminica a fost instituita pentru a comemora vie- toria pascal. Pentru prima dat, Scrisoarea cdtre smirneni se stra- duieste s4 integreze cdsdtoria in viata comunitatii. ‘Teme majore Doua teme revin cu predilectie in scrisori: credinta in Isus Cristos si iubirea. fi place sa vorbeascd despre Isus Cristos: iu exist decat un singur Medic, care este si trup si spirit, nascut si nen: cut, Dumnezeu facut trup, adevarata viata in saénul mortii, ndscut din Maria si din Dumnezeu, care mai inainte a suferit, dar acum nu mai sufera: Isus Cristos, Domnul nostru (Serisoarea citre efeseni, 2, 2) Ignatiu nu are alta dorinta decat cea de a-1 imita pe Cristos. Pentru a-]urma, el doreste martiriul, si-si dea viafa ca gi el, si piarda totul ca si-l giiseasca pe Cristos, ca nimic vizibil sau invizibil 4 nu ma impiedice 84 ajung la Cristos, SA cada asupra mea toate chinurile diavolului numai s& pot ajunge la Cristos. Sunt mai fericit sé mor pentru Cristos, decat si domnese peste tot pimantul. Peel il caut, pe acest Isus care a murit pentru noi. Pe el il dorese, el, care a inviat pentru noi, Iat clipa edind voi ineepe si traiesc (Scrisoarea catre romani, 5, 3; 6, 1-2). Recomanda tuturor comunitétilor iubirea. Acest cuvant revine ca un leit-motiv si rezuma, pentru el, credinta care-i inflacdreaz inima. Cre- dinta este principiul, iubirea — perfectiunea. ,,Unirea acestora doud este insugi Dumnezeu; toate celelalte virtuti formeaza alaiul care-I conduce pe om la perfectiune” (Scrisoarea catre efeseni, 14). Acesta este primul episcop al Asici, ale cdrui scrisori fi perpetueazi faima. La prima vedere, ar putea s ni se pari ca vin dintr-o alta epoca. Dar e suficient si scormonim cenuga, ca sii ne dim seama c& paginile sale au pastrat focul care il ardea. VaTII Tv INTOO"S 21SECOLUL AL II-LEA 22 Ignafiu catre romani Ignafiu este in drum spre Roma, se bucura ci fi va vedea in curand pe fratii sai romani. Le cere sé nu-] indeparteze de la martiriu, ci sé se roage ca sa poata fi un crestin adevarat, devenind , gréul lui Dumnezeu”’ ,,Lasagi- ma sd imit patima lui Cristos si s4 merg catre Tatal”. Ignatiu numit si Teoforul, Bisericii miluite prin maretia Tatalui, cel preainalt al lui Isus Cristos, singurul sau Fiu, Bisericii iubite gi lumi- nate prin vointa celui ce voieste pe toate edte sunt potrivite credintei gi dragostei lui Isus Cristos Dumnezeul nostru, Bisericii care este si sta in frunte in capitala romanilor', vrednicd de Dumnezeu, vrednicd de cinste, vrednica de fericire, vrednica de lauda, vrednicd de a dobandi ce doreste, vrednicii de curditie, Bisericii care sta in fruntea dragostei, care tine legea lui Cristos, care poart& numele Tatalui, pe care o si salut in numele lui Isus Cristos, Fiul Tatalui; celor uniti, dupa trup si Duh, cu toata porunca lui, celor plini de harul lui Dumnezeu, fara deosebire si celor curdtati de orice culoare straina, cu mult bucurie fara prihana in Isus Cristos, Dumnezeul nostru. 1. Prin rugaciunile mele cdtre Dumnezeu, am s& reugese si vad fetele voastre cele vrednice de vazut si si primese chiar mai mult decat am cerut; cé fiind inlan{uit in Cristos Isus, nédajduiesc s& vi imbratisez; si, dacd va fi voia lui Dumnezeu, si fiu invrednicit si merg pana la capi. Inceputul este bine randuit, dac& dobindese harul de a primi neimpiedicat mostenirea mea. MA tem, ins, ca dragostea voastra sé nu-mi facd nedreptate; cA voua vA este ugor s& faceti ce voiti; dar mie imi este greu s-l dobandese pe Dumnezeu, daca voi nu ma veti cruta. 2. Nu vreau ca voi sii fiti placuti oamenilor, ci s& fifi plécuti lui Dumnezeu’, precum gi suntefi plicuti. Nici eu nu voi avea vreodata un prilej ca acesta, si-1 dobandese pe Dumnezeu, si nici voi, dacé veti tacea, nu veti putea si va inserieti numele la o fapt mai bund. Daca yeti téicea cu privire la mine, eu voi fi al lui Dumnezeu; dar dacé-mi veti iubi trupul meu, va trebui sf alerg din nou, Nu-mi dati mai mult decat aceea de a fi jertfit lui Dumnezeu’; jertfelnicul este deja gata; »Sensul cel mai natural al acestei expresii este ci Biserica romana se tuturor Bisericilor” (L, Duchesne). 2 Of, 1Tes 2,4 * Of. Fil 2,17; 2Tim 4,6.PARINTII BISERICIL Ignatiu de Antiohia voi, ajungand prin dragoste cor, sa-i céntati Tatalui in Cristos Isus, ci Dumnezeu La invrednicit pe episcopul Siriei s& fie gasit vrednic de a veni din Rasarit in Apus. Ca bun lucru este a apune din lume spre Dumnezeu, pentru a rasari in Dumnezeu. 8. Nicicdat& n-ati pizmuit pe nimeni; pe alfii i-ati invitat’. Eu, ins, vreau sA fie trainice acelea pe care le poruncifi prin invataturile voastre. Mie cereti-mi numai atat: putere pentru cele dinlauntrul meu gi cele din afara mea, ca nu numai si vorbese, ci gi sii voiesc, nu numai s&-mi spun crestin, ci s& fiu gisit crestin. Dac& voi fi gasit, pot s&-mi si spun cregtin; atunci sunt credincios, cand nu ma arat lumii, Nu este bine sa te arti’. Caci Dumnezeul nostru Isus Cristos se arataé mai ales cénd este in Tatal. Cand crestinismul e urat de lume, nu- i 0 fapta de induplecare, ci de maretie. 4, Scriu tuturor Bisericilor si le poruncese tuturora, e& eu, de bund- voie, mor pentru Dumnezeu, daca voi nu ma impiedicati. Va rog si nu-mi ar&tati o bunavointé nepotrivita. Lasati-ma s& fiu mancare fiarelor, prin care il pot dobndi pe Dumnezeu. Sunt grau al lui Dum- nezeu gi sunt macinat de dintii fiarelor, ca sa fiu gasit paine curatA a lui Cristos. Mai degraba lingusiti fiarele, ca ele si-mi fie mormAnt gi si nu lase nimic din trupul meu; ca, neadormind, s4 fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevarat ucenic al lui Isus Cristos, cAnd nici trupul meu nu-] va vedea lumea. Faceti rugticiuni lui Dumnezeu ca si fiu gasit, prin aces- te unelte®, jertfi a lui Dumnezeu. Nu va poruncese ca Petru gi Paul: ei erau apostoli’; eu, un osandit; aceia, liberi’, iar eu, pand acum, rob. Dar daca sufér, voi fi un dezrobit al lui Cristos" si voi invia liber in el. Acum, cand sunt inlantuit, invaf sA nu dorese nimi 5, Din Siria gi pana la Roma, mé lupt eu fiarele pe uscat gi pe mare, noaptea gi ziua, inlantuit de zece leoparzi, adicd de o grup de soldati; acestia, chiar cand le faci bine, se fac mai rai. Cu nedreptiitile lor capat mai multé invatatura; ,dar nu sunt justificat prin aceasta”. Ag dori ca fiarele sé-mi fie pregatite si ma rog sd-mi fie indat& gata. Am sa le lingugesc, ca si mé ménance iute, nu cum se tem unii si nu se ating de ele. Iar daca nu vor voi de bunavoie, cu le voi sili. Iertati-ma! Eu stiu ce * Este poate o aluzie la Scrisoarea intai catre corinteni a sfantului Clement Romanul. ° Of Mt 6,1-18. ® Adiea prin dintii fiarelor. * Acest text presupune venirea celor doi apostoli la Roma si afirma prestigiul de care s-au bucurat. °C. 1Cor 9,1 ° CE 1Cor 7,22 © 1Cor 4,4. Va TY TA'IOOdS: 23‘A SECOLUL AL I-LE 24 PARINTII BISERICI Ignagiu de Antiohia mi-i de folos. Acum incep si fiu ucenic! Nici o faptura din cole vazute si din cele nevizute sd nu caute sfi ma impiedice de a-l dobandi pe Cristos! Sa vin peste mine foc si cruce, haite de fiare, tdierea carnii, impar- tirea trupului, risipirea oaselor, strivirea madularelor, macinatul intre gului trup, cumplitele chinuri ale diavolului, S& vind toate, numai sa-1 dobéindese pe Cristos! 6. La nimic nu-mi vor folosi desfatarile lumii, nici imparatiile vea- cului acestuia. ,Mai bine sf mor” in Cristos Isus, decat si domnese pana la marginile paméntului. Pe Accla il caut, care a murit pentru noi. Nasterea mea e aproape. Iertati- ma, fratilor! SA nu ma impiedicati sa trdiesc, s& nu voiti si nu mor! Nu-l dati lumii pe cel eare voieste si fie al lui Dumnezeu, nici nu-] amagiti cu materia! Lasati-ma s& primese lumina curata! Ajungand acolo, voi fi om! Ingaduiti-mi s& fiu urmator al patimilor Dumnezeului meu! Dacd cineva il are in el, si se giindeasca ce vreau s& spun si sd aiba mila de mine, pentru cd gtie ce mA apas: 7. ,Conduc&torul lumii” vrea s& mi rApeascd si s& strice gandurile mele despre Dumnezeu. Nimeni, agadar, dintre cei de fat si nu-] ajute! Mai bine fiti cu mine, adic cu Dumnezeu! SA nu-l aveti pe Isus Cristos pe buze gi lumea in inimd. Invidia si nu sdlagluiasca in voi. Nici daca v-ag ruga, cand as fi langa voi, si nu ma ascultati, ci ascultati cele ce vai scriu. Va seriu fiind viu gi dorind s& mor. Dorina mea a fost rastig- nit si nu este in mine foc, care s& iubeasc& materia, ci ,apa vie”, care vorbeste in mine si-mi spune dinlduntrul meu: ,,Vino la Tatal”. Nu ma bucur de hrana cea pieritoare, nici de placerile vietii acesteia. Vreau painea lui Dumnezeu, care este trupul lui [sus Cristos, cel din simanta lui David’, iar bautura vreau sdngele lui, care este iubire nepieritoare. 8. Nu vreau s mai traiesc dup’ oameni. Si va fi aga, dacd voi o voiti Voiti, ca gi voi sa fifi voifi! Va cer aceasta in pufine cuvinte. Credeti-mai Isus Cristos va va ardta c spun adevarul. Rugati-va pentru mine, ca sd castig. Nu v-am seris dupa trup, ci dup gandul lui Dumnezeu. Dacti voi patimi, mi-ati facut voia; daca voi fi respins, m-ati urat. 9. Pomeniti in rugiiciunile voastre Biserica din Siria, care il are ca pastor pe Dumnezeu in locul meu. insusi Isus Cristos fi va fi episcop si dragostea voastra, Eu ma rusinez s spun eA sunt dintre ei, cd nici nu sunt vrednic, fiind cel din urmé intre ei gi ,.ndscut inainte de vreme”"* ” 1Cor 9,15. * Of, Fil 1,23. ® In 14,30. * In 4,10; 7,38. " Cf In 7,42; Rom 1,3. © ICor 15,8.PARINJII BISERICIL Ignatiu de Antiohia Totusi, ag fi cineva, dacé il dobéindese pe Dumnezeu. Va imbriitigeazd duhul meu si dragostea Bisericilor, care m-au primit in numele lui Isus Cristos, nu ea pe un ciliitor. Ca Bisericile care nu se aflau in calea mea cea dupa trup mergeau inaintea mea din orag in orag. 10. Va scriu acestea din Smirna, prin efesenii cei vrednici de fericire. Este impreuna cu mine, alaturi de multi alfii, si Crocu, nume scump mie. Despre cei care au sosit inainte de mine din Siria la Roma, spre slava lui Dumnezeu, cred cf ati aflat; acestora sa le spuneti c& si eu sunt aproape. Toti sunt vrednici de Dumnezeu gi de voi. Se cuvine ca voi sé-i ajutati in toate. V-am scris acestea in ziua a noua inainte de calendele lui septembrie”. Fiti sinditosi pana la sfarsit in rabdarea lui Isus Cristos™. ” 94 august, 8 Cf. si traducerea in limba franceza de A. Lelong, aparuta in I'Empire et la Croix, col, Ietys, I, Paris 1957, 96-100. Cititorul va gasi in acost volum toata opera lui Ignatiu. Cf, de asemenea, Sources chrétiennes, nr. 10. VaTI Tv TNTOO"S 5