G.

POP2,0LISSEANU

IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR

IZVOARELE ISTORLE1 ROMAN1LOR VOLUMUL IX

www.dacoromanica.ro

FONTES
HISTORIAE DACO-ROMANORUM
FASCICULUS IX

FLAVII VOPISCI SYRACUSII

VITA DIVI AURELIANI

EDIDIT

G. POPA.LISSEANU

BUCUREETI
TIPOGRAFIA 1BUCOVINA, I. E. TOROITITU

1936

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE
ISTORIEI ROMANILOR
VOLUMUL IX

VIEATA IMPARATULUI AURELIAN

DE

FLAVIUS VOPISCUS
TRA.DUCERE SI COMENTARU DE

G. POPAELISSEANU

BUCURESTI
TIPOGRAFIA CBTJCOVINA, I. E. TOROUTIU

1936

www.dacoromanica.ro

Amico dilecto

Georgio Cioriceanu
Rerum historicarum amantissimo
d. d. d.

www.dacoromanica.ro

PREFATA
Fiecare volum ce am, publicat in colectia acestor Fontes
Historiae Daco-Romanorum este precedat de un studiu introductiv, mai mult sau mai putin complet, cuprinzernd rezultatele la cari am, ajuns i concluziunile ce am socotit c putent
si tragem din cercetarea operei trad use. Aceste rezultate i
aceste concluziuni cari se desprind in mod logic din examinarea textelor originate i cari nouit ni s'au impus cu putere de
dogma, ar putea sci fie, uneori, numai opiniile noastre personale cari sa nu aiba in totul i aprobarea cetitorului. Originalul acestor izvoare istorice stemd acum la indemema tuturora,
va putea fiecine si scoata direct inc.heierite ce le va crede necesare.

Lucrarea n,oastra principal, am putea spune lucrarea

noastra fundamentala, careia i-can dat o grije deosebit, consac' in publicarea textelor originate pe cari noi ne-am silit sa
le arn ceit mai exact posibil i dupit ultim,ele ediii critice.
Traducerea ce am facut ar putea s para" uneori, o simnoi aceasta, nu destul de desavarita. O traducere
perfect este, dupa' cum am aratat-o alta- data' in studiul asupra
Meto dicei limbilor dasice, o imposibilitate. Caci o traducere
desaveirita nu se poate face deceit prin interpretare i o atare
interpretare este aci cu neputingi. Aden?, Inst afirma cei tra-

ducerile noastre sunt in totdeauna fidele cu originalul.

Traducerea noastra a lui Eutropius, neinsotita de textul latin,
a aparut inca din anul 1916 in editura Casei Scoalelor.
In ce privete in special volumele IX i X cari cuprind

un material istoric ce in ordine cronologica ar fi trebuit s

intre in volumele precedente, ele, pin continutul lor, i prin
interpretarea noastra asupra acestui confinut, pun inca data
interesanta problema' asupra petrel sirei Daciei i implicit a conwww.dacoromanica.ro

8 ---

tinuitatii elementului daco-roman in grile noastre. In acelai

timp, ele fac dovada c in istoria poporului roman n'a existat
acel gol, acel hiatus, de o mie de ani, cum s'a crezut, v-reme indelungata, de multi dintre istoricii notri, ci ca, din interpretarea textelos r, fapte noi es la iveala, fapte cari umple acel pretins hiatus.

Aprecierile favorabile 'acute acestei colectii de izvoare

istorice sunt o dovada ca lucrarea noastra, grea, i migaloasd,
este o opera utiia, sau dupa cam se se exprima recensentul
revistei dela /a.5i,Cercetiri Istorice-qeste mare, de deosebit pret,
serviciul adus istoriografiei romeme prin aceste publicatii>>.
G. POPA-LISSEA_NU

www.dacoromanica.ro

AVANT PROPOS
En poursuivant le chtitnent- des pirates illyrlens qui infestaient

les nters Adriatique et lonienne les Romains pntrent dans la

Pninsule Thrace,
et non Balcanique comme on persiste a rappeter a tort
par les ports de Dyrrhachium (Durazzo) et d'Apol-

Ionia, (aujourd'hui camat). a se passait a la fin du 3-e siacle

avant J. Ch. Depuis les Rowans n'ant fait qu'largir progressivement leurs canqutes soumettant el tour de rle les Illyriens, les
HeHanes, les Macdoniens, conglomrat de peapktdes thraces, et non

illyriennes, vivant rarement en rapports arnica= avec les Odryses,

leurs congnares du Rhodope et du bassin, de rHebrus.
Au dbut du 1-er siacle de ntre re, les limites de rEmpire
ramain s'tablissent le long du Danube moyen et de rlster, le Danube infrieur. Les points stratgiques, dja rprs par les Celtes
Scordisques et les Bastarnes4envahisseurs gaulois des 4-e et 3-e glades, cornme Singiduruan (Belgrade) Bortortia (Vidin), Durostorum
(Silistra), Noviodunum (Isacea), qui com,mandent des gus importants, ainsi que d'autres localits, sont fortifis le long ou au voisinage de ce flewve. Les convmandenzents de plusieurs lgions, fortes
de 4-5.000 horrones, sont fix& dans quelques-unes de ces localits
d'ou rayonnent des dtachements dans toutes les directions chargs
de la securit des pays respectifs et d'arrater toute invasion venant
du Nord du Danube.
Avec rextension de lt2tr pouvoir, les Romains font .pntrer
dans les villes du voisinage de la mer Adriatique 'leur civilisation,
qui gagrtera vite les bassins et les valles, habits souvent par une
population noimbreuse, des principaux fleuve,s et rivires. Les formes de vie rornaine font cha.nger profondarnent d'aspect les bourgades thraces des valls de rAxius (Vardar), du Strymon (Strouma),
de rHebrus (Maritza), du Margus (Morave), de rIster et du Danube moyen.

www.dacoromanica.ro

10

Avec la apaix romaine, tendue a toute la Pninsule Thrace,

le calme et la hyrnquilit s'tablissent nulne dans les recoins des
montagries auparavant agits par des querelles et des lutte,s fratricides. Presque toutes les populations thraces, portant des dnominations qui changent d'un pays a rautre, voire d'une rgion rautre,
conruzisent une vie aise; elles ren,oncent aux luttes intestines qui
les puissaient pour se livrer au commerce, aux mtiers, a ragriculture, rindustrie des t;ransports; les prodults de rlevage qu'elles
pratiquent trouvent des debouchs srs dans les vales agrandies; les
ncssits conomiques et administratives les mettent en rapports
permanents avec les nouveaux matres de ces pays, les Romulus, qui
s'y font recruter des contingents considrables. IL y a eu des pcques

oft plus d'un tiers des armes ramaines de terre et de mer tait
form par les Thraces, qui, sous le commandement des gnraux
vaillants, ant report les frontiares des possesions rornaines sur
rEuphrate et le Tigre, au Nord du 'Danube suprieur et a rEst du
Rhin.
La paix et la civilisation roznaines engagent presque toutes les

peuplacles thraces du Sud du Danube dans la voie de la prosprit

qu'elles avaient ignore jusque la; des villes naissent en grand nombre dant quelques-unes deviennent centres militaires entre le Danube, la Mer Noire, rAdriatique et rEge; dans la Scythie Mineureo
qui se confond pour la plupart avec la Dobrogea actuelle, on compte
pour le premier sicle de notre re environ 18 ville,s; les cits grecques de la Mer Noire, affaiblies auparavant par les pillages ou les
attaques frquentes des barbares, sont rappeles a une activit conoznique intense.

La richesse et la vie aise de la majorit de ces populations

n'taient pas restes sans provoquer rappat de leur con gnres du
Nord du Danube, des Daces et des Carpi ou Carpodaces, qui s'tendaient jusqu'au Nord des Carpates Farestires, dans la Pologne mridionale de plus tard. En bandes isoles ou en armes commandes
par des chefs de guerre, voire par law roi ou leurs rois, ils franchissent le Danube et pille,nt les tablissements romains ou thraces; ils
poussent jusqu'en. Macdoine, ou jusqu'au voisinage de Byzance, tablissement rorigine thrace4 devenu par la suite hellnique.

Les Daces n'taient d'ailleurs pas des inconnus pour les Romains. Djet, au temps de Csar, leur nom avait retenti a Rome, divise par les factions politiques. Borbista,i ou Burbista, roi des
Daces proprement dits du Nord du Danube, possde, aux dires de
www.dacoromanica.ro

11

Strabon, une arme do plus de 200.000 hommes; aprs avoir englob dans son royaume les Gates ou les Moesiens du Sud du Danube, crase succesivement les Celtes Scordisques du bassin de la
illlorave, les Celtes Taurisques des bassins de la Save et de la Drave,

et les Boa ou Boiens, Celtes du bassin du Danube Moyen et de la

Bohme. Ces. conqutes le mettent en rapport avec Arioviste, chef
des Suaves, qui sollicite son alliance contre Csar, son rival.
En estimant de pail dace imminent, et apras avoir cras les
Suaves vermus au secours des Celtes de rOuest du Rhin, Csar fait
des prparatifs pour mesurer son gnie militaire a celui de Burbista;
mais il tombe saus les coups de poignard de se e adversaires politiques; presqu'e,n mame temps Burbista a une fin semblable amena-

ge par les comptiteurs de son trne. Camille Jullien dans son

tHistoire de la Gaule esquisse en quelque.s mots nzouvants la personalit de ce hros legendaire.

Ceperulant que le peuple romain suit sa marche ascendante

vers la conqute du monde connu de riintiquit,. les Daces et les
Gates se divisent; ils reviennent leurs anciennes luttes intestines.
Ce n'est que 130-140 ans plus tard, que Dcbale, en runissant
les Daces sous son sceptre, s'rige en rival redoutable des Romains;
apras plu,sieurs rencontres avec les troupes romaines, aux issues favorables pour lui, il impose au pusillanime Domitien un can.a.ugeanent, par lequel celui-ci s'oblige de lui payer tribut et de lui feurnir des architectest pour la construction des eh& et fortifications.
L'officialit impriale masque comme elle peut cette dfaite de
ramour propre romain.

Ce n'est pas

le

cette faon que Trajan, mont sur le

trne des 'Csars, enterul continuer les rapports de voisinage avec

les Daces de Dcbale. Phut& pour prvenir la consolidation des
alliances contre Rome de ce roi avec les Gernzains, qui s'agitent au
Nord du Danube Moyen et Suparieur, et avec quelques roitelets
asiatiques, que de s'emparer des trsors de mtaux prcieux entasss
Sarmisegathuse, la capitale de rEtat dace, comme on le croit souvent, que ce vaillant empereur procade a ranantissement du pril
dace. Les guerres des annes 101-102 et de 105-106 de notre re,
lui permettent, en effet, de venir a bout de la rsistance du brave
Dc bale qui se donne la mort avec son propre poignard; ce n'est
que sa tte tranche qui sera porte en triomphe a Rome. La plupart des lgions du Danube infrieur auront dornavant a dfendre
pour 150-160 ans lec nouvelles limites de r Empire rornain qui
www.dacoromanica.ro

12

s'tablissent au Nord de la Transylvanie de plus tard; ces limites

so.nt prolonges a rEst, a travers les Carpates ou les Alpes Bastarnes

(Carpates Molelaves) et la Moldavie centrale, jusqu'au Bosphore

Cimmrien (Crime).
Malgr les attaques rptes des Daces libres, refouls dans les
Carpates Foresti.res, et des Carpi, repouss& a leur tour cla.ns les
rgions arroses par le Prut et le Nistru Moyen, ces nouvelles conqutes romaines connaissent une longue are de grande prosprit.

De nombreux colons, provenant de tout rEmpire nais surtout de

rAsie Mineure habite en majorit par les Phrygiens et les Mysiens
thraces qui s' taient dja roma;niss, sont transplant& en Dacie. De

multiples centres urbains s'y forment; ceux dja existants, o les

indignes se trouvaient en grand nombre, se dveloppent consiclrablement. Une multitude d'aventuriers du monde romain viennent
y chercher fortune. Les Daces fournissent a leur tour des contingents
considrables aux armes impriales. La civilisation, la paix, et le

bien-tre s'tablissent partout o auparavant regnaient la barbarie

et la discorde. Les Daces, commie tous les autres Thraces, se laissent
facilement rornaniser; ils renoncent maintes formes de leur vie
sociale pour adopter celles de leurs nouveaux mahres plus civiliss.
Ils ne faisaient d'ailleurs que se conformer a la norme sociologique
qui vaut que rinfrieur imite le wprieur jusqu'a ce qu'il s'iclentifie
lui a bien des gards.
Peu aprs leur oonquate, ces pays carpatiques et" damtbiens, qui reunissent des richesses naturelles incalculables dont une
partie seulement tait mise en valeur ou en voie de r tre, mritent
le surnom de /Dacia Felix; les ngociants et les artisa,ns grecs, moesiens, illyriens et rormains les parcourent darts tous les sens. En bref,
roeuvre civilisatrice des Romains produit ici ses effets comme par-

tout o les aigles impriales ont sjourn un certain temps.

Cette aDacia-Felix, comme bien d'autres provinces romaines
prospres, excite renvie des Germains barbares, particulirement
des Goths, qui glissent par le Nord des Carpates vers la Mer Noire,
et mme des Daces libres et des Carpi guerriers au dsireux de
s'enrichir aux dpens du monde civilis. Tous ces barbares s'lancent
rattaque de ce pays a plusieurs reprises; laid ils sont vite repousss par les lgions qui y stationnent. Pourtant ils profitent de
quelques rn,oments de dfaillance dans id cond.uite militaire et administrative de rEmpire, pour passer le Danube. En 268, aprs
par exemple, ils vont dvaster les deux Moesies et rIllyrie.

www.dacoromanica.ro

13 -Afin de mieux contenir le flot envahissant des Gernzains, des

Goths dont un grand nombre avait dja t tabli, comme Ifoeclerati dans plusieurs endroits de rEmpire, les chefs de rEtat remain
se proposent de repporter les limites de leur possessions sur la ligne

du Danube; c'est rempereur Aurlien qui procde vers 270-272

a raccomplissement de ce projet; il retire au Sud de ce fleme les 16gions de la Dacie, ainsi que les fonctionnaires publics et la majorit
de la population citadine; celle-ci sera tablie en bonne partie entre
Timachus (Timoc) et le Margus (Morave); cette rgion, qui s'intercalle entre la Moesie suprieure et la Moesie infrieur, sera appele dornavant la Dade aurlienne, euphmisme utilis par rofficialit pour masquer la

dfaillance de rEtat remain. Toutefois, il ne s'agit en ralit que

d'un abandon, considr au dbut comme provisoire; car on. voit peu
aprs les empereurs romains essayer de reprendre rancienne /Dacia
trajane, que les auteurs remains, puis byzantins; commencent ap-

peler Gothie, du nom des peuplades gothes qui s'en taient empar. Constantin. le Grand (306-337) organise une ate de pont et
Daphn (sur r emplacement de rOltenitza actuelle), oa il fait batir
une forteresse, en face de la Traimmarisca (Turtucctia) ; de la il
dirige des expditions nzilitaires contre les Goths, les Carpi et les
Daces des pays ca:rpatiques. Ce mme empereur fait construire un
pont sur le Danube rOuest de remboucheure de roit.
Les documents officiels contemporains, plus dtaills, concernant cet vnement de rabandon de la Dacie trajane d'une si grande
importance, nous font dfaut.
Ce n'est que cent ans plus tard qu'Eutrope, auteur qui vit a rpoque de Valens (364-378), dens son Breviarum Historiae Ramanae,
parle de rvacuation de la Dacio trajane des troupes et de la population romaine, cest-a-dire citadine, effectue par Aurlien. Vingt
ou trente ans aprs, un haut dignitaire romain, descendant de la
famine de cet empereur, charge Flavius Vospiscus, qui trs certinement n'est qu'un pseudonyme qui cache un. personnage marquant, de redresser en quelque sorte la mmoire d'Aurlien entache
de rabandon de la Aide, mais surtout d'avoir laiss proie aux barbars ce pays. Celui-ci se met, en effet, dens son tude /Vita Aureliani, de la collection Historia Augusta, el surenchrir sur les affirmations d'Eutrope concernant cette question; il y dit que cet ernpereur en eat retir et transplant au Sud d.0 Danube toute la population chile, millitaire et les provinciaux, en indendent par la, euiwww.dacoromanica.ro

14

demment, les insdig.nes, les Daces romaniss ou non. La consquence

logique en era t la transformation de ce pays dans un dsert qui

await t ensuite repeupl partiellement par les Goths envahisseurs.
Mme si on faisait abstraction des rapports, fort susceptibles de
discussion, de ces deux auteurs, qui parlent de l'abanclon de laDacie,
ces anciennes possesions romaines n'ortt jamais t vides de leur population; car on voit aprOs, l'an 272 cle rtotre Ore Daces et les Carpi,
tanted seuls, tantt associs avec les Goths passant le Danube pour
ravager les Moesies et s'attaquer aux lgions romaisnes. Les empereurs

seront obligs de les poursuit:re dans leur pays de dpart et de faire

prisanniers une partie d'entre eux pour les transplanter au Sud du
fleuve, oIs ils y formeront un Vim:, Corporal'', circanscription habit& par les Carpi. Pourtant la rnajorit des Daces rantaniss, des
Daces libres et les Carpi continuent dOrouler leur vie autour des
chaines et massifs carpatiques; on retrouve les Carpi des Carpates
aux IV-e et V-e sicles en association cwec les hordes pillardes des
Huns. Et puis, on ne doit pas oztblier que la majorit de la population de la Dacie trajane, comme de tout autre pays ihrace, tait rurale, totalement au en grande majorit romanise,ivivant de l'agriculture et de Plevage; elle persiste occuper en grand nombre les
trnOmes rgions que ses anctres. Par contre, les formes de vie urbaisne disparaissent sous les coups ritiars des barbares envahisseurs,
qui, gnralement peu nombreux, cherchent les centres de richesses

accumules. Les populations indignas, aprs les premiers moments d'pouvante passs, composent avec les barbares qui, par la
suite, se contentent de les exploiter ou d'en entrainer les hommes
valides darts leurs vagabondages; mai,s s'il leur !arrive de rencontrer
une force arme mieux organise, leur dfaite quivaut gnralement
avec leur disparition cofmplte ou presque complate, preuve de leur
petit nombre. Une bonne partie des Visigothsliet des Osthrogoths,
es Vandales et les Gpides en fournissent des exemples typiques.
Les traces laisses par ces populations germaniques dans les pays
carpatiques, prirwipalement clans la topanymie, sont insignifiantes
malgr les efforts inutiles de quelques philologues entts d'en, trouver mme l o elles n'existent }pas! Si les barbares envahisseurs
disparaissent plus ou moins vite, les population,s indignes subissent
leur tour des changements consiclrables d,ans leur structure morale et physique; sous les coups des barbares, des dplacements de
populations se sont produits d'une rgion l'autre, bien que, gnralentent, dans le cadre du mme pays; il fallait tout d'abord, si on
www.dacoromanica.ro

15

n.e pouvait pas rsister la main arme, chapper a la soif d'artantir

de rennemi, pour revenir peu a peu aux rapports de bon voisinage
quand les barbares s'tablissaient dezneure dens le pays, ou bien
subir leur domirvation. Si ces sjours se prolongent, des mlanges se
produisent entre conqurants et assujettis, d'ailleurs dans une faible
mesure. Ce sont surtant les anciens Daces et les Carpi qui, plus rumbreux que les Goths vagabonds, revienent occuper les anciennes pos'
sessions romaines du Nord du Danube. Ouverts la civilisation.,
comme haute autre population thrace, ils subissent graduelleanent
remprise de leurs congnares romaniss de ce pays; de la, ce processus de romanisation, quioiqu' affaibli,1 se propage dans les rgions
luibites par les Carpi et les Costoboci de rEst et du Nord des Carpates Moldaves et Farestiares.
Ces deux derniares peuplades thraces, qui a certains manz.ents
semblent avoir t assez nombreuses,iont volu ou se sont transformes pour la plupart sur place; car aucun document historique ou
autre source d'information prcise ne nous indique qu'elles eussent
616 entiarement di,sloques; les Sarmates, proches parents des anciens Scythes, comme les Goths et les Ougro-Finnois de plus tard, ont
pass seulement par ces rgions o, ils n'y sont rests en. maitres ou
daminateurs que temporairement. Les aztteurs romains, souvent trs
bien informs sur r thnographie des pays trangers limitroplzes des

leur Empire, ne parle= des Slaves avec quelque prcision qu'a

partir du IV-e

siacle

de notre are;

ceux-ci

ne

sortent des contres forestiares et marcageuses de la Polsie (Pologne de l'Est) et de la Russie de rOuest qu'ils habitaient, pour se
rpandre dans ces parages, au'au IV-e au V-e siacle de notre re. uy
pntrent era dbut par des infiltrations individuelles, insignifiantes,
ou par .achth, groupesi clans familiaux, voire tribus.
Tacite dans sa (Germania esquisse en quelques mots r tas
mzsrable qui parait tre celui des Slaves de Polsie; alors il est
tormant de les voir, quoique peu nombreux et totalernent barbares,
exercer une si grande influence sur les populations indigenes presque
toutes d'origine thrace, jusqu'a se les assimiler sans trace, ainsi que
le veulent les auteurs slaves. Cest la une question qui vauclrait bien
tre considre de plus pras, avec plus d'impartialit qu'elle ne l'a
t jusqu'a prsent; a remettrait en discusion le dlicat problame
des Slaves qui auraient supplant dans les pays carpatiques, comme
dans la Pninsule Thrace la plupart des anciens Thraces; ceux-ci,
arrivs dans ces rgions das le deuxiame millnaire avant notre
www.dacoromanica.ro

16

re, forment, aprs les Hinclous, au temps d'Hrodote, la population

la plus nombreuse du monde connu par les HeRams. Mme plus

tard, les Thraces du Sud du 'Danube reprsentaient encore un bon
quart de la population de r Empire romain. Tout ce monde thrace
aurait disparu presque totalement pendant les invasions pour faciliter les recherches et rendre vraissemblables les allgations des auteurs rnodernes ou oontemporains slav.es, allemands, voire rountains,
qui accordent une importance demeseurre aux Slaves dans rthnographie de r Europe .medievale! Ce n'est pas dans cet avant-propos
que I aborderais le problaine des Slaves envahisseurs des pays carpatiques et de la Pninsule thrace, si mal prsent et impa,rfaitement

examin jusqu'a prsent, toutefois je ne saurais passer outre sans

effleurer une question d'thnographie et de toponymie de ces pays.
On ne pourrait expliquer autrement la prsence des Roumains
au Nord et et l'Est du grand arc carpatique clas les IX-e et X-e sicles sans la persistance et les changements sur place des Daces et
Carpi libres au.xquels sont venus s'ajouter leurs congnres romaniss de la Dacie trajane soit par infiltrations lentes et paissibles, soit

sous La forme des migrations pastorales promques par les in-.

vasions des barbares. Les migrations pastorales, transhumantes, dont
beaucoup d'auteurs se sont servi pour prsenter bien tort les Roumains du Moyert-Age comm.e un peuple de pa tres nomades, n'ont
fait que serrer davantage les rapports sociaux et conomiques de tous
les Rowmairz,s; elles ont maintenu et peu prs partout runit de la
&ague, des moeurs,1 des Thraces rornaniss, comme de leurs descen.
dents, les Rounzains, qui, en partie, se trouvaient au Nord et ez r Est
des Carpetas bien avant le X-e sicle. Ils y vivaierzt, d'apras le chroniqueur Nestor de Kiev et les Chroniqueurs byzantins sparment
des Slaves mme au XI-e sicle. Toutefois les migrations,1 soie.nt-elles
pastorales ou provoques par les invasions, ne suffiraient pies re pour
justifier la persistance dans ces rgions d'une toponymie nettemertt
thrace dii e trs certainement es des populations en permanence sdentaires.
A part, par exemple, les dnominations indogermaniques de date trs
ancienne des accidents topographiques, particuliZrement des cows d'eau,tels que

les Siret, Prut (Prth-gu), Nistru (Danastris), Nipre (Danapris), Danube (Danubius), ces trois derniers noms ont une racine commune (dana, eau en sanskris); on identifie certains mots d'origine inddgermanique, c'est vrai, mais d'un
emploi toponymique plus frquent dans le cadre gografique habit par les
Thraces ye dans tdut autre pays indogermanique. Ainsi le mot vis, bis on is,

www.dacoromanica.ro

17

eau, estl utilis, tent& seta, tented conurze racine des ndmbreuses &nominations

ayant toujours trait a reau; on le retrouve partout darts les pays carpatique.s comme dans la Pninsule Thrace et dans l'Asie Mineure de FOuest.

Ceux des auteurs, qui ont auribu ce mot au vocabutcrire des Sta.
ves, sont dans une regretable erreur. Les nams du Vsre et de FIsre,
de la Vistre, etc. de France, oil il n'y a jrunais eu de Slawes, drivent
du Vis, eau. On identifie d'ailleurs ce mot ds les VIII-e et VILe sacles avant 1.Ch., dans les &nominations de Byzance ou Vyzance,
'

zone ou Vyzone de la Scythie Mineure du Sud-Est, de Byzie ou Vyzie, de la

Thrace orientate, Forigine des tablissements thraces et qui signifieru vines
ou cits d'ecat, prs de la mer ou d'un cours d'eau; Finer est une dnomination
thrace pour le Danube infrieur. Les 1074TheS phontiques du mot vis comme
bien d'autres mats varient d'un groupe de peuples thraces Fautre, mais le
sens initial est rest toujours le mme et il a persist a travers les riges jusju'i;
nos jours. Les Slaves Font adopt beaucoup plus tard, en formant des dnomations a leur facon cordate, Bistre ou Vistre, Bistra ou Bistritza, eau rapide
fougeuse; toutefois il est fort discutable si cette dnomination est relle.
ment slave. On la trouve d'ailleurs en France dans nom de la Vistre, en Hirnalaja, et dans, bien d'autres endroits o il n'y a jamais eu de Slaves. Mais a
n'est pas moins vrai qu'4 cot de ces dnominations qui portent une empreinte
soi-disant skive, il y a des cours d'eau que la population des Carpates, par
exernple, continuent de les appeler contme l'poque des Daces et des Carpi,
tels la Mara et rite ou ha qui arrosent la`mnte contre, le Maranurres, que le
Visau, de Visova, forme cense tre galement slave.
Un autre $motIcrusage toponymique trs frquerit dosis les pays thraces
est Bor, ou Bori, qui signifie gnraleiment un cours d'eau sujet Finondation
oft une rgion ntarcageuse.Wradote le inentionne dans le Borysthnes, eau
qui gale, dnomination applique au Danapris ou Dnipre. D'aucuns considrent
ce mot d'origine scythe, ou plus exactement, turco-mongole; c'est une erreur,
car il prexiste Favnement des Scythes dens l'Europe. La racine de la Berzovia des ancins. (Barzava ou Borzava, rivire de la rgicin de la Timissane
actuelle), est tras certainement Bor, qu'on retrouve aussi dans la dnomination
des rivires de Borsava ou Barsava du versant Sud des Carpates Forestires,
Borsa du Maranutres, Borsec, (rivire dssche), des Carpates Moldaves, Brirsa

ou Borsa, du versant Nord du massif des Bucegi, qui a donn son non' la
rgion qu'elle traverse, au pays de la Barsa, bois et rnarcageux, avant d'tre
colonis aux XII et XIII-e slide par les anctres des Saxons actuels de Trensylva.
nie. Le nom de la ville de Brasov est trs ancien et signifie localit du pays de
Borsa ou Barsa. La Borcea est le bras Ouest du Danube, contournant, rile ma-

rcageuse de la Borcea, qui s'intercalle'entre la Dabrogea et la Montnia;

s'agit donc d'une vieille &nomination thrace et non coitmone ou turco-mongole
comme le veulent maints historiens.
La Bora, montagne dans la langue des Thraces, est d'un usage
d'autant plus grand que les pays gulls habitaient sont en majorit
montagneux, trs acddents. Pour les Hellnes d'Horrire, la Bore, Boras, signifiait plat& le vent souvent humide qui soufflait des montagnes, des
pays thraces anontagneux qui se trouvaient au Nord par rapport a eux, que le
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLT1MUL IX

www.dacoromanica.ro

18

point cardinal Nord. Pour Hrodote, les Hyperborens taient les gens qui
habitaient au dela des montagnes lgenclaires de la Grande Scythie; en ralit
cet auteur utilise un mot dont il n'avait pas bien saisi sa vritable signification.
On continue d'appeler Bora le vent, souivent tras violent, qui se prcipite en rattales des Alpes Dinariques vers la Mer Adriatique; les populations romaniques
et slaves de ces rgions ne se ,rendent plus compte du sens initial del cette
Bora des Thraces et Illyriens; il y a encore plusieurs sommets dans la Pninsule
Thrace qu'on appelle, tout simplement Bor, ou Bora.
C'est de la Bora que drive la Hora, la Gora, (en grec oros), montagne,
mot de viel usage dans les pays thraces, comme par exemple, pour le massif et
le sommet du Bihor grande montagne. Ce mot n'appartient gure au maigre
vocabulaire des Slaves dont les ancatres sortaient des Tgions plates et marcegeuses, sans-montagnes. On trouve d'ailleurs des 4dlihors ou (Bihars dens la
Pninsule Thrace comme dans le Caucase et la Himalaya off il n'y a jamais
eu de Slaves.

Cependcutt ces ressemblances linguistiques one dmen quelques auteurs

d consielrer surtout les Daces centime des Slaves. Un de ces auteurs Zablovsky,
dans une &do publie darts la Revue d'Archologie, dveloppe cette hypothase.
ll va jusqu'a faire des bassins du Moyen et du Bas Danube la patrie des anciensl

Slaves; pour cela, il se ser: principalement des arguments tirs de la toponymie. Pour lui, la Bersovia, par exemple, serait une dnomination slave, quoi qu'elle

f fit thrace; il attribue le suffixe ova, ovis, unique:mew aux populations slaves,

bien gull se rencontre dans les pays oeltiques vamme dans les pays latins;
de mime, la dnomination de Tsierna ou Dierna, la Noire, cit sur l'emplacement de l'Orsova actuelle, mentionne par les auteurs anciens serait pout lui
une preuve premtoire que les ancOtres des Slaves, chez qui cette dndmination

errs t frquente, auraient vcu dans les bassins du Danube Moyen et dans
les pays carpatiques; et que les Daces de plus tard eussent t des Slaves, quoique tous les documents historiques prouvent satit gulls appartenaient a la
famille des peuples thraces. Or, cette forme linguistique de la Tsiema, qui s'est
conserve presque telle quelle darns la dnomination de la Cema, riviare des
Carpates occidentales, ainsi que de bien d'autres riviires d.0 nth me nom surtout
des pays carpatiques, atteste autre Chose que celle svoulue par Zablovsicy, savoir;
la prsistence a travers les ages, jusqu'a nos jours, d'une trs ancienne prononelation thraco-romaine, ce qui n'eCit t possible sans la possession permanente
de ces pays par les Threco-rdmains, par les Daces libres et les Carpi, connus
plus tard sous le nom de Wolochs, Vlahs, Vieques, Valaques, nom d'origine glxrnanique, emprunt par les Slaves et appliqu cl partir du IX-e ou X-e sicle
toutes les populations romaniques des pays carpatiques et de la Pninsule
Thrace. Pourtant ces ,populations ont rendnc graduellement leur drtominations rgionales de Daces, Mosiens, Thra.ces, Dardaniens, etc. pour se dire ellesmmes des Roumains crest-a-dire sujets de l'Empire romain, ou peuple de civilisation romaine. Elles out obstinelment rf us de se faire appeler Vlalts ou Valaques,
signifia t
terme qu'elles ont tdujours considr peu flateux pour elles bien
d l'origine romain, rornanique ou sujet romain. Ce sont ces Roumains qui ont

perpetu remploi d'une bonne partie du vocabulaire thrace, mais considr

a tort slave.

www.dacoromanica.ro

19

Ces quelqu,es remarques toponymiques et languistiques, qui

pouraient tre indfiniment enrichies par des recherches assichies
et de bonne foi, posent cette double question; est-il possible que
les peuples thraces si nombreux autrefois aient laiss si peu de traces linguistiques dans les parters des Roumains leurs descendents,
dont le vocabulaire serait form, d'aprs les dires des philologues
pour 218 de mots slaves, et le reste des mots d'origirte latine au d'autre
provenance? D'aprs d'autres auteurs, cette proportion des mots slaves
serait de sh, done incertitude! Puisqu'il s'git des Slave,s, qui, jusqu'et

leur arrive dans les pays carpatiques, ant men une vie misrable,
ayant un. maigre vocabulaire et tant totalement barbares, et des
Thraces ramaniss ou non, des Carpi, mais qui vivaient dans des
rgions plus riches et qui disposaient d'un trsor linguistique plus
volumineux, plus vari, ne serait-il plus logique d'essayer a discerner
rinfluence de ceux.ci sur les Slaves, et non de continuer a discourir
a perte de vue de rinfluence slave sur les Roumains? Les rsultats
en seraient surprenants, mais vridiques. Car sa.ns alter avec Gustave
Kossina, archologue prhistorien, pour les tendre jusqu' la mer
Baltique, les Thraces ant jou dans la vie politique et conomique
de rEurope centrale et Sud-orientale ancienne et mdievale un rle
incomparablertnen,4 plus grand que celui qu'on leur attribue ordinairement. Bien que ton ne seiche d'une fagot& prcise leurs triodes
de pranonciation, car les quelques indications des auteurs grecs sont
incomplates et transcrites d'une faan imparfaite,, les mots nettement thraces abondent dans le vocabulaire des Roumains; les linguistes modernes rouanains et trangers consklrent beaucoup de ces
mots, en vertu de leurs innombrables lois phozztiques dont la plupart sont de simples absurdits, carmine tant forgs par les Slaves ancien.s Les tudes linguistiques sont done susceptibles dans ces pays

d'une revision, sinon d'une refonte gnrale, radicale; elles doivent

tre incessame,nt engages dans la bonne voie pour dgager tapport
thrace dans les langues des populations romaniques des Bas et Mayen
Da.nube. Autrenzent, ce serait prsister dans rerreur e,t tou,rner le
dos a la ralit des faits les plus manifestes. En ne considrant cette
fois-ci que les pays carpatiques du Nord du, Danube, les populations

thraces on.t volu cowrie je viens de la dire plus haut, pour :a

plupart sur place; qu'elles aient subi ou non rempreinte totale des
Romains, on les voit toutefois mentionnes dans les documents historiques tantt seules sous le nom de Paco-Ron-wins, de Daces libres

ou de Carpi, tantt aux cots de Goths, Gpides et Huns, qui ant

www.dacoromanica.ro

20

pass par ces pays o y ont sjourn temporaiment. Puis quand elles
seront connues sous le nom gnrique de Vlahs, Valaques, au Walachs, c'est-et-dire ez partir des
et IX-e sicles elles sont mentionnes soit seules, comme chez le chroniqueurs hongrois Anonyzne,

(adopt et rejet tour de rle par les istoriographes magyars et

&rangers suivant les intrets politiques du moment et sauvegarder),
soit et ct des Slaves, Petschengues, Hongrois, Couman,s: Tartares,
etc., propos de certains vnements historiques, politiques au militaires.

En dpit de ces faits, ainsi que de bien d'autres d'une vidence incontestable, la, prsentation de rhistoire des &mains con-

tinue d'tre entache d'une erreur initiate, due en grande partie aux allgations d'Eutrope et de Flavius Vopiscus concernant rabandon de la Dacie par les Remains. Moints auteurs modernes ou
contemporains, qui rfusent de reconnaitre rimportance que comporte la romanisation, qu,oique ez des dgrs variables suivant les
gions des population Thraces, des pays soumis et la domination de
Rame ne sont gure de bonne foi; ils font fi des preuves premtoires qui vieruzent es rappui de la persistence &avers les sicles de ce
procssus civilisateur reprsent presqu'uniquement par les Roumains, ces Thraces romoniss, qui ont &blue' cleats le mme cadre.
gographiqu.e que leurs anctres les Thraces. Au cours du temps ils
ont subi, c'est vrai, quelques influences des peuples envahisseurs
dont zeze partie avait fini par se fixer et demeure dans certains rgions de ce cadre.

Ces mmes auteurs se aumtrent emprsss de 'considrer la Dacie Aurlienne conzme rancienne partie des Roumains, qui descendraient uniquement des colons romains et
Daco-Ramains, rear& de la Dacio trajane et fixs, ici en mme
temps que les lgions et les fonctiannaires publics; ultrieurement, aprs avoir subi rinfluence des Slaves, ils se seraient rpandus sur toute rancienn,e Moesie suprieure et la Dardanie jusqu'au
Scardus (Char-Dagh). Solt pour chapper leurs perscuteurs, sat
par suite des ncssits des occupations pastorales auxquelles ils se
seraient presque tous livrs, mais qui auraient prsent penda,nt les

invasions plus de scurit que toute autre occupation, ces DecoRomains o Valaques du IMoyen-Age se seraient parpills un peu
partout, dens la Pninsule Thrace comnze dans les pays carpatiques.
Les anctres des 'Magyars actuels les auraient vus pntrer dans la
plaine de la Tissa, dans la Pannonie comme dans la Transylvanie,

www.dacoromanica.ro

21

done beaucoup plus tard, apras leur tablissenzent dans rEurope ce-ntrale. De nombreux linguistes ou philologues, parrni lesquels figurent

quelques Roumains, sont d'aecord pour fixer la patrie des anctres

des Rounzains dans la Dacio Aurlienne d'o ils auraient rayonn
ultrieurement darts toutes les directions. Les arguments qu'ils invo.
quent a rappui de cette thase sont des plus invraissemblables. Apra-a
avoir parl longuernent de rinfluerzce slave sur les Roumains, influence inzaginaire pour la plupart du temps, ils se sont aviss que
dans les parlers roumains il y a quelques lments illyriens (I), d'oa
la canclu.sion que les Roumains du Moyenage auraient habit les
mames rgions que les Illyriens,\ ou leurs descendents, les Albanais;
et qu'ils se seraient done tendas jusqu'a la Mer Adriatique. Aprs
le mythe slave et le mythe i1lyrien quand la ralit thwack? Dci.
dement ces linguistes, comme beaucoup d'historiens natiorutux ou
trangers, semblent tre vous Ft une longue prgrination dans le
dornaine de rinvraissemblable, sinon de rabsurde, jusqu'a ce
s'engagerant dons la voie du vrai, du rel.
Cest prcisment pour redresser cette erreur initiate d'historiographie, que rminent rudit G. Popa-Lisseanu, auteur des nornbreux tudes et ouvrages d'une parfaite probit scientifique, s'est
mis a traduire dans sa longue maternelle les oeuvres en question
d'Eutrope et de Flavius Vopiscus. ll les a prcd d'une introdue.
tion oa elles sont soumises a une analyse critique, brave mais sub-

stantielle. Le public instruit trange,r et rournain aura ainsi a sa

porte, en Latin et en traduction rournaine, ces oeuvres rant discutes.

Cette contribution de Mr. G. Popa-Lisseana rtude de r histoire des Rounzains vient temps; a rtranger, cornme en Roumaine,
la conception historique qui attache une importance drneusure aux'
faits d'armes de quelqu.es personrzages, soient-ils, gniaux, font place
es celle at les masses d'honvmes sant censes, dans leur dynamisme
ternel, tre les vrais causes des venements historiques; leurs chefs
de guerre ou politiques SOUS quelqu.e dnamination qu'ils soient
connus, ne font qu'excuter ou essayer d'accomplir, seiemrnent ou
non, leurs aspirations (de ces masses). Constitues en nations, ces
masses tienent cl tout prix justifier leur 4droits bistoriques sur les
pays qu'elles habitent, aussi bien que sur les rgions qu'elles auraient
occuptm autrefois, elles ou tears anctres. De la te besoin de conruzitre a fond leur vrai pass a la lumiare des principaux documents
historiques.
G. Tb.

www.dacoromanica.ro

FLAVIUS VOPISCUS,

VIEATA IMPARATULUI AURELIAN

INTRODUCERE

Despre pgrgsirea Daciei, care este, dupg cucerirea acestei tgri, cel mai important eveniment din intreaga noastrg
istorie primitivi, au scris patru autori latini cari,
dupg mijfocul secolului al IV, deci aproximativ o sing de ani
dupg pgrgsirea provinciei lui Traian, ni-au lisat mai multe
date interesante asupra acestei chestiuni, aa de mult controversate in timpul din urmg. Ei sunt Flavius Vopiscus, Eutropius, Aurelius Victor i Rufius Festus, acesta cunoscut in deobtie sum t numele de Sextus Rufus...
Dintre toti aceti istorici, cel care a fgcut obiectul unor
cercetgri mai amgnunlite atit din partea istoricilor notri, cat
i, mai ales, din par-tea istoricilor strgini, a fost Flavius Vopiscus, autorul, intre altele ,a1 vietii impiratului Aurelian.
Flavius Vopiscus face parte, in acelai timp, i dintre
autorii unei mari colectiuni de biografii, aa numita Historia
Augusta 1), care formeazg un intreg corp de biografi, serse
dupg modelul biografillor lui Suetonius, Vitae duodecim Cae-

sarura (dela C. Julius Caesar Ong' la Domitian,) corp de

biografii care incepe cu Hadrian. (117) i sfarete cu vieata
Traian, printeo fatalitate a istoriei, este
lui Carinus (285).
sing-urul care n'a avut parte nici de pana lui Suetonius nici de
cea a autorilor istoriei Auguste.
Mai inainte de a cerceta cine este Flavius Vopiscus i ce
1) Autorii istoriei Auguste sunt gase: Aelius Spartianus, Iulius Capitolinus, Vulcatius Gallicanus, Aelius Lampridius, Trebellius Pollio i Flavius
Vopiscus.

www.dacoromanica.ro

24

valoare istoricg are opera sa, si aritim informatiunile ce ne

dau, privitor h istoria noastrg primitivg, scriitorii de mai sus
Iata datele, in presupusa ordine cronologicg, ale celor
patru istorici.
Aurelius Victor. Vorbind in De Caesaribus despre impgratul Traian, autorul ne spune:
Quippe primue, aut solus etiam, vires Romanas trans Istrum
propagavit, domitis in provinciam Dacorum. pileatis. Sacisque nationibus, Decibalo rege ac Sardinio. Castra suspectioribus atque opportunis locis exstructa; ponsque Danubio impositus, ac deductite
coloniarum pleraeque 2).

Vorbind despre Licinius Gallienus zice:

Et amissa trans Istrum, quae Traianus quaesierat Ita q-uasi
ventis undique saevientibus, parvis maxima, ima summis orbe toto
miscebantur ).

Descriind domnia lui Diocletian. (284-306), ne dg informaliunea:

Et interea caesi Marcomanni, Carporumque natio tranolata
omnis in nostrum solum, cuius fere pars ia.m tum ab Aurelianu
erat 4).

Subt domnia lui Constantin ne spune:

Et interea Gothorum Sarmatarumque stratae gentes,
nu ni
et pons per Danubium ductus, castrase aratri anume localitatea
que castellaque pluribus locis commode posita 2).

Rufius Festus. In Breviarium rerum gestarum populi

Romani, scris din ordinul hapgratului Valens (364-378),

ne di urmgtoarea informatiune:
Traianus Dacos sub rege Decibalo vicit, et Daciam trans Danubium in solo barbaric,o provinciam fecit, quae in circuitu decks
centena millia passuum habuit, sed sub Gallieno imperatore amissa
est; et per Aurelianum, translatis exinde Romanis, duae Daciae,
in regionibus Moesiae (ac Dardaniae) factae stmt 6).
De Caesaribus,
De Caesaribus, XXXIII.
De Caesaribus, XXXIX.
De Caesaribus, XLI.
Bresiarium rerurni gestarum, VIII.

www.dacoromanica.ro

-25-Eutropius. In Breviarium historiae Romanae, seria la

indemnuI aceluiai Valens, ne apune, vorbind despre Traian:
Romani imperii, quod post Aug-ustum defensun magis fuerat,
quam nobiliter ampliaturn fines longe lateque diffudit: urbes trans
Rhenum in Germania reparavit: Daciam, Decebalo victo, subegit,

provincia trans Danubium facta in bis agua, quos nunc Thaiphali

habent, Victoali et Thervingi. Ea provincia deciea centena millia
in circuitu tenuit 7).

Vorbind despre Hadrian, Eutropius zice:

Idem de Dacia facere conatum amid deterruerunt, ne multi
cives Romani barbaris traderentur, propterea quod Traianus, vieta
Dacia, ex tot orbe Romano infinitas co copias hominum transtulerat,
ad agros et urbes colendas. Dacia anim diuturno bello Decebali via
fuerat exhausta 8).

Subt domnia lui Gallien, Eutropius ne spune:

Alamanni, vastatis Goiiiigf., in Italiam panetraverunt. Dacia,
quae a Traiano ultra Danubium fuerat adiecta, amissa est. Graecia,
Macedonia, Pontus, Asia vastata per Gothos. Pannonia a Sarmatis
Quadisque populata est 9).

Vorbindu-ne despre Aurelian, n5scut in Dacia Ripens5,

Eutropius adaug:
Provinciam Daciarn. Train Traianus ultra Danubiunt fecerat,
intermisit vastato mini ILlyric et 'Moesia, desperans earn posse re-

tineri, abductosque Romanos ex urbibus et agra Daciae in media

Moesia collocavit appellavitque eam Daciam, quae nunc duas Moealas clividit, et est in dextra Danubio in mare fluenti, cuan antea
fuerit in laeva 2).

Flavius Vopiseus. In Vita Aureliani, Vopiscus ne

apune:
Cuan vastatum Illyricum ac Moesiam deperditam videret, provinciam. trans Danubium Daciam a Traiano constitutam, sublato exerBreviarium hist. Rom., VIII. 2.
Breviarium hist. Rft-ni., VIII. 6.
Breviarium hist. Rom. M. 8.
Breviarium hist. Rom. Di. 15.

www.dacoromanica.ro

26

citu et provineialibus, creliquit, desperans eam posse retineri, abduc,

tosque ex ea populos in Moesiam collocavit, appellavitque suam

Daeimn, quae nunc duas Moesias dividit 11).

In introducerea sa la vieata lui Aurelian, Flavius Vopiscus

ne spune ca pe chid se gasea, dupi sarbatorire zeitei Cibela

In trisura de gala a lui Iunius Tiberianus, prefectul oraului,
acesta, fiind ruda cu Aurelian
ex eius origine scmguinem
duceret
1-a indemnat s descrie vieata imparatului, spunandu-i ca-i va pune la dispozitie cartile i docuraentele din
biblioteca Ulpiani. Tot cu aceasta imprejurare, venind vorba
despre Trebellius Pollio care descrisese viei1e imparatilor precedenti iui Aurelian, eL de care se plangea ca le-a campus eu
destul de multe inexactitati 1 prea pe scurt,
incuri ose et
breviter
Flavius Vopiscus i-a raspuns ca nu exista istoric

sa nu fi povestit i lucruri inexacte, citand, intre alii, pe Livius, Sallustius, i Tacitus. Prefectul atunci i-a spus: Serie
cum i place i eu voiu fi multumit cu &dui c ori cari ar
fi inexactitatile tale, tu te gaseti in tovaraia celor mai mari
istorici romani>>.

Inexactitatile i exagerarile lui Vopiscus se vad la tot pasul. Cad, dei descrierea vieii lui Aurelian o face dupa documentele din archiva bibliotecii Ulpian.e, Aurelian ne este prezentat totui ca unul dintre cei mai mari generali, un model
incomparabil
dux magni totius exempli,
asemenea cu
Corvinii i Cu Scipionii, liberatorul Iliriei, restauratorul
lor, ca unul care a redat integritatea imperiului
rem.publicant in integrum reddidit,
ca unul care a biruit pe Suevi,
pe Sarmati i pe Marcomani, ca unul care a invins pe barbari
In Tracia, pe Gati la Norduf Dunarii i care a meritat supranumele de Carpicus, Gothicus, Sarmaticus, Armeniacus, Parthicus i Adiabenicus, repurtand triumf asupra Orientului i Occide Oriente et Occidente triumphum Romanis ocadentului,
lis exhibuit ") .
Dar, dei nascut in Dacia Ripensa, Aurelian este silit totui s paraseasci Dacia, Cu toate stralucitele sale victorii. Tata
Aarelianas, XXXIX.
Aurelianus, XXX, XXXIII.

www.dacoromanica.ro

27

cum se exprima, in traducere, despre acest fapt istoricul sau

lanai bine zis panegiristul sau, Flavius Vopiscus:
Vizind 'aria devastat pi Moesia pierdutA ,pi dispecrAnd de a
mai putea Ostra Dacia pe care Traian o Meuse provincie roman
dincolo de Dunire, a pirgsit-o, retagand armata pi pe provinciali;
popoarele scoase din ea le-a apezat In mijlocul Moesiei pe care a
numit-o Dacia ea 13), care acum desparte cele dou'l Moesii 14 ) .

Fa; a de nenumaratele elogii ce intalnim aduse im,paratulni Aurelian in cele 50 capitole din cate se compune biografia
acestuia, elogii al ciror ecou 1-am semnalat in titlurile de mai
sus, marturisirea neputinlei imparateti de a pastra Dacia cuce-

rita de Traian 1 nevoia imperioasi de a trece peste Dunare

legiunile i pe locuitorii provinciei
exercitu et provinciali.
buspare cel putin anacronica i nu ne putem explica aceasta
lipsi de consecvenIa. Contraz.icerea in conceptia scriitorului
este Cu atat mai batatoare la ochi, cu cat fnsui Aurelian s'a
nascut in Dacia Ripensa.
i chiar i constatarea Iui Vopiscus
ca Aurelian s'a niscut in Dacia Ripensa
sau la Sirmium
este curioasi, cata vreme in timpul naterii acestui imparat nu
exista aceasta provincie.
0 contrazicere evidenta se constata i in citatul de mai

sus "), aci daca Iliricul a fost devastat 1 daca Dacia a fost
ce
vastatum Illyricum, ac Moesiam deperditam
pierduta
rost mai avea stranmtarea acolo, in nite tari bantuite de dumani i pierdute pentru Romani, a locuitorilor din provincia
lui Traian9
Flavius Vopiscus, ca i alli scriitori din aceemi epoca,
serie dupa comanda'. El nu putea sa refuze pe prefectul oraului, pe Iunius Tiberianus, sa serie o carte de lauda pentru ruda
imparateasca a acestuia. Si atunci parasirea Daciei trebuia astfel prezentata ca s'a nu se resfranga nici un blam asupra imparatului. Nu trebuia si i se aduca lui Aurelian imputarea ca
dupa o stapanire de mai bine de 160 de ani, a fost sifit 85 paraIn loc de suam unii comentatori cred cii trebuie at' citim eam,
Aurelianus, XXXIX.

Contrazicerea a fost semnalati de d. N. Iorga. Le problme de l'abandon de la Dade par l'empereur Aurlien, in Revue hist. du sud-est europ.
I, 1-3 ti in urnui, ti de d. C. C. Giureseu, Istoria Romnilor, T, p. 164-

www.dacoromanica.ro

28 -seasca o jara, a card cueerire constituia gloria imperiului i

a unuia dintre cei mai mari imparati. Efectul dezastruos ce
ar fi facut asupra contimporanilor i asupra urma.ilor para.
sirea unei provincii prospere, Dacia felix") trebuia cu ori ce
chip inlaturat. i atunci Flavius Vopiscus, care ne-a prevenit
de la inceput ca nu are sa in prea rault la adevarul istoric
daci cumva pasagiul nu va fi fost interpolat de vr'un copist de mai tarziu a trecut peste Dunare dinteun singur condei pe toti provincialii din Dacia, scapandu-i astf el de once
primejdii din Tara lor, lar afirmatiunea d-lui L. Tams-Treml
ci Dacia a fost numita Felix, in speranta recuperarii ulterioare
a acestei provincii, ni se pare neserioasa 17).
Invinuirea ce i s'ar fi adus lui Hadrian, semnalata in pasagiul lui Eutropius, de a fi lasat in rana barbariror multi
cetiteni romani multi cives Romani barbaris traderentur,
In cazul cand el ar fi parasit Dacia "), numai dupa douazeci
de .ani dela ocuparea ei, ar fi fost 1 mai apisatoare pentru Au-

relian, dacii aceasta par5sire s'ar fi ficut dupa o suta aizeci

de ani de stapanire romani. De aceea, ca sa scape pe Imparat de aceasta grea imputare, Vopiscus atribuie lui Aurelian
trecerea tuturor Romanilor din. Dacia lui Traian intr'o noua
Dacie, in Dacia din Meesia "). i, de sigur, pentru multa Fume

i mai ales pentru prietinii imparatului, inventia lui Vopiscus sau a aceluia dela care ea va fi pornit, va fi fost bine primita. Au fost doui Dacii sau trei la Nordul Dunarii, doua
chiar trei, s'au creiat 1 la Sudul acestui fluviu.
S'a crezut intr'o vreme c Vopiscus ar fi fost un contim-

poran al imparatului Aurelia.n. Studiile ce s'au facut 14185

In timpul din urma asupra peril sale au dovedit ca el a scris
cu mult mai arziu.
Cel dint:7i care a supus la o analiza critica scrierire acestui istoric a fost invittatul german H. Dessau, care, in urPe o moue& din timpul lui Aurelian (a 271) se poste citi Dacia
Felix. Cf. Cohen, Mdailles impriales, VI. No. 73-74.

L. Tams, Romains, Romans et Rownains dans l'histoire de la

Dacia Trajane, in Archivum Europae Cerntro-Orientalis I, p. 78.
Eutropii, Breviarium VIII. 6.
Eutropii, Breviarium DC, 15, ne vorbeste despre cives Roinani ex urbibus et agris, iar Vopiscus despre exercitus et provinciales. Nu credem
tealo
cloui feluri de exprimare ar insemna unul i acelasi lucru.

www.dacoromanica.ro

29

ma unor studii amanuntite a ajuns la concluzia c autorul descrierii vieli lui Aurelian este un mistifieator din epoca imp&

ratului Teodosie (379-395) i care a falsificat nu numai

datele privitoare la Aurelian, dar 1 datele privitoare la celelalte vieli ale imparmilor. 5i, in cel mai bun caz, cand nu ar
fi el sing-urul falsificator, a1ii la fel cu el, din aceemi epoca,
au falsificat descrierea vietilor imparatilor.
Critica lui Dessau a provocat o intreaga serie de studii
asupra istoriei Auguste i s'a produs o intreaga literatura asupra chestiunilor ridicate de Dessau "). La disculia aceasta au
luat parte mai mukti istorici, intre cari Mommsen "), Hohl ")

").

Prin aceste studii s'a facut dovada c cei ase scriitori

istoriei Auguste au utilizat atat De Caesaribus, din 360,

lui Aurelius Victor, cat i Breviarium historiae Romaruze
din 369, al lui Eutropius, precum i Beviariuzn rerum gestarum, tot din 369, al lui Rufius Festus. Nu numai oat; dar se
constati in istoria Augusta aluziuni evidente la epoca lui Va-

lentinian (364-373) 1

lui Teodosie ce! Mare (379

395) 24). Aceasta este o dovada c Vopiscus a scris in timpul

Imparatului Teodosie, sau chiar dupa acest timp.

H. Dessau, Ueber Zeit und Persnlichkeit der Scriptores historiae

Ueber die Scriptores historiae Augustae,
Augustae, in Hermes, XXIV, 1889.
Die Ueberlieferung der Scriptores historiae Augustae,
Hermes, XXVII, 1892.
Henries, XXIX, 1894.
Th. Mommsen, Die Scriptores historiae Augustae, Hermes, XXV, 1800.
E. Hohl, Vopiscus und die Biographie des Kaisers Tacitas, Klio, XI.
Kent Eutrop einen Usurpa.
Vopiscus
und Pollio, Klio, XII, 1912.
1911.
Zur Textgeschichte der Historia Augusta,
tor Trebeilianus, Klio XIV, 1915.
Kilo, XV, 1917.

A se vedea bibliografia chestiunei in Pauly Wissowa, Real-Encycl;

Historia Augusta.

lud icicle carpentum, de care vorbeste Vopiscus, in cap. I din Vita

Aureliani, a fost acordat prefectului din Roma, lui praefectus urbi, de abia
anul 384.

www.dacoromanica.ro

30

Iat de pild utilizarea lui Eutropius de Vopiscus:

Eutropius, IX, 15

Vopiscus, XXXIX

Templum Soli aedificavit in quo

infinitum aun i gemmarumque constituit.
Provinciam Daciam, quam Traianus
ultra Danubium fecerat intermisit.
Vestato otnni Illyrico et Moesia des.
perans eam posse retineri abductosque
Romanos ex urbibus et agra Daciae in
media Moesia colloicavit appellavitque

In templo Solis multi= auri gem.

marumque constituit.
Cum, vastatum Illyricum et Moesiam
deperditam videret provinciam Transdanuvianam Daciam a Traiano consti-

tutam sublato exereitu et provincislibus reliquit desperans eam poses reti-

neri abductosque ex ea populos in

tam Daciam quae nunc duas Maesias

Moesia collocavit appellavitque suam

Daciam quae nunc duas Moesias di-

dividit.

vidit.

Apropierile dintre textele celor patru istorici de mai sus,

precum gi dintre textele celor gase autori ai istoriei Auguste,
sunt numeroase.
lath' cum igi sargesc Breviariile lor Rufius Festus i Eutropius gi cum termin Vopiscus vieata luui Bonosus.
Eutropius X, 18

Vopiscus, Bort. XV

ore tua, o princeps in.

victe, facta induta stint

Quia autem ad inclu.

tos principes veneran.
dosque pervennim est,

Supersunt mihi Canny

Carinus et A. Nume-

personanda.

interim

Rufius Festus XIX

Quam magno deinceps

operi moduni

dabimus; nam reliqua

stilo
sunt.

maiore

dicenda

rianus; nam Diocletianus et qui sequuntur,

malore
sunt.

stilo

dicendi

Studiul comparativ al textelor celor gase scriitori ai vietilor imp5ratilor ") a dus gi la alte concluziuni. Vopiscus ar
fi aceeagi persoan cu Trebellius Pollio gi cu Vulcatius Gallicanus, gi
cele gase nume ar fi nume fictive, iar ca autor
al istoriei Auguste ar fi una gi aceeai persoan. Explicarea
numelui lui Vopiscus ni-o da Plinius intr'o inforrnasie pe care

25) Mommsen a propus ca in loc de Historia Augusta sti se spunii Vitae

Caesarum i istoriografia german i.a adoptat propunerea.

www.dacoromanica.ro

31 -ne retinem de a o traduce: Vopiscus appelYabant e ganainis,

qui retenti utero nascerentur, altero interempto abortu 26).
Deci, intrucit Flavius Vopiscus este un nume inventat
de aceea nici nu mai c'utim
descriem vieata
un
pseudonim din epoca teodosiani, aproape o suta cincizeci de
ani dup'i pirasirea Daciei de Aurelian, gi intru cit el s'a inspirat in compunerea lucririlor sale de scrierile predecesorilor si, Aurelius Victor, Eutropius, Rufius Festus gi de sig-ur,
gi de are altora, 1 intrucit, In sfirgit, el face operi tendentioas'i,

o operi de comanda, urmeazii c nu putem pune prea mult

temeiu pe afirmatiunile sale gi c istoriografia maghiarg pornegte dela o premisi fals, atun.ci and ia de baz spusele a-

cestui scriitor, privitor la pieisirea Daciei de atri Aurelian.

Ne rmne, prin urmare, numai afirmarile lui Aurelius
Victor, Eutropius gi Rufius Festus i constatim inainte de toate
c gi acestea s'au produs ntu-nai la o suei 'de ani, dupi ce s'a
petrecut evenimentul istoric al parasirei provinciei dela Nordul

Dac Ins autorul pseudonim al descrierii vieii lui Aurelian a putut intelege prin exercitus et provinciales legiunile
romane gi populatia civili a Daciior romanizati, atat Rufius
Festus, prin translatis deinde Romanis, cat gi Eutropius prin
abductos Romanos ex urbibus et agris"), nu puteau intelege
decit populatiunea roman'i, nu et pe cea a Dacilor romanizati.
eici oriefit de intensiv se va fi ficut colonizarea nouei provincii a Daciei lui Traian gi oricat de puternicii va fi fost romaninizarea ei prin colonigti, nu ne putem inchipui c vor fi fost
cu totul gi preste tot locul nimicite populatiunile traco-dace
dela Nordul
L. Tamis, gi inaintea sa And. Alfldi, cred c prin provincialibus al lui Vopiscus, ca i prin Romanos ex urbi bus et agris
al lui Eutropius ar fi s se inteleagA ultimele resturi ale populatiunilor romane din Dacia, trecute peste Dun'ire de Aurelian
care a des'ivfirgit numai evacuarea populatiunilor urbane, incepuf subt impiratul Galien, ci adev'irata evacuare s'ar fi
Plinius, Nat. hist. VII, 10.
Aurelius Victor nu ne spline decfit amissa sunt quae Traianus quaesierat.

www.dacoromanica.ro

32

cut subt Gallen, iar ca Aurelian n'a facut deck s traga conduziunile finale "). Cat privete populatiunea Dacilor romanizati, acetia aproape n'au existat, caci zice L. Tunis <<Les
Daces, quoique crass, restrent toujours ennemis de l'Empire
et la latinisation ne fit des progrs que dans ces petits grotipes
q-ui avaient survcu la conqute. La majorit de la population
se ramassa, par contre, au deli des frontires pour y baucher
des plans de vengeance contre les conqurants ").
Dacii cari ficeau parte din marea semintie a Tracilor, cel
mai mare popor din antichitate, dupi Indieni "), erau numai o

ramurg din aceti Traci i ei numai in cateva imprejurari au

putut fi adui sa se constitue in unitate nationala i sa se

stranga la olalta subt acelai sceptru. Ei au putut fi nimiciti
de Romani ca organizatie politica i Tara lor a putut fi prefacut:i in provincie romana. Dar, ca populatiune, ei au films
pe loc i s'au romanizat, dupa cum s'au romanizat i Tracii
de peste Dunare i dupa cum s'au romanizat 1 Getii din Dobrogea, alta numire data acelorai Traco-Daci. Evident au mai

ramas in regiunile nordice i rasaritene ale teritoriului lor

populatiuni dace necucerite, au mai ramas Dacii cei liberi.
Ca o dovada de neconstestat a perpetuarii populatiunilor
traco-dace la Nordul Dunarii avem, in afara de bogata nomenclatura de rauri i de localitati ce intalnim in regiunile nordice
ale fostei Ungarii, nomenclatura traco-daca, i existenta Carpilor, dela cari ni s'au pastrat numele de Carpati, popor care la
venirea Gotilor din spre miaza noapte, se unesc cu ei i fac
chiar incursiuni impreuna cu ei, in sudul Dunarii.
Aceti Carpi pe cari Ii intalnim, secole inainte de cucerirea Daciei, supt numele de Carpizi i Carpieni, iar mai tarziu subt denumirea de Carpodaci, au atacat in mai multe randuri armatele romane i dei ni se apune ca subt Diocletian
ar fi fost trecuti cu toii, omnes, peste Dunare, totui subt Valens (364.-378) ni se vorbete de un vicus Carporum, langa

acest fluviu, nu in centrul imperiului i in timpul Hunilor

se unesc cu acetia ca sa invadeze teritoriile Romanilor.

Carpii acetia, cari sunt Dad i curati, nu i-au parasit niciTarns, op. cit. p. 74.

L. Tunis, op. cit. p. 63.

Herodot, Hist. V, 4.

www.dacoromanica.ro

33

data' cu totul /ara lor i ca ei vor fi ficut de sigur i ceilal/i

Daci romanizali. Caci ne spune istoricul grec Zosimus care a
trait pe la anul 500: S'au mai intamplat in timjul lui Teodosie

1 alte evenimente fericite, caci el a respins pe Sciri i pe

Carpodaci, un4i cu Hunii i infrangandu-i k rizboiu i-a fault
se intoarca peste Dumare, la locuinlere lor 81).

Asupra aceluiai eveniment al parisirii Daciei,

istorici latini de mai tirziu ea bunaoara gotul Jordanes "), precum i istorici greci, nu fac deciit s reproduca pirerile lui
Eutropius.
Astfel, istoricul grec din veacul al VI, Malalas, ne spune
numai atat ca' Aurelian a prefacut Dacia de lane!: Dunare, Dacia Parapotamia, in provincie romana "), iar Syncellos, istoric
din secolul al IX, ca' Aurelian a trecut pe barbati .1 pe femei
din Dacia Traiani in mijlocul Moesiei, mymind-o Dacia ").
Lexicografur Suidas, care a talt pe la mijlocul secolului
al X ne d pur i simplu traducerea In grecete a cunoscutului
pasagiu din Eutropius ").
Terminand citatele din scriitorii medievali, privitoare la
parasirea Daciei, nu putem trece cu vederea pe scriitorul latin

Lactatius, aproape un contimporan al acestor evenimente.

Vorbind despre Maximian, ginerele irnparatului Diocletian, ne
nutter eius
spune ca mama acestuia era de peste Dunare,
Transdanuviana
care, de frica invaziei Carpilor, a trecut

peste acest fluviu, in Dacia cea noua,

in Daciam imam.
Faptele s'au petrecut de sigur dupi parasirea Daciei de legiunile romane, deci dup evacuarea poruncita de Aurelian P).*

Dar, daci Aurelian a fost un mare imparat, dupii cum ni-1

prezinta izvoarele istorice,. de ce totui a pirisit Dacia in prada barbarilor? De ce el, niscut in par/He duniirene, a ingaduit
fa se piarza o provincie atat de bogatil, atat de prospera'?
Zosinins, Historiae IV, 34, p. 213, ed. Bonn.
Jordanes, Robnana, 217.

loan Malalas, Chronographia, LXII p. 301, ed. Bonn.

Georg. Syncellos I, p. 721, ed. Bonn.
Suidas, Lex, s. v.
Lactantius, De snort. persecutoruns c. 9. L. Tamis cip: cit. p. 68

ar voi si scoati din acest fapt un argument impotriva continuitiiii Romani.

cilor in Dacia lui Traian, desi, dupi noi, el este o dovadi tocmai a neevacuirii
complete din Dacia a acestor Romanici.

www.dacoromanica.ro

IZVQARELE !STORM' ROMANILOR VOLUMUL IX

34 -Dacia n'a fost piercluta: ea a fost parasiti. Faptul acesta

era in contiinta tuturora. De aceea a i putut ca spunk' istoricul

Ammian Marcellin, cu o suta de ani rnai in urma (a. 363):

niel o particici din paim&ttul nostru n'a fost cedata dumanu-

lui de vr'im imparat sau de veun consul. Rasfoin.d analele

niciodata, de cnd e Iumea, nu se va putea dovedi aceasta>> ").
Nici un razboiu n'a pierdut imparatul Aurelian in Dacia

ca sa fi motivat parsirea acestei provincii. Ba din contra, el

a biruit pe Goti cari impreuna cu CarpiOnvadasera aceasta
tara i a putut chiar si ja, dupa cum am vazut, titlul de Gothicus 1 de Carpicus.

Dacia, prin urmare, n'a fost pierdut in urma unui raz-.

boiu nenorocit. Ea a fost parasita, temporar, din motive ce
interesau apararea imperiului. De aceea nu se gasete nici un
singur repro, nici o singura imputare care si-i ea fi facut acestui imparat pentru pierderea Daciei.
De ce, cu toate acestea, a parasit Aurelian aceasta provincie pentru care avea o simpatie deosebiti, in care era adorat ")
i pe care ar fi fost mai firesc sa o fi aparat cu once pret, cu ori
ce rizic?
Cuc,erirea Daciei o ficuse Traian nu atat ca sa scape de
un duman, cu,m erau Dacii, In mijlocul carora Romanii
se infittreze i sa-i aduca, de multe ori, in sfera lor de

influenta. Cucerirea acestei provincii Traan a facut-o mai

ales cu scopul de a fi mai bine aparata linia Dunarii, pe de o
parte, iar, pe de alti parte, spre
creia i in Ardeal un stavilar puternic, un bulevard de aparare impotriva dumanilor
navalitori i carora ar fi putut s le caza, la un moment dat,
In spate sau in coaste, daca ar fi incercat s patrunda in imperiul roman fie prin vaile Siretului 1 ale Prutului, din spre
rsarit, fie prin valea Tisei, din spre apus.
Noi, cei de astazi, cu felul nostru de a gindi, nu ne putem da seama de ceea ce se petrecea in rumea veche de odinioari. Dupa cum am observat-o i alta data, starea normal in

antichitate era starea de razboiu. In fie ce zi se putea ivi la

Anunianus Marcellinus, Rerum. gestarurn lib. XXV. 9.
Se pare ci in colindele noastre se face o amintire despre acest im-

pirat in refrenul Ler, Oiler Rclui Doamne. Cf.

triceputtil Ronuinilor in Dacia, edit. 1883 p. 27.

www.dacoromanica.ro

P. Maior, Istoria pentru

35

marginea imperiului un dugman primejdios. Spre a evita primejdiile trebuiau luate necontenit msuri de precautiune. 5i in
vederea acestor msuri a cucerit Traian Dacia, iar nu ca
mreasci imperiul su, gi aga destul de vast.
Dar, atacurile nu incetau mai ales in reg,iunile din spre
rsrit 1 din spre miaz noapte ale imperiului. In special popoarele germanice erau inteo necontenit frmintare. Pn
la anal 250 Dacii au putut s reziste; populatiunile romanizate
din aceast provincie izbutiser, piing in acest an, si inliture
toate pericolefe ce le amenintau. Incepnd din acest an insi,
legiunile cedeaz presiunilor Gotilor gi Carpilor. Subt Galien,
In 253, Dacia incepe si fie evacuat "), iar cele doui legiuni
ce triliau in inima Ardealului au fost retrase in colt,u1 de jos
al actualului Banat, intre Timig, Dunre i Carpati 40).
Dar Gotii nu se multumesc numai cu cuprinderea Daciei.
Ei trec in 271 peste Dunre gi ptrund in. Moesia. Aurelian
originar din tinuturile dunrene, aleargi impotriva lor, ii Invinge restabilegte situatia Romanilor in Dacia. Probabil din
acest an dateaz gi moneda lui Aurelian pe care se afla inscriptia Dacia felix gi tot in acest an Ii s'a conferit de senat
-titlul de Dacicus.

Cu toate succesele sale, repurtate in 271 in Dacia, Aurelian incepe in 272 evacuarea tirii pe care o desvfirgegte, definitiv gi oficial, in 275.
Motivul principal al prsirii acestei provincii bogate gi
prospere este acelagi ea gi motivul cuceririi ei. Dacia a fost cuce-

rit, fiinde cereau aceasta interesere imperiului gi a fost

rsiti fiindc aprarea imperiului cerea imperios aceasta. Nu
-motive de ordin sentimental, ci interese superioare de stat au
determinat atfit cucerirea cat gi prsirea Daciei.
Cci invaziile dugmanilor nu se mai fIceau acum, pe aceleagi ciii, pe aceleagi viii. Ele se fceau acum pe ap. Subt
Galien, ales impirat in 253, ca gi subt Claudiu 268, invaziile
Gotilor se fac pe mare, iar infringerile Romanilor in Moesia
gi Iliria aduseser cu sine pustiirea acestor regiuni, vastato
omni Illyrico et Moesia").
Eutrnpius, Brev. IX. 8. Dacia quae a Traiano ultra Danubium fuerat
.adiecta, amissa est.

Cr. si L. Homo, Essai sur le rgne de l'empereur Aurlien, p. 313.

Eutropius, Brev. IX, 15.

www.dacoromanica.ro

36 -In loc ca provinciile dela Sudul Dunirii, lipsite de locuitori, sa fie populate cu barbari, cum a ficut Claudiu, colonizand pe Goti, dupa infringerea acestora dela Naissus-Ni,,
sau dupi cum a ficut, mai tarziu, Probus i Diocletian, colonizand pe Carpi, coIonizarea Sudului Dunarii cu locuitori din.
Dacia pe cari Romanii nu o mai puteau mentine cu uurinta,.

s'a gsit si fie de un mare folos pentru apararea imperiului

atat de hartuit.
Pirasirea Daciei trebuia deci facuti in interesul apararii
imperiului i a facut-o Aurelian cu tot amorul su propriu rinit. Cad, in definitiv, anai ales acest amor propriu suferea din
acest mare act istoric: parisirea unei
pentru care se ficusera enorme sacrificii de catre un imparat biruitor i mare.
Dar, parsirea Daciei nu se ficea pentru vecie. Imparatul
nu renuntase definitiv la aceasta provincie; el ren.unta numai la apararea ei. Aurelian nu o ceda unor dumani, ci o parasea pentru moment, fiindci interesul imperiului cerea si o
paraseasca. El o rasa in seama Gotilor cari eran federati>>
Romanilor, o Elsa deci in mana unor
Ca Romanii nu s'au ganclit s paraseasca pentru totdeauna Dacia,rez-ulta, intre altele, i din preocuparile imparatilor
urmatori de a se interesa de fosta provincie de peste Dunare.
N'am avea decal si citim pe imparatur Constantin care a zidit
cetatea Daphne-Constantiana, azi Spantov, din fata Transmariscei-Turtucaia, pe tarmul sting al Dunarii 42) i a Sucidavei
din fata cetiiii Oescus.
pentruca totui orgoliul roman si nu sufere prea mult,
imparatul a trecut legiunile peste Dunare, a rechemat pe functionarii administrativi i a poftit i populatiunea civil si treaci
peste fluviu, nu intr'o alta' tara, ci tot bate Dacie, inteo noui

Dacie pe care o creia el acum. La apelul imparatului vor fi

pornit la drum toti cati vor fi putut sa o faca, toti cati vor fi
subt imparatii
avut mijkace sa o faca. i, fira
dinaintea lui Aurelian multi bogatai vor fi cautat si-i schimbe caminul pentru'un altul mai la adapost de primejdii. Dar,.
marea multime de tirani, de muncitori, de megteri i e`iar
de pastori, fie ca vor fi fost Romani de bailie, fie ca vor fi
rezultat din fuziunea colonitilor cu populatiunile locale, fie
42)

Procopius, De aedif iciis, IV, 5. Cf. si Cenifi fi orafe greco-romane En.

non' teritoriu al Dobrogei, p. 64.

www.dacoromanica.ro

37

ca, in sMrit, vor fi fost Daci romanizati, au ramas pe la vetrele Yor, mai ales Ca erau poftiti in nite localitati unde tocmai se stramutaseri luptele dintre barbari i Romani.

De altfel, nu ne putem inchipui, cum s'ar putea face,

hiar i astazi, cu mijloacele de transport moderne, evacuarea

totala a unei populatiuni dintr'o singura regiune, necum

chute tara intreaga, avind aproximativ trei sute de mii de

Km. p.43).

0 evacuare completa nu s'ar fi putut face nici din alt

motiv. Inii Gotii n'ar fi convenit ea tara lor, viitoarea Gotia,
ramnii fara de populatie. De altfeY, dupa conc'eptia celor
vechi, poporul supus i prizonierii de razboiu constituiau
parte din averea cuiva. A avea oameni, a avea robi, insemna
avea avere, nu o povara cum poate s'ar socoti cite data' a-

stazi. Supuii i robii nu erau omeri de intretinut, ci erau

puteri productive, ei inseannan avere. Si cum era sa se dispenseze Gotii de populatiunea tarii lor, cum erau sa o lase sa
plece din tara lor de bung voie? Ar fi fost ehiar un motiv pentru un nou, razboiu cu Romanii 44). Cind vedem ca. pe la anul
448 Attila ameninta cu razboiu pe Romani pentru aptesprezece dezertori, cum sa ne inchipuim c Gotii ar fi renuntat
apt de uor la supuii lor?

Populatiunea civila care va fi trait pe linga armati ca

negustori .1 ca oatneni de afaceri se va fi retras peste Dunare,
in dosul limes-ului. Toti insa cafi se vor fi adaptat imprejurarilor celor noui, in contactul cu Golii, cu cari se vor fi obicinuit, Inca de subt administratia romana, si traiasca Impreuna
43)' L. 'ramie, op. cit. p. 82 ne citeazil dupi Patsch, Beitrge, in Anzeiger
der Wiener Altademie 1925 p. 182-183 strrtmutarea in 334 a trei sute de ruff
'le Sarmati Argaragenti in teritoriul roman. Distribuirea acestora Ina nu s'a
ficut lute() liritoasi ca Moeda, ci in Italia, Macedonia, Tracia d Scitia Minora,
birbatii Bind incorporati in armat- Exactitatea cifrei nu o pattern verifica, insi
cifra nu poate fi nici pe departe egal cu aceea a Intregel populatittni a Daciei
lui Traian.
44) L. Tanuis, op. cit. p. 88 chant! pe AIMldi ne spune: cpour le Banat
.on pourrait admettre la survivance de certains fragments romaniss au plus tard
jusqu'au commencement du V siclez., end au incetat relatiile comerciale, coin-eland aceasta en venirea Hunilor n alceasti regiune
Noi ins stim precis din
iragmentele unui istoric contimporan cA nici relatiunile comerciale n'au incetat,
niei prigoana Romanicilor din Dacia nu s'a produs. Vezi lzvoarele Istorici
RonuiniI6r, VIII, Ambasadele lui Priscus.

www.dacoromanica.ro

38

ca tovaregi, in linigte gi, poate, gi in armonie, vor fi ramas pe

loc, langi avutul i agoniseala lor, Magri mormintele parintilor
lor, lng locurile in cari au vazut pentru intaiagi data lumina
yilei, unde au copilarit gi unde au trait. Si rick de neserios
ar parea acest argument de ordin sentimental, va fi atarnat puindoiali, gi el in cumpana judecalii celor ce eran poftiti sa apuce calea bejaniei i si nu uitirn ca poate nicairi
aiurea n'a fost o colonizare mai infloritoare, mai intensa gi
mai prospera" ca in aceasta Dacie, de care nu ugor se vor fi
despirlit chiar gi aceia cari au plecat cu gandul poate de a se
intoarce trite zi inapoi.
Aci, in aga numitul Barbaricum, de care ne vorbesc Rufius Festus
in solo barbarico ")
gi, mai tarziu, OrosiUs
a barbarico ad mare Nostrum ")
gi a cirui existenfa
o contesta nici Alfldi 47), vor fi trait populitiunile romanizate
ate Dacilor in simbioza cu barbarii stapanitori, Carpi, Go/i,
Gepizi, Avari, etc. .1 ilupreuni cu cari vor fi luat parte chiar
la diferitele lor rzboaie 48).

si, dupa cum nu trebuesc mate ad litteram vorbele

Eutropius exhausta viris, tot astfer nu trebue,sc mate nici abductos Romanos ex urbibus et agris in. media Moesia collocavit, caci nici nu s'ar fi gasit loc pentru toti.

Pe de alta parte, de sigur nu trebuie s credem, (lupa

cum credea alti data Petru Maior, voind s scoala in evidenta

puritatea latinitii noastre, c Romanii colonigti ar fi fost

numai din Italia gi c ei n'ar fi fuzionat cu Dacii, cari ar fi
trait izofati. Din contra, precum in Galia gi in peninsula Iberia populatia bagtinage a format elementul de baza care, grin
romanizare, a dat nagtere poporului neolatin din Franla gi
din Spania, tot astfel Dacii romanizaii, gi mai ales acegtia, au
dat nagtere poporului latin dela Dunarea de jos, marit in urm
gi prin admigratiuni din peninsuk tracica.
cum ar fi putut fi convinsa populgiunea Dacilor romaoricat de
nizati, din intregul cuprins al Iarii sa emigreze,
cu tot avutul lor intr'a
sistematic s'ar fi facut evacuarea,
Breviarium rerum gestarum, VIII.
rosins, Histor. adversum paganos I, 2, 54.
And. Alfldi in Revue des tudes hongroises, IV, p. 189.
Cf. C. Diculescu, die Gepiden, p. 224.

www.dacoromanica.ro

39

iar necunoscuti i pe atunci in prada rOzboaielor? POrisiti

de protectia Iegiunilor romane,
e de presupus c ei se vor
fi bueurat de multe ori i de protectia stOpinitorilor lor, Carpi,

GO, etc.

i ci vor fi infruntat din cind in and singuri toate primejdiile, dupi cum au ficut-o i provinciile pOrOsite din
Galia i din alte pArti! "). Uneori vor fi fost vremelnic eliar
dislocati, dar, in urmi, dupO trecerea furtunei se vor fi in-

tors iarki pe la ciminurile lor. $i, din cauza numirului lor

cu mult mai mare decit al nivilitorilor, i-au putut pOstra
individuaritatea; au fost insO silii cu timpul sO se retragO i
si cedeze o parte din teritoriu lor cel vast in favoarea Bulgarilor, a Slavilor i a Ungurilor. ROma'itele existentei lor
se constat atat in Pannonia cat i in Nordul fostei Ungarii 5)
&it i, in stirit, pe tot teritoriul trac dela Nordul ca i dela
Sudul

Trecnd subt ticere toate dovezile privitoare la continuitatea i persistenta elementuYui daco-raman in regiunile NorddunArene, dovezi scoase din studiul limbii "), toponomasticei,
portului, credintelor"), datinilor etc. i mOrginind, deocamdati
cercetarea noastrii numai la Flavius Vopiscus ..1 la scriitorii
Cf. N. Iorga, op. cit. p. 53.
Cf. N. Dragan, RoVnhnii in veacurile IXXIV pe baza toponimiei
i onomasticei.

Un argument decisiv, in ce priveste continuitatca elementului romanic in Dacia, ni-I prdcuni linguistica. In comunilearea sa ce a Mau in sedinta solemnii a Aleademiei Romine, dula 27 Mai a. o. d. Sextil Puscarin,
vorbind despre Atlasul linguistic al limbei romane, a dovedit prin fapte sigure, scoase din dinamismul graiului nostru c vorbe de origine latina ca
nea (din nix, nivis), in loe de zipachi si omit impruinutate din limba slavii,
floare de curechi (din muria i cauliculus), in loe de zama de varzi, acesta
din rurma de aseznenea din latinescul viridia, cute (din cos, cotis), In inc de
slay. gresie, mint (din sanctus, Sin Petru, Sin Nicoara), in loc de slay. saint,
pikurar (din pecorarius), in Inc de cioban, etc., s'au piistrat mai ales In
Nord si de Vest ale tarii, unde latinitatea a fost odinioara mai intensii. Aceste
cuvinte n'au fost aduse in teritoriul raminese din alta parte i cu atilt mai
putin de peste Dunire, ci au rimas pe loe din epoca ramanii i, In 1upt cu
echivalentele lor de originii strainig, au biruit i eau menlinut in limba
noastrii. In Vieleimul Secuilor, dupil cu.m am ariitat-o in Graiul Romnesc
an. 1933, cuviintul pacurar se intalneste ichiar subt forma striveche de pecular.
Asupra originei trace a unor sarbiitori romoinesti, ca Brumalia
Rusaliile vezi si studiul nostru din Convorb. Liter. a. XLI, p. 597 si 673 din
an. 1907, studiu reprodus si in Romanica, p. 9.

www.dacoromanica.ro

40

utilizati de el, credem, din cele expuse pfilla aci, c se desprind.

urmitoarele concluziuni:
Ci Flavius Vopiscus, scriind din ordin un paneric al
impiratului Aurelian, nu este un istoric pe ale cirui informa-

tiuni s putem pune temeiu i aceasta cu atit mai mult cu

dupi cum a dovedit-o in timpul din urmi critica textelor, el este un mistificator din epoca teodosiani.
Ci Flavius Vopisus i-a luat informatiunire sale dela
ceiYalti istorici latini cari, i ei, au scris cel putin cu o sut
de ani dupi pirisirea Daciei i c aceti istorici ne vorbesc
despre evacuarea Romanilor, iar nu despre evacuarea provincialilor, deci nu despre evacuarea Dacilor romanizati.

Ci pentru satisfacerea orgoliului national, in parte

ce! putin, Aurelian a creiat in dreipta Dunirii, in Moesia, o
noui Dacie care nu s'a mama nici data Dacia Aureliani, cwn
o numesc i astiizi unii dintre istorici i care a figurat pe viitor
intre celelalte provin.cii ale imperiului. In chipul acesta, cu

rgsirea Daciei lui Traian, numrul provinciilor nu pirea a se

micora ").

Ci Dacii romanizati ficind parte din masa cea mare

Tracii se intindeau pe un teritoriu enorm,
a poporului trac
i in stnga Dunirii, pn dincolo de creaatit in
n'au putut fi evacuati,
sta de miazi noapte a Carpatilor
ci au limas pe loc, trgind in simbiozi cu Gotii dederati i
apoi cu Hunii, 1 ei la un moment dat <dederati, i cu

barbari cari au mai nivilit peste ei, nu peste tot intinsul teritoriu al Daciei, i pe cari, uneori, i vor fi insotit in rizboaie,

dar, de cele mai multe ori, i vor fi servit cu hrana ce procultivan; cici Romanii din
duces piniintul pe cari ei
Dacia formau dementul rural ce se ocupa in special cu agricultura i eu creterea vitelor 54).
0 ingeriptie gsit la frontiera Daciei mina de Aurelian, din anul
283, deci la opt ani numai dupi moartea acestui implirat, ne vorbeste despre
cele dolt& Dacii, despre Dacia Ripensis i despre Dacia Mectiterranea. Acest fapt

ne indreptiteste s credem cA chiar Id Aurelian ti se atribuie aceastil

/ire. 0 a treia provincie, Dardania, u fost adaus la cele clotili Dacii de impiiratul Dickletian in anul 497. Cf. B. Filow, in Klio, XII, p. 234.
D-1 N. Iorga, op. cit. p. 56 a arlitat cA chiar 1pArail romani,
cepilnd din sec. Ill, au legit mai mult 'din mediul rural. Tot acest fapt ne explici i lipsa de inscriptii i monumente din Dacia pirisitii.

www.dacoromanica.ro

41

5) C Dacia n'a fost parasit decat temporar i c imparatii mai vrednici s'au ocupat intotdeauna i de aceasta provincie napustiti 1 a careia apirare a ramas pe seama localni-

cilor ").
Toate aceste concluziuni .sunt coroborate i de celelalte
izvoare ale istoriei noastre nationale.
Astfel, istoricul Priscus, in descrierea ambasadei sale, ne
vorbete despre locuitorii autochtoni ai Daciei cari aveau ca
ocupatie agricultura i c,ari se gaseau i la curtea lui Attila.
Acesta, deli era barbar, dorea ca s traiasca ca un roman, purta titrul de general roman, prirnea solda dela imparat ca
ceilalti generali romani i era prietin din copilarie cu generalul roman Aetius din Durostor. Traiul subt barbari nu era
aa -precum ni-1 prezinta istoria de mai tirziu. Nu era mai
rau la ei deck la Roma i la Constantinopol. Ba, unul dintre
curtenii lui Attila, un grec, ne prezinta vieata de subt barbari
superioara vielii romane, unde domnea nesiguranta, nedreptatea i perceptorul. i, Era indoiali, de cat Hunii nu vor fi
fost mai rai nici Gotii, nici Gepizii i nici ceilaii barbari "),
al caror rol In vieata localnicilor era mai ,mult un rol trecator.

Tot astfel, Carmen miserabile al lui Rogerius .arata ca

Romanii din Dacia i-au putut pastra vechile lor institutiuni
judecitoreti i adnainistrative, ca au putut saaib chiar organizatiuni de stat, al caror ecou 11 intalnim atat in Cronica
lui Nestor, necontestati de istoriografia ruseasca, cronicii ce
ne vorbete, pe la anul 1080 despre luptele Romanilor-VolochiYor cu Slavii la venirea acestora in Dacia, cat i in toate,scro-

nicile ungureti cari, ori cat ar avea, unele din ele, caracterul
L. Toppeltin, in Origines et Occasus Transsylvanorum cap. VI, p.
53

(1667) ne citeaz pasagiul lui Vopfscus firi de conjunctiunea et dupil

exercitu, adeci: Provincial?", Daciam a Traiano constitutcun sublato frcercitu

Provincialibus reliquit, cee-ace ar insemna c Aurelian a lisat apr' area ;lira in
seams provincialilor. P. Maior, op. cit. I, p. 46 semnaliind acest fapt banuete
c intentionat a fost adiugati in urna tconjunctiunea et spre a produce o con.
(uzie. Dei avem inaintea noastri editia critica a lui Era. Hohl, cu toate variantele, lipsa acestei conjunctiuni nu o patent constata, iar codicile originale
nu le avem la indemani.
L. Tannis, op. cit. p. 89 ne da o explicatie Cu totul simplisti a existen.
tei limbei latine la curtea lui Attila: familiarizarea Hunilor cu civilizatia romani,
oomertul eu Romanii i de voisinage des provinces danubiennes de l'Empire
(oriental, o, cette poque, on parlait encore en langue latine.

www.dacoromanica.ro

42

Gestelor>> din apus, totui au un cuprins istoric pe care nu

numai cri nu-1 mai contesta istoricii maghiari, dar chiar considera pe un Anonymus, bunaoara, ca c,e1 mai de seama izvor
istoric al lor ").
Romanii dela Nordul Dunarii au fost In necontenit contact cu romanitatea dela Sudul acestui fluviu, caci Dunarea
n'a fost decit pentru apararea imperiului o bariera, un limes;
pentru populatiunea civila ea a fost nurnai o punte de trecere.
Numai Ya venirea Bulgarilor i Slavilor i mai tfirziu a
Ungurilor, unitatea romana ce se intindea dela marginile de
apus ale Pannoniei i Oda' dincolo-de Nistru s'a putut sfarama,
dupa cum a observat-o ce! dinti Anonimul geograf din 1308.
Ca incheere vom adaugawa.argumentul procurat istoricilor maghiari, .1 afi1iailor lor', -de Flavius Vopiscus, in Vita

.Aureliani, daca a putut avea alti data veo valoare privitor

la parasirea provincialiler>> din Dacia lui Traian,

urna studiilor facute ulterior asupra acestui istoric latin, el

nu mai poate avea nici o importan.
In textul nostru am urmat editia critica a lui Ern. Hohl,
Scriptores Historiae Augustae, din 1927, care a avut de bag.
codicire numit Palatin,us, din 899, scris in minuscule latine
i pastrat astazi n biblioteca Vaticanului.

57) H. Marezali In Ungarns Geschichtsquellen, p. 69, exprinti un inar

adevir dud spune: dass Alles, was erzhlt ist, wirklich gesehehen ist, aber nichts

so, wie est dargestellt worden, Asupra veraeitii datelor lui Anonymus privitoare la Romani vezi i Aur. Sacerdoteanu, Consideragi asupra Istoriei Romnilor In evul mediu, p. 155.

www.dacoromanica.ro

FLAV1 VOPISCI SYRACUSII

DIVUS AURFLIANUS
Hilaribus, quibus onuiia festa et fieri debere scimus et dici, im.pletis sollemnibus vehiculo suo meOei ludiniali carpento praef.
vir inlustris ac praefata reverentia nominandus, Iunius Tiberianus accepit. ibi cum animus a causis atque a negotiis publicis solutus ac liber vacaret, sermonem multum a Palatio usque ad hortos
Varianos instituit et in eo praecipue de vita principum. cumque ad
templum Solis venissemus ab Aureliano principe consecratum, quod
ipse non nihilum ex eius origine sanguinern duceret, quaesivit a me,
quis vitarn eius in literas rettulisset. cui cum ego respondissem neminem a me Latinorum, Graecorum aliquos lectitatos, dolorem gemitus
sui vir sarictus per haec verba profundit: 'ergo Thersitem, Sirtonem
ceteraque illa prodigia vetustatis et nos bene scimus et posteri frequentabunt: divum. Aure/ianum, clarissimuni principem, severissimum imperatorem, per quem totus Romano nomini orbis est restitutus, posteri nescient? deus avertat hanc anaentiam. et tamen, si

bene novi, ephemeridas Mitts viri scriptas habemus. etiarn bella

c(h)aractere historic digesta, quae velim accipias et per ordinem
scribas, additis quae ad vitam pertinent. quae omnia ex libris linteis,

in quibus ipse cotidiana stta scribi pr(a)eceperat, pro tua sedulitate c,anclisces. curabo autem, ut tibi ex Ulpia bibliotheca et libri
lintei proferantur. tu velim Aurelianum ita ut est, quatenus potes,
in litteras mittas.' parui mi Pi<ni>ane, praeceptis, accepi libros
Graecos et amnia inihi necessaria in manum sumpsi, ex quibus ea,
quae digna erant memoratu, in unum libelluin contuli. tu ve/im meo
numeri boni consulas et, si hoc contentus non fueris, lectites Graecos,

linteos etiam libros requiras, quos Ulpia tibi bibliotheca, cum volueris, ministrabit.

Et quoniam sermb nobis de Treb<ell>io Pollione, a duo- 2

www.dacoromanica.ro

44

bus Philippi& usque ad divum Claudium et eius fratrem Quintillum

imperatores tam claros quam obscuros memoriae prodidit, in eodem

vehiculo fuit adserente Tiberiano, quod Polio multa incuriose,

multa breviter prodidisset, me contra dicente neminem scriptoru.m,
quantum ad historiam pertinet, non aliquid ease mentitum, prodente
quin etiam, in quo Livius, in quo Sallustius, in quo Cornelius Tacitus, in quo denique Trogus manifestis testibus convincerentur, pe-

dibus in .sententiam transittun faciens ac manum porrigens iocando[m] praeterea: 'scribe', inquit, 'ut libet. securua, quod yells,
dices, habiturus mendaciorum coanites, quos historicae eloquentiae
rnixamur auctores.'

Ac ne multa et frivola pro<o>emiis odiosus intexam, divus

Aurelianus ortus, ut plures loquuntur, Sirmii familia obscuriore, ut
nonnuLli, Dacia ripensi, ego autem legisse me memini auctorem, qui
eum Moesia genitum praedicaret. et evenit quidem, ut de eorum vizorum genitali solo nesciatur, qui humiliore loco et ipsi plerumque
solum genitale confingunt, ut dent posteritati de locorum splendore

fulgorem. ne<c> tamen magnorum principum in rebus su.mma

sciendi est, ubi quisque sit genitus, sed qualis in re p. fuerit. an
Platonem magis commendat, quod Atheniensis fuerit quam quad u-

nlearn sapientiae naunus inluxerit? aut eo minores invenientur

Axietoteles Stagiritas Eleatesque Zenon. aut Anac<h>arsis Scytha,

quod in minianis nati sint viculis, cum illos ad caelunt omnis

philosophiae virtus extulerit? atque ut ad ordinem reclean',
4 Aurelianus modicis ortus parentibus, a prima aetate ingenio
vi<va>cissimus, viribus clams, nulluin runquam diem praetermisit,
cfuamvis fe-stum, quamvis vacantem, quo non se pilo et sagittis ceterisque armorum exerceret officiis. matrem quidean eius Callicrates
Tyrius, Graecorum longe doctissimus scr<i>ptor, sacerdotem templi

Solis <i>nvi<cti>in vico eo, in quo ,habitabant parentes, fuisse

dicit habuisse quin etiam non nihilum divinationis, adeo ut aliquando marito suo iurgans ingesserit, cmn eius et stultitiam increparet et vilitatem: 'en imperatoris patrem.' ex quo constat illam
mulierem <s>cisse fatalia. idem dicit auspicia imperil Aureliano
hace fuisse; primum pueri eius pelvean serpentem plerumque cinxisse neque umquam occidi potuisse, postremo ipsant matrean, quae
hoc viderat, serpentem quasi familiarem occidere noluisse. his accedit quod ex palliolo purpureo, quod Soli sui temporis imperator
optulerat, sacerdos mulier creptmdia filio fecisse perhibetur. addit
etiam Mud, quod vinctum fasceola[m] Aurelianutm aquila innoxie

www.dacoromanica.ro

45

de cunis levaverit et in arena posuerit, quae iuxta sacellum forte sine

ignibus erat. idem auctor es<t>vituluan matri eius natuan mirae

magnitudinis, candidum sed purpurantibus maculis, ita ut haberet
in latere uno 'ave' et in alio coronam. multa superflua in eodem legisse <me> memini; quippe qui adseveret etiam rosas in eiusdem
mulieris chorte nato Aureliano ex[s]isse purpureas, odoris
floris aurei. fuerunt et postea multa canina iam mili- 5

rosei,

tanti[s] futuri, ut res monstravit, imperil. nam ingrediente eo Antiochiam in vehiculo, quod prae vulnere tune equo sedere non pos.
set, ita pallium purpureum, quod in honore eius [s]pansum. fuerat,
decidit, ut umeros eius tegeret. et cum in equum transire vellet, quia
invidiosum tune erat vehiculis in civitate uti, equus est ei imperatoris
cui per festinationem insedit sed ubi comperit, semet
ad suum transtuli<t>. data est ei praetere,a, cu.m legatus ad Persas
asset, patera, quells solet imperatori[s] dan i a rege Persarum, in
qua insculptus erat Sol eo habitu, quo colebatur ab eo templo, in
quo meter eius fuerat sacerdos. donatus eidem etiam elefantus praecipuus, quern ille imperatori optulit, solusque omnium privatus Aurelianus elefanti dominue fuit.
Sed ut haec et talla omittamus, fuit decorus [h]ad gratia<m>, 6,
viriliter epeciosus, stature procerior, nervis validissimis, vini et cibi

paulo cupidior, libidinis rarae, severitatis inmensae, disciplinae

singul<ar>is, gladii exserendi cupidu,s. nam cuan essent in exercitu

duo Aureliani tribuni, hic et alius, qui cum Valeriano captus est,
hule signum exercitus adposuerat 'menu ad ferrum', ut si forte quaereretur, quia Aurelianus aliquid vel fecisset vel gessisset, euggereretur 'Aurelianus manu ad fermi)! atque cognosceretur.
Privatim huius multa extant egregia facinora. nam erumpentes
&amides in 11lyric cuna trecentis praesidiariis solus adtrivit. refer<t> Theoclius, Caesareanorum temporum scriptor, Aurelianum
menu sua bello Sarmatico una die quaaraginta et octo interfecisse,

plurimis autem et diversis diebus ultra nongentos quinquaginta,

adeo ut etiam ballistia pueri et saltatiunculas <in> Aurelianum
tales [componerent], quibus diebus festis militariter saltitarent:
'mine mille mille decollavimus.
unus homo mille decollavimus.
mille bibat qui anille occidit.
tantum vini nemo habet, quantum fudit eanguinis.'

haec video esse perfrivola, sed quia supra scriptus auctor

eadeni ut stint Latina Janis scriptis inserait, rtacenda ewe non credidi.

www.dacoromanica.ro

46

idem apud Mo<go>ntiacuun tribunus legionis sextae Gallicanae

Francos inruentes, eum vagarentur per totam Galliam, sic adflixit, ut
trecentos ex his captos septingentis intereanptis sub corona vendide-

rit. unde iterum d<e>eo facta est cantilena:

'mine Sarmatas, mille Francos semel et semel occidimus,
mine Persas quaerim.us.'

Hic autem [ut supra] militibus ita tianori fuit, ut sub eo, posteaquarn semel clun ingenti severitate castrensia peccata correxit,
nemo peccaverit. solus denique omnium militem, qui adulterium
cum hospitis uxore[m] commiserat, ita punivit, ut duaru.m arbocrum capita inflecteret, ad pedes mutis deligaret easdemque subito
.dirnitteret, ut scissus ille utrim.que penderet, quae res ingentem timorem omnibus fecit. huius epistola militaris est ad vicariu.m suu.m data
huius modi: 'si vis tribunus ease, imam si vis vivere, manus militum
contine. nemo pullum, alienurn rapiat, oveni nemo contingat. uvam
-nullus auferat, segetem nemo deterat, oleum, salem, lignuiin nemo

exigat, annona sua contentus sit. de praeda hostis, non de lacrimis

provincialium habeant. arma, tersa sint, ferramenta samiata, calciamenta fortia. vestis nova vesteni veterean excludat. stipendium in balteo, non in popina habeat. torquem brac[c]hialem, anulum adponat.

equum et sagmarium suum defricet, capituan animalis non vendat,

muluan centuriatum communiter cureart, alter alteri quasi <dorn>in<o>, nemo quasi semis obsequatur, a medicis gratis curentua., haruspicibus nihil dent, in hospitiis caste se agant, q-ui litem fecerit,
vapulee.
Inveni nuper in Ulpia bibliotheca inter linteos libros epistolam
divi Valeriani de Aureliano principe scriptam. ad verbutn, ut deeebat, inserui. 'Valerianus Augustus Antonin Gallo consuli. culpas
me familiaribus litteris, quod Postum.o filium meu3n Gallienum
magis q-uam Aurelian commiserim, ctun utique severiori et puer

credendus fuerit et exercitus. ne tu id [d]iu<s>tius iudicabis, si

bene scieris, quantae sit Aurelianus severitatis: nimius est, multus

est, gravis est et ad nostra iam non facit tempora. testor autem omnes (deos) me etiam timuisse, ne quid etiam e<r> ga filium meum
severius [si quid] ille fecisset, cum
ut est natura pronus ad ludiera
levius cogitaret.' haec epistula hulicat, quantae fuerit severitatis, ut illum Valerianus etiaan timuisse se dicat.
Eiusdem Valeeini alia est epistola, quae laudes illius continet. quam ego ex scriniis praefecturae urban<a>e protuli. nam
www.dacoromanica.ro

47

Romam venienti salaria sui ordinis sunt decreta. exemplum epistu/ae: 'Valerianus Augustus Ceionio Albino praefecto urbi. vellemus
quidesn singulis quibusque devotiesimis rei p. viris multo malora
deferre compendia, quem eorum dignitas prostulat, maxime ubi honorem vita commendat
debet maim quid praeter dioitatem pretium esse meritorum , sed facit rigor publicus, ut accipere de provinciarum inlationibus ultra ordinis sui graduau nerno plus possit
Amelianu.m, fortissimmn virum, ad inspicienda et ordinanda castra
(amnia destinavimus, cui tantum a nobis atque ab omni re[i] p. cornmuna totius exercitus confessione debetur, ut digna illo vix aliqua
vel nianis magna sint munera. quid enim in illo non claru.m? quid
non Corvinis et Scipionibus conferendum? ille liberator Illyrici,
Galliarum restitutor, ille dux magni totius exempli. et tamen nihil
praeterea possum addere tanto viro ad muneris gratiam
<non>
patitur sobrie et bene gerenda Tes p.
quare tinaceritaa tua, mi

parens carissime, supra dicto viro id[fliciet, quamdiu Rom<a>e

fuerit, panes militares mundos sedecim, panes militares castrenses
quadraginta, vini mensalis sextarios quadraginta, porcellum

dium, gallinaceos duos, porcina <e> pondo triginta, bubul<a>e

pondo quadraginta, olei sextarium unum et item [ole sextarium
unum] liquaminis sextarium unum, sans sextarimn unurn, herbar<um>, holerum quantum sat est. sane quoniam ei aliquid praecipue decernenduin est, quam.diu Romae fuerit, pabula extra ordi'lean decemes, ipsi autem ad sumptus aureos Antoninianos diurnos
binos, argenteos Philippeos minutulos quinquagenos, aeris denalios
centum. reliqua per praefectos aerarii praebebuntur.'
Frivola haec fortassis cuipiam et nimis levia esse videantur, sed 10
curiositas ni[hi] 1 recusat. habuit ergo multos ducatus, plurimos
bunatus, vicarias ducuna et tribunorum diversis temporibus prope
quadraginta, usque adeo ut etiam Ulpii Criniti, qui se de Traiani ge.

nere reierebat, et fortissimi re vera viri et Traiani simillimi, qui

pious est cum eodem Aurelian in templo Solis, quem Valerianus
Caesaris loco habere instituerat, vicem sumeret, exercitum duceret,

limite<m> rest <it>ueret, praedam militibus daret, T<h>rac[h]las bubus, equis, mancipiis captivis locupletaret, manubias in
I'alatio conlocaret, quingentos servos, duo muja vaccarum, equas
mille, ovium decem milia, caprearum quindecim in privatarn
Vakriani congereret, tunc cum Ulpius Crinitus publice apud By7antium sedenti Valeriano in thermis egit gratias dicens magnum de
www.dacoromanica.ro

48

11

se iudicium habitum, quod eidem vicarium Aurelianum dedisset.

quare cum statuit adrogare.
Interest epistolas nosse .de Aurelian scriptas et ipsam adrogationem. epistula Valeriani ad Aurelianum: 'si esset alius, Aureliane
iucundissime, qui Ulpii Criniti vicenx posset implere, tecum de eius
virtute ac sedulitate e,onferrem; nunc te cum <non 'mil:Drew-I> re-

quirere potuissern, suscipe helium a parte Nicopolis, ne nobis

<a>egritudo Crini<t>i obsit. fac, quidquid potes. multa non
dico: in tua erit po testate militiae magisterium. babes sagittarios
Ityr<a>eos trecentos, Armenios sescentos, Arabas central] quinquaginta, Saracenos ducentos, Mesopotamenos auxiliares quadri<n>gentos; babes legionem. tertiam Felicem et equites catafractarios octingentos. tecum erit Hariomundus, Haldagates, Hildomundue, Carioviscus. commeatus a praefectis necessaaius in omnibus ca-

stris est constitutus. tuum est pro virtutibus tuis atque &Mania illic
hiemalia et aestiva disponere, ubi tibi nihil deerit, q-uaerere praeterea, ubi carrago sit hostium, et vere scire, quanti qualesque sint,
ut non in vanum aut annona coru3um[m]atur aut tela iaciantur, in

quibus res bellica constitute est, ego de te tantu.m deo favente

spew, quantum de Traiano, si viveret, posset sperare res p.; neque
enim minor est, in cuius locum vicemque te legi. consolatum cum
eodem Ulpio Crinito in annum sequentem a die undecirao kal.
Iuniarmn in locum Gallieni et Valeriani sperare te convenit sumptu
publico. levanda est enim paupertas eorum hominum, qui din in re
p. viyentes pauperes Bunt, el nullorunn magia.' his quoque litteris
dicatur, quantus fuerit Aurelianus; et re vera, neque enim quisquam

aliquando ad sammam rerum pervenit, qui non a prima aetate gra12 &bus virtutis ascenderit.
litterae de consuiatu. 'Velerianus Augustus Aelio Xifidio praefecto aerarii. Aurelian, cui consulatum detulimus ob paupertatem, qua ille megrim; est, ceteris maior, dabis
ad editione.m circensium aureos Antoninianos trecentos, argenteos
Philippeos minutulos tria milia, in aere sestertiu.m quinquagies,
nicas multicias viriles decem, lineas Aegyptias viginti, mantelia
Cypria paria duo, tapetia Afra decem, <s>tragula Maura deeem,
porcos centum, oyes centum. cOnvivium autem publicum [a]edi iubebis senatoribus [a]equitibus Romanis, hostias majores dues, minores quattuor'.
Et quoniam etiam de adrogatione lingua me dixeram positu.
www.dacoromanica.ro

49

rum, quae ad tantum principean pertinerent, (paean, ne (xliosior ver-

bosiorve in ea re videar, quam fidei causa inserendam credidi ex

libris Ac<h>oli, qui magister ad.missiolnum Valeriani principis
fuit, libro actorum eius nono:
Cum. consedisset Valerianus Augustus in thenmis apud Byzan- 13

tium, praesente exercitu, praesente etiam officio Palatino, adsi-

dentibus Nummio Tusco consule ordinario, Baebio Macro praefecto

pr<a>et., Quinto Ancario praeside, orientis, adaidentibus etiam

a parte 1<a>eva Avulnio Saturnino Scythici limitis duce et Murrentio Mauricio ad Aegyptum destinato et Julio Tryphone orientalis limitis duce et Mae,cio Brundisino praefecto annonae orientis
et Ulpi[ci]o Crinito duce Illyriciani limitis et Thracici .et Fulvio
Bojo duce R<a>etici limitis Valerianus Augustus dixit: 'gratias
tibi agit, Aureliane, res p., prod eam a Gothorum potestate liberasti.

abundamms per te praeda, abunda.mus gloria et his oannibus,

quibus Romana felicitas crescit. cape igitur tibi pro (rebus
gestis tuis coronas murales quattuor, coronas vallares quinque, coronas navales duas, coronas civicas duas, hastas puras decem, vexilla
bicolora quattuor, tunicas russas ducales quattuor, pallia proconsu-

laria duo, togarn praetextam, tunicam pahnatam, togam pictarn,

subarmalem profundum, sellam eburatam. nam te coneulem hodie
designo, scripturus ad senatum, ut tibi deputet scipionem, deputet

etiam fasces; haec enim imperator non solet dare, sed a senatu,
q-uando fit consul, accipere.' post haec Valeriani dicta Aurelianus 14
su.rrexit atque ad manus accessit agens gratias militaribus verbis,
quae propria et ipsa adponenda decrevi. Aurelianus dixit: 'et ego,
domine Valeriane, ianperator Auguste, ideo cu.ncta feci, ideo vulnera
patienter excepi, ideo et equos et coniuratos meos lassavi, ut mihi

gratias ageret res p. et coru3cientia mea, at tu plus fecisti. ago

e<r>go gratias bonitati tuae et accipio consulatum, quern das.
dii facia<n>t et deus [Sol] <in>victus, ut et senatus de me sic
iudicet.' agentibus igitur gratias omnibus circumstantibus Ulpius
Crinitus surrexit atque hac oratione usus est: apud maiores nostros,
Valeriane Auguste, quod et farniliae meae amicum ac proprium fuit,
ab optimis quibusque in filioruan locum fortissimi viri semper electi
sunt, ut vel senescentes familias vel fetus matrim.oniis iam caducos
substituae fecunditas prolis ornaret. hoc igitur, quod Cocceius Nerva in Traiano adoptando, q-uod Ulpius Traianus in Hadrian, q-uod
Hadrianus in Antonin et ceteri deinceps proposita suggestione fecerunt, in[t] adrogando Aurelian, quern mili vicariu.m iudicii tui

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLUMUL IX

-- 50
auctoritate fecisti, censui esse referendum, iube igitur, ut lege agatur, sitque Aurelianus here@ sacrorum nominis et bonortun

totiusque iuris Ulpio Cainito iam consulari viso, ipse actutum

15 te iudice consularis.' longu,,u est cuneta pertexere. nam et act<a>e
sunt Crinito a Valeriano gratiae, et adoptio, ut solebat, impleta. memini me in quodam libro Graeco legisse, quod tacendum esse non
credidi, mandatum esse Crinito a Valerian, ut Aurelianus adoptaretur, idcirco praecipue quod papuer esset; sed hoc in medio relin-

quendum. puto.

Et quoniam superius epistolam posui, qua su.mptus Aureliano

ad consulatum delatus est, piare posuerim rem quasi frivolam, doquenduan putavi: vidimus proxime consulatum Furii Placidi tanto
axnbitu in circo editunx, ut non praemia dan i aurigis sed patrimonia
viderentur, cuan darentur tunicae subsericae, lineae paragaud<a>e,
darentur etiam equi, ingemescentibus frugi hominibus. factum est
enim, ut iam divitiartun sit, non hominuini consulatus, quia utique,

si virtutibus defertur, editorem spoliare non debe[n]t. petierunt

casta illa tempora et magis ambitione populari peritura sunt, sed
nos, ut solemus, hanc quoque rem in medio relinquimus.
His igitur tot ac talibus praeiudiciis muneribusque fultus Clau16
diani<s>temporibus tantus en< it> uit, ut post cuan Quintillo quoque eius fratre intere.mpto solus teneret imperium. Aure<o>l[ian]o
interfecto, cum. quo Gallienus fecerat pacem. hoc loco tanta est diversitas historicorum, et quidern Graecorum, ut alu dicant invito
Claudio ab Aurelian Aureolum interfectum, alii mandante ac volente, alii ab imperatore iam Aureliano eundem occisum, alii vero
adbuc a privato, sed haec quoque media relinquemus, ab ipsis petenda, per quos in litteras missa sunt. illud tamen co <n> stat omne
17

,ontra Meotidas helium divum Claudivan nulli magis quam Aurellano credidisse. extat epistula, quam ego, ut soleo, fidei causa,
immo ut alio<s> annalium scriptores fecieae video, inserendam
putavi: Tlavius Claudius [Valeriano] Aurelian suo salutem. expetit a te munus solitum nostra res p.: adgredere, quid moraris ?
tuo magisterio milites uti volo, tuo ductu tribunos. Glithi* oppugnandi sunt, Gothi a T<h>raciis amovendi. eorum enim plerique
<Ha>emimonttun Europamque vexant, quui te pugnante fugerunt.
omnes exercitus Thracicos, mimes Illyricianos totumque limitem in
tua potestate constituo: solitam en nobis [a]ede virtutem. tecum erit
etiam frater Quintillus, cuan occurrerit, ego allis rebus occupatus
www.dacoromanica.ro

51 -summam belli illius virtutibus tuis credo. misi sane equos decent, lo-

ricas duas et e,etera, quibus munire ad bellum euntem necessitas

.cogit.'

Secuntlis igitur proeliis usus au.spiciis Claudianis reu p. in

integrum reddidit atque ipse statim, ut supra diximus, consensu omnium legionum factus est imperator.
Equites sane amnes ante impeaium sub 'Claudio Aurelianus 18
gubemavit, cum offensam magistri eorum incurrissent, quod temere
Claudio non iubente pugnassent.
Idem. Aurelianus contra Suebos et Sarmatas isdem temporibus
vehementissime dimicavit ac florentissimam victoriam rettulit. ac.cepta est sane clades sub Aureliano a Marcomannis per errorem.

nam dmn is a fronte non curat, occurre<runt> subito eruin.pentibus, dum.que illos a dorso persequi parat, amnia circa Mediolanum
graviter evastata aunt. postea tauten ipsi quoque Marcomanni superati sunt.
In illo autem timore, quo Marcoananni cuneta vastabant, ingentes Romae seditiones motae sunt paventibus cuntis, ne eadem,
quae sub Gallieno fuerant, provenirent. quare etiaan libri Sibyllini
noti beneficiis publicis inspecti sunt inventumque, u.t in certis locis
.eacrificia fierent, quae barbari transire non possent. facta denique
sunt ea, quae praecepta fuerant in diverso caerimoniarum genere,
atque ita barbari restiterunt, quos onuses Aurelianus carptim vagantes occidit.

Libet ipsius senatus consulti formara exponere, quo libro<s>

inspici clarissisni or <dinis> iussit auctoritas:

Die tertio iduum. Ianuariarum Fulvius Sabinus praetor ur- 19

banus dixit: referimus ad vos, p. c., pontificum suggestionem et Aureliani principis litteras, quibus iubetwr, ut inspiciantur fatales libri,
-quibus spes belli terminandi sacrato deoru.m imperio continetur.
-scitis enim ipsi, quotiescumq-ue gravior aliquis extitit motus, eos
temper inspectos neq-ue prius mala publica esse finita, qualm ex
bis sacrificioru.m processit auctoritas.' tune surrexit primae senten.-

tiae Ulpius Silanus atque ita loquutus est: sero nimia, p. c., de rei
p. salute consulimur, sero ad fatalia iussa respicimus more languentium, qui ad summos medicos nisi in summa desperatione non mittunt, proinde quasi peritioribus viris maior facienda sit cura, cum
omnibus morbis occurri sit melius. meministis enim, p. c., me in hoc
online saepe dixisse, iam tum CUM prinmm mmtiatum est Marco-

www.dacoromanica.ro

52

mannos erupisee, consulenda Sibyllae decreta, utendum ApoRini&

beneficiis (inserviendum deorum imanortalium praeceptis), recua[s] asse vero quosdam, et cum ingenti calumnia recusasse, cuan adulando dicerent tantam principia Aureliani ease virtutem, ut opus non
sit deos coneuli, proinde quasi et ipse vir magnus non deos colat,
non de dis inmortalibus speret, quid plura? audivimus Mures, quibus rogavit opem [dei] deorurn, quae numquaan cuiquam turpis.
est.} [ut] 'ir fortissimus adiuvetur. agite igitur, pontifices, qua
puri, qua munch, qua aancti, qua vestitu animisque sacris comanodi,
temphun ascendite, subsellia laureata const<r>uite, ve/atis maulbus libros evolvite, fata rei p. quae sunt aeterna perquirite. ipatrimis matrimisque pueris carmen indicite. nag sumptum sacris, nos
20 apparatum sacrificiis, nos ar<v>is ambarvatia[s] indicemus.' } post
hace interrogati plerique senatores sententias dixerunt, quas longu.m

est innectere. delude aliis menus porrigentibus, Ails pedibus in

sententias euntibus, plerisq-ue verbo consentientibus conditum est se-

natus consultum. itu.m deinde ad teanplum, inspecti libri, proditi

versus, lustra <ta> urbs, cantata carmine, amburbium cdebratum,
ambarva/ia promisee, atque ita solleannitas, quae iubebatur, expleta
est.

Epistula Aureliani de libris Sibyllinis. nam ipsam quoque inTdidi ad fidem. reru.m. `miror vos, patres sancti, tamdiu de aperiendia

Sibyllinis dubitasse libris, proinde quasi in C<h>ristianorum ecclesia, non in templo deorum omnium tractaretis. agite igitur ct
castimonia pontificum caerernoniisque solleannibus iuvate principem

necessitate publica laborantem. inspiciantur libri; s<i> quae facienda fuerint, celebrentur: quemlibet sumlitum, cuinslibet gentis
captes, quaelibet animalia regia non abnuo, sed libens offero, nequeenim indecorum est diis iuvantibus vincere, sic apud maiores nostros multa finita sunt bella, sic coepta. si quid est stunptuum, datis
ad praefectum aerarii[m] litteris decerni iussi. est praeterea vestrae
auctoritatis arca publica, quam magis refertam repperio esse quam
21

cupio.'
Cum autein Aurelianus vellet omnibus simul facta exercitus sui

constipatione concurrere, tanta apud Placentiam clades accepta est,

ut Romanum p<a>ene solveretur imperitun. et causa quidem, huiva
periculi perfidia et callidi[a]tas barbarici fuit motus. nam curia eongredi aperto Marte non possent, in silvas se densissimas contulerunt
atque ita nostros vespera incumbente tarbartmt. denique nisi divina
www.dacoromanica.ro

53

.cope post inspectione,m libroruin sacrificiorum.que curas monstris qui-

busdam speciebusque divinis inpliciti essent barbari, Romana vic-toria non fuisset.

Finito proelio Marcomannico Aurelianus, ut erat natura ferocior, plenus irarum. Romam petit vindictae cupidus, quam seditionum asperitas suggerebat. incivilius denique was imperio, vir
.alias optim.us, seditionuin auctoribus interemptis cruent<ijus ea,
q<a>e mollius fuerant curanda, compescuit. interfecti sunt enim
nonnulli etiam nobiles sanatores, cum his leve quiddam et quod contemni a mitiore principe potuisset vel unus vel levis vel villa testis
,obiceret. quid multa? magnum illud et quod iam fuerat et quod non

frust<r> a speratun est infamiae tristioris ictu contaminavit imperium. tianeri ooepit princeps optimus, non amari, cuan alii dicerent
per[f]odiendum talem principem, non optandum, all bonum quidem. medicum., sed mala ratione curantem.. his actis cum videret
posse fieri, ut aliquid tale iteruan, quale sub Gallieno evenerat, provenirei, adhibito consilio senatus muros urbis Ramae dilatavit. nec
tamen pomerio addidit eo tempore, sed postea. pamerio autem neminem principum licet addere msi eu.m, qui agri barbarici aliqua
parte Roananam rem p. locupletaverit. addidit autem Augustus, addidit Traianus, addidit Nero, sub quo Pontus Polem<o>niacus et
Alpes Cottiae Romano noanini s<u.nt> tributae.
Transactis igiturr, quae ad s<a>eptiones atque urbis Aaiun 22
.et civilia pertinebant, contra Palmyrenos, id est contra Zenobiam,
quae filiorum nomine orientale tenebat imperium, iter flexit. multa
in itinere ac magna belloru.m genera confecit. nam in Thraciis et in
111yrico occurrentes barbaros vicit, Gothorum quin etiam ducem
Cannaban sive Carmabauden cum quinqu.e mijibus haminum trans
Danuvium interemit. atque inde per Byzantium. in Bithy<ni>.anz
transitun fecit eamque nullo certamine optinuit. multa eius magna
et pr<a.jeclara tam facta quam dicta eunt, sed oannia libro innectere nec possuanus fastidii evitatione nec volumus, sed ad intellegendos mores atque virtutem pauca libanda stmt. naan cum. Tyanam venisset eaanque obclusaan repperisset, iratus dixisse fertur: Icanem in
hoc oppido non relinquam.' tune et militibus acrius incumbentibus
spe praed<a>e, et Heraclanunone quodam timore, ne imter ceteros
laccideretur, patriam suam prodente civitas capta est. sed Aurelianus 23

duo statim praecipua, quod unum severitatem ostenderet, alteram

lenitatem, ex imperatoria mente monstravit. nam et Heraclammowww.dacoromanica.ro

54

24

ram proditoram patriae suae sapiens victor occidit et, cuin milites
iuxta illud dictum, quo canem se relicturum apud T[h]yanos negarat, eversionem urbis exposcerent, respondit his: 'canean', inquit,
'negavi in has urbe me relicturum: canes oannes occidite.' grande
principia dictum, grandius anilitun fac[a]turn, nam iocatum principis, quo praeda negabatur, civitas servabatur, totus exercitus ita
quasi ditaretur, accepit. epistula de Heraclaananone: 'Aurelianus
Augustus Mallio Ghiloni. occidi passus sum euius quasi beneficio
T[h]yanam recepi. ego vero proditorema amare non potui et libenter
tuli, quod eu.m milites occiderunt, neque enim mihi fidem servare
potuisset, qui patriae non pepercit. soluin denique ex omnibus, qui
oppugnabantur, campus accepit. divitem hominean negare non possum, sed cuius bona eius liberi<s> reddidi, ne quia me causa pecuniae locupletem hominem occidi passum esse criminaretur.'
Capta autem civitas est miro modo. nam cuan Heraclammon
locum ostendisset aggeris naturali specie tumentean, qua posset Aurelianus cultus ascendere, ille consoendit atque data purpurea clamide lutos civibus, foris militibus se ostendit, et ita civitas capta
est,'quasi totus in muris Aureliani fuisset exercitus.
Taceri non debet res, q-uae ad famam venerabilis vid pertinetfertur enim Aurelianum de T[h]yan<a>e civitatis eversione vere
dixisse, vere cogitasse; vea-uan Apollonium. T[h]yan<a>.euan, celeberrimae famae auctoritatisque sapientem, veteram philosophum,
amicuan ver<e> deorum, ipsuan etiam pro nuanine freq-uentandum,
recipienti se in tentorium ea forma, qua videtur, subito adFstitisse
atque haec Latine, ut homo Pannonius intellegeret, verba dixisse :
'Aureliane, si vis vincere, nihil est quod de civium meorum nee&
cogites. Aureliane, si vis imperase, a cruore innocentivan. abstine.
Aurelianet dementer te age, si vis vivere.' norat vultum philossophi venerabi/is Aurelianus atque in multi& eius isnaginean viderat templis; denique statim adtonitus et ianaginenn et statuas et
tetmplum <e>idem promisit atque in meliorem redit mentean. haec.
ego et a gravibus viais conperi et} in Ulpiae bibliothecae libris relegi et pro maiestate Apollonii magia credidi. quid enim illo viro
sanctius, venerabilins, antiquius diviniusque inter homines fuit? ille
mortuis reddidit vitam, ille multa ultra hotmines et fecit et dixitquae qui velit nosse, Graecos legat libros, qui de eius 'vita conscripti
sum. ipse autem, si vita suppetit atque ipsius viri favor vi[s] guerit,
breviter saltean tanti viri facta in litteras mittam, non quo illius viri
www.dacoromanica.ro

55

gesta munere mei sermonis indigeant, sed ut ea, quae miranda sunt,
ornnium voce praedicentur.
Recepta T[h]yana Antiochiam proposita omnibus inpunitate 25
brevi apud Dafnem certamine optinuit atque inde praeceptis, quantum probatur, venerabilis viri Apollonii parens hu.manior atque dementior fuit. pugnatum est post haec de summ.a rerum contra Zenobiam et Za[no]b[i]am eius socium. apud Emessam magno certamine. cumque Aureliani equites fatigati iamn p<a>ene discederent
ac terga darent, subito vi numinis, quod postea est proditum, bor.
tante quadam divina forma per pedites etiani equites restituti aunt.
fugata est Zenobia cum Zaba et plenissime parta victoria, recepto
igitur orientis statu Emesam. victor Aurelianus ingressus est ac statim
ad templum Heliogabali tetendit, quasi cammuni oiTicio vota soluturns. verum illic eam formam numinis rpperit, q-uam in bello sibi

faventem vidit. quare et illic templa fundavit donariis ingentibus

positis et Romae Soli templum posuit maiore honorificentia consecratum, ut suo dicem.us loco.
Post hace Palm.yram iter flexit, ut ea oppugnata laboruan ter- 26
minus fieret. sed in itinere a latronibrzs Syris male accept frequenter exercitu multa perpessus est et in obsidione usque ad ictumn sagittae periclitatus est.

Epistula ipsius extat ad Mucaporem mima, in qua de huius

belli difficultate ultra pudorem imperialem fatetur: 'Romani me
modo dicunt helium contra feminam gerere, quasi sola mecum Zenobia et euis viribus pugnet, atque hostium <rantunr>. quantum
si vir a me oppugnandus esset, <adest, sed sub fem>in<a> conscientia et timore longe deteriore dici non potest, quantum hic
eagittarum est, qui belli apparatus, quantum telorum, quantum

lapidum, nulla par muri est, quae non Minis et ternis ba/listis occupata sit; ignes etiani torm.entis iaciuntur. quid plura?
tim<et> quasi femina, pugnat quasi <vir> poenam timen[te]s.
sed credo adiuturos Romanam rem p. [viz] deos, qui nu2nquarn nostris conatibus defuerunt.'

Denique fatigatus ac pro malle fessus litteras ad Zenobiam

misit deditionem illius petens, vitam prcvmittens, quarum exemplum
indidi: 'Aurelianus imperator Rocmani orbis et receptor orientis Zenobiae ceterieque, quos societas tenet bellica, sponte facere

debuistis id, quod m.eis litteris mule iubetur. deditionem enim

praecipio inpunitate vitae proposita, ita ut illic, Zenobia, cum

www.dacoromanica.ro

56

tuis agas vitam, ubi te ex senatus a.mplissimi sententia conlocavero.

gem,mas, auram, argentum, sericum, equos, camelos in Romanum
aerarimn. conferatis. Palmyrenis ius suum servabitur.'
Ha[e] c epistula accopta Zenobia superbius insolentiusque re27

scripsit quam eius fortuna poscebat, credo ad terrorem. nam eius

quoque epistulae exemplum indidi: 'Zenobia regina orientis Aurelian Augusto. nemo adhuc praeter te hoc, quod poscis, litteris petit.
virtute faciendura est quidquid in rebus bellicis est gerendum. deditionem meam petisa, quasi nescias Cieopatram reginam perire ma-

luisse quam in qualibet vivere dignitate. nobis Persarum auxilia

non desunt, quae iam speramus, pro nobis slant Saraceni, pro nobis
Armenii. latrones Syri exercitum tuuan, Aureliane, vicerunt. quid?
si igitur illa venerit manus quae undique speratur, pones profecto
supercilium, quo aumc mihi deditionem, quasi oannifariam victor,
imperas.'
Hanc epistulaan Nic[h]omachus se transtulisse in Graecum ex
lingua Syrorum dicit ab ipsa Zenobia dictatam. nam illa superior
Aureliani Graeca anima ea.
His acoeptis litteris Aurelianus non erubuit, sed iratus est sta28
timq-ue collect exercitu ac ducibus Buis undique Palmram obsedit
neque quicquam vir fortis reliquit, quod aut inperfectum videretur
aut incuratuan. nani et auxilia, quae a Persia anima fuerant, intercepit et alas Saracenas Anmeniasque corrupit ague ad se modo feroniter modo subtiliter transtulit, denique multa vi mulierem potentissimam vicit. victa igitur Zenobia cu,m fugeret camellia quos dromedal; vocitant, atque ad Persas iter tenderet, equitibus missis est
capta atque in Aureliani potestatean deducta. victor itaque Aurelianus totiusque inn orientis possessor, cum in vinculis Zenobiam teneret, cuan Persia, Armeniis, Saraoenis super<b>ior atque insolen.
flor egit ea, quae ratio temporis postulabat. tuno ill<ata>e vestes,
quas in templo Solis videmus, consertae gemanis, unto Persici dracones et t[h]iarae, tune genus purpurae, qu.od postea nec ulla gens
detulit nee Romanus orbis vidit. de qua pauca saltean libet dicere.
29 aneministis enim fuisse in templo Iovis Optimi Maxitmi Capitolini
pallinm breve purpureum lanestre, ad q-uod emu matronae atque
ipse Aurelianus iungerent purpuras suas, cineris specie decolorani
videbantur ceterae divini comp aratione fulgoris. hoc munus rex Persia.= ab India interioribus sumptum Aurelian dedisse perhibetur,
scribens: 'sume purpuram, qualis apud nos est.' sed hoc falsum
fuit.} nam postea diligentissime et Aurelianus et Probus et proxime

www.dacoromanica.ro

57

Diocletianus missis diligentissimis confectoribus requisiverunt tale

genus purpurae nee tauten invenire potuerunt. dicitur enim, sandyx
Indica talem purpuram facere, si curetur.
Sed [sed] ut ad incepta redeam.us: ingens tamen strepitus mi- 30
litum fuit omnium Zenobiam ad poenaan poscentium. sed Aurelianus indign<um> aestimans mulierean interimi, occisis plerisque,
quibus auctoribus illa helium Moverat, paraverat, gesserat, triumpho
mulierezn reservavit, ut populi Romani culls esset ostentui grave
inter eos, qui caesi aunt, de Longino filosofo fuisse perhibetur, quo
illa anagistro usa esse ad Graecas lit-tetas dicitur. quem quidem Aurelianus idcirco dicitur occidisse, quod superbior lila epistula 4)81118
diceretur dictata consilio, quamvis Syro esset sermone contexta.
Pacato igitur oriente in Europam Aurelianus redit victor atque

illic Carporum copias adfliadt et, cuan ilium Carpicuin senatus

absentem vocasset, mandasse[t] ioco fertur: 4superest, p. c., ut me
etiam. Carpisclum vocetis.' carp [1]isc<i>um enim genus ca/ciamenti
ease satis notum est. <quod>cognomen [qttod] deforme videbatur,

cum et Gothicus et Sarmaticus et Armenicus et Parthicus et Adiabenicus iam ille di [ s ] ceretur.

Rarum est ut Syri fidem servent, immo difficile. nam Palmyreni, qui iam ;ieti atque contusi fuerant, Aurelian rebus Europensi-

bus occupato non anediocriter rebellarunt. Sandarionem enim,

quern in praesidio illic Aurelianus posuexat, cum sescentis sagittariis oc. ciderunt Achilleo cuidam parenti Zenobiae parantes
imperium. verum adeo Aurelianus, ut erat paratus, e Rhodopa revertit atque urbean, quia ita merebatur, evertit. crudelitas denique
Aureliani vel, ut quidam dicunt, severitas eatenus extitit, ut epistula
eius feratur confessionem imnanissimi furoris ostentan& cuius hoc
exemplum eat: Aurelianus Augustus Cerronio Basso, non oportet
ulterius progredi militum gladio& iam satis Palmyrenorum caesum
atque concisum eat. mulieribus non pepercimus, infantes occidimus,
senes iugulavimus, rusticos interecmimus. cui tetras,. cui urbem deinceps relinquemus? parcendum est his, qui remanserunt. credimus
enim tam paucos tam anultoruan suppliciis esse correctos. templum

sane Solis, quod apud Pa/myram aquiliferi legionis tertiae cum

vexilliferis et draconario et cornici<ni>bus atque liticinibus diripuerunt, ad earn formant volo, qu.ae fuit, reddi. babes trecentas auni

libras <de> Zenobiae capsulis, habes argenti mille octingenta

pondo de Palmyrenorum bonis, babes gemmas regias. ex his omnibus fac cohonestan i teanplum: mili et diis inmortalibus gratissimum

www.dacoromanica.ro

31.

feceris. ego ad senatu.m scribam, petens, ut mittat pontificem, qui

dedicet tem.plum.' haec litterae, ut vIdemus, indicant satiatam esse
inmanitatem principie duri.
Securior denique iterum in Europain redit atque illic nines,
32
qui vagabantur, hostes nota illa sua virtute contudit. interim res
per Thracias Europainque alumni Aurelian ingentes agente Firmus
q-uidam extitit, qui sibi Aegyptum sine insignibus imperil, quasi ut
esset civitas libera, vindicavit. ad quem continuo Aurelianus revertit,
nec illic defuit felicitas solita. nam Aegyptuan statim recepit atque,
ut erat ferox animi, cogitationeni ultus, vehe,menter irascens, quod
adhuc Tetricus Gallias optineret, occidentem petit atque ipso Tetrico exercitum suum prodente, quod eius scelera ferre non
posset, deditas sibi legiones optinuit. princeps igitur totius orbis

Aurelianus pacatis oriente[m], Gallia atque u<n>dique terr[or]i<s> [victo eripe 'me his invicte malls] Romam iter flexit,

33

<uf> de Z <en> obia et Tetrico, hoc est de oriente et de occidente,

triumphum Romanis oculis exhiberet.
Non abeque re est cognoscere, qui fuerit Aureliani triumphus:
fuit enim speciosissimus. currus regii tres fuerunt, in his unus Odenati, argento, auro, gemmis operosus atque distinctus, alter, quern
rex Persarum Aurelian dono dedit, ipse quoque pari opere fabricatus, tertius, quem sibi Zenobia composuerat sperans se urbem. Rom.am cum co visuram; quod illam non fefellit, nam CUM co urbem

ingressa est victa et triumphata. fuit alius currus quattuor cervis

iunctus, qui fuisse dicitur regis Gothorum. quo, ut m.ulti memoriae
tradiderunt, Capitolium Aurelianus invectus est, ut illic c<a>ederet
cervos, quos cum eodem curru captos vovisse Iovi Optimo Maximo
ferebatur. praecesserunt elephanti viginti, ferae mansuetae Libycae,
Palaestinae diversae ducent<a>e, quas statim. Aurelianus privatis
donavit, ne fiscum annonis gravaret; tigrides quattuor, carnelopardali, alces, cetera talia per ordinean ducta, gladiatoruin paria octinBlearunyes, .Axopraeter captivos gentium. barbararum
genta
mitae, Arabes Eu[n]d<a>eano[m]nes, Indi, Bactrani, Hiberi, Saraceni, Persae curn suis quique m.uneribus, Gothi, Halani, Roxolani,
Sarraatae, Franci, Suevi, Vandali, Germani, religati<s>. manibus,

captivi <ut>pote. <p>raecesserunt inter hos etiaan. Palmyreni,

qui superfuerant, principes civitatis et Aegyptii ob rehellionem.
34

Ductae Bunt et decem mulieres, quas virili habitu pugnates inter Gothos ceperat, cum multae essent interemptae, quas de Amazonu.m genera titulus indicabat: praelati sunt tituli gentium nomina

www.dacoromanica.ro

59

continentes, inter haec fuit Ttricus elamide.4oecea, tunica galbina,

bracis Gallicis ornatus, adjunct sib* filio, quern imperatorem in Gallia nuncupaverat. incedebat etiam Zenobia, ornata gemmis, catenis
a.ureis, quas alii sustentabant. praeferebantur coronae omnimn civitatum aureae titulis eminentibus proditae. jam populus ipse Romanus, iam vexilla collegioruzn atcfue castroruin et catafractarii milites
et opes regiae et omnis exercitus et senatus (etsi aliquantuLo tristor, quod senatores triunaphari videbant) multum pompae addiderant. denique vix nona hora in Capitolimn pervenit, sero autem ad
Palatium. sequentibus diebus datae sunt populo voluptates ludorum
scaenicoruan, ludorum circensiu.m, venationum, g/adiatorum, naumachiae.

Non praetereundum videtur, q-uod et populus memoria tenet 35

et fides historica frequentavit, Autrelianum eo tempore, quo proficiscebatur ad oriente,m, bilibres coronas populo promisisse, si victor re-

diret, et, cum aureas populus speraret neque Aurelianus aut posset
aut vellet, coronas eum fecisse de panibus, qui nunc siliginei vocantur, et singulis quibusque donasse, ita ut siligineuan suum cotidie
toto aevo suo et unusquisque et acciperet et posteris suis dimitteret.
nam idem Aurelianus et porcinaan carman p. R. distribuit, quae
hodieque dividitur.
Leges plurimas sanxit et quidem salutares. sacerdotia composuit, templum Solis fundavit et porticibus roboravit; decrevit etiam
emolumenta sartis tectis et ministris.
His gestis ad Gallia*, profectus Vindelieoe obsidione barbarica
liberavit, deinde ad Illyricum redit paratoque magno potius quam
ingenti exercitu Persis, quos eo quoque teanpore, quo Zenobiam superavit, gloriosissime iam, vicerat, bellum indixit sed cum iter faceret apud C<a> enofrurium mansionem, quae est inter Heracliam
et Byzantium, malitia notarii sui et manu Mucaporis interempts est.
Et causa occidendi eius quae fuerit et quemadmoduin sit oc- 36
cisus, ne res tanta lateat, brevi edisseram. Aurelianus, quod negari
non potest, severus, truculentus, sanguinarius fuit princepa hic, cum
usque eo severitatem tetendisset, ut et filiam sororis occideret non
in magna neque in satis idonea causa, iam prianuni in odium suorum
venit. incidit autetm, ut se res fataliter agunt,. ut [o]Mneste[c]um
quendam, quern pro notario secretorum habuerat,libertum,ut quidam
dicunt, suum, infeneiorem sibi minando redderet, quod nescio quid
de [q]eo suspicatus esset. Mnesteu.s, qui sciret Aurelianum neque
frustra minan solere neque, 8i minaretur, ignoseere, brevem nomiwww.dacoromanica.ro

60

.nu.m conscripsit raixtis his, quibus Aurelianus vere irasoebatur, cum

his, de quibus nihil asperu.m cogitabat, addito etiam suo nomine,

quo magia fidem faceret ingestae sollicitudinis, ac brevean legit singulls.). quortun nomina continebat, addens disposuisse Aurelianum
eos omnes occidere, illos vero debere suae vitae, si viri sint, subvenire. hi[c] cum exarsissent, timore, qui merebantur offensam, dolore[m] innocentes, <quod>beneficiis atque officiis Aurelianus videbatur ingratus, in supra dicto loco iter facientem.principem 811.
bito adorti intere.merunt.
Hic finis Aurelian fuit, principi necessario magia quam bono.
37
quo interfecto cum esset wee prodita, et sepulchrum ingens et tem.
plum illi detulerunt hi, a quibus interemptus est. sane Mnesteus
postea subreptus ad stipitem bestiis obiectus eat, quod statuae mar-

moreae posit<a>e in eode.m loco utrimque significant, ubi

et in columnis divo Aurelian statuae constitutae stmt. senatus mortein eius graviter tulit, gravius Lunen p. R., qui vulgo dicebat Aure-

lianum p<a>edagoguan esse senatorum. imperavit annis <quinque mensibus> sex minus paucis diebus ac rebus magnis gestis inter

divos relatus es<t>.

Quia pertinet ad Aurelianum id quod in historia relatum est,
tacere non debui. nain multi ferunt Quintillum, fratrean Claudii,
cum in praesidio Italic esset, audita morte Claudii sumpsisse im.perium, verum postea, ubi Aurelianu.m comperit imperare, a toto exercitu ea de <causa re>lictum; cumque contra elan contionaretur,
nec a militibus audiretur, incisis sibimet venia die vicesimo imperii

sui perisse. quidquid sane scelertun fuit, quidquid anal<a>e conscientiae vel artiuin funestarum, quidquid denique factionuan, Aure38 haulm toto penitus orbe purgavit. hoc quoque ad rem pextinere ar-

bitror Vabalati filii nomine Zenobia<m>., non Timolai et Herenniani imperium tenuisse quod tenuit. fuit sub Aurelian etiam monetariortun helium Felicissimo rationali auctore quod acerrime severissimeque conpescuit, septem tamen anil[it]ibus suoruim militum
intere.mptis, ut epistola docet missa ad Ulipium Crinitum ter consulean, qui eum ante adoptaverat: 'Aurelianus Augustus Ulpio patri.
quasi fatale quiddam mihi sit, ut omnia bella, quecumque geesero,
omnes motus ingravescant, ita etiam seditio intramurana bellum mihi
gravissimum peperit. monetarrii auctore Felicissiano, ultimo servorum,

cui procurationem fisci mandaveram, rebelles spiritu3 extulerunt hi

conpressi sunt septem mil[it]ibus Lembariorum et Riparensium et

www.dacoromanica.ro

61

Castrianoru.m et Daciscoru.m interermptis. mide apparet nullam

a dis inmortalibus datam sine <dif> fieultate victoriam.'

Tetricu.m tritunphatum correctorean Lucaniae fecit, filio eius
in senatu manente. templum. Solis magnificentiseianun constituit.
muros urbis Romae sic ampliavit, ut q-uinquaginta prope milia murorum eius ambitus teneant. idem quadru[m]platores ac delatores
ingenti severitate persecutus est. tabulas publicas ad privatortun securitatem exuri in foro Traiani semel iussit. anmestia etia.m sub eo
defictorum publicorum decreta est [te] exemplo A [n]the<nie>nsium, cuius rei etiam Tullius in Philippicis meminit. flares. provinciales repetundarum ac peculatus reos ultra militarein modum est
persecutus, ut eos ingentibus suppliciis cruciatibusque puniret.. in
templo Solis multum aun i gemmarumque constituit. cuan vastatum
Illyricum ac Moesiam deperditam videret, provinciam. Transdanuvina<m> Daciaan a Traiano constitute= sublet exercitu et provincialibus reliquit, desperans eam posse retineri., abductosque ex ea
populos in Moesia conlocavit appellavitque suam Daciam, quae nunc
dues Moesias dividit. dicitur praeterea huius fuisse crudelitatis, ut

plerisque senatoribus simul<a>tam ingereret factionem coniurationis ac tyrannidis, <quo> facilius eos posset occidere. addunt non-

nulli filiu.m sororis, non filiam, ab eodem interfectum, plerique

autem etiam filium sororis.
Quam difficile sit imperatorem in locum boni principia legere, 40

et senatue sancti or<din>is gravitas probat et exercitus prudentis

auctoritas: occiso namque severissimo principe de imperatore deligendo exercitus frettulit ad senatum, idcirco quod nullum de bis faciendum putabat, qui tam bonum principem occiderant. veru.m senatus bane eandem electionem in exercitu.m refudit, sciens non libenter iam milites accipere imperatores eos, quos senatus elegerit.
denique id tertio factum est, iia ut per eex menses imperatorem Romenus orbis non habuerit, omnesque indices hi[i] permanerent,
quos aut senatus aut Aurelianus elegerat, nisi quod pro consule Asiae

Faltonius Probus in locum Arelli Fusci delec[i]t<us>.

Nan iniucundum est ipsas inserere litterae, quas ad senatum 41
exercitus miau: 'felices ac fortes exercitus senatui P. Q. R. Aurelianus imperator noster per fraudem unius hominis et per errorem bonorum ac maloru.m intere.mptus est. hunc inter deos referte, sancti
et <venerabiles>domini p. c., et de vobis aliquem, sed dignum vestro indicio principem mittite. nos enim de his, qui ve! errarunt
res[qui] vel male fecerunt, imperare nobis neminem patirnur.'
www.dacoromanica.ro

62

criptum ex searatus consulto. cum die III. nonarum Februari<ar>

um senatus amplissimus in curiam Pornpilianam convenisset, Aurelius Gordianus c,onsul dixit: 'referimus ad vos, p. c., litteras exercitus
felicissimi.' quibus recitatis Aurelius Tacitus, primae sententiae senator, ita loquutus est: (hic autem est qui post Aurelianum sententia
omnium imperator est appellatus.) 'recte atq-ue ordine consuluissent
dii immortales, p. c., si boni principes ferro in.violabiles extitissent,

ut longiorem ducerent vitam neque contra eos aliqua esset potestas his, qui neces infanda<s> tristis<s>ima mente concipiunt.
viveret enim princepo Aurelianus, quo <neque fortior>. neque utilior fuit quisquam. respirare certe post infelicitatem Valeriani, post
Gallieni mala imperante Claudio coeperat nostra res p.; at eadem
reddita fuerat Aureliano toto penitus orbe vincente. ille nobis Gallias dedit, ille Italiarn liberavit, ille Vindelicis iugum barbaricae servitutis arnovit. illo vincente Illyricum restitutum est, redditae Romanis legibus Thraciae. ille, pro pudor[e], orientem fesnineo pressum iugo in nostra lira restituit, ille Persas, insultantes adhuc Valeriani nece, fudit, fugavit, oppressit, illum Saraceni, Blemmyes,
Axosnit<a>e, B [r] actrani, Seres, Hiberi, Albani, Armenii, populi

etiam Indorum veluti praesentem p<a>ene venerati aunt deum.

illius donis, quae a barbaris gentibus sneruit, refertum est Capitolium. quindecim milia libranun aun i ex eius liberalitate unum tenet
templu.m, oninia in urbe fana eius micant donis. quare, p. c., vel deos

ipsos jure convenio, qui talem principent interire passi stint, nisi
forte seeum eum esse maluerunt. de,cerno igitur divinos honores,
idque vos mines aestimo esse facturos. nam de imperatore diligendo
ad eundem exercitum censeo ease referendusn. e[s]tenim in tali ge-

nere sententiae nisi fiat quod dicitur, et electi pericalum erit et

elegentis invidia.' probata sententia est Taciti. attamen cum iterum
atque iterum mittereturr, ex senatui consulto, quod in Taciti vita
dicemus, Tacitus factus est imperator.
42

Aurelianus filiam solam reliquit, cuius posteri etiasn nunc

Romae sunt. Aurelianus naanque pro commie Ciliciae, senator optimus, sui vere iuris vitaeque venerabilis, qui mine in Sicilia vitam
agit, eius est nepos.

Quid hoc esse dicam, tam paucos bonos extitisse principes,

cum lam. tot Caesarea fuerint? nam ab Augusto in Diocletianum Maximianunique principes quae series purpuratorum sit, index publiCU9 tenet, sed in his optisni ipse Augustus, Fl(avius) Vespasianus,
Fl(avius) Titus, Cocceius Nerva, divus Traianus, divus Hadrianus,

www.dacoromanica.ro

63

Pius et Marcus Antonini, Severus Afer, Alexander Mamm<a>eae,

divus Claudius et divus Aurelianus. Valerianum, enim, cum

optimus fuerit, ab oumibus infelicitas <se> par< a> vit vides,

quaeso, quam pauci sint principes boni, ut bene dictum sit

a quo- dam naimico scurra Claudfi huius te,mporibus in. uno anulo
bonos principes posse perscribi atque depingi. at contra quae series
maloru.m? ut enim omittam.us Vitellios, Caligulas et Nerones, quis
ferat aVlaximinos et Filippos atque illam inconditae multitudinis
f <a> ecem? tametsi D[a]ecios excerpere debeam, quorum, et vita
et more veteribus comparanda est.

Et quaeritur quidem, quae res malos principes facial: iam 43

primum, mi amice, licentia, deinde rerum copia, amici praeterea
probi[s], satellites detestandi, eunuchi avarissimi, aulici vel stulti
vel detestabiles et, quod negari non potest, rerum publicaruin ignorantia. sed ego a patre meo audivi Diocletianum principem iarn privatum dixisse nihil ease difficilius quam bene imperare. colligunt
se quattuor vel quinque atque unum consiliurn ad decipiendum
peratorem capiunt, dicunt, quid probandum sit. imperatar, qui domi
clausus est, vera non novit. cogitur hoc tantu,m scire, quod 1111 loquuntur, facit indices, quos fieri non oportet, amovet a re p., quos
debeat optinere. quid multa? ut Diocletianus ipse dicebat, bonus,
.cautus, optimus venditur imperator. haec Diocletiani verba stint, quae
idcirco inserui, ut prudentia tua sciret nihil esse diffi<ci>lius bono
principe.

Et Aurelianum quidem multi neque inter bonos neque inter

malos principes ponunt, idcirco qttod ei dementia, imperatorurn
/ (104 prima, defuerit. Verconnius Herennianus praefectus praetorii
Diocletiani teste Asclepiodoto saepe dicebat Diocletiantun frequenter dixisse, cum Maximiani asperitatem reprebenderet, Aurelianum
magia ducean ease debuisse quam principem. nam eius nimia ferocitas eidem displicebat.
Mirabile fortasse videtur quod conpertum. Diocletiano Ascle- 44
piodotus Celsino consiliario suo dixisae perhibetur, sed de hoc pos.
ten iudicabunt. dicebat enim quodam tempore Aurelianum Ga/lica-nas consuluisse Dryadas sciscitantem, utrum apud eius posteros imperium permaneret, cum. Mao respondisse dixit nullius clarius in

re[8] p. nocmen tin= Claudii posterorum futurum. et est quidem

iam Constantin); imperator, eiusdem vir sanguinis, cuius puto posteros ad eam gloriam, quae a Dryadibus prommtiata sit, pervenire.
www.dacoromanica.ro

64

quod idcirco ego in Aureliani vita constitui, quia haec ipsi Aureliano cotuntlenti <re> sponsa sunt.
Vectigal ex Aegypto u<r>bi Romae Aurelianus vitr [e]i, char45
tae, lini, stupp<a>e atque anabolicas species aeternas constituit.
thermas in Transtiberina regime Aurelianus facere paravit hiemales, quod aquae frigidio[e]ris copia illic deesset forum nominis sui
in Ost<i>ensi ad mare fundare coepit. in quo postea praetorium
publicurn constitutum est. amicos suos honeste ditavit, ,et modice, ut

miserias paupertatis effugerent et divitiarum invidiam patrimonii

moderatione vitarent. y <e>stem <h>olosericam neque ipse in
vestiario suo habuit neque alteri utendam dedit. et cum ab eo uxor
sua peteret, ut [t]unico pallio blatt<e>o .serico uteretur, ille respondit: 'abis ut auro fila peasentur.' libra enim aucri tune libra serici
46 fuit. habuit in animo, ut aura= neque in cameras neque in tunicas neque in penes neque in argentuni mitteretur, dicens plus aun i ease in
rerum natura (pari argenti, sed aurum per varios brattearum, fil [i] orum et liquationum usas perire, argentum auteni in suo usu manere.
idem dederat facultatem, ut aureis, qui vellent et vasis uterentur et
poculis. dedit praeterea potestatem, ut argentatas privati c[h]arruchas haberent, cum antea aerata et [a]eburata vehicula fuissent.
idem concessit, ut blatteas matronae tunicas haberent <et>ceteras
vestes, cum antea coloreas babuissent et ut multum oxyp<aederotinas. ut fibulas aureas gregarii milites haberent, idern primus concessit, cuan antea argenteas habuissent. paragaudas vestes ipse primus militibus dedit, cu.m ante non nisi rectis purpureis accepissent,
et quidem aliis monolore[a]s, aliis dilores, trilores aliis et usque ad
47 pentelores, quales hodie lineae aunt. panibus u[e]rbis Romae unciam de Aegyptio vectigali auxit, ut quadam epistula data ad praefectum annonae urbis etiam ipse gloriatur: Aurelianus Augustus
Fl(avio) Arabiano praefecto amonae. inter cetera, quibus dis faventibus Romanam rem p. iuvimus, nihil mihi est magnificentius, quam
quo d additamenlo uncae omne[m] annul/arum urbi <e> a [ u] ruin genus iuvi. quod ut esset perpetuum, naviculacrios Niliacos apud <A >.
egyptum novas et Romae amnicos posui, Tiberinas extrmd ripas, va-

48

dum alvei tumentis effodi, diis et Perennitati vota constitui, abnam

Cererem consecravi. nunc tuum est officium, Arabiane iucundissime;
elaborare, ne meae dispositiones in irritum verdant. neque enim p.
R. saturo quicquam potest ease laetius.'
Statuterat et vinum gratuitu.m p. R. dare, ut, quem ad modu.n/
www.dacoromanica.ro

65

oleum et panis et porcina gratuita praebentur, sic etia.m vinum da-

retur, quad perpetuuni hac dispositione conceperat. Etruriae per

Aareliam usque ad Alpes cmaritimas ingentes agri sunt hique fertiles ac silvosi. statuerat igitur dominis, locomen incultorum
qua<. n> tuin[en] vellent, gratis dare atque illic familias captivas

constituere, vitibus montes conserere atque ex eo <o>per<s> vinum dare, ut nihil redituuin fiscus ac,ciperet, sed totum p. R. concederet. facta erat ratio dogae, cuparu.m, navimn et apeman. sed
multi dicunt Aurelianuan, ne id faceret, praeventum, alii a praef.
praetorii suo prohibitum, qui dixisse fertur: 'si et vinum. p. R. damus, superes; ut et pullos et anseres demus.' argumento est id vere
Aurelianuan cogitasse, imano etiam facere disposuisse vel ex aliqua
parte fecisse, quad in porticibus templi[s] Solis fiscalia vina ponuntur, non gratuita populo eroganda sed pretio. scienduan tamen congiaria ilium, ter dedisse, donasse etiam p. R. tunicas albas manicatas
ex diversis provinciis et lineas Afras atque Aegyptias puras, ipsum-

que primum donasse oraria p. R., quibus uteretur populus ad favorem.

Displicebat ei, cuan esset Rocmae, habitare in Palatio, ac magia 49

placebat in bards Sallusti vel in Damitiae vivere. miliarensem dCnique porticum in hortis Sallusti ornavit, in qua cotidie et equos et
se fatigabat, quamvis esset non bon<a>e valetudinis. servos et mi-

nistros peccantes coram se c<a>edi iubebat, ut plerique dicunt,

causa tenendae severitatis, ut alii, studio crudelitatis. ancillam suam,

quae adulterium cum conserva suo fecerat, capite punivit, multos

servos ex familia propria, qui peccaverant, legibus audiendos iudiciis publicis dedit. senatum sive senaculum, matronis reddi voluera;
ita ut primae illic quae sacerdotia senatu auctore meruissent calceos
mullos et c[a]ereos et albos et <h>ederacios virus omnibus tulit,
mulieribus reliquit. cursores eo habitu, quo ipse habebat, senatoribus concessit. concubinas ingenu<a>s haber vetuit. eunuchorum
modum pro senatoriis professionibus statuit, idcirco quad ad ingentia pretia pervenissent vas argenti eius numquam, triginta libras
transiit. convivivan de assaturis maxime fui; vino russo
maxime *delectatus est. medicam ad se, cum <a>-egrotaret, 50
numquam vocavit, sed ipso se in[a] edia praecipue curabat. uxori et

filiae annu<u>im sigillaricium quasi privatus instituit. semis suis

vestes easdem imperator quas et privatus dedit praeter duos senes,
Taus quasi liberties plurimu.m detulit, Antistium et Gillonem,
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLUMUL IX

www.dacoromanica.ro

66

<qui> post eum ex senatus sententia manu missi aunt. erat quidem
rarus in voluptatibus, sed miro modo mimis delectabatur, vehementissime autem delectatus eat fagone, qui usque eo multum, comedit,
ut uno die ante mensam eius aprum integruni, centum panes, berbicern et porcellu.m comederet, biberet autem infundibulo adposito
plus orca.
Habuit tempus praeter seditiones quasdam domesticas fortunatissimu.m. populus eu.m Romanus am.avit, senatus et timuit

www.dacoromanica.ro

VIEATA DIVULUI AUREIJAN

L Autorul arat, in introducerea sa, cum a ajuns, la indemnul lui

Tiberianus, prefectul Romei, si descrie vieata impiratului Aurelian.

Cu prilejul veselei srbatori a zeitei Cibela, and, duprt cum

se gtie, se fac gi se spun tot felul de lucruri distractive, Iunius Tiberianus 2) prefectul Romei, bitrbat ilustra gi Si cArui nu,me trebuie
pomenit cu respect, m'a luat cu sine in trisura sa de magistrat 2). Aci,
fiind departe de ori ce afaceri gi de chestiuni politice, am inceput

2 linigte o lungii conversatie, de la Palatin pila la parcul luf

gi, intre altele, am vorbit impreuni mai ales despre
vieata Imprtratilor. i, cgind am ajuns la templul Soarelui, inntat
de impiratul Aurelian, m.'a intrebat, fiindcri prefectul insugi

Varius 2)

trggea originea intrucatva din singele acestuia, cine a seria despre

vieata acestui finpAralt? Rispunzindu-i el n'am vzut ca ea el fi fost
scris de veun scriitor latin, ci doar numai de cativa istorici greci,
attmci venerabilul bilrbat, exprimanclu-gi printeun. suspin &meres,
imi spuse: 4tDeci un Thersit, un Sinon gi toate pociturile
ne sunt cunoscuti tn toate amlnuntele gi vor fi cunoscuti gi de
urmagii nogtri, iar istoria divulul Aurelian, brtrbat de seaml gi principe ilustru care a redat Romanilor intregt1 glob pkrans tesc, va
l'unjas Tiberianus, fost de doul ori consul, a tait subt ImpNratul
cletian (284-305).
Cu doui
Triisura sa de magistrat. tudiciale carpentum era o ciir'
roate i aeoperitii Cu un coviltir. La fnceput carpentum era intrebuintat numaf
de damele romane; eu timpul fusil acest vehiculum pompaticubrn s'a %cut de
mai multe feluri: hambre, iudiciale etc. Magistratilor li s'a acordat acest vehicul
numai in anul 384. Vea Thesaurus linguae tatinae, sub voce.
Parad lui Varius. Unii comentatori presupun ci trebuie eitit
nos. Aci insi e vorba de Varius Heliogabalus, mire a construit i thermae Variarme.

www.dacoromanica.ro

68

minea necunoscut de urmaii notri! Du.mnezeu sL ne fereasei de o

atare ruine! i, totui, pe cite tiu, ni s'au pistrat efe.meridele acestui mare principe i istoricul rizboaielor ce el a purtat. A doni
ca s iai acest material 1
sera istoria in mod cronologic, adiugnd i aminuntele privitoare la vieata sa. Toate aceste am.'nunte le

vei gisi prin stiruinta ta n crile scrise pe in% in cari el insugi

poruncise s se consemneze tot ce lima in fiecare zi. Voiu cuta s
Ti se puni la indemni aceste crti de in din biblioteca Ulpiani 2).
A don i apoi ail descrii, intru &it Ii va fi cu putinti, pe Aurelian aga
precu.m a fost eh,. Am ascultat, Piniane 8), de aceasti povati: am pri-

mit crtile greceti i am strans In Mina mea tot ce imi era necesar
pentru aceast lucrare; in baza acestora am adunat intr'un singur
voluan tot ceea ce mi-a pirut vrednic de a fi amintit. A don i ca tu
si primeti cu banivointi lucrarea mea. Iar daci nu eti multamit
cu ea, recitete autorii greci gri aleargi i la crtile de in, cari 1i vor
fi 'puse la dispozitie, cand vei voi, de biblioteca Ulpiani.
IL
Nici un istoric nu este lipsit de inexactititi, prin urmare nici antorul.

fiindci in convorbirea noastr din acea trisuri a venit vorba

i despre Trebellius Pollio care a publicat istoria ijnpralilor, at:it
a celor insemnati cat i a celor mai putin cunoscuti, dela cei doi
Philippi pini la divul Claudius i la fratele acestuia Quintillus, Ti-

berianus a sustinut c Polio a afirmat multe neexactititi i ci a

eerie prea in rezumat. Eu contrazicindu-1 ripostndu-i ci nimenea
dintre scriitori, c,e1 putin dintre istorici, nu se gisete care sil nu fi
opus i inexactititi, 1 citndu-i ca dovezi evidente pasagii din, Livius,
din Sallustius, din Cornelius Tacitus i, in sfarit.; din Trogus Pompeius, pasagii din cari uor tear putea .convinge, prin mrturil nein-

doelnice, mi-a aprobat pirerea i mi-a luting mina cu bunitate,

Serie cma Ii place i sunt sigur cil ori cum vei serie,
Ca/lile scrise pe in. Stint Zibri lintei de care ne vorbete de atiitea ori
T. Livius.

Biblioteca Ulpiarai a card fundatie se atrumie imparatuki Ulpiu

Traian.
Piniane, Pinianns sau Pionius, era un prieten, car' uia Vopiscus Ii dedica

aceasti carte. Cf. eap. 43.

www.dacoromanica.ro

69

vei avea ca tovaiii ai inexactitIttilor tale 1) pe aceia pe care Ii admi.

rim ca autori ai elocventiei istorice.

Bi
Nasterea lui Aurelian.

Dar, pentruca sa nu intiir, in introducerea mea, prea multe lucruri de prisos, divul Aurelian s'a nOscut, cum spun cei mai multi,
la Sirmium a), dintr'o familie cam de jos, dupil alii, in Dacia Ripens 3). En Ind
aduc aminte i fi citit un autor Care apune
s'a nOscut in Moesia. Se intimplit in adevr uneori el nu se 0e in

ce tarI s'a nOscut bArbatii de origine mai obscuei cari ii dau ca

patrie o tail ce nu e a lor spre a-i da pentru pogteritate oarecare
strOlucire. Dar, n'are :data important, fat de meritele unor im.p
rati iluori, de a se gti unde s'a nOscut fiecare, eat mai muh ce foloase au adus ei statului. Pe un Plato il kaki oare mai mult faptul

de a se fi niiscut la Atena, de cit di a fost .un ilustru maestra

al filosofiei? Oar& sunt de mai Puling insemnOtate un Atistotel din
Stagira, un Zenon din Elea, sau un Anacharsis din Scitia, cA s'au
ngscut in nite sate mititele, de cit cA zneritul filosofiei lor i-a ridicat
pink' la cer?

IV. Copihiria sa

Mama sa

Prevestiri pentru viitor.

Dar, pentru ca sA MO. intorc la subiectul meu: Aurelian niscut

dinteo familie de jos, ea distins din copilria sa printeo fire vioaie

e printr'o fort deosebitO, ne Isind d tread nici o zi, chiar dad

sr fi fost o zi de drbOtoare sau de ripaus, si nu faca exercitii Cu
lancea i Cu sgeata sau cu alte arme. Mama sa, dup spusa lui
lierates din Tyr, eel mai invOtat scriitor grec, a fost preoteasi la tem.-

plul Soarelui, In satul in care locuiau trrintii sIi. Se pretinde

ea ar fi posedat intrueitva chiar arta divinatiunii, ping. inteatita
in cat uneori imputa bOrbatului ei 4), ocOrindu-1, cA e
Tovar4i ai inexactiti# ii tale, cenniles Tnendaciorum, adeci ai
nilor tale.
Sirmiunt, mare ora', astlizi Thng Afitrovip, in Jugoslavia.
Dacia Ripensil, adeci in Dacia pe care el insusi a creiat-o in urm'.
Taal lui Aurelian a fost cultivatorul mosiei unui senator numit Aurelius. Dela acesta isi trage originea si numele viitorului impirat. Mama sa
flind preoteasli avea oarecare superioritate morall asupra brbatuluf ei.

www.dacoromanica.ro

70

groeolan i spunindu-i: BUite ce mai tati de imprat. Din aceasta

rezulti cl femeia cunogtea secretele destinului. Acelai autor ne mai
d urmitoarele presemne despre domnia lui Aurelian- Mai intili, cl
un arpe ea incolicit de mai multe ori in copaia de copil a lui Aurelian i n'a putut fi omorit nicidecum. In cele din urrai, insi mama sa, care vzuse aceasta, n'a mai voit s ucicl arpele, socotindu-/

ca un geniu familiar. Pe ling aceasta, se mai apune el mama sa,

ca preoteas, a fcut pentru fiul ei o juckie din mantaua de purpuri pe care impiratul de atunci o .dedicase Soarelui. Si s'a intiimplat, de asemenea, ca un vultur al ridice, fr erti faiel vr'un ru,
pe Am-elian pe cand era inapt in scutece, 1
aeze pe un altar,
de lang un templu, care insI din ints. nplare nu avea foe. Acelai
autor ne mai apune cl mamei lui Aurelian Ii s'a nscut odati un vi/el de o mirime exceptional, alb 1 cu pete de purpuri i atla fel el
pe o parte a coastelor purta vorba cave, lar pe cealattil o coroanii.

v.
V. Alta prevestiri pentru ridicarea sa.

Imi aduc aminte cl am citit in acelaei autor i alte multe

Astfel, bunioari, el apune ci la naterea lui Aurelian ar fi inflorit in curtea mainei sale 1) un trandafir ca purpura, cu miroe de
trandafir, dar cu petalele de sur. Au mai fost apoi i ahe Beaune,
din timpul campaniilor sale, prevestitoare de viitoarea sa demnie,
care s'a adeverit in urm. Astfel, pe cind odati intra in Antiochia
trieuri, fiindci, din causa unei rani, nu se putea sine pe cal, o manta
in cinstea sa, a crtzut gi i-a acoperit
de purpur, care flutura
umerii. lar, cand a vrut s incalece pe un cal, flindei pe vremea
aceea era interzis al meargrt cineva in trsturil in ora', ii ea adus
incrtlecat, (Ir ert bage
un cal care era al impitratului i pe care
de seami indat. lar and a observat aceasta, ea dus gi i-a ]1.e.rdecat calul sin. In afari de aceasta, pe ciind se gsea in Persia comandant, ea dr. uit din partem regelui Pergilor o cupil cum se obignuiete sl se dea numai imprtratilor i pe care era sculptat Soarele,
In /inuta cellxia ce se gsea in templul in care mama sa era preoteas. li s'a dlruit 1 un elefant enorm pe care La oferit la randul eau
astfel cl singur Aurelian, ca om particular, a fost
unui model de elefant.
1) In cunea mantel sale, tn eiusdem mulieris chorte.

www.dacoromanica.ro

71

VL
VI. Portretul /mi Aurelian

Isprirvile sale personale

Cintee in

onoarea ea.

Dar, pentru ca sA Ram la o parte toate acestea i altele de

acest (el, vom apune numai ea' Aurelian a (ast un babat frumos
impungtor prin tinuta sa brbteasai; destul de inalt ca staturi i
eriergic, cam aplecat spre biuturil i chefuri, putin afemeiat, de o
severitate excesiv i de o disciplin aspr, i gata in once moment
si puta mina pe spadrt. Astfel, fiinde se gsean in armati doi ofiteri cu numele de Aurelian, el 1 un altul care a fost ticut primanier impreuni cu. Vakrian, pe el armata Il poreclise anina de fer,
aa ca. dac cineva intreba care Aurelian a fcut sau a executat cutare
inert; se spunea Aurelian mmial de fen., asla era el cunoscut 1). Se
povestesc. mai multe fapte strAlucite din partea acestui Aurelian, ca

am particular. El, impreuni cu trei sute de soldati din garnimoanit,

a sdrobit singur pe Sarmatii cari atacaser Iliria. Theoclius,

scriitor din epoca impiratilor, ne povestete di Aurelian, in riizboiul
Cu 8armatii, intr'o singur mi a ucis, cu min' a sa proprie, patru zeci
gi opt de ini, ins, in mai multe mile diferite, mai mult de noui ante
cinci zeci de oameni. Astfel ci flicaii au campus in cinstea lui Aurelian cintece i dansuri pe cari le executan soldatii In timp de Bab&
toare: Am tiiat capul la o mie i-o mie i-o mie, un sling= am am

tiat capul la o znie. SA bea o mie eel ce a ucis o mie. Nimeni

nu are at.* vin, cit singe a vrsat el 2). tiu ea- aceste lucruri
n'au nici o insemnaate, dar, fiindel scriitorul de mai sus a trecut
In sc.rierile sale aceste cintece, ca fiind latine, am gsit cu cale el nu
trebuie sA le tree cu vederea niel eu.

I) Mang de fier, MMUS ad Armin* adeci gata in once moment si puni

mina pe armil.
2) Mille, mille, mine decolavimus
Unus homo! mille decolavimus.
Mille bibat qui mine occidit.
Tantum vini habet nemo
Qantum fundit sanguinis. Aceste versuri, serse In latina populari se con.
sfderi ca fcnd tranzitia titre poesia antici bazati pe cantitate i poezia
derni bazati pe accent cf. Poezia populara la Romani in Rorrutniza p. 95.

www.dacoromanica.ro

74
VIL
Succesele sale in contra Francilor 6i un alt cintec in onoarea sa.
Cruzimea sa spre a tinca in frill pe soldati. Recomandri pentrn conduits oat&
gilor 65i.

Tot Aurelian, pe cind se g5sea la MaientaT ca tribun al legiunei a gaptea galiai, atit de cumplit a bitut pe Francii cari, nivAlind
asupra intregii Gali, o pustieau in lung gi lat, ci a amorit gapte sute
de ingi gi pe trei sute de prizonieri i-a vindut la an.ezat. Cu acest
pailej, si ea compus un cintec ati) : Am ucis dintr'odati o

mie de Franci, o mie de Sarmasi. Ciutim o mie de Pergi2):,.

atita groazA, dupi cuin am opus, a higat el in soldasi, pedepshidu-i Cu asprime pentrta gregelile lor din tabiri ai nimenea
In urani. n'a mai greliiit. El, in sfirgit, singurul dintre tosi generalii
astfel a pedepsit pe un soldat care a comis un adulter cu sosia unui
prietin, cA, aplecand virfurile dela doi copaci legindu-le de picioarele soldatului, dupi ce le-a dat drumul deodatI, spintecindu-1
In dou5, au lianas atirnate cite o jumitate de fiecare arbor. Acest
fapt a bigat groaza In tosi. Existi o scrisoare din timpul

lui Aurelian &are inlocuitorul sau, in urmkorii termeni: 4cDaci

vrei sA fu In adeVr tribun 3), eau mai bine daci vrei si

Sine in frill pe solda. Nimeni EZ1 nu fure un puiu striin; nimeni

si nu se ating de o oaie striini; nianeni si nu fure un strugure, nimerti si nu balee simgniturile; nimeni sA nu pretindi dela cineva
uleiu, sare.sau lemne; fiecine el se anulsumeasci cu porsia sa de hra-

Prada si o alibi' dela diagram; si nu aibi lacritmile locuitorilor

provinciei. Armele lui de apirare si fie totdeauna curate, armele de
atac ascusite, incilsalmintea in stare bunk'. Haine noui sA inlocuiasci
pe cele vechi. Solda si gi-o aihi in chimir, nu la circiuma 4). Si aib5.
la brat brisare, si poarte inel; e-gi sesele calul ce duce samarul 5), IA

nu vanzi furajul; si ingaijeasci impreuni cu tosii de catirul centuS'a campus un cntec, ballistia (orum), dela ballo (are), gr. ballizo,
de unde neologismul bal gi ballet. Cfintecul era ficut pentru dans (saltatiunculas).
Mille Sarmatas, milk Francos

Semel et semel occidimus.

Mille Persas quaerimus. Vezi nota dela cap. VI 2.
Tribun, adecii ofiter de legiune.
Solda si gi-o. (lag la chimir, nu la afrciumg. Observil plasticitatea
expresiei.

Calul ce duce sconarul, equus sagmarius.

www.dacoromanica.ro

73

rei 1) ; ai se seaveasci ajutindu-se unul pe altul; si fie curarisit in

mod gratuit de medici; si nu dea ni,mic aruspicilor; prin inahalale
soldatii si se poarte cinstit, iar cel ce cauti pricini altuia, si mi.
nince bitaie.
VIIL
VIM Aprecierea impiratului Valerian asupra severitkii lui Aurelian.

Am gisit, nu de m.ult, intre cirtile din biblioteca Ulpiani, o

scrisoare a divului Valerian scrisi privitor la principele Aurelian.
Ani iranscris-o, precu.m i trebuia, vorbi cu vorbi. tValerian August
auk* consulul Antoninus Gallus Imi reprorzi intr'o scrisoare particulari ci am incredintat pe fiul meu Gallen lui Postmnius, in km
aid fi incredintat lui Aurelian, Cu toate cA ar fi trebuit si fie dat
pe mina unui am sever, atit fiul ineu, cat i armata. Tu insi n'ai si
xi-1mM multi vreme de aceasti pirere, cind vei afla de citi severitate este Aurelian. El este un orn pornit, grosolan i sever i nu
este pentru timpurile de astizi. Ii jur pe toti zell ci. chiar m'am temut si nu se arate prea aspni cu fiul meu prea crud cu el, daci
ar fi ficut ceva, cum biiatul din fire este aplecat spre glu.me. Serisoarea aceasta ne dovedete de citi severitate era Aurelian, daci
chiar Valerian ne spune ci s'a teanut de el.
IX.
IX. Elogiul lui Aurelian fcut de impratul Valerian, g darurile ce urmeazi sii i se dea la Roma.

ExistAi o a doua scrisoacre tot dela Valerian, in care se aduc

elogii lui Aurelian 1 pe care eu am scos-o din arhivele prefecturei
urbane. Daci Aurelian ar fi yenit la Roma, Ii se preciza onorariul
gradului s5u. Tali copia acestei scrisori: 4cValerian August citre
Geionius Albinus, prefectul oratului. A don i ca fie c5ruia dintre

birbatii cei mai devotati pentru republici si le acord o risplati

mai mare deck o pretinde deannitatea lor, mai ales atunci cind
vieata lor ii recomandi pentru atari onoruri. In afar5. de delimitate,
li se cuvine i o recompens5. pentru meritele lor. C.ci riguroasa administratie publici face ca nimeni si nu se poati atinge de ceva din
1) Catitrul centuriel Pe vresnea aceasta compania de o =di de oameni
adeci centuria, avea cite un catiir.

www.dacoromanica.ro

74

pontributiile provinciilor, in dar de ce se envine gradului funcOunii sale. Pe Aurelian, un barbat foarte viteaz, 1-am insircinat cti
inspectia i cu organizarea tuturor taberikr noastre. Lui i datoram
atat de m.ult, gi eu gi republica, dupi marturia unanima a intregei armate, aga c nu se &eso daruri demne de el, gi nici destul de mari,
cani ii s'ar cuveni.Caci ce calitati nu gasim la acest barbat?Intru cat
el este inai prejos de cat Corvina gi decat Scipionii? El este liberatoral Ririei, el este restauratorul Galiilor, el este modelul unui general incom.parabil1). i, cu toate acestea, nu pot s raspltesc pe
un atare barbat peste ceea ce Ii acorda republica, sobra gi econoama
De aceea, mi adresez sinceritatii tale, prea scumpul m.eu parinte, sa
dai acestui brbat, cat timp se va gasi la Roma, gaisprezece paini militare alese, patruzeci de paini militare de cazarma, patru zeci de
sextarii de vin de masa, o jumatate de purcel, doui galie, treizeci
de libre de carne de porc, patru zeci de carne de vaca, un sextariu
de untdelemn fin gi de ~menea unul de calitatea a dona, un sextariu de plisime topit, un sextariu de sare, legume gi fructe, de cat
ar avea nevoie. Yra'mndoial, fiin.dca trebnie s i se faca avantagii
deosebite, ciit timp se va gasi la Roma, li vei da, ca provizii extra-

ordinare, furagii. Iar lui personal de cheltuiali gi vei da, pe fiecare zi, doi antonini de aun, cate einci zeci de filipi mici de aigint,
o alta de dinari de anima; restul va da prefectul tesaurului.
X.
X. Comandamentele sale. Aurelian inlocuegne pe lUlpins Crinitus caro
era boIna f care mu4umette impiratului pentru alegerea biloenitorului

Li s'ar parea unora, poate, c aeeste lucruri snnt rara niel o

importanta gi de prisos opuse; curiositatea insa nu refuza nimic 2 )
Aurelian a avut multe c,omandamente gi foarte multe tribunate gi a
inlocuit in serviciu pe generali gi pe tribuni, in diferite timpuri, aproape de patru zeci de ori. A tinut chiar locul lui Ulpius Crinitus,

care pretindea a se trage din neamul lui Traian gi, in realitate,

semana foarte mult ea Traian, prin calitile sale deosebite. Acest
Modelul unui general incdmparabil, dux rnagni totius exempli. Obexagerarea evidentil a meritelor lui Aurelian.
Curiozitatea falsa nu refuzii nimic, curiositas nihil recusa. In aceastii
fraa autorul ama care a fost, in realitate, ideea conduciltoare in compunerea
isurriei Auguste.

www.dacoromanica.ro

75

Crinitus a fost pictat impreunI Cu Aurelian lu templul Soarelui.

Valerian hofarise s'O ja pe Aurelian ca Cesar, 814 ja in locul Su ca

si-i condua armatele, si-i restituie frontierele imperiului, sil imparta piado la soldati, s inzestreze Tracille cu boi, cati, sclavi gi
captivi, s ageze pe Palatin apolille luate dela dum.ani. El, inainte
de a ajunge ca impOrat Valerian, i-a lngrrnAdit curtea cu cinci
sute de sclavi, cu dona' mii de vaci, en o mie de iepe, cu ze,ce mii de
oi, cu cincisprezece mili de capre. Atunci Ulpius Crinitus i-a adus

chito in terme lui Valerian, cacre se gasea la Bizant. multiumiri

ficut o distinsi onoare, dandu-i ca inlopubltice, spnnandu-i ea
cuitor pe Aurelian i a luat hottirea sil-1 adopte.
XL
XL Impiiratul Valerian anuntii pe Aurelian ei l.a inarcinat Cu inlocuirea lui Ulpius Crinitus si-i arati ce misuri trebuie sil ja. II vestegte in acelasi
timp di va fi ales consul.

Este interesant si se cwioasei scrisoarea adresati de Valerian

lui Aurelian i adoptiunea acestuia. Scrisoarea lui Valerian: -r.Daciti

altul ar fi, prea scumpe Aurelian, col care si poati linea locul lui
Crinitus, ti-a* fi cerut sfatul in privinta virtutilor e
lui;
am fi cercetat impreuni aceasti chestiune. Ia asapra ta rOzboinl din
partea din spre Nicopole, ea nu enraya boala lui Crinitus sA ne

aduci vr'un neijuns. Fa tot ce poli. Multe n'am si mai spun. In

mana ta etA conducerea armatei. Ai trei sute de arcagi din Ityria 1),
gase sute din Armenia, o gata cincizeci din Arabia, douil sute Saraceni, patri' sute auxilian din Mesopotamia, ai legiunea a treia Felix
gi opt mte de cilireti imbrOcati in zale. Vor fi arituri de tine Hariomundus, Haldogastes, Hildamundus, Carioviscus. Proviziile necesare
s'au strans in toate taberile de prefecti. Este afacerea ta si diapui dupa intelepciunea gi iscusinta ta de taberile de iarnil i de tabertile de
vari, acolo unde
lipseasei nimica. IntereseazI-te unde sunt
depozitele dugmanilor 0.1 cauti sA afli precis, cat de mari 0. ce fel
sunt ele, pentra ea si un-ti consumi nici proviziile in degert nici si se
risipeascA silgetile in cari stA forta armatei. Eu, cu ajutorul lui Dum-

nezeu, am tot afila nildejde in tine cata' ar fi avut repblica in

Traian, claci ar fi fost el in. vieati Cid nu este mai prejos acela,
In locul caruia alegandu-te mi-am pus toatil increderea mea. Poli BO
fli sigur ci vei avea, pe cheltuiala statuluti, in anul vititor, consulatul
1) Ityria, o provincie din Syria..

www.dacoromanica.ro

76

impreuni Cu acelai Ulpius Crinitus, 1:acepilla Cu ziva de unsprezece a calendelor lui Ianuarie, in local lui Galien i a lui Valerian.
Cci trebuesc ajutati m.ai mult de cit alii aceia cari,
vieata in interesal statului se g5sesc in gr5cie. Aceastil ticrisoare ne
este o dovacli de cita' trecere avea de fapt Aurelian. (rici nimenea
n'a ajuns vr'odati la cea mai imita putere in stat, daca un ea urcat
din tineretz pe treptele virtutii 1). Iati scrisoarea privitoare la consulatul
XII.
XL/. Scrisoarea imparatului catre prefectul tesaurului spre a rdcompensa
pe Aurelian pentru alegexea de consul

Valecrian August catre Aelius Xiphidius, prefectul visteriei.

Lui Aurelian cNruia i-am acordat consulatul Ii rei da, din cauza srtriciei sale, prin care sArIcie se aria el yo de raare, mai mare dectit

toti ceilali, pentru jocurile ce trebue si le dea in circ: trei sute de

antonini de aur, trei mii de filipi mici de argint, cinci zeci de mii
de sexterti de arani, zece tunici hrbateti jumaate de matase, douil

sed de tunici de in de Egipt, dona perechi de mantale de Cipru,

zece covoare de Africa, zece plapome de Mauritania, o sati de pard,

o sut5 de oi; vei da oran s se serveasci un osp'it public pentru

senatori i pentru caretii romani; pentru sacrificiu vei procura

douI vite mari i para .mici. i, fiindc spuaeseni c voiu verbi

ceva i despre adoptiunea acestui principe atfit de insemnat, n'a
don i sti par plicticos i limbut, dar scrupulositatea de istoric imi impune si inserez i urmitoarele scoase din cartea a noua a Actelor
lui Acholas, care a fost maestral de Primiri dela cartea impttratului
Valerian.
XIEL
XIII. Imparatul Valerian acorda, pe alud se gasea la Bical*, recompense
militare lui Aurelian; ales in calitate de consul.

Pe cind Valerian August se Oses In Bizant, la terme, in prezenta armatei, fiind de fall ofiterimea palatului i avind ranga' sine,
1) Nimeni n'a ajuns niciodata /a cea mai ina/tii putere in stat, daca n'a
urcat din tinereie trepide virtugi. Observa fru.muselea acestei gandiri.

www.dacoromanica.ro

77

pe Nummius Tuscus, consul in functiune, pe Bebius Mace; prefectul preturiului, pe Quintu.s Ancarius, guvernatorul Orientului, lar la
sanga gezind pe Avulnius Saturninus, comandantul limes-ului scitic,
pe Murrentius Mauricius numit guvernator In Egipt, pe Iulius Tryphon, comandantul limes-ului Oriental i pe Maecius Brundisinus prefectul aprovizionarilor din Oriclut gi pe Ulpius Crinitus, comandantul
Rmes-ului Iliriei i Traciei i pe Fulvius Boius, cosnandantul limes-ului din Retia, Valerian August zise: ara Ill multumete, Aureliene,
fiindc ai liberat-o din miinile Gotilor. Multumita tie stapanim.
o .mare prada o glorie nemarginia gi tot ceca ce face ,srt sporeasci fe-

ricirea romana. Primegte ca risplati pentru faptele tale: patru CQroane murale, cinci coroane valare, doua coroane navale, doua cotome civice, zece land curate de fer, patru drap ele de dour' colori,
patru tunici rogii de general, doua mantale de proconsul, o toga
pretexta; o tunica brodati, o toga pictati, o tunica militara pe dedeErupt, un scaun de fildeg. Caci astazi te numesc consul gi am ea'. scriu

gi senatului si-ti acorde eceptrul de fildeg, sa-ti dea gi fascele. Caci

acestea de obiceiu nu le da ianparatul, ci, cind se alege un consul,
sunt primite acestea din mana senatului ).
XIV.
xrv. Rispunsul de multumire al lui Aurelian si cererea lui Ulpfus Crinitus de a-i incuviinta adoptarea lui Aurelian.

Dupa aceste cuvinte ale lui Valerian, s'a ridicat Aurelian gi i-a
intins mina, aducndu-i multamiri In vorbe militareti. Pe acestea
am hotarit sa le Citez chiar cum au fost spuse:
eu, imparate Valerian, stapinul meu August, de aceea am primit cu rabdare atateu
rani, de aceea am obosit sub mine atatia
i tovaa-agi2) ai mei, pow
tru. ca statul
multumeasca gi pentruca sa-mi multumesc i
congtiinta mea. Tu ai ficut mai mult, de aceea multum.esc bunatatii
tale i primesc consulatul ce-mi oferi. Faci zeii gi Soarele, acest
zeu nediscutat, ca i senatul sA tag despre mine aceeni pareres..
To cei de fall uninduii multumirile lor, Ulpius Crinitus ea richcat i a rostit unnatoarea cuvintare: La strmoii notri, Valeriane
August, 1 in familia mea a fost totdeauna obiceiul ca sa fie alei
DM =Ma Senatului. Dupii unii comentatori ultima frazii din acest
capito/ n'ar fi spusi de impgratul Valerian, ci ar fi a autorului Vopiscus care
a compus biografia lui Aurelian.
tovartisi ai mei, coniuratos (socios). Cf. Thesaurus linguae latinae, s. v.
Unele texte au equos et cantherios, cai i armisari.

www.dacoromanica.ro

78

de oamenii ilugtri, In local fiilor lor, bArbalii cei m.ai viteji, pentruca familiile iimbittrinite si fie primenite printr'o fecunditate arsau prin astorii cari s improspAteze general/Me pe cale de
a se pripAdi. De ace,e; ceeace a ficut Cocceius Nerva adoptnd pe
Traian, ceeace a filcut Ulpiu Traian adoptnd pe Adrian, ceeace
a (cut Adrian cu Antonin gi ceil4i in urmA, intr'o prevedere
telcapti, am socotit si o fac gi eu adoptind pe Aurelian pe care tu
prin judecata ta 1-ai s000tit demn si-mi fie inlocuitor. DA, prin urmare ordin ca, in conformitate cu legea, Aurelian si fie mogtenitorul cultului, al numelui, al averii gi al tuturor drepturilor casei mele
Muda eu, Ulpius Crinitus, sunt consular 2),
de azi inainte
acest titlu lui Aurelian.

XV. Adoptares se infliptueste.

Autorul se plinge de cheltuelile cele
mari fielato ou prilejul alegerilor de comal.

Ar fi prea lung sA ingir ad toste ate s'au spus. /i s'au adus

mulumiri lui Crinitus de Valerian gi adoptiunea s'a perfectat conform tra(litiei. Mi aduc aminte cA am citit intr'o carte greceascA un
fapt pe care nu gAsesc cu cale s-1 trec subt acere, anum cA 51 ear
fi dat ordin lui Crinitus de Valerian ca si adopte pe Aurelian, mai
alee fiinda am fi fost sirac; aceasta hui nu o mai discut.
mai sus am citat scrisoarea prin care Ii ea acordat lui Aurelian cheltueli pentru consulat, am 000tit cl e bine si spun acum, de ce am
ricut aceast chape, lucrul ne fiind important. Am vizut de curind
celebrndu-se in circ consulatul lui Furius Placidus cu un fast atta
de demagogic el se pArea crt vizitiilor nu li 86 da recompense, ci
averi intregi, fiinde li se dedeau tunici de mAtase, paragaude de in2),

li se dedeau pinA gi cai, in vreme ce oamenii cuminti scoteau gemete din adncul sufletelor lor. AstAzi am ajuns ca s'A fie consulatul

o recompens pentru bogi0e, iar nu pentru merite; cci dacl ear

da pentrn merite, n'ar trebui si erceascI pe cei ce ajung la el. Vre-

murile curate de ala dati au pierit i nu se vor mai intoarce din

eauza lingugirii poparalui a). No i
dupg obiceiul nostru., nu vom
stArui mai mult asupra acestei cheetiuni.
Sunt consular. A fi consular era un titlu de noblelii.
Paragandl, manta plina de podoabe.

Lingasirii poporuisti. Spiritul demagogic era in (loare ii in aceastil

epoca de decadenta a moravurilor cetlitene,.gti

www.dacoromanica.ro

79 -XVL
Dupri moartea lui Claudius, Aurelian ajunge singur impirat.
Moartea lui Aureolus.

Aurelian sprijinit de aga de multe i de man dovezi de stimi

i de recompense, atat de mult s'a ridicat in timpul domniei lui.
Claudius ci in urma acestuia 1 dupa asasinarea lui Quintillus, fratele lui, a rimas singur la conducerea imperiului 1), mai ales dupil
ce a fost ucis Aureolus cu care Gallienus Meuse pace. In privinta
aceasta atit de xaare este deosebirea intre pirerile istoricilor i
ntune a celor Greci, c unii spunci Aureolus a fost omorit de Aurelian, firi voia lui. Claudius, altii ci la cererea i dorinta acestuia,
iar altii ci a fost ucis chiar de Aurelian, dupi ce a ajuns impirat;
dupi alii, in sfirgit, ci ar fi fost ucis inainte de a fi ajuns la domnie.
aceasti chestiune o lisim nehotiriti, trimi/ind pe cetitor la cei
cari ne-au dat aceste infonnatii. Un singur lucru este totugi sigur ci
rizboiul in contra Meotidei, divul Claudius nu 1-a incredimat niminui altuia cleat lui Aurelian.

Scrisoarea impiratului Claudius citri Aurelian prin care scrisoare

Succesele lui
li se incredinteazi comandamentul armatelor impotriva Gotilor.
Aurelian
Legiunile li aleg de SImpirat.

Existi o scrisoare pe care eu, dupi obiceiul meu, am gisit cu

cale al o reproduc ad spre documentare i mai m.ult, fiindci vid ci
au ficut-o 1 ali istorici. gFlavius Claudius saluti pe prietenul sin

Aurelian. Tara noastii cere dela tine serviciile ce-i datorezi. La

lucru. Ce mai atepti? Am dorinta ca soldatii si te aibi de comandant, tribunii de gef. Gotii trebue si fie atacati, ei trebuie si
fie goniti din Tracia. Qci cei mai multi cari pustiesc Heminontul i
Europa sunt aceia cari au fugit de tine in lupti. Iti dau in puterea
1) Un istoric antic ne apune ell Aurelian, dupri ce a ajuns si fie 'Augur
le-a ce.rut pirerea de cum )ar
impirat, si-a adunat ofiterii sii principali

trebui si administreze o impiritie atit de vastil cum era a sa. Atunci unul
dintre ei I-a sfituit el faci provizil de fier si de aur. Prin fier si pedepseasci
pe rizvrititi gi pe dugmani, prin'aur si recompenseze pe amici si pe supugi. Cel
ce ja dat acest sfat gi-a primit admit fructul sfatului sin, trecind el cel dined
prin asontigul sibief

www.dacoromanica.ro

80

ta toate trupele din Tracia, toate cele din Diria 1 intregul limes
din aceast parte; di dov.adi de vitejia ta obicinuitL Va fi alituri
de tine i fratele meu Quintillus, indaa ce te va intilni En, fiind
ocupat cu alte treburi, conducerea rizboiului o incredintez vitejiei
tale. Ti-am trimis zece cal, doui plator i celelalte lucruri necesare
unui general cind pleaci la ra'z' boiu. In urina unor htffi fericite,
date sub auapiciile lui Claudius, Aurelian a restabilit integritatea
teritoriului rii. i In una, dup cum am spus mai sus, Cu asentimentul tuturocr legiunilor a fost ales ca impirat.

XVIII. Fiind comandant al cavaleriei subt Claudius, Aurelian poarti rzboaie cu Suevii i Sarmatii. Rzboiul nenorocit impotriva Marcomanilor.
sultarea dirtilor sibiline.

Con-

De fapt, inainte de a fi ajuns impirat, subt damnia lui Claudius, Aurelian avusese subt comanda sa intreaga cavalerie,
ei cizuseri in disgrartia impiratului, de oarece se angajaseri intr'o

lupti fr ordinul lui Claudius. In acelai timp, Aurelian s'a luptat

deasemenea voinicete impotriva Suevilor i Sarmatilor i a repurtat

o victorie strlucitL Dintr'o grepli insi, din partea Marcamanilor,

a suferit Aurelian o infringere. Cici In vre.me ce el cinta s loveasci.
pe Marcomani cari niviliseri de odati, nu din front i in vrexae ce
el fie pregitea si-i loveasci dela spate, acetia au devastat grozav
toate tinuturile din jurul Milanului. Totui, in cele din urmi, au
fost biruii aceti Marcomani. In mijlocul acestei spaime, cind

Marramanii jefuiau totul, la Rama s'au produs mari tarburiri,

temindu-se cu totii si nu se- intimple cele ce se intimplaseri subt
Gallen. De aceea, s'au consultat chiar i clile sibiline 1), cunoscute

pentru ajutorul lor in timp de nenorociri publice i s'a gisit cu

cale si se faci, In tummite locuri, sacrificii, ventru ca barbarii
el nu poati si txeaci inainte. i s'au adus la indeplinire tot ce
ce prescria in diferitele feluri de ceremonil 1 astfel se opriri
pe loc barbarii pe .cari Aurelian i-a ucis pe top, in vreme ce erau
risipili In dreapta 1 In stinga. Voiu reproduce chiar i textul (leciziei cenatului, prin care cea mai inalti autaritate din stat a dat
ordin si se consulte cirpile sibiline.
1) airfile sibiline. Ele nu erau consultate decat In timp de mari
pentru stat.

www.dacoromanica.ro

-- 8!
XIX.
XIX. Hotfirirea senatului de a se consulta cijile sibiline.

In ziva a treia a idelor lui Ianuarie, pretorul urban Fulvius Sabinus zise: N aduc /a ctuiotint, senatori, hotrirea pontificilor
i sciisoarea impratului, prin cari se prevede consultarea entilor
destinului, in cari se indic speranta de a se termina, subt protectia

sfnt a zeilor, rzboiul. C5ci tii bine c de eke ori s'a intmplat
vr'o primejdie mai mare, ele totdeauna au fost consultate i nenoele, s'a aratat
rocirile publice n'au incetat de 'cat atunci c'And
autoritatea sacrificiilor. Atunci s'a ridicat spre ati da primul vot
Ulpius Silanus 1) cacre a supus urmtoarele: cPrea trziu, senatori,
ne gndini la salvarea statului, prea trziu ne-am gndit la poruncile
destinului, intocmai ca bolnavii cari nu trimit dup doctorii cei mari
decat atunci cnd starea lor este disperata, ca i cum doctorilor priceputi. n'ar trebui s le fie inaredintate decat boalele cele grele, ea
i. cum n'ar fi mai bine s se previna toate boalele. Cci vA aduceti

aminte, senatori, c eu am spus in adeast adunare, atunci cand

s'a anuntat -pentru intaiai data in aceast adunare c5 au nvlit Marcomanii, c5 trebuesc consultate crtile sibiline, cA trebuie sA ne fo-

losim de binefacerile lui Apollo, c trebuie sA aducem la indeplinire poruncile ,zeilor nemuritori. Unii dintre voi v'ati impotrivit
ati refuzat cu sgomot propunerea mea, cnd prin lingueri spuneati
cA vitejia impratului este att de mare c nu mai este nevoie de a
se consulta zeii, ca i cand acest ilustru brbat n'ar cultiva i el pe
zei, ca i &and el nu i-ar pune ndejdea in zeii nem.uritori. Ce mai
vorb? Am ascultat scrisoarea sa prin care el cere ajutorul zeilor,
ceea ce nici odat n'a fost o ruine pentru cineva ca cel mai viteaz
bArbat sA li-1 cear. Haideti deci, pontifici, voi cari sunteti curati,
neprihniti, i sfin4i, haideti in oajdi i cu sufletele pline de evlavie, intrati in templu, construiti scaunele impodobite cu laur, deschidei
mainile voastre sacre 2) crt,ile religioase, cercetati destMele
eteme ale republicii, invatati pe copiii cari au tati i mame 2) Mum.Ulpius Silanus. El era princeps senatus.
Cu rnanile voastre sacre. In loc de welatis, uncle editii au veteranibus,

cci preolii cind intrau n templu i aveau

Copiii cari au taPi i wane, patrionds et matrimis pueris. Patrini s't
matrinii eran copiii nscuti dinteo cstorie fcut prin confarreatio, adeci prin
oea mai solemn formalitate.
IZVOARELE ISTORIEI ROMANILOR VOLUMUL IX

www.dacoromanica.ro

82

rile ce trebuie si ciinte; lar noi vom fixa cheltuelile pesutru sacrificii,

si pregItirile pentru aceite sacrificii; noi vom hogri zilele pentru

purificarea ciimpurilor.
XX.
XX.. Ceremoniile prescrise in cirAile sibiline. Scrisorile lui Aurelian
privitoare la consultarea acestor cirti gi indeplinirea solemnitkilor.

Dupg aceasta, cei mai multi senatori, si-au dat voturile cerute,

pe care ar fi prea lung sit' le enumir aci. In urmi, in unanimitate,

unii ridicind miinile, altii trecind dintr'o parte 'intealta, cei mai
multi spuninduli i. euvantul lor, s'a redactat decizia senatului. Feu
dus apoi in templu, s'au deschis eirAile sacre, eau cantat imnuri religioase, s'a purificat cetatea, eau recitat versuri, s'a ricut o procesiune in jurul Romei, ea promis o ceremonie la camp 1) si astfel
sa Indeplinit solemnitatea prescrisii..Existi o scrisoare a lui Aurelian
in privinta ciirtilor sibiline, pe care o reproduc spre dovedirea faptelor. 4111i1 mir, prea onorabili senatori, c voi ati stat mate vreme

la indoialg de a deselide ciirAile sibiline, ca si cind atti fi lute

bisericA de crestini 2), nu in templul tuturor zeilor. Haideti deci,
adaugati la sfintenia pontificilor,si prin ceremoniile moastre solemne

ajutati pe un prineipe care sufere intr'o nevoie a statului. a se consulte crirtile, iii se indeplineasci ceremoniile prescrise, iar en nu
voiu refuza nici o cheltuialg, 1 oler bucuros pe captivii ori cirei
natiuni 3), once fel de victime regeti 4) ; elici nu este neplicut de a
invinge cu ajutorul zeilor. Astfel, la strimosii nostri, multe rizboaie
au fost sfirgite, astfel multe au fost incepute 5). In ce privejte chel-

S'a promis o ceremonia la camp, ambarvalia, cu care imprejurare se

purificau cmpurile ai holdele.
Ca O anti ag fi triteo bisericel creointl. Pentru Romanii politebti, creatinii tre,ceau drept atei ca unii cari MI aveau nici zei nici temple gi cari eran
prin urmare impotriva cirtilor sibiline.
P3)/ Captivii oricortrei natiuni. Para al se face aluziune la sacrificiile tuna.
ne ce se mai indeplineau in anumite imprejuriri.
1

Victime regeoi, dupri unii ar fi !vorba de animate cari 'aunt regii

speciei, ca lei, vuhuri etc., dupol altii de animale earl' apanineau impiratulni.
Multe rfizboaie au lost sidrOte, nutlte incepute. Faptul nu este exact,
ciici nu s'au inceput ai nu s'an sffirgit rizboaiele prin consultarea cirsilor sibilina
gi probabil de aceea s'eu i opus senatorii la consultarea acestor air' ti.

www.dacoromanica.ro

83
tuiala, printr'o scrisoare am poruncit prefectului tezaurului s vi se

puni banii la indem.ini De altfel casieria publici este in puterea

autorittii voastre, care casierie aflu ci este znai plini dealt ap
dori 1).

XXL
1E)11. Infringerea Romanilor la Placentia.
In urmii, victoria asupra Marcomanilor.
Intoarcerea lui Aurelian la Roma gm pedepsirea celor

Liirgirea razei oragului.

and inert Aurelian, stringindu-pi o armati numeroasi, se gindea sA alerge deodati impotriva tuturor dugimanilor sii, la Placentia

a suferit un dezastru atit de mare a s'a adus aproape o lovituri de

moarte imperiului roman. Cauza acestei primejdii a fost o stratagemi perfidi a barbarilor. Cici neindriznind ei si se lupte intr'o

lupti fie, s'au ascuns in Woe piduri mari i dese i cind a sosit
seara, au cizut asupra trupelor noastre. In sargit daci barbarii n'ar
fi fost oprii cu ajutorul zeilor i grin nipte aritAri minunate pi supranaturale in urma consultirii cirtilor sibiline pi a indeplinirii sacrificiilor, victoria n' arc fi fost de partea Romanilor. Iar dupi ce s'a
sfirpit ritzboiul cu Marcomanii, Aurelian, cu.m era el un om poruit
din fire, s'a due furios la Roma, doritor de rizbunare, impins la aceasta de asprimea revoltelor. Ad, in sfirpit, folosindu-se firi de
niel o milA de puterea sa, acest principe care de ahfel era un om
bun, dupi ce a ucis pe cipeteniile risculaillor, a potolit mipcirile
mai cu cruzizae cleat cu blindqtea cu care ar fi putut si le poto'easel. Ca''ci au foot udsi chiar pi unii dintre senatorii cei nobili a),
cind se producea vr'un denun.t ori cit de nein' seannat, fie din panca
unui singur denungttor, fie din partea unui denuntitor suspect, fie
din partea unui om de rind, denunt care ar fi putut fi trecut cu vederea de un alt impirat mai cu mili. Ce mai vorbi? Aceasti domnie
glorioas'i', care fusese in adevir glorioasi, pi care n'a inpelat sperantele ce eau pus in ea, a fost intinati de aceasti uriti cruzime. Astfel
acest principe Imm a inceput sit fie mai malt temut in loe si fie
iubit. De aceea, unii spuneau ci trebuie inliturat un astfel de inMai plind de cds a don. Perceptorii fiind la dispozitia ge(ului ata.
tului, odiul pentrn fiscalitatea excesivi gi pentrn lipsa de pilsuire a contribnabilnlui cidea asnpra sa.
Unii dintre senatorii cei nobili. Dupl. nnii fstorici an fost ucigi mal
multi senatori biinuiti cA ar fi stat in corespondentli en regina Zenobia.

www.dacoromanica.ro

--- 8 4

prat 1), iar nu de dorit, a1ii ca este un bun medic, dar care lecuete cu medicamente rele. Dupi ce s'a fault toate acestea, vazand
Aurelian ca s'ar putea intAmpla ceca ce s'a petrecut subt Galien,
a intins, luand avizul senatului, zidurile Romei. Totui pomeriul nu
I-a marit acum 2), ci mai tarziu, caci la Romani nu era ingaduit nimanuia dintre imparati ca s adauge ceva la pomeriu, dec. at daca

statul roman ar fi fost marit cu o parte din teritoriul barbar: Pomeriul a fost marit de August, a fost marist de Traian, a fost marit
de Nero, subt care s'a adaus la imperiul roman Ponius Polemoniacus i Alpii Cotieni.
XXII.
XXII. Plecarea lui Aurelian Impotriva Palmyrenilor. Infrfingerea
drum a Gotilor si a celorlati barbari.
Reocuparea Bitiniei.
Cucerirea
Thyanei.

lar, dupace Aurelian a terminat tot ceeace privea incinta oraului 1 situatia internal din Roma, a plecat impotriva Palmyrenilor,
adeci impotriva Zenobiei care conducea, in numele fiilor ei, irnperiul Orientului. In calea sa insa a anai purtat inca multe 1 importante razboaie. Caci in Tracia i in Hiria a biruit pe barban i ce i-a
gasit in drum; a ucis impreuna cu cinci mil de oameni, peste Dunare,

pe rful Gotilor Cannaba sau Cannabauda. De aci a trecut prin Bizantin Bitinia 8) pe care a cucerit-o fira lupte. Se amintesc multe
fapte stralucite i multe vorbe spuse de el pe cari insa spre a evita
plictiseala nu pot i nici nu vroesc ea le citez in aceasta carte; totui
spre a ne da seama de anoravurile sale i de curajul san; voiu pomeni
numai cateva. Cand a sosit la Thyana, gasind-o inchisa se spune
In mania sa, ar fi zis: aN'ari sa las in acest ora* nici un chine 4).

Atunci, pe deoparte, soldatii sai, in nadejdea prazii, luptand mai

vitejete, iar, pe de alta parte, un oarecare Heraclammon de frica a il
Cii trebuie inla-turat un astfel de en:pi-wet, ILIL de dorit. Perfodienduni
talem principern, non optandum. Expresiunea perfodiendum s'a propus s fie inlocait
perodiendum.
2'otusr pornerium nu l-a nthrit acum. Incinta orasului, midi la inceput,
s'a mruit mereu cu timpul.

In Bitinia. Dei aceast !aril era sub stilpfinirea romanii, se pare

barbarii o invadaser i ei multi locuitori favorizau pe Pabnyreni si pe Zenobia.

Aram sti las in acest oras nici un aline. E o expresiune care dupi
unii comentatmi ar fi o dovad di Aurelian .citise istoria sffint.

www.dacoromanica.ro

85

nu fie om.orit, impreuni Cu ceila1i, tridinduli patria, cetatea a fost

repede cuceriti.

XXIII
Uciderea trAdAtorului Heraclammon. Scrisoarea lui Aurelian in
privinta trildritorului.

Aurelian insi a dat dovadi de o minte superioari demni. de un

impirat prin. doui fapte mari, dintre cari una denoti severitate,
cealalti blindete. Cici ca invingitor intelept a ucis pe un triditor
de patrie, i. in al doilea rind, fiindci soldatii cereau jefuirea cetitii,
potrivit vorbelor sale ci nu va lisa in viati nici un &line la Thyaneni, le-a dat acelora rispunsul:
spus ci nu voiu lsa nici un
caine in oraul acesta, ucideti toiti ciinii. Frumoasi vorbi de impirat, dar mai frumoasi hotirirea soldartilor 1), eAci vorba impiratului prin care li se refuza prada i se pistra cetatea, arm.ata intreagi a primit-o cu plicere ca i cum s'ar fi imbogitit de o pradi.
Iati scrisoarea privitoare la Heraclammon: 4:Aurelian &Ark' Mallius
Chilon. Am incuviintat si fie ucis acela prin a cirui binefacere am
c/ucerit Thyana. Eu insi n'am putut 85 m impac cu un triditor 1
am primit bucuros vestea cnd soldatii 1-au ucis; Cici nu ini-ar fi
inspirat nici o incredere acela care nu i-a erutot patria. Pmintul a
inghitit 2) numai pe acesta singur dintre tori cilti au fost asediati.
Nu pot nega c n'ar fi fost un om bogat, dar bogitia 8a ani lisat-o
fiilor si, pentru ca si nu m invinuiasci cineva c ,din causa banilor, am suferit si fie ucis un om bogat.

Felul cum a fost cuceritii. cetatea Thyana. Filosoful Apollinius din

Thyana i elogiul silu.

Cetatea insi a fost cuceria intr'un chip cu totul miraculos.

Cici atunci cand Heraclam.mon a indicat lui Aurelian un loc mai
inalt, in forma unei ridiekturi naturale, pe mide impiratul pe ascus
Ylotirirea soldaglor. Vorba votum, dup unii comentatori ar trebui
inlocuitii ;yin jacturn. Soldatii i dau asentimentul cli vor executa dorinta
Ptinuintul l-a inghitit. Expresiunea campus in loe de terra e neobicinuitil.

www.dacoromanica.ro

86

ts poatil si se urce, acesta s'a suit pe movilg gi, agitinduli chlamida

de purpurg, s'a artat gi cetipenilor diii launtru i soldatilor sal din
afarg gi astfel cetatea a fost cuprinsg ca i &Ind toafa.- armata lui
Aurelian ar fi fost pe aiduri. N'ar trebui s trec subt ticere gi un alt
fapt ce privegte faima unui om extraordinar. aci se apune c Aurelian ax fi hotgrit in adevgr gi c s'ar fi gindit in adevr la distruge-

rea cetiti Thyana, dar cg Apollonius din Thyana, un filosof de o

faimg gi de o autoritate extraordinarg, un filosof htrn, un venta.
bu amic al zeilor, gi, el insue, vrednic de a fi venerat ca un zeu, s'a
infitigat subt chipul siu obicinuit, pe neagteptate inaintea inipratului, cand acesta se retrggea in cortul eau gi adresindu.-se in Bimba

lating spre a fi iuteles de impgratul de origine din Pannonia, i-ar

fi gilt astfel: Auxeliene, dacg vrei s invingi, nu trebuie si te gindegti la mieelgrirea concettenilor mei; Aureliene, dacg vrei si
domnegti, retine-te de la singe nevinovat; Aureliene, clack- vrei
fii invingitor, arati-te induritor. Aurelian avea cunogtinta de figura venerabilului filosof, eAci Ii vgzuse chipul in mai multe temple.
consacre gi chipul gi staIn sfirgit, migcat, i-a fIgaduit deodatg,
tuile gi un templu gi a revenit la sentimente mai bune. Aceste luontri
le-am aflat dela oameni cu greutate gi le-am recitit gi in cirtile din
archiva Ulpiang gi le-am dat crezimint mai ales fatil de respectul

pentru Apollonius. Cad, in realitate, existat-a vr'odati un orn mai

dint, mai venerabil e mai superior deck el? Ae,esta a dat vieat
celor mor ti I), acesta a ficut gi a spus multe lucruri mai presus de
mintea omeneascg. Cine vcrea sg cunoascg toate acestea, s citeascI
crile grecegti in cari este desezis vieata sa. Eu insumi, (lack* voiu
mai avea zile i clack' gi el as primi bucuros aceasti fagduin, voi

serie pe scurt, cel putin faptele cele mari ale acestui birbat extraordinar, nu doar c isprivile sale ar avea nevoie de ajutorul glasului
meu, ci pentru ca faptele ce meritg al fie admirate, s fie cunoscute
gi purtate din gall in gurg.

l) Acesta a dat viea celor moni. Se face aluzie la reinviereq unc fete
dupi moarte.
2) Faptele sale ce meritfi a fie &Emirate. Apollonius din Thyana, care
triit in seeolul I d. Chr. este comparat cu Orfeu gi cu Christos. E/ vindeca
pe bolnavi, Invia pe morti pi ficea minuni. El apartinea Icoalei lui Pitagont.

www.dacoromanica.ro

Cucerirea Antiochiei.Lupta dela Emessa impotriva reginei Zenobia.

Ajutorul divin primit de Aurelian.

Dup.& cucerirea Thyanei i dupa o scurtii lupta ling Daphne,

Aurelia,n a cuprins Antiochia, dand impunitate tuturow locuitorilor.
in urnia, ascultand pe cat se vede de sfatturile venerabilului barbat-Apollonius, s'a aratat mai unan i mai bland. Dupa aceasta, s'a

luptat inteo lupti pe viega i pe nwarte im.potriva Zenobiei i a

lui Zabal), aliatul ei, intr'o mare batillie, langi Emessa. Ad in vreme
ce cavaleria lui Aurelian, obositi, era cat pe aci sa se retraga i s o

la la fuga, deodata, prin puterea unei diviniti, dupa cum s'a dovedit in lama, care subt o forma cereae.ca a inconjurat-o, s'a refacut
prin sprijinul infanteriei i cavaleria. Zenobia i Zaba au fost pui
pe fuga i s'a chtigat o victoria desvrit. Restabilindu-gi situalia

in Orient, Aurelian a intrat invingator in Emeasa gi ea indreptat

numaidecat spre te.mplul lui HeliogabaP), aviind oarecum sa-i aduca
la indeplinire fagaduiala data zeilor. Aci insa a regasit zeitatea aubt
acelagi chip, pe care La vizut in razboiu., cand i-a dat aprijin; de aceea, a pus te:melia aci a unor temple, dandu-le darari bogate 1 la

Roma a fundat cu mai mare ceremonie, dupa cu.m vom apune-o la

load sAu, un tenxplu in onoarea Soareliai.
XXVL
In drum spre Palmyra, Aurelian are de 1uptat en tillutrii. SeriAurelian cere Zenobiei sA i se predea.
soarea lui Diocletian citr/ Mucapor.

Dupi aceasta, a pornit spre Palmyra', pentru ca, dupi cucerirea

acestei cetAi, sa punk* capat expeditiunilor sale. Dar, pe drum, armata sa, fiind har. tuita de tfilharii din Siria, a avut multe de suportat, iat, in asealul ormului Palmyra, a (ost, din cauza lovitwii unei
sageti, in primejdie de moarte. Exista din partea lui Aurelian adrcBata /ni Mucapor o scrisoare, in care se dA dovada despre greutatile
rizboinlui cu exagerari nedemne de un imparat. fRomanli spun ea

en am puttat, scum de =and, rAzboiu impotriva unei femei, ca 31

Zaba era nu aliatul, ci un general al Zenobiei.
S'a indreptat spre templul lui Heliogabal, aded spre templul Son.
relui.

www.dacoromanica.ro

88

cum singuri Zenobia prin puterile ei ear fi luptat cu mine, iar 21U
nu puterile unor duganani, intocmai ca gi eind ar fi fost de invins
un birbat care lupti in contiinIa i teama unei pedepse mai grele.
N'a putea si spun cite sigeti nu s'au aruncat aci, ce pregitiri de
rizboi n'au ficut, cite arme, cite pietre. Nici o pirticici de zid n'a
existat care si nu fi fost ocupati de douA sau de trei baliste; chiar
focuri se aruncau Cu mainile. Ce si mai spun? Ea se teme ca o femee, gi se lupti ca un birbat ce se teme de pedeapsi. Dar, am nidejde ci zeii, cari au favorizat in totdeauna incercirile noastre, vor
favoriza i de asti dati statul roman. In cele din urmi Aurelian,
bosh i istovit de pierden, a trimis o serisoare Zenobiei, cerindu-i
si se predea i promifindu-i el o va lisa in vieaga. Copia scrisorii
este urmitoarea: Aurelian, impiratul Romanilor gi cuceritorul

eitri Zenobia i citri ceilalti tovarigi ai ei de rizboiu.

Ar fi trebuit si faceti, voi de voi, ceca ce vi ordon prin aceasti scri-

soare si faceti. Vi poruncesc si vi predgi, figiduindu-vi impunitatea viepi, astfel ca Zenobia ski duci viega acolo uncle o va fi
fixat deciziunea venerabilului Senat. Vei preda pietrile scumpe,
argintul, aurul, mitisunile, caii gi cimilele. Palmyrenilor li se vor
menOne drepturile lor.

XXVII. Rilspunsul plin de ingmfare al Zenobiei.

Primind aceasti scrisoare, Zenobia a dat un rispuns plin de

ingimfare. gi de obriznicie, nu cuin i4r fi ingiduit situatia ei; cred
spre a intimida pe Aurelian. Dau gi copia acestei scrisori: Zenobia,
regina Orientului citni Auerelian August. Nimeni ping acum, in afari de tine, n'a cerut printr'o scrisoare ceca ce ceri tu. In afacerile
de rizboiu, tot ce se hotirigte, se hotiregte prin curaj. Ceri predarea
mea ,ca gi cum n'ai gti ci regina Cleopatra a voit mai bine si moari,
decal si triiasci in cele mai mari onoruri. Noui nu ne lipsesc ajutoarele Pergilor pe cari le agteptim si ne soseasci. Noi avem de partea noastri pe Saraceni, avem de parten noastri pe Armeni. Armata
ta a frost biruiti, Aureliene, pni gi de nigte tilhari din Siria. Ce
se va intimpla, daci ne vor sosi acele trape pe cari le agteptim de
pretutindenea? De sigur, it,ti vei lepida aceasa ingimfare a ta, cu
care imi ceri acum predarea, ca gi cum ai fi un invingitor in toate
Aceasti scrisoare, dictati chiar de Zenobia, ne spune Nico.
www.dacoromanica.ro

89

machus a a fost tradusi in grecete din limba siriani; cea de mai

SUS a lui Aurelian a fost scrisi in grecete.

Zenobia este invinsil i prins pe ciind fugea.

ru fafit de alialii Zeriobiei.

Trattunent

Paimind aceast scrisoaa-e Aurelimin'a roit, ci a fost cuprins de

mnie. Apoi stranganduti numai cleat armata i generalii, a asediat Palmyra din toate prtile. i fa rmas nimic neingrijit, nimic
neobservat de acest bArbat Viteaz. Cci ajutoarele trimise de la Peri

le-a intercepta; iar, pe de alt parte, excadroanele Saracenilor i.

ale Armenilor le-a cktigat pentru sine, corupindu-le, fie prin ameningri fie prin viclegug. In sfrgit, dup5. anai multe atacuri a baying pe viteaza femee. Fiind deci biruit. Zenobia, pe cand fugea
cu cmilele sale, pe cari Palmyrenii le numesc drom,edari 1),
fIcea drum spre Persia, fiind urmarit de alretii notri, a fost
prins i dati in mina lui Aurelian. Astfel, Aurelian. inving5tor4
stpan pe intregul Orient, avand pe Zenobia in lanturi, a inceput
s se poarte cu Perii, cu Armenii i cu Saracenii mai trufa gi, mai

ingiimfat de cat s'ar fi cuvenit in situatia vremurilor de atunci. In

acest timp eau atirnat in templul Soarelui acele haine incarcate de
pietre pretioase, pe cari le vedean i astzi, acei dragoni persani,
acele tiare i acele soiuri de purpuri cum mai trziu nu s'au mai
adus deja nici un popor i nici nu s'au mai vzut la Roma. Despre
acestea imi iau libertatea ea' spun cateva cuvinte.
XXIX.
XXIX. Purpura de India.

VA aduce ti mninte ci se gasea in templul de -pe Capitol al lui

Jupiter Optimus Maximus, o mica manta de rani, de coloarea de
purpuri, cu care dac matroanele gi chiar Aurelian insugi i-ar com-

para purpura lor, ar pima acestea decolorate, ca cennia, fat. de

cealalt de o strlucire divinA. Aceast. manta fusese daruiti, lui
Aurelian, dup cuan se apune, de regele Perilor luand-o din fundul
1) Canalete sale pe cart ei le numesc dromedari. Dromadarii fug mai
repede deck caii.

www.dacoromanica.ro

90

4Primelte aceasti purpuri care se produce la

noi. Aceasta insi nu era o purpuri veritabil, cAci, in urmi, gi

Indiei 1

Aurelian i Probue i acum de curind i Diocletian, trimitnd vop-

sitori iscusili, ciutari cu deaminuntul aceasti purpuri, dar n'au

putut-o 8 o giseasci. Se apune lim ci din sandisul din India War

scoate o atare puriuri, daci s'ar. lucra bine. Dar, a ne Intoarcem la

subiectul
XXX.
XXX. Aure,lian =oar/ pe consilierii Zenobiei, pistrind.o insii pe ea pentru triumful sau. Uciderea lui Longinus. In drum spre Roma, Aurelian invinge
pe Carpi, aupii cari a primit titlul de Carpicus.

cu toii, ceruri sgosnotos ca Zenobia WI fie pedepsiti

cn moartea. Aurelian insi a socotit nevrednic de sine si omoare o

femee e a ciutat sri o rezerve, dupa ce a ucis pe cei mai multi la

Indemnul cirora se pomise, pregitise gi purtase rizboiul, pentru
triumful su, pentruca ea si serveaoci drept spectacol pentru prive-

litea poporului din Roma. Urit este faptul c Intre cei ucii ar
fi fost, dupi CIIM se apune, i folosoful Longinus"), pe care se
crede c regina 1-ar fi avut ca profesor de limba greaci. Pe el se
zice ci de aceea 1-ar fi omorit Aurelian, fiindcil la sfatul lui ar fi
compus Zenobia acea scrisoare obraznici, dei ea a fost compusi
in limba siriani. Deci, dupil pacificarea Orientului, Aurelian e'a intors victorios in Europa i ad a bitut estizile Carpilor.
senatul, in lipsa sa, i-a dat titlul de Carpicus, se epune cit el i-ar fi
seria: iarimiine, senatori, ca ci mi giiimii i Carpisclus, cAci carpis-

clus se tie ci este un fe! de Inciltiminte. Numele de Carpicus

se pirea ci injosete pe cele ce le avea de Gothicize i Sarmaticus
gi Armeniacus gi Parthicus i Adiabenicus.
XXXL
XXXL Revolta PalmyreniIor.
truge Palmyra.

Aurelian se Intoarce In Asia i dis-

in
Este un lucru rar, daci nu chiar itmpoaibil, ca
cuvintul. Cci Palmyrenii cari fw3eseri Invini i subjugati, s'au
Filosoful Longinus. Acesta era un invitat care, dupi spusele istoricilor greci, a Beat mai multe scrieri literare.

www.dacoromanica.ro

91

revoltat in timpul cind Aurelian era ocupat Cu afacerile din Europa. Ei au lacio pe Sandarion pe care Aurelian il pusese in fruntea
garnizoanei, impreuni eu cei apte sute de arcai ai
i au lacredintat domnia unui oarecare Achilleus
rudi Cu Zenobia. Aurelian insi care era bine pregitit, s'a intoas din Rhodopa i le-a dir'.
mat cetatea, cu.m de altfel i merita. Tn sfirit, cruzimea lui Aurelian,
sau, dupi cu.m spun unii, severitatea sa, a mera foarte departe, pre-

cum. rezulti dintr'o scrisoare a lui, dind dovadi de o eilbiticie de

neinchipuit. Iati copia acestei serisori: (Aurelian August citri Cerronius Bassus. Nu trebuie ca soldatii s faci uz mai mult de anille
lar. Au fost ucki miceririti destui Palmyreni. N'ama eruta pe
femei, am ucis copii, am ciopintit pe bitrini am omorIt pe firani.
Cui vom risa pe viitor csnpiile, cui vom lisa in urmi cetatea? Trebuie si c.rutiin acum pe cei ce au mai rimas. Cred c puOni
vor fi mai e.xistind se vor fi cumintit la vederea atitor morti- A
dori ca cel pu/in templul Soarelui, pe care bau jefuit in Palmyra
stegarul legiunei a treia, impreuni cu portdrapelitii, cu draconierii
en trompetitii 1 cu trimbianii, si fie readus in forma, in care a
fost. Ai /a dispozitie trei sute libre de aur din caseta Zenobei, ai
anie opt sute piese de argint din avezile Palmyrenilor, ai giuvaericalele regale. Din toate acestea dispune si se impodobeasei templul
1 vei fi ficut un lucru pricut i pentru. mine i pentru zeii nemuritori. Voiu serie senatului s trim.eati un pontifica care si consacre
templu18. Scrisoarea aceasta, precum Yedem, ne face dovadi e..i a
ajuns la saturatie cruzimea acestui impirat aspru.

XXXII. La intoarcerea ea Aurelian are mece/3e In Tracia, invinge in

Egipt pe Firmus, prinde pe Tetricus in Galia i se intoarce invingitor la Roma..

In .sfirkt, a'a intors in Europa destul de linitit. Ad a nimicit,

prin curajul siu cunosctit pe toti dumanii sii cari miunau in tolde

pirtile. In vremea aceasta, pe cilla Aurelian sivirgea atitea fapte

mari in Tracia i. in intreaga Europi, in Egipt s'a ridicat un oare
insuit pentru
care Firmus care firi si la insignele de im.pirat
sine domnia, ca i cinc/ ar fi fost o pf& libera. Aurelian se indrepti
1) Achilleus. Dupi istoricii grecl, Palmyrenii aleaeri de per al lor pe nn:
arreare Andarinas.

www.dacoromanica.ro

-92
numai de cat impotriva lui i norocul su obicinuit nu 1-a pirisit
nici aici. Caci a luat num.ai decal Egiptul subt stipinire In urnii,
fiind din fire pornit spre minie, se gandi la o pedeapsi rnai grozavi
In contra lui Tetricus care pusese mina pe Galia i porni spre apus.
Tetricus, el insui, tradinduti armata, ale carei ticiloii nu le mai
putea suporta, legiunile Ii s'au predat repede lui Aurelian, i astfel,
aducin.d Aurelian la supunere in Occident Galia 1) i pacificind
rile de pretutindeni, o'a intors ca invingitor la Roma, pentruca sa-i
sarbitoreaeci in ochii Romanilor triurnful su asupra Zenobiei, i
a lui Tetricua, adeca asupra Orientului i Occidentului.

mm
XXXIII. Descrierea tritunfului lui Aurelian.

Nu este firi interes de a cunoate cum a fost triu.mful lui Aurelian. El a fost extraordinar. Au fost trei care regale. Intre acestea,
unul era al lui Odenat, incarcat de aurarie, argintarie i pietre nestimate i era admirabil lucrat. Al doilea era carul pe cale i-1 diduse
lui Aurelian. regele Perilor, lucrat e el cu aceeai arta. Al treilea
car era cel pe care 0-1 ficuse Zenobia operand s viziteze in el cetatea Romani. Asupra acestui fapt nu s'a inelat, cad a intrat cu el

In ora, ca inving boa nu in triumf. A fost i un al patrulea car,

tras de patru cerbi 2), care se apune ci ar fi fost al regelui Gotilor.
Cu ace,sta, CUM sustin cei mai multi istorici, s'a urcat Aurelian in
Capitol, pentru ca sa jertfeasci aci cerbii pe cari se spunea ea' i-ar
fi prins i i-ar fi inchinat cu acelai car in cinstea lui Jupiter Optimus Maximus. Inaintea sa mergea donizeci de elefauti, animale din
.Libia, domesticite, .1 doua sute altele de tot felul, aduse din Palestina. Pe acestea Aurelian le-a &fruit unor particulari ca sa nu int.
povireze cu intretinerea lor fiscul. Urmau apoi in rand pata-u tigri,
girafe, elani i alte animale de acest fe!; apoi optsute de Orechi de
gladiatcvri, i afara de prizonierii popoarelor barbare ca Blernyeni,
Axomiti, Arabi, Eudornoni, Ijtzi, Bactriani, Hiberi, Saraceni i. Pertri,

impreuna cu darurile lor. Inaintea acestora mergeau cu niinile leAductincl la supunere in Occident Galia. Cu aceasti imprejurare se
crede c Aurelian a rezidit vechia cetate Cenabum de ling Loire, numind-o
Aurelianum, din care a rezultat in urmil cetatea Orlans.
Tras de patru cerbi. Istorlcii greci vorbeac de patru elefanti in loc
de patru cerbi.

www.dacoromanica.ro

93 -gate prizonierii Goti, Alani, Roxolani, Sarmati, Franci, Suevi, Vandali Germani. Intre ei erau i Palmyrenii, capeteniile cetatii cari
scapasera de macel, i Egiptenii, luati ca rebeli.
XXXIV.
XXXIV. Continuarea descrierii triumfului lui Aurelian.

Erau duse i zece femei, cari, luptand in costume barbateti, au

fost prime printre Goti 1), dei, alte multe fusesera ucise pe cari listele le arata ca fiind din ineamul A3nazoanelor. In frunte erau purtate
nite placarde cacri contineau numele popoarelor biruite. In aceasta
multime se gasea i Tetricus intr'o chlamida de purpura straluci-

toare i inbracat intr'o tunica verde, avand pantaloni galici i mergaud alaturi de fiul sau pe care 11 numise imparat in Galia. Rhea
apoi Zenobia, impodobita cu pietre pretioase cu lanturi de aur
pe cari le sustineau alpi. Erau purtate apoi coroanele de aur ale
tuturor cetatilor, indicand in inscriptii amite originea lor. Apoi Po.
poni! rom.an, drapelele societatilor i ale trupelor i soldatii nurnit,i
bogatiile regale, intreaga annata, i senatorii, dei
catafractari,
cam nemultumiti 2), fiindca 'se celebra triumful i asupra unora dintre ei, adaugau mult la stralucirea procesiunei. Insfarit, de abia la ora

nona, au ajuns in Capitol i destul de tarziu pe Palatin. In zilele

urrnatoare s'a dat ca distractii placute pentru popor reprezentatiuni scenice, jocuri 'de circ, de alergari, de gladiatori i regate.

XXXV.
XXXV. Darurile flicute poporului.
Noui expeditii.
Institutiile sale.

Ridicarea templului Soarelui.

Nu trebuie sa trecesu subt tacere un fapt pe care traditia ni l-a

pastrat in amintire i pe care istoria 1-a consemnat. Cand a plecat
Aurelian la razboiul din Orient a fagaduit poporului c daca se va
I) Erau z rece feimei prinse printre Goi. Observli obiceiul german de a
i
fcmeile parte la rizboiu.
lua
2) Senatorii, dei cam nemulwmiyi. Tetrieus ssupra diruia se repurta triumful era senator roman.

www.dacoromanica.ro

94

intoarce biruitor gi va da fiecirui cetitean coroane de doui libre 1).

Poporul a crezut ci e vorba de coroane de aur, Aurelian insi fie ei
nu putea sau mi voia si dea de acestea, a (cut coroane de piine, cari
se numesc acum (loare de piine 2) gi a dat fieciruia cite una: Astfel,

in tot timpul domniei sale fiecare cetitean primea zilnic cite o

piine din (loare de fin i gi dreptul 1-au lsat i urmagilor lor. Tot
Aurelian a distribuit poporului i carne de porc, obiceiu care se
pistreazi pini in ziva de as. tfiz' i. A adus foarte multe legi, gi
adevir bune legi; a instituit sacerdotii gi a fundat un templu in
cinstea Soarelui 3) gi 1-a utrit prin portice. A fixat salarii architechtilor 4) gi slujitorilor lor. Dupi ce a ficut Wate acestea a plecat
In Galia gi a liberat pe Vindelici de invaziunile Barbarilor. In urmi
s'a intors in Elija gi strngiindu-gi o armati mai mult viteazi decit
mare, a declarat rizboiu Pergilor pe cari ii bituse cumplit ohiar
timpul eind s'a luptat Cu Zenobia. Dar, pe cind era in drum cizind
victima perfidei searetarului 8k-u, a fost asasinat de mina lui Mucapor la Caenofrurium 5), o hala imperiali intre Heraclea gi Bizant.
XXXVL
XXXVI. Aurelian cacle victima perfidiei secretarului

Pentruca un eveniment atit de insemnat si nu rimini nccu.noscut, voiu apune in putine cuvinte gi care a fost caliza acestui asasinat gi cum s'a fiptuit el. Aurelian era, ceca ce nu se poate

un om sever, crud i singeros. Acesta mergind cu cruzimea. sa aga

de departe incit si ucidi, pentru o cestiune de nimica gi nu destul de
doveditii, chiar gi pe fiica surorii sale, a ajuns, inainte de toste, si
fie urgisit in familia sa. S'a intimplat l'usa', cum dealtfel se petrec

lucrurile in mod fatal, ca si-gi faci de dugman, pentru nu gtiu ce

Coroane de dou'd libre. Obiceiul vecbiu de a se distribui poporului griiu

ea inlocuit in timpul impiratului Traian cu distribuirea de pftine. N'infle erau

ficute in form de coroani, intocmai ca i colacii nostri dela pomeni.
Cari se ruanesc acuns floare de N'Une. Siligo (mis) este filia de
grfm de o calitate ouperioari.
A fundat un templa fa cinstea Soarelui. Aurelian era un pitgiin convino si un prigonitor al crestinilor.
A fixat salarii pentru architecA Unii comentatori citesc in loc de
sarda teclas, architectis.

Caenofrurium, era un casta futirit Caenon fruridn, noul casteL

www.dacoromanica.ro

95

amenintare, pe un crare care Mnesteus

pe care Il avusese ca secretar intim, un libert al siu, dupi CUM spun unii. Mnesteus care
*tia ci Aurelian n'are obiceiul si ameninte in zadar i nici si ierte,
dael odati ameninta, a ficut o list de nume, amestecind intre cei
pe care Aurelian era in adevir supirat, 1 cei impotriva dirora n'avea nici un gaud. riu 1 adiugind chiar i numele siu, pentru ca

dea dovada nnei marl ingrijoriri i a citit lista fieciruia in parte,

care igi avea namele seria, adiugind ck' Aurelian a dispus ca si fie
Cu totii ucii; ci ei, daci aunt oameni, si-gi scape vieata. Cei cari
meritau pedeapsa dela Aurelian furi cupringi de groazi i unindu-gi
durerea cu a acelora c.irora Aurelian li se pirea un ingrat pentru
binefacerile gi serviciile ce i li-au adus, 1-au asasinat in localitatea
amintiti mai sus, atacind deodati pe impirat, eind mergea in contra
Perilor.
XXXVIL
fiare.

XXXVII. Ueigasii li ridical un monument.

Aurelian este zeificat.

Mneateus este aruneat la

Acesta a frost dirgitul lui Aurelian, un om mai m.ult folositor,

decit bun. Dupi raoartea ea complotal fiind descoperit, asasinii
ridicari un mormin' enorm gi-i zidiri gi un templu. Ce e drept,
Mnesteus fiind prim, a fost aruncat la fiare, lar amintirea acestui
(apt ne-o di cele doui coloane de marmori, ridicate In acelagi loe
gi deasupra cirora au (ost agezate statuele divului Aurelian. Senatul
a regretat malt cmoartea lui i mai mult Inc/ poporul roman, care
spunea peste tot a Aurelian a fost dascilul senatorilor. A dom.nit
cinci ani i ase luni mai putin cateva zile i pentru faptelo sale cele
marl a fost pus printre zei. Nu voiu trece cu vederea o fapti, pe catre
au citat-o istoricii i care privegte pe Aurelian. Se apune ci Quintillus, fratele lui Claudius, pe eind se gisea inteo garnizoani in Italia,
aflind de moartea lui Claudius, a pus mina pe do:mile. Dar, in ur-

an5, and a luat cunogtinti ci Aurelian a fost prodamat impirat,

fiind pirisit de intreaga armati, cireia i-a vorbit impotriva crivalului
Mnesteus. Alti istorici il numeac pe acest secretar Eros.
Statuele divului Aurelian. Pe mormintul lui Aurelian s'a ridicat douii

toloane, deasupra dirora s'au asezat, in urmii, douil statui. Coloanele,

aveau inscriptii pe ele, comemorind faptul asaninrii impiiratului, n'au fost
ridicate pentru Mnesteus care a fost aruncat la aare.

www.dacoromanica.ro

96

sau, fira basa si fi fost ascultat, tainduti vinele, a murit dupi o dom-

nie de douazeci de zile. Aurellan a curItit, din intreaga lume, tot

ce a fost mima, tot ce a fost ticaloie, in sfarit tot ce a fost fazvratire.

=MIL Zenobia domnise in numele fiului ei.

volta monetariilor.

Aurelian iniibue re-

Scrisoarea sa.

Cred c.a sunt in materie, daca adaug ca Zenobia a tinut domnia,

cat a tinut-o, in numele fiului ei Valabatus 1), iar nu in numele lui
Tim.olaus i. a lui Herennianus. Subt Aurelian, s'a intamp/at i
monetariilor 4), la instigatia .efului tezaurului, a lui Felicissimus. Rascoala a inabugit-o imparatul cu asprime i cu severitate,
pierzand totui dintre amena sai apte mii,. dupa cu,m rezulta din
scrisoarea ce a trimis-o lui Ulpius Crinitus care era pe atunci consul

pentru a treia ()ara i care 11 adoptase mai inainte. lAurelian Angust catra tata] sao Ulpiw3. Este o fatalitate care face ca tot ce en
intreprind sa fie ingreunat de tot felul de mirari. Caci, bungoaril,
razvratirea din interlorul cetati.i a degenerat intr'un adevarat razboiu: monetarii, la instigatiunea lui Felicissimus, ultimul dintre
sclavii mei, i caruia Ii incredinpsem grija tezaurului, a revoltat
spiritele im.potriva mea. Razvratirea a fost, e drept, inabuit,. dar
dupa ce au fost omoriti, apte mii de oameni, Hiberi, Riparieni,
Castriani i Daci. De unde se vede ca nici o victorie nu mi-a fost data
de zeii nemuritori Cara de greutate.

XX.X.DC. Aurelian face, dupii triumful su, pe Tetrious censor in Lucania.

Milrete incinta oraului.
Anmestiazii delicRidici templul soarelui.
Prirrisirea Daciei.
Cruzimea sa.
Pedepsete pe prevericatori.
tele politice.

Aurelian a facut pe Tetricus, asupra caruia a reputat triumfu/,

censor in Lucania, iar pe fiul lui l-a mentinut in senat. A ridicat un
admirabil templu Soarelui. Zidurile cetatii Roma le-a largit, aa fe!
Valobatus. Dupii unii el s'ar fi numit Balatus, dupil altii, Babalatus sau
chiar Bahalatus.
litizboiul monetariilor. Din cauza schinibrii inonedelor, revolta m.one-

tariilor s'a transformat intr'un rrizboiu foarte primejdios.

www.dacoromanica.ro

97

ca le-a dat un circuit de cincizeci de mile. Tot el a pedepsit ca cea

mai strajnica severitate pe denunitatorii de profesie gi pe delatosi. A
poruncit si fie arse in pieata lui Traian registrele publice ale datornicilor spre a linigti pe particulari. A decretat, dupa pilda Atenienilor, amnestia delictelor politice, pilda de care a amintit gi Cicero
'in Filipicile sale. A pedepsit rnai inuit decat militaregte pe prevericatorii de bani publici ai provinciilor gi pe spertari aga ci i-a supus
la cele anai mari torturi gi chiar erucificari. In templul Soarelui a
ingyamadit mult aur gi pietre nestimate. Vazand Iliria devastata
Moesia pierduti gi disperand de a mai putea paetra Dacia pe care
Traian o facuse provincie roma.n.i dincolo de Dunre, a parisit-o,
retragand armata gi pe provinciali; popoarele scoase din ea le-a agezat in mijlocul Moesiei pe care a nuxnit-o Dacia sal) care acum desparte cele doui Moesii. Se spune apoi ca el a fost de o aga de mare
cruzime ca a acuzat pe nedrept pe mai multi senatori de complot gi

ravnire de domnie, pentru ca astfel B1 poata mai ugor si-i condanme la moarte. Unii mai adauga ci el ar fi ucis gi pe fiul sururei
sale, nu pe fiica ei. Multi Bustin ci gi pe unul gi pe altul.
XL.
XL. Dupii moartea lui Aurelian imperiul roman rilmiine fiiril conduciltor.

Cat de greu este de a alege un imparat, in locul unui principe

bun, ni-o arata aceasta, pe deoparte, seriositatea unui senat intelegator, iar, pe de alta parte, autoritatea unei armate prevazatoare.
Caci, dupa asasinarea tumi principe atat de sever, armata a lasat sarcina alegerii imparatului In seama senatului, fiindel ea socotea ea
nici unul dintre cei ce a ucis pe imparat nu trebuia ales principe,
iar senatul a lasat aceeagi alegere in seama armatei, gtiind ei nu bu.
euros ogtirea primegte de imparat pe aceia pe cari senatul i-ar alege.
In sfargit, s'a facut de trei ori aminarea, aga ci timp de g.ase luni
lumea romana n'a avut imparat gi au rimas ac.eiagi toti judecatorii
pe cari i alesese sau senatul sau Aurelian, decal doar ca a fost ales
ca proconsul al Asiei Faltonius Probus, in locul lui Arellius Fuscus 2)
Pe care a numit-o Dacia sa. Intrucilt pasagiul accsta este imitat dupii
Eutropius e de presupus ci in loe de SUCOM este a se citi emu P. Maior, op. cit.
p. 46 ciand pe Toppeltin ne spune ci intr'o editie a acestuia ar fi lipsit con-

junctia et. Intelesul, in cazul acesta, ar fi di Aurelian a lKsat Dacia in seama

provincialilor.

Arellius Fuseuq. Unele manuscrise poarti in loc de Arellius, Asellius,

IZVOARELE ISTORIEI ROMAN1LOR VOLUMUL IX

www.dacoromanica.ro

XL!. Scrisoarea armatei csitra senat.

Aurelian Tacitus propune ca
Tacit este ales imp:11.st.
alegerea sA o faci armata.

Este interesant de a reproduce scrisoarea ce a trimis-o senatului armata. tNorocoasele i victorioasele otiri catre senatul i. poporul roman. Impratul nostru. Aurelian a frost rapus prin
unui om i prin greala citorva oameni de bine tri a cAtorva
Puneti-1 in rndul zeilor, prea cinsti senaton, 1 trimite/i-ne ea im-

pirat pe cineva din rindurile voastre, dar care s fie vrednic de

pretuirea voastri. Stiti hula c nu primim s ne fie de con.ducitor

unul dintre cei ce au greit sau au fiptuit aceast crim. Li s'a

dat rspunsul printeo hotrie a senatului. Venerablul senat strngindu-se a treia zi inainte de nonele lui Februarie, in curia
Pompilian, consulul

Aurelius

Gordianus, cridicindu-se, zise:

o scrisoare din partea
Du.p cetirea ei Aurelius Tacitus 1)

acV1 aducen la cunotint4, senatori,

prea

fericitei annate.

senator ce era chemat ce! (lima s.ii dea prerea i care dup
Aurelian a fogt numit imprat cu asentimentul tuturor,
du-se a rostit unntoarele: tZeii nemuritori ar fi lucrat, senatori, cu
mai rault dreptate 1 mai potrivit le0.1or justitiei, clack' ar fi stabilit
ca oaanenii cei buni s nu poat fi rnil.i cu anna, pentru ca si aila
o viat mai lungi 1 dac, pe de alt parte, n'ar fi dat nici o putere
acelora cari. in mintea lor ticloasi, concep asasinate bliistmate.
Caci, in cazul acesta, hunul nostru imprat Aurelian, cleat care n'a
existat un altul mai necesar pentru stat, ar fi i astzi in vieati. In
adevIr, dup nefericita domnie a lui Valerian, dup nenorocirile
din vremea lui Galien, subt domnia lui Claudius republica a iinceput
s respire putin, iar, in timpul vieli lui Aurelian, s chtige victorii
in lumea intreag. El ne-a dat inapoi Galia, el a liberat Italia, el a
abtut dela Vindelici jugul sclviei barbare. In timpul vie/ei sale
ne-a fost restituit Iliricul i a fost readuse subt stpinirea roman Traciile. El ne-a restituit in drepturile noastre Orientul, apsat subt jug-ul ruinos al unei femei. El a risipit, a pus pe fug i a niraicit pe
Peri cari, In urana ucederii lui Valerian, ii bteau joc de noi. Pe
el Lau adorat aproape ca pe un zeu Saracenii, Blemyi, Amami

Bac-

trianii, Serii, Hiberii, A/banii, Armenii i chiar popoarele Indieni1) Aurelius Tacitus. Linde manuscrise ne dau Aurelianus Tacitus.

www.dacoromanica.ro

99

lor. De darurile lui, pe cari le-au luat dela popoarele barbare, s'a
umplut Capitoliul: cincisprezece mii de libre de aur, din dirnicia
sa, are unul singur din tempele noastre i toate altarele Romii steallucesc de daniile sale. De aceea, senatori, cred c pe drept cuvint
acuz eu pe zeii cari au riibdat ca un astfel de impirat s. fie ucia,
afar numai dac nu vor fi voit ei mai bine ca 8;44 aili mai curand
In mijlocul lor. De aceea, eu propun s i se dea onoruri divine gi
socotesc cA gi voi toti sunteiti de ae,eeagi prere. In ce privegte alegerea de impirat, cred c trebuie s Mani aceasta in seama armatei.
CAd intr'o hotrire de acest fel, daci. nu se aduce la indeplinire ceeace se propune, este o primejdie i pentru cel ales gi in acelagi timp

o ur i'mpotriva propunitorului. Aceast pirere a lui Tacit a fost

aprobati; cu toate acestea, aminandu-se de mai multe ori alegerea,
in cele din urini, dup votul senatului a fost ales de impirat Tacit,
fapt ce-1 vom povesti ou ocazia descrierii viei lui Tacit

XLII. Impilrati bami

i ,nprai niii.

Aurelian a lsat o singur flick*, ai cirei urmagi triesc chiar

acum in Roma. C5ci Aurelian, proconsulul din Cilicia, un foarte bun
senator, de admirat pentru neprihinita ea dreptate 1ifl vietit i care
triiegte in Sicilia, este nepotul aceluia. Ce am si spun apoi de faptul

ci degi au existat atitia Cesan, au fost totugi aga de putini impirati

buni? CAci de la August pn la principii Diocletian gi Maximin,
registrele publice ne arati un limg gir de brirbali imbracati In purpuri; dar, intre acegtia, principi buni au fost Aug-ust, Flavius Vesp asian, Titus, Cocceius Nerva, divul Traian, divul Adrian, Pius gi Mar-

cus Antonini, Seven's Africanul, Alexandru fiul lui Mam,mea, divul Claudius gi divul Aurelian; cAci Valerian, dei a fost foarte bun,
a fost nenorocos in toate. Vezi, deci, cil de putini au fost principii
cei buni, aga cA in timpul acesta, bine a spus un oarecare mim,
bufonul lui Claudius, cri s'ar putea inscrie gi deseinna intir'un singur
inel munele principilor celor buni. lar, dinpotriv, ce nesfargit este
girul celor ri? cIci, lsind la oparte pe dalde Vitelius, Caligula gi
Nero, cine n'ar vorbi cu dispret de Maximini, de Filipi gi de acea
drojdie de imprati ticglogi? Cu toate acedtea, ar trebui s facem
o exceptie cu Decii, a carer viea gi mparte s'ar putea compara cu a
celor din antichitate.
www.dacoromanica.ro

ioo
XLIIL
XLM. Greutatea de a dornni.

se

pune Intrebarea: ce

anume face

pe principi

r5i? Mai int5i, scumpe prietene, vieata liber5, apoi belgugul in

toa te; pe lfing.5 aceea, prietenii necinstii, curtizanii blistkmati, eunuchii lacomi, curtenii, sau progti sau ticloi, gi ceea ce nu se poste
nega, necunogtinta afacerilor publice. Eu ins5 am aflat dela tat51
meu cA imp5ratul Diocletian, dupi ce a ajuns simplu particular 1),
ar fi spus c Inimica nu este mai greu decat de a guverna bine. Se
string la un loe patru sau cinci persoane, gi iau o singurI hotrire

aceea de a ingela pe implrat. Ei Ii spun numai ceea ce el are s.

aprobe. Imparatul care triiegte inchis in cask' nu cunoagte adevarul.
El este fortat 85 nu cunoasc5 de cat ceea ce ii s'a opus: mstituie magistrati pe cari n'ar trebui s5.-i instituie i inlaturii dela conducerea
afacerilor publice pe aceia cirora ar trebui sA li le incredinteze. .Ce
mai vorb5? Cura spunea luau* Diocletian: (Gel mai bun principe,
cel mai prevazator gi. cel mai de treabi este vindut. Reproduc chiar
vorbele lui Diocletian pe cari de aceea le-am citat pentru ca, in In-

telepciunea ta, si vezi c" nimic nu este inai greu decit de a

ggsi un principe bun.
XLIV.
XLIV. Aprecierea lui Diocletian despre 'Aurelian.
Aurelian de druidesele galice.

Prorocirea datil lui

Multi nu pun pe Aurelian niel intre principii cei buril nici

intre cei ri, fiindca i-a lipsit bl5ndetea, cea dintfii calitate a unui
impgrat. Vercomius Herennianus, subt Diocletian prefect al pretoriu/ui, spunea adeseori, dupi mirturia lui Asclepiodotus, ci Diocletian ar fi zis de mai multe ori, criticand asprimea lui Maximian
ca- Aurelian a.r fi trebuit 85 fie mai mult un camandant de ogtire de
&At un principe; lui nu-i pliicea prea marea cruzime a acestuia. Este,
de sig-ur, un fapt extraordinar, cunoscut de Diocletian, i pe care acesta 1-ar fi comunicat, dup5 cum spune Asclepiodaus, confidentului
85u Celsinus; dar despre acest fapt judecata i-o va da posteritatea.
OAei spunea c5 odinioar5 Aurelian ar fi consultat pe druidesele ga1) Diocletian, dupg ce a ajuns simplu particular. Se gtie di Diocletian s'a

retras din dornr.ie ti n'a revenit, lcu toate insistentele ce s'au pus pe lanai el

www.dacoromanica.ro

lice 1), vrand sa afle, daca' domnia va raman.e la urmaii sal. Atunci,

zise el, ea acelea au raspuns ca nici un nume nu va fi in republica

mai stralucit decat al urmailor lui Claudius. i este, de fapt, acum
Constantius, imprat din acelai sange, i socotesc ca urmaii s51 vor

ajunge la acea glorie care a fost prorocita de druidese. Aceasta de

aceea am raportaf-o la vieata, lui Aurelian, fiindca raspunsul s'a dat
lui Aurelian care a ficut consultarea.
XLV.

XLV. Impunerea unui tribut perpetuu asupra Egiptului.

Constructiile lui Aurelian.
Purtarea sa fa t de prieteni.
Misuri contra luxului.

Aurelian a impus Egiptului, in folosul cetatii Roma, o dare

perpetua in sticlarie, in hartie, in afear i in hinirie 1). In regiunea de dincolo de Tibru a .dispus ea se faca bai de iarn.a, fiindca acolo nu e in abundenta apa rece2). lar la Ostia, in apropiare de mare,

a inceput s puie fimdamentul unui for, dupi numele sau, mide

In urma s'a stabilit un pretoriu public. Pe prietenii sai a cautat
imbogateasca, dar cu m'asura i in mod echitabil, pentruca, pe de o
parte, sa-i scape de mizeriile saraciei, iar, pe de alta parte, s'a nu-i

expuna invidei pentru bogalia lor. Haine de matase pura nici el

n'a av-ut in garderoba sa, nici n'a dat voie ahora sa aibS. i cand
cenit ca sa Ora cel putin o singura haing de matase de
sotia sa
coloarea de purpura, i-a raspuns: S'a nu se cantareasca matasea cu
aun>, caci pe atunci o libra de matase ama cat o libra de aur.
XLVI.
XLVI. Restringe intrebuintarea aurului.
tea soldatilor.

Reglementeazi

Aurelian i-a pus in gand sa impiedice de a se intrebuinta aurul, ca podoaba, pentru camere, pentru tunici, pentru mantale i niel
sa fie amestecat Cu argint, spun'and ca in natura este mai mult aur

decat argint, dar ca aurul se prapadalte prin intrebuimarea lui in

1)

Druidesele gal ice. Erau nipte preotepe cari erau consultate pentru

oracolele lor, intocmai ca i preoteasa dela Delfi. Ele regulau sacrificiile i

religioase.
Hairulrie. Propriu zis erau mirfun ce se aruncau (gr. anavallo), In corabii cari le transportau.
ceramoniile

Apa rece. In unele manuscrise se ateste frigidi aeris, in loe de frigidioris.

www.dacoromanica.ro

102

foi, sau in fire, sau prin topire, pe cnd argintul rimne pentru intrebuintarea sa. Tot el a dat posibilitatea, cui ar fi voit, s se foloseasci de vase i de cupe de aur i tot el a admis ca particularii
aib trsuri impodobite cu argint 1), pe cati vreme mai inainte n'au.
fost dect vehicule impodobite cu arana i cu filde. Tot el a acordat matroanelor dreptul si poarte tunici i haine de coloarea de
purpuri, pe cita vreme mai inainte acestea erau de mai multe culori i mai ales de un roiu inchis. i tot el a ingiduit soldatilor de
rnd ai poarte agrafe de aur, cari znai inainte erau de argint i el
cel dinti a incuviintat solda/flor ai unible cu paragaude 2), in vreme
ce mai inainte n'aveau decit haine cu nite dungi drepte de pur,
puea., i anume cele noui incuviintate erau pentru unii cu o singuri
banda', pentru altil cu doui, pentru altii cu trei i pan la cinci, ctun
ount astzi pinzele de in.
XLVII.
XLVII. Aurelian mregte cu o uncie distribtOile gratuite ale poporului.

Pentru painea poporului din Roma 3) Aurelian a an/r.' it ou o

nncie tributul Egiptului, dupti cum se lauda intrio scrisoare adresati prefectului, Inearcinat cu aprovizionarea cu alimente a cetaii.
zAurelian August care Fltrvius Arabianus, prefectul aprovizionirii.
Intre alte ajutoare pe care le-am adus statului roman, mulituniti zeilor nemuritori, niel unul nu este de un mai mare pret ca sprijinul
de a fi mait cu o uncie toste proviziunile ormului Roma; aceasta,
pentru ca si fie pentru totdeauna, am stabilit in Egipt corabieri pe
Nil i luntral pe Tibru. Am reficut malurile Tibcrului i am sipat
albia vadului. Am dispus s se faci rugiciuni publice pentru zeii nemu.ritori i am adus sacrificii pentru bineficitoarea Cerco. Acum este

datoria ta, prea scuinpe Arabian, si luorezi si nu rimni firi de

efect dispozitiunile ande. Cid nimic nu poate si fie mai plicut
pentra poporul roman decat ca si nu sufere de foamey. Hotirise si
se dea poporului roznan i vin gratuit, dupi cum ii se d'a gratuit
Trlisuri Empodobite cu argint, argentabas carruchas.

Paragauda era o haini introdus in epoca imperial, in locul ata

numitului clama, aViind o bandi de purpuri.
Pcinea poporului din Roma. Cantitatea de pine ce dedeau impiratii
a mers crescind. Dup Aurelian s'a dat fiecirui cettean cite trei libre, sau
trei zeci i Fase de uncii, fiecare libri avnd douisprezece uncii.

www.dacoromanica.ro

103

uleiul, piinea i carnea de porc i avea de gnd si i se dea gratuit

vinul pentru totdeauna.
XLVIII
XLVIII. Aurelian este, preaupat de distribuiri de vin pentru popor.

In Etruria, prin regiunea Aurelia, pini la Alpii Maritimi, sunt

nite cnipii imense, roditoare, pline de piduri. Iloarise deci ca
proprietarilor acelar locuri necultivate, cari totui ar Ti voit si le
vinzi, si le de,a pret de cumpirare1) i si aeze acolo familii de prizonieri cari si planteze dealurile cu vii i si dea poporului din Roma
tot vinul recoltat, fin i ca fiscul si se atingi de venitul lor. Se ficuse
socoteala butoaielor, cofelor, hramelor i a manoperei. Sunt

cari sustin cl Aurelian a fost prevenit si nu faci aceasta, iar

ci ar fi fost oprit de prefectul pretoriului care se apune ci i-ar fi
i vin poporului roman, mai 'Imane AA d.'m i
zis:Dad i
pul i gate. Ca dovadi cal Aurelian s'a gandit la aceasta, ha ci
chiar a luat unele dispozitii i ci in parte i-a pus in aplicare proiec.
tul, este fap tul ci fiscul a pus vinuri in porticile templului Soarelui spre a fi date poporului, nu gratuit, ci pe bani. Mai trebuie tiut

ci Aurelian a distribuit poporului trei congiarii i i-a ficut danii

din diferitele provincii de tunici albe cu. mineci i tunici de in
curat din Africa i din Egipt; i tot el a dat pentru ntiai dati
poporului din Roma niframe 2), de care publicul se folosete spre
a-i arita favoarea la jocuri.
XLIX
XLIX. Preferintele lui Aurelian pentru parcul lui Sallustiu

i cel

al Domitei. SeVeritatea sa. Proiectul pentru restituirea senatului de fcmei.

Regulamentele sale.

Cind era la Roma, nu-i pricea si locuiasci pe Palatin, ci-i

plicea si triiasci mai mult in parcul lui Sallustius, sau in ce! al
Domiltiei. In unni, a impodobit porticul din parcul lui Sallustius cu

coloane miliare i cu toate ci era de o sinitate ubredi, ficea aci

citare, in fiecare zi, exercitii obositoare. Pe sclavi i pe slugile sale,
In textul nostru: si le dea gratuit.
A dat poporului naframe. Naframetle sau batistele oraria, dela os
(oris) serveau ca sil aplaude cu ele la jocuri. Dupi unii comentatori ele erau
date ca poporul

steargi sudoarea, ad sudorem.

www.dacoromanica.ro

104

and gregeau, dedea ordin si fie bituti in fa/a sa, pentruca s li se

aplice severitatea, dupi ctun spuneau unii, din inclinare pentru
cruzime, dup aIIM. Pe una dintre servitoarele sale invinuit de
adulter cu unul din sclavii si a pedepsit-o cu moartea. Pe multi
sclavi din familia sa proprie cari nuti ficuseri datoria i-a trinais
in fata legilor gi a judecitorilor publici. Voise si refaci senatul femeilor, adeci micul senat, in care avea si ja parte numai acelea
cari, dupi avizul senatului, ar fi meritat s aibi functiuni sacerdotale. A interzis brbatilor cism.ele roii, galbene i verzi gi nu le-a
ad.mis dealt femeilor. A perrnis ca senatorii aib sclavi cureni imbricati ca gi curieril si. A oprit concubinajul femeilor nAscute liber.

A stabilit num.rul eunicilor, dupi declaratinnea ficuti in senat,

ceea ce a ficut ca prelul acestora si fie colosal. Nici odati ,n'a
avut un vas de argint mai greu decit de treizeci de libre.
L.

L. Mesele sale. Consideratia sa pcntru doi din sdavii ski, pe cari

libereazil dup5 moartea sa.
Petrecerile sale.
Voracitatea lui
Fagon.
Rezumatul damniei lui Aurelian.
senatu/

La ospetele sale se serveau mai ales fripturi. li placea in

special vinul rogiu. Gaud a fost bolnav n'a chemat nici odat un
doctor, ci se curarisea singur, in deosebi pain dieti. Sotiei gi fii-cei
sale, la srbitoarea sigilariilor, le dedea cite un inel, ea gi cum ar
fi fost un simplu particular 1). Sclavilor si le &idea aeeleagi hame,
ca gi un om privat, in afari de doi bitrani, cirora le dedea haine, ca

gi unor liherti, lui Antistius gi lui Gillo, pe earl, dupi moartea sa,
senatul i-a liberat. Se dedea rar chefurilor, dar ficea mare haz de
mimi i in special 11 desfita mult Fagon, care minca aga de mult

c intr'o sing-uri zi a mincat, alituri de masa impiratului, un

mistret intreg, o suti de piini, un berbec i un purcel gi a biut
tr'o butie pusi inaintea sa mai mult decit un butoiu. Epoca lui
Aurelian, in afari de cateva revolutii interne, poate trece ca o epoc

foarte fericiti. Poporul roman l-a iubit, senatul insi s'a gi tenu2t

de a

1) Le dedea cate ton inel, eu once particular. La siirbiltoarea Sigillarin

se dedeau femeilor i copiilor drept cadouri un inel ce serves si ca sigil. Autorul

voieste si scoatii in evidcntil simplitatea moravurilor

www.dacoromanica.ro

INDICELE NUMELOR PROPRII

Aurelius Gordianus 41.
Aurelius Tacitus 41.
Avulnius, vezi Saturninus 13.
Axomitae 33, 41.

Achilleus 31.
Acholius 12.
Adiabenicus 30.
Aegyptus 13, 32, 45, 47.

Aegyptii 33 - Aegyptiae lineae 12, 48,

- Aegyptium vectigal 47.
Afrae linean 48 - Afra tapetia 12.
Afer, vezi Severus 42.
Albani 41.
Albinus, vezi Ceionius 9.
Alexander Manunaeae 42.
Alpes Cotiae 21. - Alpes maritimae 48.

Bactrani 33, 41.

Bacbius, vezi Macer 13.
Bassus, vezi Cerronius 31.
Bithynia 22.
Blenunyes 33, 41.
Boius Fulvius 13.
Brundisinus, vezi Maecius 13.

Amazones 34.
Anacharsis Scytha 3.

Caenofrurium 35.

Caesar, mai adeseori - Caesareana tem.

pora 6.

Q. Ancarius 13.
Antistius 50.

Antiochia 5, 25.
Antoninus Pius 14. 42.
Antoninus Marcus 42.
Antoniniani aurei 9, 12.
Antoninus Gallus 8.
Apollo 19.
Apollonius 24, 25.
Arabes 11.
Arabianus Flavius 47.
Arellius Fuseus 40.
Aristoteles 3.

Caligula 42.
Callicrates 4.

Cannaba 22. - Cannabauda 22.

Capitolium 33, 34, 41.
Carioviscus 11.

Carpi 30 - Carpicus 30 -

Armenia 27 - Armenii 11, 41 - Armenkus 28, 30.

Asdepiodotus 44.
Asia 40.
Atheniensis 3, 39.

Augustus Octavianus 21, 42.

Aurelia 48.
Aurelianus In toate capitotele.
Aureolus 16.

Carpisclus 30.
Castriani 38.
Ceionius, vezi Albinus 9.
Celsinus 44.
Ceres 47.
Cerronius, vezi Passus 31.
Chillo, vezi Mallius 23.
Christianus 20.
Cilicia 42.
Claudius 2, 16. 37, 18, 37. 41, 42. 4 Claudiana auspicie 17, Clamliana tem.
nora 16.
Cleopatra 27.
Constantius 44.

www.dacoromanica.ro

- 106 Corne/ius Tacitus 2.

Corvini 9.
Crinitus Ulpius 10, 11, 13, 14, 15, 48.
Cottiae Alpes 21.
Cypria numtelia 12.
Dacia Ripensis 3.
Dacia 39
Dacisci 38.
Daerdi 42.
Dafne 25.
Dantivius 22.
Diocletianus 29, 42, 43.
Dornitia 49.
Dryades 44.
Eleates 3.
Emessa 25.
Eudaemones 33.
Etruria 48.
Europa 17, 30, 32

Hiberi 33, 41.

Hibaria 1.
Hildemundus 11.

Illyria 39.
Illyricum 6, 9, 22, 35, 41,
111yricia
exencitus 17.
nus limes 13,
Indi 29, 33, 41.
Italia 41.
Ityraei 11.

Iunius, vezi Tiberiar.us 1, 2.

Tupiter Optimus Maximus 29, 33.
Europensis 31.

Latini 1, 6, 24.
Lembarii 38.
Libycae ferae 33.
Livius 2.
Longinus 30.
Lucania 39.

Faltonius, veal; Probus 40.

Felicissimua 38.
Felix legio 11.
Firmus 32.

Franci 7, 33.
Flavius, vesi Titus 92.
Falvius, vezi Sabinus 19.
Furius, vezi Placidius 15.
Gallia 7, 9, 32, 34, 35, 41
Gallicanica
legio 7,
Gallicanae Dryades 44,
Gallicus ornatus 34.
Gallicnus 8, 11, 16, 18, 21, 4L
Gallus, vezi Antoninus 8.
Gallus 32.
Germani 33.
Gordianus, vezi Aurelius 41.
Gothicns 30.
Cothi 13, 17, 22, 33, 34
Graecus 1, 4., 16, 15; 24, 27, 30.

Hadrianus 14, 42.

Haemimontus 17.
Halani 33.

Haldagates 11.
Hariomundus 11.
Heliogabalus 25.
Heraclaunmon 22, 23, 24.
Heraclia 35.
Herennianus, vezi Verconius 44.
Herculianus 38.

Macer, vezi Baebius 13.

Maecius, vezi Brundisinus 13.
Marotidae 16.
MaThus, vezi Chillo 23.
Martomanni 18, 19,
Marcomanicum
proelium 21.
Mars 21.

Maura stragula 12.

Mauricius, vezi 3furrentius 13.
Maximianus 42, 44.
Moximinus 42.
Mediolantun 18.
Mesopotamia 11.
Mnesteus 36, 37.
Moesia 3, 39.
Mogontiacum 7.
Mucapor 26, 35.
Murrentius 13.

www.dacoromanica.ro

- 107 Nero 21,

Nerones 42.
Nerve Cocceius 14, 42.
Nicomachus 27.
Nicopolis 11.
Niliaci navicularii 47.
Nummius Tuscus 13.

Sallustius 2. Sallusti horti 49.

Sandario 31.
Saraceni 11, 27, 28, 33, 41.
Sarmatae 6, 7, 18, 33,
Sarmaticus 6,
30.

Saturninus, vezi Avulnius 13.

Scipione.s 9.
Scythae 3,
Seres 41.

Odenatus 33.

Ostiensis ager 45.

Palaestina 33.
Palatium 1, 10, 34, 49.
Palatinum officium 13.

Palmyra 26, 28, 31,

Severus, vezi Afer 42.

.Sibylini libri 18, 20.
Sibylla 19.
Sicilia 42.
Silanus, vezi Ulpius 19.
Palmyreni 22, Sinon 1.
Sirmium 3.
Solis templum 1, 4. 5, 10, 25, 28, 31, 35,

26, 31, 33.

Pannonius homo 24.
Parthicus 30.
Perennitas 47.
Persae 5, 7, 27, 28, 29, 33, 35, 41,
Persici dracones 28.
Philippi 2, 42.
Philippi argentei 9, 12.
Philippicae orationes 39.
Pinianus 1.
Placentia 21.
Placidius Furius, vezi Furius 15.
Plato 3.
Polemoniacus Pontus 21.
Pollio, vezi Trebellius 2.
Pompiliana curia 41.
Postumus 8.
Probus 29.
rrobus, tvezi Faltonius 40.
'r
Quintillus 2, 16, 17, 37.

Raeticus limes 13.

Rhodope 31.
Riparenses 38.
Ripensis, vezi Thick Ripensis 3.
Romani, de
Roma, de Inca multe ori,

mai multe ori.

Scythicus limes 13.

39, 40.

Stagirites (Aristoteles) 3.
Suebi, vezi Suevi 18, 33.
Syrus, 26, 27, 30, 31.

Tacitue, vezi Cornelius 2.

Tacitus imp, vezi Aurelius. 41.
Tersites 1.

Tetrieus 32. 34, 39.

Theoclius 6.
Thracia 10. 17, 22. 32, 41,
Thracieus
limes 13. Thracicus exercims 17. .
Thyaneus (AThyana 22, 23. 24. 25.
pollonius 5,
Thyani 23.
Tiberianue, vezi Iunins 1, 2.
Tiberius rips 47.
Timolaus 38.
Titus vezi Flavius 42.
Traianus Ulpius 10, 11, 14, 21, 39, 42.
Transtiberina regio 45.

Trebellius, vezi Polio 2.

Trogus 2.
Tryphon, Julius 13.
Tullius (Cicero) 39.
1.118C118, vezi Nummius 13.

Roxolani 33.

Tyrius, vezi Callicrates 4.

Sabinus, vezi Fulvius 19.

Ulpia bibliotheca 1, 8, 24.

www.dacoromanica.ro

- 108 Ulpius, vezi Crinitus 14, 11, 13, 14, 15,

Vcspasianus Flavius 42.

Vindelici 35, 41.

Vitellius 42.

38.

Ulpius, vezi Silanus 19.

Vabalatus 38.
Valerianus 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15,
41, 42.
Vanden 33.
Variaui horti 1
Verconnius, vezi Herennianus 44

Aelius 12.

7aba 25.
7(nobia 22, 25, 26, 27, 28, 30, 3L
33, 34, 35, 38.
Zenon 3.

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL
Prefara

Avant-propos

introducerea
L Autorul arat, In introducerea sa, cum a ajuns, la
indemnul lui Iunius Tiberianus, prefectul
Romei, s descrie vieata imparatului Aurelian
II. Nici un istoric nu este lipsit de inexactitati, prin
urmare nici autorul.
Nagterea lui Aurelian
Prevestiri pentru
Mama sa
W. Copiliria sa
viitor
Ahe prevestiri pentru ridicarea sa
Isprvile sale persoPortretul lui Aurelian
Cantec in onoarea sa
nale
un alt
Succesele sale in contra Francilor
cntec in onoarea sa. Cruzimea sa spre a tine

9
23

67

68
69
69
70
71

In friu pe solda. Recomandri pentru conduita ostagilor si

Aprecierea impratului Valerian asupra seve-

72

rittii lui Aurelian

Elogiul lui Aurelian fcut de impratul Valerian, i darurile ce urmeaz 86 i se dea la

73

73

Roma

X. Comandamentele sale. Aurelian inlocuegte pe

Ulpius Crinitus care era bolnav gi care multumegte impratului pentru alegerea inlocuitorului sn
Impratul Valerian arnmf pe Aurelian ci
insrcinat cu inlocuirea lui Ulpius Crinitus
gi-i arat ce msuri trebuie s ja. 11 vestegte in
acelagi timp ea' va fi ales consul.

Scrisoarea impratului &are prefectul tesauwww.dacoromanica.ro

74

75

--- 110
Pag.

rului spre a recompensa pe Aurelian pentru

alegerea de consul
Impgratul Valerian acordg, pe cand se gasea
la Bizant, recompense militare lui Aurelian,
ales in calitate de consul

76

76

Rgspunsul de multumire al lui Aurelian i

cerexea lui Ulpius Crinitus de a-i incuviinta
adoptarea lui Aurelian
Adoptarea se infaptuete.
Autorul se plange

77

de cheltuelile cele mari facute cu prilejul

alegerilor de consul
Dupg moartea lui Claudius, Aurelian ajunge
singur impgrat.
Moartea lui Aureolus.

XVIL Scrisoarea imparatului Claudius catre Aurelian prin care serisoare ii se incredinteazg
comandamentul armatelor impotriva Gotilor.
Succesele lui Aurelian.
Legiunile il aleg
de impgrat
Fiind comandant al cavaleriei sub Claudius,
Aurelian poartg rzboaie cu Suevii i Sarmatit Rizboiul nenorocit impotriva Marcomanilor.

Consultarea cat-plow sibiline

78
79

79

.80

Hotririrea senatului de a se consulta. cgrtile

sibiline
Ceremonille prescrise in cartile sibiline. Serisorile lui Aurelian privitoare la consultarea
acestor &gill i indeplinirea solemnitatilor

Inferangerea Romanilor la Placentia.

In
In.
urma', victoria asupra Marcomanilor.
toarcerea lui Aurelian la Roma i pedepsirea
celor rgsvratiti. Lgrgirea razei oraplui
Plecarea lui Aurelian impotriva Palinyrenilor. Infrangerea In ruin a Gotilor ei a celorlalti barbari.
Reocupacrea Bitiniei.
Cucerirea Thyanei
Uciderea tradatorului Heraclam.mon. Serisoarea lui Aurelian in privinta tradatorului
Felul cum a fost cuceritg cetatea Thyana.
Filosoful Apollinius din Thyana i elogiul sgu

81

82

www.dacoromanica.ro

83

84
85
85

111
Pag.

Cucerirea Antiochiei. Lupta dela Emessa

impotriva reginei Zenobia. Ajutorul divin primit de Aurelian

87

In drum spre Palmyra, Aurelian are de

luptat cu talharii. Scrisoarea lui Diocletian
catre Mucapor. _ Aurelian cere Zenobiei
i se predea
Raspunsul plin de ingamfare al Zenobiei

87
88

Zenobia este invinsa gi prima pe ciind

fugea. Tratament rau fafi de aliatii Zenobiei
Purpura de India

89
89

Aurelian omoara pe consilierii Zenobiei, pastrfi.'ncl-o insl pe ea pentru triumful sau. Uciderea lui Longinus. In drum spre Roma, Au-

relian invinge pe Carpi, dupa cari a primit

titlul de Carpicus
XXXL Revolta Palmyrenilor.
Aurelian se intoarce in Asia gi distruge Palm.yra.
XXXII. La intoarcerea sa Aurelian are succ,ese in
Tracia, invinge In Egipt pe Firmus, prinde pe
Tetricus in Galia gi se intoarce invingator la
Roma
Descrierea triumfului lui Aurelian
Continuarea desc.rierii triumfului lui Aurelian
Darurile acute poporului.
Ridicarea
templului
Institu/iile sale. Noui
expeditii
Aurelian cade victima perfidiei secretaru-

lui alu
Ucigagii Ii ridica un monument
MnesAurelian este
zeificat
XXXVIE Zenobia domnise In numele fiu/ui ei.
Aurelian inabuge revolta monetariilor.
Scrisoarea sa
XXXIX. Aurelian face, clupa triumful salt, pe Tetricus censor in Lucania.
Ridica templul
soarelui.
Maregte incinta oragului.
Am-

90
90

91
92

93

93
94

teus este aruncat la fiare.

www.dacoromanica.ro

95

96

112
Pag.

nestiaz delictele politice.

Pedepsete pe
prevericatori.
Pirisirea Daciet
Cruzimea sa

96

Dupi moartea lui Aurelian imperiul Toman

rimine fr conducitor
97
Scrisoarea armatei citre senat.
Aurelian
Tacitus propune ca alegerea si o faci armata.
Tacit este ales impirat.
98
Impirati buni i hnprali rii
99
Greutatea de a domni
100
Aprecierea lui Diocletian despre Aurelian.
Prorocirea dat lui Aurelian de druide,sele
gallee

100

Impunerea unui tribut perpetuu asupra Egip- Constructiile lui Aurelian.

Purtarea sa fati de prieteni.
Misuri contra
luxului.
101
RegleRestringe intrebuintarea aurului.

menteazi imbricimintea soldatilor

Aurelian mirete Cu o wide distributiile
gratuite ale poporului
Aurelian este preocupat de distribuiri de
vin pentru popor
Preferintele lui Aurelian pentru parcul lui
Sallustiu 6 cel al Domitei. Severitatea sa.
Proiectul pentru restituirea senatului de femei. Regulamentele sale

101
102
103

103

Mesele sale. Consideratia sa pentru doi din

sclavii si, pe cari senatul Ii libereazi dupi
moartea sa.
lui Fagon.

Indice

Voracitatea
Petreceri/e sale.
Rezumatul domniei lui Aurelian 104
/05

www.dacoromanica.ro