Solidaritatea i reciprocitatea sunt dou caracteristici fundamentale ale societilor primitive, iar

capacitile fizice sau morale ale unor indivizi nu le dau dreptul la exercitarea unei autoriti
asupra grupului, aceste societi gsind n ele nile posibilitatea de a anihila astfel de tendine.
Exercitarea unei astfel de autoriti nu este posibil dect n msura n care se ncredineaz unor
indivizi care i-au dovedit priceperea sau abilitatea n ndeplinirea unor funcii absolut necesare
pentru bunul mers al ntregii comuniti. Iniial acest rol l deinuse eful gintei sau patriarhul
familiei care devenise proprietar prin defriarea unei poriuni din pdure. Pe msur ns ce i
alte grupuri strine s-au ataat gintei sau familiei teritorializate, pe masur ce activitile
economice s-au diversificat, eful gintei sau patriarhul nu mai poate face fa noilor sarcini i
este obligat s recurg la o serie de specialiti care i sunt subordonai. La aceasta am mai putea
adauga c aceti efi sunt aceia care vegheaz la constituirea rezervelor comunitare i la folosirea
Ior, respectnd normele stabilite de comunitate. mprejurri speciale, la care se adaug prestigiul
moral de care se bucur n ochii colectivitii duc la confiscarea mai nti a acestei rezerve
trecnd prin etapa dreptului de nsuire a unei cote parte din ea ca rasplat a funciei pe care o
ndeplinesc. Fenomenul privete mai ales bunurile mobile, n special turmele. Funciilor civile li
se adaug, atunci cnd rzboiul devine o activitate permanent, i funciile militare, limitate i
ele n timp, conferite de sfat sau de comunitate i oricnd revocabile. Desemnarea unui individ n
vederea ndeplinirii unei funcii civile sau militare este determinat iniial de calitile personale
ale individului, de prestigiul lui moral. Pornind de la acest stadiu, n care relaiile comunitare nu
sunt nc contrazise, se manifest dou tendine. Pe de o parte, tendina efului de a interveni n
procesul de producie ocupnd chiar n acest sector al existenei un rol dominant. Aceast
tendin merge paralel cu tendina de centralizare a puterii, cumulare i permanentizare a
funciilor pe care le exercit. Pe de alt parte, exist tendina de separare a dreptului de a execita
o funcie de calitile individuale, respectiv tendina de a ntemeia acest drept pe alte criterii
dect cele obinuite, i anume acela al naterii i al averii. n sfrit, pe msura creterii
produciei i a apariiei unei circulaii simple de mrfuri asistm la o rsturnare fundamental.
eful ncepe s ocupe un rol dominant n economie. Are drept de control asupra pmntului i a
utilizrii resurselor naturale, asupra ambarcaiunilor i bunurilor celor mai preioase la nivelul

gintei sale, dar exercit i un control la nivel mai larg, conduce aciunile cu caracter colectiv
(agricultura, pescuit), angajeaz i retribuie pe specialiti. Important este ns c la acest nivel;
efii particip nc direct la activitile de producie din ginta lor, iar la nivel comunitar
ndeplinesc sarcinile cele mai grele; autoritatea lor este justificat de rolul de intermediar ntre
comunitate, strmoi i zei i nu pe o for public. Ereditatea nu joac nc un rol esenial n
asumarea funciei de ef.

Timp de mil de ani, omul peistoric si-a dus existenta in cadrul unor grupuri mici constituite pe
baza legaturilor biologice, care functionau in virtutea unor necesitati primordiale: asigurarea
hranei si protectia impotriva pericolelor. Dezvoltarea acestor relatii se realizeaza in momentul in
care, prin perfectionarea uneltelor, oamenii ajung sa-si depaseasca nevoile elmentare de
subzistenta, organizandu-se intr-un plan superior, determinat de interese. Astfel, de la familia
constituita strict pe criterii biologice, care in plan social a dat nastere institutiei casatoriei, s-a
trecut la o organizare sociala generata de relatii mai ample de rudenie, respectiv ginta, care
cuprindea membri ce aveau un stramos comun. Ulterior, mai multe ginti au format un trib, pentru
ca mai tarziu sa apara uniunile de triburi.Incelasi timp, in cadrul comunitatilor umane, se
contureaza treptat, grupuri specializate in functie de ocupatiile fundamentale: agricultori,
mestesugari,

razboinici

si

preoti.

La inceput, proprietatea asupra bunurilor comunitatii apartinea tuturor membrilor acesteia.

Principalele activitati in comun erau cele economice si cele legate de viata spirituala. Mai tarziu
s-a constituit si proprietatea privata, asupra unor unele, podoabe arme. Relatiile dintre diversele
grupuri erau de natura economica si culturala, caracterizata prin schimburi, dar si de natura
militara, manifestata prin conflicte si razboaie, pentru a pune stapanire pe bunurile altor
comunitati.