Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentarea produsului :
Untul reprezinta unul dintre cele mai importante produse lactate pentru
alimentatie, fiind grasimea de origine animala cu cea mai mare digestibilitate. Se
consuma intins pe alte feluri de mancare, pe post de condiment, ajuta la coacere, la
realizarea de sosuri, sau pentru prajire.Ca rezultat, untul este consumat zilnic in
multe parti ale lumii.
Cea mai des intalnita forma de unt este cea obtinuta din lapte de vaca,
dar se poate obtine si din laptele altor mamifere, inclusiv oaie, capra, bivolita. Untul
constituie unul din produsele lactate cele mai raspandite, prezentand o importanta
deosebita pentru alimentatia omului, datorita proprietatilor sale nutritive si
energetice.
Untul este cunoscut din antichitate de la greci (buturos = branza de
vaca), de unde prepararea lui a fost preluata de romani (care au transformat
denumirea in butyrus), extinzandu-se apoi treptat si la alte popoare.
In limba romana, cuvantul unt provine din latinescul unctum, produs ce se foloseste
la ungere.
Prepararea untului a fost intamplator descoperita, 838d31i ca urmare a
baterii laptelui transportat in burdufuri, pe cai, iar metoda generala de preparare a
acestuia a ramas multe secole cea mai primitiva cu numeroase variante.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa descoperirea separatorului (NielsenPetersen, DeLaval) a luat dezvoltare productia industriala de unt, care cu timpul se
perfectioneaza prin introducerea pasteurizarii smantanii (Lund, Fjord in Danemarca)
si folosirea culturilor de bacterii lactice selectionate (Storch in Danemarca in 1888 si
Weigmann in Germania in 1990).
Treptat, sunt imbunatatite si modernizate procedeele tehnologice, se
foloseste frigul pentru refrigerare, congelare, astazi, fabricarea untului devenind o
industrie moderna, dotata cu utilaje de inalta tehnicitate si care asigura realizarea
unor indici economici remarcabili.
Untul se fabrica in instalatii speciale din smantana pasteurizata,
fermentata in prezenta culturilor de bacterii lactice selectionate, fara adaos de
coloranti sau conservanti, fiind un produs absolut natural.
Miros si gust placut, aromat, caracteristic untului proaspat de vaca, fara miros si
gust strain (mucegai, ranced, acru, etc.)
Sarare (in cazul untului sarat)
Omogena in toata masa
Aspectul ambalajului ingrijit.
Clasificarea untului:
Conditii de calitate:
Untul se clasifica in functie de mai multi
factori:
1. Dupa
tehnologia de
fabricare,
untul poate fi
clasificat in :
-unt
fabricat prin
metode de batere a samantanii;
-unt fabricat prin metode de transformare in unt a smantanii cu continut ridicat
de grasime ;
-unt fabricat in diferite adaosuri (cacao, miere, cafea, siropuri de fructe).
-unt supus prelucrarii termice (unt topit, rafinat, sterilizat).
2. Untul fabricat prin prelucrarea industriala a smantanii, conform standardului in
vigoare, se clasifica in urmatoarele sortimente:
unt nesarat dulce si "acru" - se obtine din smantana pasteurizata dulce
sau supusa fermentarii;
unt sarat dulce si "acru"- se obtine din smantana pasteurizata dulce sau
supusa fermentarii cu adaos de sare;
unt de Vologda- se obtine din smantana dulce de calitatea I cu
maximum 15C supusa pasteurizarii la temperature inalte;
unt cu adaosuri se obtine din smantana pasteurizata dulce cu adaos de
cacao, cafea, miere, etc.
unt pentru amatori - se fabrica prin procedeul continuu din smantana
pasteurizata dulce sau supusa fermentarii;
unt taranesc dulce si "acru"- se obtine din smantana pasteurizata dulce
sau supusa fermentarii si contine un procent mai redus de grasime;
Smantana
Normalizare
Pasteurizare-Dezodorizare
Racire
Maturare fizica
Maturare biochimica
Baterea smantanii
Spalarea bobului
Malaxarea untului
Ambalarea
Refrigerarea
Fig. nr 1. SCHEMA TEHNOLOGICA DE FABRICARE A UNTULUI
Detalierea operatiilor tehnologice:
Receptia smantanii:
Datorita faptului ca o parte din smantana destinata fabricarii untului se
obtine in afara fabricii, iar conditiile de pastrare si transport pana la locul de
prelucrare nu sunt totdeauna corespunzatoare, este necesar sa se realizeze o
selectie a loturilor de smantana, iar cele cu probleme sa fie reconditinate.
Smantana cu aciditate mare, peste 25 oC, ingreuneaza desfasurarea procesului tehnologic in general si a pasteurizarii in mod special.La pasteurizarea acesteia, proteinele precipita cu multiple consecinte negative:
-aparitia gustului de fiert
-marirea pierderilor prin inglobarea globulelor de grasime
-reducerea efectului bactericid al incalzirii prin inglobarea celulelor de
microorganisme.
Totodata, aciditatea ridicata, inhiba dezvoltarea normala a culturilor
selectionate de bacterii lactice, adaugate dupa pasteurizare, in scopul maturarii
smantanii. Untul obtinut dintr-o astfel de smantana prezinta o serie de defecte:
-consistenta grunjoasa
-gust si aroma nespecifice
-conservabilitate redusa
-aparitia gustului de peste
Pentru evitarea acestor inconveniente, smantana din colectare trebuie
dezacidifiata, astfel incat aciditatea fazei negrase sa fie max. 18-19 oC, prin
urmatoarele procedee:
-diluarea si spalarea smantanii
-adaugarea unor substante alcaline
, in care:
-
- aciditatea plasmei, oT
- aciditatea smantanii, oT
bacteriologice si proba
Maturarea smantanii :
Prin maturare se inteleg procesele fizice si biochimice la care este supusa
smantana, pentru a se crea conditii optime pentru desfasurarea procesului de
batere a untului si obtinerea produsului finit de calitate corespunzatoare. Ea este
impusa de urmatoarele considerente:
-dupa pasteurizare smantana este fluida, grasimea este numai partial
cristalizata, nefiind apta pentru a fi prelucrata in unt;
-pentru formarea bobului de unt si pierderi reduse de grasime in zara, este
necesar ca globulele de grasime din smantana sa sufere un proces de solidificare si
aglomerare;
-formarea rapida a bobului de unt este favorizata de prezenta acidului lactic;
-proprietatile senzoriale (gust, miros) ale untului sunt legate de prezenta
unor compusi de aroma.
Maturarea fizica :
Fenomenul de topire si solidificare a grasimii. Spre deosebire de grasimea
pura, la grasimea din lapte, fenomenele de topire si solidificare sunt mult mai
-stabilirea unui raport optim intre fractiunile solide si lichide ale grasimii
pentru a se realiza o buna inversare a fazelor in timpul baterii. In aceste conditii
baterea va fi rapida si pierderile de grasime in zara reduse;
-dirijarea procesului de solidificare a grasimii pentru a obtine un unt cu o
consistenta corespunzatoare.
Maturarea fizica influenteaza direct baterea smantanii, pierderile de grasime
in zara, calitatea untului. In functie de procedeul de batere, anotimp, calitatea
smantanii, calitatea untului ce dorim a se obtine, se alege temperatura si timpul
maturarii fizice, respectandu-se strict norme precise in acest sens.
In general, dupa pasteurizarea smantanii, se procedeaza la o racire brusca,
pentru a evita aparitia gustului de fiert, cat si pentru a amorsa procesul de
cristalizare a grasimii, care devine completa numai la temperaturi de 6-7 oC.Printr-o
racire moderata la o temperatura de maturare fizica de aprox. 13 oC, grasimea
ramane partial lichida in momentul baterii.
Ciclul termic poate fi definit mentinand in ordine ( oC):
-temperatura t1, de iesire din pasteurizator, de cristalizare
-temperatura t2, de maturare primara
-temperatura t3, de maturare secundara
-temperatura t4, de blocare, inainte de aducere la temperatura de batere.
Durata totala a unui ciclu este de 16-18 ore, in general si ele se repartizeaza in doua
tipuri:
-unul care are ca obiectiv obtinerea unui unt dur;
-unul care are ca obiectiv obtinerea unui unt moale.
Maturarea biochimica a smantanii:
Maturarea biochimica a smantanii are un scop multiplu:
-imbunatatirea randamentului in unt, prin favorizarea fenomenului de
inversare a fazelor, prin coborarea pH-ului;
-formarea in smantana si in unt a unor substante de aroma;
-prin dezvoltarea bacteriilor lactice si cresterea aciditatii se inhiba
dezvoltarea unor bacterii termorezistente sau de contaminare care pot degrada
untul .
Maturarea biochimica a fost folosita pentru prima data in 1880 de catre
Storck, prin insamantarea smantanii cu culturi selectionate de bacterii lactice si
fermentarea acesteia la anumite temperaturi.
In prezent, se folosesc pentru fermentare:
Str. lactis
Str.
cremoris
Str.
Leuconostoc Leuconostoc
diacetilactis citrovorum paracitrovoru
m
Temperatura optima 40 oC
pentru dezvoltare
max. 39 oC
max. 39 oC
Rezistenta la NaCl
min 4%
max. 4%
4%
4%
4%
Formarea de
acetoina
urme
- in cultura pura
+ cu Str. cremoris
urme
Acidifierea laptelui
pana la
pana la
necesita autolizat de
drojdie
pana la
pH 4,3-4,5 pH 4,3-4,5
pH 4,8-5,1
Acid lactic produs
dextrogir
dextrogir
dextrogir
Fermenteaza citratii
Fermenteaza
zaharoza
Morfologie
lanturi
lungi de
diplococi
lanturi de
lungime
variabila
Lanturi
relativ
scurte
diplococi izolati
deosebire de acizii grasi liberi (capric, caprilic, lauric) care reduc viteza de
fermentare:
-caracteristicile mediului de cultura, restectiv temperatura, pH si rHul.Pentru speciile mentionate, temperatura optima este de 21C, pentru producerea
totala de acid lactic, viteza fiind maxima la 34 oC. Producerea de acid lactic de catre
celula bacteriana este mai rapida la pH=5,4 decat la pH=4,6. Referitor la potentialul
de oxido-reducere, este de notat ca aerarea laptelui determina o reducere a vitezei
de fermentatie.
-stadiul de dezvoltare si multiplicare al bacteriilor.
Procedee de transformare a smantanii in unt :
In procesul de formare a untului, fenomenul fizic cel mai important il
constituie inversarea fazelor: dintr-o smantana in care globulele de grasime fin
dispersate in plasma constituie faza discontinua, prin prelucrarea mecanica se
obtine untul cu aproximativ 80-83% grasime sub forma lichida continua, in care sunt
dispersate particulele de grasime solidificata si picaturi de plasma (apa si substanta
organica uscata negrasa).
Se cunosc trei tipuri de procedee care permit realizarea procesului de
inversare a fazelor:
-procedee prin aglomerare - globulele de grasime din smantana sunt
reunite si aglomerate sub forma de granule care se sudeaza apoi prin malaxare,
formqnd o masa continua (discontinui sau continui)
-procedee prin concentrare - globulele de grasime din smantana sunt
concentrate printr-o separare centrifugala repetata pana la continut de grasime
dorit in unt: concentrarea, urmata de o actiune mecanica si termica determina
inversarea fazelor.
-procedee prin combinare - initial globulele de grasime din smantana
sunt supuse unui tratament mecanic violent, care determina distrugerea
membranei, apoi prin separare centrifugala centrifugala, din fractiunea lichida cu
peste 80% grasime se obtin doua faze: grasimea si plasma. Se recombina apoi
componentele care formeaza untul (grasime, plasma, arome, sare) rezultand o
emulsie apa-grasime.
Alegerea unui anumit procedeu de fabricare a untului se face avand in vedere
calitatea produsului obtinut, avantajele tehnologice si economice, posibilitatea
obtinerii unor noi sortimente, etc.
Untul obtinut prin procedee continui (in special prin concentrare si
combinare), prezinta in sectiune o structura uniforma, neteda, fara goluri, datorita
mai ales absentei sau repartizarii foarte fine a aerului inglobat.
Operatiile de spalare si dezinfectare sunt mai eficiente si mai usor de
realizat in cazul instalatiilor continui, in care este posibila o circulatie in circuit inchis
a solutiilor utilizate in acest scop.
28
41,2
29-31
41,3-42
32-34
42,1-42,8
35-37
42,9-43,6
38-40
43,7-44,3
> 40
44,4
Temperatura optima de
cristalizare
6-7 oC
8-10 oC
-fara acidifierea smantanii, pentru obtinerea untului din smantana dulce, prin
depozitarea smantanii la 6-10 oC pana a doua zi, cand are loc baterea
-cu acidifierea smantanii, urmarindu-se pe langa o buna cristalizare a
grasimii si formarea de aciditate si aroma.
Procedeu de maturare:
Introducerea smantanii la temperatura optima de cristalizare (6-8 oC)
in vana de maturare
Adaos 2-6% maia de unt cand vana este umpluta 1/4-1/3 din volum.
Agitare intensa
Unt de iarna
2 ore
19 oC
3 ore
16 oC
14-20 ore
Temperatura de
batere
14-17 oC
Unt de vara
19 oC
2 ore
16 oC
3 ore
8 oC
14-20 ore
8-12 oC
Gradul optim de batere este influentat pe langa raportul optim intre faza
solida si lichida si de marimea si forma cristalelor de grasime, procentul de grasime
din smantana, gradul de maturare al smantanii, constructia si turatia putineiului.
Temperatura de batere trebuie sa varieze invers proportional cu concentratia
de grasime din smantana (5-10% grasime in smantana modifica temperatura de
batere cu 2 oC).
Temperatura optima de batere este intre 8-14 oC, functie de procentul de
grasime al smantanii (continut ridicat/temperatura joasa) si de sezon (vara mai
mica decat iarna). Gradul de umplere al putineiului este de 40% pentru forma
acilindrica si 50% pentru forma conica-eliptica, dublu conica sau cubica.
Continutul de smantana S in litri poate fi calculat cu relatia
aproximativa:
, in care:
-Vp - volumul total al putineiului in litri;
-G - continutul de grasime al smantanii, %.
pH -ul optim este de 4,65-4,90.
Orice abatere duce la defecte ale untului (uleios, branzos, matalic, acru,
etc.).
Procesul de aglomerare si formare a bobului este terminat cand din
smantana a fost separata practic toata grasimea si cand s-a atins marimea dorita a
bobului de unt (1-4 mm).
Pierderile relative de grasime nu trebuie sa fie mai mari de 0,6% si ele indica
ce cantitate de grasime din smantana nu a trecut in unt.
, in care:
-PG-pierderi relative,%
-Gs-continutul de grasime al smantanii,%.
-Gz-continutul de grasime al zarei,%.
Separarea zarei :
Operatia trebuie facuta rapid, uniform si cat mai complet, deoarece zara reprezinta,
prin substantele continute (lactoza, acid lactic, proteine), un substrat nutritiv pentru
microorganisme.
, in care:
ma-cantitatea de apa adaugata, kg
af-continutul final de apa,%
ap-contnutul minim de apa atins dupa remalaxare
mu-masa de unt, kg
Sararea untului :
Sararea untului are scopul de a satisface gusturile unor categorii de
consumatori si nu de a mari conservabilitatea lui. Untul se considera sarat, daca are
peste 0,1% sare. (In Anglia 1-2%).
Sarea trebuie sa fie pura, cu cristale cat mai fine, fara granule sau
aglomerari, lipsita de impuritati sau metale grele, de germeni patogeni sau
daunatori.
Sarea se poate adauga ca atare, dupa ultima spalare sau sub forma de
solutie (sarea se dizolva in proportie de 1/4, solutia se fierbe, filtreaza si se
pastreaza la rece). Pentru a inlatura unele inconveniente (sarea favorizeaza
oxidarea grasimii, mai ales la un pH de max. 5,5, reduce temperatura de congelare
a plasmei untului, care ramane un timp mai indelungat sub forma lichida la
dispozitia microflorei halo si psihrofile), e necesar ca maturarea smantanii sa se faca
la maxim 5,5, iar repartizarea sarii sa fie cat mai omogena. Utilajul pentru obtinerea
untului prin aglomerare discontinua este putineiul fara valturi, confectionat din otel
inoxidabil de forma cilindrica (sau alte forme) in care baterea se realizeaza datorita
asimetriei fata de axa de rotatie.
Ambalarea untului :
Ambalarea untului asigura nu numai comercializarea dar reprezinta un factor decisiv
in mentinerea calitatii produsului si la pastrarea lui pentru o anumita perioada de
timp, in functie de conditiile de depozitare.
Materialele de ambalare pentru unt pot fi :
-hartie pergaminata tratata cu materiale sintetice, uneori in exterior cu lacuri
-hartie din celuloza avand suprafata tratata cu materiale sintetice uneori in exterior
cu lacuri
La unt pot sa apara o serie de defecte cauzate de factori ca: utilizare de materie
prima necorespunzatoare, nerespectarea procesului tehnologic, ambalarea si
pastrarea in
conditii necorespunzatoare. In tabelul urmator sunt enumerate principalele defecte
ale untului,precum si cauzele care duc la aparitia lor.
Defectele untului si cauzele aparitiei lor:
Tipul
Defectul
Cauza
1. Defecte de gust si
miros
Maturarea insuficienta a
smantanii
utilizate
. gust si miros de
mucegai
Starea de igiena
necorespunzatoare a
vaselor, utilajelor,
spatiilor de
. gust amar
. gust de ranced
. miros si
gustIMPRUMUTATE
depozitare
Prezenta bacteriilor
proteolitice care
descompun cazeina
Conditii improprii de
pastrare
Depozitarea in conditii
necorespunzatoare
Prelucrarea untului in
spatii neigienice
sau depozitarea langa
alimente cu
mirosuri puternice
2. Defecte de aspect
. aspect apos
. pete de mucegai pe
suprafata untului
3. Defecte de
. unt moale
consistenta
slab maturate
. unt sfaramicios
Folosirea unei
temperaturi mai mici
decat cea indicata in
procesul de
productie
4. Defecte de culoare
V.Guzun, Gr. Musteata, S. Rubtov , C. Banu, C. Vizireanu - 2001Industrializarea laptelui (manual),Editura "Tehnica -Info" Chisinau