1.

Obiectul,
dreptului.

problematica

A) Definii obiectul de studiu

fundamentale i funciile ei.

al

filozofiei

metodologia
dreptului,

aspectele,

filosofiei
problemele

Filosofia dreptului, dup cum rezult i din numele su, este disciplina
preocupat
de studierea dreptului. Dreptul, ns, este studiat i de tiinele juridice speciale, fiecare
dintre acestea examinnd dreptul din punctul de vedere al nelegerii lor specifice i a
procedeelor de studiere aobiectului dat, de pe poziile deosebite ale obiectului lor de studiu.
Prin cuvntul obiect se are n vedere ceea ce nc urmeaz a fi studiat i neles, iar prin
conceptul de
obiect de studiu al tiinei deja o nelegere oarecare teoretic(tiinific) a obiectului,
forma sa cognitiv-semantic de exprimare (legea sau principiul), o anumit concepie a
nelegerii i reprezentrii lui. Ca tiin teoretic general, filosofia dreptului studiaz dreptul
n esena sa universal , spre deosebire de tiinele juridice speciale care studiaz dreptul n
natura i caracterele lui particulare. Nici o tiin juridicspecial nu poate explica ce este
dreptul n general , ce are eluniversal, preciznd doar ce este dreptul la un anumit popor ,ntrun anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1.Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea axiologiei juridice
2.Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor juridice-calea epistemologiei juridice.
3.Care sunt conditiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.
In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele caracteristice tuturor
tiinelor, i anume: informativ, cognitiv,educativ etc. In afar de acestea, filosofia
dreptului are ca principaleurmtoarele funcii: funcia conceptual i funcia metodologic
Funcia conceptual a filosofiei dreptului const in aceea c eainarmeaz oamenii cu
cunotine generale despre drept, despre principiile realitii juridice. Reprezentand atitudinea
omului fa deexistena juridic, viziunile lui asupra scopului i sensului vieii, asupralegturii
dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept generalsocial, filosofia dreptului st la
baza orientrii sociale, a activitiioamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale
vieii sociale.Astfel, datorit faptului c filosofia dreptului are un obiect de studiuraportat la
intreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de ansambluasupra lumii juridice in care ii
gsete realizarea dialogul permanentdintre om i lume.
Funcia metodologic a filosofiei dreptului const in aceea c datoritobiectului ei de
studiu, ea contribuie la elaborarea unor noi procedee imetode de lmurire, studiere i
transformare a realitii juridice.Metodele generale de activitate, scopurile i idealurile
elaborate i promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la
activitateatiinific. Deaceea, filosofia dreptului se manifest ca metodologiegeneral pentru
tiinele juridice speciale, pe care le ajut s-iorganizeze i sistematizeze propriile sisteme de
cunotine. In concluzie, trebuie s menionm c nectand la faptul c filosofiadreptului este
o disciplin teoretic i abstract, ea are i o importanta funcie practic propune i
pregtete recunoaterea pozitiv a idealului juridic.

1.2.

Elucidai arsenalul metodologic al filozofiei dreptului.

Ca ramur a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenelor metodologice aleacesteia. Avnd, ns, un obiect
distinct de cercetare, dreptul, cruia i sunt propriianumite disponibiliti de cercetare, Filosofia dreptului
este mai sensibil la un anumit univers metodologic i mai opac la altele. Filosofia dreptului se serveste de
ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si anume:inductia deductia; analiza-sinteza. In cercetarea logica
a dreptului domina deductia, adica se face o analiza rationala, fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina
posibilitatea dreptului si a cunoasterii sale.Prin analiza logica trebuie sa se gaseasca un criteriu innascut in spiritual
nostru astfel ca experienta sa insemne ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea fenomenologica a dreptului
domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea deductia.In a doua cercetare unde este vorba de

observarea evolutiei istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza inductia.Aici se aduna faptele se
examineaza institutiile juridice positive ale diferitor popoare :se indeplineste o cercetare empirica.Metoda inductive se
subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea comparativa care confrunta diverse sisteme juridice.Prima
pentru a dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului ; a doua pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta
totdeauna caractere unilaterale. n perspectiv istoric, evoluia Filosofi ei dreptului nu ar fi
fost posibil frinovaiile metodologice ale lui Socrate, Platon, Toma dAquino, Kant, Hegel
.a. Toma dAquino, mpreun cu ntreagafilosofie medieval descoper esena divin a
dreptului, prin metoda transcendental defactur religioas, n timp ce Kant folosete aceeai
metod, dar de factur laic,cobornd transcendena din cer, n spiritul uman i conturnd,
astfel, ideea de dreptsubiectiv, n opoziie cu cel obiectiv. Logicismul filosofic, precum i
curentele ce i-auurmat, ndeosebi Analiza logic a limbajului au fcut posibil dezvluirea
valenelor conceptuale ale noiunii dreptului, n timp ce Filosofia vieii, Existenialismul i
Filosofia post-modern a omului, exacerbnd tema unicitii fiinei umane i a totalitii catrs
tur a existenei, au deschis calea unei adevrate filosofii a Drepturilor omului, ceamai
vehiculat tem contemporan de Filosofie politic i juridic. Hermeneutica, dei ometod
trzie a filosofiei, operant iniial mai ales n istorie i antropologie, aduce cu sine
importante avantaje pentru Filosofia dreptului, ndeosebi n cercetarea esenei i cauzalitii
unor fenomene istorice de drept.

1.3 Apreciai rolul i nsemntatea filozofiei dreptului, coraportul ei cu alte tiine juridice.
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe de unde se sfarete
tiina dreptului, creia de altfel, ii d temeiurile i noiunile fundamentale.
Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio delVecchio enumer opt tiine
nrudite cu Filosofia dreptului: Jurisprudena,Filosofia teoretic, Psihologia, Filosofia practic,
Sociologia, Demografia iStatistica, Economia politic i tiina politic. Cea mai interesant
i, totodat, cea mai durabil relaie este cea dintre Filosofia dreptului i Jurispruden
(Dreptul pozitiv) . Dac Filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal,
Jurisprudena studiaz aspectele particulare ale dreptului: domeniile aplicrii dreptului,
diferitele sisteme de drept, practica juridic etc. Fiecare dintre cele dou domenii decercetare
este baz de plecare pentru cercetarea propriului domeniu.La polul opus se situeaz relaia cu
Filosofia teoretic. Aceasta oferFilosofiei dreptului universul conceptual propriu filosofiei,
precum i ometodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofiadreptului este
o aplicaie a filosofiei, n genere, n timp ce Jurisprudena esteo aplicaie a Filosofiei dreptului.
Importante relaii exist ntre Filosofia dreptului i celelalte tiineenumerate. Astfel,
Psihologia, ndeosebi prin componenta ei social oferexplicaii ale comportamentelor de
grup utile nelegerii conceptelor derivateale dreptului, Filosofia practic, prin cealalt
component a sa, etica, oferexplicaii pertinente asupra relaiilor dintre normativitatea
juridic i ceamoral, sociologia este tiina care ofer cadrul experimental al
elaborrilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia i Statistica oferinformaii
despre
micarea
grupurilor
umane,
utile
n
cercetarea
originii
normelor i comportamentelor juridice, iar Economia politic i tiina
politic ofer Filosofiei politice explicaii asupra cadrului economic i politic, instituional n
care
se deruleaz
fenomenul
dreptului.
Filosofia dreptului este o disciplin filosofic, specie a filosofiei practice. Ea nu se confund cu
tiina dreptului. Dac Filosofia dreptului esteteoria dreptului natural, obiectiv, aa cum se
instituie el pe baza nelegeriiesenei fiinei umane i a colectivitilor sociale, tiina dreptului
este teoriadreptului pozitiv, subiectiv, aa cum este el conceput de ctre sistemulinstituional
al unei organizri statale determinate i pe baza unei doctrine juridice asumate.

2. coala sofitilor
1.1.

Prezentai principalele idei politico - juridice ale sofitilor.

Sofistii erau cei ce sutineau ca in plan uman totul este relativ.Ei considerau ca legile ca si obiceiurile sunt supuse
schimbarii si deci sunt relative.Sofistii concepeau individul uman ca masura a tuturor lucrurilor.Odata cu sofistii

se evidentiaza conflictul dintre cetate si individ.Este pentru prima oara cind individul iese in prim plan.Daca legile
sunt relative inseamna ca ele sunt create de oameni, omul fiind si in aceasta situatie masura lor.Combatind
absolutismul si investind incredere in individ, individualismul sofistilor presupune democratia, asa cum
democratia presupune libertate individuala.Sofistii au distins ntre dreptul pozitiv(stabilit de cetate)si dreptul
natural (ca drept nescris, conform naturii umane) si au sustinut ca dreptul pozitiv trebuie sa se ntemeieze pe cel
natural.

1.2.

Determinai semnificaia expresiei relativismul gnoseologic al sofitilor.

Sofitii sunt ntemeietorii discursurilor politico-juridice. n domeniul gnoseologii(cunoa terii, cercetrii),
sofitii adoptau o poziie individualist, fapt pentru care se vorbe te relativismul gnoseologic al sofi tilor,
potrivit cruia orice om deine o nelegere proprie a lucrurilor i cunoa terea acestora. Aceast n elegere are un
caracter dinamic, n permanent schimbare. Unul i acela i om poate lua, pentru perioade diferite de timp, pozi ii
diferite(chiar contrare) cu privire la aceea i problem.Aceast atitudine gnoseologic presupune inexisten a unei
adevrate tiine, obiective i universale, pot exista numai preri(pozi ie cunoscut sub denumirea scepticismul
sofitilor n domeniul cunoaterii). Chiar dac sofitii au introdus ra ionalismul n gnoseologie, pentru ei
cunoaterea nu era dect ceva profitabil. Ei i petreceau timpul cltorind prin ora e i oferind serviciile lor pe un
pre stabilit. Serviciile ce le ofereau erau folosirea capacit ilor lor de a convinge, de a pune la ndoial orice lucru,
chiar i un adevr de partea cruia erau ei. Ei organizau dezbateri i asigurau victoria celora care plteau mai bine,
chiar dac era evident c minciuna c tig.Sofistii afirmau ca fiecare om are un mod propiu de a vedea si a
cunoaste lucrurile, de unde urma ca nu poate exista o adevarata stiinta obiectivasi universal valabila, ci numai
opinii individuale.Cunoasterea este simpla opinie ce apartine fiecarui individ, acesata neputind sa se ridice la
universalitate.

1.3 Evaluai importana colii sofitilor pentru doctrinele politice i de drept.

Odata cu sofistii se produce o adevarata revolutie intelectualapentru ca in aceasta perioada se pun cu adevarat bazele
inlocuirii cauzelor divine cu cele naturale.Una din caracteristicile esentiale ale curentului sofist consta in faptul ca
relativizarea, scoate in prim plan individul uman, acesta fiind masura tuturor lucrurilor.A sustine primatul
individualitatii corespunde unei activitati subversive care putea atrage din partea cetatii grave sanctiuni. De aceea se
considera ca sofistii au fost initiatorii iluminismului grec .Sofismul a fost o perioada de tranzactie de la filosofia
presocraticilor spre o filosofie matura care a atins culmile odata cu Socrate, Platon si Aristotel.Sofistii au fost cei ce au
combatut absolutismul si au investit incredere in individ, iar individualismu sofistilor presupune democratie asa cum
democratia presupune libertate individuala. Principalul merit al sofitilor este acela de a fi intuit valoarea i importana
omului n Univers, motiv pentru care au ndreptat filosofia asupra condiiei umane.
Sofistii sunt cei ce produc o
ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o influenta asupra naturii individului si nu este capabila sa
faca din acesta un cetatean bun si corect.Legea nu are alt rol decit sa faca posibila viata in societate a
indivizilor.Calitatea lor etica nu are nici o importanta.

3. Socrate
1.1.Prezentai ideile politico juridice a lui Socrate n raport cu ideile sofitilor.
Socrate nu accepta predarea contra unei remuneratii, si de asemenea el nu era de acor cu relativizarea tuturor
conceptelor pe care le punea in practica sofistii.Socrate promova ideile conform carora era necesara o
supunere absoluta fata de regulile cetatii, pe cind sofistii scoteau in prim plan individul uman.Socrate ii ajuta

pe oameni sa ajunga la adevar, pe cind sofistii practicau inseleciunea.Dar totusi atit sofistii cit sisocrate prin
metode diferite si adeseori contradictictorii au revolutionat gindirea greaca prin concentrarea atentiei pe
individualitatea umana.

1.2.Explicai semnificaia maximei lui Socrate Eu tiu c nu tiu nimic

Individualismul socratic se intemeiaza pe adevar, care porneste de la acel:cunoastete pe tine insuti nimi prea
mult.Aceasta cunoastere este individuala si semnifica intoarcerea privirii din exterior spre interioritate spre ceea ce
inseamna cu adevarat fiinta umana.Cunoasterea de sine este renuntarea la egoism pentru a te descoperi intrun plan
superior.Aceasta este semnificatia afirmatiei frecvente a lui socrate cum ca singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu
nimic.Aceasta maxima semnifica punerea in discutie a noastra si a valorilor ce ne guverneaza propria viata.A te indoi
de tine insuti este calea spre adevar.Adevarata problema nu este deci de a sti un lucru sau altul ci de a fi intro maniera
sau alta. Din maxima lui Socrate deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii. Socrate aduce in discutie
o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru prima data raspicat ca noi
nu putem sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin urmare sa ne
intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaste.Universul este mult prea cuprinzator decit ceea ce
poate cuprinde ochiul uman si nu totul poate fi explicat.Prin aceasta maxima Socrate ajunse la simpla concluzie- ca
numai zeii poseda intelepciune iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva decit niste marunte creaturi fara darul
intelepciunii.Dar din aceleasi motive suntem capabili de iubire si putem aspira la intelepciune.

1.3.Analizai raportul lege cetean pornind de la ideile politico juridice a lui Socrate.
Lui Socrate ii apartine fraza:o lege nedreapta este tot o lege.Socrate ca si urmasii sai promovau ideile
conform carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii. Justiia, ca criteriu de manifestare a
legalitii, este identic. Ceea ce este just, este i legal, acest raport existent fiind caracteristic att legilor
scrise, ct i celor nescrise, de natur divin2.
Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru
valabilitatea creia nu este nevoie de o sanciune pozitiv. Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul
trebuie s se supun chiar i legilor rele, ca s nu-1 ncurajeze pe ceteanul ru s le violeze pe cele
bune.Atit dreptul cit si statul sunt bazate pe o conventie, iar nerespectarea unei legi ar duce la darimarea atit
a dreptului cit si a statului.

4.

Platon
1.1.Prezentai principalele concepii politico juridice ale lui Platon pe baza dialogurilor Despre
stat (Republica) i Despre legi.

In conceptia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in bunul mers al societatii si in organizarea de
stat.Numai prin educatie poate fi instaurata dreptatea in stat.Numai in felul acesta omul va alege acea forma de
organizare a statului care ii va asigura in cel mai mare grad libertatea.In conceptia lui Platon un filosof trebuie sa
conduca statul, deoarece doar el poate aduce individul la lumina adevarului.Bazindu-se pe oameni cu caractere
puternice statul va fi puternic si va asigura fericirea tuturor, pentru ca statul imprumuta de la oameni caracterul
acestora.Pentru ca un stat sa fie drept si deosebit trebuie ca cetatenii sai sa fie educati in spiritul dreptatii, singurul care
poate
inalta
cetatea
la
ideea
de
Bine.Platon
distinge
urmatoarele
forme
de
guvernamint:Timocratia,Oligarhia,Democratie,Tiranie. Platon spune ca cel mai bun stat este staul unde toti sunt egali,
si toate bunurile sunt comune.Individul trebuie sa se supuna autoritatii statului, legii.

1.2.Analizai raportul dintre organismul individual i organismul social la Platon.

Pentru a fi mai sigur n posibilitatea edificrii unei ceti ideale, Platon a schiat cu grij o paralel ntre stat i
individ. Orice individ posed trei faculti: raiunea care domin, curajul care acioneaz i sentimentul care se supune.
Tot aa i n stat se disting trei clase: a nelepilor (destinat s domine); a lupttorilor (care trebuie s apere
organismul social); a meteugarilor i agricultorilor (care trebuie s-i ntrein). Una dintre ideile centrale ale

dialogului Republica, prin care Platon explic fenomenele politice, este analogia de esen ntre sufletul individual i
sufletul cetii, altfel spus ntre constituia interioar a sufletului individual i constituia statului, ce apare ca un fel
de mare suflet colectiv. Dreptatea interioar produce, aadar, dreptate exterioar; justiia, dreptatea trebuie s fie
inerent interioritii omului.
Societatea este inchipuita de Platon a fi analoga cu un organism, in speta cu organismuluman. Platon crede ca
trasaturile psihologice ale individului se regasesc in anumite grupurisociale, ca in fata vietii grupurile sociale
reactioneaza
in
mod
asemanator
cu
individul,
ca
cel
ce
cunoaste psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare organizarii politice a societatii.
1.3.Exprimai-v atitudinea fa de conceptul statului ideal formulat de Platon. Argumentai.
Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat.Platon spune ca rostul de a fi a Statului Ideal este acela de a
infaptui Principiile Binelui si Dreptatii. Acest stat se bazeaz pe cele trei caste numite mai sus: conductorii (filozofii),
militarii i gardienii, agricultorii i meseriaii. Fiecare trebuie s-i ndeplineasc stric funciile sale n dependen de
capacitile proprii. Conduc cu ara oamenii detepi, filozofii, militarii asigur ordinea public, iar ceilali produc
bunurile materiale. Mai aproape de statul ideal este republica aristocratic.Statul ideal se va baza pe o astfle de
educatie care sa sesizeze prin gindire dreptatea, frumosul si binele.O cetate este buna in masura in care individual
umanprimeste o educatie corespunzatoare.In statul ideal nu este nevoie de legi deoarece legea este inscrisa in
sufletul fiecaruia.

5. Aristotel
1.1.

Prezentai concepiile lui Aristotel referitor la apariia, esena i forma statului.

Baza oganizarii statale este Constitutia care izvoraste din natura sociala a omului.Se sustine ca statul a aparut din
cauza insuficientei de sine a individului uman.La Aristotel statul este anterior individului, aceasta idee sprijininduse pe
faptul ca intregul este anterior partii.Statul fiind asimilat unui organism complet este anterior individului uman care nu
este decit o parte a acestui organism.Astfel la inceput dupa Aristotel a fost casatoria si sclavia din care ia fiinta casa
locul in care locuieste familia.Din comunitatea mai multor case apare satul iar comunitatea formata din mai multe
comune este statul complet.Constitutia este cea ce determina in stat organizarea sistematica a tuturor puterilor dar mai
ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.dupa Aristotel exista 3 forme de
stat:regalitatea, aristocratia si republica.

1.2.

Clasificai justiia dup Aristotel i caracterizai categoriile acesteia.

Raportul dintre poliltic i etic Aristotel ni-1 dezvluie n abordarea sa cu privire la problema justiiei. Justiia, n
concepia lui, i are sursa n virtute i este orientat n folosul altuia, al societii ntregi. Justiia i virtutea snt
identice ca esen, ns, dup manifestrile lor, ele, n parte, se deosebesc: justiia se manifest n raport cu alii, iar
virtutea este o calitate deosebit a sufletului 11.
Principiul justiiei este egalitatea aplicat n diferite feluri. Astfel, Aristotel distinge dou specii de justiie: distributiv
i corectiv.
Justiia distributiv (calitativ) exprim relaiile dintre colectivele de indivizi n baza ideii de proporionalitate. Ea este
distins de Aristotel ca proporie geometric, aplicat la repartizarea onorurilor, bunurilor i are destinaia de a urmri
ca fiecare s primeasc dup merit.
Justiia corectiv (cantitativ), spre deosebire de cea distributiv, ordoneaz raporturile de schimburi reciproce.
Principiul egalitii, n acest caz, se aplic ntr-o formul deosebit de cea menionat, referindu-se doar la msurarea,
n mod impersonal, a daunei i ctigului. Aceast justiie este mijlocul dintre daun i ctig, n baza creia fiecare din
cele dou pri aflate ntr-un raport s se gseasc una fa de alta ntr-o condiie de paritate, n aa fel ca nici una s
nu fi dat sau s nu fi primit nici mai mult, nici mai puin. Justiia corectiv se aplic la orice fel de schimburi sau
raporturi, att de natur civil, ct i penal. Aristotel ajunge la concluzia c justiia n politic poate fi numai ntre
persoane libere i egale care aparin unei comuniti, iar prerogativele i dreptul trebuie s fie n mod necesar identice.
nsi natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor cetenilor, deoarece aceasta ar da
natere bunului plac. Cea mai eficace surs a libertii este suveranitatea legii.

1.3.Apreciai corelaia formei de guvernmnt i regimului politic pornind de la concepia aristotelic

despre forma statului.
Constitutia este cea ce determina in stat organizare sistematica a tuturor puterilor, dar mai ales a puterii suverane iar
suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.Guvernul este insasi Constitutia.Constitutiile care au in vedere
interesul obstesc sunt pure , cele care au in vedere numai folosul celor ce guverneaza sunt defectuoase si sunt forme
corupre ale constitutiilor bune.Primele guverneaza peste oamenii liberi celelalte sunt despotice tratindui pe guvernanti
ca pe niste sclavi.Exista dupa Aristotel 3 specii de constitutii pure carora le corespund tot atitea forme de guvernamint:

regalitatea, aristocratia si republica.Exista si alte 3 specii deviatii a celor dintii:Tirania pentru regalitate, oligarhia
pentru aristocratie si demagogia pentru republica.
Regalitatea este forma de guvernamint care se bazeaza pe superioritatea absoluta a individului care domneste,
superioritate data de virtute.
Aristocratia este forma de guvernamint in care aristocratii sunt alesi dupa merit cel putin tot atit cit si dupa avutie.
Oligarhia este forma de guvernamint in care suveranitatea apertine celor bogati.
Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure persoane care nu detine nici virtute nici avere si
care conduce in mod despotic.

6. coala stoic
1.1Descriei ideile politico juridice a stoicilor.
coala stoic a fost fondat de Zenon (336-264 .e.n.). Ea concepe omul ca un ideal al fiinei, eliberat de orice
influen extern15. Astfel, omul, eliberndu-se de orice pasiune, devine o fiin liber, iar aceast libertate nu poate fi
interzis de nici o autoritate. Idealul omului liber trebuie s fie scopul fiecrui om, deoarece aceasta este calea spre o
judecat dreapt. Omul, prin propria sa natur, particip la edictarea unei legi de valoare universal, fiindc natura
uman este o parte a naturii, a creaturii, a lumii n ansamblu. Aceast lege o reprezint legea naturii ce domin lumea
ca reflecie n connina fiecrui individ. A urma cerinele legii naturii, aseamn a tri cinstit, a fi generos, a nu duna
altuia, a exista n conformitate cu raiunea.Relaiile naturale ale oamenilor, bazate pe aceast lege natural, pun temelia
conceptului echitii.
Etica dezvoltat de Stoa deriv din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat de legi absolute care nu
admit excepii, iar esenialul naturii umane este ra iunea. Aceste principii se sumeaz n celebra maxim: Triete n
acord cu natura!. Din aceast formul deriv noiunea de virtute, cu cele patru aspecte
cardinale: nelepciunea, curajul, dreptatea i temperana, corespondnd nvturilor lui Socrate. n timp ce n
etica aristotelian se recunotea locul pasiunilor n natura uman, urmnd ca acestea s fie reprimate prin ra iune,
stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergnd pn la ascetism (askesis), pentru c virtutea reprezint unica fericire. A fi
virtuos, nseamn a fi indiferent la durere i suferin ( apatheia) i, n acelai timp, doritor de cunoatere. De aici
importana acordat tiinei, fizicei, logicei, pentru c ele reprezint bazele moralit ii, rdcinile oricrei virtu i. Omul
nelept este sinonim cu om bun. Nefericirea i rutile lumii sunt rezultatele ignoran ei. De aici recomandarea
practicii filosofiei, examinrii permanente a propriilor judec i i a comportamentului, pentru a putea constata dac ele
difer de raiunea universal a naturii .

1.2 Stabilii cauzele rspndirii ideilor colii stoice n Roma Antic i evideniai particularitile ideilor
stoicilor romani.
Zenon a introdus ideea de "cetean al lumii" - o idee cu totul nou i generoas n acele timpuri. A avut de luptat cu
prejudecile, ntruct aceast idee necesita depirea barierelor "cetii" - unitate de baz a culturii, i chiar politicii
eline. Imperiul roman acceptase mai demult aceast idee, ns nu datorit urmrii unor scopuri nobile, ci expansiunii
militare.
Cuvntul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. n forma sa nobil, acest cuvnt desemna triumful
spiritului asupra materiei, sau viaa aservit Divinitii. La nivel politic, ar fi trebuit s nsemne armonizarea
contrariilor.
Statutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit, caracterizat prin dominarea propriului eu. Acest
statut l putea obine orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice crora le aparinea. . Stoicii i
impuneau o nalt inut moral, i aveau drept modus vivendi aciunea just.n Imperiul Roman, stoicismul a gsit un
teren favorabil. Romanii au acceptat cu uurin ideea de cetean al lumii. Diferena dintre cetate i provincie
disprea treptat. Romanii au fost nu att colonizatori (cei care impuneau o cultur), ct cuceritori, civilizatori (au
construit ceti, au oferit o baz material teritoriilor cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.

1.3 Apreciai influena colii stoice asupra filosofiei cretine.

Filosofia stoic a influenat i pe unii din prin ii bisericei cre tine ca Toma de Aquino i Sfntul Augustin. n
timpul Renaterii trzii, s-a dezvoltat un adevrat Neostoicism, al crui reprezentant renumit a fost Justus Lipsius.
Influena acestui neostoicism se resimte n scrierile lui Michel de Montaigne, nainte de orientarea lui spre scepticism,
i n gndirea lui Ren Descartes. i filosofia moral a lui Immanuel Kant este impregnat de Stoa

7. Doctrinele politico-juridice i cretinismul

1.1. Expunei ideile politico juridice a sf. Toma d'Aquino.
TdA subordoneaza ideea de drept natural ratiunii divine astfel ca fenomenul juridic nu poate fi decit
rational.Dreptul este intemeiat pe ratiune. El a fost cel ce sia exprimat ideea ca guvemdmintul si legea
trebuie sa aiba un scop moral. A fost un exponent de frunte al traditiei legii naturale. Teoria sa a dreptului a
pus in legaturi, prin intermediul ratiunii, legea eteme a lui Dumnezeu, legea naturala, legea pozitiva a
oamenilor si legea divina. Pentru Augustin, justificarea guvernamintului rezida in scopul acestuia - acela de
a asigura binele comun. A fost in favoarea monarhiei limitate printr-o constitutie mixte. Guvernarea celor
multi era o forma valida de guvenamint,
insi avea avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte, presupunea incalcarea binelui comun.

1.2. Comparai raportul stat biseric i scopul statului la sf. Augustin i sf. Toma
d'Aquino.
Toma are putine lucruri semnificative de spus despre Biserice si Stat ca structuri de putere.Toma afirma ca Puterea
seculara si cea spirituala sunt distincte si isi au amindoua originea in Dumnezeu, in asa fel incat puterea spirituala
trebuie sa fie respectata inaintea celei seculare in problemele legate de mantuire, iar cea seculara, inaintea celei
spirituale, in problemele privitoare la bunastarea civila.
Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se intimpla cumva ca puterea seculara sa fiee unita cu cea spirituala,
aaa cum se intampla, de pilda, in cazul Papei, care se afla in fruntea ambelor puteri. SF.Toma subliniaza rolul
indrumarilor oferite de preoti, atunci cand acestia ii calauzesc pe oameni catre scopul lor suprem, contemplarea lui
Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anume acela de a guvena treburile seculare. in virtutea ierarhiei scopurilor
vietii umane, nici un guvernamint secular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul lui Hristos le este rezervata
preotilor. De fapt, asa cum spune Toma apoi, ,dupa legea lui Hristos, regii ar trebui se se supune preotilor".
Sf.Augustin distinge doua categorii de state :Cetatea paminteasca si cetatea lui dumnezeu.Biserica este prezentata ca o
forma de manifestare a cetatii lui dumnezeu pe pamint.Statul are scopul de a ajuta biserica in vederea instaurarii cetatii
lui Dumnezeu.Dupa parerea lui Sf.Augustin orice interventie a puterii statului in domeniul relatiilor spirituale si
bisericesti sau a bisericii in domeniulputerii de stat este periculoasa. n ceea ce privete raportul Bisericii cu Statul, Sf.
Augustin arat n De civitate Dei existena cetii pmnteti i a cetii cereti, care se opun una alteia prin scopurile
i sarcinile pe care le au: Statul conduce administrarea bunurilor temporale, Biserica se ocup de interesele spirituale.
n acest caz ele nu se opun, pentru c sunt amndou voite de Providen; cretinul datoreaz ascultare puterii
temporale, dar, n acelai timp, trebuie s asculte Biserica n problemele mntuirii sufletului su. Att statul, ct i
Biserica sunt supuse Justiiei. Pe de alt parte, ele i datoreaz reciproc ajutor, iar statul trebuie s acorde protecie
Bisericii. Raporturile dintre Biseric i Stat se bazeaz pe urmtoarele principii: Biserica are dreptul de protecie de la
Stat, n timp ce ereziile i toate cultele false nu pot reclama aceste favoruri. Ele pot chiar s fie obiectul unor msuri de
rigoare.

1.3Apreciai influena filosofiei greceti asupra perioadei scolastice a

filosofiei cretine.
Scolastic este o noiune derivat din latin, schola nsemnnd coal, care desemneaz acea tendin
din filosofie i teologie care, ncepnd din perioada tardiv a Evului Mediu, a ncercat s explice i s fac n elese
fenomenele supranaturale ale revelaiei cretinecu ajutorul raiunii umane i, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest
curent care, de la mijlocul secolului al XI-lea pn n secolul al XV-lea, a fost un element dominant n instituiile de
nvmnt religios i n universitile Europei, avea ca scop principal alctuirea unui sistem logic, n care s se
reuneasc filosofia greac i roman cu nvtura cretin. Scolasticii acordau un deosebit respect a a ziselor
autoriti filosofice i teologice, n special filosofilor anichit ii greco-romane i prin ilor bisericii, i se fereau s
adauge ceva nou la vechile nvturi.

8. Nicolo Machiavelli
1.1. Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo Machiavelli.
1.1Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo Machiavelli
Centrul doctrinei lui Machiavelli este conceptia umanista.Prin aceasta conceptie autorul se indeparteaza de conceptia
religioasa despre lume.Asemenea umanistilor Machiavelli concepe omul in calitate de centru al conceptiei despre

lume, creator al istoriei.Statul se intemeiaza potrivit doctrinei lui Machiavelli pe relatiile dintre guvernanti si
guvernati.Aceasta relatie constituind totodata si fundament al stabilitatii guvernelor.Scopul statului este siguranta
cetatenilor si garantarea stabilitatii proprietatii private.Forma de organizare a guvernarii statului prin care se atinge cel
mai inalt grad al stabilitatii statului si a guvernarii pentru autor este republica. Machiavelli afirma necesitatea
conceperii si intelegerii realitatii politice in calitate de categorie distincta a activitatii umane.Intelegerea si principiile
activitatii politice sunt distincte de cele ale religiei si moralitatii laice:relatiilor politice le sunt specifice legalitatile
politice.

1.2. Stabilii semnificaia maximei Scopul scuz mijloacele pe baza ideilor lui
Nicolo Machiavelli.
In opera sa principele M.spunea ca in vremurile grele cind e vorba de salvarea statului, omul de actiune nu
trebuie sa se impiedice de nici un considerent de justitie sau injustitie, de omenie sau confuzie, de rusine sau
glorie:esentialul care prevaleaza asupra orice afirma Machiavelli este de asigura salvarea si libertatea.IN acest context
a fost formulat sloganul scopul scuza mijloacele care a primit numele de machiavelism .In fond Machiavelli a
teoretizat cu siceritate si curaj ceea ce stia de cind lumea , anumeca ceea e conteaza in politica sunt interesele si forta
nu consideratii de justitie si morala. In vederea realizarii scopului politic urmarit Machiavelli propune in calitate de
mijloace de atingere a scopurilor politice: siretenia, viclenia, tradarea, violenta, cruzimea etc.Asemenea mijloace fara
indoiala erau utilizate la scara larga in acele timpuri.Insa faptul ca au fost propuse in mod deschis a influentat negativ
asupra renumelui autorului.Aceasta formula:scopul scuza mijloacele nu este utilizata in opera lui machiavelli chiar
daca se deduce din aceasta si reflecta continutul politic al operei acestui autor.

1.3Evaluai machiavelismul ca principiu istoric i ca realitate.

Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus de Niccol Machiavelli, n cartea cu titlul
Principele, aprut n 1515, n care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a sus inut c n politic se pot
folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicleug, minciun, lips de scrupule,
sforrie, manevre diabolice, trdare, corupere etc. [1], de unde i principiul "scopul scuz
mijloacele".Termenul machiavelism, este utilizat pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele
care folosesc aceste principii n viaa politic sau personal sunt numii frecvent machiavelici.

9. Jean Bodin
1.1.Descriei ideea suveranitii statului n concepia lui Jean Bodin.
Statul este prezentat de ginditorul francez in calitate de totalitate a familiilor asupra carora se rasfringe o
conducere suverana.Statul se deosebeste de alte forme de asociere sociala prin caracterul sau juridic si
suveran al statului.In fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei lui Bodin o putere suprema ,unica si
indiviziblia.Deoarece nu exista stat fara putere suverana, ea se instituie incalitate de element distinctiv al
existentei statale.Reprezentind puterea permanenta si indivizibila a staului, suveranitatea este reprezentata de
autor in calitate de realizare de catre stat a celor mai importante activitati:1.Adoptarea legilor;2.Declararea si
incheierea razboaielor;3.Numirea functionarilor4.Realizare justitiei inclusiv gratierea ;5.Stabilirea si
colectarea ipozitelor.

1.2.Stabilii i caracterizai trsturile fundamentale ale suveranitii dup Jean Bodin.

Principalele trasaturi ale suveranitatii potrivit doctrinei acestui ginditor francez sunt:
1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru o perioada de timp care nu se determina in mod
anticipat.Potrivit doctrinei lui Bodin, detinatorul puterii de stat, investit in functie pentru o perioada
determinata de timp nu este suveran

2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor create de el.Suveranul este deasupra legilor,
comportamentul lui nu poate fi supus reglementarilor juridice.Vointa suveranului este mai presus de lege si
vointa celorlati subiecti de drept.
3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma necesitatea detinerii depline a puterii de stat de catre
o persoana sau organ de conducere, respingind forma mixta de guvernare.
4.Caracterul neconditionat si continuu:autorul afirma dreptul detinatorului puterii de stat de a solutiona
problemele social-politice fara a fi obligat sa-si coordoneze propriile decizii cu alte persoane sau institutii.

1.3.Evaluai trsturile formelor de guvernmnt n concepia politico-juridic a lui Jean

Bodin.
Formele de organizare a statului sunt determinate in baza criteriului apartenetei puterii de stat. Bodin afirma
existenta a 3 forme ale suveranitatii:
1.Democratia:puterea intregii sau a majoritatii cetatenilor
2.Aristocratia:puterea celor alesi
3.Monarhia: puterea unei singure persoane.
Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care sunt identice cu formele de organizare a statului:
democratia, aristocratia, monarhia.
Dar el opteaz pentru monarhie, ca form de guvernare n stat n care deintorul puterii este o singur
persoan, care este capabil i suficient s menin suveranitatea unic i indivizibil. Dar se opune
categoric monarhiei tiranice i monarhiei senioriate. El propune monarhia legitim, n cadrul crei supuii
ascult de monarh iar acesta ascult de legile naturii. Puterea executiv, ca atribut esenial al guvernrii, nu
are nici una din trsturile puterii suverane dar nici atribuii care s tirbeasc natura suveran. Dar fiecare
form de guvernmnt poate fi: un guvernmnt popular, aristocratic sau mix (forme de guvernmnt).

10. Hugo Grotius

1.1.Definii i determinai fundamentul, principiile i metodele de cunoatere a
dreptului natural dup Hugo Grotius.
Puternic influentat de noua orientare de gindire produsa de Renastere, convisn fiind ca dezbinarile teologice
nu pot duce la principii unitare care sa intemeieze activitatea politico-juridica,Grotius considera ca singurele
care pot asigura aceasta unitate sunt principiile dreptului natural.Grotius considera dreptul natural izvoraste
din nevoia de a trai in societate, din grija pe care o are omul de a pastra societatea.Gr. afirma ca apartine
dreptului natural tot ceea ce este in conformitatea cu natura rationala si sociala a omului.Deasemenea dreptul
natural nu apartine vointei fie ea umana sau divina.Sustinind ca dreptul natural este imuabil,Grotius va
spune ca aceasta nu numai ca nu depinde de vointa omului ci nici chiar vointa lui Dumnezeu nu-l poate
schimba.Deci dreptul natural este o dispozitie a ratiuni care isi trage valoarea din natura sa din puterea sa
inascuta dintrun imperativ nascut din constiinta sociala a omului.

1.2.Determinai contribuia lui H.Grotius n dreptul internaional public.

Premergtor tratatului de pace de la Westfalia, juristul olandez Hugo Grotius (1583-1645), considerat
printele tiinei dreptului internaional, prin operele sale i ndeosebi Mare Liberum (Marea Liber) i De
jure belli ac pacis(Despre dreptul rzboiului i pcii), realizeaz prima expunere de ansamblu a dreptului
internaional. El ddea astfel, un fundament juridic puternic independenei i suveranitii statelor, care creau
reguli de conduit ntre ele. A dat, de asemenea, dovad de toleran, respingnd discriminrile n relaiile
dintre statele cretine i cele infidele i admind ncheierea de tratate cu acestea. Dezvoltnd ideea
rzboiului just, a formulat reguli de purtare a acestuia, inspirate din considerente umanitare. Nu ntmpltor
literatura consacrat evoluiei dreptului internaional public precizeaz c adevratul fondator al dreptului
internaional rmne ns olandezul Hugo Grotius, creatorul unei teorii intermediare ntre concepia
tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist, potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe voina
divinitii, ci pe contiina i raiunea umanitii. Pacea Westfalian rmne ca un moment de referin n

viaa internaional, deoarece a consfinit ntr-un tratat convenit dup negocieri dificile i complicate
ncetarea Rzboiului de 30 de ani. Tratatele Westfalice inaugureaz n istoria Europei nceputul congreselor
europene i reaezarea raporturilor ntre statele continentului. H. Grotius formula principiul libertii de
comer, navigaie i pescuit n largul mrii n sensul c marea dincolo de o anumit limit de la rm nu
poate fi nsuit de state sau persoane particulare, prin ocupaie sau alte mijloace, iar folosirea mrii de un
stat s nu mpiedice libertatea altor state.

1.3.Argumentai aplicabilitatea principiului pacta sunt servanda n dreptul intern i n

dreptul internaional.
principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regul de drept potrivit
creia actul juridic civil legal ncheiat se impune prilor (n cazul contractelor) sau prii (n cazul actelor
juridice unilaterale) ntocmai ca legea. n alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru
pri, iar nu facultativ. n aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o parte contractant nu
poate s modifice, n mod unilateral, preul convenit n momentul ncheierii contractului.

11. Thomas Hobbes

1.1.Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Thomas Hobbes.
Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte de frica
oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in fiecare
constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa stabileasca
principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar
prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti
oamenii prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia
lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate
drepturile suveranului.

1.2.Determinai raportul dintre drept i lege dup Thomas Hobbes.

Hobbes furnizeaza urmatoarea formula:autoritatea, nu adevarul este cea care face legea.Legea este expresia
vointei celui care dispune de dreptul de a comanda, ea nu este validata nici de particulari nici de juristi ci
unicul legislator este suveranul, singura sursa a legislatiei politice.

1.3Exprimai o atitudine fa de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul nnscut al

omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura , omul este in mod natural egoist, cauta numai binele
sau propriu este insensibil fata de cel al altora.Daca omul ar fi privit ca guvernat numai de natura sa ar trebui
sa se recunoasca drept inevitabil un razboi permanent intre fiecare individ si semenii sai, pentru a fiecare
cauta sa aiba un folos in dauna celorlalti.

12. John Locke

1.1.Descriei teoria contractului social n viziunea lui John Locke.
Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar fi astfel societatea civila nu ar fi fost posibil sa fie
constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea civila a fost posibila pentru ca starea de natura are
unele caracteristici care o apropie de societatea civila si face posibila aceasta trecere.Lock sustien ca trecerea
de la starea naturala la societatea civila a avut loc in urma unui consens general prin care oamenii au dorit un
maximum de securitate si libertate.Trecerea de la Statul natural la statul civil sa facut in baza unui contract
bazat pe consimtamintul comun.Obiectul contractului este garantia drepturilor naturale nu suprimarea lor in
favoarea suveranului.Singurul drept pe care asociatii il pun la dispozitia societatii civile este acela de a
pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract daca una dintre parti nu respecta obligatia, contractul poate fi
anulat.

1.2.Analizai principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate

evideniate de John Locke.
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie pentru toi membrii societii.
Garania libertii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea legii. Legile elaborate de stat trebuie s
corespund legii naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru legislator, ct i pentru indivizi.
Membrii societii trebuie s se conduc de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toi snt egali
dup legea naturii.

1.3.Apreciai contribuia lui John Locke la formularea teoriei separrii puterilor.

Dup convingerea lui LOCK n statul englez contemporan lui, ar exista urmtoarele puteri:
a) Putere legislativ (puterea suprem, care edicteaz legi obligatorii);
b) Puterea executiv (ca putere a monarhului);
c) Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a Constituiei pretinde separarea puterii legislative de puterea
executiv, ceea ce nseamn c Parlamentul fiind puterea suprem i marea nobilime, are controlul asupra
statului.
Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o putere absolut arbitrara.Pentru aceasta puterile in stat
trebuie sa fie separate pentru c exercitarea puterilor in stat de catre acelasi organ al puterii poate duce la
tentatia de a abuza de aceasta, in felul acesta drepturile naturale ale omului putind fi incalcate.

13. Charles Montesquieu

1.1.Prezentai doctrina politico-juridic a lui Charles Montesquieu.
Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz problema dreptului i statului n opera sa cea mai
reprezentativ Despre spiritul legilor. Preocuprile lui au avut drept obiect de cercetare problema privind
libertatea politic ca fundament al dreptului i statului. Monesquieu susine c pentru a asigura aceast
libertate este nevoie de existena unor legi juste i de o organizare corespunztoare a statului.
Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare exist diferite legi i moravuri i c acestea rezult
nu numai din fantezia arbitrar a oamenilor, ci i din o cauz comun . Legilein conceptia lui Montesquieu
nu trebuie s fie separate de mprejurrile n care au fost fcute. Orice lege trebuie s corespund factorilor
geografici, climei, particularitilor poporului, numrului popilaiei unui stat, tradiiilor formate, etc. Toi
aceti factori determinai creaz spiritul legilor, ca expresie a raionalitii, legalitii, justiiei, care preced
existena acestora.

1.2.Determinai completrile i precizrile aduse de Charles Montesquieu teoriei

contractului social.
In conceptia lui M.preocuparea pentru conservarea fiintei sale in face pe om fricos.Datorita fricei fiecare se
simte inferior fata de toti ceilalti fapt pentru care oamenii se simt egali intre ei.Teama ii face pe oameni sa se
fereasca unii de altii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e reciproca, ei vor simti necesitatrea de a se
apropia unii de altii.Dupa M.inca din starea de natura oamenii simteau nevoia de a trai impreuna in
pace.Statul civil apare ca urmare a manifestarilor de vointa a tuturor vointelor individuale.La M. Starea de
razboi incepe odata cu constituirea societatii.De indata ce se afla in societatea oamenii pierd simturile
slabiciunilor, egalitatea care exista intre ei inceteaza si incepe starea de razboi.In societate oamenii devin
constienti de forta lor incercind sa obtina cit mai multe avantaje.Fiecare societate constienta de forta sa va
incerca sa obtina avantaje in relatie cu alte societati, ceea ce duce la starea de razboi intre popoare.Starea de
razboi duce la aparitia legilor pozitive in cadrul societatii.Aceasta societate nu sar putea mentine fara un
guvernamint,de aceea gruparea tutror fortelor individuale formeaza ceea ce se cheama statul politic.

1.3.Apreciai contribuia lui Charles Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaiei puterilor.

Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu este c a sistematizat toate ideile
referitoare la teoria separrii puterilor existente pn la el i le-a dat o nou interpretare n sensul existenei
unor puteri distincte, atribuite unor organe separate i independente unele de altele. Spre deosebire de
predecesorii si, Montesquieu a realizat c aplicarea eficient n practic a teoriei respective i garantarea
drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor este incompatibil cu imixtiunea puterilor, de aceea
este necesar existena a trei puteri distincte i anume: legislativ, executiv i judectoreasc. Aceast tez
este expus n opera Spiritul Legilor, potrivit creia puterea executiv revine regelui, puterea legislativ
adunrilor populare (Camera Comunelor), iar puterea judectoreasc este ncredinat unui corp de
judectori profesioniti i independeni. Acestea trebuie s fie clar separate, s nu interfereze una n
,,treburile celeilalte, fiecare avnd funcii bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor i judecarea corect
a conflictelor care apar n societate, n funcie de prevederile legii existente la un moment dat. n acest
context, fr ndoial, certificatul de natere a teoriei separriiputerilor n sensul atribuit n prezent este
opera Spiritul Legilor n care Montesquieu face celebra descriere a celor trei puteri ale statului, descriere
care contureaz o teorie rmas pentru totdeauna n contiina celor care cred n valorile democraiei i
libertii: ,,n fiecare stat exist trei feluri de puteri: puterea legislativ, puterea executiv privitoare la
chestiunile care in de dreptul ginilor i puterea executiv privitoare la cele ce in de dreptul civil.

14. Jean J. Rousseau

1.1.Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J. Rousseau.
In conceptia lui Rousseau acordul vointelor libere este cauza aparitiei societatii.Libertatea este principiul
care o face sa existe si totodata sa subziste.Contractul social nu este obligatoriu pentru popor decit daca el
este liber consimtit.Pacea sociala nu poate fi obtinuta decit printro conventie, oamenii au ajuns intrun stadiu
in care nu mai puteau raminea in starea de natura.Aceasta necesitatea ia impins pe indivizii izolati spre
unirea fortelor pentru a invinge orice rezistenta.Daca contractul nu este respectat fiecare din asociati il poate
denunta si va reintra in drepturile sale naturale anterioare.Fiecare asociat se uneste in felul acesta cu toti si
nu se uneste cu nimeni in particular el nu se supune decit lui insusi si ramine liber ca inainte.In conceptia lui
Rousseau societatea nu este o adunare de indivizi ci o structura de relatii , de relatii juridic stabilite si
aparate, protejate de corpul social in intregul sau.

1.2.Comparai cauzele de apariie a statului dup Jean J. Rousseau i Thomas

Hobbes.
La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte
de frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care trezeste in
fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la respect va putea sa
stabileasca principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea ca statul este intemeiat printr-un
ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare altul de a investi un tert cu dreptul de al
guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi,
suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza intre ei si cel
prin care ei cedeaza toate drepturile suveranului. La Rousseau insa oamenii in starea lor naturala sunt fericiti
, liberi, independenti si inocenti.Conform opiniei lui R. Asocierea nu este in fiinta omului, asocierea
oamenilor fiind un act de deliberare, o decizie prin care oamenii contrar tendintelor lor naturale se asociaza
pentru a face fata impreuna amenintarilor.

1.3.Apreciai influena doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluiei

franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul revoluionar, principiile de drept i
contiina social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n schimbrile promovate de Revoluia francez din
1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca "Declaratia drepturilor omului si ale
cetateanului", devenita program al Revolutiei de la 1789, din Franta a fost elaborata pe baza "Contractului
social", regasit, n mare parte apoi, n prima Constitutie republicana a Frantei, precum si n alte constitutii

europene. Impactul puternic al ideilor contractualiste rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au vzut n
minitratatul de drept politic, Contractul social, instrumentul de distrugere a statului monarhic-feudal, de
construire a unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau n lucrari criticnd regimul din Franta a scos n
evidenta noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinnd ca statul apartine poporului i nu conducerii a
fost eficient n nsuirea ntelesului de stat-natiune. A initiat prabuirea suveranitatii divine a regelui i n loc
a scos n evidenta vederea suveranitate a poporului. Rousseau sustinnd ca toti oamenii s-au nascut egali i
liberi a subliniat stringenta continuarii i n viata sociala a egalitatii i libertatii. Cu notiunea de consens
social a atras atentie la reprezentarea vointei generale, a pus bazele legilor i constitutiei actuale. Razboaiele
la care a participat n sec. 18 Franta a adus statul n pragul falimentarii cu exceptia regelui i aristocratiei
poporul traia n saracie i mizerie, toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

15. Immanuel Kant

1.1.

Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la stat i drept.

Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care are n centru noiunea de lege universal a raiunii,
umanitatea ca scop n sine. Scopul Statului, dup Kant, este numai protecTia dreptului; statul trebuie s
asigure cetTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile lor, dar nu trebuie s se amestece n activitTile
individuale, nici s ngrijeasc de activitTile individuale. El si-a ndeplinit funcTia sa, cnd a asigurat
libertatea tuturor; n acest sens trebuie s fie Statul de drept.n mai multe texte politice, el si arat preferinTa
clar pentru ordinea ntruchipat de drept: e mai bun un stat puternic care i ofer suveranului puterea de a
garanta dreptul, dect un stat slab ce duce la haos.Kant reia ideile lui Montesquieu si recunoaste existenTa a
trei puteri n stat (legislativ, executiv si judectoreasc), ns consider c aceast triad trebuie vzut ca
o ficTiune: ea aminteste faptul c orice concentrare excesiv a puterii devine un leagn al despotismului. n
schimb, nu trebuie s pun n discuTie unitatea dreptului. Cele trei puteri nu sunt, de altfel, separate, ci
complementare.

1.2.

Analizai raportul dintre drept i moral n concepia lui Immanuel Kant.

Kant face distinctie intre ceea ce apartine dreptului si ceea ce apartine vointei, adica moralitatii.Dreptul in
opinia lui kant nu poarta decit asupra actelor exterioare ale oamenilor, deci acestea fiind inferioare actelor
morale care poarta asupra interioritatii umane.Libertatea nu intemeiaza si nu se intemeiaza decit pe actele
morale.Chiar daca dreptul este intemeiat pe ratiune el nu poate sa-si extinda sfera asupra actelor pur
interioare, acestea raminind in afara reglementarilor dreptului.Dreptul in conceptia lui Kant deriva din
moralitate, o moralitate ce functioneaza ca o constringere, ca un imperativ.Pentru a actiona in conformitate
cu conceptul unei legislatii rationale interioare, omul trebuie sa fie supus constringerilor juridice si morale.In
morala fiecare om se raporteaza la sine insusi conform regulii autonomiei vointei,in drept fiecare om se
raporteaza la fiecare om si la ceilalti conform unui principiu de constringere.Dreptul se fondeaza pe
constiinta pe care o are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.

1.3Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea Despre pacea perpetu la ideia
contemporan despre integrare european.
. A gndi pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant eventualilor si detractori: este un ideal spre care

umanitatea trebuie s tind. Despre pacea perpetu, tratat tiprit de Kant n 1795, prezint principiile
filosofice ale dreptului internaional. Kant susine c vocaia umanitii este de a forma un Stat unic;
timpul cnd popoarele se vor uni n acest mod este nc departe, dar nu putem tgdui c tendina este n
acest sens, nici nu ne putem ndoi c scopul va fi atins. Fr ndoial c opera lui Immanuel Kant marcheaz
etapa cea mai important n istoria doctrinei pacifismului. Lucrarea Zum ewige Frieden reprezint
concluziile practice ale conceptelor sale sociologice asupra rzboiului si a pcii. Se pronunT pentru crearea
unui Congres al Statelor, mprtsind ideea c pacea se va statornici definitiv pe msur ce libertatea
popoarelor va fi cstigat si rzboiul nlturat pentru totdeauna.Planul lui Kant de organizare a lumii
preconiza o Uniune de state, aceasta fiind, dup el,singurul mijloc de a mpiedeca rzboiul si de a nltura

violenTa. Kant credea c rzboaiele pot fi nlocuite cu arbitrajul. De altfel, toate principiile stabilite de ctre
el n Spre pacea etern sunt astzi aproape universal recunoscute. Aceasta ne arat c doctrine de acest fel nu
sunt numai exerciTii dialectice, ci chiar factori istorici, care nsoTesc si reglementeaz progresul real.

16. Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill, Herbert

Spencer)
1.1. Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez.
Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce fericirea unui numar cit mai mare de oameni,
constituindu-se astfel o adevarata democratie fondata pe interconexiunea indivizilor ce isi urmaresc fiecare
interesul.Bentham nu intemeiaza utilul pe ratiune ci pe placere ca simplu sentiment.B.inlocuieste contractul
social cu utilul, el considera ca contractul este un simplu sofism, menit sa consolideze pozitia
guvernarii.Statul si dreptul sunt un sistem de echilibru intre interesele fiecaruia si interesele comunitatii.
Exista totusi la baza societatii reguli dar nu fondate pe ratiune ci pe utilitate.B.promoveza egoismul ca regula
a convietuirii sociale.Iar scopul individului este de a acumula maximum de avantaje personale.Interesele
individuale sunt singurele reale statul avind ca misiune coordonarea care asigura fericirea tuturor.

1.2. Determinai efectele adaptrii oamenilor la viaa social pe baza teoriei lui
Herbert Spencer.
Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un sistem ntreg de filosofie.
Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic, o micare continu de formaie i de descompunere.
Sensul acestei micri este ceea ce constituie evoluia, iar ea consist n mod mai precis dintr-o trecere de la
omogen la heterogen, de la nediferenial la diferenial, de la incoerent la coerent. Societatea uman este
asimilat unui organism biologic. Prin efectul seleciei naturale, speciile se transform, adaptndu-se ncetul
cu ncetul condiiilor mediului, cele care nu se adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o realizeaz Herbert Spencer. Contemporan i admirator
al lui Ch. Darwin, Spencer proiecteaz o viziune organicist, considernd societatea ca un cmp al luptei
pentru existen. n domeniul dreptului, Spencer formuleaz un ansamblu de Principii de Etic absolut,
intre care principiul fundamental este: Fiecare poate s fac ceea ce voiete, numai s nu lezeze libertatea
egal a celorlali; complementarul acestui principiu se refer la consecine, i el sun astfel: fiecare
trebuie s suporte consecinele propriei sale naturi i ale propriei sale conduite.
n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a drepturilor naturale ale omului, derivate din ele:
dreptul de a se mica liber, dreptul de proprietate, dreptul liberului schimb, dreptul libertii de credin,
libertatea cultului, a cuvntului, a presei libere, etc.Esena concepiei lui Spencer este organizarea vieii
sociale, astfel nct individului s i se permit maximum posibil de drepturi i liberti, statul fiind doar un
protector al acestora.

1.3. Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.

Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptindu-l societatii.El va aduce o noua clasificare a placerilor in
cele fizice si cele spirituale.Astfel placerile spirituale sunt superioare celor fizice, chiar daca mai greu de
atins.Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu actiunile sunt corecte
proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa produca
inversul fericirii.Prin fericire Mill intelege prezenta placerii si absenta durerii(nu placere fizica ci
spirituala).Mill isi constituie propria viziune despre utilitarism avind in vedere distinctia bine persona- bine
public.El considera ca sacrificiul unui individ poate fi considerata cea mai inalta virtute.
John Stuart Mill incearca sa concilieze notiunile de justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de interes
general, superior interesului individual. Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui

principiu aciunile sunt corecte proporional cu tendina lor de a promova fericirea i sunt incorecte n
msura n care tind s produc inversul fericirii. Prin noiunea de fericire Mill n elege prezen a plcerii i
absena durerii, dar termenul de plcere trebuie neles ntr-o accepiune general care nu nseamn doar
plcere fizic ci i plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill nu abandoneaz teoria lui
Bentham i accept utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale motiv pentru care o ac iune poate fi
judecat n funcie de fericirea pe care o aduce unui anumit numr de indivizi.Spre deosebire de Jeremy
Bentham, Mill accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar sta la baza
conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o doctrin a porcilor), el vorbe te
de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale. Ultimele sunt dezirabile, cci spune acesta, sunt superioare
calitativ plcerilor trupeti, deci implicit conduc la o fericire mai mare.Mill i construete propria viziune
despre utilitarism avnd n vedere distincia bine personal - bine public. Acesta este un alt punct n care
utilitarismul lui Mill se deosebete de cel al lui Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit
i Utilitarism altruist. Dei Mill este contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n funcie de
binele public este un demers dificil care nu poate fi atins cu uurin , el consider c sacrificiul unui individ
poate fi considerat cea mai nalt virtute.

17. George Hegel

1.1Relatai principalele idei politico juridice a lui Georg Hegel.
Un exponent al istoricismului, i anume al curentului istoricismului filosofic sau idealismului obiectiv, se
consider filosoful german Georg Wilhem Hegel n abordarea problemei dreptului Hegel pornete de la
ideea de baz a sistemului su filosofic - ce este raional este real i ce este real este raional. Aceast idee,
dup Hegel, st la baza att a spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea libertii reale care este, n acelai timp, scopul
absolut al raiunii.Ideea etic a statului presupune ca universalul s fie legat cu libertatea deplin a
particularilor i cu propirea indivizilor astfel, ca interesul familiei i al societii civile s se reuneasc,
impunndu-se statului, dar, totodat, n recunoaterea c universalitatea scopului nu poate progresa far
tiina i voina proprie a particularitii, care trebuie s-i pstreze drepturile ei. Deci numai atunci cnd n
ambele momente generalul i particularul i pstreaz puterea, numai atunci un stat poate fi considerat ca
stat pe deplin articulat i cu adevrat organizat.

1.2Analizai evoluia spiritului obiectiv dup Georg Hegel.

Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un filosof idealist, a crui gndire nu a ncremenit la
nivelul unui cult al statului, adic la nivelul spiritului obiectiv; el a fost profund i definitiv ataat de ideea
absolut. Una din nuanele subtile ale spiritului universal se refer la spiritul-naiune. Fiecare popor are
propria sa istorie ghidat de un spirit naional specific, care atinge cea mai nalt form de exprimare n
cadrul statului-naiune. Fiecare popor are constituia pe care o merit. Naiunile au o evoluie proprie i se
dezvolt gradual, trecnd prin etapele de cretere, maturitate i declin. Dac spiritul subiectiv aparine
entitilor individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul absolut iese n eviden ca stadiu nalt de dezvoltare
metafizic. Locul suprem n cadrul acestei evoluii e rezervat de Hegel artitilor i filosofilor, singurele
entiti capabile s se simt confortabil n cercul restrns al gndirii pure.

1.3Evaluai distincia dintre stat i societatea civil pornind de la ideile politico - juridice
ale lui Georg Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o stare atins de popoarele avnsate, dar marcate ns
de egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci se referea n special la ordinea economic i social cu
principii proprii, independent de cerinele etice, juridice sau politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe drumul organizrii sociale de la familie la stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel trebuie judecat de pe un palier teoretic n care
statul apare ca ntruchipare absolut a ideilor universale de libertate, dreptate i moralitate. Totodat, statul
exprim ideea de ntreg, de unitate civil deplin i reprezint un factor unic de stabilitate social i politic.

la baza constituirii societii civile se afl trei moment eseniale: deplina coeren ntre trebuinele
individuale i sistemul trebuinelor sociale; asigurarea libertii individuale; alturi de ocrotirea proprietii,
impunerea unei puteri administrative care s aib grij de interese particulare i comune ale
societii.Referindu-se la ideea de stat Hegel i-a imaginat o structur piramidal de organizare politic i
administrativ. n prefaa Prelegerilor de filosofie a istoriei a oferit un top cratologic n cadrul cruia locul
suprem revine monarhului. Urmtorul nivel este ocupat de funcionarii de stat i guvernani, iar ultimul loc
revine corporaiilor i strilor. Relaia individului cu statul este mediat de societatea civil, n sensul c
realizarea idealurilor individuale este n strns legtur cu satisfacerea intereselor comune ale cetenilor.

18. Hans Kelsen

1.1Descriei normativismul i premizele teoriei pure a dreptului la Hans Kelsen.
In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului, considerata de exegeti ca fiind expresia desavrsita a
normativismului juridic, autorul respinge categoric teoria dreptului natural, teoria sociologica privind justitia
si teoria scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen era ca teoria dreptului trebuie sa fie pura,
adica sa respinga orice influenta de natura politica, morala, sociologica ori istorica, sa fie o teorie eliberata
de orice ideologie politica si de toate elementele stiintelor naturii, constienta de legitatea proprie a obiectului
ei si in acest fel constienta de specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a dreptului:
-scopul teoriei dreptului este s readuc haosul i multiplicitatea la unitate;
-teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina sau voina n drept, ceea ce trebuie s fie n drept
ci ceea ce este;
-tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a naturii;
-teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de a cunoate eficacitatea normelor juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaza normativismul lui Kelsen este cel de validitate, in sensul ca validitatea
oricarei norme juridice este asigurata sistemic, in functie de conformitate cu norma juridica superioara.
Astfel, crede autorul, teoria dreptului ramane pura, adica este ferita de orice amestec din afara sferei stiintei
strict juridice. Aceasta inseamna ca validitatea normei juridice nu depinde nici de eficacitatea sa, nici de
actul de vointa care i-a dat nastere, ci este legata doar de ansamblul edificiului juridic existent intr-un anume
spatiu si intr-un anume timp.

1.2Demonstrai identitatea statului i dreptului n doctrina lui Hans Kelsen.

Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de norme, dar nu o succesiune de cauze i efecte cum
este cazul legilor naturale studiate de tiinele naturii (ex. dac este nclzit un metal, acesta se dilat,
dilatarea fiind cauzat de nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu este cauza pedepsei, pedeapsa nu este
efectul furtului). Statul se identific cu dreptul pentru c el nu este altceva dect un sistem juridic, un sistem
de conduit uman i o ordine de constrngere social. Statul nu poate fi i aciona dect n virtutea normelor
juridice care l calific ca atare. Or, ncercarea de a legitima un stat ca stat de drept este n realitate perfect
inadecvat, pentru simplu motiv c orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de drept.Astfel in acceptiunea
lui Kelsen Statul ale carui elemente esentiale sunt poporul ,teritoriul si puterea se defineste ca o ordine
juridical relative centralizata, limitata in domeniul sau de validitate spatial si temporal supus direct dreptului
international si eficace in ansamblu si in general.Pentru ca statul si dreptul sunt unul si acelasi fenomen a
vorbi despre un stat de drept devine un pleonasm.Statul nu este altceva decit personificarea ordinii de
constringere.

1.3Apreciai trsturile normei juridice pornind de la ideile lui Hans Kelsen.

Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz prin cinci trsturi:
-imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul categoric (norma moral) care-i fr condiii, fr de ce,
fr pentru c, prevederile normei juridice snt subordonate unei condiii, dac nu plteti datoria,
confiscarea bunurilor; svrirea unei infraciuni - pedeapsa etc.;
-constrngerea;
-validitatea, norma juridic provine dint-o norm superioar, preexistent, deoarece ea este conceput ca o
component a sistemului;

-nlnuirea dreptul constituie un sistem ordonat, coerent. Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri, care
constituie piramida nivelurilor juridice. Or, ordinea juridic este o piramid, o ierarhie format dintr-un
anumit numr de niveluri de norme juridice, ntre care exist o condiionare ce determin fundamentul
validitii sale, existnd i norma fundamental - Grundnorm. Aceasta nu face parte din teoria pur a
dreptului, natura acesteia formnd obiectul tiinei politice, eticii sau religiei.
-eficacitatea norma juridic este valabil numai dac este efectiv.
Din concepia lui Kelsen asupra dreptului rezult aa-numitul monism kelsian: identitatea statului cu
dreptul; a dreptului obiectiv cu cel subiectiv; a dreptului public cu cel privat; a dreptului naional cu cel
internaional

19.

Herbert Hart

1.1Relatai ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart.

Herbert Lionel Adolphe Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o
acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi
descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc
de control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla,
conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin generalitate si permanenta.
Normele de baz se clasific n trei categorii: analitice ntlnite la Hans Kelsen, normative ntlnite la
Kant i empirice ntlnite la Hart.La Hart dreptul ca sistem de reguli capata realitatea sa nu de la stat ci de
la o oarecare norma fundamentala, regula finala, seperioara.

1.2Stabilii condiiile minime ale existenei unui sistem de drept dup

Herbert Hart.
Herbert Hart pornete de la idea fundamental c scopul minim a vieii sociale a omului e
supravieuirea.Aceasta creeaz necesitatea existenei dreptului i morale. Din punct de vedere structural,
dreptul este format din dou categorii de norme: norme juridice primare i secundare. Cele primare au 3
dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea presiunii sociale care asigur norma data.Orice
sisitem juridic este format din unitatea normelor primare i secundare. El indic 2 condi ii minime de
existent a unui system juridic: 1) respectarea de ctre majotitatea populaiei a normelor juridice valabile;
2)admiterea de ctre autoriti a normelor de cunoatere, de schimbare i de deciziie n calitate de
modele publice i commune de conduit.

1.3Apreciai raionalitatea normelor juridice i morale dup Herbert

Hart.
Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica
nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza
contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de control social,
trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si organiza
viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin generalitate si permanenta.
The Concept of Law (1961) este o analiz a relaiei dintre drept, constrngere i moral. Este de
asemenea o ncercare de a gsi rspunsul la ntrebarea dac toate legile ar trebui conceptualizate n sens de
ordine constrngtoare sau de comenzi morale. Hart susine c nu exist o legatur logic necesar ntre lege
i constrngere, nici ntre lege i moral. El afirm ca a clasifica toate legile ca ordine constrngtoare sau
comenzi morale ar nsemna o simplificare a relaiei dintre drept, constrngere i morala. n opinia lui Hart, o
conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine coercitive sau comenzi morale ar impune ideea fals a
uniformitii diferitelor tipuri de legi i a funciilor sociale diverse pe care dreptul le are. O astfel de
conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare gresit a scopului i funciilor acestuia, dar i o
ntelegere deformat a coninutului, originii i criteriilor de clasificare a legilor.Legile sunt reguli care
interzic indivizilor s acioneze ntr-un anume mod; le-ar putea impune diverse obligaii. Legile impun
pedepse asupra indivizilor care au fcut vreun ru altor indivizi. De asemenea, n aceast lucrare, Hart,
specific modul n care trebuie fcute contractele, dar i felul n care documentele oficiale trebuie create. Pot

specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de funcionare al Curilor de Judecat.
Specific modul n care noile legi sunt activate, dar i modul n care legile vechi pot fi modificate. Pot
exercita o putere coercitiv asupra indivizilor prin impunerea unor penaliti asupra acelora care nu ii
ndeplinesc datoriile i obligaiile. Cu toate acestea, nu toate legile pot fi considerate nite ordine
constrngtoare deoarece unele legi pot s confere unor indivizi puteri sau privilegii, fr s le impun
acestora datorii sau obligaii.

20. Doctrina liberalist

1.1Prezentai fundamentele liberalismului.
Curentul liberalist asa cum reiese chiar din denumirea sa este legat de conceptul
de libertate.SE cunoaste ca dea lungul istoriei liberalismul a fost criticat pentru ca
ideile liberale nu se gasesc in viata sociala reala si ca aservirea a continuat sa ramina
una din rocile societatii contemporane.Cu toate acestea liberalismul a ramas o
miscare care a condus la afirmarea individualitatii umane, constituita ca o
contrapondere la etatism.In zilele noastre liberalismul a stat la baza miscarilor care a
condus la eliminarea totalitarismelor.Liberalismul este un curent rational si echilibrat a
carui conceptie se fundamenteaza pe afirmarea individului dar nu prin desfiintarea
oricarei autoritati ci prin crearea unui climat social in care puterea sa fie limitata prin
drept.Reducerea sferei de influenta a statului in problemele ce tin de domeniul privat
este unul din telurile democratiei liberale.

1.2Analizai egalitatea condiiilor ca principiu de baz a democraiei evideniat Alexis

de Tocqueville.
Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre democraie n Americaeste de fapt o meditaie
asupanobilimii, pentru c Tocqueville ncurajeaz egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea clas
social,care, prin dorina de a domina, nu permite dezvoltarea acestei noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le produce aceast egalitate a condiiilor. Acest fapt implic o
anumitorientare a spiritului public, o formulare ct mai accesibil a legilor, atrage dup sine percepte noi
aleguvernanilor, iar celor guvernai le formeaz o atitudine fa de superiorii lor, aa cum Tocqueville nu a
mai cunoscut-o.Egalitatea aceasta are o mare influen deopotriv asupra celor care guverneaz i a celor ce
sunt guvernai.Tocqueville afirm c atuncicnd inegalitatea este legea obinuit a unei societi, cele mai
profunde inegaliti nu sar n ochi, cndtotul este aproximativ la acelai nivel, cele mai mici inegaliti
rnesc. De aceea dorina de egaliate devinemai greu de potolit pe msur ce egalitatea este mai mare. . In
aceste conditii, el vede egalitatea ca un intreg compus din:
-egalitatea in fata legii;
-egalitatea politica;
-egalitatea de conditii..
Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei egaliti de drept ntre indivizi n locul unei
jurisprudene distincte pentru fiecare stare sau ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al doilea rnd,
egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social potenial ca urmare a abandonrii principiului ereditii;
n sfrit, egalitatea condiiilor nseamn o puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul viziunii
ierarhice tradiionale asupra societii. ns egalitatea condiiilor nu semnific i dispariia diferenelor i
inegalitilor economice i sociale dintre indivizi; de fapt,spune Tocqueville, principiul democratic impune o
egalitate imaginar n ciuda inegalitii reale dintre acetia.

1.3Evaluai conceptul libertii individuale pornind de la ideile lui F.Hayek.

Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate.Libertatea nu inseamna doar ca individul
are atit oportunitate cit si povara optiunii ea mai inseamna si ca el trebuie sa suporte consecintele actiunilor

sale ca va fi laudat sau blamat.In zilele noastre Hayek este de parerea ca sentimentul responsabilitatii a
disparut, acest lucru fiind explicat prin frica de responsabilitate si implicit prin frica de libertate. Friedrich
Hayek.El definete libertatea ca acea stare n care coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor este
redus, att ct este posibil acest lucru n societate sau posibilitatea de a aciona conform propriilor decizii i
planuri, precum i independena fa de voina arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este supus coerciiei,
prin voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea denumit libertate individual sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper individul uman ca scop si nu ca
mijloc.

21. Teoria nondreptului

35.1.Definii conceptul flexibilitii dreptului n concepia lui Jean Carbonnier.
Absena dreptului din cadrul unor raporturi umane n care el ar fi putut exista i influena, prin regulile sale,
conduitele umane, l-a determinat pe J. Carbonnier s se opreasc asupra acestui aspect i s elaboreze
ipoteza nondreptului . Nondreptul este un fenomen marcat de inexistena dreptului n domenii n care s-ar
fi impus prezena sa. Deci, nondreptul nu se confrunt cu dreptul injust sau cu subdreptul, acesta din urm
neles ca produs al unor categorii sociale, sau al unor subculturi.Non-dreptul ca un dat social, in conceptia
lui Carbonnier, ar avea trei mari surse de alimentare:
a) Autolimitarea dreptului unde se precizeaza existenta locurilor de non-drept: dreptul de azil pare a fi o
insula de non-drept penal; locuintele proprietate personala sunt mai greu supuse presiunii juridice
(perchezitii sau vizite la domiciliu) decat locurile publice, de altfel, infractiunile care apartin partii speciale a
Codului Penal si contin in latura lor obiectiva, conditia publicitatii per a contrario, proclama si locuri de
non-drept fata de fapta vizata si anume ascunzatorile.
b) Autoneutralizarea dreptului Carbonnier asociaza autoneutralizarea dreptului cu un sarpe care isi
musca coada, fapt des intalnit in cazurile in care contradictiile interne tind sa neutralizeze juridicitatea
acestor fenomene sociale.
c) Rezistenta la drept este al treilea fapt al non-dreptului ca un dat social. Exemple de non-drept sunt:
infractionalitatea nerelevanta pe plan penal si nulitatea virtuala, nesanctionata judiciar pe plan civil.
Carbonnier considera insa ca pentru a ne afla pe taramul non-dreptului nu este suficienta incalcarea normei
juridice.Non-dreptul ca o alegere individuala este al doilea sector al inventarului lui Carbonnier. In cadrul
factorilor de non-drept, vointa individuala a omului are o deosebita importanta. Alegerile oamenilor sunt
exprimate
difuz
sau
organic:
a) Alegerile difuze in opinia lui Carbonnier dreptul este facultativ, deoarece un individ care face parte
dintr-o actiune juridica va alege sau nu un comportament juridic prevazut de norma.
b) Alegerile organice in viziunea lui Carbonnier acestea sunt identificate pe de o parte cu situatiile de fapt
si pe de alta cu situatiile de amicitie. Situatiile de fapt sunt reflexe ale dreptului; situatiile de amicitie
reprezinta
pe
langa
un
non-drept,
o
alternativa
a
dreptului.
Carbonnier imparte interpretarea fenomenelor de non-drept in doua arii de investigatii: relevarea raportului
ierarhic dintre drept si non-drept si relevarea raportului cronologic dintre drept si non-drept.
Non-dreptul nu se manifesta doar in viata laica a individului, ci si in cea religioasa prin diferite forme de
protestantism. Raportul ierarhic intre drept si non-drept Carbonnier deduce o dualitate a ipotezelor:
- viziunea juristilor care pronunta caracterul primar al dreptului si caracterul secundar al formelor de nondrept.
- invocandu-l pe vestitul Tao, viziunea spiritelor mai putin dogmatice, care releva caracterul principal al
fenomenelor
de
non-drept
fata
de
cele
de
drept.
In legatura cu prima viziune, existenta non-dreptului este pusa in evidenta doar in raport cu dreptul.
In relatie cu cea de-a doua viziune, el demonstreaza conceptia potrivit careia numai dreptul ar constitui
regulatorul vietii sociale, conceptie pozitivista.Raportul cronologic intre drept si non-drept Aceasta
problematica incheie studiul lui Carbonnier. El isi insuseste teza existentei dreptului si in societatile

primitive, fireste, un drept mai rudimentar, de asemenea isi insuseste teza sustinuta de Durkheim a dreptului
dezvoltat in raport invers proportional cu non-dreptul.

22. Teoria psihologica a dreptului

1.1Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a teoriei psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al XX-lea, fiind dezvoltat n lucrrile
savantului L.LPetrasycki. El i concentreaz atenia asupra studierii fenomenului dreptului, aynd la
baz viaa luntric a omului, n cercetrile lui Retrasycki, tiina empiric cerceteaz existena uman
sub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi
explicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale i intelectuale. El este un fenomen emotiv.
Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face parte din sfera emoiilor irnperativ-atributive.
In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin adeziune liber, emoiile juridice nu snt libere,
deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea acestei emoii . Dreptul se divizeaz n
drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emoiile generate de ndemnul contiinei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-i gsete expresie n actul normativ, stabilind,
astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi subiecii de drept. Normele juridice, fiind o emanaie a
statului, reprezint o reflecie a emoiilor.

23. Mircea Djuvara

1.1Descriei principalele idei filosofico - juridice a lui Mircea Djuvara.
O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a produs n planul analizei raportului dintre drept, stat i
naiune. Respingnd ideea dreptului pur i pozitivismul juridic care au instaurat divinizarea absolut a
autoritii legii scrise fr s o controleze prin apelul la ideea de justtie, dovedindu-se a fi astfel o concepie
greit i chiar primejdioas, Mircea Djuvara a fost convins c dreptul se ntemeiaz pretutindeni pe
realitile istorice ale comunitii umane concrete.Astfel, poporul romn i ntemeiaz dreptul pozitiv pe
viaa naional.Naiunea este o realitate istoric ridicat la rangul de ndatorire etic suprem, iar statul a
devenit numai expresia ei juridic.Djuvara sustine ca Filosofia dreptului se leaga de teoria cunoasterii si este
nevoita sa-si intinda cercetarile in domeniul epistemologiei.M.Djuvara pune in centru atentiei individual
uman,acesta fiind cel ce creaza valorile, morale sau juridice avind inscrisa in el in mod apriori principiul
justitiei.

1.2Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i dreptul raional la Mircea Djuvara

Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise, interzise sau impuse n societate pe baza ideii de
justiie. El face o distincie important ntre dreptul raional i dreptul pozitiv.Astfel, toate judecile prin
care se constat justiia aciunilor n societate, de dreptul pozitiv, sunt numite aprecieri de drept
raional.Dreptul raional este i sursa idealurilor de justiie pe care fiecare societate i le furete raportnd
ideea de justiie la condiiile ei specifice. Justiia, apreciaz juristul romn, este o valoare raional i se
impune prin propria sa autoritate. . Spre deosebire de conceptul dreptului natural,dreptul rational conceput
de Mircea Djuvara este variabil in loc si timp, in functie de schimbarile obiective .Dreptul pozitiv, respectiv
normele juridice impuse prin cutume i legi, este dreptul care se aplic ntr-o societate la un moment dat i
care trebuie s dezvolte, s aplice i s organizeze principiile i normele dreptului raional.Djuvara considera
ca dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara un drept gindit si anume dreptul rational, si ca acesta din
urma intemeiaza dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde in toate manifestarile reale.Djuvara va sustine ca
aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara sa nu intervina judecati intemeiate pe principia juridice
superioare dreptuli pozitiv.

1.3Apreciai rolul voinei legislatorului la aplicarea legii, pornind de la ideile lui Mircea
Djuvara.
Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere politic,pentru realizarea unei ordini in aciunile
naiunii este nevoie de conducerea unei elite politice, de o legatur solid ntre condui i conductori. Iat
de ce Mircea Djuvara considera c politicul nu poate fi desfcut de juridic, ci el este forma cea mai nalt a
juridicului,ntruct se subordoneaza ideii de justiie.Asa fiind, activitatea rationala a legislatorului nu mai
pare suficienta pentru realizarea acestei ordini de drept rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu
conceperea judiciarului pana la interzicerea avocatilor de a face greva: pentru ca avocatul ,, este si trebuie sa
ramana aparatorul ordinii legale, el reprezinta in definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii,
adica Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa si brutala.

24. Eugeniu Sperania

1.1Expunei principalele idei despre stat i drept ale lui Eugeniu Sperania.
Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridic (1936), Via, spirit, drept i stat (1938),
Introducere in filosofia dreptului (1946). Din activitatea sa filosofico-juridica putem delimita citeva probleme cheie
care au fost abordate de ginditor.:-contributia sa la conturarea statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu privire la opera de
legiferare si autoritatea legii-combaterea teoriilor rasiste privind dreptul-raportul dintre drept subiectiv si drept obiectivpreocuparea de a descoperi legile obiective ale evolutiei dreptului.Statul este prin originea sa o dezvoltare,o amplificare a
nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un scop insine.Scopul principal si fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura
si apara aplicarea consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata sociala,adica realizarea unei justitii
conceputa intr-unanumit mod.

1.2Generalizai i analizai legile obiective ale evoluiei dreptului dup Eugeniu Sperania.
Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu Sperania stabilete urmtoarele dou legi
generale, i anume: 1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vieii, evolueaz in mod analog cu orice
proces vital; 2) Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea progresiv a spiritualitii
omeneti.Dreptul obiectiv:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate ca,printr-un minimum de
justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social determinat.Dreptul subiectiv:interes garantat
printr-o norma sociala.Are 3 elemente:1.interesul2.obiectul interesului3.garantarea interesului printr-o norma.Ginditorul
recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze faptul ca poate exista norme ce aparainteresele individuale
independente de atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin din ratiunea umana.De asemenea
E.S. specifica ca aceste norme,acest drept nu fa vi recunoscutniciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a societatii
pentru societate si are drept scop unmaximum de sociabilitate posibila.

1.3Estimai sanciunea ca element definitoriu pentru drept (prin prisma ideilor lui Eugeniu
Sperania).
Speranta afirma ca sanctiunea sau nesanctiunea nu caracterizeaza numai normele de drept, ea se exercita sub
toate aspectele vietii sociale.Societatea insasi este o realitate care ne constringe si ne obliga sa ne suordonam
modului ei de a fi.Sperantia afirma ca constringerea este o modalitate de imitatie prin ea procesul de
uniformizare deci de imitatiune se generalizeaza si se inlesneste.Constringerea dupa Djuvara este o
consecinta a nevoii de identitate.La nivel social normele sunt impuse de mase care instinctive elaboreaza
normele coercitive.Normele pe care aceste sanctiuni sunt destinate sa le garanteze, nu sunt ele insele creatia
legislatorului ci sunt formule agreate si adaptate fanatic de catre spiritul colectiv.

25. Scoala dreptului natural

1.1Prezentai evoluia istoric a colii dreptului natural.
Germenii acestei teorii au aprut n antichitate, iar ca teorie cu pondere i o influen major ea s-a
manifestat n gndirea filozofic i politico-juridic din evul mediu,ntemeietorul coliidreptului natural este
considerat filozoful grec Socrate .Ideile sale despre adevr,echitate, justiie vor fi preluate mai trziu de
discipolii si, precum i de ali cugettori de seam. n perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost
dezvoltat de ctre Toma dinAquinounul dintre cei mai de vaz reprezentani ai Scolasticii.
Un alt
reprezentant al colii dreptului natural, perioada modera, este Jean-Jacques Rousseau, autorul lucrrilor
Contractul social i Discursul asupra origina i fundamentelor inegalitii dintre oameni

1.2 Comparai conceptul clasic a dreptului natural i conceptul dreptului natural renscut.
1.3Evaluai importana istoric a colii dreptului natural.

26. Istoricismul n drept

1.1Prezentai principiile fundamentale a curentelor istoricismului.
Ideea principala era opozitia absoluta fata de lege, nu se recunosteau legile, legile reprezinta o stopare a
evolutiei dreptului , unicul izvor al dreptului este obiceiul.Deasemenea era considerat ca izvor al dreptului
constiinta juridica populara.Se negau codificarile si legile.O alta teza a acestui curent era ca dreptul se naste
in mod spontan ca si limba, se cristalizeaza in mod inconstient, se dezvolta in strinsa legatura cu spiritul
poporului.O alta teza este ca legiuitorul este un organ al constiintei umane, el nu dispune de putere creatoare
de drept.Si o ultima teza a acestui curent este ca legile nu au o valabilitate si o aplicabilitate universala.

1.2Determinai i argumentai legtura dintre istoricismul juridic (coala istoric a

dreptului) i istoricismul filosofic
1.3Analizai raportul drept-obicei n contextul ideilor istoricismului juridic (colii istorice a
dreptului).
Nu legea, ci cutuma reprezint principalul izvor al dreptului i baza acestuia. n raport cu cutuma, legea nu
are dect o importan secundar,legea nu formeaz reglui contiente, ea nu poate face altceva dects
capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine n viaa social de-a lungul istoriei unui popor si s-i asigure
formularea.Teoria acestei coli afirm c exist o corelaie esenial intre orice manifestare juridic igeniul
naional al poporului respectiv. Pentru aceast coal dreptul nu se nate ca un produs reflectat
allegislatorului; dreptul este un produs organic al societaii i legea, cand formeaz reguli constiente, nuface
decat s prind ceea ce a crescut de la sine n viaa social i istoric, spre a-l pune n formule. n aceste
condiii dreptul de astzi este produsul lent i foarte complex al unei lungi desfsurri istorice.coala istoric
a dreptului a asociat astfel dreptul cu istoria. Dreptul sustinea Savigny nu e facut, ci seface singur. Dreptul
este un un fenomen natural, comparat de catre Savigny cu limba pe care o vorbim,care nu este o creaie
individual i nici nu se nate din vointa cuiva. Ea este rezultatul culturii,credinelor, educaiei etc a unui
popor de-a lungu timpului.Ca i limba unui popor tot aa i dreptulreflect instituiile n procedeele, n
scopurile i n amnuntele sale cele mai mici, ntreg trecutulistoric alunui popor.

27. Pozitivismul n drept

1.1Prezentai principalele idei a lui Auguste Comte ca fondator al curentului pozitivist.
Termenul de pozitivism a fost folosit pentru prima oara de Henri, contele de Saint-Simon pentru a indica
metoda stiintifica si legtura ei la filosofie. Adoptat n cele din urm de Auguste Comte, acesta devine un
puternic curent filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei, ncepnd cu secolul al XVIII-lea. Comte

a urmrit infiinarea unei filosofii pozitiviste, corespunztoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia s
tind, dup ce a trecut prin starea teologic i acea metafizic, ce reprezentau trepte necesare ale omenirii, in
mersul ei de la copilrie spre maturitate pe care o reprezint cea de a treia treapta, a spiritului pozitiv.
doctrina pozitivist promovat de Comte se limiteaz la instaurarea unui stat totalitar n care puterea este
acaparat de un grup de savani, care n numele tiinei transform politica n dogm. Se resping deci, ideile
revoluionare promovate pn la el, numite drepturile omului, drepturi naturale i morale, inalienabile.
Individul fiind doar un titular de drepturi pe care i le confer societatea. Prin urmare tot punctul de greutate
al concepiei lui Comte cade asupra faptelor omeneti, asupra relaiilor dintre oameni, relaii care-i constituie
pe oameni ntr-un tot, ntr-o societate n care oamenii sunt legai printr-o interdependen, o solidaritate
foarte activ ntre ei.n aceste condiii nu poate fi vorba de drepturi, exist numai puterea societii de a ne
constrnge s facem anumite lucruri. Legea intervine cu constrngerea efectiv social.

1.2Analizai raportul stat-drept pe baza concepiilor pozitivismului etatic.

O doctrin desprins din coala pozitivist, care ncepe s se afirme n Germania secolului al XIX-lea i ine
pn la inceputul secolului XX, este pozitivismul etatic n care se pune accentul pe puterea de stat.
Argumentele ce au stat la baza constituirii acestui nou curent, pot fi sintetizate ca fiind, singurele drepturi
subiective sunt cele garantate de Stat, iar aceste drepturi trebuie s fie izvorte din sursele juridice etatice;
dreptul este faptul etatic pozitiv, adic dreptul este validat prin stat; dreptul se nate din voine exterioare
individului i reglementeaz condiia exterioar a acestuia; statul este legat doar de reguli create de el nsui;
se promoveaz astfel autolimitarea statului. Deosebit de interesant este teoria autolimitri statului ca
singurul corectiv posibil al ntregii puteri de Stat. Autolimitarea puterii este necesar pentru c dac
absolutizm puterea de stat, i atunci el va putea din punct de vedere juridic s fac totul, el nu poate s
suprime ntreaga ordine juridic s fondeze anarhia, pentru c astfel el se distruge pe el nsui. Statul este
limitat de ordinea juridic a crei expresie suprem este ordinea constituional pentru c Constituia
determin formele sau condiiile de exercitare a puterii publice, ea excluznd orice putere care se exercit n
afara acestor condiii de form (...).Din punctul de vedere al dreptului, voina oamenilor care au creat statul
a fost determinat de fore, provenind din propriile lor instincte de sociabilitate, i de aceea nu trebuie
confundate aceste impulsuri naturale care sunt causa remota a Statului, cu actul de creaie efectiv a statului
care este causa proxima.

1.3Determinai funciile dreptului pornind de la ideile curentului pozitivist.

Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care sociologia l studiaz. El reprezint ceva
pur material i observabil prin simurile noastre. Dreptul, consider Duguit, nu trebuie s sanc ioneze
obligaii, garanii sau s aib caracter punitiv. Toate aceste caractere au fost dobndite o dat Cu intervenia
statului n viaa societii i, mai ales, din momentul m care guvernanii au nceput a-i impune propria
voin guvernailor.

28. Fundamentele ontologiei juridice

1.1Definii conceptul de realitate juridic i evideniai formele ei.
Realitatea juridica alaturi de altele cum sunt:realitatea morala, realitatea politica, realitatea artistica sunt
inalienabile realitatii socialein conditiile istorice determinate.Ea vizeaza in principal raporturile juridice
dintre oameni ce alcatuies adevaratul fundament ontologic al dreptului.Elementul definitoriu constituitiv ,
fundamental al realitatii juridice il reprezinta faptul juridic.Deci formele realitatii juridice sunt faptele
juridice, constiinta juridica, fenomenul dreptului, ordinea de drept.

1.2Determinai particularitile spaio-temporalitii n domeniul dreptului

Ca orice fenomen social legile juridice se raporteaza si el la cele doua elemente de relatie care impun in mod
firesc si inevitabil anumite limite puterii lor de actiune si le circumscriu cimpul de aplicare:spatiul si
timpul.Actiunea legii in timp si in spatiu.

1.3Evaluai formele de existen a dreptului.

Sensul principiului unic al egalitii formale se manifest (i exist) n urmtoareleforme de existen a
dreptului:1) n norma de drept (juridic) n form de reguli de conduit a subiecilor de drept;
2) n raportul juridic n form de relaii reciproce ale subiecilor de drept, formal egali, liberi
iindependeni;
3) n contiina juridic n form de contientizare a sensului i cerinelor principiului de drept(n
deosebirea i coraportul su cu legea) de ctre membrii asociaiei juridice date;
4) n capacitatea juridic n form de recunoatere a indivizilor (a asociailor, uniunilor lor) caformal egali,
liberi i independeni unul de altul, ca subieci ai relaiilor de tip
juridic;
5) n proceduri juridice n form de ordine egal i corect de dobndire i realizare a
Drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de rezolvare a conflictelor despre drept etc.Deaceea, dreptul
i manifest existena n toate aceste forme juridice, dar nu numai n unasingur (norm de drept), sau n trei
forme (norma juridic, raportul juridic, contiina juridic).ns fiecare dintre aceste forme de existen a
dreptului ndeplinete o anumit funcie a sa iocup un loc al su anumit n contextul general al existenei
dreptului. i n general, dreptulexist peste tot, i n toate acele cazuri i fenomene, unde se respect i se
aplic principiulegalitii formale.

29. Elemente de epistemologie juridic

1.1Explicai noiunile de gnoseologie, epistemologie, adevr, adevr
juridic
Gnoseologia (gnosis = cunoatere; logos = teorie) juridic este teoria general a cunoaterii dreptului, care
cerceteaz cum are loc cunoaterea dreptului i care este adevrul despre drept
Prin epistemologie se intelege teoria cunoasterii stiintifice, iar epistemologia juridica se ocupa cu cercetarea
modului cum juristii dobindesc verifica si aplica cunostintle in domeniul dreptului.
Adevar-Concordan ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv; oglindire fidel a realitii obiective n
gndire; ceea ce corespunde realitii, ceea ce exist sau s-a ntmplat n realitate.
Adevar juridic-

1.2Identificai modurile de abordare i aspectele adevrului juridic.

1.3Estimai specificul cunoaterii n drept.
Cunoasterea juridical constituie o realitate care in toata complexitatea ei este paralele cu realitatea sociala si
suprapusa ei , dar ea nu se poate niciodata produce separat ci se aplica intotdeauna acestor realitati.Specific
pentru orice domeniu al cunoasterii jridice este ca constructiile sunt abordate de pe pozitiile a cel putin doua
persoaneplasate intr-u raport juridic determinat . Fenomenul supus cunoasterii juridice este legatura intre
aceste doua sau mai multe persoane care isi coreleaza interesele si convietuiesc in grupuri organizate,
respectind un anume echilibru a relatiilor soiale, subiectul si obiectul cunoasterii juridice se unesc intro
singura realitate acea a omului ca personalitate culturala care actioneaza si savirseste anumite fapte.

30. Fundamentele axiologiei juridice

1.1Definii conceptul de valoare i evideniai tipurile de valori.

Valorile sunt expresia efortului omului de a restabili un acord ntre el i lume,acord care nu este dat, ci
trebuie creat de el i impusexistenei. Ele sunt cel mai profund resort al progresului umanitii, cruia i
suntsubordonate, deliberat sau spontan, cunoaterea i aciunea. Orice act uman este
condiionat valoric, iar progresele veritabile realizate de umanitate au fostntotdeauna nnoiri n ordine
valoric.tipuri de valori:vitale, economice, politice, juridice, morale, estetice, teoretice, religioase
Valoarea este acea relaie ntre subiect i obiect n care, prin polaritate i ierarhie, s e e x p r i m p r e u i r e a
a c o r d a t ( d e o p e r s o a n s a u c o l e c t i v i t a t e u m a n ) u n o r obiecte, nsuiri sau fapte (naturale,
sociale sau psihologice) n virtutea capacitiiacestora de a satisface anumite necesiti, dorine,
aspiraii sau idealuri umaneistoricete condiionate.

1.2Analiazai dreptul ca form de manifestare a libertii.

1.3Evaluai dreptatea ca valoare juridic suprem.

31. Concepia sociologico-juridic a lui Max Weber

33.1.Prezentai concepia sociologico juridic a lui Max Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare care a fost
piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a argumentat faptul c
religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele de dezvoltare dintre culturile
Occidentale i cele Orientale, i a subliniat importana protestantismului ascetic care a condus la naterea
capitalismului, a birocraiei i a statului raional-legal din Vest.ntr-o alt lucrare important, Politica, ca i
vocaie, Weber definete statul ca o entitate ce posed monopolul asupra folosirii legitime a forei.
Sociologia weberian este numit i sociologie comprehensiv, deoarece nu vizeaz sensul obiectiv al
aciunii, ci sensul gndirii. Totodat, el a adus o contribuie valoroas n dezvoltarea metodologiei
tiinelor umaniste i, n
special, a tiinelor politice.

33.2.Explicai atitudinea lui Max Weber fa de dreptul natural.

In lucrarile sale arata ca notiunile de obicei, conventie si drept, (in care ultimul deriva din dezvoltarea
treptata in timp a primelor) coexista in timp.
Weber apreciaza ca sociologia juridica trebuie sa stabileasca opozitia dintre cele trei tipuri de drept:
- dreptul material supranatural (mistic si religios);
- dreptul material relativ, rational (procedural sau institutional);
- dreptul (formal si material) in intregime rational secularizat cu ajutorul logicii formale.
Dreptul privat il considera legat de economie iar cel public de politic.

33.3.Analizai ideea de raionalizare progresiv a dreptului prin prisma concepiei

sociologico-juridice a lui Max Weber.
Max Weber face o descriere ideal - tipica a birocratiei, prin invocarea a sapte mari caracteristici, unele cu
nuanta strict juridica, altele cu reverberatii in planul dreptului, deplin existente si la institutiile juridice, si
anume:
1).continuitatea principiilor pe care se bazeaza autoritatea; aceasta este la randul sau inserata intr-o ordine
legala pe care nu face, intr-un fel, decat sa o inlocuiasca si sa o aplice;
2).existenta unui corp de reguli impersonale ce delimiteaza clar sferele de competenta, drepturile si
obligatiile
fiecaruia;
3).existenta unei ierarhii de functii, adica de legaturi de subordonare clar stabilite;
4).preponderenta calificarii ca regula de acces la diferitele functii, cu excluderea altor criterii cum ar fi
relatiile
de
rudenie,
clientela
si
altele,
ceea
ce
inseamna:

5).existenta unui sistem de pregatire si mai ales de examinare care sa permita detectarea si atestarea acestor
calificari;
6).separarea functiilor de conducere de proprietatea asupra mijloacelor de productie; si, in sfarsit
7).preponderenta
procedurii
scrise
in
desfasurarea
activitatii
cotidiene
.