Raport Final Boisteanu PDF

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR IAI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
RAPORT DE CERCETARE FINAL
TEMA NR. 1
COD CNCSIS 696
TEMA PROIECTULUI:
IMPLICAIILE FIZIOLOGICE I SANOGENICE ALE UTILIZARII UNOR BIOSTIMULATORI NATURALI CA
ALTERNATIVA LA UTILIZAREA ANTIBIOTICELOR I ALTOR BIOSTIMULATORI SINTETICI N HRANA PUILOR DE
CARNE
DIRECTOR DE PROIECT
PROF.UNIV.DR.ING. BOITEANU PAUL CORNELIU
IAI 2007
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218
1/41
La nivel mondial un accent deosebit se pune pe sigurana alimentar i impactul acesteia asupra
consumatorilor. Consumatorii sunt cei ce decid care sunt alimentele sntoase pentru hrana proprie. Tot
consumatorii sunt cei care orienteaz direcia de urmat n creterea puilor de carne pentru obinerea de produse
animaliere ct mai naturale, care s nu conin ca reziduuri substane care ar putea afecta sntatea acestora.
Factorii decizionali trebuie s gseasc soluii care s convin att consumatorilor ct i productorilor,
pentru a satisface n primul rnd cerinele crescnde de carne de pasre de pe pia, preteniile consumatorilor
dar i recomandrile asociaiilor care se ocup de asigurarea bunstarii animalelor.
Activitatea de supraveghere a realizrii tuturor condiiilor pentru atingerea unor standarde ridicate de
siguran alimentar este ndeplinit de Autoritatea European pentru Sigurana Alimentelor (EESA). n
Romnia, prin armonizarea legislaiei la cea a Uniunii Europene, a fost nfiinat Autoritatea Naional SanitarVeterinar i Sigurana Alimentelor. Aceasta institutie are rolul de a verifica toate verigile tehnologice care duc
la obtinerea de alimente sanogenice pentru consumatori, plecand de la studiul tuturor elementelor de mediu (sol,
apa, aer), a plantelor furajere si a celor toxice, a nutreturilor combinate utilizate, a suplimentelor nutritive care se
folosesc, respectiv aditivii furajeri, precum si o serie de medicamente. n cadrul programului de aderare a
Romniei la UE trebuie ca toate deciziile adoptate la nivelul Consiliului European sa fie aplicate si la noi n tara.
Cadrul legislativ al U.E. cuprinde o serie de directive (524/70, reactualizata prin 587/84 si 153/87) care
reglementeaza utilizarea aditivilor furajeri in alimentatia animalelor inclusiv lista aditivilor furajeri cu interdictie
de a fi folositi.
n legatura cu utilizarea aditivilor furajeri ca biostimulatori de crestere trebuie specificat faptul ca prin
directiva nr. 524/70 a Consiliului Europei antibioticele utilizate ca biostimulatori de crestere trebuie eliminate.
Aceasta decizie a fost luata datorita descoperirii fenomenului de antibiorezistenta a unor bacterii patogene i
riscul major pentru aparitia unor boli grave ce nu vor putea fi tratate cu antibioticele actuale. O data cu
eliminarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere s-a trecut si la supravegherea stricta a utilizarii
antibioticelor n tratamentele medicamentoase aplicate atat la animale cat si la om.
Specialistii nutritionisti impreuna cu crescatorii de animale (in special de porci si pasari) si-au unit
efortul de a gasi solutii noi in vederea mentinerii beneficiului tehnologic ce se obtine in urma utilizarii
antibioticelor ca biostimulatori de crestere. Cercetarile au fost orientate atat pe produsele studiate sau aflate in
studii experimentale cum ar fi: probioticele, prebioticele cat si asupra unei categorii noi, respectiv a unor serii de
plante medicinale aromatice si condimentare, utilizate ca atare sau a uleiurilor esentiale obtinute de la acestea.
Studiile au evidentiat recomandarea de a fi utilizate simple sau in combinatii de diferite plante, sau combinand
efectul cu cel al probioticelor si prebioticelor.
Modul de actiune al biostimulatorilor de crestere
Plecand de la un concept al medicinii chineze clasice prin care sanatatea de la nivel intestinal reprezinta
punctul vital pentru sanatatea intregului organism, trebuiesc impiedicate dezechilibrele care pot avea implicatii
negative asupra animalelor, cu repercusiuni asupra productiilor animaliere atat cantitative cat si calitative.
Unii cercetatori au stabilit ca beneficiile pe care utilizarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere le
determina pot atinge valori de pana la 8 % si de aceea este greu de acceptat ideea de a nu mai utiliza antibiotice
ca biostimulatori de crestere.
Alternativa utilizata in cadrul proiectului de fata a fost stabilirea potentialului biostimulator a unor
plante medicinale aromatice si condimentare asupra cresterii si dezvoltarii puilor broiler de gaina.
2/41
Dupa multe studii de specialitate care au facut legatura intre practica utilizarii unor plante medicinale in
terapia dioferitelor boli la om, unii cercetatori au ajuns la concluzia ca plantele medicinale cu proprietati curative
pot fi utilizate si in alimentatia animalelor, cu acelasi efect terapeutic.
Substanta activa din plante actioneaza asupra bacteriilor patogene, a unor virusuri si ciuperci, avand
efecte antioxidante, antihelmintice, de stimulare a secretiilor enzimatice la nivel digestiv si un rol foarte
important de modulare a sistemului imun.
Ca mod specific de actiune s-a demonstrat ca de regula componentele bioactive care actioneaza
sinergic, penetreaza membrana celulara a speciilor de bacterii patogene pe baza proprietatilor lipofilice si
determina catalizarea fosfolipidelor din membrana celulara. Alte modalitati de actiune se realizeaza prin liza
membranei celulare si varsarea continutului celular, inhibarea pompelor ionice de transport, stoparea transcriptiei
proteinelor si inhibarea activitatii unor enzime.
S-a evidentiat ca activitatea n principal antimicrobiana a plantelor medicinale aromatice si
condimentare precum si a extractelor si uleiurilor esentiale obtinute din acestea este potenat fie de amestecuri
simple sau de mai multe plante, fie de administrarea acestora mpreuna cu alte substante naturale de tipul
probioticelor si prebioticelor (in special acizii organici).
Sunt nca multe necunoscute privind mecanismele de actiune ale componentelor bioactive, gradul de
toxicitate precum si stabilirea unor nivele optime de administrare ca biostimulatori de crestere, care sa nu
permita regasirea componentelor active in produsele animaliere si gasirea modalitatilor de a evita aparitia
fenomenului de antibiorezistenta.
Recomandarile specialistilor care se ocupa de nutritia si alimentatia animalelor sunt de a gasi
alternative la utilizarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere si de a pastra efectele benefice din punct de
vedere economic, pe care acestea le aduceau crescatorilor.
La nivel mondial au fost studiate o serie de plante medicinale aromatice si condimentare cunoscute si
sub denumirea de aditivi botanici pentru a li se testa potentialul biostimulator atunci cand sunt utilizate ca
supliment n hrana animalelor. Aceste plante au fost administrate sub diferite forme respectiv: pudra, extracte
apoase sau uleioase, uleiuri esentiale.
Principalele plante cu potentiale efecte biostimulatoare, studiate in cadrul proiectului de fata, au fost:
- Origanum vulgarae ssp hirtum cunoscut la noi si ca sovrv, cu un continut n uleiul volatil de 56-80%
carvacrol, contine de asemenea timol si alte componente. De specificat ca aceasta varietate de Origanum contine
mai mult de 30 componente active ce actioneaza sinergic.
- Thymus vulgaris L. cimbrul de cultura ce contine carvacrol, timol si alte substante.
- Satureja hortensis L. cimbrul de gradina ce contine carvacrol 30-40% din uleiul volatil.
- Anethum graveolens L. mararul ce contine mai mult de 50% carvona n uleiul eteric, limonen,
terpinen etc.
- Capsicum annuum L. ardeiul iute ce contine alcaloizi, flovonoizi, limonen si linalol.
- Rosmarinus officinalis L. contine camfora, flavone, tritertene, tanini etc.
- Salvia oficinalis contine carvacrol si o serie de substante cu efect antioxidant.
Au fost luate in studiu plantele medicinale sub forma de uleiuri esentiale care de fapt sunt uleiurile
volatile extrase din plantele recoltate in perioada de optima productie. Uleiurile esentiale sunt un amestec de
componente active a caror concentratie variaza in functie de planta. Cercetarile efectuate in vitro cu uleiuri
3/41
esentiale, au relatat o puternica activitate antimicrobiana. Pe baza acestor rezultate s-a trecut la experimentarea
uleiurilor esentiale la animale, stabilindu-se ca au puternice actiuni antioxidante si de stimulare a secretiilor
enzimatice la nivel intestinal si un puternic efect antimicrobian.
Actiunea plantelor medicinale se bazeaza pe compozitia chimica a acestora pe componentele
principal active si pe activitatea sinergica a tuturor componentelor. Ca urmare a atingerii obiectivului legat de
studiul din literatura de specialitate a fost studiata compozitia chimica a plantelor medicinale descriind din punct
de vedere chimic principalele componente.
n cadrul compozitiei chimice a plantelor medicinale principalelele componente sunt:
- hidrocarburile monoterpenice sunt hidrocarburi aromatizante cu 10 atomi de carbon, si se gasesc
n marea majoritate a uleiurilor volatile. Ca i structur chimica sunt alctuite din H si C. Din punct de vedere
fizico-chimic sunt substante amorfe foarte solubile n uleiuri grase, insolubile n apa si usor polimerizabile, pot fi
substante electropozitive, slab pozitive sau neutre. Aceste componente actioneaza ca: stimulatoare ale sistemului
nervos central, antiseptice, antiinflamatoare, corticozonica, decongestiva, detersiva, imunomodulatoare (Viorica
Istudor, 2001);
- compusii cu structura monoterpenica, saturata, nesaturata sau aromatizanta, caracterizati prin
prezenta uneia sau mai multora grupari hidroxilice respectiv:
a) alcoolii terpenoidici, substante ce actioneaza ca tonice asupra sistemului nervos central,
antiinfectioase
(bactericida
si
bacteriostatica,
virulicida,
fungicida,
paraziticida)
imunostimulatoare,
hipertermizante (Viorica Istudor 2001); cei mai intalniti sunt borneolul, cis si trans-limonen epoxid, terpinen,
dilleter component caracteristic uleiului volatil obtinut din iarba de marar. Actiunea bacteriostatica a alcoolilor
monoterpenici se manifesta in dilutii de 1/800-1/2000, atat asupra speciilor de germeni gram pozitivi (de tipul
Staphylococcus, Micrococcus, Streptococcus, Diplococcus, Corinebacterium etc.), cat si asupra speciilor de
germeni gram negativi (de tipul Escherichia, Klebsibela, Proteus, Pseudomonas, Niseria etc.) cu specificarea ca
actioneaza diferit, de exemplu geraniolul are actiune asemanatoare cu timolul care la randul lui este mai activ
decat carvacrolul; actioneaza asupra florei intestinale saprofite avand rolul de a evita proliferarea si chiar
distrugerea acestora, practic se diminueaza cantitatea de micotoxine neurotrope circulante, care chiar in doze
foarte mici au rol perturbator; au rol important in intarirea sistemului imunitar (Viorica Istudor 2001).
O
OH
O
Borneol
Cis i trans - limonen epoxid
Dilleter
b) fenolii terpenoidici, din aceasta categorie intalnim: timol si carvacrol glucozidele si galactozidele
carvacrolului si timolului. Aceste componente bioactive sunt cele mai importante din punct de vedere al
activitatii farmacodinamice actionand ca si componente prim active (Gill C., 1999). Au gradul cel mai mare de
toxicitate dar timolul este de 18 ori mai putin toxic decat carvacrolul (Wichtl M., 1994; Viorica Istudor 2001).
4/41
Din punct de vedere chimic, timolul 5-metil-2-(1-metiletil) fenol este o substanta cristalina, alba, putin
solubila n apa, solubila n solventi organici, are o stabilitate buna.
Carvacrolul 2-metil-5-(1-metiletil) fenol este un izomer de pozitie al timolului. Se prezinta ca un lichid
de culoare usor galben. Este putin solubil n apa si solubil n diversi solventi organici. Este un compus fenolic
relativ stabil, generand eteri si esteri (Eliu-Ceausescu V., 1988; Ifrim 2004).
Legat de activitatea celor doi compusi fenolici este de retinut faptul ca exista o corelatie intre structura
chimica, capacitatea lipofilica, toleranta lor n organism precum si intensitatea actiunii bacteriene pe care o
manifesta (Ciulei I., 1993).
Timolul si carvacrolul sunt substante solubile n alcool. Sunt constituenti chimici electropozitivi cu
deficit electronic care genereaza curenti negativi. Au proprietatea de a imprima proprietati tonice si stimulente
uleiului volatil n care se gasesc (Viorica Istudor., 1988, 2001).
Fenolii terpenoidici (timolul, carvacrolul) sunt buni antiseptici in infectiile intestinale cu actiune
superioara alcoolilor (Viorica Istudor 2001).
Mecanismul de actiune al compusilor monoterpenici asupra germenilor patogeni este stans legata de
gradul de disociere al lor, solutiile acestora avand un pH acid, iar cu cat aciditatea lor este mai mare si puterea de
actiune este mai mare. Din punct de vedere farmacocinetic aceste substante sunt absorbite la nivel digestiv, se
leaga enzimatic de o oza,, intrand n circuitul sanguin, legandu-se apoi cu o proteina serica, ajung la ficat unde
sufera o serie de transformari dupa care ajung sa fie eliminati pe cale renala. Interesant de retinut este faptul ca
doar o fractiune foarte mica va trece nemodificata n sange dupa procesele hepatocitare, fractiune care este activa
farmacodinamic (Viorica Istudor 2001);
OH
OH
H3CCHCH3
Greutatea molecular 150 C10H14O.

Punct de fierbere 111C.
Densitate, g/ml 0,969
Miros fenolic, puternic aromatic puin iritativ
Stabilitate bun
Timol
H3CCHCH3
Greuatea molecular 150 C10H14O.

Punct de fierbere 114C.
Densitate, g/ml 0,976
Miros fenolic puternic cu nuane ierboase i de condimente
Stabilitate bun
Carvacrol
Structura chimic dup Lee i col. 2004
- esterii terpenoidici si neterpenoidici (substante electronegative cu o hidrosolubilitate scazuta) au

actiune sedativa, de regula pe cale neurovegetativa, antiinflamatoare; antispastica, antalgica,
- oxizii monoterpenici, sunt derivati oxigenati ai terpenelor, dintre care cel mai raspandit este 1-8cineol sau eucaliptolul. Oxizii au pe scheletul monoterpenic grefat o punte oxidica, sunt substante electropozitive
de intensitate mica pana la medie, au o hidrosolubilitate medie. Izolat cineolul are actiune antibacteriana (este
activ pe Staphilococcus aureus), antivirala, eupeptica, stomahica, antifungica, imuno-modulatoare (cineolul
5/41
creste -globulinele dar scade -euglobulinele), antiinflamatoare, antiparazitara, manifesta fenomene de

toxicitate chiar la doze foarte mici.
1-8 Cineol
Actiunea cineolului este marita de o serie de compusi secundari, nsotitori, respectiv: cetone, alcooli,
- pinen care determina o activitate mult mai puternica si o toxicitate mai redusa ca a cineolului pur (Viorica
Istudor 2001);
- cetonele monoterpenice sunt substante care au o functie ceto pe o structura monoterpenica. Cele mai
intilnite sunt camfora, carvona si verbenona.
O
Camfora
Carvona
Din punct de vedere fizico-chimic sunt compusi negativanti, ionizabili, lichizi, buni solventi pentru
celelalte componente ale uleiului volatil, cu proprietati atat stimulatoare cat si sedative asupra SNC,
antiinflamatoare, mucolitice, lipolitice, antiinfectioase, antivirale (atat de distrugere cat si de protectie mpotriva
reinfestarii), imunomodulatoare generale, cito-histo-poetice, colecistochinetice (caracteristica speciala carvonei)
(Viorica Istudor 2001).
Cetonele au actiuni importante asupra organismelor, respectiv actiune antiinfectioasa (antibacteriana,
antivirala, antifungica, antiparazitara), actiune care se bazeaza pe nucleofilia biologica a cetonelor fata de
gruparile amino si tiol, ale unor situsuri active ale unor enzime esentiale vietii acestora, inducand alchilari
ireversibile ce conduc la oprirea multiplicarii agentilor infectiosi (Wictl M.,1994;Viorica Istudor, 2001).
Actiunea farmacocinetica se bazeaza pe afinitatea cetonelor pentru lipide, iar metabolismul lor este
greu de descifrat, astfel la un studiu efectuat pe uleiul volatil de rozmarin (cu un continut de verbenona de 25 %)
cercetarile au dus la concluzia ca cetonele fixeaza un atom de oxigen la legatura etilenica, cu formarea unui
epoxi-derivat (verbenona se transforma n lipona), apoi se produce scindarea legaturii catenei izopropilice cu
refacerea structurii monociclice i sunt eliminate hepatic sau renal ( Viorica Istudor 1988).
6/41
Biogenetic, carvona are ca precursor -felandren, a carui concentratie creste n plant pn la nflorire,
ca apoi sa scada, sintetizandu-se carvona, a carei concentratie ajunge la maxim n n fructele mature. Dilleterul
dispare din compozitia uleiului volatil din fructe (Eliu-Ceausescu 1988).
- sesquiterpenoidele cuprind:
a) alcoolii sesquiterpenici cu actiune specifica antidepresiva si sedativa; aceste substante sunt alcatuite
din 15 atomi de carbon si contin o grupare alcool si nsotesc de regula alti compusi care sunt n cantitate mai
mare n unele uleiuri volatile. Sunt compusi lichizi, incolori, de hidrofilie medie, cu potential electric pozitiv si
reactivitate chimica medie. Au proprietati diferite de ale alcoolilor monoterpenici iar ca actiuni farmacodinamice
sunt cardiotonice, neurotonice, antidepresive, sedative, antispastice, antimicotice in special prin spatulenol, care
actioneaza sinergic cu cetonele monoterpenice (Viorica Istudor 2001).
b) hidrocarburile sesquiterpenice au 15 atomi de carbon ce nsotesc de regula compusii
monoterpenici n uleiurile volatile, sunt substante lipofile lichide, insolubile n apa, au actiune antiinflamatoare,
antialergica si emenagog;
- acizii polifenol carboxilici fac parte din grupa heterozidelor, sunt compusi cu structura acetalica,
rezultata din esterificarea oxidrilului glicozidic al unei oze cu un alcool, fenol, tiol sau cu o baza azotata prin
intermediul functiunilor -OH, -SH, -NH2. Partea neglucidica se numeste aglicon iar cea glucidica glicon.
Heterozidele sunt substante solide cristalizate de regula incolore, cu gust mai mult sau mai putin amar,
solubile in apa si in unii alcooli. Rolul fiziologic al acestor substante este de a-si solubiliza metabolitii lipofili n
vedere difuzarii acestora din plasm n vacuole ori prin membranele celulare, ajungand in organele de rezerv.
Din aceasta grupa de compusi ntalnim o serie de heterozide fenolice cum ar fi: acizii rosmarinic, cafeic,
gentizic, vanilic, siringic (Viorica Istudor 2001).
Acidul rosmarinic este de fapt este o depsida obtinuta prin esterificarea acidului 3,4-dihidroxi-fenillactic, cu acidul cafeic, mai este denumit si acid labiatenic; are proprietati antioxidante, anihileaza actiunea
radicalilor oxid si peroxid ce intervin in procesele infectioase si de imbatranire, activeaza circulatia cerebrala.
COOH
O
COOH
OH
O
O
OH
OH
OH
OH
COOH
Acidul rozmarinic
OH
Acidul cafeic
Compusii de tipul chimic prezentat au o serie de efecte terapeutice cu actiune in special

hepatoprotectoare, coleretica, colecistokinetica si antioxidanta, antialergica dar si bacteriostatica fata de
Salmonella, Staphylococcus si Proteus, (Viorica Istudor 2001);
- compusii triterpenici sunt de fapt saponozide triterpenice cu structura chimica pentaciclica si
actioneaza farmacodinamic ca imunostimulatoare, antimicrobiana, antimitotica, antiinflamatoare (datorita
inhibarii ciclooxigenazei), tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antiseptic-urinara etc
7/41
(Viorica Istudor 2001, Robu T., 2004). Au resorbtie scazuta daca sunt administrate separat pe cale orala, dar prin
fenomenele iritative produse asupra mucoasei de la nivelul tubului digestiv determina cresterea nivelului
secretiilor si favorizeaza absorbtia altor substante active. Se pare ca unii acizi (ursolic si oleanolic) intervin n
ameliorarea bolilor de metabolism produse de colagen (Viorica Istudor 1998, 2001).
- rezinele sunt reprezentate de un amestec de compusi organici rezultati de regula n urma metabolismul
secundar al compusilor terpenici din uleiului volatil si au rol principal de aparare contra diferitelor infectii
(Viorica Istudor 2001);
- saponinele sunt substante naturale de structura sterolica sau triterpenica care formeaza cu apa solutii
coloidale ce spumifica la agitare. Sunt considerate substante toxice. Se utilizeaza n terapeutica doar sponinele
triterpenice care au resorbtie scazuta dar care prin fenomenele iritative produse asupra mucoasei enterale
determina marirea secretiilor gastrice o data cu o mai buna absorbtie a altor componente active (Viorica Istudor
2001).
- mucilagiile sunt heteropoliozide cu structura mai putin cunoscuta, se gsesc de regula n membran
sau n vacuole ca substante de rezerva. Au actiune n special demulcenta datorita stratului coloidal pe care il
formeaza cu apa, laxativa, antiinflamatoare, imunostimulatoare, sunt medii de cultura favorabile pentru
dezvoltarea florei intestinale si activeaza peristaltismul intestinal.
- substantele amare sunt substante ternare netoxice cu gust puternic amar care determina o crestere a
secretiei gastrice (daca sunt administrate separat pe cale orala). Administrate o data cu hrana pot declansa
cresterea secretiilor gastrice precum si stimularea motricitatii stomacului si intestinului subtire (Viorica Istudor
2001);
- flavonoidele sunt substante fenolice naturale ce contin o serie de pigmenti vegetali (factori de
permeabilitate); actioneaza prin legarea cu proteinele intracelulare, au proprietati antiinflamatoare, antialergice,
antioxidante. In vitro au rol de inhibitor al enzimelor implicate n procesul inflamator, sunt hepatoprotectoare,
hipocolesterolemiante, diuretice, antibacteriane, antivirale, antifungice, scad timpul de sangerare, potenteaza
activitatea vitaminei C (Prvu C., 2000; Viorica Istudor 2001);
- carotenoidele sunt pigmenti de natura terpenoidica, alcatuiti din unitati izoprenice, de culoare
galbena, portocalie, rosie sau violeta gasite de regula n ardeiul iute. Chimic sunt hidrocarburi nesaturate, cu 2050 de atomi de carbon, sau derivati oxigenati ai acestora, biosintetizate doar de plante.
Carotenoidele se gasesc n toate tesuturile plantelor superioare nsotind de regula clorofila si sunt
localizate n complecsii proteici ai fotosistemelor membranelor protectoare. Carotenoidele sunt substante solide
cristalizate, puternic lipofile, solubile n solventi organici, usor oxidabile. Ca si actiuni farmacodinamice au rolul
de a preveni afectiunile degenerative ale pielii si mucoaselor prin reglarea multiplicarii celulare, intervin in
elaborarea rodopsinei, stimuleaza formarea de anticorpi, influenteza functiile tiroidei, au efect antioxidant
mpreuna cu vitamina E au efect anticanceros, sunt surse vegetale de vitamina A (Istudor V., 2001);
- taninii sunt substante polifenolice cu masa moleculara mare, solubile n apa. Din punct de vedere
fizico-chimic sunt substante solide, amorfe, cu gust astringent, fara miros. Formeaza cu proteinele combinatii
complexe macromoleculare reversibile sau ireversibile. Afinitatea pentru proteine (enzime, proteine fungice si
virale) este cu atat mai mare cu cat acestea sunt mai bogate n prolina si au o conformatie mai stabila.
Administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica antivirala si antiseptica ca urmare a precipitariii
proteinelor bacteriene si fungice, sunt captatori de radicali liberi, au efect antiinflamator prin scaderea formarii
8/41
prostaglandinelor proinflamatorii si a leucotrienelor, actioneaza asupra mecanismelor imunitare; administrate

extern au efect cicatrizant asupra mucoaselor si pielii. Administrate n cantitati mari sunt hepatotoxice si
cancerigene (Viorica Istudor 2001). Din grupa taninurilor fac parte si depsidele care sunt de fapt esteri ntre doua
molecule de acizi polifenolici identici sau diferiti.
- compusii triterpenici, aceste substante sunt de fapt saponozide triterpenice si au actiuni
farmacodinamice imunostimulatoare, antimicrobiana, antimitotica, antiinflamatoare etc. Au resorbtie scazuta,
dar prin fenomenele iritative produse asupra mucoasei de la nivelul tubului digestiv, determina cresterea nivelul
secretiilor si favorizeaza absorbtia altor substante active. Important de retinut ca acizii ursolic si oleanolic au fost
testati mpreuna cu alti componenti pe subiecti umani si s-a constatat ca intervin in ameliorarea bolilor de
metabolism produse de colagen (Viorica Istudor 2001).
- alcaloizii sunt substante organice cu caracter bazic ce in plante se gasesc sub forma unor saruri ale
acizilor organici (citric, malic, tartric, oxalic) localizate n frunze, seminte, radacini, fructe. Sunt substante solide
sau lichide, cu gust amar, greu solubile in apa, solubile in solventi organici. In plante sunt produsii finali ai
metabolismului azotat. Asupra organismului animal au actiuni fiziologice importante, sunt calmanti ai sistemului
nervos, stimulatori ai secretiilor digestive etc (Ifrim, 2004).
Dintre alcaloizi reprezentative sunt capsaicinele, se deosebesc intre ele prin radicalul acil, legat
peptidic la acelasi nucleu benzenic (Bodea 1988).
O
H3CO
CH3
NH
CH3
OH
Structura chimic a capsaicinei (Cowan M., 1999)
Capsaicina, (capsicinea) face parte din grupa alcaloizilor si are formula chimica C18H27NO3, este un
compus liposolubil, fara aroma si culoare, este capabil sa induca senzatia de fierbinte, usturime, si iritare avand
rol eupeptic (Prvu C., 2000). Este un antioxidant care protejaza ADN-ul fata de actiunile cancerigene. Actiunea
sa chemopreventiva a fost demonstrata in unele cazuri de cancer de organe, precum si leucemie. In urma unor
experimente, celulele cancerigene au devenit mai mici, ajungand apoi celule moarte. De asemenea, capsaicina
previne comotiile si coboara nivelul colesterolului. Aplicarea repetata de capsaicina inhiba senzatia dureroasa.
Este folosita n prezent n neuropatia diabetica, nevralgia postherpetica, maladii reumatice si migrene (Tataranu,
2005).
Important este faptul ca toate aceste plante prin continutul lor n substante bioactive actioneaza fie
direct asupra microorganismelor patogene (bacterii, virusuri, fungi) si asupra unor functii fiziologice hormonale
si imunitare sau a metabolismului, fie indirect n cadrul unor procese biologice pe care le modifica favorabil,
avand influenta pozitiva asupra sanatatii ntregului organism. n concluzie, plantele medicinale aromatice si
condimentare utilizate ca biostimulatori de crestere actioneaza ca produse antiseptice, antioxidante,
9/41
antiinflamatoare, cu actiune stomahica, eupeptica, carminativa, coleretica, stimulatoare hepatocitara,

antimitotica, imunomodulatoare, endocrinoreglatoare, antihelmintica, stimulatoare a apetitului, cu o influenta
pozitiva asupra sistemului nervos prin inlaturarea efectelor stresului.
Principalele plante utilizate ca biostimulatori de crestere in cadrul cercetarilor intreprinse au fost:
Satureja hortensis L cimbrul de gradina
Anethum graveolens L -marar
Origanum vulgarae ssp hirtum cunoscut la noi si ca sovarv,
Thymus vulgaris L. cimbrul de cultura.
Rosmarinus officinalis L. rozmarin
Salvia officinalis L salvie sau jales.
Rezultate obtinute n prima serie experimental
Pe baza actiunii sinergice a componentelor bioactive s-au demarat cercetari n vederea stabilirii
efectului biostimulator al unor plante autohtone luate in studiu.
n cadrul desfasurarii activitatii conform obiectivelor urmarite au fost efectuate o serie de experiente in
vederea stabilirii efectelor biostimulatoare a unor produse clasice (antibiotice) si a unor plante medicinale
aromatice si condimentare autohtone.
Prima serie experimentala s-a efectuat pe 45 pui broiler de gain apartinand hibridului Ross 308.
Conform protocolului experimental au fost formate trei loturi: lotul martor Lm, lotul experimental L1 la care s-a
administrat oxitetraciclina n doz de 20 mg/kg furaj n primele 14 zile de crestere si 10 mg/kg furaj pna la 28 de
zile si lotul experimental L2 la care s-a administrat avilamicina 30 mg/kg furaj n primele 14 zile de crestere si
15 mg/kg furaj pna la 28 de zile.
Nutreturile utilizate au fost nutreturi combinate complete, specifice fiecarei perioade de crestere:
demaraj (PB 22%, 3005 kcalEM/kg, crestere (PB 20% si 3100 kcal EM/kg) si crestere-finisare (PB 18% si 3153
kcal EM/kg furaj).
Rezultate obtinute privind greutatea medie, sporul mediu zilnic si consumul de hrana la seria
experimental la care s-au utilizat antibiotice ca biostimulatori de crestere
Biostimulatorii de crestere sunt utilizati de regula pentru a asigura o buna dezvoltare a masei corporale
a puilor de carne. Pentru a evidentia evolutia greutatii corporale, sporul mediu zilnic si consumul de hrana datele
inregistrate sunt redate n tabelul 1.
Tabel 1
Greutatea medie, sporul mediu zilnic si indicele de consum nregistrat la 42 de zile
Specificare
Lot martor
L1
L2
Greutate corporala (g) la: 1 zi

14 zile
28 zile
42 zile
Spor mediu zilnic (g)
Nutret combinat consumat (g/pui)
IC kg nc./kg spor
a-b dif sem p>0.05
40,8
375
1150
2100a
49,6
3706
1,80
40,1
402
1210
2308b
53,9
3968
1,75
41,3
405
1220
2320b
54,2
3919
1,74
10/41
Rezultatele obtinute la 42 de zile pentru toti indicii urmariti au fost mai bune la loturile L1 si L2 fata de
lotul martor, evidentiindu-se lotul L2, lot care a primit avilamicina. Astfel, pentru greutatea corporala medie la
sfarsitul experientei, valorile nregistrate la lotul L1 au fost mai mari cu 9,9 %, iar la L2 au fost mai mari cu
10,5% stabilindu-se diferente semnificative (p>0.05) figura 1.
112
110
108
110,5
109,9
106
104
102
100
100
98
96
94
Lm
L1
L2
Fig. 1 Valorile procentuale pentru greutile medii la 42 de zile

Pentru indicele de consum valorile au fost cu 3,3 % mai mici la lotul L2 si cu 2,8% la lotul L1, aceasta
demonstreaza faptul ca administrarea antibioticelor atat n perioada de demaraj cat si in cea de crestere actionat
asupra mediului din tractusului digestiv, mentinand un echilibru constant al microorganismelor ce coabiteaza la
acest nivel, cu o buna valorificare a componentelor hranei (figura 2).
Rezultatele obtinute in urma administrarii antibioticelor ca biostimulatori de crestere la puii de carne
apartinand hibridului Ross 308 confirma literatura de specialitate in ceea ce priveste efectele favorabile pe care
le au asupra cresterii, dezvoltarii si consumului de hrana.
101
100
100
99
98
97,2
96,7
97
96
95
Lm
L1
L2
Fig 2 Valorile procentuale pentru indicele de consum pe toat perioada experimental

11/41
Rezultate privind calitatea carcaselor i a organelor obinute

Unul din criteriile de baza dupa care se ghideaza consumatorii de produse animaliere il reprezinta
standardul de calitate la care se prezinta produsul, alaturi de gradul de siguranta pe care l ofera. Pentru a stabili
calitatea carcaselor obtinute s-au inregistrat date legate de randamentul la sacrificare, clasa de calitate a
carcaselor rezultate, participarea principalelor portiuni transate in alcatuirea carcaselor si greutatea principalelor
organe interne.
Pentru aprecierea calitatii carnii, datele inregistrate au vizat: caracteristicile organoleptice precum si
cele fizico-chimice, de asemenea au fost facute analize cu privire la posibila remanenta a antibioticelor la nivel
muscular.
Randamentul la sacrificare a avut valori cuprinse intre 71,5% la lotul martor si 71,6% la loturile L1 si
L2. In ceea ce priveste greutatile carcaselor si a principalelor portiuni transate datele inregistrate sunt prezentate
n tabelul 2.
Tabelul 2
Greutatile medii ale carcaselor si a principalelor portiuni transate
Specificare
Carcasa (g)
Piept (g)
Pulpe (g)
Aripi (g)
Tacam (g)
a-b dif sem p>0.05
Lm
L1
a
L2
b
1501
380a
480a
165a
480a
1661b
415b
531b
183b
532b
1652
413b
528b
182b
528b
Analizand datele din tabelul 2 putem aprecia ca loturile L1 si L2 au inregistrat valori mai mari fata de
lotul martor pentru greutatea medie a carcasei cu 10 %, pentru greutatea medie a pieptului cu 8,6 % respectiv 9,2
%, valori mai mari cu 10 % pentru pulpe, aripi si tacam. Cele mai bune rezultate s-au obtinut la lotul L2
stabilindu-se diferente semnificative pentru greutatea medie a carcasei si pentru greutatea medie a pieptului intre
loturile L1, L2 si lotul martor.
Comparand datele cu privire la greutatile medii ale principalelor organe interne prezentate in tabelul 3
putem spune ca pentru greutatea medie a ficatului au fost inregistrate valori mai mari cu 6,9 % la loturile care au
primit antibiotic fata de lotul martor.
Tabelul 3
Greutatile medii ale principalelor organe interne
Specificare
Ficat (g)
Inima (g)
Pipota (g)
a-b dif sem p>0.05
Lm
L1
L2
43a
9,1
33,5
46b
10
34,4
46,5b
10
34,8
Rezultate obtinute cu privire la calitatea carnii

Carcasele obtinute au fost analizate si din punct de vedere al calitatii carnii, urmarindu-se atat nsuirile
organoleptice cat si caracteristicile fizico-chimice. Din punct de vedere organoleptic nu au fost modificari, toate
12/41
caracteristicile respectiv gust, miros, culoare, consistenta s-au ncadrat n prevederile standard (STAS 6997/74;
STAS 7031/83) la toate loturile experimentale.
Valoarea pH din carne poate constitui, un indiciu pretios de apreciere a calitatii ei. Valorile pH
determinate pe carne la 1,5 ore de la sacrificare s-au ncadrat n limite normale fiind cuprinse intre 6,60-6,61 iar
la 24 ore de la sacrificare ntre 6,06 la lotul martor si 6,06 si 6,07 la L1 si L2 . Evolutia pH-ului influenteaza
calitatea carnii sub aspect organoleptic, igienic si tehnologic. Aceasta determina si reflecta starea componentilor
chimici ai carnii si este strans corelata cu insusirile de culoare.
Au fost efectuate analize chimice pe probe de carne, probe care au fost analizate atat n laboratorul
propriu cat si n laboratorul DSV Iasi cu care s-a colaborat si care este n curs de atestare de catre RENAR.
Rezultatele obtinute sunt prezentate n tabelul 4 cu specificarea ca nu au fost diferente n ceea ce priveste datele
obtinute n cele doua laboratoare.
Compozitia chimica a probelor provenite din muschiul pieptului atest faptul ca rezultatele inregistrate
au fost conform cu datele prezentate in literatura de specialitate, fapt ce demonstreaza in cazul de fata ca nu a
fost influentata compozitia chimica. Trebuie facuta specificarea ca la loturile care au primit suplimentar
antibiotice proportia de proteina a fost sensibil mai mare.
Tabelul 4
Lot
Lm
L1
L2
Compozitia chimica a carnii puilor broiler de gaina

Apa %
SU %
PB %
Grasimi %
Minerale %
71,9
28,1
22,2
4,6
1,2
71,9
28,1
22,3
4,5
1,2
71,1
28,9
22,5
4,6
1,2
Altele %
0,1
0,1
0,6
Rezultate cu privire la profilul metabolic

Determinarea indicatorilor de profil metabolic a fost motivata de necesitatea completarii informatiilor
necesare interpretarii corecte a rezultatelor privind dinamica greutatii corporale si a consumului de furaje n
contextul utilizarii antibioticelor ca biostimulatori de crestere.
Au fost recoltate probe de sange de la ntregul efectiv de pui la varsta de 42 zile, determinarile
biochimice sanguine s-au efectuat n cadrul laboratorului propriu i verificate n laboratorul de Fiziologie
Experimentala si Aplicata al Academiei Romane, prin metodele clasice sau micrometode enzimatice moderne.
Valorile nregistrate sunt redate n tabelul 5.
A fost necesara si stabilirea profilului enzimatic fiind determinate transaminazele (glutamoxalacetica si
glutampiruvica), lacticdehidrogenaza, creatinfosfokinaza, lipaza si colinesteraza. Aceste analize au fost efectuate
dupa ce s-a intervenit cu factorii experimentali amintiti si pentru a fi utilizate ca termeni de referinta pentru
loturile experimentale. Datele au fost comparate cu cele obtinute de la un lot martor.
Tabelul 5
Principalii indicatori ai profilului metabolic sanguin al puilor studiati
Indicatori
Lm
L1
Glucoza (g)
2,30
2,33
Proteine totale (g%)
4,38
4,39
Lipide totale (mg%)
430
436
Colesterol (mg%)
1,30
1,31
Fosfolipide (mg%)
185
188
Trigliceride (mg%)
74
81
Ioni de sodiu (mEq/l)
158
162
Ioni de potasiu (mEq/l)
4,8
5,2
L2
2,35
4,41
431
1,28
192
81
164
5,4
13/41
Ioni de calciu (mEq/l)

TGO (U/l)
TGP (U/l)
LDH (U/l)
CPK (U/l)
Lipaza (U/l)
ChE (U/l)
6,4
168,1
40
1822
228,6
170
2578
6,7
180,5
41,5
1830
269,5
163
2468
6,1
170,5
44,2
1927
239,4
153
2422
A fost necesara si stabilirea profilului enzimatic, fiind determinate transaminazele (glutamoxalacetica si

glutampiruvica), lacticdehidrogenaza, creatinfosfokinaza, lipaza si colinesteraza pentru a se verifica daca
biostimulatorii de crestere utilizati au influentat din punct de vedere valoric profilul metabolic al puilor studiati.
Se poate constata ca la loturile care au primit antibiotice in diferite doze, valorile inregistrate au fost mai bune,
ceea ce ne permite sa afirmam ca datorita unei functionari normale a digestiei, valorificarea superioara a
componentelor hranei si mentinerii unui echilibru la nivelul florei intestinale a dus la o buna desfasurare a
functiei metabolice.
Starea de sanatate a puilor a fost buna, specificand faptul ca pierderile din efectiv prin mortalitate au
fost de 3 % la lotul martor si de 1% la lotul L1. Nu au fost facute tratamente medicamentoase suplimentare, iar
puii nu au fost vaccinati pentru a se putea stabili cat mai corect influenta biostimulatorilor de crestere utilizati.
Concluzii
1.
Scopul utilizarii experimentului n care s-au folosit antibiotice a fost de a determina rolul biostimulator pe
care acestea l au atunci cand sunt utilizate n doze subterapeutice.
2.
Rezultatele obtinute n ceea ce priveste greutatea medie pe pui obtinuta la 42 de zile au fost de 2320 g/pui la
lotul L2, 2308 g/pui la lotul L1 si de 2100 g/pui la lotul martor. Legat de indicele de consum acesta a
nregistrat valori de 1,74Kg nc/Kg spor la L2 fata de 1,80 Kg nc/Kg spor la lotul martor.
3.
Calitatea carnii si a carcaselor obtinute a fost luata n studiu. Rezultatele obtinute la loturile L1 si L2 au fost
mai mari fata de lotul martor. Astfel pentru greutatea pieptului valorile la L2 au fost mai mari cu 0,2% fata
de martor,pentru greutatea pulpelor fata de martor la L2 valorile au fost cu 10,6% mai mari fata de lotul
martor. n ceea ce priveste compozitia chimica a carnii, valorile nregistrate s-au situat ntre limitele
normale, citate n literatura de specialitate.
4.
Analizele efectuate cu privire la posibila remanenta a unor reziduri chimice n carnea obtinuta de la
carcasele puilor sacrificati nu au evideniat substante remanente.
5.
Din punct de vedere fiziologic profilul metabolic studiat pe probele de sange recoltate, au scos n evidenta
faptul ca valorificarea componentelor hranei s-a realizat la un nivel superior, ceea ce a determinat ca la
loturile care au primit antibiotic sa se realizeze o crestere n greutate si o dezvoltare corespunzatoare.
Rezultatele obtinute n urma utilizarii unor antibiotice ca biostimulatori de crestere sunt asemanatoare
cu rezultatele obtinute de alti cercetatori (Engberg si col. 1999; Doyle si col. 2001; Williams si col 2001;
Bedford si col 2000) n conditii experimentale diferite. Datorita obtinerii unor rezultate foarte bune obtinute
atunci cand se utilizeaza antibiotice ca biostimulatori de crestere n doze subterapeutice se justifica folosirea lor
de catre crescatorii de pasari.
Pericolul extinderii fenomenului de rezistenta bacteriana este din ce n ce mai mare. Ca urmare
Comunitatea Europeana a decis ca de la data de 1.01.2006 antibioticele si alte substante chimice care pot afecta
sanatatea umana sa fie eliminate, datorita riscului mentinerii fenomenului de antibiorezistenta la unii agenti
patogeni foarte periculosi pentru om.
14/41
Fenomenul de rezistenta genetica al bacteriilor este un fenomen natural, doar ca n momentul de fata,
acesta este foarte accelerat si se pare dificil de controlat si oprit (Dobb E., 2000).
Antibiorezistenta are la baza fenomenul de selectie rapida a bacteriilor rezistente, care au o capacitate
foarte mare de a realiza mutatie si transfer de gene, cu precadere a celor responsabile de rezistenta la antibiotice,
atunci cand sunt utilizate antibiotice ca promotori de crestere sau n tratamentul unor boli. (Ferket P.R., 2003).
Bellover C., n 2000 arta c utilizarea antibioticelor n medicina umana si n cea veterinara a dus la
aparitia fenomenului de antibiorezistenta, care a crescut dramatic si exista astfel riscul de a nu putea fi controlate
o serie de boli grave la om ca tuberculoza, malaria, pneumonia. Acelasi autor sustine ca utilizarea antibioticelor
ca promotori de crestere nu ar putea fi singura cauza de aparitie a fenomenului si trebuie ca, mpreuna cu
medicina, sa se caute originile si cauzele exacte ale aparitiei antibiorezistentei.
Un alt aspect care trebuie cunoscut si studiat este faptul ca unele bacterii care nu sunt periculoase
pentru om au instalata deja rezistenta la antibiotice si o pot transfera la bacteriile patogene (Doyle M.E., 2001).
Ca urmare antibiorezistenta este un fenomen care a intrat n atentia unor foruri internationale FDA (Food and
Drug Administration), USDA (US Departament of Agriculture), CDCP (Centres for Disease Control and
Prevention) care au stabilit sa lucreze mpreuna pentru monitorizarea si controlarea acestui fenomen, precum si
cautarea de metode de rezolvare a problemelor cauzate de acestea (Nordenberg T., 1998; Wong D.L.F., 2005).
Urmarea a fost decizia de eliminare a antibioticelor ca promotori de crestere din alimentatia animalelor, deoarece
datele furnizate de diferite tari asociaza utilizarea acestora cu evolutia fenomenului de rezistenta a bacteriilor n
terapia bolilor la om. Avicultura este acuzata de contributii majore la raspandirea acestui fenomen (Ferket P.R.,
2003).
Au fost infiintate organisme specializate n monitorizarea fenomenului de antibiorezistenta la om, un
exemplu n acest sens l reprezinta SENRTRY (Antimicrobial Surveillance Program) si NARMS (National
Antimicrobial Resitance Monitoring Sistem) care si-au propus sa stabileasca si factorii care determina aparitia
acestui fenomen la om (Acar J., 2000).
n urma unor programe de observatii si cercetare controlate de NARMS mpreuna cu FDA, USDA,
CDCP s-au demarat programe care au colectat date ncepnd din 1996, privitoare la 109 milioane de pacienti
umani (aproximativ 40% din populatia SUA), stabilindu-se susceptibilitatea aparitiei rezistentei la oameni si la
animale a bacteriilor enterice pentru 17 antibiotice (Acar J., 2000).
In acelasi sens SENRTRY prezinta date din 1997, de la doua milioane de pacienti internati anual n
SUA, constatandu-se ca exista riscul aparitiei antibiorezistentei n urma tratamentului cu antibiotice, respectiv
Staphylococcus aureus la meticilin; genul Enterococcus pentru vancomicina; Escherichia coli si Klebsibella ssp.
la cefalosporine; Proteus aeruginosa si Acinetobacter ssp. la multe antibiotice; majoritatea speciilor bacteriene la
ciprofloxacin.
Rezultatele acestor studii au evidentiat faptul ca aparitia antibiorezistentei la oameni se datoreaza mai
degraba antibioticelor utilizate n terapia umana decat celor utilizate n doze subterapeutice n alimentatia
animalelor (Acar J., 2000).
Concluzii similare au fost desprinse de specialisti (medici umani si veterinari, microbiologi etc.) din
tari ca Danemarca, SUA si Marea Britanie, n sensul ca riscul aparitiei rezistentei la antibiotice datorita utilizarii
acestora n hrana animalelor este extrem de scazut, n unele cazuri chiar aproape nesemnificativ (Ivanov I., 2003;
Phillips I., 2004).
15/41
Rmne ca cercetarile sa continue pentru a gasi alternativa cea mai potrivita pentru a nlocui
antibioticele ca biostimulatori de crestere n practica productiei.
Seria a doua de experiene
Rezultatele obtinute n urma utilizarii unor plante medicinale aromatice si condimentare n hrana puilor
de carne
Suspiciunile cu privire la posibila remanenta a antibioticelor in produsele animaliere si certitudinile
confirmate de aparitia antibiorezistentei la consumatori, au facut ca toti factorii implicati n cresterea pasarilor sa
caute alternative la utilizarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere.
Antibioticele, folosite ca biostimulatori de crestere au proprietatea de a evita aparitia unor boli, prin
mentinerea la nivelul tubului digestiv a unui echilibru ntre microorganismele existente.
Legat de aspectele generale urmarite de cercetatori cu privire la gasirea unor solutii viabile si eficiente
in cresteriea puilor de carne au fost intreprinse o serie de cercetari proprii care au vizat o serie de plante
medicinale, extracte si uleiurile esentiale obtinute din acestea.
Plantele medicinale au fost utilizate de mii de ani n tratamentele naturiste al unor boli la om, cu efecte
foarte bune. Plecand de la aceasta premisa, unii cercetatori au studiat plantele medicinale din punct de vedere
chimic si farmacologic, n vederea stabilirii cu exactitate a componentelor chimice continute de acestea care pot
avea rol de biostimulatori de crestere
S-a demonstrat stiintific, (Cowan M., 1999, Caspar W., 2003) ca unele componente bioactive
continute de plantele medicinale, care pot fi atat constituenti biologici cat si metaboliti secundari (terpenoide,
fenoli, glicozide, alcaloizi, alcooli, cetone, acizi etc.)(Kamel C., 2000) interactioneaza si sunt ntr-o directa
relatie cu alte componente secundar active (Gill C., 1999), avand roluri principale ca: antibacterian,
bacteriostatic, antiviral, antifungic, stomahic, carminativ, antihelmintic, antioxidant, imunomodulator al
sistemului imunitar; calmant al sistemului nervos central, cu efecte pozitive asupra cresterii si dezvoltarii
organismelor animale si o foarte buna valorificare a hranei.
Pe baza proprietatilor amintite, de a mentine la nivel intestinal un mediu favorabil dezvoltarii florei
benefice, o serie de plante medicinale au fost folosite ca biostimulatori de crestere n special n alimentatia
animalelor monogastrice.
n cercetarile noastre s-au studiat diferite variante care au vizat testarea unor plante medicinale
aromatice si condimentare administrate n vederea stabilirii daca nivelele utilizate pot determina obtinerea unor
rezultate bune n cresterea puilor de carne, n ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea, starea de sanatate.
Plantele medicinale aromatice si condimentare care au fost luate n studiu ca posibile alternative la
antibiotice, n literatura de specialitate se gasesc si sub denumirea de aditivi botanici, fitoaditivi, aditivi fitogenici
si mai nou eubiotice, trebuiesc supuse practicii experimentale la nivel de ferme de productie.
Aditivi din plantele medicinale variaza n functie de o serie de factori si anume: biologici (specia de
plante, arealul de crestere, conditii de cultivare, timpul optim de recoltare, etc.), metodele de prelucrare,
conditiile de pastrare (temperatura, lumina, umiditate, timp)(Craciun F., 1977; Ciulei I., 1993; Robu T., 2004).
Efectul unor componente active poate fi influentat de cantitatea de proteina si de cantitatea de energie
pe care o contine reteta de nutret utilizata (Lis- Maria Balchim, 2003).
In practica cercetarii se cauta solutia cea mai eficienta de administrare a aditivilor botanici n dozele
minime si sub forma cea mai bine utilizata de catre pasari.
16/41
Pe parcursul desfasurarii experientelor au fost facute o serie de observatii care au condus la

formularea unor concluzii legate de nivelul si forma de administrare, de efectul produs asupra cresterii puilor de
carne si starii de sanatate.
In cadrul protocolului experimental intocmit s-a stabilit testarea efectului biostimulator a cimbrului de
gradina Satureja hortensis L (datorita continutului ridicat n carvacol si timol) administrat n proportie de 0,6% si
a unui amestec format din cimbru de gradina 0,3% si 0,3% marar Anethum graveolens L.
Pentru a putea justifica alegerile facute de noi se vor prezenta pe scurt cateva date referitoare la plantele
medicinale utilizate: SATUREJA HORTENSIS L. sau Cimbrul de gradina; (eng) Savory; (fr) Sarriette; (ger)
Bohnenkraut face din ordinul Lamiales familia Lamiaceae
Este o planta medicinala aromatica si condimentara, originara din regiunea mediteraneana, raspandita
pe toata suprafata pamantului, crete spontan si cultivata. Astazi sunt cunoscute speciile Satureja montana si
Satureja thymbro.
La noi n tara, este cunoscut sub denumirea de cimbru adevarat, cimbru brun, lmi, lmioar
(Neagu E., 1985;Viorica Istudor 2001).
Planta este cultivata ca planta medicinala aromatica si condimentara, de talie mare 30-40 cm cu tulpini
rosietice, erecte, lignificate la baza, ramificate, sub forma de tufa, ce are frunze mici oval-lanceolate, aproape
sesile. Florile au corola bilobata de culoare violacee cu nuante diferite de la alb la roz, sunt grupate cate 3-6 in
varful ramificatiilor. Fructul este o nucula ovoidala (Paun E., 1988; Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001).
Cimbrul de gradina are in compozitia chimica o cantitate de ulei volatil ce variaza de la 0,5-2,70 %
(Viorica Istudor 2001); ca hidrocarburi monoterpenice n cazul cimbrului de gradina ntalnim: - - terpinen
(25,8 %) si -pinen, p-cimen (7 %), m-cimen, -tuien, camfren, mircen, 3-si 4-caren, sabinen, -felandren,
mircen, limonen, (Ciulei I., 1993); ca alcooli si fenoli terpenoidici n cimbrul de gradina intalnim ca alcooli
terpenoidici 3-octanolul, linaloolul, terpinen-4-olul, trans--tuianolul, -terpineolul, geraniolul, mirtenolul,
borneolul, terpinolenul iar ca fenolii terpenoidici sunt: carvacrolul care poate participa n proportii care variaza
de la 39-40 pn la 90%, timol, eugenol, carvacrol-metil eter (Viorica Istudor 2001), cu specificarea c
varietatea care se cultiva n tara noastra poate contine ulei volatil cu pn la 90% carvacrol, timolul fiind o
entitate minora (Eliu-Ceausescu V., 1998).
Carvacrolul si timolul sunt componentele principale continute de uleiul volatil atat din cimbru de
cultura, de camp ct si in cimbrul de gradina si sunt cele mai importante ca activitate farmacodinamica
considerate de unii specialisti ca si componente prim active (Gill C., 1999).
17/41
Ca esteri terpenoidici si neterpenoidici, n cimbru de gradina ntalnim; acetat de linalil, de terpenil, de

terpinenil si de geranil; din grupa sesquiterpenoide se regasesc alcoolii farnesolul si izomerul sau nerolidolul; si
hidrocarburile sesquiterpenice -carofilen, -bisabolen, -humulen -si -cadinen, aromadendren si calacoren;
acizii polifenol- carboxilici se gasesc n proportii de 4-7 %, cei mai intalniti fiiind acidul cafeic si acidul
rozmarinic. Compusi triterpenici respectiv acizii ursolic si oleanolic, activitatea acidului ursolic fiind mai
puternica decat acidul oleanoic in tratamentul tumorilor cutanate etc. (Viorica Istudor 2001). Rezinele, in
cantitati mici, sunt reprezentate de un amestec de compusi organici rezultati de regula in urma metabolismul
secundar al compusilor terpenici din uleiului volatil si au rol principal de aparare contra diferitelor infectii
(Viorica Istudor 2001). Mucilagiile ntlnite sunt heteropoliozide cu structura mai putin cunoscuta, se gasesc de
regula n membran sau n vacuole, ca substante de rezerva. Au actiune in special demulcenta datorita stratului
coloidal pe care il formeaza cu apa, laxativa, antiinflamatoare, imunostimulatoare, sunt medii de cultura
favorabile pentru dezvoltarea florei intestinale si activeaza peristaltismul intestinal. Alte substante (ce se gsesc
n proporie de pn la 5-6 %): substante azotate, glucide, saruri minerale etc.
Actiunea farmacodinamica a componentelor bioactive din cimbrul de gradina are efecte carminative,
stomahice, antidiareice, antispastice, antiinfectioase majore (antibacteriana, antivirala, antiparazitara si
antifungica), imunostimulatoare si antalgice (Viorica Istudor 2001).
Toxicitatea relativa stabilita pentru componentele bioactive este de 2,0 fiind considerata o toxicitate
medie (0-netoxic, 1-2 sigur, 3-foarte toxic) (Cowan M., 1999).
Se recolteaza partile aeriene nelignificate la nceputul si n timpul nfloririi (cand plantele au nflorit n
proportie de 40-50%), atunci cand se considera ca se gaseste cel mai ridicat nivel de ulei volatil (timolul se
acumuleaza n planta la un nivel ridicat pana la nflorire), si se usuca la umbra (Verzea M., 2001; Viorica Istudor
2001).
Produsele pe baza de cimbru de gradina se utilizeaza n alimentatie, industria alimentara, medicina
umana (sub forma de ceaiuri) pentru tratarea unor afectiuni respiratorii, digestive, astenie, infectii de diferite
origini (Viorica Istudor 2001).
Mrarul Anethum graveolens Dill (eng); Aneth (fr); Dill (ger) face parte din ordinul Euforbiales
familia Apiaceae (Umbelliferae).
Este o planta ierboasa condimentara si aromatica, originara din Asia de sud-est si sudul Europei
cunoscuta, cultivata nca din antichitate. La noi n ar este cultivata n toate judetele, dar pe suprafete mici.
Mrarul este o planta erbacee anuala, cultivata atat ca planta legumicola cat si aromatica, are tulpina
erect, nalt de cca. 130 cm, cilindric, fin striat cu dungi nguste albe alternand cu dungi verzi, ramificata n
partea superioara. Frunzele sunt mici, 3-4 ori penat sectate cele inferioare petiolate, cele superioare sesile. Florile
sunt mici pentamere, hermafrodite, de culoare galbena, grupate n inflorescente (umbele compuse) mari. Fructele
sunt pseudoachene de culoare galbenbrun care se prezinta ca niste corpi mici, ovali, aplatizati, avand coastele
laterale aripate (Neagu E., 1985, Ciulei I., 1993, Stan Ghe. 2006).
18/41
Componentele active din tulpini, frunze si fructele care i confera mararului calitati terapeutice sunt
prezentate n continuare:
- un continut de ulei volatil de 50% (Neagu E.,1985) din planta verde.
- hidrocarburi monoterpenice, n cazul mararului ntalnim: si -pinen (sub 1%), sabinen, mircen, felandren (15-20%), felandren (2-3%), (+) - limonen (25-30%), mentatriena, p-cimen (1-3%), cis si tarnsocimen, -terpinen (1-2%) (Eliu-Ceausescu 1988);
- alcooli terpenoidici cis si tarns-limonen epoxid, terpinen-4-ol, dilleter (5%) component caracteristic
uleiului volatil obtinut din iarba de marar;
- cetone monoterpenice dintre cetone n marar ntalnim: cis si tarns- dihidrocarvona (4%), (+)-carvona
(25-40%), component caracteristic uleiului de marar, fencona, cis si tarns-carveoli, dihidro-izocarveol, 1-pmenten-9-ol ( Eliu-Ceausescu V., 1988);
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie n marar ntalnim; acetat de dihidrocarvil,
acetat de trans-carvil si altii, (Eliu-Ceausescu V., 1988; Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
- sesquiterpenoide se gasesc n cantitati foarte mici si au fost identificate: dillapiol, miristicina, cariofilen, (Eliu-Ceausescu V., 1988; Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
Substantele prezente n mrar, analizate separat, au o serie de actiuni farmacodinamice proprii si
specifice. In cadrul compozitiei chimice a mararului componentele bioactive continute actioneaza sinergic avand
ca actiuni principale: carminativ, stomahic, antidiareic, antispastic, antiinfecioas major (antibacterian,
antiviral, antiparazitar si antifungic), imunostimulatoare, antalgic, antivomitiv, galactagog (Neagu E.,
1985; Viorica Istudor 2001; Prvu C., 2000; Stan, 2006).
Toxicitatea biocompontelor continute de marar vizeaza n special cetonele care pot avea actiune
neurotoxic si emenagog (Viorica Istudor 2001).
Se utilizeaza in terapeutica homeopata sub forma de infuzii, pulbere, diferite forme uleioase, precum si
o serie de produse farmaceutice (Anetofuc) pentru prevenirea si tratarea indigestiilor, a fenomenelor inflamatorii
de natura interna sau externa etc.
In medicina veterinara se foloseste la animalele mici in doze terapeutice 0,5-1-2g iar la pasari 0,2-0,5
g (Neagu E., 1985, Parvu C., 2000).
Este o planta care se utilizeaza n alimentatie pentu condimentare si aromatizare. n industrie pentru
pregatirea unor conserve (Parvu C., 2000).
Se recolteaza frunzele verzi cand plantele au ajuns la 10-15cm iar tulpinile dupa 10-20 de saptamani
de la semanat, in faza de nceput de inflorire, dupa care se usuca la loc umbros (Stan 2006). Fructele se
recolteaza cand ajung la maturitatea fiziologica, la 90-110 zile de la semanat.
19/41
Cercetarile din literatura de specialitate au stabilit faptul ca uleiul volatil extras din marar si analizat
din punct de vedere fizico-chimic, gazcromatografic, si spectrofotometric a avut n compozitie 50,1% carvona si
44,1% limonen, si o activitate antimicrobiana ridicata (Jirovetz, 2003).
Experienta noastr s-a efectuat pe puii broiler apartinand hibridului Ross 308. Au fost alcatuite 3
loturi: un lot martor Lm, un lot experimental L3 care a avut administrat 0,6% cimbru; un lot L4 la care a fost
administrat 0,3%cimbru si 0,3% marar. Au fost folositi 45 pui repartizati cate 15 pui pe lot.
Nutreturile utilizate au fost nutreturi combinate complete specifice fiecarei perioade de crestere
respectiv demaraj (PB 22 %; 3005 Kcal EM/kg ), crestere (PB 20 %; 3100 Kcal EM/kg); crestere-finisare (PB
18%; 3153 Kcal EM/kg); la care au fost adaugate suplimente corespunzatoare nivelelor de plante utilizate.
Pentru a urmari efectul biostimulator al plantelor utilizate, pe toata durata experimentala (42 de zile) au
fost nregistrate date cu privire la evolutia greutatii corporale, sporul mediu zilnic, consumul de hrana precum si
date referitoare la calitatea carnii, carcaselor obtinute si a profilului metabolic.
Rezultatele obtinute n ceea ce priveste greutatea medie la 42 de zile, sporul mediu zilnic si consumul
de hrana pe toata perioada experimentala sunt redate n tabelul 6.
Tabelul 6
Evolutia greutatii medii, sporului mediu zilnic si indicelelui de consum nregistrat la 42 de zile
Specificare
Greutate corporala (g) la varsta de:
1 zi
14 zile
28 zile
42 zile
Spor mediu zilnic*
Consum total*
Nutret combinat (g/pui)
IC nc./kg spor *
Lm
L3
L4
40,1
380
1380
2400a
56,1
40,0
420
1410
2554b
59,85
40,o
410
1390
2550b
59,76
4222
4349
4443
1,79
1,73
1,77
pentru perioada de 0-42 de zile a-ab dif semnificative p>0,01
Analizand datele prezentate, se poate observa faptul ca greutatea medie la 42 de zile a loturilor care au
primit aditivi botanici este mai mare fata de lotul martor, iar valorile nregistrate au aratat ca sunt mai mari cu
6,5%, stabilind diferente statistice fata de lotul martor si stabilind faptul ca legat de cresterea si devoltarea puilor
aditivii utilizati au avut influenta pozitiva (figura 3).
108
106,5
106,5
106
104
102
100
100
98
96
Lm
L3
L4
Fig. 3 Valorile procentuale pentru greutile medii a puilor la 42 de zile
20/41
Indicele de consum a fost mai mic fata de lotul martor cu 3,4 % la L3 i cu 1,1 % la L4, demonstrnd c
nivelul de 0,6% pudr de cimbru utilizat ca biostimulator de crestere induce mbuntirea performanelor de
cretere i o conversie superioar a hranei (figura 4).
101
100
100
99
9 8 ,9
9 7 ,6
98
97
96
Lm
L3
L4
n cazul de fata se poate constata ca nivelul de 0,6 % cimbru de gradina a avut rezultatele cele mai bune.
Fig 4 Valorile procentuale pentru indicele de consum pe toat perioada experimental
Capacitatea acestuia de a stimula secretiile digestive implicate direct in digestia componentelor hranei au dus la
o valorificare superioara n special a proteinei. Cimbrul de gradina are capacitatea de a determina o crestere a
principalelor enzime digestive, iar datorita proprietatilor antibacteriene mentine un mediu intestinal favorabil
dezvoltarii florei benefice, are o puternica actiune antioxidanta, ceea ce-i confera capacitatea de a diminua
efectul puternic al stresului care este un factor perturbator puternic.
Greutatile medii ale carcaselor si portiunilor transate au fost determinate prin cantariri efectuate la
sacrificare, datele fiind redate n tabelul 7.
Tabelul 7
Specificare
Carcasa (g)
Piept (g)
Pulpe (g)
Aripi (g)
Tacam (g)
Greutatile medii ale carcasei si ale principalelor portiuni transate

Lm
L3
L4
1716
1833
1730
429
457
432
549
585
553
205
219
208
533
569
537
Randamentul la sacrificare nregistrat pe loturi a fost de 71,5% la lotul martor, 71,8 % la L3 si 71,5% la
L4. Valorile obtinute au fost in concordanta cu greutatile corporale nregistrate la 42 de zile, dar la lotul L4
valorile au fost apropiate de lotul martor. Analiznd datele din tabel si comparnd rezultatele obtinute atat fata de
lotul martor cat si ntre loturile care au primit diferite nivele de aditivi pe baza de plante, se poate observa faptul
ca lotul L3 care a primit supliment n hrana 0,6% pudra de cimbru a obtinut rezultate superioare atat fata de lotul
martor cat si fata de lotul care a primit suplimentar amestec pudr format din 0,3% cimbru si 0,3% mrar, dar
fr a se stabili diferente semnificative. Calitatea carcaselor si carnii obtinute de la aceasta serie de experiene a
fost apreciata prin studierea aspectului general al carcaselor precum si nsusirile organoleptice si fizico-chimice
ale carnii. Carcasele obtinute au fost incadrate, conform normelor, n clasa I de calitate.
21/41
Comparnd datele nregistrate cu privire la greutatile principalelor organe interne prezentate (tabelul 8)
se poate constata faptul ca la puii din lotul L3 s-au nregistrat valori cu 2,4 % pn la 6,6 % mai mari fata de
lotul martor dar fara a se stabili diferente semnificative. Valorile inregistrate au fost in concordanta cu valori
stabilite si de alti cercetatori (Uchegbu M.C., 2004, Djouvinov D., 2005; Prisarikova B., 2006).
Tabelul 8
Specificare
Lm
L3
L4
Ficat (g)
Inima (g)
46
10,5
47,2
11,2
46,7
10,9
Pipota (g)
34,1
34,8
34,4
Toate organele interne propuse a fi studiate au fost analizate din punct de vedere al aspectul clinic
astfel: ficatul are aspect normal, de culoare brun roscat fara modificari; bila cu aspect si marime normala;
pancreasul nu prezinta modificari; splina de marime si culoare specifica. Depunerile de grasime pe organele
interne au fost mai mari pentru lotul martor fata de celelalte loturi la care si culoarea grasimii a fost de un galben
intens fata de lotul martor la care culoare grasimii a fost de un galben pal.
Valorile nregistrate pentru organele interne studiate au fost in conformitate cu datele prezentate si de
alti autori (Uchegbu M.C., 2004, Djouvinov D., 2005; Prisarikova B., 2006), apreciindu-se faptul ca in acest caz
aditivii utilizati nu au influentat greutatea organelor interne.
Au fost efectuate analize chimice pe probe de carne prelevate din muchii pectorali, ce au fost analizate
atat n laboratorul propriu cat si n laboratorul DSV Iasi. Rezultatele obtinute sunt prezentate n tabelul 9, cu
specificarea ca nu au fost diferente n ceea ce priveste datele obtinute n cele doua laboratoare.
Tabelul 9
Lot
Lm
Compozitia chimica a carnii puilor broiler de gaina

Apa %
SU %
PB %
Grasimi %
Minerale %
71,7
28,3
22,4
4,2
1,2
Altele %
0,5
L3
71,2
28,8
22,6
4,8
1,2
0,2
L4
71,8
28,2
22,1
4,5
1,2
0,4
Analizand datele din tabel se poate constata ca valorile inregistrate la cele trei loturi sunt apropiate de
cele prezentate in literatura de specialitate, stabilind astfel ca aditivii folositi in dozele mentionate nu au
influentat compozitia chimica a carnii.
Cercetarile efectuate pe probele de sange prelevate de la pui la varsta de 42 zile au urmarit obtinerea de
informatii asupra modificarilor metabolice n vederea compararii loturilor care au primit aditivi botanici fata de
lotul martor tabelul 10.
Tabelul 10
Specificare
Lm
L3
Glucoza (g)
2,31
2,34
4,35
4,4
Lipide totale (mg%)
439
440
Colesterol (mg%)
1,29
1,28
Fosfolipide (mg%)
188
192
L4
2,30
4,31
437
1,28
186
22/41
Trigliceride (mg%)
TGO (U/l)
TGP (U/l)
LDH (U/l)
CPK (U/l)
Lipaza (U/l)
ChE (U/l)
72
159
4,8
6,8
170,1
42,4
1850
239
1,64
2580
79
161
5,6
7,2
172
47,5
1968
274
1,51
2422
78
160
5,3
7,1
170,4
41,9
1860
265
1,60
2480
Determinarile parametrilor metabolismului proteic, energetic si mineral precum si valorile unor

parametri enzimatici au fost facute pentru a se stabili daca apar modificari esentiale in urma suplimentarii hranei
cu aditivii botanici mentionati fata de lotul martor. S-a avut in vedere studierea principalelor enzime serice pe
baza faptului ca unele plantele utilizate de noi ca aditivi botanici contin o serie de componente care au efect toxic
daca sunt administrate in cantitati mari si pot afecta activitatea ficatului si musculaturii.
Consideram ca dozele folosite de noi atat de cimbru de gradina cat si amestecul de cimbru de gradina si
marar nu au influentat semnificativ valorile parametrilor studiati.
Analizele efectuate pe probe de carne in vederea stabilirii posibilitatii de remanenta la nivel muscular a
unor componente din plante au stabilit ca nu au fost identificate astfel de substante chimice si este justificat acest
lucru datorita faptului ca marea majoritate a componentelor active sunt metabolizate foarte rapid la nivelul
ficatului si sunt eliminate in cel mult 24 de ore total din organism
Iesirile din efectiv s-au incadrat in limitele ghidului tehnologic de cretere si trebuie specificat faptul ca
desi nu au fost facute vaccinari iar masurile de biosecuritate au fost maxime, au fost inregistrate un numar de
patru mortalitati la lotul martor, ceea ce ne indica in cazul experientei de fata faptul ca loturile de puii care au
primit suplimentar aditivi botanici au avut o rezistenta ridicata a organismelor la factorii de crestere.
Concluzii
n urma analizei datelor rezultate n aceasta serie experimentala n care s-au utilizat ca potentiali
biostimulatori de crestere o serie de plante administrate sub forma de pudra, simple sau n amestec, se pot
concluziona urmatoarele:
-
rezultatele obtinute n ceea ce priveste greutatile medii la 42 de zile la loturile L3 si L4 au fost mai
mari cu 6 % respectiv 2,3 % fata de lotul martor. Acest aspect s-a reflectat si n valorile obtinute la
ceilalti indicatori urmariti, respectiv greutatea carcasei, a principalelor portiuni transate si a organelor
interne, care au avut valori n concordanta cu greutatile nregistrate la sacrificare, mai bune decat lotul
martor, evideniindu-se lotul care a primit 0,6% cimbru de gradina;
calitatea carnii, exprimata prin proprietatile organoleptice si fizico-chimice, a fost superioara la

loturile care au primit aditivi botanici, certificand faptul ca una din calitatile aditivilor botanici este
aceea de a inbunatati calitatile organoleptice ale carnii;
analizele efectuate pe carcasele de pui cu privire la posibila remanenta a unor substante indemne de
compozitia chimica a carnii si care ar putea dauna sanatatii umane a evideniat ncadrarea n normele
acceptate de legislaia sanitar veterinar.
23/41
Rezultatele pozitive obtinute ca urmare a folosirii plantelor medicinale aromatice si condimentare

autohtone recomanda utilizarea acestora ca promotori de crestere ce pot nlocui antibioticele, practica
experimentala dovedind acest lucru.
Rezultate obinute n a doua serie experimental
In ultimul timp, accent deosebit s-a pus pe utilizarea plantelor medicinale, aromatice si condimentare
respectiv pe actiunea sinergica a componentelor active continute de acestea, pe utilizarea de uleiuri esentiale
obtinute din diferite plante, care au proprietatea de a nu ramane n corpul animal mai mult de 24 de ore.
Sunt cunoscute la ora actuala peste 10.000 de specii de plante ce pot fi folosite ca remedii naturale n
tratarea si prevenirea unor afectiuni, dar peste 90% din componentele lor active raman nca de descoperit.
Uleiurile esentiale au actiune cu atat mai puternica cu cat sunt mai concentrate si s-a demonstrat,
comparativ cu actiunea antibioticelor, ca au un spectru mai larg de actiune asupra microorganismelor patogene
(abuc M. A., 2000; Balchim L. M., 2003; Gozlan B., 2006).
Uleiurile esentiale sunt de fapt uleiurile volatile care sunt formate din peste 5000-7000 de constituenti
celulari ca produsi ai metabolismului secundar secretati de celule specializate (gasite de regula n perisorii
glandulari) de pe planta ntreaga sau doar de pe unele organe (flori, fructe, frunze, boboci florali, muguri,
radacini, coaja fructelor, seminte). Compozitia chimica a acestora variaza in functie de locul de secretie si
depozitare precum si a modalitatii de extragere (Balchim L. M., 2003; Lemberkovics E., 2004).
Conform obiectivelor stabilite s-au efectuat experiente pe puii de carne, utilizand o serie de plante
medicinale cu scopul stabilirii efectului lor biostimulator.
Ca biostimulatori de crestere au fost utilizate: extract uleios de cimbru 0,1% L1, extract uleios de salvie
0,1 % L2, ulei esential de rozmarin 0,05 % L3 si oregano pudra 0,5% L4, rezultatele au fost comparate cu
administrarea unui antibiotic, oxitetraciclina (20 mg /kg primele 14 zile si 10 mg /kg pana la 28 de zile) L5.
Plantele utilizate ca aditivi botanici sunt prezentate in continuare, cu aspecte legate de compozitia lor
chimica.
THYMUS VULGARIS L. Cimbru de cultura; Thyme (eng); Thym (fr); Thymian (ger) este o planta
medicinala si condimentara, originara din regiunea mediteraneana, centrul Europei si Siberia, ce face parte din
ordinul Lamiales familia Lamiaceae.
Cimbrul de cultura este raspandit n toata lumea dar cultivat cu precadere n Europa centrala, Africa
de est, India, Turcia, Israel, Maroc si America de nord si sunt ntalnite mai multe specii. La noi n tara, este
cunoscut sub denumirea de cimbru adevarat, lmia, iarba cucului etc. (Neagu E.,, 1985;Viorica Istudor 2001).
24/41
Specia prezinta mai multe chemovarietati denumite dupa constituentul principal al uleiului volatil care
variaza n concentratie dupa cum urmeaza: geranioliferum (cca. 90 % gerianol), linaloliferum (cca. 90 %
linalol) paracymeniferum (1,8-cineol cca 70%), thujanoliferum (transtujan-4-ol + cis-mircen-8-ol de cca. 70%),
thymoliferum (cu timol de pana la 70% si carvacrol cca 80%)(Eliu-Ceausescu, 1988 si Istudor 2001).
Intereseaza chemotipul timolic care este si cel mai raspandit.
Thymus vulgaris se cultiva astazi ca planta medicinala si condimentara, se prezinta ca un semiarbust
nalt de 10-40 cm, cu tulpina tetragonala erecta lignificata la baza. Frunzele sunt mici, ciliate, sesile, opuse
linear-lanceolate, de culoare verde pe fata superioara si gri pe fata inferioara.
Florile bilabiate de culoare violet-rosiatica sunt dispuse n verticile si reunite n raceme terminale.
Fructul este o tetra-achena (Viorica Istudor 2001).
Componentele bioactive se gasesc n toata planta dar n principal la nivelul trichoamelor (perisori
tectori): cu structura triunghiulara care contin ace de oxalat de calciu si care se gasesc la suprafata epidermei de
pe fata superioara a frunzei, si cu structura geniculata si glandulara (peri glandulari, structura epidermei acestora
este alcatuita din 12 celule secretoare) situati la suprafata epidermei de pe fata inferioara a frunzei. De specificat
faptul ca perisorii pot fi observati prin analiza microscopica a pulberii de Thymi herba fiind modul precis de
identificare (Ciulei E., 1993; Wichtl M., 1994).
Componentele considerate active din punct de vedere biologic se gasesc n cantitati mai mari sau mai
mici n Thymus vulgaris, planta este utilizata sub forma de pudra obtinuta din partile aeriene ale plantei Thymi
herba cat si n uleiul volatil de cimbru Thymi aetheroleum obtinut prin distilarea cu vapori a partilor aeriene ale
plantei. Cimbrul de cultura n compozitia chimica contine o cantitate de ulei volatil ce variaza functie de
chemotip 1-2,5% (Wichtl M., 1994; Viorica Istudor 2001).
Ca si componente bioactive n Thymi herba (planta ntreaga) cat si Thymi aetheroleum (ulei esential)
ntalnim:
- hidrocarburi monoterpenice: - si -pinen, camfren, mircen, 3-caren, fenchen, limonen, p-cimen (1030%), p-metan, p-sabinen, terpinolen, -terpinen, si -felandren (dupa Eliu-Ceausecu V., 1988).
- compusi cu structura monoterpenica, saturata, nesaturata sau aromatizanta:
a) alcooli terpenoidici: geraniol, nerol, linalol, borneol, citronelol, 1,8-cineol, terpinen-4-ol,
pinocarveol, pinocarvona, alcool fenchilic, citronelal, propionat si valerianat de linalil, cis-mircen-8-ol, trans-tuianol.
b) fenoli terpenoidici, din aceasta categorie ntalnim: timol 30-70 % si carvacrol (3-15 %),
glucozidele si galactozidele carvacrolului si timolului. (Wichtl M., 1994, Viorica Istudor 2001). Astfel de
componente se gasesc n ntrega planta dar difera continutul n timol (1,4-2,5%) (Wichtl M.,1994).
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie n cimbru ntalnim; acetat de bornil, de
linalil si de neril.
- sesquiterpenoide: alcooli sesquiterpenici, farnesolul si izomerul sau nerolidolul, hidrocarburi
sesquiterpenice, carofilen si cadinen.
- acizi polifenol carboxilici, n cimbru ntalnim acidul clorogenic si rozmarinic care sunt esteri ai
acidului cafeic cu acidul chinic.
- substante amare, n cimbru se gasesc o serie de principii amare n cantitati foarte mici fara a fi
specificate (Istudor V., 2001).
25/41
- flavonoide, din cadrul aceste grupe n cimbru ntalnim o serie de flavonozide (flavone): timonina,
vincenina-2, cirzilienol, xantomicrolul (Ciulei I., 1993 ; Viorica Istudor 2001).
- tanini;
- compusi triterpenici respectiv n cimbru ntalnim, acizii ursolic si oleanolic.
Toate componentele bioactive descrise, identificate si izolate au o serie de actiuni farmacodinamice
proprii si specifice dar n cadrul plantei de cimbru Thymi herba cat si n uleiul volatil de cimbru Thymi
aetheroleum actioneaza sinergic avand ca actiuni principale: antiinfectioasa (antiseptica, si antifungica),
stomahica, secretomotoare, secretolitica, spasmolitica antihelmintica, antioxidanta, coleretica, diuretica,
antalgica, revulsiva si cicatrizanta antiseptica intestinala (Ciulei I., 1993; Craciun F., 1977; Viorica Istudor
2001). A fost pusa n evidenta activitatea antimicrobiana a uleiului volatil extras, chiar la dilutia 1:3000,
ndeosebi din chemotipul timol fata de 30 de germeni Gram +, 18 Gram - si 11 fungi (Ciulei F., 1993).
Se utilizeaza partile aeriene nelignificate ale plantei (Thymi Herba) care se recolteaza cand plantele au
nflorit n proportie de 25% pana la 100% pe timp nsorit ntre orele 9-14 (Maria Verzea 2001) si care se usuca la
umbra sau n uscatorii la 35C (Maria Verzea 2001; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
Este foarte important de stiut ca momentul recoltarii conteaza mult, continutul n ulei volatil n planta
uscata variaza functie de faza de vegetatie de la 1,68 % (100 %) n faza de butonizare la 0,80 % (48%) la
sfarsitul nfloririi pana la 1,12 % (66 %) la coacerea semintelor (Paun E., 1988).
Se utilizeaza n teraputica homeopata la om sub forma de ceiuri, tincturi, aerosoli, oleosoli, produse
farmaceutice (Carmol, Giardinocid, Tusomag, Voseptol) care sunt ntrebuintate n unele afectiuni precum cele
neuropsihice, respiratorii, locomotorii, urogenitale, dermice, infectii digestive etc. (Viorica Istudor 2001), iar n
fitoterapie la animalele mici se foloseste n proportii de 0,5-1-2g sau infuzie 2-5 % (Neagu E., 1985) iar n
medicina traditionala se utilizeaza n doze terapeutice de 0,3-0,6 g maxim 1g.
Este imporatnt de specificat faptul ca fiecare substanta continuta de cimbrul de cultura identificata si
utilizata separat are un grad mai mic sau mai mare de toxicitate unele fiind iritative, dar pe ansamblu toxicitatea
relativa a fost stabilita la valoarea de 2,5 (0-netoxic, 1-2 sigur, 3-foarte toxic) (Cowan M., 1999). Consumul
exagerat de cimbru poate determina fenomene de toxicitate care sunt induse de fenoli (timol, carvacrol), iar
uleiul volatil este dermocaustic, iritant pentru mucoase si hepatotoxic (Viorica Istudor 2001).
De specificat faptul ca toate componentele bioactive din cimbru de cultura pot varia ca si compozitie,
functie de o serie de factori externi cum ar fi clima, solul, expunerea solara care pot determina mari diferente n
compozitia uleiului volatil.
ROSMARINUS OFFICINALIS L. Rozmarin; Rosemary (eng); Romain (fr); Rosmarinbltter (ger),
face din ordinul Lamiales, familia Lamiaceae.
26/41
Este o planta medicinala aromatica condimentara si ornamentala, originara din regiunea

mediteraneana unde creste spontan, este nsa cultivat n multe tari europene si nu numai (Eliu-Ceausescu V.,
1988; Istudor V., 2001).
Sunt ntalnite mai multe chemovarietati iar cele mai utilizate sunt: Rosmarinus officinalis
camphoriferum, Rosmarinus officinalis cineoliferum, Rosmarinus officinalis verbenoniferum (Ciulei I., 1993;
Viorica Istudor 2001).
Rosmarinus officinalis este un subarbust sempervirescent (totdeauna verde) care are aspectul unui mic
conifer, cu tulpina de 60-150 chiar 200 cm, lignificata la baza si cu scoarta exfoliata. Frunzele liniare sesile,
aciculare, coriacee, persistente, pieloase, lungi de 2-3 cm, cu nervura mediana pronuntat dezvoltata, au marginile
rasucite catre fata interioara pana la o forma tubulara, de culoare verde pe fata superioara si albicioasa pe fata
inferioara. Florile bilabiate, proase, cu o corola albastra pana la violaceu, rar albe, sunt grupate n ciorchini
axilari sau terminali. Poseda un miros puternic aromat, cu gust aromat, usor amarui (Ciulei I., 1993; Wichl M.,
1994; Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001).
Pentru identificarea la microscop a pudrei sunt caracteristici perii tectori situati pe suprafata epidermei
frunzelor de rozmarin si care pot fi pluricelulari articulati, glandulari octocelulari, tipici labiatelor, iar
caracteristica particulara este faptul ca perisorii pluricelulari sunt cei mai numerosi fiind foarte ramificati
asemanatori cu niste flori de gheata (Ciulei I., 1993; Wichl M., 1994).
Componentele active din punct de vedere farmacodinamic din Rosmarini folium reprezentand frunzele
de rozmarin si Rosmarini aetheroleum respectiv uleiul volatil extras prin antrenarea cu vapori ale somitatilor
florale de rozmarin sunt prezentate n continuare. Frunzele de rozmarin au n compozitie o cantitate de ulei
volatil care variaza de la 0,2-1,2 % n planta proaspata si 1-2,5 % n planta uscata (cu pana la 2 % n frunze iar n
flori cca. 1,4 % (Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001). Structura chimic:
- hidrocarburi monoterpenice, n cazul rozmarinului, functie de chemovaritate ntalnim: si pinen
(20-30%), (+)- limonen, camfen (22%), mircen, bornilen, sabinen, -terpinen, si felandren, -terpinen, pcimen, si fenandren, 3-si 4-caren (Ciulei I.,1993; Viorica Istudor 2001);
- alcooli terpenoidici: borneol (3-5%)*1, linalol, terpinen-1-4-ol, izoborneol, cis si trans tuianol-4, pcimen-8-ol, (Viorica Istudor 2001);
- oxizi monoterpenici, cel mai important este1-8-cineol sau eucaliptolul care n cazul rozmarinului
functie de chemovarietate poate varia n compozitie de la 20-30% pana la a fi majoritar;
- cetone monoterpenice: ntalnim camfora 15-37 % si verbenona pana la 30 %, din continutul uleiului
volatil;
- din aceasta grupa de acizi polifenol carboxilici ntalnim n rozmarin o serie de heterozide fenolice
cum ar fi: acidul rosmarinic, substanta caracteristica rozmarinului, identificat n proportie de 2-3,7% din uleiul
volatil si acizii cafeic, gentizic, vanilic, siringic (Viorica Istudor 2001);
- compusi triterpenici respectiv: betulinol, si amirenol, acidul ursolic (2,8-4,5 %), acidul
oleanolic (1,05 %) si derivatii lor hidroxilati (acid 19-- hidroxiurssolic, acid 2- hidroxioleanoic);
- flavonozidele (flavone) din cadrul acestora ntalnim n rozmarin: diosmentina, diosmina, si alte
flavone metoxilate, luteolol, apigenol si derivatii lor, cirzimaritina, salvigenina, cirziliona si altele;
27/41
- substante amare diterpenice din aceasta categorie n rozmarin ntalnim: carnosolul, acid carnosolic,
rozmanol, rozmaridifenol, rozmadial;
- sesquiterpene: -carofilen si humulen 3-octanona, safrol;
- compusi de alta natura, n rozmarin se mai ntalnesc si alte substante cum ar fi o serie de taninuri 3,48,4 %, vitamina C, ceruri, o saponina nespecificata, aminoacizi, colina, acid glicolic, -sitosterol, acid nicotinic,
etc.
Actiunea farmacodinamica a frunzelor de rozmarin Rozmarini folium cat si a uleiului volatil
Rozmarini aetheroleum este evidentiata fiind utilizate cu succes n terapeutica unor boli la om. Separat, toti
compusii chimici descrisi anterior au actiuni proprii, dar cele doua forme de prezentare actioneaza farmacologic
ca si stimulatoare ale circulatiei cerebrale, colagog-coleretica, diuretica, antispastica, cicatrizanta si epitelizanta,
carminativa,
stomahica,
antidiareica,
antispastica,
antiinfectioasa
majora
(antibacteriana,
antivirala,
antiparazitara si antifungica), imunostimulatoare si antlgica, antioxidanta (Craciun I., 1977; Wichtl M., 1994;
Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001; Kamel C., 2004).
Unele din actiunile farmacologice au fost supuse cercetarii, efectul preparatelor pe baza de rozmarin
fiind demonstrate experimental. Astfel la administrarea uleiului de rozmarin pe cale orala se determina cresterea
colerezei. Secretia biliara ajunge n maxim doua ore de la administrare la un volum de 1,5 ori mai mare de cat la
animalele martor. Are de asemenea un efect hipocolesterolemiant. Actiunea antimicrobiana se manifesta
mpotriva Bacillus typhi, Bacillus diphteriae, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa
si Candida albicans.
De specificat faptul ca uleiul volatil cantitativ precum si continutul n componente active variaza mult
in functie de o serie de factori legati n primul rand de planta dar si de mediu. Dupa unii autori (Ciulei, 1993)
care citeaza literatura straina n legatura cu continutul uleiului volatil n unele componente active, - pinen,
camfren, -pinen acestea variaza proportional functie de faza vegetatie, astfel: 1: 1: 3 n mugurii foliari, 1: 1: 2 n
frunzele tinere, 4: 2: 1 n frunzele mature. Sabinenul prezent n cantitate mare n mugurii foliari scade cantitativ
odata cu maturarea frunzelor.
Toxicitatea relativa stabilita pentru componentele bioactive continute de rozmarin este de 2,3 fiind
considerata o toxicitate mare pe scara valorilor (0 este considerat foarte sigur iar 3 este considerata foarte toxic)
(Cowan M., 1999).
Rozmarinul este utilizat n alimentatie ca si condiment, respectiv frunzele care se recolteaza naintea
deschiderii complete a florilor, n industia parfumeriei (frunzele si somitatile florale) si cosmetica, este o specie
melifera, este utilizata si ca planta ornamentala (Parvu C., 2000).
Se utilizeaza din timpuri stravechi ca planta medicinala n medicina traditionala umana, fiind
responsabil de actiunea geriatrica. Formele de administrare sunt ceaiuri, extracte, tincturi, unguente, n
prevenirea si tratarea unor afectiuni ale sistemului nervos, cardio-vasculare, respiratorii, digestive, uro-genitale,
endocrine, locomotorii unele boli infecto-contagioase si metabolice. Se utilizeaza si n medicina veterinara
pentru prevenirea parazitozelor la animale (Viorica Istudor 2001).
Rozmarinul se cultiva de regula pe soluri usoare profunde, bogate n calciu, cu expozitie sud-vestica,
datorita originii mediteraneene prefera zonele cu temperaturi ridicate pe tot timpul anului. La noi n tara se
preteaza la cultivat n special n Campia Timisului (Craciun F., 1997).
28/41
Planta este un subarbust a carei cultura poate dura mai multi ani. Culturile se nfiinteaza n prima
decada a lunii ianuarie cu rasaduri, se executa o serie de lucrari n anul I, II si III atunci cand de fapt se face si
recoltarea (Craciun F., 1997). Se recolteaza partile aeriene ale plantei (frunzele sau somitatile florale), care se
usuca n camere umbroase.
ORIGANUM VULGARE L. Sovarv; Origanum (eng); Origan (fr); Origanum, Wohlgemut (ger)
face din ordinul Lamiales familia Lamiaceae.
Oregano este o planta erbacee perena aromatica, creste spontan n toata Europa, n zonele de deal pana
la nivel montan prin locuri aride si nsorite. Este cunoscuta popular si ca sovarv, solovarf, solonic, origan,
busuiocul fecioarelor, etc. (Ciulei I., 1993; Istudor V., 2001; Robu T., 2004).
Este o planta perena, prezinta subteran un rizom orizontal, de la care pleaca numeroase radacini
filiforme. Tulpina erecta nalta de 30-60 cm, poate ajunge si la 85 cm, cvadrangulara, ramificata n partea
superioara, pubescenta poate fi verde sau pigmentata n rosu violaceu. Frunzele sunt opuse, scurt petiolate, ovale,
cu marginea ntreaga sau usor dintata, pubescente n special n partea inferioara, privite n zare prezinta
numeroase puncte translucide, care corespund glandelor secretoare de ulei volatil. Florile de culoare purpurie sau
violeta, rar albe, sunt grupate n inflorescente corimbiforme si sunt alcatuite dintr-un caliciu campanulat,
pubescent pe interior, terminat cu cinci dinti egali. Corola bilabiata tubuloasa prezinta patru lobi aproape egali si
unul diferentiat ca marime. Are miros puternic aromat si gust slab amar-astringent (Craciun F., 1977; Ciulei I.,
1993; Viorica Istudor 2001; Robu T.,2004). Prezinta la suprafata epidermei peri tectori pluricelulari verucosi
(Ciulei I., 1993).
Functie de tara de provenienta si continutul n substante active se ntalnesc mai multe specii respectiv:
Origanum vulgare L, (sovarv), Origanum vulgare ssp. viride (Boiss) Hayak., Origanum heracleoticum L.
carvacoliferum, Origanum heracleoticum L. thymoliferum, Origanum creticum (din Grecia), Origanum onites
(din Turcia)(Viorica Istudor 2001).
Origani herba (partea aeriana nflorita) si Origani aetheroleum (uleiul volatil extras prin antrenare cu
vapori de apa) prezinta o serie de componente active din punct de vedere biologic.
Partile aeriene recoltate n timpul nfloririi au n compozitie o cantitate de ulei volatil care variaza de
la 0,18-0,45 % n produsul proaspat si 0,32-1,02 % n produsul uscat (Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
- hidrocarburi monoterpenice, n cazul origanului, ntalnim n compozitia uleiului volatil: si
pinen, -terpinen, p-cimen (10 %), camfen, si -terpinen, mircen, limonen, selinen, origanen (Eliu-Ceausescu
V., 1988; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
Compoziia chimic:
- alcooli terpenoidici n oregan ntalnim: linalool, borneol, terpinen-1-4-ol si -terpineol;
29/41
- fenoli terpenoidici, aceste componente provin din p-cimen, prin hidroxilare, din aceasta categorie
ntalnim timolul si carvacrolul cu diferente cantitative n uleiul volatil functie de varietate, dupa unii autori cu
pana la 90 % carvacrol (Ciulei I., 1993); carvacrol si timol 45-75 % (Robu T., 2004); carvacrol si timol 50-89 %
(Viorica Istudor 2001);
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie n origano ntalnim; acetatul de linalil ;
- oxizi monoterpenici, 15 %. Cel mai ntalnit dintre oxizi n uleiul volatil de origano este 1-8-cineol;
- cetone monoterpenice, n uleiul volatil de origano ntalnim, camfora;
- compusi triterpenici ntalniti sunt : acizii ursolic, oleanoic si cafeic;
- flavonozizi (flavone) din cadrul acestora ntalnim heterozidele luteolului, apigenolului,
kaemferolului, naringenolului etc. (Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
- depside, n origani herba sunt 8 %;
- hidrocarburi sesquiterpenice, din aceasta grupa de compusi chimici n origano ntalnim: -bisabolen,
-carofilen, camfren, cedrol (Viorica Istudor 2001);
- taninuri n proportie de 8 %.
Actiune farmacodinamica: atat Origani herba cat si Origani aetheroleum sunt folosite n prevenirea si
tratarea unor afectiuni la om. Fiecare grupa de componente active are o serie de actiuni proprii specifice dar n
cadrul celor doua forme de prezentare actioneaza sinergic ca si antiseptic, tonic general, antispastic, diuretic,
stomahic, antiinfectioas cu spectru larg (bactericid, fungicid, virulicid, paraziticid), imunomodulatoar (Craciun
F., 1977; Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
De la oregano se utilizeaza somitatile aeriene nflorite dupa uscare sau uleiul volatil extras prin
antrenare cu vapori de apa. Ca planta aromatica este utilizata n alimentatie ca si condiment n proportie de
0,03%. Se utilizeaza n bioterapie ca planta medicinala, sub forma de ceiuri, cataplasme, inhalatii, unguente
tincturi utilizate n prevenirea si tratarea asteniilor, infectiilor respiratorii si digestive etc. Este o planta melifera
si poate fi utilizata si ca planta ornamentala (Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
Se recomanda atentie n manipularea uleiului volatil, care este dermocaustic. Produse farmaceutice
care au la baza cele doua forme de origani sunt, Galov G, Sedocalm. Dozele de utilizare la animalele mici sunt
de 1-5 g (Neagu E., 1985).
Planta creste spontan si nu se cunosc nca date despre tenologia de cultura. Se recolteaza partile
aeriene ale plantei n timpul nfloririi (lunile iulie august), se taie lastarii la o dimensiune de cca. 20 cm, dupa
care se usuca la loc umbros sau n uscatorii la temperaturi de maxim 35C, (Parvu C., 2000; Viorica Istudor
2001).
SALVIA OFFICINALIS L. Salvia; Shapsage (eng); Sauge (fr); Gartensalbei (ger), face din ordinul
Lamiales familia Lamiaceae
Este un subarbust aromatic mediteraneean originar din sud-estul Europei unde creste spontan sau se
cultiva pe soluri aride pietroase. Este cunoscuta ca planta medicinala din antichitate cu proprietati terapeutice
astfel grecii au denumit-o si iarba sfnt, fiind considerata panaceu universal pentru toate bolile salvand viata
oamenilor. La romani era considerata planta celor 1000 de virtuti. La noi este cunoscuta ca salvie, jales de de
gradina etc. (Istudor V., 2001; Robu T., 2004).
30/41
Este un subarbust stufos cere prezinta n sol rizomi ramificati si lignificati. Tulpina lemnoasa la baza
ramificata de 30-40cm dar poate ajunge si pana la 80 cm, cu patru muchii, de culoare verde-cenusie, uniform
foliata cu peri densi alipiti. Frunzele opuse alungite ovate pana la lanceolate, fin dintate, cu nervurile reticulate
proeminente n special pe partea inferioara, frunzele batrane, prezinta la baza mici excrecente, au culoarea verde
pe fata superioara si cenusiu pe fata inferioara, frunzele tinere sunt puternic pubescente de culoare argintie sau
alb-cenusiu pe ambele fete, lipsite de nervuri. Florile sunt bilabiate de culoare albastra sau violacee si sunt
grupate cate 6-12 n inflorescente situate n varful tulpinilor (Craciun F., 1977; Ciulei I., 1993; Wichl M., 1994;
Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004, Stan Ghe., 2006).
Sectionate transversal frunzele de salvie prezinta o forma ondulata cu nervura mediana si cele
secundare proeminente pe fata inferioara. Pe epiderma se gasesc un numar foarte mare de peri tectori,
pluricelulari, cu pereti subtiri, cu celula terminala sub forma de bici: peri glandulari formati din opt celule
secretoare acoperiti de o cuticula bombata i peri glandulari mono si pluricelulari (Ciulei I., 1993, Wichl M.,
1994).
Functie de marimea si forma frunzelor, de abundenta perilor de pe acestea si de culoarea florilor, se
cunosc mai multe subspecii si forme: ssp. lavandulifolia Gams., ssp. minor (Gmelin), Gams., cu formele
auriculata, (Mill.) Vis., albiflora, rubiflora, si purpurascens Alef. si ssp.major Gams. cu forma crispa Alef.
(Viorica Istudor 2001).
Componentele biologic active continute de Salviae folium si Salviae aetheroleum sunt numeroase si n
proportii diferite si vor fi prezentate n continuare.
Frunzele de salvie au n compozitie o cantitate de ulei volatil care variaza de la 1 la 2,5% n frunzele
uscate (Viorica Istudor 2001):
- hidrocarburile monoterpenice cu un caracter puternic aromatizant se gasesc n toate uleiurile volatile
ale plantelor aromatice, n cazul salviei ntalnim functie de chemovarietate pana la 35% din compozitia uleiului
volatil aceste componente, respectiv: si pinen, camfen, mircen, limonen, sabinen, -terpinen, p-cimen,
terpinolen, -tuien, -terpinen, cis si trans-ocimen, allo-cimen, 3-caren (Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
- alcoolii terpenoidici n salvie ntalnim: borneol, linalol (10-30%), terpinen-1-4-ol, -si -terpineol,
trans tuianol-4, nerol si gerianol, p-cimen-8-ol, sabinol, citronelol (Viorica Istudor 2001);
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie n salvie functie de chemovarietate,
ntalnim: acetat de linalil n cantitate ce poate varia de la 1-2% pana la 45-47%, acetat de bornil, acetat de
sabinil, acetat de terpenil, acetat de geranil, izovalerati de metil si linalil;
- oxizi monoterpenici sunt derivati oxigenati ai terpenelor dintre care cel mai raspandit este 1-8-cineol
sau eucaliptolul care n cazul salviei, functie de chemovarietate poate varia n compozitie de la 32-42 %.
- cetone monoterpenice, n uleiul volatil de salvie reprezinta ntre 20-70% dintre care cele mai
ntalnite sunt: -tuiona 12-33%, -tuiona 2-14%, camfora 1-26 %;
31/41
- acizi polifenol carboxilici, se gasesc n salvie n proportie de 4-5%. Din aceasta grupa de compusi
ntalnim acizii rosmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, feluric, fumaric, glicolic, gliceric, nicotinic;
- compusi triterpenici, n salvie ntalnim: acizii crategolic, ursolic (1-2 %), oleanoic, ursolil-ursolic
care este un autoester al acidului ursolic gasit n frunzele mai batrane, germanicol, izolupeol, si amirenol,
uvaol, betulinol etc. (Viorica Istudor 1998, 2001, Robu T., 2004);
- flavonoizi (flavone) salvia contine ntre 1 si 3% aceste componente, iar din cadrul acestora ntalnim
derivati ai 6-hidroxi-, 6-metoxi-, 7-metoxi-, 6,7dimetoxi-luteolului, apigenoli, liberi si esterificati, hispidulina,
gencvanina, cirziliona, cirzimetrina, salvigenol;
- substante amare diterpenice si taninuri catehice 2-14%, din aceasta categorie ntalnim:
picrosalvina=carnosolul, rosmanol, manool, acid carnosic=acid carnosolic, salvina si alti deirivati ai acidului
abietatrien-10-oic cu puternice actiuni antimicrobiene, (Viorica Istudor 2001);
- hidrocarburi sesquiterpenice, din aceasta grupa de compusi chimici n salvie ntalnim: -carofilen,
aromadendren, allo-aromdendren si -cadinen;
- alcoolii sesquiterpenici ntalniti sunt: viridiflorol, spatulenol, junenol, -bisabolol, eudesmol,
cariofilenol I si II etc.;
- alte substante continute sunt : fitosteroli (-sitosterol, stigmasterol), vitamina C n cantitate de 27-88
mg% n planta proaspata si 82-423 mg% n planta uscata, vitamina B1, acid pantotenic, rezine, oze, acizi organici
(fumaric, gliceric, glicolic), o serie de enzime (fenolaze, peroxidaze, oxoreductaze, biciclo-monoterpenolreductaza), fenoli (timol), cumarine, eteri.
Ca actiune farmacodinamica, atat Salviae folium cat si Salviae aetheroleum sunt utilizate cu succes n
terapeutica unor boli la om cu foarte multe idicatii pentru taraterea unor afectiuni. Separat toti compusii chimici
descrisi anterior au actiuni proprii, dar n cadrul salviei sub cele doua forme de prezentare actioneaza sinergic ca
si stomahica, hemostatica, colagog-coleretica, antiseptica, antinevralgica, hipoglicemianta, spasmolitica, tonica
si stimulanta, antispastica, mucolitica, antibacteriana pe satfilococ auriu si streptococ -hemolitic grupa A,
antivirala, antifungica pe Candida, lipolitica, antimicrobiana pe bacterii gram negative, antioxidanta (Craciun F.,
1977; Wichtl M., 1994; Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001).
Se utilizeaza n bioterapie ca planta medicinala sub forma de ceiuri, extracte si tincturi. Frunzele de
salvie sunt utilizate n alimentatie ca si condiment n unele tari. Produsele pe baza de salvie sunt utilizate la om
pentru tratarea unor afectiuni: ale sistemului nervos, vasculare, respiratorii si ORL, digestive, dermice,
locomotorii, endocrine, urogenitale. Ca produse farmaceutice se ntalnesc Salviaclim si Anginesin. Dozele de
utilizare n tratamente la animalele mici sunt de 3-5 g.
Datorita proprietatilor antimicrobiene si antifungice uleiul volatil se utilizeaza n conservarea carnii. n
cantitati mari uleiul volatil este toxic pentru animale si om si poate determina aparitia unor probleme cardiace
daca se utilizeaza pe o perioada mare de timp (Neagu E., 1985 ; Ciulei I., 1993 ; Viorica Istudor 2001).
Salvia este cultivata n special pentru calitatile sale medicinale si se cunosc cca. 500 de specii ale
genului Salvia, n tara noastra vegeteaza mai multe specii, dintre care care doua sunt exclusiv pentru cultura, una
spontana si cultivata iar zece sunt spontane, fiind comune n toata tara.
Epoca optima de recoltare este cea din naintea nfloririi. Prima recolta se face cand florile se afla n
faza de butonizare, cand continutul n ulei volatil este cel mai mare, se usuca n camere umbroase, bine aerisite
32/41
sau uscatorii la 30-40 C. Plantele ntregi se recolteaza n timpul nfloritului cu o productie de 2000-3000kg /ha
(Craciun F., 1997; Parvu C., 2000).
Ca material biologic a fost folosit hibridul Ross 308 care a fost crescut pana la 42 de zile. Nutreturile
utilizate au fost nutreturi combinate complete, specifice fiecarei perioade de crestere: demaraj (PB 22%, 3005
kcal/kg), crestere (PB 20% si 3100 kcal EM/kg) si crestere-finisare (PB 18% si 3153 kcal EM/kg ).
Prima experienta din cea de a doua serie experimentala s-a desfasurat fara sa se efectueze vaccinurile
profilactice. Au fost folositi un numar de 250 de pui broiler de gaina repartizati n cinci loturi. Observatiile au
fost facute pe tot parcursul desfasurarii experientei legate de greutatea medie, sporul de crestere, indicele de
consum.
La sfarsitul perioadei experimentale (42 de zile) au fost analizate rezultatele obtinute cu privire la
evolutia greutatii corporale, sporului mediu si consumului mediu de nutret, tabel 11.
Tabel 11
Performantele de crestere ale puilor de carne n cazul utilizarii unor aditivi botanici comparativ
cu un antibiotic
Specificare
L1
L2
L3
L4
L5
Greutatea medie initiala g
46,5
46,2
46,7
46,3
46,2
Greutatea medie finala g
2172,34
2128,20
2146,24
2171,96
2216,95
Spor mediu de crestere g
2125,84
2081,5
2099,54
2125,66
2170,75
Nutret consumat g/pui
3719,3
3584,9
3764,2
3746,28
3936,39
Indice de consum g nc./g greutate vie
1,81
1,68
1,75
1,72
1,76
Mortalitate %
Analizand datele din tabel se poate constata faptul ca nu au fost nregistrate diferente semnificative ntre
loturi cu privire la greutatea corporala medie si sporul de crestere, valorile medii nregistrate fiind apropiate.
Greutatea medie a avut valoarea ce mai mare la lotul care a primit antibiotic, interesant de constatat este
faptul ca diferenele intre loturi sunt foarte mici ceea ce demonstreaza ca aditivii utilizati nu au avut influenta
semnifictativa asupra cresterii si dezvoltarii puilor figura 5.
101
100
99
98
97
96
95
94
100
98
98
97
96
L1
L2
L3
L4
L5
F
Fig 5 Valorile procentuale pe loturi pentru greutatea medie a puilor la 42 de zile
33/41
Legat de consumul de hrana se constata ca la toate loturile care au primit aditivi botanici valorile sunt
mai mici decat la lotul martor cu antibiotic, ceea ce ne permite sa concluzionam ca adtivii botanici utilizati de
noi au determinat prin cresterea secretiilor enzimatice si mentinerea unui mediu favorabil dezvoltarii florei
benefice.
Conform datelor prezentate in figura 6 se poate constata faptul ca au fost variatii ale valorilor
inregistrate, n sensul ca fiecare aditiv a influentat mai mult sau mai putin valorificarea hranei in functie de doza
utilizata si de componentele active continute de aditivii folositi. Pe baza rezultatelor obtinute se poate
concluziona ca extractul uleios de salvie a avut cea mai buna influenta, urmat de extractul uleios de cimbru si
pudra de oregano.
Consideram important obtinerea acestor rezultate, care prima data confirma literatura de specialitate si
ne convinge de faptul ca unele plante administrate n hrana puilor de carne pot avea efect biostimulator,
determinnd o crestere si devoltare buna. Cel mai important lucru este ca utilizarea acestora in anumite nivele
poate determina o foarte buna valorificare a hranei si putem spune in acest caz ca pot fi folosite ca potentiali
nlocuitori ai antibioticelor.
101
100
99
98
97
96
95
94
93
100
99,4
97,7
97,1
95,4
L1
L2
L3
L4
L5
Fig 6 Valorile procentuale ale indicelui de consum pe toata perioada experimentala

Rezultate privind calitatea carcaselor si a organelor obtinute
Unul din criteriile de baza dupa care se ghideaza consumatorii l reprezint standardul de calitate la care
se prezinta produsul, alaturi de gradul de siguranta pe care il ofera. Pentru a stabili calitatea carcaselor obtinute
s-au inregistrat date legate de randamentul la sacrificare, participarea principalelor portiuni transate n alcatuirea
carcaselor si greutatea principalelor organe interne de la un numar de cinci pui pe fiecare lot.
Pentru aprecierea calitatii carnii datele inregistrate au vizat: caracteristicile organoleptice precum si cele
fizico-chimice, de asemenea au fost facute analize cu privire la posibila remanenta a antibioticelor la nivel
muscular.
n ceea ce priveste greutatile carcaselor si a principalelor portiuni transate datele nregistrate sunt
prezentate n tabel 12
Tabel 12
Greutatile medii ale carcaselor si a principalelor portiuni transate
Specificare
L1
L2
L3
L4
Carcasa (g)
1535
1495,5
1512,5
1545,5
Piept (g)
494,01
437,19
467,76
475,07
Pulpe (g)
478,48
472,44
486,95
483,35
Aripi (g)
150,20
161,2
159,12
162,58
Tacam (g)
376,45
422,50
413,07
425,12
L5
1565,5
479,01
489,25
155,16
437,5
34/41
Analizand datele din tabel se poate constata o uniformitate a valorilor la toate loturile, cu diferente
foarte mici si nesemnificative. Acest lucru dovedeste ca nivelele de aditivi utilizate au avut efect benefic asupra
cresterii si dezvoltarii puilor studiati.
Acelasi aspect se poate constata si comparand datele cu privire la greutatile medii ale principalelor
organe interne (tabelul 13).
Tabelul 13
Specificare
Ficat (g)
Inima (g)
Pipota (g)

L1
L2
L3
L4
43,2
43,71
44,23
45,37
10,72
10,07
10,30
9,97
25,27
23,25
28,15
28,62
L5
46,16
10,1
29,20
Studiind datele inregistrate cu privire la greutatile principalelor organe interne se poate observa ca si in
acest caz valorile sunt apropiate neinregistandu-se diferente semnificative, dovedind astfel ca biostimulatorii de
crestere folositi au determinat o buna dezvoltare a organelor interne, a aparatelor digestiv si cardiovascular.
Rezultate obtinute cu privire la calitatea carnii
Calitatea carnii a fost studiata urmarindu-se atat calitatile organoleptice cat si cele fizico-chimice. Din
punct de vedere organoleptic nu au fost modificari, toate caracteristicile respectiv gust, miros, culoare,
consistenta s-au ncadrat n prevederile standard (STAS 6997/74; STAS 7031/83) la toate loturile experimentale,
usor placut mirositoare la lotul care a primit ulei esential de rozmarin.
Au fost efectuate analize chimice pe probe de carne probe care au fost analizate atat n laboratorul
propriu cat si n laboratorul DSV Iasi. Rezultatele obtinute sunt prezentate n tabelul 14 cu specificarea ca nu au
fost diferente n ceea ce priveste datele obtinute n cele doua laboratoare.
Tabelul 14
Compozitia chimica a carnii puilor broiler n hrana carora a fost utilizati aditivi botanici comparativ cu
un antibiotic
Specificare
Apa
SU
PB
Grasimi
Minerale
Altele
71,9
28,1
22,2
4,6
1,2
0,1
L1
71,9
28,1
22,3
4,5
1,2
0,1
L2
71,1
28,9
22,5
4,6
1,2
0,6
L3
70,9
29,1
22,1
5,6
1,1
0,3
L4
71,4
28,6
22,0
4,8
1,0
0,8
L5
Valorile pentru compozitia chimica a probelor analizate si prezentate in tabelul de mai sus nu au scos n
evidenta diferente semnificative ntre loturi, acestea fiind in concordanta cu datele prezentate in literatura de
specialitate. Se poate concluziona ca aditivii boatanici utilizati de noi nu au avut influenta semnificativa asupra
compozitiei chimice a carnii.
Rezultate cu privire la profilul metabolic
Determinarea indicatorilor de profil metabolic a fost motivata de necesitatea completarii informatiilor
necesare interpretarii corecte a rezultatelor privind dinamica greutatii corporale si a consumului de furaje n
contextul utilizarii aditivilor botanici ca biostimulatori de crestere.
35/41
Au fost recoltate probe de sange de la un numar de zece pui pe lot la varsta de 42 zile, determinarile
biochimice s-au efectuat in cadrul laboratorului propriu i Laboratorul de Fiziologie Experimentala si Aplicata al
Academiei Romane, prin metodele clasice sau micrometode enzimatice moderne. Valorile inregistrate sunt
redate n tabelul 15.
Tabelul 15
Indicatori
Glucoza (g)
Lipide totale (mg%)
Colesterol (mg%)
Fosfolipide (mg%)
Trigliceride (mg%)
TGO (U/l)
TGP (U/l)
LDH (U/l)
CPK (U/l)
Lipaza (U/l)
ChE (U/l)
L1
2,33
4,39
436
1,30
188
81
162
5,2
6,7
180,5
41,5
1830
269,5
163
2468
L2
2,35
4,41
431
1,28
192
81
164
5,4
6,1
170,5
44,2
1927
239,4
153
2422
L3
2,36
4,42
438
1,28
187
82
163
5,1
6,5
175,2
43,21
1920
238,9
166
2480
L4
2,33
4,42
439
1,27
186
81
162
5,2
6,2
170,3
42,1
1900
244,5
165
2425
L5
2,30
4,38
430
1,30
185
74
158
4,8
6,4
168,1
40
1822
228,6
170
2578
Analizand datele care prezinta rezultatele cu privire la profilul metabolic se poate observa ca valorile la
loturile care au primit aditivi botanici sunt mai bune decat lotul care a primit antibiotic. Concluzionand ca aditivi
botanici utilizati pot influenta usor profilul metabolic al sangelui circulant in sensul unei imbunatatiri al
indicatorilor de metabolism proteic, energetic si mineral dar fara influenta puternica.
Starea de sanatate a puilor a fost buna pe toata durata experimentului, cu specificarea ca n ultima
perioada de crestere puii care au primit oregano sub forma de pudra au manifestat o viabilitate mai slaba,
concretizata prin imposibilitatea de a se deplasa problema remediata cu ajutorul unui supliment mineral bogat n
calciu. A fost nregistrata doar o mortalitate la lotul L1.
Produsele utilizate ca aditivi au fost procurate de la firme specializate pe produse naturale, pentru a avea
siguranta ca produsele sunt de cea mai buna calitate.
Compararea rezultatelor obtinute n spatiul experimental de cercetare cu rezultate obtinute in
ferma de productie
Pentu a verifica la nivel de ferma rezultatele obtinute n conditii de cercetare, s-a demarat o experienta
la nivelul unei ferme de crestere a broilerului de gaina.
Pe un numar de 500 de pui Ross 308 s-au testat aceleasi nivele de aditivi, dar n conditii de crestere la
sol pe asternut permanent. Puii au fost izolati ntr-un compartiment de mica capacitate n care s-au asigurat toate
conditiile de crestere conform tehnologiei elaborate pentru hibridul utilizat. S-au urmat aceleasi etape de lucru,
respectiv nu s-au efectuat vacinarile uzuale, pentru a se evidentia rolul aditivilor asupra starii de sanatate a
puilor.
36/41
La sfarsitul perioadei experimentale la 42 de zile au fost evaluate rezultatele cu privire la indicatorii

urmariti (tabel 6).
Tabel 6
Performantele de crestere a puilor de carne n cazul utilizarii unor aditivi botanici comparativ cu
un antibiotic
Specificare
L1
L2
L3
L4
L5
Greutatea medie initiala g
42,2
43,1
42,7
42,3
42,2
Greutatea medie finala g
1995,12
1878,14
2100,00
1780,00
2216,95
Spor mediu de crestere g
1952,92
1835,04
2057,3
1737,7
2174,75
Nutret consumat g/pui
3551,31
3774,78
3570
3631,2
3901,83
Indice de consum g furaj/kg 1,78
2,01
1,70
2,04
1,76
greutate vie
Mortalitate %
2
4
1
5
1
n urma analizarii rezultatelor obtinute se poate observa ca cele mai bune rezultate pentru toti indicatorii
urmariti le-a avut lotul cu ulei esential de rozmarin L3, urmat de lotul cu antibiotic L5 si lotul cu extract uleios
de cimbru.
Procentul de mortalitate a fost ridicat la lotul L4 lot care a primit oregano, la care si viabilitatea puilor a
fost scazuta. Pentru acest indicator a urmat lotul L2 lot cu extract uleios de salvie. Pierderile la celelalte loturi se
ncadreaza n limite normale, dar mai mari dect n conditiile experientei din spatiul de cercetare. Trebuie
specificat faptul ca pierderile de pui pe loturi s-a realizat n ultima perioada de crestere ceea ce ngrijoreza
datorita cheltuielilor efectuate pentru atingerea greutatilor mai mari. Analizele efectuate pentru stabilirea
cauzelor au indicat o serie de infectii la nivel intestinal si pulmonar fara a se identifica germeni patogeni care pot
declansa epidemii. Trebuie facuta specificarea ca s-au semnalat cazuri asemanatoare si n alte compartimente ale
halei de crestere, dar la care s-a intervenit medicamentos.
Punem aceste rezultate obtinute pe seama unor deficiente de administrare, a tehnologiei de crestere, care
impune maxima securitate atunci cand se utilizeaza aditivi botanici.
Concluziile desprinse si care se impun a fi cunoscute, sunt faptul ca n conditii de maxima securitate
unii aditivi botanici dau rezultate foarte bune, asemanatoare cu a antibioticelor. n cazul de fata nivelele de
aditivi stabilite si utilizate au dat rezultate bune, n concordanta cu rezultatele obtinute de alti cercetatori.
Important de retinut este faptul ca n conditii de productie rezultatele obtinute au fost diferite. Greutatile
corporale au fost mai mici, iar consumul de furaje a fost mai mare la unele loturi care au primit aditivi. La lotul
care a primit antibiotic rezultatele sunt bune, indiferent de sistemul de crestere si conditiile de ntretinere.
Rezultate cu privire la modificarile morfologice a principalelor organe interne
Au fost selectate doua loturi pentru a se preleva probe n vederea cercetarilor referitoare la actiunea
aditivilor n nivelele studiate asupra structurii anotomice si histologice. Investigatiile s-au facut pe un numar de
cinci pui preluati de la fiecare lot. Puii au fost sacrificati prin exsangvinizare. Dupa examinarea necropsica de la
fiecare pui au fost prelevate fragmente tisulare din: ficat, splina intestin, cord, pulmon si rinichi. Probele au fost
prelucrate prin metoda de includere n parafina a preparatului histologic si colorat cu metoda HEA
(Hematoxilina-Eozina-Albastru de metil).
37/41
Rezultatele obtinute la lotul care a primit rozmarin ulei esential 0,05% au evidentiat secvential pe
anumite organe o serie de modificari: n pulmon, pe lng invazia eritrocitara masiva produsa prin aspiratie de
sange la sacrificare, se observ hiperplazia fibrelor musculare netede din sfincterele diverticulelor aerofage care
blocheaza spatiile de hematoza (anex fig. 1).
n ficat, leziunea de fond este reprezentata de hiperemia acentuat, tradus prin ectozie si
suprancarcarea hematic a venelor de toate calibrele (anex fig. 2,3,4). Tot n ficat, pe fondul unei hepatoze
granulo-grase de interstitie medie din spatiile porte apar microfocare de hiperplazie linfohistocitara (anex fig 5).
Splina prezinta centre de blastizarea ale foliculilor limfoizi (anex fig 6).
La rinichi examinarea histologic a relevat pe lng hiperemia generalizat, rare necroze ale
corpusculilor Malpighi (anex fig. 7).
n spatiile interrtubulare din zona medular se observ rare focare de hiperplazie limfohisticitara (anex
fig.8).
n intestinul subtire (jejun) au fost observate modificari specifice enteritei catarale cronice: un catar
celular abundent la suprafata mucoasei, erodarea vilozitatilor intestinale si hiperplazii limfohistocitare difuze n
lamina propria (anex fig 9, 10).
Rezultatele obtinute la lotul care a primit oregano pudra 0,5%
Sunt prezentate doar probele care au avut modificari: ficatul prezint ca leziune de fond o distrofie
predominant granular. Reacia tisular hepatic se finalizeaz prin hiperplazii limfomonocitare att n spatiile
porte cat si intratubulare (anex fig. 11, 12). Examinarea tesutului hepatic cu obiective mari relev la nivel
citoplasmatic o acentuata intunescenta tulbure i rare vacuole lipidice bine circumscrise (anex fig. 13). n toate
seciunile din ficat se remarc debutul unei necroze celulare, tradus prin numeroi nuclei hepatocitari,
hipercromatoz cortical i picnoz (anex fig 14, 15).
n splin , pe lng predominana pulpei roii se remarc deopotriv reacii foliculare i vasculare.
n foliculii limfoizi se observ numeroi centri de blastizare, bine circumscrii i cu celule tinere (anex
fig 16). Reactiile vasculare sunt mai polimorfe si mai bine marcate, de la cuboidizarea endoteliului vascular pn
la hiperplazii endoteliale sub forma unor pinteni celulari intraluminali (anex fig 17, 18, 19). Unele artere medii
si mari prezint peretele ngroat prin hiperplazia mediei i dedublarea adventicei (anex fig. 20).
Examinarea intestinului gros a scos n eviden o enterit hiperblastic tradus prin proliferri parietale
difuze cu limfocite, histocite i fibre musculare netede ce provin din musculos mucosae (anex fig. 21,22).
Se poate concluziona pe baza materialului prezentat faptul ca toate organele examinate de la ambele
loturi au prezentat hiperemie de grade variabile. Organele parenchimatoase, mai ales ficatul, suporta procese
distofice granulare si trigliceridice, care sugereaza fenomene toxice subclinice.
Intestinul raspunde la iritatiile locale prin reactii parietale hiperplazice limfohistocitare, iar n cazul
lotului cu oregano chiar leiocitare. Tot la lotul cu oregano sunt de remarcat modificarile splinei ce constau n
blastizare foliculara si hiperplazii endoteliale marcate.
Fenomenele prezentate din punct de vedere histologic nu au dus la perturbarea procesului de crestere si
dezvoltare a puilor la lotul cu ulei esential de rozmarin, dar n cazul puilor din lotului cu oregano acestia au avut
o viabilitate mai redusa si s-a observat permanent o stare de disconfort minor, care a fost intrerpretata a avea alte
38/41
cauze. In urma analizelor s-a stabilit faptul ca un procent de 0,5% oregano pudra este un nivel ridicat, iar
cercetarile trebuiesc continuate perntru stabilirea nivelului optim.
Consideram ca fenonenele iritative au avut drept cauza continutul ridicat n carvacrol, o componenta
activa ce se gaseste n proportii ridicate n oregano, dar care are specificitatea de a fi iritativa.
Antibioticele vor fi eliminate, dar problema este care vor fi nlocuitorii acestora. Recomandarile
specialistilor care fac cercetari n domeniul utilizarii aditivilor botanici si au obtinut rezultate bune sunt categoric
de acord de a repeta si testa nivelele folosite pentru certificarea utilizarii acestora.
Rmn ca cercetarile sa continue pentru a gasi alternativa cea mai potrivita pentru a nlocui antibioticele
ca biostimulatori de crestere n practica productiei.
Rezultatele pozitive obtinute ca urmare a folosirii plantelor medicinale aromatice si condimentare
autohtone recomanda utilizarea acestora ca promotori de crestere ce pot nlocui antibioticele. Cercetarile vor
continua pentru testarea efectului benefic al altor plante si a diferitelor nivele, pentru a se pregati corespunzator
perioada n care antibioticele vor fi scoase definitiv din hrana animalelor ca promotori de crestere.
ANEX
Fig 1 Pulmon. Hiperplazia fibrelor musculare netede ale

diverticulelor aerofage.Col HEA, x 400
Fig 2. Ficat. Hiperemie n spaiul Kiernan Col HEA, x 400
Fig. 3. Ficat. Hiperemia venelor centrolobulare Col. HEA, x 400
Fig .4 .Ficat. Hiperemia capilarelor limfoide Col. HEA, x 400
Fig. 5. Ficat. Hhepatoz granulo-gras.Focar de hiperblastie

limfohistocitarn spaiul port Col. HEA, x 400
Fig .6 Splin. Centru de blastizare folicular. Col. HEA, x 400
39/41
Fig .7 Rinichi. Hiperemie interstiial Corpusculi Malpighi necrozai

Col. HEA, x 400
Fig .8 .Rinichi. Focar de hipoplazie interstiial limfohistocitar n

zona medular. Col. HEA, x 40
Fig 9. Jejun.Enterit cataral.Catar celular. Asfixia vilozitilor

intestinale. Col. HEA, x 400
Fig 9. Jejun.Enterit cataral. Hiperplazie limfohistocitar n lamina

propria. Col. HEA, x 400
Fig 11 Ficat. Hiperplazie interstiial limfohistocitar focalizat n

spaiul port. Col. HEA, x 400
Fig 12 Ficat. Hiperplazie interstiial limfohistocitar localizat n

lobulul hepatic. Col. HEA, x 400
Fig 13 Ficat.Hepatoz granular Steatoz hepatic. Col. HEA, x 400
Fig 14 Ficat.Modificri necrotice nucleare Hipercromatoz.

Pinocitoz. Col. HEA, x 400
40/41
Fig 15 Ficat.Modificri necrotice nucleare. Hipercromatoz

periferic. Col. HEA, x 400
Fig 16.Splin. Centru de blastizare folicular. Col. HEA, x 400
Fig 17.Splina.Arter . Cuboidizarea endoteliului vascular .

Col. HEA, x 400
Fig 18.Splina.Arterole interstiiale cu pinteni endoteliali.

Col. HEA, x 400
Fig 19.Splina.Arterol intrafolicular.Hiperplazie endotelial

polipoas Col. HEA, x 400
Fig 20.Splina.Hiperplazia mediei.Bistratificarea adventicei

Col. HEA, x 400
Fig 21.Colon. Hiperplazie limfohistocitar corional. .

Col. HEA, x 400
Fig 22.Colon. Hiperplazie limfohistocitar i a fibrelor din

muscularis mucosae Col. HEA, x 400
41/41

Raport Final Boisteanu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport Final Boisteanu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR IAI

RAPORT DE CERCETARE FINAL

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Cis i trans - limonen epoxid

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Greutatea molecular 150 C10H14O.

Greuatea molecular 150 C10H14O.

Structura chimic dup Lee i col. 2004

- esterii terpenoidici si neterpenoidici (substante electronegative cu o hidrosolubilitate scazuta) au

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

creste -globulinele dar scade -euglobulinele), antiinflamatoare, antiparazitara, manifesta fenomene de

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Compusii de tipul chimic prezentat au o serie de efecte terapeutice cu actiune in special

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

prostaglandinelor proinflamatorii si a leucotrienelor, actioneaza asupra mecanismelor imunitare; administrate

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

antiinflamatoare, cu actiune stomahica, eupeptica, carminativa, coleretica, stimulatoare hepatocitara,

Greutate corporala (g) la: 1 zi

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Fig. 1 Valorile procentuale pentru greutile medii la 42 de zile

Fig 2 Valorile procentuale pentru indicele de consum pe toat perioada experimental

Rezultate privind calitatea carcaselor i a organelor obinute

Rezultate obtinute cu privire la calitatea carnii

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Compozitia chimica a carnii puilor broiler de gaina

Rezultate cu privire la profilul metabolic

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Ioni de calciu (mEq/l)

A fost necesara si stabilirea profilului enzimatic, fiind determinate transaminazele (glutamoxalacetica si

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Pe parcursul desfasurarii experientelor au fost facute o serie de observatii care au condus la

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Ca esteri terpenoidici si neterpenoidici, n cimbru de gradina ntalnim; acetat de linalil, de terpenil, de

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

pentru perioada de 0-42 de zile a-ab dif semnificative p>0,01

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Fig. 3 Valorile procentuale pentru greutile medii a puilor la 42 de zile

Greutatile medii ale carcasei si ale principalelor portiuni transate

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Compozitia chimica a carnii puilor broiler de gaina

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Determinarile parametrilor metabolismului proteic, energetic si mineral precum si valorile unor

calitatea carnii, exprimata prin proprietatile organoleptice si fizico-chimice, a fost superioara la

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Rezultatele pozitive obtinute ca urmare a folosirii plantelor medicinale aromatice si condimentare

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Este o planta medicinala aromatica condimentara si ornamentala, originara din regiunea

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218

Greutatea medie finala g

Spor mediu de crestere g