Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TUBERCULOZA PULMONARA
Tuberculoza (TBC) este provocata de bacilul Koch, identificat pentru prima data in 1882 de savantul
german Robert Koch, are forma de bastonas lung de 1,5-5 microni.
Transmiterea bacilului Koch de la o persoana la alta se face prin particule microscopice (1 - 5 m in
diametru), asa-numitii "nuclei de picatura". Nucleii de picatura se pot produce atunci cand bolnavii de
tuberculoza pulmonara tusesc, stranuta sau vorbesc. Dimensiunile lor sunt atat de mici incat curentul de
aer prezent in mod normal in spatiul oricarei incaperi ii mentine suspendati in aer timp indelungat. Nucleii
de picatura sunt suficient de mici pentru ca cei 2 - 3 bacili pe care ii contin sa ajunga in alveolele
pulmonare, unde se pot multiplica.
Pacientii cu tuberculoza pulmonara (TBC) pot genera si particule mai mari, dar acestea nu au importanta
in transmiterea bolii, deoarece nu raman suspendate mult timp si chiar daca sunt inhalate de alte persoane,
nu ajung in plamani.
In cazul persoanelor sanatoase, reactia de aparare imunitara poate impiedica multiplicarea bacililor si
aparitia bolii.
Trasmiterea tuberculozei pulmonare (TBC) este determinata de patru factori :
starea imunitara a persoanei expuse. Bolnavii cu infectie HIV,alcoolism, boli renale, diabet zaharat,
neoplasme si cei care consuma droguri au o capacitate de aparare mai redusa si deci un risc mult mai
mare de a se imbolnavi de tuberculoza.
Raspandirea tuberculozei pumonare (TBC) este legata si de conditiile economice si sociale. Cu cat acestea
sunt mai precare, bolnavii de tuberculoza sunt diagnosticati si tratati tarziu, incorect sau deloc, dupa ce au
avut timp sa contamineze un numar mai mare de persoane, iar cei expusi contaminarii au si ei adesea
probleme legate de subnutritie sau de alte boli care scad capacitatea de aparare imunitara.
Orice persoan se poate mbolnvi de tuberculoz, indiferent de statutul social i starea material.
Celui mai mare risc sunt expuse:
Cel mai frecvent tuberculoza afecteaz plmnii. Principalele simptome ale tuberculozei pulmonare sunt:
Cea mai importanta masura de prevenire a trasmiterii tuberculozei pulmonare este diagnosticarea cat mai
precoce a cazurilor de boala existente si tratarea lor cu chimioterapice antituberculoase eficiente.
In cazul aparitiei unor simptome ce sugereaza tuberculoza, sau in cazul contactului cu o persoana bolnava
de TBC, este necesara prezentarea la medic. Semnele tuberculozei sunt adesea nespecifice si pot sa nu fie
usor de recunoscut. Medicul va stabili diagnosticul exact si conduita adecvata, pe baza examenului clinic,
investigatiilor paraclinice (examen microbiologic al sputei, examen radiologic), intradermoreactiei la
tuberculina (IDR).
incepe atunci cand celulele imunitare specializate, numite celule T, care au fost sensibilizate printr-o
infectie anterioara, sunt activate de catre sistemul imunitar si trimise catre locul injectiei unde elibereaza
mesageri chimici numiti limfocite. Aceste limfocite produc o induratie (o zona tare, ridicata, cu margini
clar definite in si in jurul locului de injectare) prin vasodilatarea locala (extinderea diametrului vaselor de
sange). Se produce o acumulare de lichid (edem), fibrina si de alte tipuri de celule inflamatorii.
O perioada de incubatie de 2 pana la 12 saptamani este de obicei necesara, dupa expunerea la bacteria TB,
pentru ca testul PPD sa fie pozitiv.
Cum este testul la tuberculina administrat?
Testul standard tuberculina recomandat, cunoscut sub numele de testul Mantoux, reprezinta administrarea
prin injectarea unui volum de 0,1 mL continand 5 UT (unitati de tuberculina) PPD in straturile superioare
ale pielii (intradermic, imediat sub suprafata pielii) a antebratului. Se cauta o zona de piele fara anomalii si
departe de vene. Injectare se face folosind un ac de si o seringa pentru tuberculina. PPD tuberculina se
injecteaza numai sub suprafata pielii. O usoara umflare a pielii de 6 - 10 mm in diametru ar trebui sa fie
produsa atunci cand injectarea se face in mod corect. Acesta umflatura este in general rapid absorbita. In
cazul in care primul test a fost administrat in mod necorespunzator, un alt test poate administrat
selectandu-se o zona la cativa centimetri mai departe de injectia initiala.
Care este metoda de a "citi" rezultatul testului cutanat pentru tuberculoza ?
"Citirea" testului cutanat inseamna a detecta o ridicatura, zona ingrosata de reactii cutanate locale,
denumita induratie. Induratia este elementul cheie pentru a detecta nu, roseata sau echimoza. Rezultatul
testelor cutanate ar trebui interpretate la 48 - 72 ore dupa injectie cand dimensiunea induratie este maxima.
Testele interpretate dupa 72 de ore tind sa dea indicii gresite prin dimensiunea scazuta a induratiei.
Cum sunt interpretate rezultatele testului cutanat la tuberculina ?
Baza de citire a testului de piele este reprezentata de prezenta sau absenta induratiei si dimensiunea
acesteia. Diametrul de induratie ar trebui sa fie masurat transversal (de exemplu, perpendicular) pe axul
lung al antebratului si se inregistreaza in milimetri. Zona de induratie din jurul locului de injectare este
reactia la tuberculina. Este important sa retineti ca roseata nu este masurata.
O reactie tuberculina este clasificata ca fiind pozitiva bazata pe diametrul de induratie in conjunctie cu
anumiti factori de risc specifici pacientului. La o persoana sanatoasa a carui sistem imunitar este normal,
induratia mai mare sau egala cu 15 mm este considerata un test pozitiv. In cazul in care sunt prezente
blistere (vezicule), testul este de asemenea considerat pozitiv. La o persoana cu afectiuni renale
subiacente, diabet sau la un cadru medical care a avut un contact personal cu o persoana cu TBC activ, 10
mm de induratie este considerat un test de piele pozitiv. La pacientii care sunt imunocompromisi, cum ar
fi persoanele cu artrita reumatoida sau boala Crohn, 5 mm de induratie este considerat un rezultat pozitiv
la un test de piele. Induratie de mai mica de 2 mm, fara vezicule, este considerata un test de piele negativ.
Testul cutanat la tuberculoza este de asemenea cunoscut ca testul de tuberculina sau test PPD.
Testul PPD este folosit pentru a determina daca cineva a dezvoltat un raspuns imun la bacterie care
provoaca tuberculoza (TBC).
Testul de tuberculina standard recomandat este testul Mantoux, care este administrat prin injectarea
unui volum de 0,1 mL continand 5 UT (unitati de tuberculina) PPD in straturile superioare ale pielii
antebratului.
Baza de citire a testului de piele este prezenta sau absenta si cantitatea de induratie (umflatura
localizata), NU zona de roseata
O persoana care a primit un vaccin BCG impotriva tuberculozei poate avea, de asemenea, o reactie
cutanata pozitiva la testul TB.