Biotehnologia este un domeniu de activitate nou, care pune ntr-un tot unitar

tiinele biologice cu tehnologiile, n care se utilizeaz procese biologice, organisme

biologice sau sisteme biologice n scopul obinerii de produse i servicii destinate
creterii calitii vieii societii umane i proteciei mediului.

Biotehnologiile vor constitui baza unor tehnologii mai curate n special n urmatoarele
domenii:
-

obtinerea de compusi chimici de tonaj mare si de sinteza fina

realizarea de procese industriale mai curate

obtinerea de energie

tratarea apelor reziduale si bioremedierea

monitorizarea mediului

agricultura

Etanolul - se obtine prin fermantatia zaharurilor cu drojdii, proces cunoscut de peste

3000 de ani. Poate constitui o materie prima de baza n industria chimica, practic orice compus
chimic putndu-se obtine pornindu-se de la etanol. O utilizare foarte importanta n ultima
perioada a devenit cea de carburant pentru motoare cu ardere interna (bioetanol).
Glicerina - reprezinta un produs secundar al fermentatiei alcoolice, dar rezulta n
cantitati mari si ca produs secundar la hidroliza grasimilor si la fabricarea biodieselului (care nu
sunt procese microbiene). Pentru a obtine cantitati mari de glicerina, calea metabolica
glicolitica trebuie modificata pentru a se produce cantitati mari de glicerina si nu de alcol etilic.
Acest lucru se poate realiza prin mai multe metode, cea mai cunoscuta fiind adaugarea de
hidrogen sulfurat n mediul de fermentatie. Acesta se leaga de acetaldehida, ultimul intermediar
din calea metabolica a biosintezei etanolului si mpiedica formarea acestuia. Ramne n
consecinta libera o anumita cantitate de NADH 2 (o coenzima) care va reactiona cu
dihidroxiaceton fosfatul cu formare de glicerin-3-fosfat si n continuare glicerina. Se obtine
astfel n mediul de fermentatie o concentratie de glicerina de pna la 3%. n 1995, 85% din
cantitatea de glicerina a fost produsa n lume prin metode biotehnologice.
Acetona si butanolul - au fost produse prin fermentatie ncepnd din anul 1914, fiind
printre primele chimicale sintetizate la scara industriala pe cale biotehnologica. Butanolul a fost
un produs foarte important pentru ca reprezenta materia prima pentru obtinerea butadienei, din
care se obtine cauciucul sintetic. Acetona era importanta n primul rnd ca solvent pentru
nitroceluloza, n procesul de fabricare al unor explozivi. Fabricarea industriala a acestor
produse s-a bazat pe utilizarea unor bacterii din specia Clostridium acetobutylicum capabile sa
transforme o serie de zaharuri (fructoza, glucoza, arabinoza, amidon, zaharoza, xiloza, maltoza,
manoza) n butanol si acetona prin fermentatie aeroba. Concentratia de substrat nutritiv pe care
s-a realizat cultura a fost n jur de 6-6,5%, iar randamentul maxim de solventi formati a fost de
37%,
Acidul lactic - se fabrica industrial prin fermentatie cu diferite microorganisme,
procedeu cunoscut nca din secolul XIX. Substraturile care pot fi utilizate sunt glucoza,

zaharoza (din melasa), maltoza dar si lactoza, pe baza unui procedeu nou care valorifica lactoza
ramasa n zerul de la fabricarea brnzeturilor folosind pentru fermentatie Lactobacillus
delbrueckii. Acidul lactic este folosit ca materie prima pentru lacuri si dinerse mase plastice.
Acidul citric - se obtine din culturi de Aspergillus niger prin fermentatie pe substraturi
de glucoza sau zaharoza si este utilizat cu precadere n industria alimentara, dar si n industria
chimica.
Decontaminarea unor materii prime
Desulfurizarea petrolului - arderea produselor petroliere si carbunilor determina
evacuarea n atmosfera a oxizilor de sulf, care reprezinta principala sursa de ploi acide. Petrolul
brut contine ntre 0,05-5% compusi cu sulf, n functie de provenineta, cea mai mare parte dintre
acestia reprezentnd-o dibenzotiofenul sau derivati subsituiti ai acestuia. Desulfurizarea se poate
face prin mai multe metode, ca de exemplu prin tratament cu hidrogen la presiuni si temperaturi
ridicate. Desulfurizarea biologica este posibila si ea se desfasoara n conditii mult mai
avantajoase. Exista o serie de microorganisme din genurile Rhodococcus, Agrobacterium,
Klebsiella, Nocardia, etc., care pot degrada dibenzotiofenul. Prin biodesulfurizare se poate
ajunge la un grad de desulfurizare de pna la 60% n petrolul brut si 80-90% n anumite
fractiuni petroliere.
Desulfurizarea carbunilor - carbunele contine sulf att sub forma de combinatii
anorganice (sulfuri si sulfati de fier) ct si organice (n majoritate compusi tiofenici). Cei
anorganici sunt majoritari, putnd constitui pna la 6% din greutatea carbunilor bituminosi.
Exista diverse metode pentru eliminarea sulfurilor din carbunele utilizat pentru producerea
energiei la centralele termice, ele fiind concentrate pe reducerea oxizilor de sulf din gazele de
ardere, dar aceste solutii tehnologice sunt scumpe si nu pot fi aplicate peste tot. Sulful poate fi
oxidat pe cale aeroba de anumite microorganisme chemolitotrofe ca Thiobacillus ferrooxidans
sau Thiobacillus thioooxidans. Compusii organici cu sulf pot fi de asemenea degradati de
microorganisme, aatat n cazul petrolului.
Enzimele sau celulele ntregi de microorganisme pot nlocui catalizatorii anorganici,
contribuind la realizarea unor tehnologii mai curate, din urmatoarele motive:
-

conditiile desfasurarii reactiilor sunt mult mai blnde, necesitnd un consum mai
redus de energie

reactiile sunt foarte specifice, cantitatea de produse secundare si deseuri rezultate

fiind mai redusa

reactiile sunt n general mai rapide

n majoritatea cazurilor, procedeele biocatalitice utilizeaza materii prim rennoibile

prin inginerie genetica se pot obtine enzime cu eficienta mult mai mare dect cele
existente n natura

un mare numar de enzime pot functiona si n medii organice, nu numai n apa care
reprezinta mediul lor natural

Dezavantajele sistemelor biocatalitice sunt si ele destul de importante si ele au

impiedicat n multe cazuri aplicarea acestor procedee la nivel industrial:

de multe ori produsii sunt obtinuti n solutii diluate, pentru ca o concentratie mare
de substrat sau produs poate inhiba enzima

costul enzimelor este ridicat

durata de utilizare a unui biocatalizator este n general mai redusa dect a unui
catalizator chimic

enzimele fiind proteine, pot fi atacate si distruse de microorganisme de infectie.

Un exemplu la ndemna de utilizare pe scara larga a enzimelor este industria

detergentilor. Toti detergentii actuali contin trei tipuri de enzime: o amilaza, o lipaza si o
proteaza, care au permis reducerea temperaturilor de spalare si ndepartarea eficienta a
murdariilor.
Poluare chimica:cu derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide, cu derivati ai
sulfului , ai azotului etc., cu derivati ai metalelor grele (Pb, Cr etc.), cu derivati ai
fluorului, cu materii plastice, cu pesticide, cu materii organice fermantescibile etc.

DUP STAREA FIZIC A POLUANTULUI :poluare cu lichide mai mult sau mai
putin miscibile, poluare cu gaze - cu densitati diferite si cu pulberi (care pot da
suspensii), poluare cu obiecte solide, mai mult sau mai putin solubile sau / si
degradabile
Inorganic chemical pollutants are those chemicals of mineral origin in (not produced by living organisms).
Common inorganic chemical pollutants include:

Metals and their salts usually from mining and smelting activities, as well as disposal of mining wastes;

Inorganic fertilizers (e.g., nitrates, phosphates) used largely in agriculture and gardening. If present in
large amounts in water they can be harmful to human health and usually trigger algae blooming events;

Sulfides (such as pyrite) are usually mined minerals and once disposed in the environment, they may
generate sulfuric acid in the presence of precipitation water and microorganisms

Ammonia is a poisonous gas if released in higher amounts and may cause blindness followed by death;

The oxides of nitrogen and sulfur are very common air pollutants resulting from vehicle emissions,
industrial processes and other human activities

Acids and bases are used in a variety of industrial applications as well as in chemical laboratories. These
are less problematic chemicals because their effect can be easily neutralized in the environment, but if spread in
large amounts they may still pose a threat to environment and human health;

Perchlorate includes the perchloric acids and its various salts. Perchlorate is used in a variety of
applications including rocket fuel, explosives, military operations, fireworks, road flares, inflation bags, etc.
Perchlorate is problematic because it is persistent and may damage thyroid function in humans.

Poluarea cauzeaz 40% decese mondiale

1. Bioxidul de carbon, un constituent normal al atmosferei, in medie

325 ppm (parti per milion-1 mg/kg), care, ca urmare a consumului tot mai
mare de conbustibili fosili, a inregistrat in ultimul secol o foarte mare
crestere.
Cresterea procentului de bioxid de carbon din atmosfera poate sa
duca, dupa cum se stie, la intensificarea "efectului de sera", adica la
ridicarea temperaturii la suprafata solului, fenomen contrabalansat intr-o
anumita masura de fenomenul de racire prin reflectarea in spatiu a
razelor solare de catre praful din atmosfera.
2. Oxidul de carbon care, fata de concentratia medie de 0,12 ppm in
ansamblul atmosferei poate atinge in atmosfera marilor orase, la nivelul
solului, circa 20 ppm si uneori cu mult peste 100 ppm In punctele de
trafic urban aglomerat.
3. Anhidrida sulfuroasa (SO2), desi se gaseste in cantitati foarte
mici in atmosfera nepoluata (0,2 ppm, in medie, in troposfera), este
generata in cantitati tot mai mari, de la an la an, ca urmare a folosirii
combustibililor fosili, ceea ce face ca anual sa se evacueze in atmosfera
o cantitate etimata la 145x1000000 tone. Depasirea a 2 ppm este critica
pentru om, dar si expunerea la mai mult de 0,10 ppm este daunatoare
sanatatii acestuia.
4. Hidrogenul sulfurat (SH2) cu o concentratie normala de 0,2 ppb
(parti per miliard-1 mg/tona) in atmosfera este um compus foarte toxic,
concentratia maxima in atmosfera fiind de 0,15 ppm.
5. Derivati/halogeni-clor, acid clorhidric, brom, fluor si acid
fluorhidric, sunt emisi aproape in totalitate in industrie, cu aceleasi
consecinte de temut pentru vegetatie, soluri, animale domestice, ca si
pentru oameni. Arderea materialelor plastice este o sursa tot mai

importanta de poluare atmoferica cu derivate halogene, mai ales acid

clorhidric.
6. Derivati ai azotului, de care este legata, in principal asa-zisa
poluare fotochimica a aerului prin reactia produsilor rezultati din
descompunerea la lumina a bioxidului de azot cu alti compusi continuti in
aerul poluat (anhidrida sulfuroasa, hidrocarburi), formand o serie de
substante dintre care unele, ca PAN (peroxy-acil-nitrati), sunt fitotoxice si
foarte iritante pentru tesutul conjunctiv.
7. Hidrocarburi, mai ales hidrocarburile policiclice cancerigene, care
apar in cursul arderilor incomplete.
8. Metale grele. Dintre acestea se mentioneaza in special plumbul
care se adauga in carburanti ca antidetonant (tetraetil sau tetrametil de
plumb), de unde, in urma combustiei este eliminat ca aerosol sub forma
de saruri sau oxizi de plumb. Se considera ca excesive sau anormale
continuturile de 40 g/100g chiar in absenta oricarui simptom. Cadmiul,
ale carui concentratii medii in atmosfera sunt de ordinul a 0,02 g/m3,
prezinta unele efecte toxice. Beriliul, azbestul si mercurul sunt
considerati de asemenea, contaminanti periculosi. O serie de activitati
siderurgice, chimice etc., sunt, de asemenea, surse de poluare cu
mangan, al carui continut maxim poate atinge 10 g/m3, media situanduse la circa 0,1 g/m3.
9. Particulele solide

evacuate in atmosfera reprezinta, de

asemenea, un aspect important al poluarii aerului de catre om. Pe cat

sunt de diferite sursele acestora, pe atat sunt de numeroase si variate
aceste substante poluante.
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi
ca: nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri
si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin: plumb,
cupru, zinc, crom, nichel, cadmiu, mercur etc. Excesul de ingrasaminte

cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti
sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu
concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor methemoglobinemie. De prezenta fosfatilor din apele uzate, unde prin
epurare nu se reduce mai mult de 80%, este legata aparitia eutrofizarii
lacurilor.
O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile. Unele
dintre produsele petroliere, ca de pilda, benzina, se infiltreaza in sol cu o
viteza de sapte ori mai mare decat apa, dand un gust neplacut apei la
concentratii de chiar 1 ppb (parte de miliard). Aceasta forma de poluare
poate face ca rezerve considerabile de ape subterane sa devina
improprii pentru baut.
Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata, in
principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evoluat
la 13,1% proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de
detergenti. In ceea de priveste pesticidele, inca din 1948, locuitorii
orasului Arles din Franta se plngeau de gustul detestabil pe care il
capatase apa de baut din cauza reziduurilor ramase de la fabricarea
erbicidului din grupa 2,4D de catre o uzina chimica situata la mai multe
sute de km. Contaminarea apelor se mai poate face si cu insecticide sau
cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria
materialelor plastice. Pe langa aceste substante, mai participa
nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele
continentale.
Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge.
Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales
erbicide.

Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale

grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. In
ceea ce priveste efectele asupra omului , s-au pus in evidenta alterari

cromozomice in limfocitele persoanelor care se hranesc cu pesti

contaminati cu metilmercur. Observam astfel ca nocivitatea poluarii apei se
rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se
cunoasca mai bine aceste pericole inclusiv efectele pe care le pot avea
asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de
apa.