PERIODIC AL CENTRULUI CULTURAL INTERNAIONAL ,GEORGE APOSTU"- BACAU e ANUL XVIII, NR.

1-2 (34) APRILIE 2010 e LEI3,50

"Ce caut aceste elemente nesntoase n viaa public a statului? Ce caut aceti oameni cari pe
calea statului voiesc s ctige avere i onori, pe cnd statul nu este nicieri altceva dect
organizarea cea mai simpl a nevoilor omeneti? Ce sunt aceste ppui cari doresc a tri fr
munc, fr tiin, fr avere motenit._.?"
Mihai EMINESCU, Icoane vechi i icoane nou (decembrie 1877)

www.cimec.ro

,. -r,

...

;...

..... ,/'..{
-_.,_

f"""-t-r

..:...,;

_......

.--.__...:

l:'X

/fe.lit;

Doina
Mihai EMINESCU

ne la Nistru pn'1a Ti sa

Tot Romnul plnsu-mi:S-a

nu mai poate strbate

De-atta strintate.
Din Hotin i pn' la Mare
Vin Muscalii de-a clare,
De la Mare la Hotin

1 Mereu calea ne-o ain; '

Din Boiau la Vatra-Dornii

Atrumplut omida cornii

..

..
.

i strinul ne tot pate

. ......__
..

..
r.
....,

t.

Sus la munte, jos pe vale,

i-au fcut dumanii cale,
Din Strnar pn 'n Scele
Numai vaduri ca ace\e.

tit- ..

--*+

De nu te mai poi cunoate;

..

/-J<.

Vai de biet Romn sracul,

ndrt tot d ca racul,
Nicii merge, nici se-ndeamn,

......

Nicii este toamna toamn,

ici e var vara lui
i-i strinn ara lui.

...

De la Turnu-n Dorohoi
Curg dumaniin puhoi
i s-aeaz pe la noi;

i cum vin cu drum de fier,

Toate cntecele pier,
Sboar psrile toate
De neagra strintate;
Numai umbra spinului
La ua cretinului.
i desbrac-ara snul,

"'

Codrul - frate cu Romnul

De scure se tot pleac

i izvoarele i.seac Srac n ar srac!

Cine-aundrgit strnii
Mnca-i-ar inima cnii,
Mnca-i-ar casa pustia
i neamul nemernicia!'tefane, Mria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toat grija schitului,
La grija Sfinilor
n sama prinilor,

....
... t.

Clopotele s le trag

Ziua-ntreag, noaptea-ntreag,
Doar s-a2ndura Dumnezeu

Ca s.-i mntui neamul tu!

Tu te- nal din mormnt
S te-aud din corn sunnd
i Moldova adunnd.
De-i suna din corn o dat
Ai s-aduni Moldova toat,
De-i suna de dou ori
i vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oar
Toi dumanii or s piar
Din hotarn hotar
ndrgi-i-ar ciorile
i spnzurtorile!

www.cimec.ro

Un caz de patologie cultural: sfintirea lui Eminescu

Fara indoiala ca un sistem democratic are marele avantaj

Firete ca nu i se cere respectivei ligi s-i argumenteze

de a ocaziona manifestarea tuturor complexelor umane, dar

propunerea din punct de vedere teologic. Prin urmare, a fost

i marele dezavantaj de a nu-i propune s le controleze. De

de datoria Bisericii Ortodoxe Romne sa informeze opinia

drept, controlul i msura aparin indivizilor care compun

publica despre stadiile unui proces de canonizare, care sunt

rior. Aceasta fcea parte din anturajul familiei regale - piedica

invinsa repede de autsider. n fine, o a treia reuita a constituit-{)

invingerea unui tabu privitor la diferenta de vrsta. Se

remarca, in toate circumstantele invocate, faptul ca mai im

societatea respectiva. Cultura este factorul care stabilete,

asemanatoare cu acelea ale Bisericii Catolice. Cauza:

portant dect orice se dovedea a fi reuita experimentului,

sau restabilete, dreapta cumpn in primul rnd prin

teologia este i ea o profesiune, cu statute proprii bine defi

demonstrarea atotputerniciei proprii. Ceea ce nu este

caracteristic, firete, unui spirit religios.

delimitarea i ealonarea valorilor. Din aceasta perspectiva,

nite. Propunerea nu a respectat niciunul dintre punctele

biografia i opera lui Mihai Eminescu pot fi un exemplu al

prevederilor statutare in cauza, ea urmnd a se bucura doar

De altfel, Eminescu a fost un asiduu cautator al

modului in care, acum, ca in alte imprejurari istorice, s-a

de beneficiul de inventar. ndata au aparut insa i

propriilor limite nu numai in relaa erotica. Structural vorbind,

produs o confuzie a planurilor axiologice. Nu intru, aici, in

consecintele: Eminescu a fost calificat, nici mai mult - nici

el a trait pind dintr-un experiment existential in altul,

explicarea cauzelor fenomenului, ale crui motivatii sunt

mai putin, dect "nti Statatorul", atribut care este conferit

ignornd voit consecintele, chiar cnd acestea se anunau

numeroase i de diferite ordine. Dar mi se parc sugestiv

numai unui patriarh. Altcineva susine c slujbele religioase

dramatice. i-a asumat mereu riscurile, care oricum aveau sa

parcurgerea ctorva dintre replicile aprute in presa scrisa i

din biserica noastr ortodoxa folosesc limba literara creata

se iveasca, deoarece mai importanta dect toate era testarea

in cea de pe internet referitoare la ceea ce consider a fi una

de Eminescu. Este oare necesar sa mai contraargumentam?

din cele mai grave incalcari ale dcontologiei. Este vorba

forelor launtrice. Este vorba de o febra a cautarii pe care o

Sau este cazul, pur i simplu, sa ne... crucim1

putem numi chiar sinuciga daca avem in vedere ca omul

Dovedind ct de adnc este pervertita proprietatea

Eminescu nici nu mai atepta ca un experiment sa se con

sume pna la capat, atta timp ct ii prevazuse macar o parte

toi scriitorii romni sustin propunerea unei organizatii care

criteriilor axiologice, un alt autor sustine c sanctificarea lui

"
Eminescu ar fi o varianta de raportare la acest poet . nteleg
"
daca ar fi fost vorba de raportare la un "om". Dar raportarea la
"
un poet se face doar pe baza criteriului estetic, fll.ra niciun
"
fel de variante. Altfel, am fi nevoiti sa admitem ca Eminescu
"
ar fi, cum crede altcineva, adevrata divinitate .
"
Desigur, au aparut i adversarii propunerii fcute de

despre propunerea de canonizare a lui Eminescu.

nainte de toate, trebuie s ne referim la identitatea
propuntorului: Liga Scriitorilor din Romnia. Lipsiti de o
pregtire temeinica, multi gazetari au confundat aceast
organizatie cu Uniunea Scriitorilor din Romnia i, in
consecinta, au susinut ca .,scriitorii romni propun
"
canonizarea etc... . S-a acreditat aadar opinia potrivit careia

din rezultate. Din acest punct de vedere, omul Eminescu

poate fi asemnat, intr-adevar, cu un anahoret, care se supune
unor cazne crunte. Dar niciunul dintre experimente nu ne
duce la incheierea ca ne-am gasi in fata unui spirit religios, a
unui homo religiosus. Absenta acestei trasaturi il desparte
categoric de romantismul german, in special de Lenau. Este
i punctul in care biografia i opera lui Mihai Eminescu par

este, in fapt, cel puin pn acum, o asociatie cu totul

liga in cauza. Unul dintre acetia este convins c Eminescu

necunoscuta i fra legitimare artistica. Dar termenul de ligii

nu poate fi canonizat, deoarece nu era etnic romn, adevaratul

a produs efectul sconta!: inducerea opiniei c ar fi vorba

lui nume de familie fiind, cum de altfel toata lumea tie,

"
"Eminovici . Cine este familiarizat ct de ct cu bibliografia

dificultate ca aceasta are putine tangente cu sacrul. Dintre

caracteristicile acestuia, nu lipsete sentimentul de mister in

despre reunirea a numeroase grupuscule cu scopul realizarii

sa se suprapuna.

Cine parcurge lirica eminesciana constata rara

unui front scriitoricesc unitar. Precum o liga de fotbal sau o ...

eminesciana cunoate ca poetului i-au fost atribuiti stra.rnoii

axa politico-ideologica. Un precedent a existat: aa-numita

turci,

ASPRO (Asociatia Scriitorilor Profesioniti), care insa nu s-a

atestat documentar c antecesorii poetului, romni de felul

hazardat in amatorisme. Sunt convins c fiecare, individ sau

lor, s-au refugiat din prile Blajului tocmai pentru a-i apara

magului... sau in Luceaji!rul. Nu lipsete nici fascinaia

asociatie, are dreptul de a-i expune prerile intr-o anumita

att etnia, ct i religia ortodoxa, amenintata de agresivitatea

exercitata de caracterul enorm al necunoscutului. Absenteaza

insa dimensiunea temerii, obligatorie, cum se cunoate,

tatari, armeni, evrei, polonezi. Numai romni nu! Este

fata necunoscutului, vizibil mai peste tot, ca atracia fatA de

dimensiunile vaste. Lesne le constatam prezenta in Povestea

chestiune, de interes particular sau obtesc. Este unul dintre

prozelitismului uniat. Acest fel de bejenie a fost larg practicat

drepturile fundamentale asigurate de orice sistem democratic.

de romnii transilvaneni, intre care i de strmoii lui Ion

pentru intregirea sacrului. Era, de altfel, imposibil ca o

Dar i unul din riscurile asumate, cu deosebire cnd sistemul

Creanga. Ce facem?

personalitate att de puternica sa poata tolera supunerea fata

in cauz se dovedete a fi inca fragil. Este motivul pentru

caterisitul autor al Amintirilor... ?!

propunem pentru sanctificare i pe

de altceva de propriul voluntarism. De aici, nu putem totui

care propunerea de canonizare a lui Eminescu a devenit

Mai grav este ca au fost aduse in discuie aa-zise

s conchidem ca lirica eminesciana ar reprezenta un discurs

repede un caz, un revelator al stadiului precar in care se afla

argumente a caror resuscitare ne ntoarce n intunecimile

despre sacru, ci numai ca se afla in pragul unui asemenea tip

Evului Mediu. Un contestatar respinge propunerea de

de discurs,

cultura noastra actual.

canonizare pe motivul ca Eminescu ar fi fost "sifilitic".

Las

la o parte faptul ca diagnosticul in cauza nu este unanim

fll.ra a face insa pasul decisiv in aceasta direcie.

Am putea doar aproxima ca ar fi vorba de o anume coabitare

a doua elemnte contrarii: scientismul, combinat c u

acceptat chiar de medicii de specialitate i ma opresc la

certitudinea sentimentala. Aceasta din urma confundndu-se

condamnarea moral a unei boli care ar fi fost dobndita ,,in

uneori cu credinta. nu insa i cu religiozitatea.

condiii ruinoase". De asemenea, las la o parte fronda de tip

Abordnd pe larg chestiunea reliogizitatii la Eminescu,

golanesc i ma opresc, foarte pe scurt, asupra ncercrii de a

Rosa del Conte conchide ca ceea ce s-ar putea numi "pietatea"

aduce in discuie ruinea" unei boli care este, in realitate, o

"
boala ca oricare alta. Medicina nu mai admite de sute de ani

din lirica sa este o cunoatere, nu o iluminare raionala". De

"
altfel, pentru oricine parcurge opera lui Eminescu este mai

asemenea mpreala a bolilor.

Din cele de pna acum va fi reieit diversitatea, care mi

mult dect vizibil elogiul fcut firii" i efortului uman de

"
cunoatere a acesteia. Este evidenta lauda adusa

se pare fireasca, a argumentelor i contraargumentelor

scientismului, mai ales dupa depirea etapei de scepticism

invocate de preopinentii intemauti, dar i translarea acestora

din Epigonii. Cursurile urmate la Viena i la Berlin au avut

in registre nu numai diferite, ci i ieite cu totul, unele, din

un cuvnt greu in formarea concepiei despre lume a lui

cmpul culturii. Cel putin din acest punct de vedere,

Eminescu.

propunerea sus-numitei ligi are meritul de a revela existenta

Junimii, conclav intelectual cu marcate preferinte pentru

La

fel i frecventarea i aderarea la principiile

unei profunde genuni in cultura noastr actuala, dominata

criticismul kantian, pentru pozitivismul lui Cornle i pentru

de amestecarea criteriilor axiologice. O mixare care nu are

evolutionismul lui DaJWin. Mai mult: civa dintre junimiti

un scop anume, ci este consecinta unei libertati greit nelese.

nu ezitau sa se proclame, deschis, atei. i erau dintre aceia

Reintorcndu-ma la sus-zisa propunere, voi discuta-o

referindu-ma, mai nti, la specificul biografiei poetului.

care I-au sprijinit pe Eminescu substantial i pe toate

planurile.

Cercetatorii acesteia au remarcat n numeroase rnduri ca

O lumina substantiala in clarificarea atitudinii lui

Eminescu avea o personalitate profund narcisiaca, dar care

Eminescu fata de conceptul de religiozitate o aduc versurile

nu friza pato)ogicul, ci se pstra intre limitele normalitatii

din Preotifi/osof(l874). Dupa ce, intr-o etapa anterioara,

comportamentului social. ntre aceste limite s-a situat i

poetul negasc fora artei, inclusiv a celei proprii, de a se

atitudinea fata de Eros. Venita din partea unui temperament

constitui intr-o cale de cunoatere, acum el admite ca nici

narcisiac, aceasta a adus dupa sine numeroase ncercari de

preotul i nici filosoful nu pot aduce vreun spor in

demonstrare a propriilor capacitati psiho-fiziologice. Aa se

cunoaterea firii, acest privilegiu revenindu-i numai

pot explica cel mai lesne finalizarea eforturilor de cucerire a

poetului. Artistul are atributele att ale preotului, ct i ale

unor femei cu statute sociale care interziceau o relaie intima.

filosofului i ale prezicatorului. Numai ca, artist nscut i

Excludem de aici presupusa legatura cu o juna ranca din

nu fcut, Eminescu afirma ca poetul are i atributele

lpoteti, att P.ntru ca nu a fost suficient documentata, ct i

fi!ptuitorului.

pentru irelevanta ei: daca s-ar fi petrecut cu adevarat, nu i-ar

fi fost dificil unui "domnior" de boiema sa faca o cucerire
grabnica prin vecinii inferiori sub raport social. Dar am in
vedere faptul ca, peste civa ani, tna.rul nu a ezitat sa-i
demonstreze ca este capabil de a cuceri o femeie casatorita i
mama a doi copii. Un prim tabu a fost dobort. A fost urmat
de al doilea: cucerirea unei femei cu un statut monden supe-

Blasfemie mai mare nici ca era posibila! Desigur, din

punct de vedere teologal.
Din punctul de vedere al artei, mai limpede dect att
nici ca se poate!
Aadar: ori sfnt", ori "poet"!
"

DanMNUC
3

www.cimec.ro

EMINESCU 160

Cezar PAPACOSTEA despre filosofia lui Eminescu

Un studiu remarcabil privind legaturile

creatiei eminesciene cu filosofia veche
indiana i cu filosofia greaca a realizat Cezar
Papacostea (1886 - 1936). Concret, el a
publicat mai nti textul Eminescu i
"
filosofia indiana", n revista Cuvntul
"
nostru", Botoani, IV, 1929, nr. 6-8, p. 3- 10.
Apoi, acest text a fost inclus n studiul
Filosofia antica n opera lui Eminescu",
"
aparu! la Bucureti, n 1931, la Tipografia
Ion C. Vacarescu. i, mai apoi, Traian
Diaconescu include studiul amintit n
volumul Eminescu i clasicismul greco
"
latin", aparut la Editura Junimea, Iai, 1982.
n comentariile ce urmeaza ma voi raporta la
textul din acest volum.
De la nceput trebuie sa reinem faptul
ca Cezar Papacostea a avut ca specialitate
filologia clasica. nsa a fost iniiat i n
filosofie, reuind traduceri apreciate din
Platon i Homer.
Partea introductiva a studiului
Filosofia antica n opera lui Eminescu" i
"
ofera lui Cezar Papacostea ocazia de a realiza
unele notaii interesante, dintre care unele
sunt nca de actualitate.
n primul rnd, am n vedere observaia
ca gndirea lui Eminescu era conectata. la
principalele trei momente ale cullurii
universale, respectiv: 1) religia i filosofia
indiana veche; 2)mitologia i filosofia greaca
antica i 3) filosofia clasica germana.
,,Adaugam ca n toate aceste preocupari, din
care au rezultat creaii nentrecule, poetul
aducea cu sine din atmosfera i studiile ger
mane, un suflet educat la coala
romantismului" (p. 70) . Ca argument sunt
aduse fragmente din poemul Eu nu cred nici
"
n Iehova", printre care i aceasta. strofll foarte

cunoscuta.: Nu-ma-ncntai nici cu clasici 1

"
Nici cu stil curat, i antic, 1 Toate-mi sun! de
o potriva: 1 Eu ramn ce-am fost: romantic".
Dar ce nseamna suflet de romantic? n
general, zice Cezar Papacostea, romanticul,
pentru ca este nemulumit de prezent, se
refugiaza n trecut. n particular, pentru
creaia eminesciana., romantismul inseamna.
caracterul liric al operei, atitudinea pesimista.
i activitatea ziaristica, politico-sociala.
Astfel, cine patrunde n universul poetului
descopera o contiina nelinilita., constata.
ca "sta n faa unui suflet de aceeai esena
cu a lui Buddha, Platon i Schopenhauer"
(p. 71).
Se observa cu uurina ca Cezar
Papacostea ncearca sa evidenieze
caracteristicile sufletului eminescian.
Reuete doar parial, ntruct opereaza cu
!imitatii exagerate. n acest sens el scrie:
Sistem n-a creat, fiindca nici n-a gndit
"
sistematic; construcia spiritului sau de poet
s-ar fi opus la aceasta. Dar Eminescu a simit
lumea i sistemele. Cu intuiia copilului ge
nial clic-a trai pe rnd, n vreme ce cu spiritul
le strabatea pe fiecare" (p. 72). Formularea
mi se parc uor ambigua. Din faptul ca
Eminescu tia cnd sa-i exprime gnduri le
sislemic i cnd poetic, nu nseamna ca el nu
a gndit sistemic. Corect este sa pricepem ca
poetul-filosof a gndit lot timpul sistemic,
asemenea oricarui creator de geniu. Numai
ca, mai departe, pornind de la un principiu
ntemeietor i unificator, unele gnduri sunt
fcute mesagere ale trairilor, iar altele
mesagere ale adevarurilor raionale. n cazul
unui poet autentic, nici intuitiile nu se mani
festa. ntmpltor.
naintnd pe aceasta direcie, Cezar
Papacostea face un comentariu discutabil i
la urmatorul text dintr-o scrisoare trimisa de
Eminescu lui Titu Maiorescu: Dispreuiesc
"
profesorii de filozofie, care cugeta. pentru
dorina de a cugeta, care privesc misterele
vieii cu ochi de savani, care vorbesc de pe
catedrele lor cu emfaza i pedantism; n fine,
care uita, n genialitatea lor iluzorie, ca lumea
trebuie simita., iar nu cercetata.. Ma opun dar
ideii kantiene ca prin simuri nu poi cugeta
nimic; dimpotriva ele stimuleaza gndirea
filosofica spre acel misticism poetic i
filosofic despre care nsui Kant a afirmat:
de cnd a cugetat sau, mai bine, a meditat,
raiunea omeneasca nu s-a putut lipsi de
metafizica, dei n-a putut nca s-o reprezinte
pna acum lamurit ndestul de toate parile
strine ei. Ideea unei asemenea tiine este
tot aa de veche, ca i raiunea speculativa a
oamenilor; i care om nu speculeaza, fie n
mod scolastic, fie n mod vulgar?" (p. 7273).
Dorind sa afle notele eseniale ale
personalitii lui Eminescu, Cezar
Papacostea reine din acest text ideea ca
lumea trebuie simtita, iar nu cercetata." i
"
afirmaia ca simurile stimuleaza gndirea
"
filosofica spre misticismul poetic i
metafizic", pentru ca, mai departe, sa le
confrunte cu opera poetului. Anticipnd,
autorul formuleaza i o finalitate a cercetrii:
Vom nelege, nti de toate, ca el nu strabate
"
sistemele pentru a construi nca unul, ci spre
a gasi n ele o satisfacere a spiritului" (p. 73).
Ca intenie, demersul lui Papacostea trebuie
apreciat. Pe de alta. parte, aceeai ncercare
trebuie criticata, ntruct n opera lui

Eminescu pol fi ntlnite afirmaii care le

contrazic pe cele amintite anterior.
n al doilea rnd, tot n partea
introductiva, Cezar Papacostea aduce n
discuie deosebirea dintre poezie i filosofic.
El ia ca reper, n acest sens, pozitia lui Mircea
Djuvara, din studiul Filosofia poeziei lui
"
Eminescu", publicat n 1914 n revista
Convorbiri literare" i opiniile lui Eugen
"
Lovinescu, formulate n articolul "Gndire
"
poezie , aparut n anul 1910, tot n
Convorbiri literare". Continund aceste
"
puncte de vedere, Papacostea scrie:
"Eminescu nu este filosof n poezie, ci numai
poet. De altminteri, ntre filosofie, privita n
sens restrns, i poezie este acelai raport de
contradicie ca ntre abstract i concret. n
scrierile de arta. nu se pun probleme filosofice
urmarind scopul de a fi dezlegate prin
riguroase formulari sistematice. Poezia nu
vrea dect evocare de stari afective, i-i de
ajuns poetului meritul daca, gratie unui ma
terial filosofic - prin definitie abstract izbutete sa trezeasca n cititor o stare afectiva
n legatura ce ceea ce am putea numi:
sentimentul problemei" (p. 73). Este doar
pozitia lui Cezar Papacoslea, nu i cea a lui
Eminescu.
Prima parte a studiului Filosofia an
"
tica n opera lui Eminescu" cuprinde
nsemnarile facute de Cezar Papacostea
privind modul n care Eminescu s-a raportat
la spiritualitatea orientala, ndeosebi cea
egipteana i cea indiana. Concret, n
capitolul nruriri orientale", Cezar
"
Papacostea pleaca de la urmatoarea ipoteza:
Strabaterea materialului egiptologic i-au dat
"
poetului prilejul sa creeze Egipetul;
cercetarile indianiste i-au sugerat creaii
nentrecute, ca Scrisoarea !, Rugciunea
unui dac, Glossa.a. (p. 74).
Poezia Egipetul, prima citita de
Eminescu n edinele Junimii, la 1
septembrie 1872, a fost publicata. n revista
Convorbiri literare, numarul din 1octombrie
al aceluiai an. Este un poem gndit ca o
veriga ntr-o opera de mari dimensiuni,
menita sa dezvolle o viziune filosofica
asupra procesului de natere i moarte a
imperiilor, despre declinul civilizaiilor i
despre vanitatea universala a eforturilor
umane. Allfel spus, Eminescu visa sa
zamisleasca un poem ciclic n care sa
zugraveasca evoluia civilizaiilor, ncepnd
cu cea babiloniana i continund cu
civilizaiile asiriana, ebraica, egipteana,
greceasca i romana. Aadar poeziaEgipetul
este un fragment detaat dintr-un ansamblu.
Pe de alta. parte, ideatica acestui poem 1-a
provocat pe Eminescu sa dezvolte
interesante consideraii metafizice, precum
cele din Avatarii faraonului Tia. Merita. sa
reinem ideea ca din concepia filosofica
asupra istoriei, dezvoltata. n poezia Egipetul,
lipsete ncrederea ntr-o soluie de ieire din
deertciune. Dar nu cred ca putem vorbi de
o sugestie antiprogresista, ci mai mult de o
atitudine neleapt.
Despre o nrurire i mai evidenta
asupra lui Eminescu vorbete Cezar
Papacostea, cu parial ndreptire, atunci
cnd se refera la contactele poetului cu
filosofia veche indiana. In legatura cu
"
aceasta nrurire vom pune n lumina
oarecare note profunde din opera poetului.
Coroborate sau nu de construciile filosofilor

4
-

www.cimec.ro

Kant i Schopenhauer, despre care se tie ca

au fost supui acelorai influene, aceste note
de gndire poarta o pecete evident indiana;
i - interpretarea operei poetului nu poate
trece peste o nsemnat prghie care susine
i, n acelai timp, lamurete personalitatea
lui" (p. 77).Din precauie, Cezar Papacostea
amintete, mai nti, declaratiile de simpatie
ale lui Schopenhauer fata de filosofia
indiana. Astfel, referindu-se la o colectie de
Upaniade, gnditorul german afirma:
Aceasta c lectura cea mai damica i mai
"
edificatoare din cte pol fi pe lume; a fost
mngierea vietii mele; i ma va susine i-n
ceasul mortii" (p. 77). Apoi, criticul
recunoaate i unele deosebiri ntre viziunea
indiana i cea schopenhaueriana: "Desigur,
exista deosebiri ntre doctrinele indiene de
o parte i aceea schopenhauriana de alta;
deosebiri chiar n puncte nsemnate ale lor
(cum e, de pilda, doctrina asupra mntuirii i
a metensomatosci), dar nu aceasta intereseaza
"
aici, ci doar faptul brut al nruririi (p. 78).
Mai departe, intuind riscul unei
interpretari exagerate privind nrurirea
filosofiei indiene asupra creaiei
eminesciene, Cezar Papacostc incearca o
oarecare mpacare cu cititorii: Redndu-se
"
astfel poeziei lui Eminescu cadrul firesc al
ideilor i sentimentelor din atmosfera carora
ea a izvort, nu numai ca. nu se scade
personalitatea artistului, dar nclinam a crede
ca-i largim baza de apreciere n sufletele
admiratorilor. Se reface ntr-o masura i n
contiina publicului mare procesul psihic
complex ce a avut loc n spiritul nsetat dupa
tiina al marelui autor" (p. 78). Cercetrile
ulterioare au demonstrat nsa ca n cazul unui
creator de talia lui Eminescu izvoarele
externe, indiferent de importana lor, nu spun
nimic daca nu sunt raportate la o
precunoatere, cea care da pondere actului
creator.
Revenind la textul lui Cezar
Papacostea, constatam ca n ce privete
"problema cosmologica", analiza pornete
cu Scrisoarea !. ,,Aceasta. opera literara de
un profund sentiment filosofic se deschide
ntr-un cadru de fermecatoare poezie. Pe cnd
luna luneca pe a lumii bolta. i observa din
nlimi contrastele sociale de pe pmnt,
ntr-o modesta. camera de studiu, un batrn
dascal tot socoate i socoate, vrnd sa
deslege, cu tiina acestei lumi, marea taina
a universului; el vrea sa descopere nceputul
existenei cosmice din noaptea cea adnca a
veniciei" (p. 82) . Incontestabil, dei
Eminescu nu abordeaza sistematic marile
probleme cosmologice ca un filosof, el se
dovedete nsa un mare poet-cugetator,
plasmuitorul unei viziuni cosmice patrunsa,
de profunde idei filosofice. ,.La-nceput,pe
cndfiina nu era, nici nefiin,/ Pe cnd
totul era lips de viai voin,/ Cnd nu
s-ascundea nimic, dei tot era ascuns . ../Cnd
piltruns de sine nsui odih nea cel
nepiltruns.! Fu prilpastie? Genune? Fu
noianintins de apii?1N-afost lume priceputi!
i nici minte s-o priceap,/ Cci era un
intuneric ca o marefor-o raz,/ Dar nici de
vilzut nu fuse i nici ochi care s-o vaz.!
Umbra celor neflJcute nu-ncepuse-a se
desface,/ i in sine impcat stilpnea

EMINESCU 160

Cezar PAPACOSTEA despre filosofia lui Eminescu

eterna pace! .. ./ Dar deodat-un punct se

mictl... cel dinti i singu lattl-11 Cum din
chaosface mumtl. iartl el devine Tattll... ".
n fata acestei prelucrari geniale, chiar

i nrudirea incontestabila dintre Scrisoarea

1 i Imnul Creaiunii din Rig- Veda, 10, 129
(Nasadasya) capata o alta semnificaie.

n acest sens, el scria:

Dupa concepia
"
indiana urmata de Eminescu, (ntr-un anumit

Structura poemului Rugtlciunea unui

dac cuprinde ase pari (strofe), care propun

sens i de Schopenhauer), Dumnezeu-Tatal

teme relativ independente. Primele trei strofe

a creat lumea dintr-un sentiment de dorina,

din amorul>> de a se vedea obiectiva! n altul,

n alii, n nesitele forme ale universului.

Punctul cel slab

geniu. Mai ales ca eminescologia ultimelor

rs, sa fie duman it, iar n final sa

dispara n neant tara a lasa urme. Unii exegei

decenii ne ajuta sa nelegem i altfel o mare

trezi i stimula marile rezonane interioare

creator" (p. 84).

grabiti sa descopere surse de influenta au

stabilit

cu

conexiuni

filosofia

schopenhaueriana, cu filosofia indiana, ori

cu

Pentru a arata i modul n care Eminescu

mitologia

dacica.

Din

fericire,

eminescologia a cunoscut i momente de

a preluat cea de-a doua deschidere a

cercetare profunda, care au evideniat

filosofiei indiene, respectiv, preocuparea

originalitatea creaiei lui Eminescu. Vreau

pentru mntuirea sufletului, analiza este

continuata asupra poemului

Rugilciunea

sa spun ca poezia Rugilciunea unui dac, opera

care pare tributara mai multor mprumuturi,

trebuie sa

dea

mai

mult de gndit

mari necunoacute umane, respectiv, cea cu

unui dac, ntruct,

privire la universului exterior (cosmic) i cea

Cea mai budista dintre creaiile lui

"
Eminescu ramne nsa. Rugciunea unui dac.

eminescologilor. Nu cred ca o personalitate

referitoare la universului interior (psihic). El

descopera apoi ca aceasta cheie explicativa

Nicaieri mai puternice accente de prestare

este foarte utila i pentru descifrarea

mpotriva vieii simurilor; nicaieri un

de mprumuturi" pentru a zamisli versuri

"
de genul celor care urmeaza: .,Sd cer a tale

spiritualitaii indiene, unde doctrina

upaniadica intete, expres, chestiunea
principiului cosmic, iar doctina budista este
centrata pe problematica mntuirii sufletului.

Astfel ca Eminescu, cel nsetat, deopotriva,

de filosofie, arta i tiina, s-a simit atras n
permanenta de acest mediu spiritual. Este

asemenea imagine despre zbuciumul marii.

Oricum, cred ca este exagerat sa se vorbeasca

obiect de

rolul izvoarelor externe este doar acela de a

filosofiei, n general, sunt provocate de doua

po

putut crea o

ncepe a se desface n iaii; de atunci rasare

atrase in viail de un dor

nemilrginil>>. Acest dor este acelai Kama
indian, echivalent elinului Eros; este amorul

Papacostea a intuit ca marile framntari ale

ti

despre nrurire cu referire la creaia unui

luna, soarele, etc., caci toate vin din sure vai

Chiar daca nu s-a consacrat, cu

etica eminesciana nu ar

aspecte de ciudatenie, dacul dorind sa devina

de haos, tiind

precadere, cugetarii speculative, Cezar

mai ales, cu cele dacice. Treptat, n

nu trebuie sa se inteleaga ca viziunea

urmatoarele trei strofe, cererea dacului capata

dovedete proprie, unitara i ireductibila la

ale geniului creator.

motivele cretine se mbina cele hinduse i,

zbuciumul zadarnic al lumii. Desigur ca orice

abordare comparatista este justificata, nsa

ca spuma este acum

<<Stilpnul jiJriJ margini peste marginile
lumii. Din acel moment negura eterna

Contiina creatoare eminesciana se

niciuna dintre influenele externe. Astfel ca

mbina problematica cosmogonica cu

idealurile moralei, un fel de "geneza", unde

n concepa lui Buddha marea simbolizeaza

crede Cezar Papacostea,

refugiu mai hotart din lumea carnii.

Autoflagelaie, mortificare a tot ce este

placere, apoteozare a durerilor, pna n pragul

stingerii eterne, pna la

urm,

Nirvana,

dispariia ji1rt1 de

- ncheierea definitiva. a

ciclului renaterilor - iata ideea ce susine

creativa de talia lui Eminescu avea nevoie

opera poetice-filosofica.
Cea de-a doua parte a studiului lui
Cezar Papacostea, intitulata

nrurlrea
"
greaca", debuteaza cu o afirmae plina de
continut: "Cultura greaca, ndeosebi
mitologia i cugetarea filosofica, au exercitat
asupra lui Eminescu o adevarata vraja" (p.

96). Dar nu o vraja ameitoare, impovaratoare,

ci una creativa, stimulativa, astfel nct

poetul romn aduce la sine antichitatea i o
"
utilizeaza nu ca scop n sine, ci face din ea
numai un mijloc n vederea unor creaii
nsuflete de idealuri proprii" (Idem, p. 96).
Astfel, n

zestrea estetica a operei

eminesciene, componenta mitica asigura,

daruri, genunchi i frunte nu plec,/Spre urii

i blestemuri a vrea stl te induplec./Stl simt
cd de suflarea-i suflarea mea se curmtl.!
i-n stingerea eterntl disparji1rt1 de urmiJ".

principial, doar structura axiologica de

lui Cezar Papacostea privind relaia lui

mane, risca sa deformeze realitatea, ntruct

Revenind, mai rein impresia finala a

n acest

edificare a imaginarului poetice-filosofic. De

aceea, cred ca orice ncercare de a explica

creaia lui Eminescu prin trimiteri la surse

exterioare, fie ele indiene, greceti, ori ger

opera eminesciana este un tot. Aceasta

ca o coloana vertebrala aceasta crea,ie"

Eminescu fata de filosofia indiana.

(ldem, p. 88-89). Pentru argumcntarea acestei

sens, el scrie: ,,Afara de aceste nruriri care

inseamna ca ar fi mai corect sa spunem ca

tainica, de suflet, care-i ascunde miezul

idei, clasicistul romn face o paralela ntre

au dat lui Eminescu material etic, filosofic

viziunea poetului-filosof poate fi surprinsa

atunci

cu

un dialog purtat de Buddha cu unul dintre

sau religios pentru bucati ntregi, unde ideile

de cititor i cu ajutorul grilei mitologiilor

instrumentarul rece al ratiunii. Desigur ca, la

discipolii sai devotai i rugaciunea dacului

i sentimentele sugerate de cultura i

timpul sau, Cezar Papacostea se credea

adresata Absolutului. n ambele situaii se

ndreptai! sa vorbeasca despre nruririle

literatura indiana constituie fondul ntreg al

vorbete de eliberarea prin moarte, de

creaiei poetice, exista i infiltraiuni

descifi'nd aceasta paralela, Cezar Papacostea

poezii, al caror coninut se susine pe alte

o poziie clara. Aceasta nu inseamna ca nu-i

apreciez demersul.

vorba, sa retinem, de o atracie profunda,

cnd

este

investigata

filosofiei antice asupra lui Eminescu. Astazi

nsa avem argumente suficiente pentru a

mntuire n drumul spre Nirvana. Concret,

sporadice ale acestei nruriri n multe alte

cunoscute, cu att mai mult cnd este vorba

de bogata mitologie a spiritului elenic. Fac

aceasta remarca deoarece, sub acest aspect,

analiza lui Cezar Papacostea nu conduce la

nuanta asemenea explicaii, chiar i numai

noteaza: "i, ca i cum durerile trupeti, ca i

baze" (pp. 94 -95). T rimiterea este facuta,

Am constatat cum Cezar Papacostea,

sa. creasca iluzia fericirii n Nirvana, aceste

pentru a nelege dragostea Catalinei, a

multe poeme eminesciene sunt inspirate de

sens, mai nti, la

de dragul adevarului.

cum lovirea, schingiurea i lapidarea ar face

prioritar, la poemul LuceajiJrul, unde astru),

trebuit sa-i schimbe legea, parasind lumea

care

agresiuni sunt, la Buddha, suportate cu

cosmogonia indiana se regasete n creaa

resignare, la Eminescu dorite cu nerabdare"

transcendenta i acceptnd naterea din

(p. 90).

pacat, dupa cufundarea n mare. Ori, se tie,

pentru

exemplifica

felul n

eminesciana, face trimiteri la

Scrisoarea 1.

Cezar Papacostea considera ca mai

mitologia greaca. Face trimitere, n acest

Venere i MadoniJ, fmpilrat

i proletar, Diana, La Bucovina, Ce-i doresc
eu ie, dulce Romnie, La Heliade, O
ciJliltorie in zori, .a. Tonalitatea discursului
este sugerata prin citarea primei strofe din

Venere i Madonil: "Idealpierdut in noaptea

unei lumi ce nu mai este,/ Lume ce gindea in
basme i vorbea in poezii,/ O! te viJd, te-aud,
te cuget, tint1rt1 i dulce veste/ Dintr-un cer
cu-alte stele, cu-alte raiuri, cu ali zei." Spre
meritul sau, exegetul, prin trimiterile la
poemele amintite, incearca sa cultive ideea
ca evocarile mitologice eminesciene au o

noima esentiala i originala.

Alese cu
"
maiestrie, dei n aparena cu o mna

neglijenta, aceste imponderabile mitice

nu-s la dnsul ca la ali poei latini, seci
alexandrinisme; nu snt sonoritati

- flatus
vocis - gasite trudnic de o erudiie, obligata

citeodata sa-nlocuiasca prin asemenea

artificii ceea ce lipsete din spontaneitatea
adevaratei inspiraii, ci valori estetice
actualizate: sunt valori integrate n imperiul
unitatii artistice a operei sale" (Idem, p. l 00).
n vederea argumentarii acestei idei
criticul face trimiteri la poezia Odii (in metru

antic),

despre care spune, mai nti, ca, dei

dezvolta o idee de inspiraie budista, prin

elementele de sensibilitate poetica (ritm,

www.cimec.ro

Cezar PAPACOSTEA despre filosofia lui Eminescu

comparaii, imagini, aluzii), amintete de

poeta Sappho din Lesbos (secolele VU-VI
i.e.n.). Sappho i Eminescu sufm din cauza
"
iubirii i amndoi i incheie piesa cu acelai
apel deznadajduit la puterile superioare
pentru recapatarea linitii sufletului,
naufragial in valurile pasiunii" (ldem, p.
101). Pentru exemplificare, din poemul
eminescian sunt aduse versurile: .,PiariJ-mi
ochii tulburiJtori din cale,/ Vino iar in sn.
nepiJsare tristiJ,I Ca siJ pot muri linitit; pe
mine/ Mie rediJ-miJ! ". Un al doilea motiv
pentru care OdiJ(in metru antic) este raportata
la mitologia greaca veche este dat de
atitudinea asemanatoare de ,,nepasare trista"
a poemului, cu atitudinea de izolare, de
ataraxie, in care se menineau filosofii
antichitatii eline. ,,Antichitatea a cunoscut
o seama de-ne(ep care luasera deprinderea,
dupa Socrate, sa se-mbrace simplu i oarecum
uniform. ndeosebi filosofii stoici i cinici
adoptasera haina de exerciiu a sparlanilor

sobru/ tribon, prin care voiau sa-i exprime

dispreul pentru viaa organica, indiferena
faa de lumea externa. Se-mbracau, ca sa
zicem aa, n haina nepasarii>>, ei, care
puneau fericirea adevarata nu in bunurile
materiei, ci in echilibrul interior i, mai ales,
in virtutea eluctata eroic din ghiarele
viciului" (ldem p. 1 02). n al treilea rnd,
poemul eminescian este raportat la mitul
cenlaurului Nessus i al eroului Hercule,
pornind de la cunoscutele versuri: .,Jalnic

ard de viuchinuitcaNessus,l OrcaHercul

inveninat de haina-i;l Focul meu a-1 stinge
nupol cu toate,/ Apele miJrii". n sil, in
al patrulea rnd, Cezar Pa pacostea amintete
i comparaia poetului cu pasarea Phoenix:

..De-al meu propriu vis mistuit miJvaei,/Pe

al meu propriu rug miJ tope sc injliJciJri. . .l
Pot siJ mai reviu din el cal PasiJrea Phoe
nix?".

La capatul analizei,

formuleaza i un fel

Cezar Papacostea
de concluzie:

Asemenea amanunte mitice dau un

"
coninut mai amplu poeziei care, dei se
cristalizeaza intr-o forma concisa, ramne
totll.'ji evoeativa"(ldem p. 104). Dar pentru
ca cititorii sa inteleaga in mod corect
semnificaia acestei chestiuni cred ca trebuie
evidentiata i poziia lui Eminescu asupra
mitului. Ce face d.e. istoricul cu mitul? II
"
lasa cum e, ori il citeaza mecanic in
compendiul sau de istorie, pentru a face din
el jucarii mnemotecnice pentru copii? Nimic
mai puin dect asta. El cauta spiritul, ideea
acelor forme, cari ca atare sunt mineiune, i
arata ca mitul nu e dect un simbol, o
hieroglifli care nu e de ajuns ca ai vazut-o, ii
ii minte forma i ca poi sa o imii in
zugraveala pe hrtie - ci aceasta trebuie citita
i iniCleasa" (Ms. 2257). Aflam deci ca, in
concepia

lui

Eminescu,

mitul

are

capacitatea de a cuprinde multiple i

profunde semnificaii ale lumii, pe care fie le
ascunde, fie le dezvaluie, dupa o logica
proprie, a imbinarii realitatii istorice cu
legenda. Ca aceste semnificatii constituie
materia prima pe care oamenii de cultura, cu
att mai mult artitii, trebuie sa o prelucreze
pentru a descoperi spiritul infliurat in haina
mitica. Despre dificultatea acestei misiuni

insa probabil ca vom afla mai multe

supraestimam pe Eminescu, ci ctigam in

continund sa-I citim pe Eminescu.

instrumenlarul nostru de a-i inelege opera

n ultima parte a studiului Filosofia

"
antica i Eminescu", Cezar Papacostea i-a

in ansamblu.

propus sa evidenieze unele puncte de

Papacostea: ,,Abisul ce desparte aceste doua

Revenind, iata explicaia lui Cezar

ntlnire ale creatiei eminesciene cu filosofia

lumi, simbolizate in Hiperion i Catalina,

antica greaca. Demersul este intemeiat, mai

explica el singur, de ce fala de-mparat <<nu

nti, pe datele biografice ale poetului. Se

poate pricepe>> pe Luceatlir, dei ea insai

tie ca, intr-o scrisoare adresata de la Berlin

recunoate ca el ii vorbete <<pe-nteles. Deci

lui Vasile Conta, Eminescu i manifesta

nu un element extern, superficial, limba -

bucuria de a putea frecventa cursurile de

care e aceeai -ii mpiedica a se-nelege in

filozofie greaca, inute de Zeller i Bonitz,

dragoste, ci esena contrarie din care sunt

din iernile anilor 1872-1873 i 1873-1874.

respectiv tlicui" (ldem, p. 113). Referirea este

Dintr-un fragment al acestei scrisori, redat i

tlicuta la frumoasele versuri: ..Nucaut vorbe

de Papacostea, aflam: "Ascult o serie de

pe ales.! Nic i tiu cum a incepe:/ Dei

vorbetipe neles,/ Eu nu te pot pricepe ".

prelegeri flicute de profesorul Bonitz care ne

entuziasmeaza asupra filosofiei greceti.

Dar ideea rupturii dintre lumile ontologic

Capatnd entuziasmul, deci dragostea

diferite o gasim i in versurile: ..Ce-ipasiJ

pentru cugetarea antica, poi singur sa te

ie chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul'!!

Trind in cercul vostru strmt/ Norocul viJ
petrece./ Ci eu n lumea mea md simt/
Nemuritori rece".

iniiezi, catauzindu-te. Am inceput sa citesc

i sa-mi insemn pari care ma preocupa" (p.
104-105).
Pornind de la aceast marturie i de Ia

Pentru a-i susine pozitia privind

celelalte insemnari din Manuscrise, conju

legatura poeziei Luceafltrul cu filosofia lui

creaiei

Platon, Cezar Papacostea aduce argumente

eminesciene, Cezar Papacostea vede in

gate

cu

monumentalitatea

i din manuscrisele eminesciene. lata o vari

filosofia lui Platon un fel de izvor al poemei

anta a poemului cu strofa: ..Devreiin numiJr

de a iubi al Luceaflirului de-o parte, al

siJmiJ chemi/ n lumeace-amcreat-o/i dau

fie din vremi/ S te numeasc Plato
(ms. 2275, p.62). O alta varianta invocata
este urmatoarea: ..Hipe rion ce din genunil
Tresaic-o lume-ntreagiJ.I Tuimiceri semne
i minuni/ Cejiin(a mea o neag.// De-ai
cere universul tot/ (i-l daucu totce-aicere;/
Tu eti puterea; i nu pot/ SiJ neg acea

Catalinei de alta) i grandiosul cadru cos

putere(ms. 2277, p. 126 vcrso).

Luceafltrul, alaturi de basmul lui Kunisch.

Preocupat sa aduca lamuriri, criticul adauga:

Trebuie sa observam insa ca, pe cnd izvorul

"
Kunisch a oferit un material concret, uor de

urmarit in poem, cugetatorul antic 1-a inrurit

cu elemente abstracte, conceptuale; i-a dat

schema filosofica a celor doua lumi(cu modul

mic" (ldem, p. 1 06). Din precauie insa,

In concluzie, studiul lui Cezar

eminescologul se grabete sa lamureasca,

Papacostea, publicat in 1931, ofera inca

inca o odata, ce trebuie sa nelegem prin

suficiente motive pentru dezbaterea

izvor", mai ales ca aprecierile sunt tlicute

"
cu referire la o poezie emblematica.

eminescologica. Reluarea critica a ipotezelor

formulate de filologul clasicist ne ajuta sa

Folosindu-i cuvintele aflam: Nici o mirare

"
prin urmare ca, din entuziasmul>> insuflat

fim mai curajoi arunci cnd vorbim despre

Bonitz, va rezulta o creaie ca Luceafltrul,

contientiza mai bine importana temei

de un exeget platonician de valoarea lui

filosofia lui Eminescu. Personal, ma impac

cu gndul ca, in masura in care vom

unde lumile lui Platon capata o att de

privind filosofia lui Eminescu, pentru

fericita sensibilizare simbolica" (ldem, p.

intreaga cultura romna, prezenta i viitoare,

105). Problema este aceea cu privire la rolul

asemenea studii vor capata o alta atracie.

izvoarelor de inspiraie", in cazul creaiei

"
artistice. n acest sens, Cezar Papacostea

opiniile referitoare la filosofia creatorilor de

Pentru ca eu ma simt deja foarte atras de

noteaza: Izvorul nu presupune insa

"
acoperirea operei inspirate. Creaia noua -

arta, promovez incercari, precum cea de faa,

cnd e lucrare de arta - i tliurete schela

poezie.

de a atrage i pe al iubitori de filosofie i

proprie de susinere; ea traiete ea organism

autonom, faa de care izvorul ramne simplu
punct de plecare" (ldem, p.1 05).

Dupa aceasta observaie, care trebuie

reinuta, autorul studiului continua sa caute
puncte de consonanta intre f i l osofia
platoniciana i mesajul capodoperei
eminesciene. Credina lui este ca ideea
gnditorului grec, a celor doua lumi, diferite
sub aspect ontologic, I-ar fi inspirat pe poet.
De altfel, toi cei iniiai in problematica
discutata tiu ca aceasta idee constituie axa
poemului Luceafllr ul. Ceea ce trebuie
adaugat, cred, este ipoteza ca aceasta idee a
zamislit i in cugetul unui creator de talia lui
Eminescu. i ca, tocmai de aceea, poetul
nostru, cautnd Absolutul, i-a apropiat, cu
toata pasiunea, cele trei momente culminante
ale spiritualitaii universale, respectiv
filosofia clasica germana, filosofia antica
greaca i filosofia veche indiana. Gndind
aa, !lira prejudecati, nu inseamna ca il

www.cimec.ro

tefan MUNTEANU

Potrivit unui vechi i mereu

nou principiu, valorile de excepe
sunt primite deopotriva cu mare
satisface i cu radicala adversitate.
Aa s-a ntmplat i n cazul lui
Eminescu, e fapt cunoscut, de la
ntmpinarea increzatoare a lui
Maiorescu, la ostilitatea lui
Macedonski, de la G. Calinescu la
detractorii
postdecembriti.
Simpl ificnd, ar exista doua
moduri de reactie extrema,
pernicioase: adoratia tllra conditie
i aversiunea ignara. Prima a dus la
epigonismul inca nencheiat, la
receptarea hagiografica i
extinderea ei n mediul didactic.
Idolatrizarea, n absenta totala a
spiritului critic de discemamnt, a
fllcut din opera genialului poet un
loc bntuit de cliee encomiastice
i I-au transformat ntr-o zeitate
mumificata. <<Amorul>> cu asupra
de masura, cum ar fi spus Eminescu,
s-a manifestat i prin comentarii
imnice, de cunoatere puina, ori
prin exegeze erudit-fastidioase.
Mai mult dect att, toate
regimurile, de la extrema stnga la
extrema dreapta, I-au confiscat
pentru nevoile lor politice. Nu I-au
fllcut mai viu punndu-1 in slujba
unor cauze avortate. in afara de
poetul Nopii de mai, contestatarii
n-au niciun fel de anvergura, ba
s-ar putea spune ca sunt spee cu o
moral itate joasa de tot. Pe
considerente politice, poetul a fost
nvinuit de paseism, ultrana
ionalism, reactionarism, anii
europenism, conservatori sm,
xenofobie,
antisem itism,
legionarism", "comunism"
"
(,,Zdrobiti ornduiala cea cruda i
nedreapta 1 Ce lumea o mparte n
mizeri i bogati ... "), antiliberalism,
adversar al democraiei. Ct
privete incriminarea din urma,
Eminescu chiar a scris un sonet,
Democraia, unde e dezavuata
demagogia ( Caci cel mai lins, cu
"
vorbe afectate, 1 Si cel mai rau e,
cel mai pizmatare, 1 Si-i proclamat
de mare, cu strigare-ti, 1 Pe-orice

negustor de vorbe late"). Sa ne

imaginam ce-ar fi spus marele
ziarist
despre democraia
comunista sau despre democraia
din vremurile noastre de nesarita
tranziie i de suspecta condiie,
despre cele trei-patru dictaturi care
s-au instalat dupa ce poetul s-a
stins, despre tendintele autoritariste
ajunse in plina democratie" ac
"
tuala.
mi face placere, de obicei, sa
argumentez ct mai mult, dar n
aceste puine rnduri nu-i cu
putinta. Foarte sumar. Cu laudele
peste masura i fara putina
apropierii de valorile artei, poetul
mai degraba s-ar fi simtit jignit. Nu
i-ar fi convenit sa vada i sa auda
odele n metru gigantic. S-ar fi
simt fericit de admiraa acelora
muli care i-au neles gndurile i
au patruns n adncimile artei sale.
Ar fi fost surprins de cuvintele
prietenului sau cu cel mai
desavrit spirit critic, Caragiale:
Era o tiumusee! O figura clasica
"
incadrata de nite plete mari, negre ;
o frunte inalta senina: nite ochi
mari - la aceste ferestre ale
sufletului se vedea ca cineva este
nauntru ; un zmbet blnd i adnc
melancolic . . . ". Alaturi de el, la
Timpul i n alte imprejurari, statuse
ardeleanul Slavici, care nu avea
motiv sa-I mitizeze (miturile se nasc
n timp), dar sa spuna exact ce
cunoscuse de visu i de auditu:
Eminescu era de o vigoare
"
trupeasca extraordinara, fiu
adevarat al tatalui sau, care era un
munte de om i ca fire o gradina de
frumusee . . . ". S-ar fi mirat de
demitizantului
frumuseea
postmodernisi, Cartarescu, cel care
tie el ce tie: La maturitate
"
devenise mai degraba scund ( ... )
deosebit de paros ( ... ) Simptome
fizice bizare I-au nsoit toata viaa.
Otita de la 12 ani recidiveaza la 20
i la 30. Picioarele sunt acoperite
de ulceratii ... Psihoza maniac
depresiva ereditara... alcoolismul i
supradozele de mercur au fost

cauzele principale". Nu I-ar fi

interesat ce vorbe rele spun despre
scrisul lui prestigioii Gerge Panu,
Grama,
Ovid
Alexandru
Densusianu, elita postdecembrista
Pavel Gheo Radu, T. O. Bobe,
Razvan Radulescu, Cristian Preda...
Nici ca alde Ov. S. Crohmalniceanu
se angajasera ca,
n lumina
"
marxism-leninismului", sa. arate ce
e ratacire, fuga de lupta, spaima
"
i dumanie pentru progres", ba mai
mult, demascnd, combatnd ce
"
e reacionar, nvechit dumanos
vietii n ideologia lui Eminescu...".
Ar fi ramas perplex de
nelepciunea unui H. R
Patapievici, ar fi neles cum devine
treaba cu irecuperabil din punct
"
de vedere politic" i s-ar fi minunat
de priceperea lui n ale artei. De
aceea ar fi fost de acord, surznd,
cu verdictul dat tranant: "Si n
literatura este de o mediocritate
dusa pna la nulitate. Categoriile
lui Eminescu ? Azi nimeni nu mai
poate vorbi despre sursele originare
ale lui Eminescu fllra a face cu
ochiul, tllra a-i cere scuze, ori fl1ra
a-1 scuza, lundu-1 de fapt peste
picior. ntr-o epoca n care orice
viziune este discreditata prin
discretizare ( ?!), Eminescu nu mai
poate fi dect exasperant de
nvechit". Si-ar fi dat seama de
evoluia receptarii sale de la
elogiile maioresciene (limba cea
"
mai frumoasa nflliare") i
caragialiene (''un mare poet; cu cea
mai nobila i inalta fantezie"), la
pretuirea argheziana ("sfntul
preacurat al ghiersului romnesc"),
calinesciana, blagiana, barbiana,
nichitiana etc., pna la neaderenele
de mai ncoace, care seamana a
detestare de indivizi ,,mici de zile,
mari de patimi, inimi batrne,
urte".
Eminescu avea umor, spirit
critic ndeajuns i ar fi privit cu
suspiciune critica ditirambica ...
Mai ales s-ar fi intrigat de spusele
unui negativist apocaliptic, Emil
Cioran: Fara Eminescu, neamul
"

nostru ar fi nensemnat i aproape

de dispreuit. Daca n-am fi avut pe
Eminescu, trebuia sa ne dam
demisia. Eminescu este scuza
Romniei". Cel mai mult ar fi dorit
o critica empatica i neconven
ionala. in loc de apologie i
defaimare, s-ar cuveni com
prehensiune i admirae.

Cnd e vorba de un scriitor

foarte mare, ca Eminescu, uzana
potrivit careia conteaza opera, i
nu persoana", cade ca un trup fl1ra
"
de viata. Proust nu mai are dreptate
n faa lui Sainte-Beuve. ,,Masca
geniului" se nsufleete de omenie
deplina. Asta nu inseamna ca
biografia romanata are dezlegare
totala i nici ca ai dreptul sa
improvizezi tot felul de fantasme.
Iar n cazul autorilor obinuii,
biografia se cuvine sa ramna n
planul al doilea sau i mai departat
comparativ cu opera lor. Zarifopol,
cel care nu suporta biografismul n
comentarea literaturii i detesta
biografia romanata, scria la
aparia Vieii lui EmifU!Scu de G.
Calinescu "0 biografie, n sfiirif'
i se vedea determinat sa specifice:
Pare, oriicum, ca a pregati
"
meticulos un memoriu pentru a
fixa data naterii unui om
considerabil, zamislirea unei opere,
vicisitudinile unui capitol sau ale
unei strofe, este o ntrebuinare mai
demna a puterilor mintale, mai
isteaa, i e Joc i pentru bunul-gust,
pentru tactul i tineea istorica,
dect a petici discursuri sau
scrisori, a ngala dialoguri de
dragoste pe seama poeilor,
artitilor sau personajelor politice
considerabile".
Omul deplin al culturii
"
romneti" a cutreierat paduri, s-a
culcat lnga izvor, la coala nu a
avut totdeauna note mari, ba chiar
a fugit i a ajuns sufleor ntr-o trupa
de artiti, a fost la Viena i Berlin,
redactor la foaia vitelor de pripas"
"

din Iai, dar i la Timpul, marea

gazeta
bucureteana.
S-a
indragostit de-o fata, la Ipoteti, de
o artista de la trupa teatrala, de Mite
Kremnitz, de Eufrosina Poenaru, de
alte doamne i domnioare, cel mai
mult de Veronica Micle. A se vedea
omul ca to oamenii din scrisorile
catre dulce draga" Veronica,
"
dulcea mea Cuta i nespusul meu
"
amor''. Iubea el idealul de femeie,
intangibil, sau femeia cea de pe
pamnt? Veronica - e ntia dafll
"
ca- scriu pe nume i cutez a-1 pune
pe hrtie - nu voi sa- spun, dar tu
nu tii, nici nu po ti ct te-am
iubit, ct te iubesc. Att de mult
nct mai lesne a nelege o lume
fl1ra soare dect pe mine fl1ra ca sa
nu te iubesc.
Tu m-ai fllcut fericit, i poate
ca nu sunt capabil de-a fi, tu nu m-ai
fllcut nici att de nefericit nct sa
ma nimicesc, dar ceea ce era mai
adnc ascuns n sufletul meu
privirea ta le-a scos la lumina zilei.
Vazndu-te am tiut ca tu eti
singura fiiniJI care n mod fatal, fl1ra
sa vrea ea, fl1ra ea eu sa voiesc, are
sa determineze ntreaga mea vialll"
Se tie, a avut prieteni la coalA
(Chibici Rvneanu, ndeosebi), la
Convorbiri", pe Slavici, pe
"
Caragiale, pe Creanga nainte de
oricine. ntmplarile lui badia
"
Mihai" i ale nastrunicului
diacon-nvaator sunt ale unor
creaturi din lumea cea mai
Jumeasdl Si c adversari, nct
se poate invoca dictonul potrivit
caruia foarte nefericita este soarta
"
celui care nu are dumani"
(Publilius Syrus). Fiind student, a
participat la organizarea serbarilor
de la Putna, era entuziast i scep
tic, cald i glacial, gelos i
indiferent, iubit i blamat, coleric
i flegmatic, activi i depresiv,
,,nepract" i graitor de adevar",
"
puternic i ncercai de boala. Da,
puternic i tiumos, aa cum bine l
tiau Slavici i Caragiale.
Mitul se umanizeaza, caci
uman a fost Eminescu. Iconodulilor
li se da, pe buna dreptate, replici
ale spiritului critic. O riposta
trananta vine de la iconoclati.
Mitul a fost rostogoli! n infern de
mulimea detractorilor. Oricum,
cuvntul geniu", n nelesul lui
"
suprem, doar lui Eminescu i se
potrivete n cultura noastra, pe
criteriul puterii de acumulare a
mini i o creativitate ieita cu mult
din comun. Dar toate acestea au fost
ntrupate ntr-un om n eame i
oase.

Constantin TRANDAF1R
1

www.cimec.ro

Recitind poezia romantica engleza

"0 My Luve 's like a red, red rose,
That 's newly sprung in June
O my Luve 's like the melodie
That 's sweetly play 'd in tune. "
(Robert Burns, A Red, Red Rose)
Revolutiile din agricultura i industrie
au schimbat n mod radical Anglia secolului
al XVIII-lea. O societate n special rurala, n
care oamenii traiau n mici comunitati i
duceau un trai simplu, s-a transformat
ntr-una
predominant
urbana
i
industrializata. Dar pretul social platit pentru
progresul economic a fost unul foarte mare:
oamenii traiau i lucrau n condiii dificile.
Aceste profunde schimbari sociale au produs
un climat de instabilitate i turbulente, n
care s-a manifestat puternica dorina de a uita
trecutul, de a rupe orice legatura cu acesta.
Astfel, spre sfritul secolului al XVIII-lea,
multi poei i artiti au reacionat mpotriva
dezumanizarii i nregimentarii, atribute ale
noii societati urban-industriale. Ei credeau
n importana individului i a experientei
personale. Aceti artiti au fost aa-numitii

romantici.

Conventional, 1 798 este anul nti al

englez, anul n care
Wordsworth i Coleridge au publicat
volumul Lyrical Ballads (Balade lirice).
"5 Oricum, raze ale noii sensibilitati culturale
:;:: se iveau inca din a doua jumatate a secolului
al XVIII-lea, manifestndu-se n poeziile de
introspecie melancolica i sentimentala ale
t! lui Thomas Gray, n interesul deosebit pentru
:! partea irationala a naturii umane (evident n
scrierile gotice ale lui Horace Walpole iAnn
a Radcliffe), n influena exercitata. de scrierile
' francezului Jean-Jacques Rousseau (sceptic
cu privire la importana ratiunii, ncntat de
capacitile emoionale i puterile imagina
tive ale omului), precum i n principiile de
baza ale micarii literare germane, cunoscute
sub numele de Sturm und Drang (Furtuni! i
avnt). Acest grup de literai, condus de
Goethe, Herder, Schiller, s-a revoltat
mpotriva conveniilor literare (n special
asupra regulii celor trei uniti ale textului
dramatic) i concepeau natura drept
adevaratul mediu spiritual pentru om. De
asemenea, se manifesta interesul pentru
teoriile lui Kant (care privea cu scepticism
valabilitatea empirismului tiinific), precum
i pentru literatura veche, celtica i nordica,
ce prefigureaza interesul romanticilor
ndreptat spre literatura trecutului (unul
dintre marii poeti scoieni, James
MacPherson, cu ale sale Poeme ossianice
(Ossianic poems), constituie sursa de
inspiraie pentru muli dintre poeii romantici
englezi).
n Anglia, romantismul i-a gasit
desavrirea literara n poeziile lui William

;;:! romantismului

Blake, William Wordsworth, Samuel Tay

lor Colerldge, George Gordon Byron,
Percy Bysshe Shelley i John Keats. Dei
nu i-au declarat apartenena la un curent
literar, operele lor ntrunesc o serie de
caracteristici comune. Printre aceste trasaturi,
se numara, n primul rnd, imaginaia,
esentiala pentru romantici. Poeii din epoca
augustiniana (John Milion, Alexander Pope,
John Dryden) vedeau artistul ca pe un inter
pre interesat sa evidenieze frumuseea a
ceva ce era deja tiut sau evident. n schimb
romanticii englezi vedeau, n artist, un cre-

ator, care i folosete imaginaia pentru a

dezvalui ceea ce este nevazut, necunoscut.
Astfel, pentru ei, poetul este un vizionar, care,
prin imaginatie, poate gasi frumuseea
adevarata, n lumea materiala, precum i
nelesuri adnci, n lumile interioare create
de mintea sa. Poetul este creatorul suprem
pentru ca ofera libertate spiritului.
Nu doar imaginatia constituie sursa de
inspiraie pentru poeii romantici englezi, ci
i natura, nalatoare din punct de vedere
moral, un fel de experiena spirituala. Mereu,
acetia exprimau ideea conform careia omul
are o relatie profunda, intensa, cu lumea natu
rala; n "minunata lume noua". cum a
numit-o ironic Aldous Huxley, a mizeriei
industriale, romanticii englezi se refugiau n
natura, solicitind consolare i inspiraie. i
imaginau, cum altfel?, ca lumea naturala
nu-i dect o oglinda vie a sufletului i ca ar
putea fi un mai bun dascal pentru oameni,
dect cel din institutiile de nvaamnt:

,,Books1 'tis a du//and e1uiless strife:! Come,

hear the woodland linnet/ How sweet his
mu.sicl On my life/ 71rere 's more ofwisdom
in it" (W. Wordsworth, 71re Tables Turned).

Din punct de vedere stilistic, poetii

romantici englezi au renuntat la conventiile
scrisului, stabilite n prima jumatate a
secolului al XVIII-lea i viznd imitarea
echilibrului i a simetriei constructiei
poetice, din literatura clasica greaca i latina.
Dei civa, cum ar fi Keats i Shelley, au
adaptat forma clasica a odei i au utilizat
elemente de mitologie greaca (de exemplu,
Ode on a Grecian Um sau Odeon Melancholy,
de Keats, i Ode to the West Wind, de Shelley),
au respins totui ideea de a imita modelele
clasice, pentru ca limiteaza imaginaia
creativa. Ct privete limbajul, au evitat
ntrebuinarea unei dictiuni poetice speciale
scriind n limba simpla, a tuturor, i ncercnd
sa surprinda emoia intensa a experienei
individului, mult mai accesibila cititorului.
Romanticui se nchipuie profet, care predica
ntr-un tinut salbatic, un vizionar traind n
afara societii. Astfel, fara sa surprinda, eroii
multor productii romantice sunt
marginalizai social; aa e n The Rime ofthe

Ancient Mari ner ( Cntecul bittrnului

marinar), de Coleridge, Frankenstein, de
Mary Shelley (nascuta. Mary Wollstonecraft
Godwin); aa se ntmpla cu muli ali eroi
chinuii, din operele lui Byron i Shelley.
Spre deosebire de scriitorii din epoca
augustiniana, care cautau n societate (n
realitatea exterioara), adevaruri general
valabile, cu scopul de a comunica cu cititorul
comun, cel romantic privete n interiorul
sufletului i al imaginaiei sale, pentru a gasi
adevaruri destinate celor iniiai n arta po
etica (cititori specializai).
Exista. doua generaii de poei romantici
englezi, iar n prima dintre acestea, se afla
scriitorii ale caror opere au fost influenate
de Revoluia franceza, considerata a fi o
ncununare a idealurilor romantismului,
reprezentnd, totodata., i o desparire de
modelele restrictive ale trecutului.
Reprezentanii acestei prime generaii sunt

www.cimec.ro

William Blake, William Wordsworth i

Samuel Taylor Coleridge.
n timp ce, spre sfritul vietii lor,
Wordsworth i Coleridge i-au schimbat
atitudinea spre conservatorism, William
Blake i-a meninut spiritul revoluionar,
petrecndu-i viaa ntr-o atitudine de
rebeliune mpotriva filozofiei raionaliste a
secolului al XVIII-lea i mpotriva
influentelor restrictive, exercitate de
institutii, cum ar fi Guvernul i Biserica.
Blake era contient de efectele negative,
rezultate din dezvoltarea industriala rapida
i din societatea mercantila n care traia, ce
constau, n principal, din dezumanizarea
omului, idee surprinsa n poezii precum 71re
Chimney Sweeper (Coarul) i The Garden
of Love ( Gri!dina iubirii). Blake era un
vizionar; nu i placea lumea raionala, mate
riala, din jurul lui, ci visa la o lume n care
imaginaia i sentimentele sa fie centrul
universului oamenilor.
Maretia artistica a scriitorului, unul
dintre poetii emblematici ai romantismului
englez, este surprinsa n cartile sale
luminoase", Songs of Innocence (1 789)
"
Cntece ale inocenei i Songs of Experi

ence (1 794) - Cntece ale experienei.

Aceste doua cari sunt capodopere vizuale
i poetice ale lui Blake, n care arta i textul
sunt indisolubil legate (volumele cuprind
gravuri pictate de mna, de poetul nsui,
reprezentnd imagini din textele poetice).
Versurile din Songs of lnnocence cuprind
observatii directe, sincere i arata. viaa aa
cum este surprinsa ea de copii. Sunt poezii
simple, delicate, scrise ntr-un stil natural,
dar care (att versurile, ct i ilustraiile)
ascund nelesuri adnci. Poeziile din cel
de-al doilea volum, Songs of Experiences,
spre deosebire de primul, reflecta. o viziune
intunecata, n sensul ca raul este cel care
guverneaza lumea. Inocenta i experiena,
cele doua fee ale sufletului uman, sunt di
rect surprinse, n contrast, n poemele 71re
Lamb (Mielul) i The Tyger ( Iigrnl).

Apreciat, mai cu seama, de catre cei din

cercul sau de prieteni (Coleridge i Keats),
Blake nu s-a bucurat de o prea mare
recunotinta, nici n timpul sau, nici n
perioada victoriana. Criticii i-au descoperit
capodoperele abia dupa aproape un secol de
la moartea sa i i-au acordat meritul de a fi
unul dintre poeii emblematici ai
romantismului englez. Acum, Blake este
cunoscut drept un scriitor original, nu doar
pentru textele sale poetice, ci i pentru
picturile care i nsoesc versurile.
William Wordsworth i Samuel Taylor
Coleridge au lucrat, mpreuna, la un volum
de poezii, Lyrical Ballads ( 1 798), considerat
a fi un punct de reper n literatura engleza,
instituind romantismul ca micare literara n
Anglia. Volumul cunoate o a doua ediie, n
anul 1 800, i e nsoit de o lunga prefaa,

ESEU

Recitind poezia romantica engleza

scrisa de Wordsworth, considerat a fi un

manifest al micarii romantice, in care
scriitorul teoretizeaza conceptul de poezie.
Printre ideile expuse in prefa)a, merita
menionate cteva: limbajul poeziei trebuie
sa fie limba simpla, " really used by man "
(folosita de omul obinuit, mereu, in viaa
de zi cu zi), iar temele poeziei ar trebui sa se
bazeze pe situatii, aspecte, evenimente,
inspirate din viaa reala, comuna. De
asemenea, Wordsworth precizeaza ca poetul
nu este dect un om, care li se adreseaza
celorlalti oameni, iar acesta i utilizeaza
darul sau special, pentru a le arata semenilor
esenta lucrurilor.
William Wordsworth a fost un mare
inovator. Sursa de inspiraie pentru poeziile
sale o constituie natura, despre care credea
ca poate cieva sufletul omenesc i ca poate
exercita o influena morala pozitiva asupra
gndurilor i sentimentelor umane. El
identifica natura cu Dumnezeu, fiind mai mult
panteist in credina dect cretin. n poezia
sa, descoperi viaa oamenilor simpli, de la
tara, pc care-i considera mai sinceri i mai
buni dect pc cei ce locuiesc in mediul ur
ban. De asemenea, Wordsworth credea ca
intuiia, i nu raiunea, ar trebui sa-I ghideze
pc creator in operele sale, iar inspiraia ar
trebui sa izvorasca din experiena direct a
simurilor. Poezia, aa cum o definete el n
Prefata la volumul Lyrical Ballads, provine
din "spontaneitatea cu care puternice
sentimente inunda sufletul poetului, liltrat
apoi prin linitea emotiei aducerii-aminte".
Wordsworth a rennoit poezia engleza att
n privina continutului, ct i din
perspectiva stilistica. El a nceput sa scrie
ntr-o perioada n care poezia era constrnsa
de conveniile literare, dar, respingnd aceste
convenii, el a extins sfera poeziei engleze.
Poezia lui Samuel Taylor Coleridge face
adesea referire la misterios, supranatural i
extraordinar. Spre deosebire de Wordsworth,
care cauta spiritualul n obinuit, comun,
Coleridge a dorit sa confere supranaturalului
tuc de realitate. De obicei, n poemele sale,
i-a ntors atenia catre misterul trecutului
(aa cum face, de exemplu, n celebrul sau
poem, The Rime of the Ancient Mariner
(Cntecul bdtrnului marinar), construit
dupa modelul/ forma baladei medievale).
Spre sfritul vietii, Colcridgc considera ca
inspiraia poetica 1-a parasit, iar n acest sens,
i ntoarce atentia catre critica literara.
Blake, Wordsworth i Coleridge au
contribuit la crearea unui noi tip de poezie,
inovatoare, nu doar la nivelul temelor
abordate, ci i din punct de vedere formal i
lingvistic, opera lor avnd o mare influena
asupra poeziei engleze de mai trziu.
Poeii care fac parte din a doua generaie
a romanticilor englezi, George Gordon
Byron, Percy Bysshe Shelley i John Keats,
au avut viei intense, din punct de vedere
artistic, dar scurte, din pacate. Byron a fos
din multe perspective, prototipul poetului
romantic. Era puternic implicat n
problemele contemporane sociale i,
asemenea eroilor din poemele sale (Childe

opera lui Byron a fost mereu n atenia criticii,

primind doar aprecieri negative din partea
acesteia, n special din punct de vedere moral,
el s-a bucurat de o mare popularitate n Anglia,
precum i n restul Europei. Tennyson, n
momentul cnd a aflat de moartea lui Byron,
i-a exprimat profunda tristee, afirmnd ca
"ntreaga lume s-a ntunecat pentru mine".
Byron a intrupat spiritul poeziei romantice
engleze.
Shellcy a fost, probabil, cel mai
revoluionar i mai nonconformist dintre
poeii romantici, un individualist i un ide
alist, care respingea instituia familiei,
casatoria, Biserica i credina cretina,
rcvoltndu-se i mpotriva tuturor formelor
de tiranie. Ideile lui Shelley erau anarhice,
iar din acest motiv, era considerat periculos
pentru societatea conservatoare, de atunci.
Primele opere ale lui Shelley se
caracterizeaza printr-o intensa pasiune poli
tica. n poemul Queen Mab (Regina Mab),
de exemplu, acesta ataca "raul" existent n
societate i anume comerul, monarhia,
casatoria, religia, precum i consumul de
carne. n Jocul acestor vicii", el propune
"
republicanismul, dragostea libera, ateismul
i vegetarianismul. n anul 1 82 1 , Shelley
publica un eseu, A Defence of Poetry
(Aprarea poeziei), n care argumenteaza ca
poezia are puterea de a schimba lumea, iar
poetul este un misionar, un profet i un
conducator, care ne poate arata calca spre o
societate mai buna.
in scurta sa activitate literara, John
Keats a scris unele dintre celemai remarcabile
poezii ale literaturii engleze, n ciuda marilor
probleme de sanatate care i-au i provocat
trecerea n nefiinta la doar douazeci i ase
de ani. Principala tema a operei sale o
constituie conflictul dintre viaa reala, plina
de suferina, moarte i declin i lumea ideala,
guvernata de frumusee, imaginatie i
tineree venica. Uneori, apare i tema iubirii,
doar ca aceasta nu e prezentat ca un senti
ment nalator pentru sufletul omenesc, cei
doi indragostiti traindu-i fericii povestea
de iubire, ci ca unul care provoaca durere i
tristee, aa cum se ntmpla n balada La
Belle Dame Sans Merci, publicata postum,
unde este descrisa partea distructiva a unei
iubiri idilice. Keats i-a dezvoltat un stil
propriu, distinctiv, care se bazeaza pc luxu
rian imagini ameitoare, precum i pc detalii
descriptive. ntr-una dintre scrisorile adresate
fiatclui sau, poetul i se confeseaza, spunndu-i:
"Cred ca ma voi numara printre poetii
romantici, dupa moartea mea". Profeia lui s-a
adeverit. Reputaia de mare poet romantic, a
lui Keats, a continuat sa creasca n timpul
secolului al XIX-lea i, de atunci, mpreuna
cu Wordsworth, este unul dintre cei mai citii
poei romantici englezi.
Remarcabilele realizari literare ale
poeilor englezi nu au fost ntotdeauna
apreciate de criticii contemporani lor. Dar,
dei au existat i critici literari potrivnici
textelor romantice, majoritatea lor au
considerat ca perioada romantismului englez
este epoca de aur a poeziei engleze.

.,

1 f'
1

'"

1
1

'

I I

'

' 1

. ,

'

1 r

1 f

r '

..., t
.

, ".( ! 1
' , J t
t )r 1 tJ
,

'

, t,i,. .! .,

1 ,
,

1 1

I
1

.-

.,.. f'

;; .:fli7' " .

( :tTJ" .

-1

' 1 , _,.
w

r 'f

r , , , ' 1
-f , t;1 r t

.!:i-Y , ,
.1
JLl ., 1 ,

. ' l.!

, ;\1 . '
t

t f ...

1
t

, ,

t f" .

f , '. l'lf '..J. ' ' '

'

: .\ . . : : ; :

, , 1J
, , r '.

1
1

,;

' 1

'=""..o:. ,..

, ' '

, 1!1 1 1 . . . ,
' t..;,Q '

1
'

, .

1 1 ,.,
,

. f

. ,,.

. . . .. "
'

"
'

'

, _.

Slmona -Andreea OVA

Harold 's Pilgrimage - Pelerinajul lui Childe

Harold - i Don Juan), a fost o figura
melancolica i solitara, ale carei fapte, de
obicei, sfidau conveniile sociale. Dei

www.cimec.ro

laul poetic al anilor '90: Cenaclul "Outopus" (1)

Orice intenie de a cartografia intregul

teritoriu al poeziei ieene de astazi inseamna, in

fond, a opera o sistematizare cu un sistem de valori

care sa aiba macar pretenia obiectivitatii. Adica a

face abstracie de parti pris-uri le determinate de

prieteniile (extra)literare sau de apartenena obligatorie, orice s-ar clama sus i tare, intr-o
literatura ca a noastra, in care daca nu ai susinere,

nu te poi afirma de unul singur, orict talent ai

avea - la un grup(uscul), secta sau gaca

(para)literara. Chiar i cel mai umil cronicar sau

recenzent, ca sa nu mai vorbim de criticul sau

istoricul literar cu pretenii care nu ar face altceva

dect sa se plimbe, cu o vorba a ultimului autor de

l. Mlchael Astner: poeme despre calitatea unui timp

Singurul volum de poezii al club8-istului Michael

"
Astner, supranumit ,,neamul de serviciu al literelor ieene

(despre calitatea unui timp, Outopos, Iai, 1 999) este unul

destul de compozit. Nu att tema, ct maniera risca sa dea,
cel puin la o lectura superficiala, impresia - destul de

comuna, e adevarat, in cazul marii majoriti a debutanilor

desconsidere cu totul spaiile gri dintr-o alta parte

a hrii pentru simplul motiv ca lui i se par... albe.

Un

ipotetic

cartograf

al

poeziei

contemporane care ar visa pentru inceput sa traseze

harta liricii ieene nu ar putea, prin urmare, sa faca

abstracie de un teritoriu pe care nu puini dintre

topografii de ocazie prefera sa il ignore sau chiar

sa il excluda, cu dispre, dintre graniele formale

ale acesteia. Ma refer la teritoriul inaugurat, acum

mai bine de un deceniu, de membrii unui cenaclu

literar aproape uitat astazi. nfiinat prin 1 997,

cenaclul

Outopos reunea, in edine saptamnale

desfaurate, sub coordonarea prozatorului Serban

Alexandru (Mire! Cana), mai nti intr-un

amfiteatru al Literelor ieene i la Casa Pogor, iar

din 1998, la Casa Dosoftei, o serie de tineri

a discursului. Evanghelia dupa om insumeaza de fapt poeme

precum cele din uvertura crii: "nor de nor se-nira in reci fi./

sonuri diverse, meditaiile lirice din carte se grefeaza in spe

peste miriti principele ploii/ pe al sau bnu balan calare/

intre tufe de ciulini./ in lumina lunii ochii i-i deschide,/

(nor de nor se-nira).

Acest gen de descripii, n general

succinte i nu intotdeauna convingatoare, se va mai regasi

in paginile crii, alaturi de mici elegii, melancolii uoare

"
sau mai grave, stampe din ara landurilor , elegii amnaane
"
"
- unele "in dialectal sasesc din Amna/Sibiu - sau basme

dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ in

pantofi p pl peste strazile oraului/ ba da ba da! " sau

mortale,

"vrabiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de rs -/ ba da ba

"
da! . Nu lipsesc nici notaiile amare despre metamorfozele

tragic-triste ale cuplului prezidenial

din regimul comunist,

ajunse la un stadiu anistoric ("au ramas/ Odiosul i Sinistra

sa.// Ody i Siny/ sunt doua personaje/ care n-au nici in elin,/
nici in mneca/ de-a face cu istoria-.") sau cele aproape

aforistice, care amesteca n doze bine calculate cinismul i

(auto)ironia amara, rizibilul slogan electoral i calamburul

facil, probabil pentru a mai atenua din gravitatea refleciei,

aa cum se ntmpla n peSemne: "avei incredere!/ istoria e

mereu/ de partea turmei.// cei din turma/ vor fi cei dinti/

pacaliti -.// semne bunei anul are!// semne bune./ anulare-."

confirmat, in cele mai multe cazuri, de viitoarea

amestecnd de aceasta data amaraciuni socio-politice i

lor prezena pe scena culturala romneasc:

ieean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar

variate i destul de uor recognoscibile. Greu mai pot

convinge, spre exemplu, in anul de graie 1 999, versuri

entuziati, al caror talent literar, evident in lecturile

publice continuate de dezbateri inflacarate, va fi

intitulare. ncercnd sa inventarieze formele de raportare pa

putea sa fie altfel dect dezamagit de pauperitatea blasfemica

largi i umezi, tiind:// dimineaa este astazi/ o bucata de

metaV din micul clopot care ieri/ vestea de tihna i micare. "

dintr-o cutare zona, in dezavantajul altora, sau sa

iconoclast dec"t s-ar crede, innd cont de temerara sa

a crii) intre tradiie i inovaie, cxersind stilistic formule

adoptat: Michael Astner se situeaza (cel puin in prima parte

fapt, "capriciile spiritului critic" (acelai Nicolae

exemplu, sa supraliciteze unele dintre vrfurile

Evanghelia dupil om, Outopos, Iai, 1999- e mult mai puin

rodica sau cinica la modelul cultural invocat in titlul poetului

alearga pna-n margine de zi.// ajuns, coboara i se-ntinde/

Manolescu). n cazul contrar ar ajunge, spre

Deschis de o dedicaie elocventa ( Parintilor mei,

"
Carmen i Sorin, care m-au nvat sa inomenesc lucrurile
"
prin cuvinte ), volumul de debut al lui Bogdan Baghiu -

- de incontinena; de incertitudine in privina formulei de

istorie a literaturii romne, "ca un cursor", pe toata

suprafaa poeziei noastre, trebuie sa i ignore, de

2. Bogdan Baghlu: o Evanghelie dupil om

n fine, valenele indiscutabile de portretist fin i ironic,

ghiduii psihologizante, sunt evidente in

balada plinuei

ale patimirii in - i intru starea de

a fi om.

mprumutnd

cial pe luciditatea halucinanta a siruarii, perpetue, ntr-o zona

a nelinitii in fond benefice, din moment ce genereaza versuri
precum cele din Pledoarie pentru stare defapt: ,,Atept ntr-o

halta,/ populata cu lumi paralele,/ invierea morilor i viaa

veacului ce va sa vie.// mi strivesc memorial de prima

lepdare/ i desenez pe zar strigatul cocoului.// Navetist de

o venicie pe drumul Damascului,/ vreau sa ies la pensie/ in

plina zi de Golgota.// Gol in faa pntecului,/ ma nchin ca

intr-o biserica/ naruita de o zbatere de aripa!/lmi simt nebunia

luata in arenda/ de femeia gonflabila.// Strig pe strazi

ngropate n fiecare.// Arunc anateme lejere/ pentru cei ce ma

vor,/ ca pe un star neprihnit,/ in aternuturile lor.// Joc lotul

"
pe Scripturile delirului etc. Asumndu-i, uneori, i o astfel
de gesticulaie apasat deliranta, poetul nu exclude lotui ex

tazele, fie ele i unele

a rebours.

i nici placerea de a-i

condensa, in cteva poeme dintr-un singur vers, temele i

obsesiile lirice, convertindu-le in apoftcgmc de o solemnitate

flagranta: "A le nspimnta inseamna a le in-spre

"
(Meditaie) sau: "Nostalgia - ntia prejudecata
"
din De-o-fiina unui poet. (Facere 1).
pamnta.

Absolvent al Filosofiei ieene, Bogdan Baghiu prefera

totui, de cele mai multe ori, formele discursive in care pe

(sub)stratul metafizic se inerveaz accente ironice sau

parodice datorate unei percepii halucinate asupra realului

aproape agonie: "Mai devreme cu un apocalips,/ morii

pleaca sa-i colinde viii/ patern i autobiografic./[ .. . ] Mitice

timpuri, cu faa desfigurata/ de virusul strainului,/ se

Codrin Dinu Vasiliu, Lucian Dan Teodorovici,

popescu.

tamaduiesc/ in clepsidre de/ chilie zdrenuita./ Pinea i vinul

Doris Mironescu, Li via Iacob, Loredana Opariuc,

este i cel mai reuit. Cititorul va constata, mai nti, inspiraia

fiece rostuire a carnii/ evadata/ de pe oameni/ i daruita,/

Apropierea de membrii mai maturului Club 8

de fond: aceea de a condensa o poetica (a prozaismului, a

vinde,/ nimic nu se mai cumpara,/ doar intr-un Ghetsemani/

din aceasta perspectiva:

de la/ doua holocausturi/ in sus

Florin Lazarescu, Bogdan Creu, Catalin Creu,

erban Axinte, Elena Coman, Adrian Gaina.

(Ovidiu Nimigean, Mick Astner, Gabriel H .

Decuble, Dan Lungu, Constantin Acosmei, Anle

ni o Patra, Cristian Tanasescu) le va spori

increderea in sine i le va stimula dorina de a-i

concretiza tentativele l iterare in

pagini

publicistice i in volume de autor. Outopicii vor

reui chiar sa scoata o revista (intitulata, la inceput,
<<Caietele

literare

Outopos>>,

apoi

chiar

<<Outopos>>) i sa nfiineze o editura cu numele

cenaclului, unde se vor publica cri de poezie

(despre calitatea unui timp - Michael Astner;

Pragurile Apeiron - erban Axinte; Evanghelia
dupil om - Bogdan Baghiu; Fragmente din
rilzboiul urban - Livia Iacob; adio adio dragi
poezii - O. Nimigean; Mati, reportaje, peisaje,
utopii - Codrin Dinu Vasiliu) i de proza (Cuiburi
de vsc - Florin Lazarescu; Cheia la jlegma Dan Lungu; Cu puin timp inaintea coborrii
extrateretri/ar printre noi - Lucian Dan
Teodorovici); unele dintre ele, reeditate la edituri
de certa notorietate, vor impune in deceniul

urmator cteva nume de poei i prozatori a caror

Ultimul ciclu al crii, gesturi nude in sepia i albastru,

rarisima dovedita de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza

gestualitaii denudate de sensuri prea grave - de menionat,

fibra cu fibra,/ unui infern n extaz. [... ] Nimic nu se mai

voivodin,/nca o Golgota/ a fost scoasa/ La licitaie/nceputa

"
- Serbiada (resturi de

Aa grait-a Piipoanca, viitorul

amoebelor, piipoanca i iparul, reflectari dintre cele mai

pisanie).

perpetua tranziie). Convingatoare este in special ilustrarea

Baghiu nu pot fi nicicum relativizate.

pitoreti ale umanitii emblematice pentru o Romnie de

acestei poetici in

Ontos i ontos II.

probabil cele mai bune

texte ale volumului, in care meditaia

timp, de altfel punctul centrifugal

despre calitatea unui

al ntregii lirici scrise de

n ciuda acestei retorici de o (auto)ironie amara,

confesiunile din aceasta evanghelie apocriflt a lui Bogdan

Emanuela ILIE

"leutonul romn" Michael Aslner, ctiga i in calitate

estetica. Succesiunea uneori tensionata, abrupta a versurilor

depete, aici, modalitatea poetica teoretizata indirect de

autor (incizia directa n carnea percepiei

nude)

printr-o

reflecie ampla, bine articulata stilistic, despre poematica i

estetica, despre livresc i biografic, despre identitatea i

alteritatea lirica. ntr-un cuvnt, despre legatura inextricabila

dintre

Ontos

i starea poeziei, a carei definiie poate fi

ntrezrita "in blocstarturile ntrziatului:/ fiumoasa oscilare

ntre moartea libera i sinucidere//. ..1/fiumoasa nsoire pentru

ziua de mine, urmatoarele ceasuri/ fiumoase de noapte,

merinde pentru orice cautare al frumuseii n sala de operaii

a morii aparente-."

vizibilitate va depi cu mult graniele urbei in

care au debutat.

Supus necesitilor enunate in preambulul

de mai sus, articolul de faa nu i propune altceva

dect sa re-citeasca, obiectiv, firete, crile de

poezii aparute la editura Outopos. n ciuda

inegalitailor (fireti pentru nite volume de de

but), acestea au reuit sa redea o atmosfera, sa

configureze o poetica absolut coerenta i chiar, in

unele dintre cazuri, sa impuna nite nume

altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoana,/ alina

pe care

unii le-au considerat debuturile ieene cele mai

semnificative de la sfritul anilor '90. Nu numai

pentru nostalgici, iata aadar poezia outopicilor

de altadata...

10
-

www.cimec.ro

"' Fragmente din Dic(ionarul critic alpoeziei

ieene. 1990-2010 (Aulor: Emanuela Ilie),
n curs de apariie la Edit. Timpul, lai.

ESTEnCA

Aplicatii ale fenomenologiei in arta: adevarul poetic (1)

Discursul despre arta formulat de
filosofia artei i de csteticilc fenomenologice
difera fundamental de discursul despre arta
formuhat de estetica inteleasa ca tiina a
sensibilitatii. Opozitia dintre estetica i
filosofia artei este evidentiata de curentul
fenomenologic dezvoltat printre elevii lui
Husserl (respectiv Conrad, Geiger, Ingarden),
prin cercetarile lui Merleau Ponty i Mikel
Dufrcnnc, prin elevii lui Banii. Comuna
acestor autori este atenia asupra valenelor
cognitive i comunicative ale corporalitaii,
ce constituie conexiunea dintre cele doua
intentii ale csteticii. Estetica este conceputa
ca analiza a gestului corporal, care, n opera
de arta, comunica i sensul lumii. O strategie
diferita care leaga cele doua perspective
estetice a fost elaborata de Heidegger, care
recupereaza, prin experienta artei, experiena
omului i raportul sau cu lumea. Arta este
punerea n opera a adevarului. Cele mai
importante abordari ale esteticii
contemporane in cont de fenomenologia
heideggeriana i, n cteva cazuri, de
esteticile pragmatice. Prin criza noiunii
clasice de adevar, filosofia contemporana a
artei i ofera acesteia un loc privilegiat pentru
existenta umana. Dintre propunerile n
aceasta direcie fac parte i cele ale lui
Gadamer i Ricoeur, esteticile receptarii ale
colii din Konstanz, dezvoltarile compara
tive ale lui Coomaraswamy. Articolul de faa
este o prezentare i o analiza a legaturii dintre
arta n general (i a poeziei in mod special) i
adevar surprinsa de fenomenologie,
respectiv de fenomenologia lui Martin
Heidegger ( 1989-1 976), Mikel Dufrenne
( 1 9 1 0- 1995) i Hans Georg Gadamer ( 19002002). Ordinea prezentarii autorilor respecta
ordinea cronologica a publicarii operelor de
fenomenologia artei de referina pentru
prezenta lucrare.
Martin Heidegger i intituleaza
demersul fi losofic in vestigare feno
menologicil, cu toate ca se indeparteaza de
fenomenologia lui Edmund Husserl. Walter
Biemel explica liniile principale ale
fenomenologiei heideggeriene pe care con
sidera ca acesta le-a urmat mereu, chiar i
dupa renunarea la denumirea aceasta pentru
demersul sau filosofic. Heidegger pune sub
interogare nsui modul de a gndi
fenomenologic. Pentru Heidegger, tema
fenomenologiei este viaa iar fenomenologia
este tiina originara, care ridica pretenia
nelegerii primordiale a sine nsai. Prin
fenomenologie se ajunge la motivele cele
mai originare ale vieii. Fenomenologia lui
Heidegger este o hermeneuticil afacticitilii,
o explicitarea facticitaii . . Metoda
fenomenologica incearca sesizarea concreta
a vieii nsei, sesizarea vieii. Radicalismul
fenomenologiei se orienteaza n modul cel
mai radical mpotriva ei nsei, mpotriva
scoaterii din cauza a trairii ca atare. Critica
filosofica necesita intrarea n vivacitatea
vieii. Fenomenologia este un mod de
cercetare care presupune fiinei n deschis,
considerarea a ceva aa cum se arata i
ntruct se arata. Este pusa in joc o noua
semnificaie a fenomenului. Fenomenul nu
este o categorie care se refera la ceea ce este,
ci privete modul nelegerii. Heidegger
pleaca de la semn i ficaia greaca a
fenomenului ca fiind ceea ce se arata el nsui,
se arata pe sine. Fenomenul este corelat cu
logos-ul n sensul aristotelic de a lasa sa se
vada ceva n sine insui i chiar de la el nsui.
Logosul are referina la fenomen. Fenomenul
nu exprima ceva despre fiinta obiectelor, ci
desemneaza modul lor de a se petrece.
Fenomenologia se indreapta spre faptele
nsele, prin acesta expresie nu se spune nimic

despre coninutul obiectului, ci exprima

modul de sesizare a acestei teme. Heidegger
a abandonat ulterior denumirea de
fenomenologie pentru demersul sau de
filosofare. Biemel considera ca motivul este
deosebirea fundamentala a analizei
Daseinului pe care o face Heidegger fata de
fenomenologia de tip husserlian. Dar
Heidegger nu a suprimat nicidecum
analizele sale fenomenologice. De asemenea,
fenomenologia nu a fost eliminata din
gndirea lui Heidegger, autorul preconiznd
o provocare nca de timpuriu pentru un mod
de filosofare fenomenologica, i accentund
importana acestei cai pna la sarit.
Mikel Dufrenne creaza o opera situata
la punctul de ntlnire al filosofiei kantiene
i curentului fenomenologic i existeniali si.
Dintre fenomenologii pe care i analizeaza
fac parte Hegel, Husserl, Scheler, Merleau
Ponty, Heidegger. Dufrenne a colaborat i cu
Paul Ricoeur. Demersul estetic al lui Dufrenne
este susinut de fenomenologie. Punctele de
referina. n acest caz sunt fenomenologia lui
Hegel i fenomenologia percepiei a lui
Merleau Ponty. Autorul definete noiunea
unui a priori afectiv sau existenial,
categoriile prin care se demonstreaza
conaturalitatea subiectului i obiectului.
Sursa imaginarului este unitatea omului i a
lumii. Aceasta unitate se demonstreaza n
modalitatile efective universale. Obiectul
estetic este un obiect privilegiat, care se re
fera la dimensiunea umana a realului, care se
deschide numai catre observarea subiectului,
i totui acest cvasi obiect este surprins ca
obiectiv, diferit i transcendent faa de
subiect. Pornind de la legatura dintre trans
cendental i ontologic, autorul a evideniat
o solidaritate speculativa ntre estetica i
filosofia naturii. Exista o plenitudine a
sensului, care, realizndu-se ca fond
subiectiv al fiinei, instituie omul ca fiinta
vorbitoare ntr-o uniune primordiala i ca
naturala cu lumea.
Demersul filosofic al lui Hans Georg
Gadamer este o fenomenologie hermeneu
tica, autorul fiind n acest sens influenat de
Heidegger, de fenomenologia lui Hegel i
de metafizica lui Platon. Conform autorului,
hermeneutica este filosofie deoarece nu se
lasa limitata la o tehnica de nelegere a
opiniilor altuia, ci implica o ntlnire cu
opiniile celuilalt, dupa modelul dialogului.
Hermeneutica se deplaseaza n vecinatatea

filosofiei practice, dar fara sa fie o tehnica, ci

reflecie filosofica. Astfel, hermeneutica
autorului nu este hermeneutica n sens clasic,
ci este o hermeneutica filosofica.
Hermeneutica filosofica nu este o metoda de
interpretare. Ea nu urmrete sa elaboreze
reguli n vederea comprehensiunii i
interpretarii. Preocuparile ei merg ntr-o
direcie cu anvergura filosofica mult mai mare
- determinarea prealabilului oricarei metode.
Modul de e fectuare al experienei
hermeneutice este modul experienei umane
n genere. Modul experienei umane a lumii
este cel hermeneutic. Fenomenul hermeneu
tic rasfrnge propria sa universalitate asupra
constituiei de Fiina.. Reorientarea dinspre
lucrarea lucrului nsui trimite catre o
structura universal - ontologica, i anume
catre constituia fundamentala a totalitatii
asupra careia se poate ndrepta nelegerea.
Fiina ce poate fi neleas este limba. Pro
pria raportare a hermeneuticii la fiintare este
neleasa drept interpretare.
Fenomenologia artei reprezinta o soluie
la criza privind abordarea tradiional a
adevarului n general i la criza privind
adevarul artei in mod special. Fenomenologia
ofera mai nti o noua accepiune a adevarului,
cu o sfera de acoperire mai larga, i reabiliteaza
valoarea alethica a artei. Arta este neleasa
numai prin adevarul pe care l contine. Arta
nu mai este pur i simplu o activitate destinata
relaxarii, fara nici o pertinenta cognitiva, fara
nici o relevana. pentru real. Fenomenologia
artei i reda acesteia demnitatea de experiena.
fundamentala, experiena. pe fondul careia este
posibil accesul la adevar al omului. Poeziei i
se recunoate dimensiunea ontologica
privilegiata chiar n cadrul artei ca atare,
experiena poetica fiind cea care face posibila
arta

Cei trei fenomenologi, Heidegger,

Dufrenne i Gadamer au evideniat prin
fenomenologia
proprie
aspectele
menionate. Pentru acetia exista un adevar
al artei, un adevar poetic, pe care
fenomenologia l scoate la iveala. Arta i
poezia nu pot fi nelese n mod autentic
dect printr-un comportament autentic, prin
experiena autentica a artei, experiena. pe
care fenomenologia o evidentiaza.
Adevarul este, n concepia acestor
fenomenologi, dezvaluire, revelare, i nu o
experiena metodica, dominatoare asupra
obiectului.

Pentru Heidegger exista o legatura ntre

adevar i fiintare. Adevarul presupune faptul
ca fiintarea se afla in deschis, ca ntre lucru i
om exista o stare de deschidere, ca omul este
deschis pentru acel lucru i ca ntre un om i
altul exista deschidere. Aletheia este cea care
face posibile orice acces la fiintare i orice
aratare de sine a fiinarii. Starea de
neascundere a fiina.rii nu este niciodata o
stare ca atare, ci o survenire. Esena
adevarului este disputa originara n care se
obtine prin lupta acel centru deschis, unde
fiintarea patrunde pentru a se retrage apoi n
ea nsai. Adevarul este disputa originara n
care, sub o forma determinata, este dobndit
deschisul n care se situeaza i din care se
retrage tot ce se arata i se constituie ca.
fiinare. Fiina face sa survina n nsai esena
ei spaiul de desfaurare al deschiderii i l
pune in joc ca pe acel ceva n care orice fiintare
se nala n felul n care i este propriu.
Adevarul survine prin instalarea n disputa
i n spaiul de desfaurare pe care el nsui
i-1 deschide.
Pentru Mikel Dufrenne adevarul poate
fi definit ontic, prin dezvaluire. Adevarul,
despari! de validitate, face apel la verificare,
iar experiena este cea care l verifica, care l
dezvaluie. Putem defini adevarul ca
dezvaluire, dar ca un eveniment ontic, nu
ontologic. Realul nsui apare, natura devine
lume pentru om, pentru ca natura este
capabila de a se manifesta, omul fiind fiina
produsa de natura pentru a i se dezvalui. Omul
este corelatul lumii. Omul mai curnd traiete
adevarul dect l gndete i este mai curnd
posedat de adevar dect poseda adevarul. Nu
putem avea n raport cu adevarul un raport
de proprietar sau de creator. Omul este prezent
n adevar i nu are criterii de masurare a
adevarului.
Hans Georg Gadamer propune o
rasturnare de perspectiva pozitivista asupra
adevarului, prin prisma hermeneuticii
fenomenologice. Prin hermeneutica sa
fenomenologica, Gadamer nu propune un
criteriu alethic propriu-zis, i nu formuleaza
un punct de vedere sistematic asupra
adevarului, ceea ce ar contraveni criticii pe
care o realizeaza la adresa tiinei, ci
analizeaza experiena hermeneutica,
experiena. n cadrul careia adevarul, neles
ca dezvaluire, este revelat. Gadamer dorete
n primul rnd sa atraga atenia asupra
survenirii adevarului, survenire la care
nelegerea noastra participa cu necesitate
transcendentala. adevarul reprezinta
capacitatea fiinei umane de a se plasa ntr-o
anumita relaie faa de Fiina, n cadrul
experienei practice de nelegere.
Comprehensiunea este o experienta
veritabila, ntlnirea cu ceva ce se afirma
drept adevar. Hermeneutica ontologica
pretinde ncredere, creditare aletica, pentru
ca procesele sale obiective nu cunosc
dubito-ul, adica dihotomia subiect - obiect
nu este adecvatJI procesului hermeneutic,
deoarece obiectul este aici entitate
iremediabil instrainata, iar procesul cognitiv
de descriere a realitatii transformate n
obiect nu surprinde adevarul, ea fiind even
tual numai metoda. Adevarul vine spontan,
prin comprehensiunea - hermeneutica proces.
La ntrebarea privind esena artei, cei trei
fenomenologi au evidenat sensul ontologic
al frumosului, legatura originara a frumosului
cu adevarul. Arta autentica este n acelai timp
frumoasa i adevarata, iar prin acest aspect se
diferenaza clar de celalte lucruri.

Anca- Raluca PURCARU

"

www.cimec.ro

Poezia sentimentului religios

Relativ puin accesibila cititorilor romni, poezia

franceza contemporana ramne inca, pentru acetia, o

"
"lume de ctiga! . De aceea, transpunerea oricarui seg
ment din acest spaiu cultural este benefica din mai
multe puncte de vedere. Mai nti e

cunoaterea

prin

contactul direct care, dincolo de afinitatile reale ce

"
rezulta din prea uzatele sintagme "ginta latina , "limbi
surori" etc., proiecteaza constituirea unor canale interne
de comunicare ntre doua structuri literare. E un fapt ce

ine de curiozitate, primul impuls care actioneaza att

de complicatul mecanism al receptarii; n plus, pentru

cititorul/autorul de poezie romn de azi, exigenta

(reiterata!) a sincronizrii cu alte experimente literare

(teoretizata la nceputul secolului trecut de E.

Lovinescu) pare a fi devenit o condiie a (re)integrtlrii

primul rnd, intereseaza examenul condiiei

umane

al fiinei care vieuiete fara a avea acces la orizontul

destinului; sau poate - sugereaza poetul - destinul sau e

chiar nefericirea i suferina, uneori, peste marginile

suportabilitaii. Aceasta explorare ncepe chiar din ITaza
ce deschide volumul

"Cel care- I
cauta pe Dumnezeu este prizonier al Binelui". Omul de

Parafraze eretice:

hrtie, poetul - eu i imaginea, viaa i destinul, omul i

Divinitatea, omul exterior i omul interior - asista.

neputincios la transformarea realitatii, a tuturor faptelor

tragice n

motive culturale; caci

una e moartea i alta

"motivul" morii, una e disperarea i alta "tema" ei, una

acelei valori; i asta pentru ca orice lectura este (i) una

numai

cmpul cultural acroat prin actul traducerii i difuzarii

comparativ,

de raportare a unei paradigme literare i

oricare ar fi textul tradus, i cu att mai mult atunci cnd

se propune opera unui poet important i o structura

(pentru care momentul plecarii este placa

dincolo de rau) i spre irealitatea unui spaiu poetic

foarte personal. lata un poem, absolut remarcabil, unde

se pot citi attpoezia, ct i viaa celui care scrie:. "Pentru

fiecare exista un drum n viaa,/ Toate drumUrile duc

spre moarte./ Numai/ drumul omului exterior/ catre

moarte/ este parcurs/ tl!ra el " (Legea nopii).

Fiina, legea morala i cerul nstelat: un drum

parcurs aproape instantaneu ntre sus" i ,jos", "cer" i
"
"
"pamnt , exterioritate i interioritate, ntre idee i

individ,

ntre concept i palida sa copie care e viaa

insului (a omului exterior). Multe lucruri preioase se

afla n poezia lui Michel Camus, puse n relaie "de

"
cu lutul, dezvaluindu-li-se deriziunea:

contaminare

"Dar omul exterior are spirit./ Omul interior/

care l reprezinta numele propriu, perceput ca o realitate

"culturala" i textul, ceea ce se va fi scris/ spus "nainte" ;
cartile lui Michel Camus i, n particular, Parafraze

punct magic al

ocolita,

exterior

turnanta dintre o viaa de dincolo de bine i o alta, de

O poezie mistica, s-ar zice; nu e vorba

omul interior ramne imobil/ n mijlocul

"
lucrurilor/ fara sa se consume n ele (Fr om, nu exis

asimilare, chiar genez reciproc.

fi

trecerii

(neexistnd)/ nu are spirit./ Cel care are n vedere/

"
propriul progres spiritual/ regreseaza! (Nimeni). Se

t Dumnezeu).

O asemenea problematica nu poate

Metafora obsedanta a carii este aceea a

care trimite, deopotriva, spre realitatea biografiei omului

suntem din acelai lemn din care se hranete focu!J i

de sensibilitate la o alta. Iar atunci cnd se gasesc imediat

puncte de intersecie, simplul raport poate deveni relaie,

numai despre un sentiment religios, ci de cautarea acelui

intersectrii

gndului propriu cu lu

mina credinei, a aceleia pe care o izvorate "bobul de

mutar" al credinei. Atunci, din ce consta erezia

poetului? E aici o dubla erezie; faa de oameni, pentru

vorbete tot mai intens despre

eretice,

modelul productiv

pe

pot furniza suficiente dovezi privind

manifestarea acestor modele productive n poezia

contemporana: nu preluare, nsa, ci

parafraz,

identificare n liniile de fora ale unui cmp cultural,

sentimentului religios ntr-o lume secularizata. Din

care insul, avnd o inalta religiozitate, ramne adesea

"marginal", i faa de Divinitate pentru ca, se spune,

anume n cele care confera continuitate, semnificaie i

poeziei lui Michel Camus este una privilegiata. nainte

Ceea ce frapeaza, n ordinea acestei structuri de

destructurarile de ideologie literara, cte se vor

tematica att de sensibila,

cum

este poezia

aceasta perspectiva, transpunerea n limba romna a

de toate, traducatorul, Valeriu Stancu, este el nsui un

poet remarcabil, lirica sa originala consunnd pe mai

multe dimensiuni cu aceea a poetului francez

contemporan. Apoi, experimentul liric pe care l

contureaza volumele

Paraphrases henitiques ( 1 983),

La nuit au soleil ( 1 985), Fondation ( 1 987) Proverbes
du silence el de 1 'emerveillement ( 1 989), Le passage de
1 'impasse ( 1 99 1 ) i Hymne a Lilith ( 1993) raspunde unui

Bourdieu), creeaza mutaii cteodata de esena n

culturale, al unui bun simbolic (cu expresia lui Pierre

recepteaza cititorul de la noi poezia lui Mi chel Camus?

e sentimentul comuniunii n gnd cu Dumnezeu i alta

"
"prezena sa culturala; "Eu i Dumnezeu,/ chiar daca
nu suntem dect ocazional nrudii/ prin lumina eterna,/

europene. Punerea n circuitul curent al unei valori

gust literar i unei anume sensibilitati ale publicului

cititor din spaiul romnesc. Aadar, cum anume

r "" 1 '\ ,., ,

,.,. 1 r " r f ,,

l t .,' lr"'
,, t. 1 ,

' .

.'\ """t" T, "-'ur ;.. .,""'"!

tor.t... ...r...
frct ..,.., ,.Jf,.. frt,., tJrf'

("!;

,; f

omul interior e "din acelai lemn" cu nsui Dumnezeu.

profunzime a poeziei lui Michel Camus, e recurenta

rezistena actului poetic n raport cu structurarile i

succedat pna astazi; un poem precum

fi
Alchimie,

numelui propriu al Divinitatii, semnificnd i suferina,

dar i nalarea, i tragismul pe care i-1 asuma actul
creaiei, dar i superbia sa.

dincolo de alte sugestii, arputea depune marturie despre

paradigma literara specifica poeziei care se implica n

"V!zionarul/ care inceteaza de a mai fi emoionat/ devine

orb./ n privirea omului exterior,/ alchimia naturii/

Michel Camus mai comite, nsa, o erezie faa de

relaia insului cu Dumnezeirea; aceasta este abordata,

de obicei, dintr-un orizont al sensibilitatii, al marcilor

de afectivitate.

La Michel Camus, aceasta relaie este

una conceptual, proiectnd contextualizarea textului

sacru cu acela profan. Altfel spus, tonul liturgic, ntlnit

cel mai adesea n poezia de acest tip este nlocuit n

Parafraze eretice

cu un

ton analitic,

eseistic, cu un

felul cum se (re)constituie un model cultural productiv

n stricta actualitate literara, urmnd o filiera care, n

acest caz, ncepe cu ereticul Meister Eckhart:

(entropia)l transforma lumina! n caldura./ n privirea

omului interior,/ alchimia supranaturii/ (contiina)/

nc nu s-a nascut/
"
vizionarul/ care nu ar putea fi emoionat (Eckhart).

transforma caldura/ n lumina./

Parafraze eretice poate fi cititi ta i n perspectiva acestui

joc al replicilor ntre textul poetic al lui Mi chel Camus

Cu toate acestea, sensibilitatea e peste tot prezenta,

i textul "eretic" (condamnat ca atare de Sf'

antul Scaun)
al lui Johann Eckhart (cum se tie, scrierile sale

drama care apasa destinul i simpla existena de aici i

tual i Scrisoare despre consolarea divin - au suscitat

exterior,/ vine n el ca neantul./ Daca omul exterior vrea

dupa o serie de procese, n anul 1 329). Acest ,joc al

replicilor" amintete de un procedeu literar de mare

mare grad de intelectualizare (citete: conceptualizare).

conceptul crete din sentiment, figurnd asceza, imensa

importante - Convorbiri asupra discernilmntului spiri

de acum: "Daca omul interior vrea sa ajunga la omul

numeroase interpretari contradictorii, fiind condamnate,

sa ajunga la omul interior,/ sa vina ca neantul!/ Daca

omul interior trebuie sa creeze ceva! cu tine sau n tine/

trebuie mai nti ca tu sa fi devenit nefiinil' (Interiorul

Aceasta dezvoltare in polaritate a discursului
"
liric nu poate nela asupra esenei mesajului "de suflet

infinit).

transmis; respectnd convenia poetica a reprezentarii

Divinitatii prin omul interior i a profanului prin omul

exterior.

textul crete ntr-un decor expresionist, unde

rasuna, tnguirea de la trecerea Akheronului, a fluviului

circulaie n proza secolului XX la mise en abime, a lui

Andre Gide. n cartea lui Mi chei Camus, un eretic scrie

eul despre un alt eretic: iar efortul este de a descoperi un

sens negativului, o afirmare n plina negare.
Orbirea vizionarului - a noului Eckhart - este
ecranul care desparte o lume (a sentimentului) de o alta
(a cuvintelor): poezia e desfacere, acel mediu protector
i, n aceeai masura, (re)formator. pe care poetul l aaza

mocirlos peste care Charon transporta n luntrea sa

ntre concept i afectivitate, ntre viziunea filosofului

devenit

astazi: "Cel care, dupa ce a comis o crima/ sngeroasa,

sufletele morilor: cu vorba poetului, ale celor care au

mistic german i vederea secunda a omului de hrtie de

ceptual i de sensibilitate, de expresie analitica i de

i-ar zice ca Matre Eckhart/ <<De vreme ce mna lui

Dumnezeu m-a condus/ la crim, nu a vrea s nu ofv
comis , n chiar aceeai clipa acest criminal/ nu ar mai
fi un criminal, ci un sfnt" (Crima in divinis), de la un

nefiin. Acest scenariu, n egala masura, con

adiere a feeling-ului, contureaza reperele amintitei

explorari a condiiei umane; n memoria relaiei insului

cu Dumnezeirea, Michel Camus cauta simbolurile

dramei, ale disperarii, ale plecarii, cnd

melancolia poetului

fapta

se sting n tnguirea ce petrece

umbrele peste apa intunecata a lui Charon.

12
-

www.cimec.ro

CRITICA

Poezia sentimentului religios

mod de a simti realul la capacitatea de afi - acesta este

traiectul evolutiei interne a lirismului lui Michel Camus,
pe coordonatele caruia punctul mobil (fiina) devine
punct fix (textul). Impresioneaza in poemele lui Michel
Camus viziunile profund tulburatoare, blitz-urile
disperdrii de a fi i cntecul trist al dispersdrii in a 11u
fi. Se vorbete, adesea, in leciile despre poeti despre
felul cum vdd lumea. Michel Camus dovedete o data
mai mult ca problema e falsa ntruct poetii nu vad
lumea. Nu vom gasi in Parafraze eretice sfere semantice
ale privirii; vom descoperi, insa, un plan intens
vizualizat (cel al omului interior), marit pna la grotesc
tocmai pentru ca e privit foarte de aproape: pna acolo
nct lumina vederii e, in fapt, orbire, iar ochii vad ce nu
se vede. Un ah fel de a exprima inexprimabilul. in efortul
dramatic i niciodata incheiat al descoperirii unui centru
structural, cel al omului interior.
Cu cincisprezece ani inainte de Parafraze eretice,
in Est se petrecea iluminarea unui nou Saul, convertirea
unui eretic din spia lui Meister Echkart; toata poezia
lui Ioan Alexandru - din Cum sd vd spun ( 1 964), Viaa
deocamdatd ( 1 965), Infernul discutabil ( 1967), Vind
( 1 968), Vdmile pustiei ( 1 969), Poeme ( 1 970), Imnele
bucuriei ( 1 973), lrnne ( 1 975) Imnele Transilvaniei
( 1 976), Iubirea de patrie ( 1 978), Imnele Moldovei
( 1 980), lrn11ele drii Romneti ( 1 98 1 ), Pam11t
tra11sjigurat ( 1 982), ln111ele iubirii ( 1 983), Imnele patriei
( 1985), lm11ele Maramureu/ui ( 1988) - sta sub semnul
revelatiei i al convertirii: iata Calea Damascului unui
poet, azi, pe nedrept uitat: "Se pare ca mi-am regasit
credinta pierduta in Dumnezeu, cu adevarat i pna la
moarte. E cea mai puternica lumina ce-a stmit in sufletul
meu vreodata: am devenit un altul i ma voi stradui sa
ramn in Crist cu toate puterile. E singura salvare i
mediumul cel mai favorabil cunoaterii adevarate:
iubirea pentru altul, invingerea eului i acceptarea
luminii divine sa lucreze prin tine. Timpul meu s-a
umplut de sensuri i profunzime. Agonia a incetat. Sunt
in miezul lucrurilor slavind dumnezeirea. Cred cu toata
inima i tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic
lumesc pentru a ma simi pe culmea omului. Pastreaza
taina ce i-o daruiesc in numele Domnului Iisus - idealul
sufletului meu". Aceasta scrisoare catre Ion Cocora,
datata " 1 7 . 1 V. I968" i tl!cuta publica intr-o antologie
sentimentala" intitulata Amintirea poetului, pe care
"
prietenul, poet el nsui, i-o consacra autorului Imne/or
la civa ani de la trecerea la cele venice, deschide o
perspectiva noua asupra liricii lui Ioan Alexandru;
critica de ntmpinare a remarcat, ct la.sa ateismul"
"
epocii, structurare poeziei din Vdmile pustiei i, apoi,
din Imne, in jurul unei paradigme a sentimentului
religios; semnele, insa, apar pregnant inca, din primele
cari, mai ales in Cum sit vd spun i Infernul discutabil.
Imaginat ca un permanent dialog cu sine - cu un "Ion
Alexandru din nou entuziasmat" care citete in
"
cenacluri o mie de poeme" -, discursul liric e al unui eu
pregatit "de Jerttl! in fiecare clipa", atmnd pe crucea
"

fiecarui pas", cum se poate citi in acest Autoportret din

cartea de debut; altundeva, credina e flamura i scut"
"
(Sentimentul milrii), pentru ca, ntr-un poem precum
Mnzul. in buna traditie labiiana (lui Nicolae Labi i
se dedica, de altfel, numeroase poeme n cartile de
nceput), poetul sa figureze o noua geneza, ieirea din
haos; Sunt intr-un pod de ura pe un fn de an/ Cu
"
minile sub cap ncruciate./ mi curg prin minte
amintiri noian/ Si treburile lumii destul de complicate./
Mi-e proaspata-n pupile o sfnta ntmplare/ Ce
vreau de-acum o clipa a nu ma parasi,/ Eram pe cmp,
cnd rasaritul soare/ ntemeia in mine. strignd, o noua
zi./ intinsa pe pamint. o iapa nspumata/ Gemea "'i de
grava i necheza uor./ Mi-am suflecat camaa,
ingenunchind indata/ Si cum tiu am dat de ajutor./
Puiul acela - mnzul - cu umedul lui bot,/ Cu coama lui
marunta i narile subtiri,/ Cnd navali-n lumina ma
nfiorai de tot/ Si faa-mi era numai crispatele priviri,/
Se ridicase mnzul - nti pe un genunchi,/ Apoi pe
celalalt, pe o copita,/ Si dintr-odata lumea din haos se
nchega! Si-i parasea pamntul nti a lui clipita./
Vazduhul era negru, caci mnzul era tl!t,/ Dar presimea
lumina cum da n el navala! Si arborii padurii din
departare, hal,/ i framntau auzul trasnind pe verticala:/
Ruri veneau in goana cu straluciri de stea! i vnturi
cu miresme de ierburi necosite,/ i dintre toate-acestea
mai iute se-afirma! Pamntul - el vorbea cu mnzul prin
copite."
Asemenea mnzului ieind n lumina, naterea
omului din adncul ngheat ori din venica ninsoare se
face pentru a intra n Infernul discutabil; este n"'iterea
unui om care poarta vina tragica de a avea un nume,
"
chiar de a se fi nascut, gustnd din pasarea vinovata a
"
pomului cuno"'iterii ( Vi11e vremea), stnd sub zodia
nedreptatii fratelui mai mare (Dealuri), a nelegerii
pildei care vorbete despre trecerea camilei prin urechea
acului (Pas de pas) in pacat i in imaginea vinovata a
rastignitului pe cruce viu sngernd: astfel i cu acest
final se n"'ite omul din poezia lui Ioan Alexandru, din
infernul sau (in)discutabil; n ploaie pe mare strni,/
"
intr-o coliba sparta! ne pregatim de drumul spre pamntJ
Fulgera-ndelung n noapte,/ apele gem n vrtejuri sure
scndurile putrede prie sub picioare/ Singuri i tineri
tl!ra somn/ cnd rastignitul pe cruce viu sngernd/
aparu peste noi. Ne-am ghemuit de teama./ Ce speram?
cnd arma lui se auzi trosnind/ n piepturile noastre.
Ardem? Dormim?/ Sau am murit de mult? Crucea cu
barba pala dispare n adnc/ trasa de sfori cereti spre
zari nemuritoare" (Apariie). Odata nascu omul ajunge
n "ara infernului", locuita de figuri asemenea femeii
"
oarbe care traiete ntr-o casa de piatra , mbatrnind
"
printre meri nflorii, stnd sa cnte att de pustiul ca
"
ruginesc clopotele n turnul bisericii" (O casil); aici,
pamntul e un "clopot sugrumat" sunnd trist n ,,haosul
din noi" (Clopotele) nici macar umbra nu ne mai
"
"
recuno"'ile (n schimbulnostrn), orice pom roditor se
"
salbaticete" n tacerea ,,necredinei noastre" (Furtuna);
pna i poetul (identificat mereu in efigia" lui Nicolae
"
"
Labi) e coroana de spini pe fruntea generaiei , iar
"
etemii cai din poezia lui Ioan Alexandru nu se mai nasc,

nici macar nu sunt lasai sa vieuiasca pentru ca omul sa

se recunoasca in ei, ca n volumele precedente: ei sunt ucii.
inutul infernului discutabil e, n fapt, Pustia, cu
vamile ei prin care Ioan Alexandru trece spre Imne. VInd,
Vdmile Pustiei i Poeme reprezinta limita, capatul
inutului desfigurat, haosul de dinainte de geneza: nu e
Pustia ispitelor din Noul Testament," ci inceputul:
pergament Ceresc ntins ntre Izvor i Mare" (Ce este
"
"
Pustia), locul unde "nu exista inceput i sfrit (Fluturi
negri) i unde pamntul "dormea-n sine nedestl!cut i
gol", iar stelele se-ncheaga "n dosul lumilor crapate"
(O, mamd). n Pustie, poemele sunt un fel de drum pe
care nu poate calatori nimeni n afara ngerilor (De unde
vine umbra); vremea cnd s-au retras profeii i Fiul
"
venit "inca n-a fost auzit in lumea porturilor
(Mormntul poetului); e vremea Apocalipsei, cnd
trmbia a treia a pornit" i cnd se nimicesc ntiele
popoare; Nu ntoarce capul indarat/ Cnd pe cetai
"
blestemul se coboara! i turmele din arsele pauni/ Cu
behait se muta-n alta ara./ Nu-ntoarcei capul ni s-a
poruncit/ i totui iata- ! pe Poet cu jale/ Se rasucete
singur ndarat/Sfidnd sfios porunca Dumisale/Trasnet
veni ncremenindu-1 deci! Pe culme-ntors cu capul ntr-<J
parte/ Pierdu trecut astfel i viitor/ Un stlp de foc la
margina de moarte/ Ce a vazut Poetul parc-am ti/ i
totui cnd sa repetam ce spune/ Nu mai gasim dect
Pustia-n noi/ Deertaciuni sunt toate i deertaciune/
Parca tiam ceva, dar am uitat/ Era un fel de vuiet care
vine/ De pe caderi amarnice n sus/ Lovindu-se de mine
i de tine/ Un fel de venic tnar rasarit/ Culcat pe-o
aripa amara! Ce curge pe-un fluviu spre un deal! Sub
care crete sngele de fiara! Ct de pustie-i zarea tl!ra El!
Poetul inceput de Fire/ Pe marginea prapastiei lasat/
ntre Pustie i nemarginire/ O, valurile ce se-neaca reci!
Unul n altul i e pururi noapte/ i corbii nefiinei
se aud venind/ Din pulberea seminelor abstracte/
Se-apropie vremelnice porunci! Si cine, Doamne, vai,
ca le pricepe! Cnd scrie n ubrede ni/ Mnzul
n burta putredelor iepe! E vremea ngerului asfinit/ n
dosul muntelui cel mare/ Trmbia a treia a pornit/ Se
nimicesc intiele popoare" (Pornnca).
Dincolo de Apocalipsa i Pustie sunt Imnele; ale
bucuriei, iubirii, tarii i credintei.

loan HOLBAN

13

www.cimec.ro

m
Reproducem trei dintre sonetele care nu au fost in atenia vreunui
antologator de poezie special i inca pusa in circulaie:
PALLADJULMOLDOVENILOR
pentru zioa aniversal a inagoraici Academiei Mihailene
serbata in 3 mai 1 838

Primele sonete romneti tiparite in presa

Sonetul, una dintre creaiile literare de
fonna fixa din poezia lumii (catren, distih,
gazei, glosa, pantum, ritornela, sextina,
terina, triolet), a aparut tiparit, in literatura
romna, in primele doua publicaii periodice
de limba nationala din principatele ara
Romneasc i Moldova in luna iunie 1 829.
Este vorba de periodicele: Curierul
"
romnesc" (8/20 aprilie ! 829 - !9 aprilie/!
mai ! 848, scria 1; 29 noiembrie I l !
decembrie - ! 3/25 decembrie !859, seria a
11-a), editat in Bucureti de Ion Heliade
Radulescu, i "Albina romneasc" ( 1 1 ! 3
iunie ! 829 - 2 4 noiembrie/ 6 decembrie
! 858), editata la lai, de Gheorghe Asachi .
C u timpul, acestor publicaii periodice
le-au urmat altele douazeci, in lai, iar
douazeci i apte, in Bucureti, precum i in
unele localitati urbane din provincie: Galai
(2), Braila (3), Craiova (2), Buzau (1), pna la
mijlocul secolului al XIX-lea, numarul lor
ridicndu-se la peste aptezeci de titluri, cele
mai multe in limba na]ionala, iar cteva i in
alte limbi: franceza (3), gennana (2), greaca
(4), italiana (1) maghiara (2).
i in celelalte provincii istorice
romneti (Transilvania, Bucovina,
Basarabia) au aparut publicaii periodice, in
oraele: Cernui (2), Sibiu (3), Braov (6),
Blaj (3), precum i in capitalele europene:
Budapesta (3), Paris ( 1 ).
Doar doua dintre toate aceste periodice
de inceput de secol au fost cu specific literar
- Curierul de ambe-sexe" (Bucureti, ! 836
"
- ! 847) i Dacia literara" (lai, ! 840) -,
"
celelalte tiind eteroclite (politice-adminis
trative-religioase-juridice etc.), cu
suplimente literare separat (4) ori incluse in
corpusul periodicului.
De menionat faptul ca, dup apariia
primelor doua sonete, in anul ! 829, de abia
dup zece ani i mai bine sonetul a fost s tie
prezent in mod frecvent, att in pres, ct i
in volume.

SONNETU(autor anonim)
Daca Troia'n a ei ziduri Palladiul ar ti pastrat
Care Joe din Olimpu au trimes spre a ei ferire,
A lui Priamos domnie in putere i 'n nori re
Teafllra'ntre mii primejdii pe temeiuri ar ti stat.
Nu a zeilor urgie, nu Ahi! infiorat,
Nici a Grecilor mii vaCic, ce varsa foc i peire,
Nu Ulis prea inleptul, cu ghibacca uneltire,
Ilion 'a sale temple in tarn'ar ti surpat.
Un asemene nalt scopos naiei mntuitor,
Reglementul ca Palladiu pe Academia au urzit.
Ga sa tie de virtute i tiine viu izvor.
Ca Moldovei buna pronie Ferice au menit:
Se cnt zelul i credina vor pstra acest odor,
E scutirea a doi luceferi de la Nord i Rasarit.
ALA UTA ROMNEASC. lassi, ! 5, iulie ! 838.
(NOTA. Palladium insemna la Elini o statuii a znci Palias adeca
a inlepciunei, pre care ar ti trimes-o din cer Znul Joc i despre
ca-re, aazata apoi la Troea in un templu, au prezis oracolul cum c
ceta-tea Troea va ti nebiruia pe ct va pastra acel palladiu. Anticii i
acii de astiz nsemeaza prin acest cuvnt oarecare obiccturi carora
imperiile seau politicile snt datoare cu alor trai i fericire.)
SONET, deAl. Pelimon
Lumina zmbitoare ca steaoa luminoasa
Ce face vlui nopii sa piara'ntunccat,
Din ceruri, n Zeire, n Tot armonioasa,
i 'n legea, fericirei credina a fondat'
Coboar-te 'acilea pe raza-i scnteioas,
S 'aprinzi aceste inimi ce'ntr'una s-au legat;
Unirea i dreptatea, trufia glorioasa,
Precum strabunii notri in Roma au purtat!
i dreapta legiuire, cu crucea inarmata,

n secoli sa se ie can mamura spat,

La culmea strlucirei in sacrul monument.

Supt acvila o carte romnilor le scrie:
"Credina i iubirea, deviza noastra tie"
Cnd trasnetul s'arata1 ... cu dreptul reglement1 ...
UNIVERSUL. Bucureti, 1, !3, 1 act. 1 845
SONET(autor anonim)
0-ei C.L.
i tu eti femeie! eti paza senin,
O stela, o umbra, o floare-un suspin,
Capri al naturei, tiin divina,
Buchet de frumuse, calis de venin.

n
Dm mai jos lista sonetelor aparute in prima jumtate a secolului al XIX-lea, cu precizarea
periodicelor care le-a gazduit:
PACEA, de Iancu Vcrescu, in Curierul romnesc". Bucureti, I, !7, 6 iunie ! 829, p. 67-68; reluat
"
cu titlul SONETPENTRU PACE, in ,,Albina romneasc". Iai, I, 8, 23 iunie !829. p. 3;
SONETDE GRATULAIE PENTRUANUL NOU(autoranonim), in Curierul romnesc". Bucureti,
"
!, 76, 30 decembrie ! 829, p. 3 !9;
PALADIULMOLDOVENILOR (autor anonim), in ,,Aiauta romneasc". lai, IT, ! 838, p. 22-23;
SONET, XX. 2, de Timotei Cipariu, in Foae pentru minte, inim i literatura". Braov, 1, !9, 5
"
noiembrie ! 838, p. !45; reluare in Tribuna poporului ", Arad, nr. 13, 1903, p. l ;
"
SONET, d e Al. Pelimon, in Universul". Bucureti, !, !4, 7 octombrie ! 845, p . 52;
"
SONET, deAl. Pelimon, in Universul". Bucureti, 1, ! 5, !4 octombrie !845, p. 60;
"
SONET, Primadonei C. de Holossy, de !. Catina, in Curierul rom-nesc ". Bucureti, XVII, 76, 22
"
octmbrie 1 845, p. 306;
UNSONET URTPENTRU O FEMEIEFRUMOASiJ, de 1. Catina, in Curierul romnesc ". Bucureti,
"
XVIII, ! 846, p. 260;
LUI LISZT, de Gheorghe Asachi, in ,,Albina romneasc". Iai, XIX, ianuarie ! 847, p. 1 8 ;
SONET de Gheorghe Asachi, n ,,Albina romneasc". Iai, XIX, ianuarie ! 847, p . !9;
SONETLui P... F. .. /semnat: 1 Incognito",Aibina romneasca". Iai XIX, !7, 27 februarie 1 847, p. 65;
MOARTEA LUI IISUS (autor anonim), in ,,Albina romneasc". lai, XIX, !847, p. 89;
SONETLIBERAL, de N. Capeleanu, in Universul". Bucureti, In, ! 847, p. 3 ! ;
"
SONET(autor anonim), in Bucovina". Cernui, II, 1 aprilie 1849 p. 43.
"
"

14

www.cimec.ro

Eti balsam ce'n pripa durerea alina,

Eti tresnet ce sfarm al omului sin,
Eti idol i lumea de tine e plin,
Mister eti in totul, plcere i chin!
Cnd inima'i ferbe de ura, mnie,
Sau cnd ea se bate de-un straniu amor,
Al meu suflet sigur nimica nu tie.
Dar vai' gelosi a, femeie ma face
Sa'i zic ca eti: demon 'a vra ca s mor!
Dar sara cnd vine eti nger de pace!

+( !7 Sentem. l848)
BUCOVINA. Cernui, 8, l aprilie ! 849.
n pofida tuturor vicisitudinilor naturale/ sociale/ politice, care
s-au abatut peste romnii din Principate i din afara lor, ceea ce i-a
unit a fost iubirea de neam i limba, iar poeziile acestea sunt, desigur,
o dovada pentru perioada la care am fllcut referin: prima jumatate
a secolului al XIX-lea.
Mircea COWENCO

ARTE

Universul artei populare romneti: conceptia cromatica

fragmente
Un important nivel al limbajului plastic, alaturi de
sistemul formal, ce cuprinde un ansamblu de expresii ce-i

Fenomenul este exact definit de Paul Petrescu:

"0

decan tare milenara a gamei cromatice a condus, n spatiul de

suficiente prin elementele formale sa sustina un intreg discurs

cu valente decorative i simbolice.

cauta semnificaia n tensiuni reprezentative i simbolice, l

simtire i intelegere romneasca a artei, la culori vii, dar

Opiunea pentru coloritul natural, pentru aspectul firesc

reprezinta culoarea. De buna seama, componenta cromatica

niciodata \ipatoarc, i la culori molcome, dar niciodata

al materialului, vorbete de fundamentala tensiune spre

exista n aceeai ordine cu aspectele formei - fie ca ne referim

mohorte. Alaturarea de culori neateptate este tacuta cu o

echilibru, spre "ecologismul" intuitiv i organic

la elaborarile volumctrice, fie ca avem n vedere lucrari

tiina admirabila ce transforma contratele n armonii. Ca n

al depozitarului unui stravechi i durabil fond cultural. Aceasta

al taranului,

bidimensionale, care implica dimensiunea volumetrica prin

orice mare arta i n arta taraneasca efectele sunt obinute cu

legatura cu universul natural ne apare astazi, dupa vocaia

mijloace specifice imaginii artistice. Partitura cromatica i

un minim de mijloace de expresie"

diversitatii i a aleatorului din arta moderna, de o extrema

discursul formal se prezinta ca valori inseparabile ale

Eminescu, Bucureti, 1983, p. 96-97).

(Arcade in timp, Editura

actualitate, oferind drumul cel mai drept i mai ,,natural" spre

elaborarii artistice, dar aici ne referim n chip distinct la

Un larg registru de stari existeniale inregistreaza

normalitate, spre o umanitate ce-i cauta identitatea printre

sistemul cromatic, pentru a-i intelege modul propriu de

creatorul de arta populara in folosirea albului i negrului, n

attea experimente puriste, funcionaliste i informale. Cnd

constituire i functionare. A vorbi despre cromatica creaiei

tensiunea spre lumina absoluta sau spre ntunericul deplin,

un arhitect ca Robert Venturi, in anii '70 ai secolului trecu se

populare inseamna, n fond, a patrunde n cele mai intime

"
profunzimi ale "laboratorului n care s-au fllurit de-a lungul

n dialogul ce se instaleaza intre zonele de deschis i nchis,

declara partizanul unei "arhitecturi impure" nelegea nevoii

sau, in unele cazuri, n plusul de semnificaie pc care l poate

pastrarii caracterelor naturale ale materialelor- piatra, lemnul

timpului ntreaga diversitate a repertoriului decorativ i

aduce o culoare vie, intens pigmentara.

etc. -, multa vreme ascunse de uscaciunea unor excese puriste,

simbolic, cu infinitele nuante ce se regasesc n permanenta

O foarte sugestiva utilizare a culorii am ntlnit n portul

reluare a ncercarii de fixare a unei tensiuni ce i cauta

padurenilor din cuprinsul Hategului - un exemplu ce poate

i a regasirii pe aceasta cale a suprastructurilor ornamentale,

"
"impurilicate de bogatia simbolurilor.

formularea ideala. Avem n faa ochilor - graie deopotriva

fi dat cnd vine vorba despre sugestiile temporale din

arta

Sa precizam ca, n aceste pagini, ne-a interesat indeosebi

depozitelor muzeale, dar i organismului viu al unei creatii

populara. Acolo, mai mult dect in oricare alt caz, discursul

starea culorilor care apar in ambianta tradiional a, raporturile

ce se opune eroziunii i nstrainarii comportate de curgerea

cromatic urmeaza traiectoria temporala a indivizilor: daca la

care se stabilesc ntre ele,

temporala - opere ce reprezinta repere ale unui ndelung

hainele copiilor, pe fondul alb apar motive realizate n rou,

lor cu diverse sarcini narative, despre care este vorba n alte

proces, care au capacitatea de a reface un parcurs imemorial,

odata cu inaintarea n vrsta negrul ncepe, treptat, ntr-o

capitole ale lucrarii noastre. De multe ori, odata cu susinerea

actualizat n fiecare dintre manifestari.

ordine dictata nu de raiuni estetice, care ar putea avea un

calitai de stimul cu o oarecare pregnanta, o culoare sau un

caracter subiectiv, ci de etapele vrstelor, sa inlocuiasca acest

complex de culori reprezinta o construcie distincta, o trimitere

O prima constatare ce ne-o prilejuiete examinarea

tara sa insistam asupra solidarizarii

prezentei culorii n arta populara romneasca se refera la

rou, pna cnd inlocuirea devine totala, ireversibila

la un motiv oarecare, abstract sau cu aluzii la realitate. Nu este

cristalizarea, ntr-o perspectiva ce cuprinde un parcurs care

asemenea timpului care s-a scurs.

o simpla suprastructura, care se poate inchide ntr-o disciplina

coboara n adncurile timpului, a unei armonii bazate pe

Dupa ce am urmarit, in datele lor eseniale, situaia

puritatea tonuri lor i pe raporturile ce se stabilesc ntre ele. O

albului i negrului in orizontul gndirii i artei populare,

asemenea puritate tonaJa nu este optiunea accidentala a unui

punctnd tensiunile rezultate din realitatea acestei

ornamentata. ci o serie de elemente cu o evidenta

individualitate care antreneaza un discurs. Dintr-o vasta

populae de semne i motive, citam tara sa epuizam lista celor

asupra carora am insistat noi nine: calea ratacita, coarnele

individ, ci rezultatul unui ir nentrerupt de generatii,

bipolaritati spectrale, este plin de sugestii sa observam cum

rezultatul lefuirii ndelungi a modelelor, pna la gasirea

acest fond cultural se deschide pentru a primi o bogata pa

berbecului, soarele, arborele vieii, omul, calul i calareul,

unui numitor comun, care sa satisfaca toate dorintele i sa

leta cromatica, cu atribute i finalitati diferite. Mai nti sa

pasarea, arpele, lupul, balaurul, faraonoaica, inorogul etc.

poata primi orice noua propunere. Este o permanenta

precizam ca aceste atribute i tinalitai depind, pe lnga

Daca in linii generale aspectele formale vorbesc despre

sensibilitate a culorii la specificul presupus de o anume

incarcatura conceptuala ce li se incredinteaza, de destinaia

continuitatea tiparclorculturale, coloritul vine sa inregistreze

functionalitate i o adecvare la materialul folosit la varii

concreta a fiecarui obiect. Este, apoi, de la sine inteles ca, in

schimbarile produse de evoluia temporala. Aa cum ne arata

scopuri. Cnd sunt folosite mai multe culori, grija de

stabilirea regimului cromatic pe care il va purta obiectul

regimul cromatic, meterii icoanelor pe sticla, de pilda, sunt

capetenie este sa se mentina o relatie armonioasa ntre

finit, un rol determinant l au materialele folosite. Acestea se

mai aproape de esentele i ritmurile lumii noastre, introducnd

diferitele tonuri, optndu-se pentru nuante aparinnd

prezinta intr-o formula cromatica naturala, pentru care

n operele lor ceva din pulsaia vietii traite. Un timbru al

aceleai familii, oricum apropiate ntre ele.

n cazul n care

creatorul poate avea o anume sensibilitate, oferindu-i punctul

existenei "n istoric" aduc i textilele colorate, in vremea

n aparatul expresiv apar culori diferite, mergnd pna la

de plecare al construciei plastice. Trebuie, aadar, sa luam

din urma, cu ajutorul pigmenilor produi de industrie, care

prezinta un colorit mult mai exuberant dect vechile zemuri

raporturi tranante, contrastante, intervine un simt al masurii,

in considerare faptul ca multe dintre obiectele produse in

o impunere a starii de echilibru ntre parti, de natura sa

mediul aranesc nu li se adauga vreun pigment colorat

vegetale. Dar chiar cnd partitura cromatica este in noile

mpiedice orice ntlnire conflictuala, care sa aduca o serie

oarecare, ci i pastreaza naturalitatea, coloritul substanei

condii mai aprinsa, intervine o corecie, razbatnd dintr-un

de discontinuitai ce pot merge pna la ruptura. Aceasta

din care este alcatuita masa lor. Acest lucru este valabil i

tensiune constanta, exercitata pe durata intregii expierene

pentru esaturi, care se dovedesc foarte sensibile la adaosuri

istorice, a fost temeiul pentru naterea unei viziuni unitare,

pigmentare,

care, dupa cum vedem, asigura formarea atributelor specifice

lemn, a caror miza este coloritul natural i, mai ales, ordinea

a modului de nelegere a culorii.

volumetrica careia i se pot atribui misiuni expresive,

dar avem in vedere in primul rnd obiectele din

exerciiu multisecular: intre culori, orict ar li de intense, se

stabilete o adnca armonie, o stare de impacare tipica

vechilor creaii.

Constantin PRUT

15

www.cimec.ro

EVENIMENT

Dans Contemporan - Bacu,

2009

Poeme dansate

n luna noiembrie 2009, a fost

infiinata Asociaia ,,ArtistNe(s)t
Reeaua Centrelor de Rezidena
pentru Artiti", de catre Centrul
International de Cultura George
"
Apostu" din Bacau, Muzeul
Naional "George Enescu" i
Fundaia "Gabriela Tudor".
Asociaia vizeaza ncurajarea
artelor contemporane, sprijinirea
activitatilor de rezidena artistica
in Romnia, de management cul
tural i de mobilitai pentru artiti.
Ea continua activitatea reelei
,,ArtistNe(s)t", ntemeiate in 2006
de Gabricla Tudor, i Programul
Cultural Elvetian n Romnia, n
parteneriat cu alte patru instituii:
Centrul Cultural ,,Arcu", Centrul
George Apostu" din Bacau,
"
Centrul European de Cultura
Sinaia i Muzeul Naional George
"
Enescu", sectia Dumitru i Alice
"
Rosetti-Tcscanu - George Enescu,
Tescani. Asociaia este condusa de
un Consiliu director, din care fac
parte Gheorghe Popa (preedinte),
Laura Manolache (vicepreedinte)
i Cosmin Manolescu (director
executiv).
n perioada 29-3 1 octombrie,
Centrul Internaional de Cultura
George Apostu" din Bacau a
"
organizat - sub genericul Dans
contemporan Bacilu 2009- o noua
ediie a unui eveniment lansat n
2007, n cadrul programului
,,ArtistNe(s)t". Cu acest prilej, au
fost prezentate creaii ale ctorva
artiti care s-au aflat in ultimii ani,
in rezidenta la Bacau: lvy Baldwin
(coregrafll din New York, rezidenta
in 2008), Tania Soubry ( coregrafll
din Luxemburg, rezidenta n mai
2009) i Andreea Tanasescu
(coregrafll din Bucureti, care n
luna iulie 2009, a beneficiat de o
rezidena la Luxemburg). Tania
Soubry i Andreea Tanasescu au
inaugurat astfel un nou program de
rezidente coregrafice, derulat timp
de trei ani de Centrul George
"
Apostu" din Bacau, n parteneriat
cu Centre de cn!ation chorCgra
"
phique Trois C-L" din Luxemburg.
n prima seara, a fost
programata, de asemenea, proiecia
filmului documentar Flexible,
realizat de Paul Dunca i Maria
Draghici.

Dupa prezentarea de la Teatrul

Bacovia" din Bacau, spectacolul
"
coregrafiat de Andreea Tanasescu
- Exil in pilmntul uitilrii - a avut
premiera pe 23 noiembrie, la
Bucureti, n sala Atelier" a
"
Teatrului Naional. Realizarea lui
a fost sprijinita financiar de Centrul
Naional al Dansului din Bucureti,
de Centrul Internaional de Cultura
George Apostu" din Bacau i de
"
Programul Cultural Elveian in
Romnia. Alaturi de Andreea

Tanasescu, au dansat Vanda

tefllnescu, Momo Sanno Peter i
- la Bucureti - Valentin Stoica. Li
s-au alatura declarnnd i dansnd,
actorii Alexandra Ionia i Richard
Bovnoczky, precum i artistul
papuar Ana Craciun. De proiecii
s-a ocupat Vaii Chincian. Iar de
colajul
muzical,
Andrei
Constantinescu. La scenografie,
au colaborat Ana Craciun,
Andreea Tanascscu i Nela Voicu.
Fara modificari majore, dar cu
unele finisaje binevenite, varianta
de la Bucureti e ceva mai bine
structurata dect cea de la Bacau.
O soluie inspirata a fost
proiectarea textelor lui Benjamin
Fondane, deasupra spaiului de
dans; ceea ce incadreaza i
orienteaza discret interpretarea
publicului.
Se danseaza mult n spectacol.
Dar nu e numai un spectacol de
dans; c un proiect ambiios din
toate punctele de vedere, mai ales
acela al concepiei de ansamblu, al
- sa spunem - unei poetici a
reprezentarii ; aceasta aaza n
serviciul ctorva idei centrale inspirate de textele lui Benjamin
Fondane-ntreaga desfllurare sec
ni ca. Dintr-o asemenea perspectiva
ne intereseaza n continuare Exil

in pi!mntul uitilrii.

Spectacolul pleaca de la ope

ra lui Benjamin Fondane, dar nu e
- nici nu i-a propus, probabil - o
evocare monografica. Fondane a
fost o personalitate aparte, a carei
ascensiune pe scena intelectuala
franceza, dupa plecarea din ara, au
curmat-o numai deportarea i
moartea sa la Auschwitz, n 1 944.
(Se pare ca demersul lui Paulhan i
Cioran pe lnga autoritati I-ar fi
putut salva; dar neputnd sa-i
elibereze din lagar i sora, Fondane
a refuzat.) Doua trasaturi par sa
caracterizeze indeosebi opera i
viaa lui Benjamin Fondane:
original itatea i o mare fora
interioara. Chiar inainte de plecarea
din ara, creeaza primul teatru de
avangarda romnesc. La Paris, e
fascinat de cinematograf: lucreaza
ca scenarist la studiourile Para
"
mount", scrie cine-poeme'' i ceea
"
ce va aparea postum sub titlul
Ecrits pour le cim!ma. Polemizeaza
cu Breton i suprarealitii. E un
apropiat al lui Lev estov - al carui
existenialism 1-a marcat profund.
De asemenea, al lui Croce,
Bachelard, tefan Lupacu,Arlaud,
Maritain, Tzara. Participa la
activitatea culturala a Rezistenei.
Luat prizonier, incearca sa evadeze.
Dupa ocuparea Parisului, refuza sa
se ascunda. Denunat ca evreu, c
arestat de Gestapo i deportat
mpreuna cu sora sa. Aceasta
contiina nefericita", vorbind
"
memorabil - chiar pentru francezi
- despre Baudelaire el /'experience
du goujfre, despre L 'Etre el la
connaissance, despre Le lundi

existentiel el le Dimanche de
1 'histoire, e, aa cum il vede
Robert Sabatier, un poet al
"
absurdului". Cautnd nca un sens
acolo unde totul pare sa fi ajuns de
neneles. n plus, unul dintre rarii
"
poei existenialiti". Cteva
versuri premonitorii, n tua
apasata, dura a expresiontilor, pot
sta drept motto la Exil in pi!mntul

uitrii: ,. Veni-va o zi, aceasta e

sigur, cnd cu setea potoliti!,! noi
vom fi dincolo de amintire,
moartea/ va fi desilvrit opera
urii/ iar eu voi fi un milnunchi de
urzici sub picioarele voastre.// Ei
bine, atunci s tii cii aveam i eu
un obraz!ca al vostru. Oguriicare
se nlga, ca voi."
Ceva din atmosfera operei lui
Fondane trece n spectacol:
sentimentul unui dezastru
apocaliptic, angoasa, dar, mai
presus de ele, supremaia salbatica,
aproape neverosimila a vieii. Dei
textele lui revin adesea in spectacol
- rostite sau in proiecii video -

l6

.......

www.cimec.ro

Exil in pilmntul uitilrii nu ni-l

restituie
pe
Fondane
in
individual itatea lui, ci ca pe o
personalitate generica. Nu omul
Fondane/ Fundoianu/ Wexler, ci
ratacitorul Ahasverus - efigia unui
destin colectiv - sau Omul n faa
istoriei, a fatalitaii, a absurdului.
Spectacolul e un sistem de opozitii
care i corespund n planuri de
expresie diferite: sonor, coregrafie,
proiecii, cuvinte scrise sau
declamate, lumina i obscuritate.
Ca n poemele expresioniste ale lui
Fondane, e un izomorfism repetabil
la mai multe niveluri ale
dezlanuirea
reprezentarii:
nesupusa a vieii n pofida
amenintArii neantului. Sugestia de
agon, de (joc de) competiie, se
insinueaza de la nceput: scena e
un simulacru de teren sportiv,
despartit n doua, cu centrul marcat
de circumferina punctata.
E un spectacol complex,
aproape baroc, saturat de imagini
de tot felul, nu numai vizuale. La

oroarea de vid raspunde - ca o

forma de denegaie, ca o strategie
de eschiva - solicitarea maxima a
formelor de expresie. Peste tot,
aceeai impletire agonala de
sumbru i luminos, emannd din
pulsaia fundamentala a spec
tacolului, viaa/ moarte. Un
spectacol care pariaza pe
intensitate i mizeaza pe multipla
solicitare emotionala a privitorului.
Coloana lui vertebrala nu e
narativa, ci lirica. (Ceea ce 1-a fllcu
probabil, mai dificil de realizat i,
cumva, mai dificil de neles.
Neexistnd o poveste" - un filon
"
narativ - construcia sensului e
ceva mai laborioasa.)
Pe scena, sunt mti le
aceluiai eu, n dialog febril cu o
istorie potrivnica, devenita destin.
Dincolo de polifonia pe alocuri
bulversanta, spectacolul lasa auzita
i amplificata - prin expresia

EVENIMENT

Dans Contemporan - Bacu,

2009

Poeme dansate

multipla a interpretilor, vocala i

"
coregrafica - o singura "voce , a
unei contiine, al carei zbucium l
etaleaza desfaurarea scenica i-1
verbalizeaza textele lui Benjamin
Fondane. Inspirata ca procedeu,
construcia aceasta e, nsa - ca
realizare - puin ermetica;
nelegerea spectacolui ar fi fost
poate avantajata daca s-ar fi indus
mai eficient ideea de divizare
polifonica a discursului scenic. Ca-n
ase personaje in cutarea unui
autor, rolurile din Exil. . par sa
dramatizeze interioritatea unui
subiect de contiina; ceea ce
asigura unitatea reprezentarii,
dincolo de proteismul ei. Galeria
personajelor e pe principiul
papuilor ruseti: dintr-unul singur,
un fel de alter ego al lui Benjamin
Fondane, ies toate celelalte. ntr-o
relaie permanent tensionata cu
subiectul, laitrnotivul Papuarului
puncteaza implacabilul: metronom
impasibil, reaminlete o misterioasa
scadenta. Exista n spectacol
personaje locvace: fie vorbesc, fie
se exprima altfel, dar tot din
abundenta, risipindu-se voit, in
frenezia micarilor. Papuarul
aduce insa fora expresiva a tacerii
i a micrii reci, rezervate, austere,
bine stapnite. Aa cum in
poemele lui Benjamin Fondane,
vibraia interioara se lovete de
fora tacuta, indiferenta a naturii;
iar din aceasta vecinatate, prima
iese amplificata.
O scena din spectacol, care da
seama deopotriva de principiul
agonal al reprezentarii i de cel al
polifoniei: zboara (simulacre de)
capete dintr-o parte in alta a scenei,
dintr-o jumatate a terenului in
cealalta, intr-un joc sinistru de
aruncare la poarta. Ceilali le
lanseaza, personajul alter ego - un
fel de proiecie a lui Benjamin
Fondane - incearca sa le prinda,
depait insa de situaie, incapabil
sa absoarba i sa metabolizeze ca
sens asaltul chipurilor contra
dictorii sub care i se infaieaza

lumea i poate, el nsui. (n aceasta

coregrafie(re) a interioritatii, se
aude in solilocviu, nu o data, "Ce
"
vrei? Cine suntei? , "Taceti,
"
tacei ... .) Scena mi-a amintit nite
versuri de Ion Barbu: "La tarmul
apelor de galal Strig hidra mea
"
chilocefala . Si un altul de Ossip
Mandelstam, evreu exilat i el:
"copiii joaca arice cu vertebrele
"
animalelor moarte . Tragedia i-a
depait limitele; nu mai inspira
"
"mila i groaza . Printr-un paradox
al denegaiei, empatia a devenit
indiferenta ludica. Precum la
Mandelstam i Fondane nsui
revine, nu o data, n spectacol, ideea
"
unui "dincolo - ieire din absurd,
din comarul istoriei. Eventuala
reminiscenta a escatologiei
evreieti, despre sfritul mesianic
"
al "veacului ; "Fragila cronologie
"
a erei noastre se apropie de sfrit ,
spunea Mandelstam.
n spectacol, atmosfera e,
deseori, de naruire apocaliptica.
Muzica, proieciile video, textul totul concura la aceasta: "Unde e
Dumnezeu? Dumnezeu nu e... ( ... ).
Si tot ce s-a facut, spus, gndit nu
are dect un rost: sa astupe gaura
pe care absena lui Dumnezeu a
deschis-o n universul nostru.
"
Dumnezeu e mort. Uneori, ritmul
se rupe; fondul sonor trece de la
tonul sumbru, de apsare i sfaiere,
la o muzica sprinara, frivola sau
catifelat-melancolica. E aceeai
"
polifonie- amestec de "voci / per
spective/ registre stilistice - care
susine, ea procedeu fundamental,
concepia spectacolului. E un
amestec de hohot deznadjduit, ca
"
la "apa Vavilonului - cu
sentimentul unui exil ireparabil,
instrainare de esena binelui - i
uitare zgomotoasa, deliberata,
insi nuata sau doar exprimata
muzical, ca in Concertul la garii
al lui Ossip Mandelstam. Groapa
lui Dumnezeu - lnga care
(de)plnge, in spectacol, un alter
ego al lui Fondane - e l a
"
Mandelstam, o biata "bolta
mncata de viermi: "Bolta miuna
de viermii i nicio stea nu scoate
"
un cuvnt , dar "peste noi

planeaza/ o muzica i gara-i un cnt

"
dezlantuit ; "necat n muzica
i-n spuma,l lumea de fier e-o trista
"
ceretoare .
Spectacolul e, spuneam, de o
mare diversitate a registrelor de
expresie, chiar prolix, pe alocuri.
El i pastreaza insa, in general,
unitatea, graie a doua artificii de
construcie: unitatea de contiina
a personajului alter ego i prezena
Papuarului, cu ceea ce poate
aduce el ia nivel simbolic. Dincolo
de ineditul apariiei -Ana Craciun
in costumul de obicei disimulat al
artistului papuar i mnuind, iarai
neobinuit, sforile la vedere acesta e un vector de sens al
reprezentarii. n discuiile de dupa
spectacol, purtate la Centrul
"
"George Apostu , Papuarul a fost
interpretat in fel i chip. E poate riscnd inca o incercare hermeneu
tica - un mesager al neantului iit
prin brea deschisa de plecarea lui
Dumnezeu; nu ne ramne dect
sportul extrem al aruncarii n gol:
,,Acolo sus, cerul dur, materialist/
(Nu cerul suav al frescelor
Vaticanului)//( ...) Si noi vom sari
cu un efort enorm,/ Legai de
incertele paraute ale unor suflete
"
muritoare . O spune in felul lui,
destul de-aproape de Fondane, un
evreu polonez, Mieczyslaw
Jastrun, ntr-un poem pentru i
despre un evreu ceh, Franz Kafka.
Dincolo de toate glosele,
Papuarul e, n spectacol, sursa unei
continue i surde neliniti. Dincolo
de vreo semnificaie anume, el are
o funcie dramatica aparte (pe lnga
aceea de liant al reprezentarii, in
raport cu care se incarca semantic
buna parte din elementele scenice).
Papuarul introduce in spectacol
un mister ireductibil, terifiant i
fascinant deopotriva. E fiina aceea
"
care "nu corespunde la nimic ,
"
"nelinititoare prin natura ei i
care - spunea Artaud - aduce in
scena "suflul marii spaime
"
metafizice , din care irupe vechiul
teatru . De aici - legat de o
psihologie universala a receptarii
- efectul unui astfel de artificiu in
scenografia Exilului ... Pentru idee
i pentru valorificarea ei n
spectacol, chapeau!

Pe Ivy Baldwin i trupa ei

i-am mai vazut la ediia din 2008 a
evenimentului Bacilu - Dans
contemporan, ntr-un spectacol Could be nice. . . - bine primit de
public, pentru umor, pentru
savoarea parodica i pentru
calitatea interpretarii. Trupa
newyorkeza a lui Ivy Baldwin e se vede - una de profesioniti: cu
un bun antrenament fizic, pe care
se sprijina acurateea, chiar
excelenta evoluiei scenice, in solo
sau n grup. n octombrie 2009, la
"
Teatrul "Bacovia , ei au prezentat
o piesa - Beor Crown - inceputa

n cadrul rezidenei din mai 2008,

"
la Centrul "George Apostu i
dezvoltata ulterior. Coregrafia lui
Ivy Baldwin e interpretata de ea
nsi, de Anna Carapetyan i de
Laurence Cassella; muzica,
semnata de Molly Poerstel i
Miriam Wolf; iar costumele, de
Alice Ritter. Compoziile lui Ivy
Baldwin asociaza adesea un reflex
teatral cu sim!UI autenticitaii, care
se tradeaza i n maniera de alegere
a temelor. De pilda, Beor Crown,
aa cum suntem anunai, "explo
reaza cauzele i efectele marilor
transformari - personale, culturale,
emoionale -, precum i inevitabila
alterareaceea ce adeseaesteconsidernl
a fi puternic, frumos, maref'.
Piesa ncepe dupa derularea
unei cortine sonore, voit prelungite,
pre de vreo cinci minute, parca spre
a marca astfel intrarea n spectacol;
lot aa cum n poveste, se patrunde
prin vestibulul verbal al lui "a fost
odata". La acest truc, reacia
copiilor din primul rnd al salii a
fost pe masura i i-a amuzat pe
artitii americani: au forfotit
nerabdatori nainte de ridicarea
cortinei - indifereni la orice
caplatio muzicala -, dar au dat un
ipat de mica hoarda fermecatoare,
luata prin surprindere, cnd pe
neateptate, luminile s-au stins, iar
scena s-a descoperit.
ntr-un interviu pe care ni 1-a
oferit anul trecut, Ivy Baldwin
declara ca are intenia sa renune la
experimentele care apropie
coregrafia de (ne)micarea oarecare,
banaliznd-o, i sa se intoarca la
dans. Si s-a inut de cuvnt, aa
cum dovedete Beor Crown, in
"
forma "revizuita i adaugita din
2009, de la Bacau. Cu duete
amintind de graia vaporoasa a
baletului clasic, cu salturi i
"
micari largi, ca-n "dansul liber
al Isadorei Duncan, cu micari
inventate de coregrafa i excelent
interpretate de dansatori, cu
elemente de contact improvisa
lion, topite fara stridenta n
substana expresiva a piesei. Pe
alocuri, dansul e completat cu
efecte vocale i mimice, nu o data
hazoase. Interpreii fac semne de
complicitate publicului, ironi
zndu-i uneori, prin maniera de
joc, propriile pesonaje. Alteori,
registrul e grav.

Coregrafa e un bun
observator. n prima parte a
spectacolului, traseaza din cteva
gesturi, o savuroasa schia de
moravuri : micari ostentative, de
etalare fizica, de exhibare
narcisista, un fel de "rnpaunare",
intr-o apologie a gestului superfluu.
Micarea se transmite de la unul la
altul, pe masura ce personajele
intra in scena; e simptomul unui
fel de a fi. Pe neateptate, dansatorii
fac un gest ambiguu, de spaima sau
stupoare, ferindu-i ochii cu mna.
Ceva netiut i obliga sa vada n
jur. Gesturi de lamento, cu braele
inalate, trec iarai de la solista la
grup: m icare fara muzica,
acompaniata numai de ritmica preg
nanta a pailor i a salturilor care
fac ocolul scenei. Intr-o alta
secvena, idila e intrerupta de
zgomot de rapnele. Cei doi
fredoneaza Turn around, piesa lui
Bonnie Tyler; restul dansatorilor
cade secerat la pamnt. Trei
interpreti, cu poza cazona i pas de
defilare, inainteaza n formaie,
calcnd peste trupuri inerte.
Corpuri care se redreseaza cu greu
i recad. Gesturi de durere, de re
volta, de cruzime atroce i umilire
insuportabila. ncremeniri hie
ratice. Bocindu-se cu inaltari de
brae i aplecari adnci, Ivy
Baldwin inconjoara scena, parca
lund martor cerul la grozavia celor
de jos. Cu aceleai gesturi, coboara
in sala; pentru ca publicul sa ia
aminte: spectacolul cu ororile lui e
o imagine a lumii. Cele doua duete
- Ivy Baldwin cu Laurence
Cassella,
apoi, cu Anna
Carapetyan - sunt un contrapunct
luminos la drama din jur.

Interpretata de Tania Soubry

i Sam Alty, piesa Copii - n
coregrafia Taniei Soubry, pe muzica
lui Sam Alty - a capatat o prima
forma in cadrul rezidenei de care
au beneficiat cei doi artiti in luna
mai 2008, la Centrul "George
"
Apostu din Bacau. E un duet care
valorifica o multitudine de forme
de expresie: muzica, dans, action
theatre, contact improvisation,
arte mariale.
Nicoleta POPA BLANARIU

Il

www.cimec.ro

Simpozionul National de Estetic la a XVa editie

n

perioada

1 2 - 1 4 noiembrie 2009,

Centrul Internaional de Cultura i Arte

i elevi ai C. N. Gh. Vranceanu" din Bacau.

"
Au confereniat prof. univ. dr. Grigore Smeu,

dr.

Diploma de Exceleni
i
Premiul Centrului Apostu
pentru anul 2009

Un secol de arte frumoase n Moldova, iar

dr. Marin Ai ftinca a comentat
cartea esteticianului Grigore Smeu, Istoria
esteticii romneti, vol.ll. Spectacolul

prof. univ.

au

fost

decernate de catre

directorul Centrului Internaional de

Cul tura i Arte George Apostu",
"
Gheorghe Geo POPA, urmatoarelor

GeorgeApostu" Bacau i Secia de filosofie,

"
teologie, psihologie i pedagogie a

prof. univ. dr. tefan Munteanu,

Academiei Romne a organizat, la Bacau,

Caprioara, mediatorul - prof. univ. dr. Marin

"
cartii" s-a ncheiat cu un concert de seara.

George
"
Bacovia" i Consiliul Judeean Bacau, a

Aiftinca -,

susinut de clarinetistul Aurelian Octav

univ. dr. Toader Gherasim. A urmat un

XV-a ediie a Simpozionului Naional de

colocviu restrns, la care au participat

Estetica. Prin coninutul manifestarilor,

invitaii i iniiatorii simpozionului, iar

I l , invitaii Simpozionului naional de

programul

propus

dialogul a implicat i alti vorbitori, precum

estetica s-au ntlnit cu oficial itati ale

Omului

continuarea dialogului pluridisciplinar- arta

Gheorghe Popa, directorul Centrului

Con s i l i u l u i

limpezimea semantica a conceptelor,

plastica, filosofie, muzica, literatura -,

Internaional de Cultura i Arte

preedintele acestuia, domnul Drago

r e fl e x i v i tatea

Benea. Seara, in aceeai zi, la sala ,,Ateneu"

istorismului romnesc i promovarea

acestuia in universalitate.

in parteneriat cu Universitatea

simpozionului

surprinderea evoluiei i problematicii

esteticii

contemporane,

Petru

Bejan, dr. Liviu Danceanu, dr. Alice

dar i rectorul universitatii, prof.

George
"
Apostu", Nelu Broteanu, redactor-ef al

personalitati:

Popa.

14 noiembrie 2009, la ora

Smbata,

Judeean

Bacau

cu

stimularea

cotidianului bacauan ,,Deteptarea", poetul

a Filarmonicii ,,Mihail Jora" din Bacau a

interesului publicului in scopul de a deveni

Dan Petruca . . . S-a subliniat faptul ca

avut loc ceremonia decernarii diplomelor

in egala masura beneficiar i participant la

activitaile cultural-tiinifice ale Centrului,

fiumosul", in perioada contemporana, a

"
inceput sa fie incaleca! de "util" (cum afirma

Internaional de Cultura i Arte

precum i omagierea regretatului i marelui

de excelenta i a premiilor Centrului

Acad. Alexandru ZUB

pentru demnitatea i tenacitatea
i

Carturarul u i ,
intru

pentru

cercetarea

Acad. Eugen SIMION

pentru originalitatea discursului

esteticianul Grigore Smeu), ca fenomenul are,

George
"
Apostu". Moderatorul acestui moment,

c r i t i c ntemeietor i consacrarea

sculptor bacauan George Apostu, l a

cu sigurana, radacini nu prea vechi (in mo

domnul Gheorghe Popa, directorului

v alo rilo r estetice arheti pale ale

implinirea celor 75 d e ani de l a natere.

dernism, n curentele avangardiste), ntr-o

Centrului, a oferit diplome i premii

literelor romneti, pentru stradania

Ca de obicei, pentru cteva zile, Bacau!

realitate despre care, ntre alii, Jean Franois

academicianului

academica

a adunat la un loc mari personalitati ale

(Barbaria interioara: eseu despre

imundul modern) spunea ca a aparut n

academicianului Alexandru Zub i dr. Liviu

pictura, de exemplu,

cte o

culturii i artei, devenind o capitala" a

"
spiritului i a omagierii fiumosului" in arta.
"
La aceasta a XV-a ediie a simpozionului au
fost invitai i au participat personaliai de

Mattei

interioritl!ii,

prin

exaltarea

a subiectivitatii , cnd au

Eugen

S i m i on,

Danceanu, muzicolog i compozitor, iar

Laudatio

pentru fiecare au rostit, in

ordine, praf. univ.

dr.

Marin Aiftinca,

dr.

dr. Lazar Octavian

fundamentala

Dr. Liviu DNCEANU

pentru

noutatea

Ioan Mitrea i praf. univ.

(n postmodernism) se simte caderea n

Cosma. Dupa decernare, a avut loc in

canon

internaionala: acad. Eugen Simion, acad.

prozaism, aceasta fiind dominata de cotidian,

aceeai

patriotismul

valoare

naionala

Alexandru Zub, prof. univ. dr. Lazar Octavian

de obiecte, folosind un limbaj frust i

Cosma (Preedintele Uniunii Compozitori lor

departndu-se de transcendent, lipsindu-se

Ateneu" spectacolul
"
extraordinar susinut de Tria Contraste",
"
format din Ion Bogdan tefhnescu (flaut),

i Muzicologilor din Romnia), prof. univ.

de coordonata metafizica ce ar trebui s-o aiba

dr.

Sorin Petrescu (pian) i Doru Roman

arta in general. Unele gesturi disperate ale

(percuie).

Marin Aiftinca, prof. univ. dr. Grigore

Smeu, dr. Petru Bejan, conf. univ. dr. Venera

Cojocaru, prof. univ. dr. tefan Munteanu,

dr.

unor artiti contemporani frizeaza, daca nu

patologicul, macar o criza majora a

inspiraiei,

dr. Alice Caprioara.

Joi, 1 2 noiembrie 2009, ora 1 7 , la

neputina artistica aducnd cu sine o negare

Centrul Internaional de Cultura i Arte

i un dispre n raport cu modelele validate

George Apostu", criticul de arta Pavel

"
uara a prezentat vernisajul expozitiei

de istorie. Nevoia de originalitate cu orice

"
pre" a generat un adevarat ,,nihilism estetic",

pictorului Marin Gherasim. A avut loc i

cum scrie autorul amintit, astfel ca un !nar

Liviu Danceanu i

o incapacitate de a crea, o

lansarea catalogului "Marin Gherasim -

pictor japonez s-a sinucis aruncndu-se de

pictura- Memoriei lui GeorgeApostu", editat

pe un imobil la baza carui a aezase el nsui

de Centrul Internaional de Cultura i Arte

o pnza. Aceasta pnza nsngerata, dupa

George Apostu". De asemenea, in acelai

"
context, a avut loc lansarearevistei de cultura

dorina pictorului decedat, a fost expusa ul

Vitraliu", nr. 33.

"
Vineri, 13 noiembrie

i exemplele ar putea continua. .

2009, ora 10, in

aula

Moldova" a Universitatii George

"
"
Bacovia" s-au desfl!.urat lucrarile Conferinei

terior la Muzeul de Arta Moderna din Tokio.

n aceeai z i d e vineri, 1 3 noiembrie

2009, la ora 1 7,30, la Centrul Internaional

naionale de esetica, avnd tema

Estetica
"
vieii cotidiene", in faa unui public numeros,

de Cultura i Arte George Apostu" a avut

"
loc Spectacolul carii". Academicianul
"
Razvan Theodorescu a prezentat cartea

format din profesori, studeni ai universitatii

criticului de arta Valentin Ciuca, intitulata

18

www.cimec.ro

sala

Dan PE1RUC

creaiei

componistice i promovarea noului

disparut omul, portretul, peisajul; n poezie

recunoscuta

intru

renaterea spiritului naional.

al

muzi c i i

culte,

ntru

pentru

revelarea

contribuiilor romneti ia dezvoltarea

muzicii universale.

Discurs de recepie
n legatura cu verbele a da i a lua, tiu sa spuna cte ceva mai toate limbile pamntului.

cnd reuesc sa-mi inabu pe ici, pe colo mndria, m-au napadit i premiile i distinciile.

Doar naravul economic al omului pastreaza poate mai mult din taina acestei puternice

Declar toate acestea pe proprie raspundere n faa unor confrai ai cuvntului i imaginii,

perechi predicative dect exerciiul lingvistic de toate zilele. Alte cupluri sunt fie prea

artiti ce trudesc i rvnesc tocmai ca alesele lor cuvinte i imagini sa devina sunete, n timp

abstracte i cu termeni prea indifereni unul fata de altul, fie prea implicai n spirit i straini

ce eu, un biet slujitor al sunetelor, ma straduiesc din rarunchi ca sunetele mele sa euvnteze

de lucruri ori viceversa. n schimb a da i

a lua se ivesc din nemijlocitul lumii i exprima,

i totodata sa imagineze. Domnul Octavian Lazar Cosma a ncercat sa va convinga ca in

aproape copleitor, logodna spiritului cu lucrurile. O anume complicitate se instaureaza

ntre metabolismele celor doua verbe: "am sa te fac fericit", spune galantonul "a da"; voi fi
"
mplinit", replica hrapareul "a lua" . Cnd se joaca de-a prinselea, ele potolesc n mare

parte am i reuit. li mulumesc pentru tonul encomiastic al laudatio-ului sau care, ca orice

masura setea noastra motenita de coninut, n timp ce atunci cnd se joaca de-a v-ai

elogiu, suna mai dulce dect toate muzicile i miroase mai frumos dect toate florile (chiar
i atunci cnd ele sunt artificiale). Sa nu uitam nsa o reflecie a meritului: depinde ntotdeauna
de natura oglinzii sau a corpului ce se reflecta. i sa nu omitem nici metafora oglinzii

ascunselea, supraliciteaza apetitul nostru dobndit pentru forma. Un coninut n continua

datorata lui George Calinescu: implacabil registru de stare civila, trist pentru batrna, profetic

curgere, ca un substrat din care, cu care i in care natura umana i infllptuiete lucrul ei

pentru tnara. Dar i ca oglinda are cererea i oferta ei. E de notorietate faptul ca solicita

imanent i o forma, vorba lui Tudor Vianu, ca o expresie extrema a plasticitii materiei ori

ecoul luminii i ca incearca sa daruiasca acea doza de apa rece pe care plictiseala o ingheata

ca o ofranda adusa acesteia. Cu alte cuvinte se poate spune ca

a da este un omagiu adus lui

instantaneu inhatat de la tranziia lui a

n rama. Nu mai puin eu am ngheat, plictisindu-ma sa-i tot atept pe confraii mei artiti n

a lua, pentru ca, la rndul lui a lua sa constituie un

da. mi amintesc de un menar care, dupa ce m-a "operat" cu subtilitate mi-a transmis ca el

scriitori, vizionnd simczele panotate de verii plasticieni ori ecranele din ce in ce mai

salile de concert. Daca muzicienii obinuiesc sa se dezghee citind carile coechipierilor

nu nala, nici nu fura, ci re-distribuie, contribuind la o noua repartitie a bunurilor. n acest

panoramice populate cu filmele frailor cineati, ei bine, slujitorii literelor, culorilor, volumelor

sens, a da i a lua seamana cu un compromis intre tot ceea ce este "prea mult" i tot ceea ce

sau peliculei cinematografice au adoptat cam de multior tactica unui Godot indiferent,

este "prea puin".

ndeobte se ofera ceva numai pentru a se ncasa acea dobnda enorma numit

vaduvit de curiozitate, adica de acea rana ce deriva din pasiune, se nradacineaza n minte i

recunostinta. (Daca prin dobnda nelegem marea ncercare a micilor caractere, iar prin

spaiul romnesc indecent de rar calcate de ,artitii ne-muzicieni. Ca sa nu mai vorbesc de

nu se vindeca dect cunoscnd, vaznd i auzind. Pe scurt, estradelc de concert sunt n

arta

recunotin]a ceea ce La Rochefoucauld numea virtutea oamenilor nelepi i abili: nu este

intelectualii notri de frunte, de elita spiritului metafizic. De altfel, divorul dintre

pentru cei mai muli dect o puternica i secret dorina de a primi binefaceri mereu sporite).

sunetelor i reprezentanii celorlalte limbaje artistice s-a pronunat n cultura noastra inca de

E un soi de camatarie de care Centrul Internaional de Cultura i Arte "George Apostu",

la paopt", n sensul instaurarii unei disonane ntre crema umanitilor notri i fenomenul
"
muzical savant contemporan lor. Titu Maiorescu, de pilda, savura creaia lui Mozart i

precum i Geo Popa nu pot fi, in niciun caz, suspectai. (Fie i numai ntruct cererea n
cmpul artelor este astZi copios debordata de catre oferta). La rndul meu mi permit sa le

Beethoven, dar i repugna muzica lui Wagner; George Calinescu scria cronici ditirambice

mulumesc pentru prestigiosul premiu pe care mi I-au acordat fllra a fi banuit de espectativa

despre Bach i Brahms, dar era intransigent cu opera lui Sch6nberg i Hindemith; Emil

vreunei recompense. (Poate i pentru ca n ziua de azi accentul se pune in mod halucinant pe

Cioran venera muzica baroca i clasica,

promotie i distribuie, i nu pe productie, pe creatie). Doresc totodata sa-i mulumesc lui

Constantin Noica, chiar i atunci cnd aprecia ca "muzica aduce cu ca o nobila generalitate,

GeorgeApostu pentru simplul fapt ca a existat i graie urmelor existenei sale a fost posibila

dar o antipatiza profund pe

cea moderna; nsui

dar una a starilor de suflet, nu a starilor de spirit i ca, dupa ce o moduleaza la nesfrit, se

fllra sa poal ancora nicaieri,

patrunderea n actualitate a distinciei ce-i poarta, suveran, numele. n fond, venim fiecare pe

rezolva n nemplinirea nsai,

urmele altora, avem aadar n urma noastra lumile gndului i cuvntului prin care am

a ceva individual, fiind o splendida ntruchipare a precaritaii ontologice caracteristice

lipsindu-i condensarea n jurul

Urma este deopotriva indarat i inainte n aceasta lume curgatoare i

culturii i omenescului rafinat, avnd general, determinaii inefabile ale acestuia, dar nu i
"
individual , se refera, ai ghicit, tot la muzica veacurilor trecute, nu i la fenomenul sonor

urmatoare, ndaratnica i naintatoare. Iata de ce cred ca, dupa cum l tiu pe Geo Popa, chiar

contemporan. i exemplele pot continua, atestnd faptul ca suntem depozitarii unei culturi

calatorit, iar fapta i mplinirea aparenta ne trimit pe alte urme, care acum n chip neateptat
sunt naintea noastra.

daca nu ar fi lasat urmele acestui Centru de cultura i nu ar fi calcat pe urmele uriaului

George Apostu, un spaiu vital destinat artelor i culturii ori un premiu stimabil acordat
slujitorilor acestor arte, el tot ar fi inventa!, indiferent de cum s-ar fi intitulat. Caci aici, la
Bacau, in acest sanctuar al artei contemporane, se traiete altfel dect n acea lume care este
convinsa ca numai cel slab ofera i doar cel puternic primete. E o cutuma pe care dati-mi
voie sa nu o respect pentru ca, iata, l percep ca fiind puternic pe cel ce daruiete acest premiu
i, dimpotriva, l simt ca fiind slab pe cel ce l primete. (n treacat fie spus, slabiciunea este,

de tip livresc, diferita de cultura franceza sau de cea germana, n care spiritele "luminate" au

avut nu de putine ori urechi pentru muzica timpului lor. Ne putem consola, gndindu-ne ca, la

urma urmei, urechea reprezinta o ua mica pentru adevar i o poarta mare pentru minciuna. Iar
ca sa-i dam satisfacie i lui Voltaire, ea este un drum al inimii. Ori poate un alt fel dea da i a lua.

Premiul din aceasta seara m-a fllcut sa uit ca de obicei se ofera ceva pentru a primi

altceva n schimb. Un troc pe care l-am refuzat ntotdeauna cu cerbicie. I resping i acum, fie
i pentru ca GeorgeApostu nsui, cu siguranta, I-ar fi refuzat. Aa cum i eu refuz sa cred ca,

pe lnga singurul defect ce nu tie sa se corecteze, ultimul lucru pe care l marturisim tocmai

daca timp de civa ani am fllcut parte din juriul de decernare al acestui important premiu, iar

pentru ca reprezinta primul lucru pe care-I deinem). ntr-un fel, ine tot de cerere i oferta. Ca

acum sunt, iata, laureatul sau, inseamna ca ntrunesc motivele necesare i suficiente ca sa ma

ateptarea ori devenirea, care nu sunt altceva dect paradigme ale conduitei noastre n raport

transform din jurat, ntr-un n-jurat.

cu timpul i durata. De obicei, deveni rea nu asculta de imperativele ateptarii. Daca ateptarea
consta din a face absena prezenta i prezena, absena, devenirea este un lan de certitudini,

Cererea i oferta sunt doua platanuri ale unei delicate balane: cufundai-va cererea n
onestitate sau rezonabilitate i vei ridica oferta spre inaltimi nebanuite.

orict de incerta ar fi tranziia dintre ele. Poate ca de aceea multa vreme, cnd trufia domina
meciul meu cu propria-mi contiin, nu prea am avut parte de premii, iar in ultimul timp,

Liviu DNCEANU

...
=

...
.

:E
::;;
z
..,
"'
u
z

::
;::;

19

.:!5

www.cimec.ro

EVENIMENT

Discurs de receptie
Venind la Bacau, te gndeti n chip fatal la Bacovia. Nevoit sa vorbeti
n faa unui public bacauan, aduci vorba, evident, tot despre poetul

Plumbului i

Scnteilor galbene.

Sosind la Bacau n noiembrie

2009, mi dau seama ca trebuie sa spun,

totui, ceva nu numai despre emblema lui lirica, dar i despre oraul i

Distins cu un premiu de excelenta de

lumea de azi. Cine n-a vizitat demult Moldova de mijloc i a ramas doar cu

un prestigios centru de studii care poarta numele sculptorului George

impresiile date de literatura, are o surpriza descoperind un ora modem

al

Apostu i obligat, moralmente, sa mulumeti, faci ce faci i aduci vorba de

puternic industrializat, cu blocuri restaurate i o viaa comerciala agitata,

poetul emblematic pentru aceasta Moldova de mijloc. Nu-i singurul mare

cu tineri imbracati postmodern, n fine, un ora sincronie i cu o viaa

1 990, l vizitam anual

creator ieit din aceasta zona (sa nu uitam ca, nu departe de aici, se afla

culturala, mi dau seama, notabila. nainte de

M ircetii lui Vasile Alecsandri i, daca mpingem putin hotarele acestui

mpreuna cu Al. Piru (care se tragea din aceste locuri) i ali scriitori
"
bucureteni invitai de revista "Ateneu . Pentru cteva zile, Bacau! era

spaiu spiritual, dam peste Humuletii lui Creanga), dar Bacovia este cel
care a marcat prin poezia lui mai mult dect alii nu numai un stil liric, dar

centrul intelectual al Romniei. mi amintesc cu placere de reuniunile de

i un mod de existenta i, repet, o geografie a plictisului i a disperarii

atunci, de lungile noastre discutii amicale i de gastronomia n care aceti

provinciale moderne. Ori de cte ori vrem sa sugeram o existena fara ieire,

oameni blnzi i profunzi, care sunt moldovenii, ncercau sa ne iniieze ...

o tristee densa, minerala, sufocanta sau o prbuire a spiritului i o

Reueau ...

desmi!dulare (cum

ar zice Heliade Radulescu i, o suta de ani mai trziu,

Cioran) a materiei, ne vine automat n minte Bacovia ...

Literatura i-a pierdut, aici i pretutindeni, locul pe care l avea n

societate. Sunt alte valori care au prioritate ntr-o lume dominata de indus

Iata, dar, ca ajungnd azi la Bacau i ncercnd sa mulumesc celor

tria mediatica. Ce-i de facut? Nu tiu prea mult n aceasta privina. Ce tiu

care s-au gndit sa-mi acorde o distinctie, ajung inevitabil la poetul pe care
"
l-am publicat cu civa ani n urma n seria de "opere fundamentale , ntr-o

este doar faptul ca peste tot n lume se vorbete de moartea literaturii i, n

l iteraturii romne. O carte splen

morala a omului ca individ i a societatii n care traiete individul i, daca

dida insotita de desenele lui Bacovia, descoperite i adnotate toate (desenele

vom putea s-o depaim, vom putea redescoperi, poate, literatura i celelalte

i scrierile) de Mircea Coloenco, un admirabil i neobosit cercetator. l-a

valori ale umanism ului european. Acelea care au educat omul attea secole...

zice "scotoci tor" prin arhive daca nu m-a teme ca termenul sa nu fie cumva

Sunt ele definitiv condamnate sa dispara? Nu cred, nu accept acest dezastru,

editie de tip

Pleiade dedicata clasicilor

genere, de criza valorilor spirituale . . . Cred ca este mai degraba o criza

compromis. n ochii mei, termenul este nobil pentru ca ascunde o pasiune,

cred doar ca valorile umanismului european (care exista, n fapt,

o rabdare i o pricepere de politist erudit, adica o vocaie care este pe cale

pretutindeni n lume acolo unde spiritul european a ajuns) trebuie

de disparitie (cel putin cnd e vorba de literatura) n societatea internetului.

reinventate, "acomodate" cu societatea postmodema. Aa cum nu cred ca

natiunile i-au ncheiat rolul n istoric i ca n procesul globalizarii trebuie
sa ne lepadam de tot ceea ce ne diferentiaza pentru a deveni ceteni
europeni. N-am putea fi buni, responsabili cetateni europeni, fiind n acelai
timp buni, responsabili cetateni ai unei natiuni? Eu, personal contrazicndu-i
"
pe "globaliti i pe eurosceptici, vreau sa fiu, cum am scris de attea ori n
ultima vreme, un

romn european.

Nici mai mult dect att, dar nici mai

puin ...
Am plecat, dar, spre Bacau, oraul unui mare poet i, fara sa vreau, am
ajuns la procesul globalizarii i la ideea ca literatura a intrat ntr-o criza
profunda. Sa ne consolam cu gndul ca literatura a fost tot timpul n criza
i ca de trei sute de ani cel puin se anuna agonia ei fastuoasa. Judecnd
dupa ultimul secol cel puin, ne dam seama ca literatura nu face, n fond,
dect sa-i valorifice crizele, caderile, derapajele, disperarile i uneori
l iteratura reuete sa le traduca n veritabile capodopere. Semn bun,
ncurajator pentru noi, oamenii de litere, spirite prin natura noastra foarte
angoasate . . .
Venind, dar, la Bacau cu fantasmele poeziei l u i Bacovia n cap, m a
pregateam sa scriu ceva despre zgomotul linitii provinciale. A m dat peste
culorile i zgomotele unei lumi deja racordate la o postmodernitate confuza
i turbulenta, ca toate oraele noastre. Am cautat, n zilele ct am stat aici,
spiritul lui Bacovia. Am descoperit ca, ruinat, speriat, spiritul bacovian s-a
retras n melancoliile i fantasmele imaginarului meu.

Eugen SIMION

20
-

www.cimec.ro

:. 1 ,' 1

fois pour toutes: j'aime la France aec la

meme passion exigeanle et compltquee que
Jules Michelet, sans distinguer entre ses
vertus el ses defauts, cntre ce que je prefere
el ce que j'acceptc moins facilement". Este
marturisirea unui mare istoric, poate cel ma1
impozant din secolul

XX, i

ea se opune cu

totul schematismului adus de "corec

titudinea politica". Dar iata ce spunea acelai
Braudel, cu gndul la patria sa: "Il n 'y a pas
de pays raisonnable qui ne soit au bord de
t 'incendie. Tout pays vivant est un pays
divisc contre lui-meme". Cu toate astea, n
pofida vastei sale experiente universalisle,
"
dorea o "Franta unica i indivizibil , servtta

de un stat destul de puternic pentru a-i asigura

linitea, bogia, prestigiul.

Ar fi abuziv, poate, sa trimitem i la alte

Exista, neindoielnic, o anume coerena

a realului, care obliga la o judecata dreapta
asupra acestuia, pe orice plan l-am gndi.
Parea evident ca lumea se afla intr-o veritabila
criza i ca eforturile transgresive spre
normalitate ntmpina redutabile opozitii.
"Criza spiritului", de care s-a vorbit intens
n perioada interbelica, anuna oarecum
crizismul" care a marcat anu de dupa ul

;;ma conflagratie mondiala, pentru a ramne

parca obsesiv pna acum.

Daca istoria nu
"
se reduce la un divertisment al sptntulut,
atunci speram s tragem din ea nvminte,

creznd c putem deduce din cunoaterea

"
trecutului o pretiinta a viitorului ,

Discurs de receptie

conchidea toi Valery, a carui atitudine faa

de istorie constituie i azi un impuls pentru
regndirea acesteia.

Limba, cultura i istoria noastra, ca

astazi", astfel ca noile generatii sa poata trage

ind ispensab i l e ,

profit, cognitiv i moral, din experienta

constituie o chestiune de mare, vitala

istoriei.
Tocilescu nu gndea altfel dect

elemente

formative

insemnatate. asupra careia ne vom rosti in

cele ce urmeaza.
Elementele in discuie sunt cele pe
care venerabila instituie a Academiei
Romne a contat din capul l o c u l u i ,
straduindu-se a face d i n ele, chiar i in
timpurile cele mai ostile, raiuni de
continuitate istorica i de edificare socio
culturala.
Academia insai relua, sistematiza i
orchestra, la un nivel mai inalt, preocupari
mai vechi, deja notabile la corifeii colii
Ardelene i puse intr-un registru superior de
paoptiti, indeosebi de Kogalniceanu, care
schita, inca la studii fiind, pr'?blemele
fundamentale ale culturii romne. Indemnul
sau la patriotism luminat gasea intr-o reflecie
a lui Augustin Thierry un suport demn . de
amintit, in sensul pledoariei pentru spmt
civic i demnitate nationala". Sintagma don
"
urma se cuvine a fi subliniata, ca una ce releva
o permanen in epoca regenerarii. Sub
semnul ei au fost identificate, in htstograme,
ca in texte politice, teme i nuane
complementare. Hasdeu, Odobescu, Xen?pol
stau la indemna pentru a tlustra tzbanzt

semnificative in istoriografie, ca in spaiul

didactic. Grigore Tocilescu, un polihistor
subestima! de urmai, atribuia istoriei, ca
tiinta i ca materie didactica, un rol de

Manual de istoria
romnilorpentru colile secundare de ambe
sexe (Bucureti, 1 899), el sublinia dubla
capetenie. n prefata la

menire a istoriei, aceea de a cultiva totodata

mintea i inima. Militnd pentru adevar,
bine' frumos, istoricul-pedagog era chemat
sa-i pregateasca pe tineri pentru o ct mai

deplina intelegere a prezentului, fara a se lasa

"
prins toi de "patimile acestuia. Trecutul,
"
conchidea autorul, este numat o treapta
pentru priceperea starii i imprejurarilor de

gndise Kogalniceanu la

1 843, in faimosul

Cuvnt introductiv sau, mai trziu, in prefata

Sub semnul crizei punea Alexandru

Boldur istoriografia romna, dupa Al Doilea
Razboi Mondial, cu sugestii ameliorative,
pe linia comparatismului, dar i a noii
ideologii, care prindea teren tmplaabl.
Expresia cea mai violenta a noulut dtscurs

istoria noastrl, cum se 'ine un om, in

primejdie de a se neca, de prajina ce i se
arunc spre scpare. Istoria romneasc mat
ales s ne fie cartea de capetenie, sa ne fie
"
paladiul naionalitii noastre , msura
cunoaterii de sine.

"
ntr-un "secol al istoriei , era firesc ca

apelul la experiena celor dinainte s devi

o conduita uzuala, ca stradanta de a

fi

cat

mai obiectiv. Exemplar se arata sub acest

unghi A. D. Xenopol, istoric de mare
amplitudine, a crui sintez reflecta nu numat
date precise, evenimente, dar i "pulsul cel
"
mare al naiei .
Regasim aceeai atitudine, cu inerente

Romniei,

singur manual, elaborat pe seama unut

schematism specific sistemulut comumst.
Discursul unic, pe calea reinterpretarii
trecutului, avea n manualul amintit un in
strument eficace de

forjare

noii

Secolul

XX debuta, n istoriografie, cu

unele iniiative memorabile: inliul congres

international de resort, o revista de sinteZ

(H. Berr), reuniuni legate de "educaia

morala", tem oarecum la mod in perioada

interbelica, aceast educatie implicnd in

buna masura istoria. n Melanges offerts a N.

Iorga ( 1 933),

un coleg francez s e ocupa

anume de latura didactica a mesenet de

istoric care cunotea tocmai un dublu proces:

de in oire spectaculoasa, indeosebi prin

coala de la Annales; de critica severa,
totodata, mai ales dinspre eseistica filozofica.

lor' sa tina seama de contextul socio-cultural,

de toc, de vrsta etc. Misiunea istoricului,
fie i n ipostaza didactica, e nespus de grea,
deoarece impune o adecvate contmua la
surse, metode, imprejurari, pe un teren care e

ca un dialog real cu noile generaii se

mplinete anevoie' O carte de istorie, fie i
manual, trebuie sa corespunda nu numat ca
materie, ci i ca expresie, deoarece "fonna
are valoare prin ea insai, pentru c se face
"
apel la sentimentele omeneti , la gndire,

Dimensiunea lui paideic ramne o constanta

asupra careia orice generaie istoriografic e

falsificata a istoriei.

n faza stalinista, incheiata oarecum la

mijlocul anilor

60, ca i in cea naional

comunista, prelungita pna la finele anulut

de graie

1989, istoriografia romn a fost

supusa la distorsiuni i falsifican pe care abta

acum specialitii le abordeaza mat mult sau
mai puin sistematic.
Deocamdat, viziunea de ansamblu

manuale de istorie, gndite intr-un sptnt ce

domeniului.

la orice nivel, trebuie sa se supuna logicii

narativului, sa aeze lucrurile n diacronia

avea sa rezulte din acea iniiativa de rescriere

ignora zonele de mplinire profes tonala

.
autentica, totui existente, n mat toata

istorici reprezentativi pentru evolutta

de istorie, ca orice sintez din acest domeniu.

la morala. Discursul istonc e mentt sa

demers de spalare a creierelor. Un rau tmens

pare a suferi de un hipercriticism, dispus a

permite analogia cu Ranke, Michelet i alti

fa de Lorena lui natala.

Se poate retine sugestia ca manualele

.,contiine", ceea ce voia sa nsemne vast

nuane, la N. lorga, nu numai in docte studii

:
monografii, sinteze, dar i n numeroasele-!

De la detaarea deplina, in numele unui pro

gram, el a ajuns sa recunoasc, la senectute,

.
ca avea o datorie civica faa de patne I chtar

un ndemn paideie din vechime, spre a sugera

ideologic unica, totalitara, impunea un

cei mai demni: "Sa ne inem de limba, de

60,

influenat de structuraltsm, o grarnaltc a

"
"
civilizaiilor in locul istoriei de tip clasic.

scos sub redacia lui Mihail Roller. O

editorul

compatrioi s se revendice de la naintaii

memorii, schite etc. N-ai zice ca acelat tstonc

propunea i a scris, la Inceputul anilor

istoric, marxist-leninist-stalinist, avea sa fie,

curnd, manualul unic de Istoria

ii ndemna pe

Braudel a ales s prezinte asediu) de la Toulon

din 1 707, aadar o chestiune precisa, c hari,

al noutii nesflirite, dupa cum sesiza nc

N. Iorga, Maxima debeturpueris reverentia,
sublinia marele nostru istoric, reactualiznd

la corpul de cronici. Socotind c omul, ca

naiunea apartenenta, are o solie de implinit,

Arhivei romneti

exemple, nu mai puin semnificative pe tru

gndirea istorica. Unul singur sa-mt fie tnc

_
permis, a propos de invaamantu( !Sion .
Cnd a fost chemat sa fac o lectte
demonstrativa la o clasa din ciclul superior,

perioada regimului comunist, pentru a scoate

_
n evidena doar vulgata oficiala. Dtscuule
privitoare la etnogeneza, continuitate,
luptele de neatrnare .a. au fost atmse
adeseori de acea tendina ncgatoare,
demitizanta.
Cei care se simt motivai sa condamne
patriotismul ca pe o idee rev?luta, atitudine
tot mai des intlnita n ulttmu ant, ar trebut

informeze, desigur, nsa i s educe.

chemat a se rosti.
Secolul XX ne-a prevenit, poate n
exces, referitor la abuzurile istoriografiei,
atunci cnd aceasta se lasa manipulata de
politic. Noul secol, evolund sub s mnul
:
unor schimbri eseniale, tmpune o regandtre
critica a "ceea ce a fost". Relalivismul care
bntuie azi prin lume nu trebuie sa duca la
demonetizarea efortului cognitiv, n niciun
domeniu i cu att mai putin in istoriografie.
Vechiul ndemn al lui Bossuet ("Nu
trebuie s-i permitem omului s se
desconsidere cu totul") ar putea
oricarui istoric, mai ales

fi

deviza

ntr-un timp al

deconstruciilor de tot felul. Lipsa de interes

fa de trecut, nu doar n spaiul romnesc,
denota o lipsa de sensibilitate in raport cu
devenirea,

cu specia umana insai,

ameninat mereu de barbarie. ,,Barbariile

"
interioare , ca s folosim o formul pusa

sa nu uite ca, n ri mai bine situate istoric i

demult in circulaie, nu sunt azi, in epoca

ponent de baza a sistemulut natonal de

n plus sa facem din discursul istoric un suport

geopolitic, patria continua sa ramna o com

valori. Sa ne amintim, e.g., ca Fernand

Braudel i-a ncheiat cariera, octogenar, cu o
sinteza despre Identitatea Franei, care
debuta cu aceasta confesiune: ,)e le dis une

globalismului, mai puin agresive. Un temei

pentru o mai severa critica a realttattlor
contemporane.

Alexandru ZUB

21
-

www.cimec.ro

Reflectii despre neant

apropiat, sufletul mi-e distrus [ ... ] mi ramn

1. ntr-o lucrare fundamentala pentru

cele ce urmeaza sa spunem n aceste sumare

delimitarea perfecta i visul interior al celor

consideraii, aparuta n 1 997 (Roma,

doua cari, noi i eterne totodata, una cu totul

Edizioni de Storia e Letteratura), intitulatll

absoluta, <<Frumusetea>>, cealalta, personala,

Le antiche memoria del nulla" i pe care

"
poetul i eseistul spaniol Jose Angel Valente

<<Alegerile somptuoase ale Neantului>>, dar

i (deriziune i tortura a lui Tantal) neputina

( 1929 - 2000) o aduce n discuie ntr-un eseu

de a le scrie" (scrisoare trimisa lui Villiers,

publicat n revista Dedale" (numerele I l i

"
1212000), Carlo Ossola, n legatura cu tema

1 867).

neantului, aa cum apare ea n disertaiile

paralizanta:

Experienta e extrema i deseori

veneiene din prima jumatate a secolului al

Din nefericire, sapnd versul

"
pna la acest punct, am ntlnit doua

XVII-lea, scrie urmatoarele:

Absena
"
referentului pe care o implica alegerea

adncuri, ce ma dispera. Unul este Neantul

Neantului drept materie>> de discurs obliga

crede n poezia mea i sa ma reapuc de

cuvntul la o descriere in absentia>> ce prin

treaba ... " (scrisoare trimisa lui Cazalis, 1 866).

[ ...]

i sunt inca prea dezolat ca sa pot chiar

ea nsai - aproape prin definiie -

7. Eventualele caracteristici ale unei

indeparteaza scrisul de orbita verosimilului

cunoateri teoretice a neantului ne pot

i face din el, cum va spune subtil Manzini

apropia de unele forme particulare ale culturii

occidentale.

(n discursul din 1634 despre Neant"), mai

"
mult un <<obiect de mirare>> dect unul de

pilda, o obsesie n textele i figurile

cunoatere>>. Cum, n consecina, nu

Warren semnaleaza ca

polivalentului Almada Negreiros, pictor,

schimbul dintre
"
sferele sexului i religie - tipic . pentru

Severino, nsai gndirea Occidentului nu

suportll nicio proporie, adica nicio masura

scriitor, prieten i portretist al lui Femando

metafizica engleza -arata ca sexul e o religie,

poate concepe zamislirea existenei dect

sau limita, va putea da loc - argumenteaza:

Pessoa.

iar religia, o iubire". Sacrul i eroticul

pornind de la neant, pamntul nostru natal,

coincid.

de unde venim i n care ne ntoarcem. Dupa

Dupa gnditorul italian Emanuele

Manzini - la neobinuite demonstraii de

Ca sa obii, geometric, simbolul

elocventa" (apud Jose Angel Valente, art.cit.).

migdalei, trebuie sa faci sa alunece un cerc

Am considerat migdala ca pe un spaiu

Nu

asupra

pe propriul diametru, astfel nct sa conna

gol, gol - plin, neant, n care, tocmai de asta,

consecinelor filozofice pe care refleciile

un al doilea cerc, iar cele doua cercuri egale

se poate produce acuplarea vizibilului cu

constituit totui fundamentul speculaiei

sa treaca fiecare prin centrul celuilalt. Cele

invizibilul. Aadar spatiu neocupat, poate

filozofice greceti, centrate pe fiina. O buna

insistam,

deocamdata,

despre neant, ncepute la sraritul secolului

Severino, aceasta gndire i are originea n

metafizica elena. Dar ideea neantului nu a

doua arcuri de cerc obinute delimiteaza o

insondabil, ce ne cheama spre un interior

parte a acestei gndiri nu numai ca a negat

nesrariLArta moderna, n toate manifestarile

noiunea de neant, dar a susinut principiul

2. Referindu-ne la textul de mai sus,

figura geometrica de cea mai mare importanta

n simbolistica artei religioase. E tocmai

ei, a dovedit vertijul acestei infinitai.

dupa care din neant nimic nu se nate. E, de

credem ca sintagma descriere in absentia "

"
are nevoie de unele precizari, fie i n virtutea

figura desemnata de cuvntul italian

5. n legatura cu tema neantului i, mai

altfel, i principiul ce apare mai trziu n

cu seama referindu-se la poetica neantului,

poemul "De rerum natura" al lui Lucreiu.

faptului ea, astazi, consideram noi, tema

mndorla" sau de francezul ,,mandorle"

"
("migclala", dar i ,,nimb n jurul capului lui

prietenul lui Samuel Beckett, extraordinarul

Aceasta poziie ne intereseaza n mod

neantului ar trebui abordata din punctul de

Isus"), ce apare frecvent pe arcul bolii

pictor Bram van Velde, pare a fi scris un text

deosebit, ctll vreme principiului "ex nihilo

vedere al cunoaterii", un tip de cunoatere

"
sinonima. nu cu tiina", ci cu ,.experiena".
"
Recitind, n urma cu cteva luni, volumul

bisericilor romano - catolice, dar ce se mani

definitiv: Sa pictez inseamna sa ma apropii

"
de nimic, de vid. Pictez imposibilitatea de a

al XVI-lea, le-au impus n dezvoltarea

gndirii moderne.

Versuri" al poetului austriac de limba

"
germana Paul Celan (Bucureti, Ed. Univers,

festa i n arta sacra a altor civilizai.

nsa mndorla" sau mandorle" se
"
"
numte i vesica piscis", ce ne reaminlete
"
asocierea paleocretina a lui Hristos cu

migdali1 mistici!. Ea

1973), n inteligenta traducere a Ninei Cassian

petele (.,ichtius"), i

i a lui Petre Solomon, am dat peste ciudatul

apare n tradia chineza (Tai - Ki), precum i

poem ,,Migclalina" (cuvnt inventat de catre

n tradiile hindusa i egipteana.

nihil fit" i se va opune viziunea iudeo -

picta [...] Important e sa nu fii nimic [...] Pictura

cretina a creatiei ex nihilo".

"
Asupra acestei teme s-au aplecat primii

e un ochi orbit, ce continua sa vada, ce vede

mari gnditori cretini, precum sfntul

ceeace l orbete [...] Casa fii adevarat, trebuie

Augustin i sfntul Anselm. nsa argumente

sa plonjezi, sa atingi fundul [ ... ] Sa spui nimic

privind existenta neantului vom gasi la

[ ... ] Sa nu fii nimic, pur i simplu nimic [ ... ]

Fredegise de Tours (secolul al IX-lea),

Arta e un efort spre imposibil, spre

discipolul lui Alcuin i succesorul acestuia

la conducerea abaiei Saint Martin" de
"
Tours i cancelar sub domnia lui Ludovic

Nina Cassian, pe care aceasta l prefera

E evident, migdala - spaiu gol i fe

necunoscut [...] Trebuie sa cau sa vezi, acolo

,,migdalei", traducerea exacta a germanului

cund, unde se unete vizibilul i invizibilul,

unde a vedea nu mai e posibil, unde nu mai

"der Mandel"). Poemul fiice parte din volumul

e simbolul sexului feminin. Ne vine n minte,

exista vizibilitate [...] Nu-mi semnez pnzele.

Piosul. Fredegise i-a trimis o scrisoare lui

,,Die Niemandrose" (Trandafirul nimanui"),

desigur, Henry Miller, care, prin intermediul

Nu poi pune un nume pe ceea ce-l depaele

Carol cel Mare, "De nihilo et tenebris", ce

aparut n 1963, cu apte ani nainte de

prietenului sau Challacombes, i cunoate

pe individ [... ] Ca sa ajungi la un oarecare

pe Swedenborg, Biiehme, Eckhart i, mai ales,

ceva, trebuie sa nu fii nimic [...] Se cuvine sa

pare a fi primul tratament monografie" al

"
temei n istoria gndirii europene. Apelnd

sinuciderea poetului n apele Senei. Iatll

versiunea romneasca a straniilorversuri:

,,n

migdala - ce sta n migclala?/ NeantuiJ Sta

neantul n migdala./ Sta i stai/ n neant cine sta? Regele./ Sta regele, regele

1 sili i

fara sa tii

e obsedat de Cartea tibetana a molor", i

"
personajul
Cora,
din
Tropicul
"
Capricornului", n care erotismul se

spre ce mergi [...] Pnza mi permite sa fac

vizibilul invizibiJ [ . . . ] Trebuie sa arai

definit, drept urmare el trebuie sa sernn ifice

ntlnete cu misticismul. n aceasta carte,

invizibilul [... ] Pictura e disparitia, nfundarea

ceva, ceea ce implica faptul ca nimic"

"
semnifica ceva existent (J.-P.Migne,

avansezi fl!ra sa tii nimic, chiar

sta.// Bucla a evreilor, nu ncarunetiJ/ i

Miller scrie negru pe alb: ,,Mamele speciei

[... ] Cu ct eti pierdut, cu att eti mpins

ochiul tau - ncotro sta ochiul tllu?/ Ochiul

umane poarta abisul neantului ntre

catre radacina, profunzime [...] Ceea ce iese

sta migdalei mpotriva} Ochiul tau, neantului

picioare."

din mine e mereu necunoscut... De aceea

i sta- mpotriva} Sta spre rege./Aa sta i stliJ

Buclele omului nu-ncarunesc./ Goala

4. Migdala, concavul, gaunosul,

matricea, vidul, neantul.

traiesc aceasta perpetua mirare [...] E teribil

la diviziunea numelor, a lui Boethius,

Fredegise considera ca ,,nimic" e un nume

Patrologia Latina", CV, p.75 1 - 756, apud

"
Jose Angel Valente, art. cit.). Aceasta tratare

de dificil sa te apropii de nimic" (apud

monografica" nu va fi reluata n filozofia

"
europeana pna n primajumatate a secolului

Poetul JoseAngel Valente, amintit mai

Charles Juliet, ,,Rencontres avec Bram van

al XVI-lea italian.

Textul poetului austriac ne introduce

sus, a scris un poem, tradus n franceza,

Velde", Saint - Clement - la - Riviere, Fata

direct n tema neantului. E uor sa ai intuia

,,Mandorle" (care da i titlul volumului, n

Morgana, 1978).

n filozofia laica" a Occidentului,

"
conceptul de ,,neant"continua sa circule n

ncarcaturii simbolice a migdalei. nsa

traducerea i prezentarea lui Jacques Ancet,

ntr-adevar, extrem de dificil. n creatia

lumea ideilor, provocnd chiar situaii

Draguignan, Unes, 1 992), legal chiar de

conceputll astfel de catre pictorul olandez,

conflictuale cu doctrinele ecleziastice, cum

simbolul n cauza:

artistul i risca ntreaga fiina.

migclalll, albastru regesc."

"der

Mandel" ( migdalina", migdala"), titlul

"
"
poemului lui Paul Celan n germana, are drept
sinonim n italiana

mandorla", iar n

"
mandorle". Probabil ca Ninei
"
Cassian i s-a parut insuficienla traducerea

cavitatea

Tu eti obscura n
"
secretll inclusa, 1

tai n umbra ta

franceza,

nscrisa n tine.// i-am mngia! sngele.!/

migdala", iar n lipsa unui cuvnt ca...

"
mandorla', n limba romna, a preferat

lumina.//Migdala." E un poem erotic.

s-a ntmplat cu Immanuel Kant, n 1793.

6. n privina scrisului poetic, referina

Conceptul de neant ramne subiectul unei

noastra nu poate fi dect Mallarme. Iata ce-i

M-ai aruncat n fundul nopi tale bete 1 de

scrie acesta, n 1 867, prietenului sau Henri

Sacralitatea erosului e solicitata din plin,

Cazalis: ,,Am fl!cul o destul de lunga coborre

taxinomii n Critica raiunii pure" ( 1 7 8 1 ).

"
n secolul urmator, Hegel abordeaza

n Neant ca sa pot vorbi cu certitudine. Nu

tema n Logica", unde neantul i fiina sunt

"
considerate amndoua nedeterminate. Pentru
Hegel, fiina i neantul se identifica oarecum.

,,migclalina" ( mndorla" i mandorle" apar

"
"
mai cu seama n comentariile despre pictura

acea sacralitate ntemeietoare a numeroaselor

existll dect Frumusee; - iar ea nu are dect

experiene capitale ale unor forme religioase

o singura expresie perfecta: Poezia. Restul e

i inseamna ,,nimb n jurul capului lui Isus

n care sexualitatea este punctul de la care se

minciuna [ .. .]".

Hristos").
3. ntr-adevar,

migdalina" este unul

"
dintre simbolurile primordiale ale creaei.
Geometria sacra a simbolului migdalei e, de

Neantul devine axa cuvntului poetic,

organizeaza i se ncrucieaza intuiiile

mistice i cunotinele ezoterice.
Nu ntmplator, vorbind despre Songs
"
and Sonnets" al lui John Donne, Wellek i

pe care l suspenda, l paralizeaza,

obliga

la un fel de dureroasa noapte purgativa:

"

Pentru viitor, cel puin pentru cel mai

22

www.cimec.ro

Schopenhauer i Nietzsche se situeaza

mai mult pe axa unei gndiri nihiliste dect
pe una a gndirii despre neant, dei sunt
apropia de tema ce ne preocupa.

Reflectii despre neant

Dintre gnditorii modemi, Heidegger

e, fhra indoiala, cel ce face un demers cu totul
remarcabil in ceea ce privete problematica
neantului, in opera sa capitala a primei epoci,
Sein und Zeit" ( 1927) i, mai ales, in celebra
"
conferina din 1929, WaJ; ist Metaphysik?"
"
"
Pentru Heidegger, DaJ;ein (a carui esena
"
rezida in faptul ca omul e singura fiina ce-i
pune intrebari despre fiina) descopera ca
plutete in neant. Acesta e elementul esenal
i deaJ;upra caruia orice fiina plutete. ntr-o
maniera in care neantul - din punct de vedere
ontologic i nu logic - implica fiina.
8. Trebuie sa semnalam ca, in prezent,
unele probleme puse de filozofia germana,
ncepnd cu secolul al XIX-lea, "elibereaza"
(de condiionarea psihologica) gndirea
invocata mai sus i o face eminamente
accesibila unor tentative de abordare din
partea gnditorilor extrem - orientali, pentru
care ideea de neant are o semnificaie extrem
de bogata, esentiala. Ne referim la gnditorii
colii de la Kyoto, ce a aparut i s-a dezvoltat
in departamentele de filozofie i religie ale
Universitatii Kyoto, iniial inspirata de
Kitaro Nishida ( 1 870 - 1 945), figura
arhetipala, care a tiut sa construiaJ;ca un
"
sistem traversat de spiritul meditaiei budiste
utiliznd din plin metodele gndirii
occidentale" (Yoshinori Takeuchi, The Phi
"
losophy of Nishida", in Japanese Reli
"
gions", nr.4, 1 963 (apud JoseAngel Valente,
art.cit.).
Nishida crede ca Japonia, date fiind
condiiile particulare, e motenitoare a doua
culturi sofisticate att de cunoscute i, poate,
in consecina, sa puna bazele unei noi lumi
unificate, dincolo de diferentele dintre Ori
ent i Occident.
n aceaJ;ta optica, coala de la Kyoto a
intrat in convergenta cu filozofia
idealismului i cu modernitatea, lucru
explicabil prin faptul ca ea a gasit doua
elemente comune: recursul la logica dialec
tica i rezonanele unei puternice tradiii
mistice. Din punctul de vedere al acestei
convergene, e suficient sa amintim dialogul
din mai 1 9 5 8 , de la Freiburg, dintre
Heidegger i Hisarnatsu (1 889-1980), unul
dintre reprezentanii colii de la Kyoto, din
care reiese ca aceaJ;ta vede in Heidegger un
maestru capabil sa readuca in prim - plan
modalitile de gndire occidentala: un
maestru capabil a intreprinde ceea ce
europenii n-au reWit: sa gndeaJ;ca neantul
fra a-1 concepe drept ceva.
Jose Angel Valente aduce in discue
cartea lui Keiji Nishitani, Religion and
"
Nothingness", publicata la Universitatea din
California, in 1 982. Nishitani eal doilea mare
maestru al colii de la Kyoto, influenat nu
numai de Heidegger, in perioada cnd i-a
tacut studiile la Freiburg (1936 - 1 939), ci i
de tradiia mistica germana, in special cea
reprezentata de Meister Eckhart. Gnditorul
japonez a simit i mportana ideii sau
experienei neantului la filozoful
existentialist sau in coala mistica renana.
Din pacate, nu face vreo referire la mistica
spaniola (Jean de la Croix - "sfntul
neanturilor" -, Miguel de Molinos).
Daca luam in considerare aceasta
intima, secreta influena a misticii

occidentale aJ;upra propriei gndiri despre

Occident, afirmaia lui Yoshinori Takeuchi
nu ni se va mai parea exacta: Totul e diferit
"
in gndirea occidentala i in budism.
Noiunea centrala de unde pleaca la fel de
bine intuiia i credina religioaJ;a precum i
gndirea filozofica e ideea de <meant>>".
9. n mistica occidentala, cu precadere
la Meister Eckhart i Jean de la Croix, care
i intemeiaza ideile pe coborrea abisala,
pe raza de tenebre", pe noaptea obscura, pe
"
experiena, mereu pozitiva, a vidului i
neantului, domina principiul taoist al marelui
neant primordial. ce preceda toate fiinele
individuale ale universului i din care ele
emana sub diverse forme. De aici vine,
probabil, afirmaia lui D.T. Suzuki, dupa care
Eckhart e figura majora zen in Occident.
n aceasta perspectiva, merita
menionat extraordinara cearta., din nimic,
ce, in anii, '30 ai secolului al XVII-lea, a
inflamat marile centre culturale baroce,
indeosebi pe cele ale libertinilor" din
"
Veneia i Paris. Documentaia a fost
descoperita de Carlo Ossola la biblioteca
,,Mazarine" din Paris, unde a fost depusa de
catre Gabriel Naude prin 1642. Ossola a reunit
ansamblul discursurilor, poeme sau mici
tratate despre intietatea neantului in raport
cu fiina, intr-o carte de capati despre
intelegerea barocului, amintita la inceputul
acestor reflectii, Le antiche memoria del
"
nulla".
E inutil sa precizam ca libertinii
invocai mai sus n-aveau legatura cu modelul
Valmont din romanul lui Choderlos de
Laclos: termenul are sensul liber "
cugetatori" sau partizani ai spiritului liber".
"
Spirite care, cum spune Giovanni Villa in
Considerations" ( 1 635), prezentate la
"
Academia degl 'lncogniti, caJ;a lui Francesco
Loredano, de la Veneia, nu doresc dect sa
"
aiba libertatea, daca nu de contiina, cel
pun de gndire".
Gndirea despre neant se prezinta deci
drept gndire n libertate, nesupusa
ngustimilor dogmatice. Libertinii se
situeaza pe linia gndirii inaugurale de
Montaigne, n Les Essais": Tous nous
"
"
sommes creux et vides".
1 O. n cunoscutul sau discurs - matrice,
"Il Niente" ( 1634), Luigi Manzini afirma fhra
rezerve: ,,Am descoperit ca niciun lucru,
exceptndu-1 pe Dumnezeu, nu e mai nobil
i mai perfect (sic!) ca Neantul ( ... ] Sunt
scandalizat de aceaJ;ta maxima a colilor,
dupa care natura are oroare de vid [horror
vacui]. Natura nu are oroare, ci venereaza
Neantul. Neantul include in el tot posibilul
i tot imposibilul. n consecina, Neantul e
mai universal (sic!) ca atotputernicia, daca
aceaJ;ta nu se ntinde dect pna la posibil".
Respingerea sintagmei [horror vacui]
preceda cu 1 7 ani - cum semnaleaza Ossola
- experimentele lui Torricelli ( 1 643) i
primele tratate pascaliene din 1 647
( Experiences nouvelles touchant le vide"
"
i "Recit de la grande experience de
l ' equilibre des liqueurs"). Aproape cu
aceleai cuvinte ale lui Manzini, PaJ;cal scrie:
Natura nu are nicio aversiune pentru vid:
"
ea nu face niciun efort ca sa-I evite."
"n anii nodali 1634 - 1 650, scrie
Ossola, se articuleaza, de fapt, o reea com
plexa de raporturi teoretice, att stilistice, ct
i iconice, intre descrierea Neantului - apoi

a vidului i a zeroului - i povestiri,

conexiuni, relaii ale noilor experiene ale
lumii create n emergena aspectelor lor
infinitezimale, corpusculare, atomistice."
Suntem, fara indoiala, in pragul
modernitatii i n inima gndirii baroce:
"Caci, in sf"arit, spune acelai PaJ;cal, ce este
omul n natura? Un neant, in comparaie cu
infinitul, un tot, comparativ cu neantul, un
mijloc ntre nimic i tot (...] la fel de incapabil
de a vedea neantul, din care a ieit, i infinitul,
de care e nghiit [ ...] Toate lucrurile au ieit
din neant i sunt duse pna la infinit ( ... ] Nu
aJ;pir dect sa cunosc neantul meu".
n articolul citat, Valente aduce in
discue frumosul cnt dedicat neantului, din
ultimul capitol al Ghidului spiritual" al lui
"
Miguel de Molinos. Misticul (PaJ;cal n-o fi
fost oare?) simte vertijul abisului, dificilul
drum al experienei abisale. Deus est Nihil
"
rerum" (Massimilliano Sandeus, Pro
"
theologia mystica clavis", publicata n 1 640,
apud Jose Angel Valente, art.cit.). Vertijul
abisului: "0 abisala i obscura cunoatere a
divinului. Verbum absconditum" (Jean de la
Croix, "Cantique spirituel", 1 3- 1 4 ,
comentariu a l versului calmul nopii" "
strofa 1 5 - i al versului uieraturile att de
"
pline de dragostea vazduhului" - strofa 14;
apud J.A. Valente).
I l . Cele spuse pna aici ne-au condus
de la cunoaterea speculativa la cunoaterea
experienei neantului. Tocmai in aceasta
tiina ce vine din experiena se ntlnesc
experiena misticului i experiena poetului.
1 2. Nu putem face abstracie de
penultimul text din culegerea lui Ossola:
discursul cel mai frumos dintre toate, "La
"
Metafisica del Niente , pe care Emanuele
Tesauro 1-a rostit la catedrala din Torino,
probabil n 1 634. Tesauro e i autorul
cunoscutului Cannochiale aristotelico",
"
canon i vrf al conceptismului (stil rafinat
in literatura spaniola), publicat n 1 654, apte
ani dupa apariia Oracolului manual" al lui
"
Baltasar Gracin. Iata un fragment din
discursul marelui teoretician iezuit,
comentnd vorbele lui Ioan Botezatorul,
care, dupa ce i-a negat de trei ori identitatea
( Non suni... Non swn ... Non sum"), s-a redus
"
la neantul absolut al vocii lui: Ce lucru mai
"

van [ ...] dect vocea [ . . . ] efemera purtatoare a

brizelor, prada fragila a vnturilor, vrtej
zomaitor, vuiet zburator, zbor fhra aripi, suflet
tara viaa, imagine tara corp, pictura tara
culoare, fiica rasuflarii, sora a suspinului,
teroare a visului, otrava a tacerii, lumina a
auzului, uoara, instabila, dearta,
ratacitoare: nor, vnt, suflare, umbra, Neant."
Neantul, vidul, zborul pur i van al
vocii, labirinturile sale in lumea aparenelor.
Ne aflam n plin baroc. Molinos,
protagonistul nedreptei retractari ce i-a fost
impusa n biserica Santa Maria sopra
"
"
Minerva , i-a interpretat secolul ca nimeni
altul. Il Nul/a. Il Nessuno. Dar nu numai el.
G6ngora, singuraticul, sarcaJ;ticul, umilitul,
una dintre figurile cele mai bogate ale poeziei
timpului sau i din toate timpurile, scrie, in
1582, un excelent sonet, pe care Tesauro il
reia ca axa a gradatia discursului sau,
repetnd literalmente ultimele cuvinte: gt,
"
par, buze i frunte, bucurai-va, 1 nainte ca
tot ce la vrsta stralucita 1 a fost cristal
luminos, aur i crin i garoaflt,// mai mult ca
violeta retezata, n argint 1 sa se schimbe, dar
tu i frumuseea asta 1 n pamnt, umbra
fumurie, pulbere, neant."
13. Prin 1975, JoseAngel Valente a scris
rndurile de mai jos, inchipuind, poate, o
estetica a neantului: Poate ca supremul,
"
singurul exerciiu radical al artei, e un
exerciiu de retragere in sine. A crea nu e un
act de putere (putere i creaie se anuleaza);
e un act de consimire sau de recunotin.a.
Creaia poartasemnul feminitai. Nicidecum
act de penetrare in materie, ci paJ;iune de a fi
penetrat de ea. A crea inseamna a zamisli o
stare de disponibilitate, in care ceea ce e mai
nti creat este vidul, un spaiu gol. Pentru
ca singurul lucru pe care il creeaza artistul
nu e probabil dect spaiul creaei. Iar n
spaiul creaiei nu exista, se pare, nimic
(pentru ca un lucru sa poata ti creat aici).
Crearea neantului e principiul absolut al
oricarei creaii: Dumnezeu spuse: - Sa fie
Neantul. 1 i ridica mna dreapta 1 pna i
acoperi privirea./ i Neantul fu creat." O
estetica a neantului? Poate mai mult dect
att.

Gheorghe IORGA

23

www.cimec.ro

Profesorul Mircea PETRESCUDMBOVIJA la 95 de ani

Arheologia romneasca i invaamntul superior de

arheologie i istorie din ara noastra marcheaza o importanta
aniversare. Cel care a fost vreme de aproape cinci decenii
indrumatorul attor generaii de arheologi i istorici i care
de peste apte decenii este o prezena activa in istoriografia
romneasca, profesorul Mircea Petrescu-Dimbovia
mplinete 95 ani. Venerabila vrsta la care a ajuns il face pe
distinsul sarbatorit nu doar decanul de vrsta al arheologilor
i istoricilor din tara noastra, ci i un adevarat model de
viaa intelectuala inchinata arheologiei i istoriei stravechi,
catedrei universitare i muncii pe antierele arheologice,
activitatii de elaborare a unor lucrari tiinifice i, nu in
ultimul rnd, preocuparii de a forma noi generaii de
specialiti care sa duca mai departe faima arheologiei
romneti pe drumul deschis de Vasile Prvan, Ioan
Andrieescu, Ioan Nestor i alii.
Mircea Petrescu-Dimbovita a vazut lumina zilei la
Galai, la 21 mai 1 9 1 5, intr-o familie de intelectuali. Tatal,
jurist, ajuns intr-o vreme prefect de Vrancea i deputat liberal
de Covurlui in Parlamentul Romniei, i mama cu studii i
creaii in domeniul muzicii, descendenta a unei familii greco
italiene, avnd relaii strnse de prietenie cu fosta secretara a
marealului J. Pilsudski, ef al statului polon in anii 1 9 1 81 922, i-au asigurat de mic o educaie aleasa.
inca din clasele liceale fllcute la Galai i s-a inradacinat
interesul pentru istorie i in special pentru arheologie. Un
rol important in acest sens 1-a avut profesorul sau de limba
romna de la Liceul V. Alecsandri", Aeiu Hoga, fiul
"
scriitorului Calistrat Hoga, un distins dascal, fost coleg la
universitate cu V Prvan, care in afara orelor de clasa prezenta
elevilor Istoria Arheologiei a lui Al. Odobescu i Getica lui
V Prvan.
Ca student al Facultatii de Litere i Filosofie din
Bucureti, intre anii 1 93 3 i 1 937, cu specializare in
domeniul arheologiei i istoriei vechi i-a avut ca profesori
pe Ioan Andrieescu, ctitorul arheologiei preistorice in
Romnia, Ion Nestor, creatorul colii de arheologie medi
evala in ara noastra, Vladimir Dumitrescu, preistorician de
mare reputaie pe plan naional i internaional, G. Murnu,
specialist in arheolog ia clasica, Scarlat Larnbrino, specialist
in epigrafie i antichitatea greco-romana. n acelai timp a
beneficiat de largul orizont al leciilor unor savani precum
N. Iorga i C. C. Giurescu, in domeniul istoriei, G. Oprescu,
la istoria artelor, Simion Mehedinti i Vintila Mihailescu, la
geografie. n paralel, la dorina tatalui, a urmat i Facultatea
de Drept.
Foarte contiincios, de o rigoare a muncii intelectuale
exemplara, i de o tenacitate remarcabila, s-a impus in faa
profesorilor i in rndul colegilor. inca din ultimul an de
facultate, a primit sarcini didactice, astfel ca, ncepnd din
1937, a devenit asistent onorific la Catedra de preistorie a
Facultatii de Litere i Filosofie a Universitatii Bucureti.
Altfel spus, ncepnd din 1937, cnd devine asistent onorific
i participa pentru prima data la o manifestare tiinfica
internaional, Mircea Petrescu-Dimbovita a parcurs, in
aproape jumatate de secol, un impresionant cursus honorum.
An de an, etapa cu etapa, s-a dovedit o prezena activa, att
la catedra universitara, ct i in fruntea unor instituii de
specialitate sau pe antierele arheologice, toate avnd drept
obiectiv dezvoltarea cercetarilor arheologice privind epoca
preistorica i nu numai, valorificarea tiinfica i muzeistica
a rezultateloracestor cercetari i, nu in ultimul rnd, formarea
unor specialiti de valoare.
O simpla enumerare a bornelor ce au marcat acest cursus
honorum este edificatoare. ntre anii 1937 i 1 948 a fost
asistent onorific la Catedra de preistorie a Universitatii din
Bucureti, cu unele intreruperi determinate de urmarea
cursurilor colii militare pentru ofieri de rezerva in artilerie
( 1939-1940) i participarea la Al Doilea Razboi Mondial
(mai 1941 - noiembrie 1944) ca ofier cu transmisiunile la
Regimentul 3 artilerie grea. n 1 947 i-a susinut teza de
doctorat, la Universitatea din Bucureti, sub indrumarea
profesorului Ion Nestor. Din 1 949 a devenit, prin concurs,
confereniar universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie a

Universitii "Al. !. Cuza" din Iai. Devenit profesor

universitar titular in 1956, dr. docent in 1957, conducator de
doctorat in 1 966, pna la pensionare, in 1983, a predat
cursurile de istorie veche a Romniei, arheologie preistorica,
o serie de cursuri speciale i a condus multe teze de doctorat.
A tiut cum sa atraga spre arheologie i istorie veche
muli studeni, pe care ii recruta inca din anul I de facultate,
un rol important avndu-1 Cercul tiinific studenesc de
istorie veche i arheologie. Pentru studeni, a realizat doua
manuale: Scurt istorie a Daciei preromane ( 1978) i, in
colaborare, Istoria Romniei de la inceputuri pnil in sec. al
VJJJ-lea (1995).
n paralel cu munca la catedra universitara, menionam
ca a ocupat i alte funci, nu din alte motive, ci doar din
dorina de a impulsiona cercetarea tiinific in domeniul
arheologiei. A fost director al Muzeului de Istorie a Moldovei
( 1956- 1 968), director al Institutului de Istorie i Arheologie
,,A. D. Xenopol" din Iai al Academiei Romne ( 1 967-1 989),
decan al Facultai de Istorie din cadrul Universitatii ,,Al. !.
Cuza" (1976-1977); a fondat, in 1 960, i a condus muli ani
prestigioasa publicaie de specialitate Arheologia
"
Moldovei", a fost redactor principal, mai multi ani, al
Anuarului Institutului de Istorie i Arheologie A. D.
"
Xenopol", precum i membru in comitetele de redacie ale
altor publicaii de specialitate din ara.
A reinut i reine atenia, indeosebi in lumea
specialitilor, activitatea profesorului Mircea Petrescu
Dimbovita in domeniul arheologiei preistorice i a evului
mediu timpuriu. A efectuat cercetari in peste 1 5 situri
arheologice, un loc aparte ocupndu-1 aezarile de la
Cucuteni-Baiceni, Habaeti i Trueti, care I-au consacrat
ca un mare specialist al eneoliticului, indeosebi al culturii
Cucuteni, precum i cercetarile arheologice pe care le-a
condus la Hlincea-Iai i Fundu Herii privind evul mediu
timpuriu, respectiv, incheierea procesului de formare a
poporului romn i inceputurile vechii civilizai romneti.
Din capitala culturala i tiinific a Moldovei,
profesorul Mircea Petrescu-Dimbovia a declanat i
coordonat, in toata Moldova, o vasta operaiune de
identificare a sirurilor arheologice, in multe efectundu-se
cercetari metodice prin colaboratorii i elevii sai, aa nct
astazi harta arheologica a spaiului est-carpatic nu mai
prezinta pete albe.
Intensa i vasta sa activitate de cercetare arheologica,
mergnd in spaiu de la Fundu Herii-Botoani pna la
Stoicani-Galai i in timp acoperind peste cinci milenii de
istorie est-carpatica s-a concretizat in peste 1 5 volume (de
autor, sau coordonator i editor), peste 250 de studii, articole,
note i recenzii, publicate in ara i strainatate. Dintre lucrarile
care il recomanda menionam doar cteva: Aezilri din
Moldova de la paleolitic pn in sec. al XVJJJ-lea ( 1970,
coautor), Depozitele de bronzuri din Romnia ( 1 977),
Trueti. Monografie arheologicil ( 1 999, coautor). Sisteme
defortificaii medievale timpurii la est de Carpai. Aezarea
de la Fundu Herii,jud. Botoani ( 1 987, coautor), Cucuteni-

24

www.cimec.ro

Cetuie. Silpilturile din anii 1961-1966. Monografie

arheologicil (2004, coautor), la care se adauga doua
monografii publicate in Germania.
A avut, indeosebi in ultimele decenii, o preocupare
deosebita pentru modernizarea metodelor de cercetare in
arheologie, pentru cercetarile pluridisciplinare, pentru
folosirea in arheologie a unor realizari din alte domenii ale
tiinelor. Amintim ca in ultimii ani de activitate didactica a
tinut un curs de metode moderne de cercetare in arheologie.
Bogata sa activitate in domeniul arheologiei,
preocuparea de a forma o cohorta de specialiti, dorina per
manenta de Moire a domeniului de cercetare 1-a determinat
pe istoricul Al. Zub sa afirme ca profesorul Mircea Petrescu
Dimbovita a creat " o coal arheologicil ieeanil, avnd ca
trsdturi distincte, intre altele, acurateea tehnicii, spiritul
interrlisciplinar, comparatismuf', iar pe unul dintre apropiaii
discipoli, arheologul i istoricul Dan Gh. Teodor, sa conchida
ca profesorul nostru " a creat o coald de arheologie
moldavd'', puncte de vedere la care subscriem pc deplin.
indelungata i bogata activitate a profesorului Mircea
Petrescu-Dimbovita a fost recunoscuta i apreciata pe plan
naonal i internaional, prin numeroase titluri i distincii,
alegerea in diverse comisii i comitete de specialitate. ntre
altele, in mod selectiv, amintim ca in 1991 a fost ales membru
corespondent, iar in 1996 membru titular al Academiei
Romne. Pe plan extern a fost membru in Consiliul Perma
nent al Uniunii Internaionale de tiine Pre i Protoistorice
( 1 964 - 1 9 1 ), membru al mai multor instituii academice i
tiinifice. A fost invitat i a participat cu lucrari la mai multe
congrese i alte manifestari tiinifice internaionale, precum
cele de la Hamburg, Roma, Praga, Belgrad, Nisa, Ciudad de
Mexico, Mainz, Bratislava, Stuttgart, Atena, Sofia, Nitra,
Palma de Mallorca etc. A fost invitat pentru documentare i
schimb de experiena in mai multe tari, intre care menionam
China i Turcia.
Pentru munca sa tiinifica, a primit numeroase titluri i
distincii naionale i internaionale, intre care amintim doar
Premiul "V Prvan" al Academiei Romne ( 1978), Ordinul
Naional Steaua Romniei" in grad de Ofier (2001) i titlul
"
de Cetatean de onoare al municipiului lai (2005).
La acest frumos popas aniversar, i dorim magistrului
nostru multa sanatate, noi contribuii tiinifice i inca muli,
muli ani.
loanMITREA

George BLIJA:
schita pentru un portret de interior
Pe vremea cnd ma hotarsem sa
wmaresc micarea gndirii producatoare a
unor scriitori, spre a contura figura spiritului
lor creator - cautam cu nfiigurare texte n
care gramatica structurilor sa se lase citita.
Nu tiam ct de ofertante sunt, i sub
aceasta incidenta, cartile lui Balaia parcurse
de mine, e adevarat, trziu. Ca i alii, am

cnd o emanaie a infernului, cinica i

adevarat i pe deplin complexitatea fiinei

constatat, citind Lumea in doua zile, nsuirile

provocatoare, pregatind n taina o mare

omeneti (voit ignorate sau reduse la o

frapante ale prozatorului. El penduleaza, cu

opera, o fapta glorioasa sau - cine tie - una

schema de reacii instinctuale de catre

uluitoare uurin, ntre farsa i tragedie, ntre

oribila. Martorii-naratori par pur i simplu

ideologia totalitara).

burlesc i grav, face sa neasca demonismul

derutai de prezena sau fie i numai de

Este impresionanta - i a zice ca unica

n plina banalitate a cotidianului linititor i

amintirea, de imaginea reconstituita a unei

n proza noastra - voluptatea pe care o pune

Lumii in doua zile

ritualizat, creeaza atmosfera i, fara sa o vrea,

asemenea personalitati, i atitudinea lor

autorul

chiar tipologie, o tipologie intemeiata pe

ezitanta, contrazicerile la tot pasul amna la

nenumaratelor faete ale lucrarilor i fiinelor

observaii ascuite, de mare rafinament. Are

nesfrit nchegarea, n spirit canonic, a unei

i, odata cu ele, ale lumii n ansamblul ei.

mobilitate

istorii coerente i a unei biografii plauzibile.

Teoretic, aceasta atitudine afirmativa

intelectuala i o nelinite imaginativa la

Antipa se arata a fi mereu mai mult sau

poate fi pusa n seama fie a unei vocaii

frenezie

senzoriala,

n relevarea

mai puin dect spusele evanghelitilor sai.

extraordinare a detaliului, fie a unei aversiuni

i teroarea i mai ales tie cum sa nasca

Mai ales cantitatea i felul provocator

Caci dcdublarea (daca despre aa ceva e

reziduale faa de tot ce trimite la monopolul

legenda. Cauta cu voluptate morbida

n care apar aceste soluii tehnice pot fi

vorba) sau existena lui paralela (daca ea s-a

dreptati i , la unici tatea adevarului, l a

amanuntul senzitiv spre a-1 retrai cu

interpretate, cred, ca o proba a superbiei

manifestat cu adevarat) au, dupa cum

unilateralitatea soluiilor i l a maniheismul

limita nevrozei. tie sa induca suspiciunea

intensitate vicioasa, spre a-1 reproiecta fan

scriitoriceti, a credinei n puterile

observam, asupra semenilor acelai efect

viziunii etice impuse ani la rnd de ideologie

tastic i a-1 mpinge, astfel, n enorm i n

discreionare ale autorului n raport cu lumea

paradoxal pe care 1-a avut dubla natura a lui

artitilor. nclin sa cred cae vorba mai curnd

farsa.

pe care o plasmuiete. Din spusele

Isus.

Numai ca aici, n

Lumea in doua zile,

de o astfel de replica mai greu de neles i de

Acestea sunt doar cteva din virtuile

prozatorului rezulta ca revelaia ar fi avut

narative indiscutabile, apte sa-i asigure

loc pe parcursul unor experiene ludice din

ne aflam n plina literatura, iar n ceea ce l

autorului un loc important n istoria

laboratorul de creaie: "Oare eu nsumi n-am

"
pornit pe drumul asta dintr-o gluma? , se

privete pe Balaia - n plina revelaie a

scriitori ieii cu greu i cu rani necicatrizate

literaturii romne, o literatura careia nu-i

puterii ei. Autorul nelesese, de fapt, ca, n

din obezitaile realismului socialist. Reacia

prisosesc astfel de proze de o mare

intreaba un personaj din carte, euforizat de

spaiul acesteia, personajele nu sunt, ci devin.

lui Balaia mpotriva schematizarii, a

complexitate. La un asemenea grad de

senzaia de fora i de grandoare pe care i-o

i devin... prin iluzia artei i viclenia formei.

simplificarii meschine i grosolane a lumii,

consistenta epica se ajunge prin iluzia artei

da sentimentul ca poi "sa nu cenzurezi

Antipa e doar un personaj, un simplu

a proletarizarii nsuirilor ei este att de

i viclenia formei, adevar pe care prozatorii

nimic, sa faci un colos de cuvinte, ceva ca

personaj pe care autorul l complica, l

puternica, nct conduce la sfidarea

l pot afla ntr-un moment sau altul al istoriei

Sfinxul sau Golemul pe care nici vntul

oculteaza, i asta n timp ce ne da impresia

conveniilor verosimilului, a regulilor

scrisului lor.

deertului, nicio formula magica sa nu le

ca se straduiete, prin martori, anchetatori i

staruitoare ale speciei romanului i la

poata distruge".

vrafuri de documente, sa-I aduca la nivelul

naterea unei psihologii de creaie bazate pe

Felul cum, cuprins de o ciudata exaltare,

pune n micare Balaia toate procedeele
cunoscute (la jumatatea anilor '70) la noi i

Dar sa reluam discuia din alt unghi,

cel al construirii personajului principal.

evaluat ca atare, pentru ca e relativ trzie, dar

pe care o regasim - cum am vazut - i la ali

judecaii comune. Pentru ca prefera sa-i tie

credina nebuna n puterea nemarginita a

cititorii bntuii de perplexitate i ntr-o

scrisului.

aiurea, toate tehnicile narative care ar putea

Simplificnd ntructva i dnd la o

neintrerupta postura interogativa, prozatorul

Diversificarea perpetua i n orice fel e

complica povestea i ar da senzaia de

parte vemintele fastuoase i pandantivele

i dorete un erou proteiform, incitant,

principiul generator i dominanta stilistica a

complexitate i densitate - ma face sa

textului, sa observam ca, n fond, romanul se

ispititor i, n fond, incomprehensibil. i l i

presupun ca descoperirea acesrui "secret" al

ocupa de existena i moartea unui personaj

obine punnd la contribuie tot ceea ce,

puterii, al puterii scrisului, a avut loc chiar

insolit, prins ntr-o poveste stranie, despre

tehnic vorbind, tia atunci despre adncirea

cartilor lui Balaia. Scriitorul pare sa perceapa

continuitatea ca pe un pericol mortal i, aflat

n conflict cu orice tendina de sedimentare,

atunci, n cursul redactarii cartii. Mersul

care vocile naratorilor i documentele, pe

confuziei i sporirea terenului alunecos al

zglie nentrerupt, ca atins de o forma de

gndirii producatoare tradeaza euforia unei

masura

enigrnei.

neurastenie a deja-vu-ului, nveliul textului.

revelaii. Este pus n joc un numar copleitor

contradictorii, din ce n ce mai greu de

George Balaia a mizat pe literatura

de practici stilistice care i cauta, toate, un

controlat i de evaluat prin categoriile

care se nate din mers, i se ivete chiar i

schimbarii

loc la vedere: interventiile personajelor

firescului.

(sau tocmai) prin dosirea, ambiguizarea,

redactarii, a procedeelor romaneti, a timpilor

ce

sporesc,

spun

lucruri

obscurizarea mesajului.

Rezultatul este o orgie a variaiilor, a

imprevizibile a formelor

naratoare care i declara limitele i i declina

n legatura cu Antipa, afirma cte ceva,

din cnd n cnd autoritatea, structurile

mai bine zis aproximeaza, persoane cu

i o componenta socio-istorica intra n

de apropiere de eroi i de faptele lor, a

ambiguizarii deliberate a situaiilor, jocul

ocupaii i mentalitati diferite i cu biografii

definirea acestei atitudini care presupune

tonalitailor narative, a ponderii fanteziei,

echivocului i al relativizarii continue a

interesante, capabil sa adnceasca farmecul

"
"
carii. Despre "omul domestic ( angelicul )
"
sau despre satanicul Antipa se pronuna

respingerea personajului predictibil i

ironiei, aluziei, paradiei, comicului,

sfidarea conveniilor verosimilului. Vad n

grotescului, a evocarii lirice, a realismului

aceasta fuga de claritate survenita n plin elan

sumbru i minuios i a fantasticului nascut

al clarificarii i n aceasta evitare a tentaiei

din el.

deduciilor cititorului, derapajele fanteziste

survenite" mereu la vreme, digresiunile
"
estetice, fi lozofice sau poetice care

naraunii, a persoanelor verbale, a direciilor

juxtapunerea ntmplatoare de fapte,

batrnul August palarierul, "un fel de cronica

"
vie a oraului , ihtiologul savant Baroni,
"
"autorul unui celebru tratat nescris ,
"
"remarcabilul muzicolog, autor de cronici

indepartata, abia sesizabila, la modelul epic

de prezena implacabila a factorului timp i

deformarea acestora ntr-o alternare de

muzicale la ziarul local, Paaliu, nevasta

realist-socialist impus de autoritati cu doua

de regulile de neeludat n scris ale

oglinzi concave i convexe; nimic nu

(Felicia), o iubita din tinereea eroului

decenii n wma.

semnaleaza trecerea de la monologul inte

(Marta), gradinarul fanatizat i dement

Prima reacie a fost reapariia n

din zona expresiei sa fie executate i mai

rior la altceva, indicaiile grafice sunt

Anghel, lefuitor de oglinzi i cultivator de

abandonate i frazei i se ofera dreptul sa

cactui, anchetatorii Viziru i Alexandru

literatura noastra de dupa 1 960 a individului

"
cu tare i suceli, a "cazurilor , a

manifeste toate odata: o veritabila nevropatie

cuprinda replicile mai multor personaje etc.

Ionescu (acetia din urma sunt i naratori) i

comportamentelor bizare, imprevizibile, a

a simultaneitaii.

Aceasta proliferare vadita a procedeelor

muli alii. i pentru ca multipl icarea

marginalilor decorativi, a diversitatii

romneti i-a facut pe unii critici sa

unghiurilor sa atinga burlescul, i spun

spectaculoase, a unicatului.

i dulau) filozof Argus, autorul unui poem

puinatate i simplitate pe care o tradeaza

(Mondo cane) n doua pari: despre lucrurile

limbajul epic la care au recurs marii prozatori

PS: Mi-a dori sa-I vad, muli ani de

cautat cu sigurana lui G. Balaia un loc

i faptele cumini i raionale (Domestica) i

ai ultimelor doua decenii ceauiste (D.R.

aici ncolo, pe acest nentrecut iluzionist

printre precursori). Setea experimentarii a ct

despre cele diabolice, iraionale (Infernal ia).

Popescu, Augustin Buzura, George Balaita,

aratndu-ne de ce e capabila bagheta vrajita

mai multor efecte literare cu putina pare de

n ochii tuturor acestora, Antipa e cnd

Mircea Ciobanu, Nicolae Breban). Ei au in

a artei.

nepotolit i e legitim, nu-i aa, sa ne intrebam

un oarecare filozof de provincie, moale i

tuit ca, orict de dens, textul lor nu e niciodata

ce motiveaza acest impuls.

distrat, care nzuiete la putina demonie,

ntr-att de dens nct sa poata exprima cu

fragmenteaza ce mai ramasese nefragmentat

din fluxul narativ, mixajul ingenios sau

vorbeasca de aceasta carte ca despre o uriaa

pastia la adresa romanului modern i a
"
manoperelor lui ("postrnodemii i vor fi

parereapna i caelua vorbitoare Eromanga

de simplificare a formulei umane, sub orice

Ai senzaia uneori ca Balaita, alergic la

pretext s-ar fi manifestat ea, o ultima reacie

orice simptom de statornicie i fixare, agasat

Ultima este aceasta spaima

consecuiei, ar dori ca toate aceste modificari

repede dect sunt. Daca s-ar putea, sa se

Scriitorul contrapune puterii lumeti

(politice i sociale) acest soi de demiurgie a

de

creatorului de literatura, capabil - simte el de concomitena i ubicuitate.

Eugen NEGRIO

2S

www.cimec.ro

POESIS

George BALAIJA
( . . . ) Jnactual

atemporal,

Balaita

sustine ca demersul lui, nuanat de-a lungul

multor ani, tinde (contaminat de o expresie
a lui Fernando Pessoa), spre ceea ce el
numete

arta prozei.

Sapa via ta

Cu alte cuvinte, lot

ce scrie, indiferent de fonna, este o proza

elaborata, un sistem care include toale

i daca n bezna focuri se aprind

genurile l i terare. Daca nu cumva l e

Ele sunt reci i nelatoare semne ale vicleniei

desfiineaz! E l nu propune u n model, ci

i exprima propria natura. Arta prozei nu

Comoara de mult a fost risipita

este o judecata de valoare. Este doar un

i nu cel care a dezgropat-o se bucura de ea

test de rezistena. n fond, un joc cu miza

foarte mare, dar nu cu multe anse de ctig.

Tu nsa nu te opri

Acestui Balaita (mult ispiti! de comedia

Alte poveti te ateapta

neagra) i place riscul. Asumat pna l a

Nu te mira nu te bucura nu te ntrista

capat. (. . .)

i nu fi nspaimntat
Ca n ultima vreme mai ales spre dimineaa

Vlntllll IONESCU

Visezi ca trebuie sa pleci ntr-o lunga calatorie

Nu te du la talmacitorul de vise

Chihlimbar

Sapa via ta
i mulumete n taina ca
Atunci cnd deschizi ochii n zori
Gaseti candela aprins

Intre attea ovaitoare umbre

Iata i talpa ta

1 5 iunie 1 969

Tescani, iulie 1983

ngusta i scobita
Ca o fibula

A cazut floarea marului

Batrnul nchide cu grija poarta
Gradinii. Se mica moale, pe cretet

Lied

O palarie de fetru
atta de veche
atta de veche

in Mecanismele de Sus
Un funcionar corupt poruncete

De streaina gardului scund de nuiele se

verii sa ninga

Sprijina o sapa. Furnica luneca

iernii sa ploua

Urca al dracului de greu pe coada

Schimba ordinea Solstiiilor

Lunga i lustruita ca piatra de pe prunduri

Adauga o umbra intunecata Echinoxului

i n sngele meu face sa cada
O lacrima de mandragora

Departe
Pe veranda hoteste ascunsa n frunziul

glume colareti?

Micat de curenti i difuz sonorizat

vicleniile destinului?

Precum Timpul n ghiocul igancii, iata, o

Mna subiratica vag maslinie aaza

Dar n somn Alma optete, sude

Pe masa un coule de argint

e linite

e bine

Verde ntunecat i un iepure de

e curat

Stepa lnga frunza de brusture. Vara

Cu gndul i fapta o apar

Abia ncepe. Zilele lungi sunt nsa pe sfrite

Pacatos sunt i prea plin de iubire

Vovidenie, casa lui Sadoveanu

in genunchi cad i ma rog sa nu-mi

Fie luata. Lnga mine

Sa rarnna de-a pururi

Bacifu, noiembrie 1968

lmpromptu

Fetele blanarului Bora Dragotici din Vama Sarii

Smintitele alea Lynda i Borivoje

Ar cam trebui sa se marite

Jumatate din noapte

Ele se piaptana una n faa celeilalte

i trag cu ochiul la flacara lumnarii
Ceara parfumata. Din slbiciunea lui pentru ele
Blanarul cumpara pe sub mna
Nenumarate scumpeturi de la Paris i din Emirate
Dimineaa
Din gua lor aurie dau navala

.
Tot felul de ciripituri oapte vorbe povet1
Dintr-o capana de zahar candel

Cnd se deschide laleaua

in

La marginea Imperiului

Moartea privete cu ochi dulci

lumina dimineii

Merele i gutuile

Vezi umbra turlei

Nemicate pe polia din camara

Lunecnd pe ape
i iata fluturele uria

Ct e ziua de lunga

Cum pazete intrarea

Lynda i Borivoje
Umbla prin odaile scunde i largi
Numara n palma graune de cam for
Dau cu tifla n oglinda ct o ua de magazie
i se gndsc la un ofiter cu chivara

Teama de ce ar putea fi

Tescani, vara, 1970

Spitalele sunt pline

de
Femei frumoase i bolnavi incurabili

26

www.cimec.ro

C.D. ZELETIN
Firul de nisip
Ziurel de ziua

Plesnit de calatoare metereze,

l vntura de veacuri viata marii,
un mare zeu minuscul al rabdarii
ce n-are o secunda sa viseze ...

De zapezi i de ninsori,
sni visez i subsuori
i din arbori este clar ca
domn e imparatul Parca...

Dar azi l cheama din pustiul zarii

suavu-mi golf cu-aprinse paranteze,
catre alboarea unei dulci faleze,
n care-o clipa m-am lasat visarii.

Sunt zapezi ori sunt iluzii

de sol ars de Andaluzii,
unde cresc din veac maslinii,
coaja stearsa a luminii?!

Prin pactul lui misterios cu briza,

ajunge-n subsuoara cartii mele
i-ntia oara ntlnete visul...

Ziurel de ziua, zi
ct mai e pn' la a fi?!
- Nu-ntreba, c-o sa-ti ramna
timp sa-ajungi pna la pna...

Tresar, caci ma strafulgera surpriza

de a-mi parea, prin aste firicele,
ca haosul mi cerceteaza scrisul...

Zeletin este un liric a carui emotie, ocolind rabufnirile temperamentale,

se exprima n accente duioase sau n rememorari prielnice. Nu ti-I poti
nchipui izbucnind n diatribe sau alunecnd n imprecatii pe seama cuiva,
de aceea nu cultiva expresiile tari sau senzatiile taioase. in fond, cnd ti-ai
petrecut decenii lnga Perpessicius (etimologic, cel obinuit cu durerea>>),
Edgar Papu sau Tzigara-Samurca, nu te mai poti cobor la standardul
expresiei comune. in plus, cine scrie eseuri despre asonane, aliteratii,
hipocoristice i endecasilabi aduce cu un nger caruia privirile pamntenilor
nu-i pot depista prezenta i nici nu-i pot masura spectrul. Zeletin e un astfel
de nger micndu-se pe nite trepte la care nu ajung dect calotilii de
esenta ultrarafinata, acei vicioi nobili suferind de rarisimul sindrom al
ca.rtura.riei ca modus vivendi.

De ninsori i de zapezi,
geme cerul de aezi
i-i un fonet de troiene,
ca de gene printre gene.
Iarna mea, celest rogoz,
alb amenintat de roz,
te-ai urzit, te-ai destramat?
- Ce-ntrebasem?!
Am uitat...

Sorin LAVRIC

Mattinata
Azi domnul domn ntru desavrire,
abia ivind fiina lui subire,
respira sacru zorile din zori
i-n trecere e sarutat de flori . . .
Cresc iederele sa-i rvneasca gura,
panselele stupide-i ling fllptura,
dar el, perfect i-afara din simire,
e tot numai gndire din gndire,
cnd ceaa alintata din gradina
o taie cu lumina din lumina ...
Zadarnic blnzii crini spre loja-! vor
i-1 ispitesc simtindu-1 dintre-ai lor:
el, tot mai treaz, i parasete-n coma,
sorbit de-a soarelui ivit fantoma,
pe care-n drumu-i o dezbraca zorii
de hainele dearte ale florii ...
Azi domnul domn ntru desavrire
e nsui crinul dincolo de tire.

De vrsta
Calu-i pag i iarba-i arsa,
susurul uscat n fag,
de-a putea n somn macar sa
uit de veacul meu beteag
Fila zilelor intoarsa
crete-al carti valmaag.
Calu-i pag i iarba-i arsa,
susurul uscat n fag.
larba-i arsa, calu-i pag,
viata inca nu mi-i stearsa
i departe, peste-un prag,
o lumina se revarsa ...
Calu-i pag i iarba-i arsa.

Nui mai ajunge sufletului ...

Printre statui
Cupa
Cupa, careia-n simbol
i-ai gustat un strop de vin,
o pastrez, ironic sol
al sperantelor, pe scrin.
Ca o acvila, ocol
dau sarutului alpin,
cupei, careia-n simbol
i-ai gustat un strop de vin.
Ce-a mai cauta-n alcool,
ce lecturi sa mai termin,
cnd n juru-i vastul gol
este disperat de plin?!
Cupa, careia-n simbol...

Plimbndu-ma-n racoarea gliptotecii

n care-i donn ncremenirea vecii,
statuia-n apogeu etern mi fura
subtil din trectoarea mea caldura ...
Ah, Doamne, cum ascunzi nemplinire
n tot ce pare-a fi desavrire!
Dau frumusetii doar un strop de viaa,
iar lacomia ei o i ngheaa:
eternitatea-incarcerata tipa
dupa viaa mea, dupa risipa.
n stari le-i perfecte-o roade ghimpul
ca n-are clipa-n timp ce are timpul...
Ne leagana un ritm i-n schimbul magic,
prin albe aiurari de hemoragie,
simt, n deertaciunea ei fecunda,
cum vrea vecia inca o secunda ...
Atena, 1981

Nu-i mai ajunge sufletului, nu,

sa zica: tie, tine, te i tu,
nct mi pare, n secunde stranii,
ca-n tine-mi depan orele i anii,
iar tu, din tot mai slaba-mi ezitare,
iti creti din mine propria-ntrupare.
Gasim n celalalt un elizeu:
eti clipa ta venind n timpul meu,
pierd pn' i restul ce ma face parte,
i trec viata i-mi nchei o moarte.
n pretutindenile nostru au apus
la dreapta i la stnga, jos ori sus,
te miti, ma mic, traim fllra soroc
dulceaa seaca-a starilor pe loc ...
Ni-s mpletite vietile - odgon
ntins ntre fregata i ponton,
n care prin furtuni nu este chip
sa ni se-ascund firul de nisip.

27

www.cimec.ro

Dan-Bogdan HANU
O casa, aproape nimic
o casa
privirea ei intoarsa-i motenire stoarsa
ciur prin care zorile se cem
scormonind cotloane ca nite hauri de psla
forfecnd hatiuri de coridoare inguste
unde lumina e o cusatura in trecere pe acolo i prie
fichiuie sleita in vlvatai linguitoare
i doar un murmur razbate
"ma voi ngropa in poezie
ca o secure a razboiului intr-un cmp napadit de rascruci"
una dintre acele cladiri cu o cruzime mocnita
de aisberg
depozitare tara scrupule ale unei subtile ameninari
torcnd inabuit undeva in fundal
dar pentru aa ceva trebuie sa te obinuieti
sa adastezi dincoace de pori
ca i cum minile i picioarele n-ar mai avea nicio trebuina
o casa
somptuozitatea ei macinata erodata

Poezia ... unde e poezia?

(tacerea ei ne omoara)

de rutina gesturilor ce au incolit-o pe dinauntru

semannd izbitor cu preocuparile importante
pentru care nu s-a aflat inca moaa sa le zvrle-n lumina
dospind mai departe
un val de cheaguri plutind peste circumvoluiuni

e inca bine cta vreme cititul e singurul bandaj

obsesii le-am spune

prin care rana nu razbate afara

daca aici n-ar li aproape nimic de care sa te legi

nu se casca spre lume

aproape nimic sa te ajute sa mergi mai departe

inca bine strns intaurat in pagini

privirea strnsa

sa-ti vezi de citit mai departe

un pumn innd oasele in loc

nu mai e voie sa-i marturiseti aerul

poate doar sa ai aerul ca ai face asta

(martie 2010)

ca ai cunoate-o printre altele

sunt lucruri mai importante in viaa
dei privirea nimerete att de rar aici
mereu in alta parte
numai in viata nu

Steagul alb al unei nepotriviri

in fata de unde se ateapta sosirea punctului ratacitor

margini ale ceurilor, articulaii ale terorii ,

ca in fotografiile acelea in care

unde deocamdata cresc precum cercurile arborilor

doar rnduri de oameni tacuti
nu se cunoate motivul

huse d e fu m trase peste inimi,

dar fac prinsoare ca nu poate

rochii de fum atinnd caile imputinate ale libidoului,

fi

dect unul arhetipal

toi sunt aliniai cu minile impreunate

dantelarii de mzga lasate de atingerea degetelor,

mai jos de curea

catarate peste catapetesme i chipuri,

ca i cum ar alcatui un zid

trimise pe numele nostru, cu voia numelui nostru,

ca i cum orizontul s-ar pregati sa execute lovitura libera

iata noul scris, impnzind de pe acum privirile copiilor

neinvaati sa citeasca,
jerbe de mzga presarate peste orizontul beton
al poetului expert i scufundator tara mila,

armura nu-i pentru moartea ce podidete pe dinauntru

cutreiernd tara busola arta limbajului,

tot mai anevoie desluesc ce-mi sta faa

razuind cu grija urme, verificnd mulaje.

ochii focalizeaza doar imagini aflate la mare departare

asta ma lasa de-a dreptul intr-un viitor ce

degetele nu mai scriu despre fapte,

daca va

degetele incordate arata neobosit fapte,

li

atins

imi va arata in amanunt tot ce

e un loc comun sa spunem

acum

ca degetele se agaa de fapte,

daca a vedea clar a ocoli

dar nu, nu de fapte,

e al treilea ochi

de gramatica (fapte)lor,

ispaind povara unui mare navod

degetele nu mai deira, degetele impletesc noapte,

nor aternut peste frunte

sa ne ascundem, sa ne pierdem din vedere,

esnd cu pioasa lentoare

ntr-un imperiu mut,

de eprubete unde faptele se dezvolta ca o flora minuscula,

intunericul celorlali doi

dar multe, de nenumarat ui vor avea degetele de deschis

pna acolo,
extenuant vor aluneca pe claviatura ferma a unei nepotriviri,
razbind uneori la vedere, izbucnind imaculata

mucenici ai dezordinii mnnd turme de ifose

doar fum impleticind privirile i stlcind vorbele

ca urzeala prin rosatura covorului.

impotriviri ce apasa umerii i strng hotarele-n la

in zile ce nu-s dect un edem al celor trecute

mereu de partea cealalta a scrisului,

edem al Edenului parasit in graba

mereu coroanele copacilor inlanuite deasupra,

zile cu soarele ct o groapa

degete impreunate,

indeajuns ct sa-i imbraieze pe toi

mereu trebuind sa scoi firele inainte de a iei,

mai putin puterea de a inelege

sa te lepezi de sosul periferiilor,

scapata mereu din marile incercuiri

aici, unde tara-ncetare demult urca-n acum,

tocmai aici soarele se apleaca i citete ceva pe chipuri,

(ianuarie 2010)

cu o strabatere a sa, lenta, printre noi,

o micare de timp clatinat in pahare.

28

www.cimec.ro

POESIS

Ovidiu GENARU

Liliac alb, norocos

N-am atins-o! Delicata, s-o striveti cu privirea,
ca undelemnul uoara,
D. s-a pierdut apoi n bratele
negustorilor. Dar nu-mi pasa!
Pastrez amintirea-i suava, de liliac alb,
norocos,
petala preacurata n bezna.
tiu ca remucarile vor veni i nu iarta;
mi place s-o vad acolo, pura i
luminoasa,
n acest intuneric dens i barbar al memoriei.

Trei anotimpuri
Ct atept sa coboare in patul de flori
ovulul,
ma simt treptat indragostita;
ct el e in cuib
sunt primitoare, dispusa la nebunii; atunci,
ntlnete-ma!
Apoi, odata cu el, i eu mor incet, hibemez;
n-am dorine i plng; atunci, nu veni;
trimite-mi cadouri i curnd vei fi
rasplatit.
Fiindca iar coboara in patul de flori
avutul ...

Studiu
"Chiar daca nu ntlneti fntni, zabovete
pe drum, nu te grabi sa ajungi."
"
"Insista, ateapta i gusta.
"n caldaruele mele laptele-i abia
caldut."
,,Aa, cerceteaza locul cu buzele."
ntoarce-te pe unde-ai mai fost,
"
"
nu ma supar.
Spune-mi ca pleci, lasa-ma sa ma prpolesc."
"
invatam amndoi, nu din ca11i, deliciile unor
gradini
i asta dureaza pna caldaruele
dau in clocot, iar ce-am scris
sunt indemnurile ei exprimate tllra cuvinte.
Subinelese. Imperative. Obligatorii ...

Parea
A ieit dintr-o florarie, eu dupa ea pna
am cunoscuto
i iar am pierdut-o,
i am cunoscut-o din nou ca sa am ce pierde.
Parea slaba, dar tia multe
ca i cum dupa un cutremur ar fi ramas
singura fiina vie;
i doar era destul de strmta in olduri,
ca egiptencele desenate pe morminte.

ncornorati
Ma recomanda sotului ei: "E gradinarul,
cultiva trandafirii pe care mi-i daruieti."
mi face cunotina cu o prietena:
E iubitul despre care i-am povestit
"
attea i attea nebunii."
Odata ma prezinta unui amant:
"E sotul meu fidel."

Fara muzica

Nu-i minte nici parinii:

E croitorul, imi coase i descoase
"

Capriciile lui D. intrec orice nchipuire;

oare cnd june le-i simturi au atins
rafinamente bizantine?
Vrea sa fie
pe seara; luna sa bata-n cearaf;
apoi sa conversam despre Eros; arginii,
pe masa; n tot acest timp un lichior
de melisa, nu-i displace; sapunul sa fie
de Smirna,
iar apa din vasul placat cu sidef sa aiba
boboci de trandafir; la capati
sa arda
trei beioare aromate. Nu, tllra muzica,
"
prefer sa-mi aud respiratia."
Maica-sa e o femeie simpla. Tata nu am,
"
Sunt fiica unei flori de cmp. "

rochiile."

n cale ne iese un ap:

Toi barbatii mei sunt ncornorai."
"

Nu singura
Binefacatoarea
E convinsa ca n-am experiena: "Vreau sa te
vad ca eti robul fustelor. Cum insa
n-ai anii sa tii, ingaduie-mi sa-ti grabesc

"tiu multe sa fac; chiar daca lai lumina

aprinsa, nu mi-e ruine: ce nu spun buzele
sugerez cu genunchii."
Observ ca desfru! nu se invata din ca11i,
cum susin, tllra temei, poeii.
,.Dac weau, miros a jasmin, daca vreau
ma simt mentolata, depinde de daruri."
Maica-sa spune ca aa s-a nascut.
tiu multe sa fac; dar nu pot singura."

ajut,

cunoaterea. "

Culese de pe buzele ei, sfaturile sunt

preioase; are 40 de ani, vrsta reginei;
inca poate
sa nasca. O voi rasplati cum se cuvine.
,,Asta vreau sa te invat: ca nicio
invatatura nu-i folosete; nici experiena,
nici Academiile. "

29

www.cimec.ro

CENTENAR

Ioana POSTELNICU sau recursul la memorie

Am stat noua luni de zile

"
spnzurata ntr-un spaiu necunoscut,
ntr-o bezna fllra sfliril, necata de
ntuneric, netiind nimic din ceea ce ma
nconjura, nimic din ceea ce a fi putut
vedea i simi." Este nceputul unui
testament literar"pe care Ioana
"
Postelnicu 1-a intitulat ,,Alma maler"
( mama hranitoare") i 1-a ncredinat
"
unei reviste literare n ultimii ani de
viaa petrecuti la Bacau.
A vazut lumina zilei n urma cu o
suta de ani, la 1 8 martie, n Poiana
(Sibiu), a traversat o lume i o tara, pentru
a se stabili la Bacau, ora pe care 1-a
nnobilat cu simpla ei prezenta, la
nceput. Nu a fost aa, apoi: cinul
scriitoricesc bacauan, oficialitatile,
instituiile i-au asumat-o ca pe un dar
nesperat i, poate, nemeritat. Ar fi trebuit
sa-i doarma somnul de veci (din 28 nov.
2004) n satul natal, n Sibiu sau chiar
n Bucureti. A preferat nsa Bacau!,
unde se afla familia sa: Milena, fiica
cea draga, actrita la Teatrul Bacovia",
"
actorul Gheorghe Doroftei, ginerele, dar
i Crina, nepoata devenita erou literar:
,,Aici (n Bacau, n.n.) traiesc n mijlocul
unor stramoi de mare valoare i n
fiecare zi descopar mai mult ct de
productiv a fost acest pamnt pentru
Moldova i pentru ara". Scriitoarea
( doamna Ioana", cum i spuneam noi)
"
nu a acceptat statutul de rasfllata. S-a
implicat cu toata energia n viaa cul
turala a urbei, n zbaterile ei. Habar
"
n-am avut ca Alecsandri s-a nascut n
oraul dumneavoastra i al meu. tiam
de Mirceti, cnd de fapt acolo este
nmormntat. [ ... ] Creatori la nivelul cel
mai nalt i au radacinile aici" - ne
declara fllra fllamicie, numind Bacau!
o Florena a Moldovei".
"
Bacau] a intrat n biografia
prozatoarei ca o a doua sau a treia etapa
literara. Scriind nu povestiri istorice, ci
amintiri i eseuri, Ioana Postelnicu i-a
etalat
disponibilitati
artistice
nebanuite. E posibil sa fi fost stimulata
i de nerabdarea celor din jur (n primul
rnd a lui Octavian Voicu, cu care ma
nsoeam n vizitele destul de dese n
apartamentul de pe Strada Viinului) de
a vedea negru pe alb o viaa de om
presarata de toate evenimentele nscrise
de el sau de Dumnezeu. Pna sa avem
certitudinea produsului literar, m-am
grabit sa nregistrez pe banda magnetica
dialogurile spontane sau dirijate cu un
depozitar de amintiri de cea mai aleasa
calitate i de mare folos pentru istoria
literaturii romne. Reproduc alaturi
secvene din cele cteva zeci de ore
petrecute n ambianta lovinesciana mai
ales.

iti fllcea o surpriza.

- Unde a ajuns acea biblioteci!>

- La gunoi, n praf.. In blocul n care locuia

Lovinescu s-a fllcut probabil o percheziie
de catre Securitate i nevasta lui, fosta, a fost
evacuata, dusa la nchisoare. i fiica lui,
Monica Lovinescu, a intrat acolo.

- i oare toate ci!rile aufost duse la gunoi?

- neana Vrancea a reuit sa scoata 5-6 volume.
N-am ntrebat-o. Atunci nu se tia de
Securitate ct se tie acuma. Nici nu se vorbea

- mprumuta cri>

- Nu. Cel puin eu nu l-am vazut niciodata sa

dea. Fiecare venea cu cartea sa, cu ce-a citit.
Facea trimitere la o anumita lectura. Era santa
biblioteca aceea. Toti care veneau acolo erau
plini de har; fiecare era la curent cu
"
"Gndirea , cu alte lucrari, se informa din
sursa lui.

- nseamn c nu apela la serviciile unei

biblioteci publice. Tot ce-l interesa era in
biblioteca lui.
- Sigur, avea tot: filosofie, tiina ...

"Orice famllle de oameni culi avea n casa

o biblioteca" (3 febr. 2001)
- Care sunt - aici, la dv. - obiectele
amintitoare de perioada "Sburiltorului "
sau care au trecut prin mn lui Eugen
Lovinescu?
- Prea puine. Mai cu seama o fotografie pusa
de Lovinescu n camera lui, pe perete, i pe
care am luat-o dupa moarte. Pot sa vorbesc
de interior, de biblioteca... Erau trei camere
captui te cu cari. Altceva nu pot sa-mi aduc
aminte.

- Vorbii-ne despre bibliotecii: ce dimensiuni

avea, cte rafturi, cam cte volume credei
cii au incilput acolo.
- Apartamentul avea glasvand i se mparea
n trei compartimente, care se umpleau de
lume. Era un apartament mare. n general,
apartamentele bucuretene erau foarte
spaioase, Qaite, nu ca aici ...

- Da, acumfac legi!tura cu o viziti! la actria

Dina Cocea - care a mplinit acum 88 de
ani - i-mi amintesc ci! apartamentul ei
ari!ta la fel.
- Lovinescu locuia ntr-un bloc cu 6-7 etaje.
(A reuit sa-i faca un apartament n ultimii

doi ani.) Alaturi locuiau Rebreanu, Arghezi.

Apartamentul dadea spre Dmbovita.

- Blocul mai existi!?

- Desigur. Acolo exista o placa memoriala,
care are i ea povestea ei.

- Interiorul cum era atunci?

- Se intra ntr-un hol mic, apoi n camera
urmatoare era biroul unde te primea
Lovinescu. In stnga i-n dreapta erau
glasvanduri.

- Biroul se afla deci in camera din mijloc,

iar aceasti! cameri! era despilritil prin
glasvanduri de alte doui! inci!peri..
- Da. i toata casa era imbracata n
biblioteca.

- Erau aezate intr-o ordine, erau

catalogate?
- Da, erau ordonate. Dar orice casa, orice
familie de oameni culi, de intelectuali avea
n casa o biblioteca. Era cartea de vizita a
stapnului.

- fnseamni! ci! o biblioteci! public era

inutil atunci, serviciile ei nu erau uzuale
pentru un scriitor. Baza era biblioteca
proprie.

- in biblioteca dumneavoastri! ce pi!strai

de la Eugen Lovinescu sau ce cri au fost
atinse de mna lui?
- Toata biblioteca mea, cta a fost, cu
nenumarate dedicaii de la scriitorii care au
trecut prin casa mea, am incarcat-o ntr-un
camion i am trimis-o la Biblioteca ,,Astra"
de la Sibiu. Nu mi-am lasat aici dect patru
sau cinci carti ... Credeam ca am venit la
Bacau sa mor, credeam ca viaa mea s-a slrit.
Eram foarte bolnava i nu vroiam sa mai
traiesc ..

- Asta s-a tntmplat acum patru ani, nu?

- Da. i eu cnd l-am cunoscut pe Eugen

Lovinescu nu aveam nicio biblioteca.
Incetul cu ncetul mi-am fllcut nite rafturi
pe care Lovinescu le mplinea, prin faptul ca
de fiecare data cnd mergeam la Libraria
,,Alcalay", mi cumpara cte o carte care a
aparut i mi-o oferea cu dedicaie sau mi le
dadea legale.

avei aici?

- Cum artau ci!rile din biblioteca lui? Erau

toate legate?

- Da, sigur, i am i cu autograful doamnei

Bengescu.

- Toate carile aratau foarte bine, mai ales

ntr-o casa de om de talia lui Eugen
Lovinescu, unde cartea era de pre.

- Erau i ci!ri in limbi stri!ine>

- Da.
- Erau acoperite cilrile?
- Nu, erau n rafturi. Dinu Nicodin, care era
un prieten foarte bun al lui Lovinescu i care
era un om de cultura, calatorea mult i aducea
de unde umbla, din India, pai de orez. A fllcul
un raft ntreg de cari legate cu pai de orez.
Lovinescu era foarte mndru i se lauda de
fiecare data cu asta.

- Cam cte volume arfifost?

- Toata literatura, cta exista n Europa i se
fllcea la vremea aceea.

- Biblioteca era de lemn masiv? Era special

confecionat(!?
- Nu, era mobila obinuita, uzuala, aa cum
exista n fiecare casa de intelectuali ; o
biblioteca cu rafturi aezate cum a vrut el.

- Cum? De jos pni! sus?

- Cilrile care erau pentru o lecturi!grabnici!

erau la ndemn, erau pe birou?

- Da; de jos pna sus existau rarfturi pline de

cari.

- Nu, nu exista aa ceva. Lectura o stabilea

Lovinescu cnd voia el. Nu era un program;

30

www.cimec.ro

- Da, i-atunci, cu trei-patru luni nainte, s-a

prapadit soul, aa ca eu am plecat din casa
mea i am lasat totul vraite, venind la copiii
mei i spunndu-le: ,mi facei rost de
"
mormnt aici, la Bacau".
- O carte cu autografde la Eugen Lovinescu

- Nici biblioteca proprie nu o putei

dimensiona? Cam cte volume ai avut?
- Pai, era un perete, apoi alt perete i lnga
fereastr ali perei ..

-Eu am vi!zutla Sibiu, la Biblioteca " Astra ",

foarte multe cilri. Ne-a ari!tat domnul di
rector un col unde erau crile
dumneavoastr i nu tiu, nu pot si!-mi dau
seama, dar erau destul de multe.

- Da, ceea ce-am citit i cele ce mi-au fost

daruite cu dedicaie.

- Care era filmul unei zile a lui Eugen

Lovinescu?
- Dimineaa, la 9, mi dadea un telefon, asta
ncepnd din 1 93 7 cnd am mers la
Lovinescu i ma ntreba daca scriu, i el, aa,
cu ironie blajina, spunea: Ei da, tot de casa
"
va ocupai". Ma biciuia" grozav ca sa scriu
"
n fiecare zi - Carpe diem".
"

CENTENAR

Ioana POSTELNICU sau recursul la memorie

- Sil-I urmilrim mai departe pe Eugen
Lovinescu. S-afocul ora /3.

- Nu. Nu s-a desprins ceva care sa primeasca

- " Nul/a dies sine linea. " Nicio zifllrii o linie,

un rnd scris.

girul lui Lovinescu i al Sburatorului" ...

"
- Rvnitul gir al " Sburiitorului ". . .

- Saracul Lovinescu.

- Cu ctil contabilitate l operiJm l

- Da. El era foarte orgolios i-i placea sa aiba

- Da. A plecat la apartamentul pe care-I

numai spuma, lua tot ce e mai bun. S-au

- Da, aa este. Aveam aa, un carton care era

prezentat mai multe persoane. Mi-aduc

cumparaseicapatase la Casa Corpului Didac

pus acolo n biblioteca mea, ca sa nu uit...

aminte de o foarte frumoasa doamna, Alice,

tic. Era foarte bucuros ca a reuit sa aiba un

care a crezut ca rupe faima ca era frumoasa,

apartament acolo, la doua staii de tramvai.

- Dar dumneavoastrii l-ai pus acolo sau v-a

dat Eugen Lovinescu dictonul?

ca soul ei era..

- Nu. Mi l-am pus eu.

- Alice i mai cum oare s-ofi numit?

- Vii apucai ntotdeauna de scris dupii acel

telefon biciuitor?
- Probabil ca da. incercam. A fost chiar o
perioada n care am suferit teribil de biciuirea

La

ora 5,

6 dupa-masa, i faceam o vizita.

Toi scriitorii care veneau spuneau: ,,Hai sa

"
mergem! Era aa un liant ntre scriitorii din

- Nu tiu. i a devenit apoi autoare de

literatura pentru copii.

vremea aceea i placerea de a veni sa vada pe

- N-a tipilrit

maestru i sa aiba un schimb de cuvinte, de

nimic?

- S-a pierdut. ntre timp se prapadise i

vorbe. Oameni care aveau ocupaie veneau

aceasta pentru ca, dupa ce a aparut n 1939

Lovinescu.

saptamnal, de doua ori pe saptamna

primul meu roman, mie mi s-a parut ca sunt

- Deci ea a citit in cenaclu.

- Nu, n-a citit, dar a venit aa, ca o apariie.
- Creznd cii este suficient siifie frumoasii
ca siifie mbiatii la lecturii.
- Daca n-aveai talent i har, n-aveai ce sa caui

veneau. Venea Vianu, venea Ion Barbu,

scriitoare, ca e foarte bine i ca nu mai am

nevoie de nimic altceva. Si nu mai scriam.

- Viipndea starea de suficienii?

- Nu, dar sufeream grozav pentru ca toi
scriitorii veneau cu ceva sa se prezinte sau sa

acolo. Acolo au fost Geo Dumitrescu,

asculte, iar eu imi etalam anii i ...

Dimitrie Stelaru, cteva doamne care erau

- i cochetiiriafemininii a vrsteifrumoase
la care vii aflai. .
- Da. Poezia pe care mi-o scrisese Crevedia
pentru mine: "Doamna de lumina i pamnt,/
Anii 30 nemplinii i .. ./ Vreau sa-i cnt..."
- Nu aveai treizeci de ani atunci cnd v-a
scris-o...
anii treizeci nemplinii ... " O
"
foarte frumoasa poezie, pe care am

mai vrstnice i care erau preuite de

Lovinescu.

- Nu vii amintii niciun nume?

Cioculescu, doar ca sa stea de vorba. i

mergeam i eu. Nu stateam de vorba, pentru
ca mi-era teama ca nu tiu sa vorbesc. Mi-a
spus mie

- Scuzai-mii, dar Anemona vrea sil tie

exact in ce loc se petrecea acest mic ospiJ
intelectual; n interiorul librilriei?
- Acolo s-au schimbat toate lucrurile. La col
acolo, acum s-a facut un magazin de

T.

C. Stan (scriitor care a murit):

Daca mergi la Lovinescu, sa fii atenta ca

"
acolo vine Damian i ca nu e prea politicos".
Mi-a mai spus nca ceva: Daca mergei la
"
Lovinescu, sa tii ca el ine un jurnal cu tot
ceea ce i se ntmpla lui n ziua aceea". i de

- Doamna Frollo. Era soia unui profesor

antichitai. n col era Restaurantul

frica sa nu scrie ceva ce eu nu tiu, nu

universitar.

"Bulevard". Unde-i Cercul Militar, vizavi de

ei era, pe colt, dar pe Calea Victoriei, libraria

vorbeam. Eram misterioasa, eram o doamna

cu treizeci de braari i

asta. Si acolo veneau toi scriitorii.

- Sii mergem mai departe pefirul unei zile la

Eugen Lovinescu. Am ajuns la ora 12.
Suntem n miezul zilei.

30 de ani nemplinii.
Erai etichetati! drept misterioasa din ex
terior, dar dumneavoastril tiai cii v-ai
impus acest blocaj ca sil nu devenii obiectul
nsemnilrilor din jurnal.

- Nu a fost publicatii poezia?

cerc, toi, n jurul lui Lovinescu, care avea

- Dar in interiornl /ibrriei era o camer

aparte sau se nchidea librilria i se fllcea
acest mic cenaclu?

un prestigiu i o inuta i purta cu sine o

- Nu, nu se nchidea, se circula. Se tie ca

- Pe unna veneau Scriitorii acetia, unii

- Probabil ca el o are. Avusesem o traire aa,

glorioasa, ca mi-a aparut "Bogdana"...

leahta ntreaga de viitori scriitori. Toi l

Lovinescu i tllcea plimbarea zilnica, adica

iubeau i-1 preuiau grozav. Acolo o jumatate

dupa ce se scula i vorbea la telefon i fllcea

- Este volumul de debut al dumneavoastrii...

de ceas veneau scriitori n fiecare zi i

- Da. Aceea este epoca n care am suferit N-am

discutau.

cura de gimnastica. Femeile nu au harul de

"
a scrie!" Ma biciuia, ma lua aa peste picior.

stateau mai mult, unii mai puin, pna la 7,30

- 8,00, cnd plecau.
- nseamnil cii totui aveau un simal milsurii,
nu era o vizitil ndelungatil, prelungitil.

Eu atunci ma mbracam foarte bine i plecam

- Nu!

- Nu, . .

pierdut-o . . .

scris i-am suferit n orgoliul meu ca toata

lumea venea cu ceva i atepta de la mine

- Mergeam la ,,Alcalay", unde se fllcca un

- Nu era i o cafenea acolo?

- Nu era cafenea; era o librarie numita

acolo.

- Le impunea Eugen Lovinescu un anumit

program ?

ceva, i eu ... Sa tii ca eram frumuica i

,,Alcalay", pe Calea Victoriei. Vnzatoarele

nsemnam ceva sub toate raporturile, acolo.

erau foarte culte i era acolo un sector pentru

- nseamnil ciidefapt era aa, ca o petrecere.

Nu se stiltea la masil, nu se bea o cafoa?

ntre toi stralucitorii scriitori care veneau

literatura franceza. Acolo i-am cunoscut pe

- Nu. Toi scriitorii veneau, treceau pe la

discipolii lui; i ca nu e uitat. ntreba ce-a

librarie; cum sa nu treci? Acum nu te mai

mai scris careva (el avea acolo raspunderea

acolo, venise i o doamna. Eram eu ntre toi:

Geo Bogza, pe Radu Tudoran, fratele lui Geo

Dan Petraincu, Ion Ojog ...

Bogza. Daca aparea ceva n limba franceza,

- Erai singura femeie?

plecam de acolo cu o carte.

duci la librarie, dar atunci te duceai sa te uii

- Nu! ! ! E l s e trezea i era fericit c a vin

unui grup ntreg de tineri care de-abia

ce-a aparut. Dupa ce se termina ntrevederea

ateptau sa vina acolo i sa traiasca i sa

- Nu. Mai era Hortensia ... Ea a venit o data

- Erai la curent cu tot.

aceea placuta, toata lumea i vedea de trebi:

vorbeasca n casa celui mai mare scriitor).

sau de doua ori, cnd a citit ceva din

- Nu ca eram la curent, dar mi-o cumpara i ...

unul mergea la crile franuzeti, altii la

- Si! respire, ca sil mai triliascil. intreb, aa,

ca protocol: nu era nimeni care sil spunil
Gata! "?
"
- Se tia, se transmitea: la 8, 8 i 15, 7 i 30, el

,,Radacini". Era n vrsta i bolnava, nu se

punea problema. Eram ultima sburatoria",
"
ultima scriitoare descoperita de Lovinescu.
-

Revelaia lui...

- Da, aae.

- Dupil dumneavoastrii n-a mai fost nicio

achiziie?

- Eugen Lovinescu v-o cumpilra ?

- Da, mi-o cumpara i aa mi-am fllcut o

biblioteca. Mi le dadea sa le citesc i apoi
ma ntreba daca le-am citit.

- Vd seminariza.
- Da, i dupa aceea plecam pe bulevard n
jos.

ce-a mai aparut. Vizavi acum este Libraria

" Eminescu". Acolo a fost
romneasc", dar s-a darimat.

"

Cartea

- " Cartea romneascil ", librilria i editura,

sunt acum pe lngil Sala Radio, pe fostul
"
" Nuferilor , azi .. General Berthelot".

- Da. i pe urma, dupa ce statea, i tllcea

lua masa, i gata! El primea, nsa. edinele

de cenaclu erau duminica.

- La ce ori!?
- La 6,30. Veneau i mai trziu unii, care

plimbarea.

intrau prin bucatarie i nconjurau, ca sa nu

- Era nainte de masil sau dupil masiJ?

deranjeze, i se aezau pe canapeaua

- nainte de masa. Si tllceam apte, opt, zece

ntrziailor. Niciunul nu i-ar fi permis ceva

pai cu el pna la staia de tramvai. Pe urma

el se urca n tramvai i ajungea pe
bulevardul...

dubios, adica sa faca galagie sau altceva. Toi

erau domni.

- Poate avei un nume, ca sii nefacem o imagine.

- Vii si!ruta mna la plecare?Aa, ca un

amilnunt.

- Stelaru, care a venit n tren ing, fara camaa,

- A, nu!

un domn. Nu era nicio discriminare. i

- Mii gndeam doar aa, dacii i plilceau

curtoaziile acestea.
- Probabil, dar eu nu le-am sesizat. Eram o

care era foarte modest. Era pastrat locul, un

sa mi se adreseze. Nu intra oricine n vorba i

i acolo nu se aeza nimeni: acolo e doamna

- Totul era prin intermediul lui Eugen

Lovinescu. El gira pnil la urmi!ipartenerii
de dialog.

nimeni.

doamna i nimeni nu ndraznea sa zica ceva,

nu intram nici eu n vorba.

aa de sarac era! i 1-a primit Lovinescu, ca

Petraincu, un scriitor care fllcea gazetarie i
fotoliu, pe care am aflat ca nu se aaza nimeni.

Eu calatorearn foarte mult, lipsearn din arll

Postelnicu. Era locul pe care nu-l ocupa

- Nu, se aranja pe loc.

31

www.cimec.ro

Ioana POSTELNICU sau recursul la memorie

- Monica...
- Da, este neagra. . . Nu pare deloc ...

- Seamnif cu mama!
- Mii ducei cu gndul la jilul din bisericii,
unde nu stil dect mitropolitul sau episcopul.
Unde se afla acest fotoliu in raport cu
biroul?
- Era n faa biroului i alaturi era un bust al
lui Victor Eftimiu, pe un soclu (fiind cadou).
Alaturi era o arcada, unde se intra dincolo.
Iar eu aveam locul n fata biroului.

- Am ajuns la 7 seara.
- naintea dumneavoastr cine stdtea in acel
fotoliu ?(intrebare adresa/il de studentul
Ciprian Bibic)
- nainte cu patru ani statea doamna
Hortensia.

- Deci era unfotoliu specialpentru doamnele

scriitoare? (Ciprian Bibic)
- Nu.

- i totui asta se deduce.

- Multe se deduc.

- Dacii inainte era Hortensia i apoi a venit...

- N-am vazut-o pe doamna Bengescu
dect doi, trei ani dupa aceea. O data am
fost la masa cu ei i nca o data, de doua
ori. i-atunci a venit doamna Bengescu i
eu am stat pe scaun, nu pe fotoliu, pentru ca

- Sa zicem! Da, dar el era albicios i cu parul

dar cnd am viJzut care era ambiana,

mi-am dat seama cii nu era potrivit.
Niciodata nu au fost attea oficialitiJi i
atta lume bun, nct nu era cazul.

alb...

- Spune mai departe dumneata, nu eu.

- Leonin ... !

- Spuneam c am inceput sil vd cunoscfoarte

bine casa i s constat c niciodatil nu a
fost att de piinii deflori ca acum.

- Era ca un pretor roman, aa parea. Era mare,

era puternic, o singura data a mers la teatru.
(Eu mergeam la premiere i el a venit la o

- Da, sunt foarte multumita ca mi s-a sarbatorit

premiera).

posteritatea mea n viaa, ceea ce c cel mai

- Era un eveniment monden?

important ntr-o viaa de om: sa asiti - nu

- Da, da ... Ma mbracam n rochie lunga...

nmormntat i tacut acolo - la cei care te-au

preuit, te-au citit i chiar au venit sa te

- Cam la ce interval se situa o premieriJ? Ca

siJ nefacem o idee. Adicii intre o premieriJ i
alta, ct timp se scurgea?
- intr-o stagiune era de 4-5 ori, cam aa ceva.

m-a ndurerat au fost cei doi cavaleri ai mei,

mi aduc aminte - pentru ca va vad dornici

Danila i cu Voicu, care au tacut mlc, care

de a afla - ca trebuia sa merg la o premiera i

n-au scos o vorba, cnd eu ma ateptam ca

m-a ntrebat Lovinescu: "Vasazica mergei

la teatru?" i i-am raspuns ca ma grabesc.

vor spune ceva din guri\3 lor. Eu aa ma

sprijin pe amndoi i suntei cavalerii mei

Veneau toi gazetari i pe care-i cunoteam.

de ani de zile, de 3 - 4 ani de zile, i deodata

Sunt lucruri care i rarnn i altele care i

va ascundea(i unul dupa altul i n-a ieit o

pier ... Am mers la premiera i Lovinescu

vorba de duh din gura voastra. Singurul lucru

mi-a trimis acasa o azalee.

felicite. Am avut o zi de o mare frumusee

spirituala. Extraordinar! Singurul lucru care

gura mea, cu
portocalele. (Doamna Ioana m-a prezentat
drept cel ce ii aduce portocale.)
- N-a vrea siJ ne intristiJm. Mii bucur cii...
de duh, care a ieit, a ieit din

- Ofloare?
- Mi-a luat de cteva ori flori!

- Ce simboliza? Florile au un limbaj a/ lor

in orice

- Nu tiu, eu nu aveam ... , nici el...

- Am fost frumoasa? Cum am fost?

caz, tiu ca eu m-am mbracat ntr-o rochie

- i bolnava era.

de unde am cumparat-o. Se purta parul n

- Deci am ajuns la ora 7 seara, cndplecau

scriitorii de la Eugen Lovinescu.
- Dar aceste vizite aveau loc in fiecare zi?

- n coc?

- Aifost superbiJ. Aprecierea nu vine numai

din partea mea, ci din partea doamnelor in
primul rnd, care au asistat, din partea
studente/ar care mi-au vorbit despre
dumneavoastr.

- Nu coc . . . i mi-am pus o azalea din

- Asta mi face placere.

bucheelul acela ...

- Ai fost superbiJ i mai ales ai fost intr-o

formiJ fizicii, psihiciJ, spirituala, biologica
plenariJ. Am vilzut ce inseamniJ siJfie un om
informiJ.

doamna Bengescu era bolnava.

- Era o doamnil in vrst?

(Anemona Dragomir)

- in fiecare zi era cercetat de scriitori.

- i atunci, cnd crea? (Anemona)
- intre 5 - 6 - 7,30 i de la 9 1a 10, seara.
- Avea un program cnd scria?
- Daca se ntmpla sa vina cineva n timpul
asta, el l primea. Se tia ca ntre 6 i 7, 30 nu
este disponibil, nu poi sa-I deranjezi de la

alba de seara. Facusem o calatorie n Cairo,

sus, nalt...

- Unde ai pus-o?
- in piept! in orice caz mergeam cu o floare n

par, aa se purta. Eram frumoase pe atunci,

femeile, i merita sa traieti pe vremurile

- Eu n-am tiut ca mai tiu sa vorbesc i

acelea.

m-am trezit ca in un discurs, ca fac apologia

- Poate i-a focul mare plilcere siJ vadiJ

azaleea la dumneavoastra.

familiei, n care cred .a.m.d. (Scriitoarei i

s-au acordat inalte onoruri din partea
Preediniei, a Guvernului, in cadrul unei
ceremonii desfiJurate la Biblioteca
JudeeaniJ "C. Sturdza " in martie 2001.)

scris. El tot timpul scria.

- L-am vazut pe Lovinescu i am ramas per

- Mai departe n u tiu ce s-a ntmplat!

la matinee, cu feti\3 dnsului. M-am ndreptat

- Vrei siJ spunei cii se culca trziu? AdiciJ

scria noaptea?

Lovinescu mi-a flicut o surpriza: nu mi-a spus

ca ntr-adevar am nimerit ntr-un loc n care

ca vine i a venit, sa vada cum am fost

oamenii ma preuiesc, ma sarbatoresc. Aceasta

mbracata cu rochia alba. li placea sa-i

ma face sa am un sentiment de dragoste

- S-afocul i ora 9. . .

- Nu l-am ntrebat.

- Citea noaptea?
- Nu l-am ntrebat; aveam i eu viaa mea,
familia mea, gndurile mele.

- Dar din ce spunea, din ce se auzea ..

- Nu, nimic. Nu s-a vorbit niciodata nimic.

- Se pilstra o atmosfera de rafinament

intelectual i moral?
- Toi aia de acolo deveneau foarte rafinai.

- Era matinal?
- Doamne! ... Da' ce tiu eu?...

- i jurnalul cnd i-/ scria?

- Dar de unde sa tiu eu? Astea sunt secrete.

- Cam enigmatic Eugen Lovinescu! Plin de

enigme... (Ciprian)
- Ar parea, dar nu a fost.
- Nu mergea la teatru?
- Nu, dect dupa-masa, ntre 2,30 i 4,00 4,30.
- Care sunt triJsiJturile sale specifice care-I
scoteau in evideniJ, aa nct foriJ sil-I fi
cunoscut, siJ fi zis: " Acesta este domnul
Eugen Lovinescu! "? (Ciprian)
- Pai, n primul rnd era un barbat de
nalimea dumitale (Ciprian Bibic are 1,91
m), ceva mai mic...

- Corpolent?
- Corpolent i alb la faa, ca fata lui este
neagra...

plexa: tiam ca nu merge la teatru, ci numai

spre grupul unde era (nu tiu cu cine era).

Cta placere-mi face i cum mi-a vibrat inima

povestesc pe unde am fost. i iarai, ca un

amanunt (eram tnara i proasta i acuma sunt

n vrsta i deteapta, asta-i singura

deosebire) .. .

- lneleaptiJ.. .
- Da... tiu ca Lovinescu i-a flicut trei costume de seara - el, care nu era elegant deloc.
i cnd colo, cnd am ieit pe malul
Dmbovitei, el a zis: "Nu vedei cum sunt
mbracat?"

,,Am nimerit intr-un loc in care oamenii

ma preuiesc" (26 martie 2001)
- DoamniJ Ioana, bine v-am giJsit, adiciJ
veselii, bine dispusiJ. IatiJ, ai liJsat geamul
deschis i piJtrunde aeruldeprimiJvariJ. Dar
primhvaril este i n casa dumneavoastr.
- Plina de flori. Dupa sarbatorirea mea la
Biblioteca judeteana, la care domnul Danila
m-a uitat...

- Dar eram acolo, in salii...

- Erai. Dar ce are a face? N-ai fost prezent
cum a fi dorit, chiar cu o intervenie.

- Am siJ vii spun ciipregiJtisem o intervenie,

inso(itiJ de o secveniJ din urarea pe care v-a
focut-b mitropolitul Antonie PliJmiJdea/iJ,

32

www.cimec.ro

pentru ei. Nu are comparaie ceea ce mi-a dat

mie Bacau! de cnd am venit. Nu numai
acuma, cu apoteoza aceasta a evenimentelor;
este mai mult dect poate un om sa-i
imagineze. Nu am cuvinte.

- A vrea siJ nu avei nici milcar o umbriJ de

regret pentru cii vii aflai in BaciJu.
- Este ntr-adevar al doilea ora mare, dupa
Bucureti, n care descopar tot timpul ct de
bogata este aceasta vatra de spiritualitate.
Eu parca am fost o regina. Aa am fost. i de
aceea probabil ca am putut sa vorbesc, caci
mi-am pus inima la bataie i a vibra! ca eu sa
ma apuc sa cnt "La Bacau, la Bacau, ntr-o
mahala..." Sunt nite versuri care dupa mine
au circulat, i noi copiii le cntam, dar nu
tiam ce cntam pna nu ni s-a spus ca
dandanaua a fost cu un ofier care a avut o
relaie cu o juna.

- Era o roman, un cntec de lume?

- Da, un cntec de lume care mi-a rasarit mie
acum, dupa 70 - 80 de ani. E fantastic' Noi,
copiii - ca eram apte frai -, cntam asta i
nu tiam ce anume ascunde.

- Vedei cum lucreaziJ memoria ? E teribil.

Un psiholog, un sociolog atent, dacii ar fi
fost in salii i v-arfi studiat, ar fi remarcat
aceste depozite netiute de memorie, de
informaii care ies la ivea/4 in momente
prielnice intotdeauna. Ai fost in formiJI
Fiecare biJciJuan s-a simit mndru cii are
un asemenea concitadin.
- Mi s-a parut ca eu consun cu ei, cu gndirea
lor, ca le-a facut placere, bucurie. Simt ca nu
mai sunt a mea; sunt a voastr.

loanDNIL

IN MEMORIAM

Un teolog dogmatist peste vremuri:

pr. prof. dr. acad. Dumitru POPESCU

de nmormntare a fost savrita de un sobor de ierarhi i

preoti, in fiunte cu Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romne. Ceremonia funebra a avut loc
"
in Biserica " Si
anta Ecaterina - paraclisul Facultatii de
Teologie Ortodoxa din Bucureti.
Zeci de credincioi, clerici, precum i foti i actuali
studenti teologi care I-au avut drept dascal i indrumator sau
doar au studiat lucrarile parintelui Dumitru Popescu i-au
luat ramas bun de la cel care a dominat, timp de patru decenii,
nvaamntul teologic universitar din ara noastra. Au fost
A plecat la Domnul in ziua de

10

martie

2010,

prezeni academicieni, oameni de cultura, reprezentani ai

in

autoritatilor de stat i toi impreuna au ntregit cortegiul ce

Bucureti, parintele Dumitru Popescu, care ramne, pentru

nsoete, in mod natural la trecerea la cele venice, o

cei care I-au cunoscut, un reper de moralitate, de erudiie, dar

personalitate de talia parintelui Popescu. Slujba a fost

i de slujire a lui Hristos pna in ultima clipa a vietii. Membru

savrita dupa rnduiala speciala a inmormntarii clericilor

al Academiei Romne "cel mai innuent teolog a l

contemporancitatii, dupa parintele Dumitru Stanitoae,
venera! de multi ca un parinte spiritual" parintele Dumitru

de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, impreuna cu

Popescu apare astazi ca un parinte spiritual ce ne aduce, prin

Preasfinitul Ciprian Cmpincanul, Episcop Vicar Patriarhal,

naltpreasfinitul Andrei, Arhiepiscopul de Alba Iulia,

lnaltpreasfinlitul Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos i

opera sa, la comuniune intru Hristos.

nconjurai de parintii profesori ai Facultaii de Teologie

Sfinti a Sa a scris i a trait, fiind totodata bine ancorat n

,,Justinian Patriarhul" din Bucureti.

contemporaneitate, in spiritul i n realitatile duhovniceti,

" Parintele academician Dumitru Popescu a fost un

teolog remarcabil, distins om de cultura i de inalta inuta

ccleziale i teologice ale acestor vremuri. S-a nascut la data

de

29

iunie, anul

1929,

n comuna Calugareni, judetul

Giurgiu, ntr-o familie evlavioasa, tatal sau fiind preotul

Gheorghe Popescu, de la parohia Calugareni, iar mama sa
fiind presbitcra Maria Popescu.
Tnarul Dumitru a primit o educatie aleasa. ntre anii

1 940

1 948

este elev seminarist in cadrul seminarului

Teologic Ortodox "Sfntul N i fon Mitropolitul" din

Bucurcti. ntre anii

1948 i 1955, este obligat sa-i intrerupa

studiile din cauza situatiei grele familiale. i satisface

serviciul militar, timp de trei ani, la i nea-Veche, n judeul
Braov, ntr-un detaament de munca forata.
Devine student la Institutul Teologic Universitar din
Bucureti (ntre anii

1955

1 959). ntre anii 1959

si

1962

este doctorandul aceleiai facultati bucuretene. A fost

directorul Seminarului Teologic din Bucureti ( 1 962-1964).
i continua studiile postuniversitare la Facultatea de
Teologie Protestanta din Lausanne, Elvetia

( 1966- 1967),

srudiind i la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveia.

ntre anii

1968 i 1 970, cu sprijinul direct al patriarhului

Justinian Marina, studiaza la Universitatea Pontificala

Gregoriana din Roma, Italia, o universitate romano-catolica.
n anul

1972,

primete titlul de Doctor n Teologie, avnd

specializarea: teologie dogmatica i simbolistica, la lnstiturul

Teologic Universitar din Bucureti, cu teza: "Eclesiologia
romane-catolica dupa documentele celui de-al IT-lea Conciliu
Vatican i ecourile ei in teologia contemporana".
A fost prorcctor i rector al Institutului Teologic din
Bucureti

( 1 972-1980

1996 a fost decan al

1988-1992),

1992

iar ntre anii

Facultatii de Teologie din Bucureti. n

urma unui concurs, a fost ales director de studii la Conferinta

Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva, Elvetia

( 1 980-

1988).
Pc data de 14 mai anul

doctor honoris causa

2005,

i s-a decernat titlul de

de catre Facultatea de Teologie

Ortodoxa din Alba Iulia. n perioada

1 998-2007,

a predat

cursuri de dogmatica ortodoxa la Instirutul Ecumenic i

Patristic din Bari, de pe lnga Universitatea San Tomaso din
Roma, Italia.
Din anul

200 1 , este membru de onoare al Academiei

Romne, iar Sfntul Si nod al Bisericii Ortodoxe Romne i-a

acordat titlul academic de decan onorific pentru intreaga sa
activitate profesionala i administrativa.
Starui romn i-a acordat Ordinul National Steaua
Romniei in grad de Ofier. A fost membru in Adunarea
Eparhiala a Arhiepiscopiei Bucuretilor, in Adunarea
Naional Bisericeasca i in Consiliul Naional Bisericesc.
Parintele Dumitru Popescu a publicat 1 1 ca.ri i

120 de

studii, n ara i peste hotare. Opera parintelui profesor

Dumitru Popescu s-a remarcat prin coninutul sa autentic. n

acest sens, teologia sa este una hristologica i hristocentrica.

morala, a afirmat, n cuvntul sau, Preafericitul Parinte Patriarh

Ea pleaca de la Iisus Hristos i, prin intrmediul lui Hristos,

Daniel. Dumnezeu a rnduit sa-I cheme la Sine in aceasta

"
perioada de urcu spre nviere, poate tocmai pentru ca viaa

duce tot la Hristos - Domnul i Mntuitorul. De la Hristos

Cel marturisit in Sfnta Scriptura, prin Iisus Hristos

sa, daruita cu pasiune i jertfelnicie slujirii nvamntului

propovaduit de Sfintii Parinti, parintele profesor ajunge la

teologic i semenilor, devenise ea insai un urcu al

Hristos cel cosmic i euharistic. Iisus Hristos este i ramne

teologhisirii n lumina Crucii i a nvierii lui Hristos."

Acelai, iar noi suntem mpreuna cu Sfintii Apostoli, cu

Preocupat de evidenierea legaturi i dintre teologie i

martirii, mucenicii i cu Sfintii Parinti contemporani ai lui

cultura, care arc o importana esentiala pentru misiunea

Iisus Hristos.

Bisericii in lumea contemporana, in gndirea sa teologica

Lucrarile teologice ale parintelui academician Dumitru

parintele profesor Dumitru Popescu a mbinat fidelitatea faa

Popescu au ca prezenta centrala pe Mntuitorul nostru Iisus

de contribuiile predecesorilor sai i faa de experiena

Hristos. El este prezent n mareia slavei Sale, dar i n

ecleziala ortodoxa, cu nnoirea permanenta a abordarilor sale

smerenia Sa slujitoare. Nu este un Hristos conceptualiza!, ci

teologice, fiind atent la viaa actuala a Bisericii i la

Hristos cel unic i adevarat, Dumnezeul - Om, prin care

provocarile venite din partea culturii i tiinei din timpul

suntem trecui de la moarte la viata. naltarea la Cer, aa cum

nostru. Larga sa deschidere spre teologiile altor biserici,

scrie Parintele Popescu in lucrarea sa "Iisus Hristos sau

uneori ntr-o maniera critica, alteori ntr-una irenic, a

Restaurarea omului", nu reprezinta o indepartare a lui Hristos

contribuit la avansarea dialogurilor teologice intercretine

de umanitatea istorica. Prin inalare, Iisus Hristos nu paraseste

i in acelai timp la afirmarea specificului ortodoxiei

lumea, ci i transpune umanitatea asumata in planul

universale i romneti.

atotprezentei duhovniceti, pentru ca toi sa ne putem uni cu

El.

,.Ceea ce particularizeaza in mod deosebit activitatea

didactica i opera teologica a parintelui Dumitru Popescu, a

Puterea eliberatoare i innoitoare pe care o reprezinta

mai subliniat Prefericitul Daniel, este dimensiunea

opera parintelui Popescu are efecte speciale n contextul

interdisciplinara sau pluridisciplinar a abordarii tematice.

actual. Aceasta opera inlatura toate atacurile pc care

ntre temele dogmatice predilecte se numara nvaatura

impersonalismul, dualismul, existenialismul, gnosticismul,

despre Sfnta Treime, care este relaionata permanent cu

cvolutionismul, precum i celelalte concepii a l e

ecleziologia, cosmologia, antropologia i nvatura despre

Sfintele Taine. "

modernitatii le-a adus mpotriva persoanei umane. Omul nu

este lasat sa fie distrus de aceste concepii, ci este repus n

Prin viaa i opera sa, parintele profesor Dumitru Popescu

adevarata sa demnitate. Marele dogmatist accentueaza foarte

va ramne un model de fidelitate i slujire a Mntuitorului

mult ideea de persoana i pe cea de comuniune intcrper

Hristos i a Bisericii Sale, un model luminos i inspirator

sonala. Sl
anta Treime este Comuniune de persoane: Tatal,

pentru generaia tna.ra, prin competenta sa academica, prin

Fiul i Sfantul

tenacitatea sa, prin nobleea sa sufleteasca i prin modul n

Duh, dar i omul este o persoana creata dupa

chipul lui Dumnezeu i care tinde la asemanarea cu El. Ca

care a reuit, cu nelepciune i multa dragoste, sa ndrume i

persoana, omul este menit sa intre n comunicare i

sa formeze generaii de srudeni, astazi slujitori ai sfintelor

comuniune cu ceilalti semeni i cu Dumnzeu, fapt ce duce la

altare sau ai catedrelor de teologie.

naterea unei comunitati ziditoare i sfintitoare, adica

mntuitoare. Astfel, eliberat fiind de falsele concepii
antropologice, omului i se ofera perspectiva nnoirii i

Hristos Domnul Cel jertfit i inviat sa-I ierte i sa-I

odihneasca in lumina cea neapropiata a mparaei Sale!

desavririi prin Hristos i n Hristos.

Parintele Dumitru Popescu este autorul unei teologii

Constantin LEONTE

marturisitoare i al unei teologii filocalice, unice. A unei

relaionari i raportari a teologiei ortodoxe universale, la
culrura i tiina, clasica i perena a umanitaii. Asemenea
marelui sfnt apostol Pavel, avea permanent contiina
prezenei proniatoare al lui Dumnezeu. De aceea, nu a scris o
teologie teoretica, scolastica, ci o teologie traita, exprimata
n propria-i viaa.
Parintele academician Dumitru Popescu a fost inhumat
smbata,

13

martie, la cimitirul ,.Belu" din Capitala. Slujba

33

www.cimec.ro

Romnia europeana, intre pleonasm i oximoron

Unde se ana Integrarea

europeana n raport cu
globalizarea?

Integrarea europeana, intre

fapt implinit i lucru daunator
mi staruie in amintire o
emisiune Ne vedem la TVR", in
"
care moderatoarea a inceput prin

Imediat apare i o alta proble

ma, care, de obicei, este ciudata.

a deplnge situaia n care am

n ce raport se afla integrarea

ajuns, nite europeni cosmopolii,

europeana

care calculeaza totul in euro. Se

Aceasta din urma este frecvent

cu

globali zarea?

integrarea

asimilata cu un fel de calamitate a

europeana este un lucru rau. Parca

naturii; n-ai cum s-o evii, incerci

surd la acest mesaj, un senator i-a

doar sa te aperi, exact ca in cazul

raspuns, cu aerul ca ar pleda

cutremurelor.

pentru aceeai idee, ca el se con

ce

sidera european inca inainte de a

se fi nascut. Dar de fapt, el sugera

astfel ca integrarea europeana este

i politica la cea comunicaionala

un lucru natural, deci bun. Dincolo

i culturala) i n ce privine, n ce

de contrastul dintre ele, cele doua

masura, se afla ele intr-o relaie

sugera

atitudini

deci

ca

aveau

ce privine i n

Controverse in tiin i inginerie

deoarece aceste conflicte nu sunt

acceptat de toata lumea. Sa

(Edi tura Teh nica, Bucureti,

totdeauna uor vizibile.

De multe

incercam sa facem un pas mai

europeana o parte a procesului de

1 990), tiinta are o componenta

ori, avem o percepie intuitiva i

departe . G l obal izarea

globalizare (de la cea economica

identitara deloc neglijabila.

spontana a lor, fara insa a l e

nicaionala a stimulat nu numai

contientiza. O vorba populara

comunicarea dintre profesionitii

.,Presque et quasiment
empechent de mentir " exprima

comunicarea dintre profesionitii

sugestiv faptul ca renuntarea la

unor domenii diferite. Proliferarea

precizie este pretul pe care trebuie

disciplinelor, specializarile tot

masura

este

integrarea

De la Identitate la alterltate

franceza

aceluiai

domeniu,

comu

ci

trasatura

conflictuala? Am auzit uneori

comuna: sugerau i n u t i l i tatea

voci care pretind ca prima menire

ea nu poate

aciunii de integrare europeana; n

a Europei este aceea de a se apara

mpreuna

alteritatea.

sa-I platim uneori pentru a evita

mai inguste, dezvoltarea lor

primul caz, deoarece ea este

mpotriva cxpansiunii civilizaiei

Alternativa este clara: sau le

minciuna. Daca spun ca voi veni

inegala au facut ca lot mai mult

Identitatea mai are un aspect;

fi

inteleasa dect

cu

daunatoare, in al doilea caz,

i culturii americane. Idei de acest

nelegem pe amndoua, sau nu

n jurul orei 1 7, riscul de a nu ma

unele dintre ele sa aiba nevoie de

deoarece ea este de mult realizata.

fel nu au lipsit nici de la unele

nelegem pe niciuna dintre ele.

ine de cuvnt este mai mic dect

celelalte, de ideile, metodele sau

In termeni lingvislici, sintagma

reuniuni francofone. A schimbat

atunci cnd promit ca voi veni

rezultatele lor.

Romnia europeanil

Identitatea unui individ, a unui

cu ceva situaia evenimentul de

popor se clarifica numai n masura

exact la ora 1 7 .

este, n

primul caz, un oximoron, n al

la I l septembrie 200 1 ? Iata o serie

n care se clarifica alteritatea n

doilea caz, un pleonasm. Romnia

de intrebari care reclama o

raport cu acel individ, acel popor.

i pierde identitatea prin integrare

abordare frontala, nu doar una

Cultura unui individ sau a unui

europeana, in primul caz; in al

implicita i indirecta.

popor se mplinete numai prin

doilea caz, cnd spui Romnia, ai

spus i

Este cultura certata cu

globalizarea?

De la globalizarea comunicarii
i cunoaterii la aceea a
culturii

Culturile nu se globa
"
lizeaza", afirma unii autori . Aa ar

problemelor sociale sau tiinifice

alteritate, metabolism a carui

fi daca, intr-adevar, cultura s-ar

a impus colaborarea unor disci

funcion are

reduce

pline tot mai variate. Aa s-a ajuns

nelegerea alteritatii sale i a

De la ldentit.ate la cultura

Complexitatea crcscnda a

europeana", acest atribut

"
este continut de la s i n e n
substantivul "Romnia" , deci nu
mai este nevoie sa fie specificat,

este de multe ori adoptata, cel

condiie a unei vieti civil izate.

identitate i daca globalizarea ar

la folosirea tot mai frecventa a

de unde, statutul de pleonasm.

puin implicit, ca axioma: semnul

Uor de spus, dar ct de greu de

fi o agresiune la adresa identitatii.

unor parcursuri transdisciplinarc,

Miezul problemei: Identitatea

metabolismului

O idee cu valoare de slogan

cu

normala

aceasta
este

la

ceea

ce

confera

distinctiv al culturii este faptul ca

realizat! Viaa sociala, ca natura,

Am respins prima presupoziie, o

la cristalizarea unor paradigme

ca confera identitate. Intra deci in

este, ca urmare a diversitaii i

vom respinge i pe a doua. O

universale

cultura unui popor, a unei naiuni,

eterogenitaii sale, marcata de

observaie se impune in legatura

diferitele domenii, fie ele ct de

care

traverseaza

ceea ce i confera identitate ca

sinergii i con fl i cte (Solomon

cu folosirea plural ului cuvntului

diferite. Discipline exacte, ale

Este deci clar ca discuia con

popor, ca naiune. Este un mod

Marcus,

duce, n ul t i m a instana, l a

subtil de a elimina din cultura

No system can be im
"
provcd i n ali respects", in

" cultura". Este vorba aici de

culturile diferitelor popoare, ale

t i i n i fice,

problema identita t i i . R e v i n e

tiina, despre care inca din

diferitelor tradiii, epoci istorice

umaniste, intra toale n aceasta

obsesiv ideea conform careia

secolul al XIX-lea s-a afirmat ca

Systems;New Paradigms for the

Human Sciences (cds. Gabriel

ele. Exista insa i un cuvnt

noua viaa a cunoaterii. Numim

integrarea europeana (sa nu o

ea este fara patrie, fiind aceeai

Altmann and Walter A. Koch),

cultur

acest

confundam cu aderarea la Uniunea

peste

Berlin-New York: Walter de

cultura, n acest sens, nu numai ca

tot.

Ar

rezulta

ca

care nu are plural, iar

naturii

sau

ale

societa t i i ,

tehnologice

fenomen

sau

globalizarea

cunoaterii.

Europeana, realizata la 1 ianuarie

universalitatea tiinei (care, i ca,

Gruyter, 1 998, p. l 43 - 1 64), dar

se globalizeaza, dar aceasta

Cele doua globalizari, a

2007) se va realiza in dauna

este numai partiala) ar veni in con

aceste conflicte constau din faptul

globalizare este o conditie a

comunicarii si a cunoaterii,
conduc inevitabil la

globalizarea

identitaii Romniei ca ara, ca

flict cu virtutea ci culturala. Cum

ca pentru a obtine un anumit

supravietuirii ei. De cnd exista

natiune, ca popor. Ctigam in

putem accepta aa ceva? Cultura

avantaj trebuie s a platim un

oameni, a existat i aspiratia de a

europenitate

din

nu se poate reduce la ceea ce ne

anumit pret, ceea ce, n domeniul

putea comunica uor cu semenii,

procesul de creatie culturala

romnitate. n aceste conditii,

este specific, ea, n mod natural,

social, revine de obicei la nevoia

indiferent de distana la care ci se

decurge in condiiile interaciunii

singura noastra preocupare ar fi

include i ceea ce ne este comun

de a evita situaia in care un ctig

afla, iar acum aceasta aspiraie s-a

cu lumea, iar moni torizarea i

aceea de a micora, pe ct este

cu alte popoare, deci aparine

pentru cineva este o pierdere

realizat, iar fenomenul respectiv

posibil, pierderea inevitabila de

umanului. Pe de alta parte, aa

pentru altcineva. Este deci nevoie

il

identitate romncasca.

cum

de o negociere, de o strategie,

pierznd

am

argumentat

34

www.cimec.ro

putem

numi

comunica(ional.

globalizare

Acest fapt este

culturii.

Aceasta inseamna. ca.

REFLECTII

Romnia european, intre pleonasm i oximoron

trecutului i la reactia critica fata

Bucureti, 2007, p. 17-28. Toate

de mesajele actuale ale lumii.

aceste tipuri de identitate se

regasesc n cazul unei' persoane

evaluarea acestei

creatii

se

desfaoara la n i vel global. O

Identitatea, ntre
superncialitate i profunzime

de identitate, natura ei parial

cultura care se sustrage acestui

metabolism cu lumea risca sa se

Auzim uneori despre cineva

care,

cufunde n uitare.

sau al unei naiuni. nelegem

astfel mai bine complexitatea ideii

la

primul

contact

sinergetica, parial conflictuala.

cu

Integrarea europeana
a Romniei privete
n primul rnd educaia

Occidentul, are impresia ca

De la identitatea motenlta la
cea dobndlta

identitatea sa nationala este

ameninata. Poate ca acest lucru
se ntmpla pentru ca ceea ce

De obicei, se nelege prin

identitatea unei naiuni ansamblul

c a reprezinta

Acesta a fost avertismentul

identitatea sa era ceva foarte su

acesta

credea

fostului reprezentant al Comisiei

Europene la Bucureti. Tot el ne

tradiiilor ei, al valorilor care

perficial. Contactul cu lumea este

reprezinta motenirea ei istorica,

i o proba de ncercare a calitii

atragea

de

cultura.

apartenenei noastre la un anumit

educaional

Interaciunea cu lumea este un fel

grup social i, prin aceasta, a

depait.

de punere la ncercare a acestor

calitaii identitii noastre.

civilizaie

atenia

ca

sistemul

romnesc

Noi

am

este

adaptat l a

sistemul european unele aspecte

ntr-o anumita abordare a

exterioare, cum ar fi organizarea

metamorfozeaza, dar nu lipsesc

nevoilor umane, se considera

masteratului i doctoratului, dar

nici cele care dispar. Este un tru

patru

de

am ramas n urma n ceea ce

ism faptul c a identitatea nu

supravieuire, de protecie, de

privete fondul problemelor. Mai

valori. Unele rezista, altele se

tipuri

de

nevoi :

apartenenta (la anumite grupuri

grava este situaia n domeniul

componente au o rezistena de

sociale)

cercetar i i .

durata variabila. Unele sunt att

nelegndu-se prin aceasta din

de puternice, nct le consideram

urma nevoia umana de afirmare

cu

eterne. Este modul natural de

creatoare, de afirmare ca o entitate

internationale cu grad nalt de

rmne

fixa,

diferitele

ei

de

identitate,

Se

m a n i festa

accentuat timiditate n legatura

p u b l i carea

periodice

aproximare prin infinit a duratelor

inconfundabila cu altele. Dar, daca

exigena

foarte mari.

ar fi sa reducem nevoile umane la

internaionale de prestigiu. Muli

la

edituri

Dar putem reduce identitatea

una singura, cea mai importanta,

universitari i cercetatori nu s-au

la componenta ei orientata spre

mai esenial a, atunci nu ar rmne

adaptat inca la comunicarea elec

tronica i la folosirea internetului,

trecut, orict ar fi ea de importanta?

dect nevoia de identitate, nevoia

Raspunsul este negativ. Pentru o

fiinei umane de a se afirma ca o

naiune, de exemplu, o buna parte

entitate inconfundabila.

din identitatea ei se manifesta n

interaciunile cu celelalte naiuni.
Este

componenta

d i n am i ca,

fapt care i plaseaza ntr-o situaie

de inferioritate faa de colegii lor
din Occident.

Un reper:
Identitatea corpului uman

Integrarea european nu se
refer

numai

la

aspectele

economice i sociale, ci i la cele

interactiva a identitatii.

Identitatea deplina se
realizeaza prin globalizare

n materie de identitate,

culturale i tiintifice. Ignorarea

corpul uman este un termen de

acestui fapt poate aduce grave

referin. De-a lungul istoriei,

prejudicii dezvoltarii rii noastre.

metafora corpului uman a fost

numi

adoptat de multe ori ca referina

componenta ei globala, deoarece

fundamental. O ntlnim l a

interaciunea cu

Platon

Am

putea-o

lumea este

pentru

organismele

de globalizare de toate felurile.

politice, la Titus Livius, n "Ab

Urbe Condita" i, ulterior, n

Completata n acest fel, identitatea

teologia catolica a Evului Mediu,

unei naiuni nu numai ca. nu vine

corpul uman fi ind adoptat ca

n conflict cu globalizarea, ci o

metafora a Bisericii, avnd drept

presupune pe aceasta din urma.

cap pe Hristos.

tocmai participarea ei la procesul

Identitatea unei naiuni se

Corpul uman ne permite s

realizeaza azi prin procesul de

identificm cu claritate mai multe

tipuri de identitate care pot

globalizare.
De ce totui este att de
controversata

relaia

dintre

identitate i globalizare? Deoarece

interaciunea cu lumea pretinde o

fi

transferate n cazul unei persoane

i n cel al unei naiuni.
Identitatea

material,

asociata cu verbul a avea . Ea este

atitudine critica att faa d e

cea mai vizibila, dar cea mai

traditie, ct i fata d e ceea ce ni se

nelatoare. Identitatea structurala,

propune de catre lume. Sistemul

asociata cu verbul

actual de educaie nu satisface

dinamica, asociata cu verbul

inca aceste cerinte, nici invatarea

interaciona.

istoriei, nici educaia pentru

identitati, a se vedea articolul

soci etatea

suficient de dezvoltate pentru a

nostru "Towards a typology of

identitics of the human body", n

permite celor mai muli oameni sa

Adela

procedeze cu discernamntul

" Comunicare, relaii publice i

globalizare " ,
Ed. Tritonic,

globala

nu

sunt

necesar l a lectura critica a

acad. Solomon MARCUS

afi.

Identitatea

Pentru

Rogojinaru

alte

(ed.),

35

www.cimec.ro

Valentin TACU
schit de portret

Valentin Tacu (23 ianuarie

1 944, Petroani - 26 noiembrie
2008, Trgu-Jiu). Critic i istoric
literar, poe prozator. Facultatea de
Filologie a UBB Cluj ( 1 966). De
but absolut n Tribuna ( 1 968).
Doctorat n filologie, magna cum
laude, cu teza: Ritm i valoare in

poezia popular romneasc

(2000). Volume: lncidene, critica
literara, 1 975; Presa literar
romneasc din Transilvania pniJ
in 1918, istorie literara, 1980 (n
colab. cu Mircea Popa); Alexandru
Cristea dincolo de alb i negru,
critica de arta, 1979; Dincoace i
dincolo de .. F ", monografie despre
Dumitru Radu Popescu, 1 98 1 ;
Paul Sima, critica de arta, 1982;
Poezia poeziei de azi, critica
l iterara,
1 9 8 5 ; Dimineaa
amurgului, poezie, 1994; coala
morii, poezie, 1 997; DejiJimarea
btrneii, 1998, Elogiu/ tinereii,
2000; Ritm vertical, teorie literara,
studii de versificaie, 200 1 ; Studii
literare, 2002; Tratat despre iubire,
versuri, 2003; Elogii, eseuri,
2003); Istoria presei romneti din
Transilvania, ed. a doua, revazuta
i adaugita, 2003; Miluta, roman,
2004. A colaborat la Dicionarul
scriitori romni, coord. Mircea
Zaciu, 1978; De la N Filimon la
G. Calinescu - studii de sociologie
a romanului romnesc, 1 982;
Dicionarul 100 cei mai mari
romni,
scriitori
2003;
Dicionarul cronologic al
romanului romnesc de la
inceputuri pn in 1989, 2004.
Coautor la Dicionarul general al
literaturii romne, 2004-2005.
Traduceri: Cuba - o jumtate de
veac de poezie i singurtate, ed.
bilingva romne-spaniola, 1 997;
Dostena, Exist, deci visez, 2000;
Nedim Gursel, Cuceritoru/, 2000;
Anton Doncev, Straniul cavaler al
cilrii de tain, 2000; Kiril
Topalov, Nervi, 2000; Predrag
Matveievici, Breviar medite
raneean, 2003. Ordinul "Meritul
Cultural", categoria A, n grad de
Cavaler (2004). Membru al Uniunii
Scriitorilor din Romnia.

Fie ca e vorba de circumscrierea unei personalitati literare (studiile

asupra lui D.R. Popescu), de incizii cuprinzatoare n literatura romna, de
escaladare a unor universuri plastice (albumeleAlexandru Cristea i Paul
Sima), specific demersului sau critic pare sa fie un sentimentalism al
expresiei, nu i al ideii exprimate. Altfel spus, dintr-o secreta structura
"
lirica, Valentin Tacu simte nevoia de a poetiza, de a euferniza discursul
"
critic, conducndu-1 pna n vecinatatea poemului n proza, fara a-i slabi
valoarea ideatica.
Titlul carii sale, Poezia poeziei de azi, 1985, pare un joc de cuvinte,
cnd e de fapt un program riguros asumat - acela al apropierii de tesatura
poemului ntr-un efort de consonare formala i afectiva. Descifrarea unor
voci ale poeziei contemporane este, ca urmare, benign tendentioasa;
sunt revelate coerene ale inefabilului ntr-o ntreprindere dinauntru,
autoritara i tandra, deopotriva, intemeiata pe secreta corespondena
stabilita migalos ntre poet, poezie i critic. Valentin Tacu renuna
deliberat la morga unui sistem rigid de lectura i i apropie "poezia
poeziei" n absena absoluta a complexelor. Cu o doza de oralitate, de
sinceritate jucata pe muchie de cuit a tonului, Valentin Tacu interogheaza
textul, ezita o frntura de secunda, decide suveran, propune, convinge,
insinueaza. tie sa decupeze cu mna sigura segmente caracteristice,
sondeaza limitele i nemarginirea cu aceeai dexteritate, ncheind cel
mai adesea aforistic, cu portrete comentate care numesc ncifrnd o statura
lirica. Se ajunge la un soi de gratuitate a actului critic in sensul accederii
sale la creaia pura, ambitia criticii de a fi text, nu metatext. De aici i
impresia de larga generozitate a deciziilor sale - toi cei interogati in
carte ating dimensiuni maxime, ntinderea, bogai a, profunzimea vocilor
sunt calitai daca nu ntru totul reale, atunci verosimile, posibile.
Ritm vertical, 2001, este, n fond, o ncercare de a iei, teafar i
mbogai dintr-o obsesie a teoriei versului: aceea a versificaiei, prozodiei
i metricii academice (academizante). Punctul de plecare l constituie
convingerea ca acestea sunt instrumente moarte din perspectiva limbilor
moderne. Demolarea" propusa e una constructiva, urmata fiind de
"
identificarea unor ritmuri mai expresive, mai vii, mai adecvate
comentariului poetic. Dei pornete de la o axioma acceptata de un Ro
man Jakobson - Nu limba este stapna poetului, ci poetul este stapnul
"
limbii" -,Valentin Tacu demonstreaza, de fap contrariul, aliniindu-se
mai degraba enunului eminescian: Nu noi suntem stapnii limbii, ci
"
limba e stapna noastra". Caci analiza pe care o aplica ritmurilor din
poezia populara romneasca argumenteaza tocmai existena unei
miraculoase aulonomii a ritmului, acesta comandnd fiinei limbii/
poemului. Lucrnd sub ritm, poezia populara i-a asigurat dainuirea. Toale
devierile sunt imediat vizibile, inovaiile avnd a se supune schemei
arhetipale. Complexitatea organicil a ritmului e de o boga\ie care
relativizeaza interpretarea, lasa loc subiectivitatii n abordare, e alunecoasa
fiindca e vie i, deci. cu rest. A propune o apropiere cu versura definita
de un Laurent Jenny ca "parte oculta a versului", fascinata de virtualitatile
sale arhitecturale. Fiindca exact asemenea virtualitai arhitecturale"
"
descopera ritmurile verticale numite de V.T. Lucrarea reuete sa convinga.
Ritmul mioritic, cu hexagoanele sale decurgnd clepsidric unul din
celalalt, ritmul brncuian, numit astfel graie romburilor suprapuse care
I construiesc, ritmul manolic, cu caramizile" sale ziditoare, ritmul
"
gabrielesc, al cnlecelor de vitejie, cavalereti, toate ritmuri verticale,
par sa funcioneze remarcabil. Demonstraiile, dei n pragul metaforei,
fantasmnd n marginea formei i ideii deopotriva, au virtui hipnolice.
"
La sf'aritul "spectacolului , eti de acord ca tocmai au fost dezvaluite
(nu inventate, subliniaza autorul! ) patru tipuri de structuri ritmice
interioare n temeiul carora poate fi tentanta rescrierea biografiei poeziei

36

www.cimec.ro

populare romneti. Simplitatea dezvaluirii e cuceritoare i incitanta.

Valentin Tacu arunca o provocare.
n metru antic. Asupra a doua teme de larga audienta", moartea i
"
batrneea (coala morii, 1 997; DesjiJimarea biltrneii, 1 998), Valentin
Tacu adasta cu sfatoenia cuceritoare a celui care, doar el, tie totul i-i
poate invaa i pe alii. Acest ton de mic tratat, de ndreptar, de coalii
atrage n primul rnd cititorii: i se spune ceva tainic, i se vinde un
pont" despre o meserie" inevitabila.
"
"
Elegia erotica latina - cea a unor Tibul, Properiu, Ovidiu - este o
alegere exceptionala. Are reguli, strrntorari, organizaTi, dar i o libertate
nvaluitoare a topi cii. Sintaxa poate pirueta cu nvolburari de dans gitan,
o cadenta scurta te poarta implacabil de la un vers la altul, ca o viitura. E
un vuiet armonie, hipnotizator n fiecare poem. O puritate tulbure. Filele
fonesc a papirus, e un miros de pivnia veche, aromata, ori de pod
miraculos. Faa n faa cu doua teme att de grave, chiar posomorte,
Valentin Tacu alege domesticirea lor n ritmuri. Litania strunita a
hexametri lor i pentametrilor echivaleaza cu o mblnzire. Toate detaliile
mizere i respingatoare descrise ca ntr-o lecie, ca ntr-o "nvaatura", i
pierd stridena i ctiga n adncime, n naturalee. Calauza se calauzete
i pe sine. Marea calatorie, traita reversibil, deci nefiresc, de autor, este
proiectata n magie, n mister. Sfaturile decurg adesea din experiene pur
mentale i din devieri. Ars moriendi sta n vecinatatea lui Ars amandi, se
pot atinge i, uneori, confunda. "Pierind adeseori", omul are la ndemna
moartea mica", experienta repetabila: "Cu mult mai bine-i sa mori, 1 de
"
ct mai multe ori, de ct mai multe ori". Mai mult, fantasma thanatica e
feminizata n aceleai intentii - "E mai frumoasa i cu glorie moartea
femeie 1 dect moartea-barbat". Moartea este apropiata cu gesticulaie
erotizanta- ea-i cere sa fii frumos, s-o iubeti pe-ndelele, sa prelungeti
agonia, sa i te supui. Relaia e din ce n ce mai intima, mai egoista: "i
atunci supus ma ndrept 1 catre unica sursa de moarte 1 - propria mea fiina
-1 i-o ascut pe Iaii de cer, cu bulgari de gheata. 1 o ascut pna urla de taiul
ei neted"; "Ea crete i lacom ma intreaba 1 pe mine cu mine, facndu-ma
"
mic, 1 nevazut pierind nc-<> data . Singurul care poate muri de doua ori este
poetul sau omul napraznic", adica acela ce doua fiine n el poarta" i se
"
"
poate desprinde de sine, o vreme, ascultnd de trinitatea valorantafemeie,
vis. moarte i purtndu-se de mna printre adevaruri ultime.
DejiJimarea bi!trneii dejoaca "greaua povara a vrstei"
privind-o neruinat n faa. n aceeai rilmare somptuos-elegiaca,
dar cu o alertee n plus fiind vorba, de data aceasta, de o experiena
n curs, nu de rememorarea unui episod trecator, semnele de taina
sunt inventariate cu un surs extrem de eficace in colul gurii.
Pierderile ("Tot ce era ct se poate de simplu: 1 curtea i latul, locul
i braul, 1 inima calda, culcuul, taierea, 1 vraja diversa, ritmul,
placerea, 1 vinul i vina, omorul ncet, 1 pasarea duhului vnata pe
piept, 1 pipa i pacea, versul molatic, 1 umarul dulce pus pe jaratic, 1
palma fluida, gtui zglobiu, 1 venele arse n tocul cel viu, 1 geana
dearta i glasul scazut - 1 totul, chiar totul pe rnd s-a pierdut")
aduc o nelepire iconoclasta i un discret haz de necaz. Ca i n
cazul morii, batrneea se infrumuseteaza pentru cel ce tie: Ct
"
nu ncepi sa uii pe unde eti 1 i nici nu-i faci iluzii ca te afli 1 in
alta parte dect adesea i se pare 1 e foarte, FOARTE BINE, 1 i poi
"
sa-i zici ca nu e PREA TRZIU, dei trziu!. .. VINE!

1
coala morii i DejiJimarea senectuii nu sunt cari ale resemnarii,

ci ale luciditaii care tie sa-i alature expresivitatea pna la a starui

obsesiv i cumva luminos in mintea cititorului.

Irina PETRA

CRONICI

Dan PETRUCI
Mister i literatur

Centrul Internaional de Cuitun! i Arte "GeorgeApostu"

din Bacau a gazduit, n ziua de 19 februarie 2010, n cadrul
manifestarii numita simbolic Spectacolul carii", lansarea
"
volumului Mister i literaturii (eseuri aproximative), lai,
Editura Timpul, 2009, semnata de Dan Petruca. n prezenta
unui public distins, au vorbit despre aceasta carte criticul
literar Constantin Calin, profesorul universitar tefan
Munteanu i Adrian Jicu, lector la Universitatea "Vasile
Alecsandri" din Bacau. Ca de obicei, amfitrionul manifestrii
a fost actorul Geo Popa, directorul centrului, care a asigurat
echilibrul ntlnirii printr-un recital care a cuprins cteva
secvene lirice i dramatice.
Cu rigoarea-i cunoscuta, Constantin Calin a punctat
cteva aspecte ale cartii, tacnd un istoric al conceptelor de
mister" i fantastic", pe care le-a ilustrat cu trimiteri la
"
"
filosofi i scriitori din Antichitate i pna astazi. n continuare,
tefan Munteanu a abordat lucrarea dintr-o perspectiva
filosofica, propunnd nuantari ale unora dintre ideile carii
i n special in cazul nuvelei Srmanul Dionis. Evident, a
urmat autorul, care a rostit cteva vorbe (nu prea multe, pentru
a nu strica misterul) despre naterea acestei carti i despre
importanta fantasticului n existenta noastra. "Spectacolul
"
cartii s-a ncheiat cu un dialog ntre autor i civa dintre
cei din sala Centrul Internaional de Cuitun! i Arte George
"
Apostu", care au inut sa faca precizari n legatura cu Dan
Pctruca sau cu aspecte din paginile cartii.

Revenind la volumul lui Dan Petruca, Mister i

literaturii poate ti considerat o ncercare de "mblnzire a
scorpiei", ntruct autorul i propune sa abordeze i sa
clarifice o serie de noiuni din sfera fantasticului. Ceea ce nu
e deloc facil, date fiind suprapuneri le semantice i bjbielile
terminologice din literatura de specialitate. Bazndu-se pe
lecturi serioase i diverse, Dan Petruca purcede n discutarea
acestor noiuni cu sigurana celui obinuit sa-i puna
intrebari, sa nu accepte de-a valma constructe prefabricate i
sa caute sa inteleaga. Aa se face ca tonul cartii e, cnd trebuie,
mai degraba didactic, eseistul dezvoltnd mici prelegeri pe
teme referitoare la mister i la ceea ce ine de zonele
fantasticului. Cnd demonstraia o cere, autorul furnizeaza
exemple variate, din literatura romna sau universala. E n
acest mod de a proceda ceva din maieutica, lectorul tiind
mereu provocat sa se implice, sa gaseasca el nsui raspunsuri.
Abilitatea cu care Dan Petruca i conduce demonstraia
este adesea aceea a unui dresor din cuca leilor.
De cele mai multe ori, farmecul carii l da modul origi
nal de a interpreta asemenea texte din sfera fantasticului,
carora le aduce la suprafata sensuri noi, surprinzatoare. Dei
ar ti fost comod sa faca o trecere n revista a concepiilor

teoretice de baza, pe care sa le aplice eventual la civa autori

canonici, Dan Petruca nu se mulumete sa primeasca nimic
de-a gata. El caut sa-i explice nti siei cum stau lucrurile
i abia dupa ce are certitudinea nelegerii fenomenului, l
explica altora. Nencrederea aceasta se dovedete fructuoasa,
ntruct l mpinge sa cerceteze aspecte care pareau definitiv
lamuri te. Aici este de fapt meritul de capati al cartii. Acela
de a scutura ceva din praful care s-a aternut prin contribuiile
unor V. 1. Propp. Roger Caillois, Tzvetan Todorov i alii.
n condiiile n care asistam la o cuminire a spiritului
critic i la o tot mai pronunata tendina de a ndulci
limbajul, cartea lui Dan Petruca intriga prin tocmai
indrazneala autorului de a(-i) pune intrebari incomode, de
a cauta raspunsuri i de a readuce n discuie chestiuni
oarecum consacrate. Placerea aceasta a polemicii (una de
centa, nsa ferma) da farmec recent aparutului volum.
Explicaia ine, fara indoiala, de formaia clasicizanta a
autorului i de placerea de a citi i filosofa. Gustul
interogaiilor i sarbatoarea dialogului se simt pretutindeni.
Se poate spune ca ne aflam n faa unui volum peripatetic,
n care Dan Petruca ne invita la o incursiune n lumea
fantasticului. Purtndu-ne pe carari umbroase, dar i prin
cotloane ferite, el i ndeplinete menirea de magister,
ferindu-ne de posibile tentaii i cautnd sa ne lamureasca
n privina zonelor puin cercetate. Unde simte pericol, el
poposete meticulos, ndepa.rtndu-1. Parerea Il inei Gregori
(careia i identifica i sursa ntr-un eseu al lui Jean Fabre)
potrivit careia ar exista o separaie ntre planul realului i
cel al fantasticului i se pare inacceptabila i, ca atare, o
amendeaza: "Fantasticul izbucnete n chiar planul
previzibil, el nu este adus>> din afara. Dei e de presupus
ca are legatura cu artifex (fiindca literatura conine o
coordonata convenionala), susinem ca fantasticul este
consubstanial lumii obinuite. n literatura fantastica se
topesc, poate n cel mai profund mod, cele doua laturi ale
existenei nelese ca ntreg. Pe de o parte exist un plan
raionabil al existenei, iar pe de alt parte exista un al doilea
plan, care cuprinde un fond iraional al existenei, misterul
nsui, provocator perpetuu al marginirii noastre." (p. 8 5)
Asemenea pasaje sunt numeroase, Dan Petruca
neezitnd sa contrazica nume importante din domeniul
teoriei i al criticii romneti i straine. Lista celor cu care se
situeaza n dezacord n anumite privine este lunga i cu
rezonana. Felul cum Gheorghe Glodeanu comenteaza
Domnioara Christina, prin contestarea fantasticului, l
nedumerete. Motiv pentru care pune ideea sub semnul
intrebarii, demonstrndu-i inconsistent-a: Sa fie oare, ne
"
intrebam, existena strigoilor un fapt att de cert, prin
convenia li terara, nct sa mulumeasca raiunea?
"
Nicidecum (p. 61 ). Cnd nsa vine vorba de La ignci, pe
care o numete o monografie a mediocritaii", eseistul
"
sugereaza ca fantasticul nu este o categorie la care au acces
doar cei alei, el manifestndu-se i n cazul inilor mediocri,
precum Gavrilescu. Nu trebuie nsa uitat ca, aa mediocru,

acest Gavrilescu este profesor de pian, deci "tire de artist",

cum de altfel sunt multe dintre personajele lui Eliade, care
traiesc experienta fantasticului. Ceea ce presupune o anumita
predispoziie, un soi de disponibilitate de a trece prin
ntmplari care depaesc sfera normalitii.
Dincolo de acestea se pune ntrebarea ce ramne din
aceast carte. Destul. n primul rnd, polemicile senine, lipsite
de venin. Chiar atunci cnd i permite sa conrazica erori
evidente, Dan Petruca nu e niciodat malign. Prefera ironia
ca forma superioara a inteligenei. lat doar un pasaj care
probeaza propensiunea sa pentru acest mod subtil de a pune
lucrurile la punct: ,,Acelai E. Simion, urmnd o sugestie din
Jurnalul lui Eliade, susine ideea ca nu descifrarea
simbolisticii povestirii este important, <<ci mesajul ascuns>>,
acel omniprezent, statornic, dincolo in lumea fenomenala
a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos>> (sic!) De fapt, e
notorie concepia gnditorului M. Eliade susinnd ca sacrul
este camuflat in profan." (p. 50)
Place apoi spectacolul carii lui Dan Petruca. Subtitlul,
"eseuri aroximative", vine sa precizeze, de altfel, inteniile
autorului, care se plaseaza liminar la ntlnirea dintre o
abordare tiinitica i una eseistica, aa cum transpare ea
chiar n prefata: ,,Am numit cartea adaugnd i (sic!) eseuri
aproximative>>, pentru ca am ncercat sa gasim linia de mijloc
ntre ideea de studiu i aceea de note de lecturii, ntre dorinta
de a cita corect toate sursele bibliografice i aceea de a nota
"
reaciile autorului la lectura (p. 8). Dincolo de o posibila
nuanta de modestie, formularea sintetizeaza nimerit tipul de
scriitura, cartea pastrndu-se n cadrele avantajoase ale
eseisti cii. O carte care mbie la (re)lecturi. Vizitnd surse rare
ca Trismegistus, Diogene Laertios, Platon ori Aristotel,
autorul nu se pierde ntr-un limbaj savant, ci pastreaza ritmul
i exprimarea accesibile. Stilistic, el se dovedete un bun
mnuitor al iTazei (i, implicit, al ideii). Avantajul este acela
al evitarii monotoniei care ameninta n cazul abordarii unor
asemenea probleme de natura teoretico-filosofica.
Chiar daca i lipsete un indice de autori, necesar unui
asemenea demers, Mister i literaturii intra de pe acum n
bibliografia de specialitate, fiind o sursa utila pentru cei
interesai de cercetarea aspectelor care in de fantastic i
literatur.l. n afara meritelor punctuale, cartea lui Dan Petruca
se dovedete o buna introducere n filosofia culturii, un
manual apocrif pentru o cultura generala, ntruct atinge
probleme diverse care in de literatura, cultura, filosofie,
estetica, teorie i critica literara etc.

Adrlan.JICU

;:>
u
:;

-"'

...

:::;

....
u
.5

.
..

;:>
z
...
"'
""
z
;:>
:;:
c

37

'5

_,.,

.;,

www.cimec.ro

POESIS

O ntmplare cu rapsod
Nu prea puteam sa uit de ea
n pat celest i se flicea
ca toate ele dumnealor
cu ea se-nvrt pe un mosor
iar eu zalud
i-aproape ud
batrn pe-o parte i cam crud
ea buze ro picioare lungi
iar eu sub ochi tristeti cu pungi
aveam
juca-n acelai clip
i dezbracata-n fel i chip
dupa petreceri cu alvari
navalnici ngeri i curvari
eram cu toii
i-un rapsod
ceva-ntre geniu i nerod
l tiu de mult de lene ce-i
dormea-ntre e la femei
de tot bezmetic i ceresc
ma mbia sa povestesc
n locul lui povestea mea
n cartier n mahala
sa dorm sa bigui i sa-i zic
limba dulceaga i peltic
discurs gngav i cam eclectic
mergnd piezi pe firul epic
cnd sta sa treaca noaptea-n zi
afara nu puteam privi
prin ntuneric chicotind
sa-i dau iar drumul sa o prind
cu pleoape grele dintr-un miez
de noapte dulce cu diez
din vinuri limpezi sa ma scol
n miez de noapte cu bemol
nu pot vorbi nici nu mai tiu
daca sunt mort sau daca-s viu
stau prin cotloane dupa chef
i prins cu mintea n gherghef
ca multe-s pc sub piele ace
ma-nfierbnta nu-mi da pace
uite-o are strcuri iui
i genunchii desflicui
este cum era pe-atunci
i se da !lira porunci
pielea ei e reavana
cu zapada seamana
scormonita cu lopata
trupul ei e-aproape gata
sa ia foc de la buric
dintr-odata din nimic
geme-n colul ei de rai
latra sau mi zice hai
ma adapa cu arsura
snul ei mi-astupa gura
i-ameit de ea i dus
parca sunt i parca nu-s

dar se rastoarna cam caea

n patru labe pe podea
i nu-neleg cum sa ma port
e toata-ascunsa n oglinda
n gheare-albastre sa ma prinda
i vrea sa-mi ia deja din ort
pndete-n oriice secunda
sub teasta mea sa se ascunda
apoi mi spune ca sunt pui
cu ciocul galben-amarui
ma ia n brae sa ma culc
n pntec sa ma faca prunc
i totui dorm pe pre gramada
i Doamne-nghe n acolada
ca azi nu-i ea parca de ieri
mai ratacesc pe la muieri
din rsu-plns rasar cum pot
cu suflet ui dureri n cot

cine m-ar crede

dintr-o streche
indragostit i-ntr-o ureche
dar cu o morga din alt veac
ntors la ton elegiac
sa-ncerc sa uit
e vnt din fata
oraul !lira ea ingheata
mpleticit sa tac sa strig
n lume !lira ea e frig
cu ochi nchii de ea mai ard
eu el rapsod platit din card
pe la petreceri tot zicnd
poeme blegi cu ea
i-n gnd
sa scurm la ui de iad n jar
s-o smulg din spirit i din har
din carnea mea cu iz de vin
e ntuneric i senin
regina nopii dinspre poarta
lucete galea i moarta
iar in sicriu masura mea
sta ntr-un cot altcineva
Dan PETRUC

Levantul in tranzitie
Vina-ncoace, ma Mircica, sa belim un berbece!
i sa-I frigem n tapua, sa bem vinu dn capcel
Sa vina i Ea cu tine, pura ca o viorea
Poarta floare ntre snuri i pe tabla baclava
Sa fugim apoi la barul da dn col
Oe-i zce ,,Racul"
Unde fumatorii-ndeasa-n pipe tutunul
Cu futacul...
Sa facem politichie damocrata, modamista
Cu globalizari trasnite i oftaturi
In batista.
Sa fim europarlamentari destoinici
S-avem succesuri peste tot
Sa vina Gigi cu oia
i sa le dea cu urda-n bot
Pna cnd romnii, Doamne, or sa crape fericii
In tranzii !lira capat, rupi n cot
i mucalii ...
Las' c-alearga Cartarescu i ne duce n Levant
Cu Iaurta i Manoli i Zotalis cel savant
Sa facem negustorie cu muiari i cu manete
Cu paduri, cu muni, morminte
i ce-a mai ramas din ele.
Cu seninul cel din suflet, cu iubirea mea
De neam,
Pna cnd din Romnia mai ramne
Doar alean ...
Da-ne, Doamne, biruina i iubire da poei
S-avem parte de un Sine i da cuiburi
Cu sticlei
Sa stea neamul la rascruce
Cum sta crucea lui Hristos
Cu dureri i cu marire i o clipa
Da prinos
Caci Levantu-i reveria mortului
Care-a-nviat
Pribegind n largul lumii ca un ou ncondeiat...
Vina fuga cetitore sa-i slavim pe ati eroi
Sa zburam cu fantasia uitnd pacura
Din noi
Pa Manoli i Iaurta, pa frumoasa Zenaida
Ce au har n jurul frunii
Reverie-n a lor inemi
Alergnd sa mute munii ...
Traiasca libertatea strigara luptatorii
De pe cuprinsul erii
Sa fim n Eoropa cu toi ntr-o marire
Sa fim elita-nalta cntnd n faptul serii
Sa tim abecedarul i cartea de cetire
Sa umplem toi hambariu frumoasei erioare
Sa nu mai zica nime ca suntem tot la coada
ca n-avem masterate i ca ne doare-n noada.

38

www.cimec.ro

Sa mnce tot poporiu doar aorma i pita

Traiasca libertaua i Gigi i Pipia...
Sa nvaam engleza, franceza i germana
Sa zcem John, Jaqueline i niciodata Ioana
i nice naiune i patrie i mumil
In loc de-aa cuvinte sa mestecai o guma...
Sa fim europeni ferice i globalizani elita
Iar pentru licitaii sa nu mai cerei mita...
i homosexualii sa nu-i mai injuram
C-aa-i n Europa, sa fim mai tolerani
Sa fim egali n scule! Pai dar, maaa! Aferim!
Ca daca nu, Bruxalu ne zce c-o belim...
Baaa! Zenaida-i o copila
Cu ceriu gurii aurit
Cu trupuoru-i de zambila
E numa buna de iubit.
A ginit-o Mendebilu din Orbitorul visator:
,,Ah, preafrumoaso i iubito
Daca te prind cu Fane muie
Te tmosasc i te omor!" ...
O, Levant, Levant ferice
Sari afar din propozi
Ada-ncoa pe Cartarescu
Sa ne scape de tranzi ...
,,Mai adasta, ma, Romne
Muge Mircea preste bloc
C-am uitat harul n priza
i mi da viersul n foc"...
Limba veche romneasca din zapise
i scripturi
Are-n trnsa busuioace, lacrimi dulci
Argint i nuri
E un clopot da arama ce-a sunat
Pn manastiri
A cnta! iubirea-n lupta
Cu-nelepii dn psaltiri ...
Iara Mircea visatoriu i poetul nazdravan
Trase preste blugi cu tinte
La iueala un patrati!
Scotoci n limba muma i flicu
Un trandafil...
Sa fim postrnodemiti ironiei
Fragmentariti cu uuroi
Sa mulgem viaa orbitoare
Iar Eu ramn mereu cu voi ...

Grigore SMEU

* Din volumul n manuscris:

Hamletiznd. Parodii plebeiene

EVENIMENT

Spectacolul cartii, triumful lui Gheorghe IORGA

Intr-un inceput de primavara

corpusul de rubaiate deschide

lumii, acest text final are meritul de

ce tot intrzie sa se pronunte, pe o

cmpul unor speculai de tot felul,

a atrage i mai mult (intr-o maniera

supra

vreme ce s-ar categoris i , mai

pe care autorul cartii le manevreaza

neinsistenta obositor) atena

degraba, cinoasa i , ca atare,

inteligent, le aduce rnd pe rnd in

unor calitati remarcabile ale

potrivnica ieirilor din casa la vreme

fata unui cititor modem, mult mai

autorului cartii: tiina rezumarii

de seara, spre Centrul International

avid de senzaonal dect altadata.

informatiei largi, n maniera

de Cultura i Arte "GeorgeApostu',

Senzationalul (tratat inte

situat nu tocmai central in Bacau!

ligent-provocator, cu o suma de

postcalinesciana,
exprimarea

recursul

curata,

la

aproape

postbacovian, (sunt obligat sa

informaii ce nu uita nicicnd latura

frumoasa, care nu eludeaza insa

deschid o necesara parnnteza, intr-o

doctorala) inseamna i multe pagini

rigoarea academica, prezentarea mai

prezentare mai puin canonica:

despre lumea medievala dinspre un

multor perspective asupra unui

puine orae, de la noi i mai de

Orient nicicnd cunoscut i inteles

subiect, pentru a gasi apoi, impreuna

dincolo, se pot mndri cu existenta

ca atare. Secta ucigailor i

cu lectorul, unghiul corect de

i funcionalitatea unui asemenea

imaginea enigmatica, complexa a

intelegere, altemanla dintre suita de

centru) se indrepta, flira a tine cont

acelui Batriin al Muntelui, trimiteri

informatii i comentarii stricttiintifice

de insistentii fulgi de zapada i de

in alt registru spre biografii, spre

i intcrcalarca de alcatuiri anecdotice

racoreala adiacenta, o adevarata

liste bibl iografice, apoi spre

revelatorii, obsesia renascentista de a

mare de oameni. Pentru a fi obiectivi,

atmosfera culturala a secolului XIX,

acoperi aproape totul sau ctmai mult

din tema supusa analizei, privind-o

trebuie sa ne marturisim ca rare mai

cea care se deschidea, se completa

sunt lansarile de carte care sa adune

cu suma in finita de imagini ce avea

un

sa o aduca patrunderea operei lui

numar

impresionant

de

participani, toti de buna conditie

intelectuala, reprezentnd cu

al unei cercetari in timp extins

medievistica, aparinnd in special

Khayym i re-translarea ei in alta

din unghiuri multiple, in aa fel, nct

ideea de monografie sa fie doar un

pretext pentru a realiza o opera de

(studentia autorului a insemnat

carturarilor francezi, avnd un stil

aventura intelectuala dect cea

comparatist i culturolog, in sens

adevarat dimensiunea spiritualitai

cunoaterea directa a spatiului

dinti -toate i multe altele se trans

foarte larg i cuprinzator, care va mai

bacauane, deloc neglijabile, in orice

placut i tentant, accesibil i mai

persan, determinnd extinderea

avea de comunicat multe in acest

(numaratori

putin iniiatilor in meandrele

forma in pagini de lectura care

contextualizare

cunoaterii spre opera celui care, cu

depaesc

domeniu.

paralele au certificat faptul ca 306

desfliurarii strict tiinifice) de a se

cte mai mare ca receptare valorica

face rapid atractiva prin refuzul

cititorului restricionat canonic. Tot

Gheorghe Iorga a demonstrat

in lume, cu att e mai minimaliza!

pletorei

epatant

cu titlu de surprindere, de ancorare

prin acest volum cuprinzator/

de propria-i lume) cartea este expresia

carturareti, dei textul mustete de

in zone mai pun probabile, poate

lucrare de doctorat ca o carte mare

editoriala a unei bine primite lucrari

informatie, de note i trimiteri

fi neles i ultimul segment al tezei,

incununeaza opera: a probat acea

participanti au umplut, dincolo de

refuz, sala destinata unor asemenea
evenimente). Prilejul era aducerea
catre lume a cartii semnate de

lingvistice

simplul

interes

al

doctorale coordonate de prof. univ.

bibliografice pe parcursul multor

in

poetul persan Omar

maturitate a cercetatorului avizat

profesorul, publicistul, traducatorul,

dr. Viorica S. Constantinescu, lucrare

autorul de carte co! ara i nu numai,

zeci de pagini (numai bibliografia

Khayym este discutat ca personaj

prin lucrari anterioare; prin felul i

incununata de distinctia "magna

"
cum laude . Dorinta expresa a

insumata i redactarea notelor

de ficiune literara, acesta devenind

prin seriozitatea cu care i-a

depaete l a nivel de pagini

motiv de dezvoltare narativa pentru

constituit obiectul cercetarii de faa

autorului

volumul unor carti obinuite de

patru romane aparute in ultimele trei

a reuit cu prisosinta sa alcatuiasca

receptare critica ale momentului).

decenii in Occident. Opinia lui

prima mare lucrare de acest gen, cu

Iorga, seducatoare, este aceea ca

siguranta de referina in cercetarea

khayymiana viitoare.

diriguitorul de viata cultural-didac

tica Gheorghe Iorga, carte ce

fost

ca

ambele

nseamna cristalizarea unei ne

evenimente (sustinerea tezei

normabile activitati ce a umplut o

doctorale,

existenta umana: viaa, opera,

receptarea in timp a tot ce a insemnat
Omar Khayym. Numele cartii ce
vine in fata publicului bacauan i

tara: Omar Khayym i

., complexele " mitului european.

de aici in

"
Ideea de "spectacol al cartii

are conotaii ce nu tin doar de

trimiterea spre lume a unei carti

publicarea

care

cartii

Aa ca acei cititori ai cartii lui

adiacente sa se produca in anul

Gheorghe Iorga tiu/afla/descopera

asemenea aparitii, realizate la

cnd s-au implinit 150 de ani de la

aici i pe traducatorul care, cu cva

distante de secole de momentele in

publicarea primei versiuni europene

ani in urma aducea cititorilor prima

care personajul istoric figura intr-o

meritau, li se organiza un

a rubaiatelor, prin stradania celui

echivalare in limba romna a

rubaiatelor lui Khayym direct din

existenta pamnteana, nu fac

Apoi, in timp, trecnd i prin

altceva

sa intregeasca

canonul renascentis sensul acestui

imaginea larga a unei legende sau

termen s-a augmentat: putem spune

plecare (i apoi din multe altele,

importanta sa precizam ca se notifica

cvasilegende pe care o numim Omar

ca a fost, pe buna dreptate, in acea

toate descriind placerea lecturilor

astfel

corecta,

Khayym. Dei autorul i se com

seara, un triumfal lui Gheorghe Iorga

care a fost Edward FitzGerald.

De

altfel, din acest punct de

limba persana: nu e lipsit de

o

distantare

dect

Pe vremuri, cei carora bine

triumf

multiple) se poate pomi intelegerea

deosebite, cum ar presupune careva

neorgolioasa, de curentele i

porta ca i cum acest ultim capitol

Dar, dincolo de toate acestea,

cartii lui Iorga, cartea ce propune

ar fi mai degraba o necesara (sau nu)

ce nu a participat la astfel de

frecventele cunoateri ale poeziei

cu cartea lui se va ntmpla un lucru

un subtil i complex protocol de

khayymiene ce se faceau prin

anexa, aici, ca i pe parcursul intregii

i mai minunat, anticipat de tot ce

receptare european/universal a unei

intermediul unor ediii franceze sau

carti, de aproximativ

500 de pagini

s-a ntmplat intr-o seara fiiguroasa

opere ce (mai mult sau mai puin

engleze,

in format academic, se manifesta

ce nu aducea nicicum a inceput de

evenimente culturale bacauane. Tot

ce insemnat lansarea cartii semnate
de Gheorghe Iorga, cu intervenii
deosebite annd profesorilor i
criticilor

rafinati

care

sunt

Constantin Calin i Vasile Spiridon,

insotiti de increderea totala a
subsemnatului, a fost permanent

fara a se

minimaliza insa

natal,

rolul cultural al acestora. Plecnd

realele i multiplele competente ale

primavara, cnd, sub nevazuta

identificata adesea cu structuri

de la apropierea de textul prim,

unui autor doctoral care se mica in

bagheta (fermecata, cum nu!?) a lui

folclorice) a determinat in Europa

cartea ne ofera o incursiune

regim de deplina siguranta in

Geo Popa a avut loc lansarea

un fenomen de mitizare moderna,

incredibila, cu multiple opriri

cadrele poeticii, hermeneuticii,

fenomen a carui analizare constituie

academice, cu volute spirituale, cu

volumului Omar Khayym i

.,complexele " mitului european: va

acceptata

in

spaiul

in

istoriei literare, teoriei textului, esteticii

i criticii literare i, nu in ultimul rnd,

fi o carte citita, cu atene, cu placere

in cadrele unui

crescnd gradual, cu competenta. cu

regizat, dezvoltat, incredintat salii

principalul el al textului acestei

apel la cultura

carti: carte, de altfel, cu multe

dupa un ceremonia! ce trimite spre

ceea ce este sau nu este opera

propuneri de lectura pentru un

maiestria alcatuirii povestirii

persanului, opera care inseamna i

cititor care nu trebuie (obligatoriu)

o imensa desfliurare la nivel extra

sa faca parte din categoria cititorilor

literar. Daca opera tiinfica nu este

nu de experiena insolita provocata

pedanti, obosii, derutai in faa

pusa sub semnul intrebarii, ba

de aparitia unor romane despre un

aglomerarilor conceptual-critice

dimpotriva, ceea ce inseamna

orientale (in rama, cu echivalarea

viei personajului doar prin relatare
-ceea ce spui aceea eti sau eti doar
n masura n

care comunici

corespunzator), ceremonia! perma

dinamica faptului cultural d e catre

spirituala alaturata celei imense care

doar,

artistul,

directorul,

intelectualul Geo Popa. "Specta

"
colul cartii la Bacau, pentru cine
nu avut inca ocazia sa vada e de
vazut, mai cu seama in ocazii
prilejuite de lansarea unor carti de
exceptie.
Iar cartea lui Gheorghe Iorga
este de o asemenea factura. Rezultat

mai buna calitate.

Ca ultim capitol, cu tenta sau

mare poet trecut in sernilegenda a

interes diversificat, de o larga pa

leta de cititori, nestresa de cutumele
i de critica, in general.

Constantin DRAM

cartii despre Omar Khayym ar

trebui sa faca parte dintr-o familie

nu

comparativism de cea

criptoide. Nu, dimpotriva! Cititorii

nent jucat/antrennd o sala l a

cel care este amfitrionul locului i

sens extins, prin

citete, mai mult sau puin in

cunotina de cauza, din opera
marelui persan. Adica la fel de
tolerani i deschii unui larg
spectacol existential, in care
cunoaterea i placerea i dau mna
neostentativ. Cartea lui Iorga are
aceasta capacitate (in cultura mare,
exemplul cel mai notabil se gasete
la nivelul unor deosebite carti de

39

www.cimec.ro

EVENIMENT

Salonul de Primvar al Artei Naive

Centrul pentru Conservarea i Promovarea Culturii

acestuia. Calareul ateapta o clipa dogoarea

Tradiionale Bacau i Centrul Intemional de Cultura i Arte

sa cada, florile i ating petalele fierbini.

Broderia de pe camaa calareului se
vestejete, ultramarinul nadragi lor se usuca
negru. Doar locul alb al calului zmbitor
rarnne netulburat de vapaie.

<<GeorgeApostu>> au organizat, la sfritul lunii martie, a XIX-a

ediie a Salonului de primvar al artei naive. n Muzeul de

Arta Contemporana al Centrului <<George Apostu>>, simezele

Salonului au reunit aproape 100

de lucrari de pictura, grafica

Primele flori vin sub pensula Catincai

Popescu i se mnjesc de pigmentul gras,
topit. Ultimele sorenci s-au rup! i urca greu
spre cer.

i sculptura, lucrari veni le din centre cu mai multa sau puina

tradiie n arta zisa naiva. ntr-o ordine aleatorie a noastra, au

avut lucrari n Salon: Ioan Marie, Catinca Popescu, Constantina

Voicu, Virginia Brsan, Maria Margo i Maria Bodron din
Bacau, Salomeia Andronic din Racaciuni, Bacau, Sergiu

Christos a inviat, Valer Galan

Minulescu, George Moi in, GabrielaAugustinov, Doina Gustav,

La Biserica cu hramul Sfintilor

Mucenici, doctori fara de arginti, Cosma i
Damian, soiile granicerilor nasaudeni au n
traiste bucatele de Pati. Minile lor adunate
la piept le in cu greu. La troia cu Crist de

Gustav Hlinka, Vasile Popovici, Viorica Farka i Sebastian

Dinu din Reia, Costel lftinchi, Gheorghe Boanca, Jana

Gheme, Calistral Robu, Octavia Vizitiu, Costel Tanase,Adrian

Pascaru i Gheorghe Balaceanu din lai, Dumitru lefu:nescu

din Braila, Doina Moldoveanu, Iuliana Cojocaru i Mircea

tinichea, n curte, se nchina doi. Parintele,

poate uni!, ncuie sau descuie biserica. O
lumina stranie de crepuscul sau aurora este
aezata cu tlc peste sat. Pe crucile de pe
capul popilor din acoperiuri cerul sta
neclinlil.

Cojocaru din Galai, Valer Galan din Bistria i Dorin Balan

dinVaslui.

Juriul, alcatuit din nie Boca, preedinte, Mariana Popa,

membru, Daniela Gaftea, membru, i Nicolae Radu, secretar, a

nominalizat noua lucrari:

1 . Catinea Popescu (Bacau) - . . Clreuf'

2. Costel Tanase (lai) - .,La arat"

3. Calistrat Robu (lai) - .,Srcie i bogie" - triptic 4. Salomeia Andronic (Racaciuni) - .,Pe valea prulul"
5. Constantina Voicu (Bacau) - "Gospodari in ograda"
6. Valer Gal an (Bistria) - ., Cristos a nviaf'
7. Maria Margo (Bacau) - .. Tablou de nuntii'
8. Doina Moldoveanu (Galai) - . . V.s"
9. Sebastian Dinu (Reia) - .. Glasul roilor de tren "
Premiul Centrului Internaional de
"
Cultura i Arte "George Apostu Bacau a fost
oferit Mariei Margo din Bacau, pentru
.. Tablou de nunt", Premiul Centrului
Judeean pentru Conservarea i Promovarea
Culturii Tradiionale Bacau a fost oferit

Doinei Moldoveanu, din Galai, pentru ., V. s"

i al doilea Premiu al Centrului Judeean
pentru Conservarea i Promovarea Culturii

Tradiionale Bacau, lui Sebastian Dinu din

Reia pentru ., Glasul roilor de tren".

n numarul de primavara al anului trecut

al revistei V.traliu am ncercat o schia
estetica pentru arta naiva. Identificam un gen

proxim, acolo, n sculptura portalurilor

romanice i fltceam trimitere spre o epoca
draga noua, cnd dupa teribilul An 1 .000, cu
noua ncredere, civilizaia europeana
cunotea o prima renatere de stirpe monas
tica si populara, renatere pe care s-a crescut
apoi civilizaia europeana, a noastra.
Spuneam acolo ca macar doua predicate
logice pot fi reluate artei romanice i relocate
artei naive: primul ar fi aa-numitul horror
vacui pe care l are natura aristoteliciana i,
mpreuna cu ea, pictura naiva. Al doilea

predicat se refera la tiina i voina speciala

pe care o au artitii, zii naivi, sa povesteasca,
sa nu lase nici un detaliu al povetii, impor
tant, ascuns vederii. Uneori, sa presupuna o
logica interna a narai ei, alta dect a noastra,
cotidiana. Alegem, acum, noi nine sa
privim, numai, lucrarile nominalizate:

Tablou de nunt, Maria Margo

Apropierea dintre miri este discreta.

Mireasa atinge, sfioasa, braul mirelui, doar

cu buchetul. Mirele i apleaca, cu nesfrita
tandree, capul sa atinga capul miresei.

Compoziia este izocefala i amintete de

mozaicurile de la Ravenna, n care mparaii
Bizanului sunt aparent egali funcionarilor
,
imperiali, spunem "aparent; ntruct i
desemneaza suficient purpura nsemnelor
imperiale. lzocefalie contrazisa de locul
devalma al picioarelor mirilor i nuntailor,
barbaii, de-o parte, femeile, de cealalta, cu
floare din tabloul de nunta, loc devalma ce

moralizator al povetii, curgalor rostita de

Doina Moldoveanu.

Glasul roilor de tren, Sebastian Dinu

Vladimir Tallin, pictorul i arhitectul

sovietic de orientare conslructivista, a

face sa se croiasca, tacut, spaiul imaginar al

tabloului. Spaiul imaginar al "Tabloului de
"
nunta este, cu adevarat, complex. n primul
plan, aproape sprijinit pe rama tabloului, este

omul de zapada, masa cu sticla i pahare (n

fapt, o natura statica, tablou n tablou) i
copilul cu pantalonii pe vine ntins pe zapada
Clegilor. n mod curios motivele din acest
prim-plan sunt mult mai mici dect le-ar fi
cerut contextul perspectiva) albertian.
Ultimul plan, indepartat, al treilea,
cuprinznd gardul, copacii i scara care rasar
dintre nuntai, contrazic o alta convenie

seculara, n ingenua viziune a Mariei Margo

tonurile ramn la fel de tari, deloc rupte de
tente, chiar daca ne indepartam de ipoteticul
privitor.
Astfel, personajele din planul al doilea,
personaje principale, plutesc chagallian n
acest spaiu neomogen, uneori n perspectiva
inversa, spaiu n care ochiul parcurge
distanele relative dupa un timp subiectiv, al
amintirii.

V.s, Doina Moldoveanu

Visul este al unui pete i este unul ct

se poate de omenesc. Petele verde din
aternuturi roii, magenta, cu dantela alba,
viseaza. Din casa lui subacvatica, cu pre
de stea de mare i castravete urzicator, se

viseaza pe malul apei la pescuit de oameni

cu momeala n forma de hrtii de 100 de
euro. Trei barbai par sa fie ademeniti de
momeala petelui. n planul indepartat, o
petoaica tnara sta intinsa la soare. Tipul
de narativitale al tabloului este unul simplu,
direct, inspirat de procedeele benzilor
desenate: visul se desprinde precum
baloanele de sapun de capul petelui. La
fel, din clieele benzilor desenate vine tipul
de pensulaie disimulata i opiunea pentru

pata plata. nelegerea i construcia

spaiului reamintete excelenta picturii na
ive, liniile nu mai converg n niciun punct
de fuga, de pe niciun orizont fluid, ca ntr-o
bizara piesa de teatru absurd, piesa
mpotriva spectatorilor visatori.
Tot din recuzita clasica a naivilor,
narat9ri de istorioare, este caracterul

schiat, cndva dupa Revoluia din

Octombrie, Monumentul celei de-a Treia
Internationale. Un fel spirala din oel i sticla

pe picioare hiperboloidale trebuia, dupa

1 9 19, sase ridice la Leningrad. Niciodata nu
s-a mai ridicat. Cu vremea, comisarilor
poporului pentru cultura, proiectul lui Tatlin,
constructivistul, le-a aparu! tot mai

indepartat. n lucrarea lui Sebastian Dinu, pe

o insula singuratica, un turn, infam tiulete
de porumb, susine spirala liniei ferate.
Locomotivele evolueaza, de la prima a lui
Stephenson, la ultima alba i aerodinamica,
ca ntr-un cabinet de curiozitai tehnice. Ul
tima locomotiva, alba i aerodinamica se
indreapta vertiginos spre capatul liniei, o

gura n capul infamului tiulete.

Insula plutete lini tita, veliere
imaculale acosteaza, doua berze n zbor
asculta, impasibile, glasul sacadal al roilor
pe macazuri. Nimeni nu pare inca sa vada
abisul spre care se grabete utopicul tren al
timpului.

Srcie i bogaie, Calistrat Robu

n fata tripticului lui Hieronimus Bosch,

regele Spaniei, Filip al II-lea statea ceasuri

ntrei i medita.
In faa tripticului lui Calislral Robu
am meditat i noi la nebunia acestei lumi,
l a relativa distincie dintre bogaie i

saracie, la iluzoria stare de om bogat i de

om sarac. ln tripticul ieeanului, nesfritul
ir burlesc de triti actori ai divinei comedii
se revarsa inform (nu dupa o certa modalitate
compozitionala folosita mai nainte de
pictorul din arile de Jos). Se revarsa
ameninator, carnavalesc, nspre ipoteticul
privitor. n cerul obscur plutete o
nesfarita insula pe care o masa sta intinsa
unor necunoscui, o insula nesfrita spre
abis.

Calareul, Catinca Popescu

Printre flori de soare uriae, spre noi

rasucite, un nendemnatic calare\ i
ntoarce calul, nu vine i nu pleaca spre
nicaieri. Doar calul alb zmbete a rde.
Picioarele lui subiri ovaie sub capul uria
i greabanul ncordat. Sorencile ard i se coc
spre soare. Verdele vegetal de sub pitele oranj
transpare n cer i se amesteca n peruzeaua

40

www.cimec.ro

La arat, Costel Tanase

Se cheama altorelief, dar nu este foarte

nalt taiat n fibra moale de lei. Lemnul
policrom arata un plavan cuminte cu
coarnele pe urechi, pus ntr-un jug rotund
i prea larg. Se opintete, dar nu din greu,
nu nelege de ce stapnul l-a bagat n locul
iepei i mai mult 1-a njugat n hamurile largi

de cal. Daca s-ar opinti, ar iei imediat din

jugul rotund. Nici stapnul nu apasa prea
mult coarnele plugului. Limba abia daca
zgrie parnntul. Vede cum tnarul plavan
trie i mpiedica jugul. Ar cadea imediat
n genunchi.
Suflecat cu palaria verde pe ochii
nchii de praful uscat al primaverii, plugarul

nostru este neam bun cu acela care pe zidul

sidefiu al Suceviei ilustreaza pedeapsa
blnda data neascultarii lui Adam. Tot neam
este cu foaia ilustrata pe luna martie a
breviarului ducelui de Berry. Lemnul

policrom pierde aici i acolo pigmentul i

firul de tei iese stralucitor ca o urzeala
neascultatoare.

Gospodari in ograda,

Constantina

Voicu
n concordanta cu inovaiile de logica
a spaiului n pictura naiva, gospodarii sunt
mai mici de statura dect cumatra, din plan
indepartat, care trage cu ochiul, peste gard,
la neornduiala din curte. Curcanii ciugulesc
i vacile ne privesc cu nedumerire, pe zapada
albastra, scnteiaza ugerele lor oranj. Pe cerul

plumburiu, perele uitate peste iarna n peri

lumineaza ca nite utopice felinare.

Pe valea prului, Salomeia Andronic

Dintre toi artitii plastici zii naivi,

Salomeia Andronic ne este cea mai draga.

Salomei a Andronic din Racaciuni se
potrivete perfect cu prejudecata noastra
despre cine, unde, cum i de ce un artist plas

tic este numit uneori naiv. Pictoria de la apa

Racacinei povestete cu sinceritate, uneori
cu o anume savuroasa repeziciune, lucruri
marunte, povestete despre ciobanul care
trece prul, despre tnarul care mna vaca
i vielul i batrna care da graune gainilor.
Dealurile verzi inconjoara casele cu

acoperiuri roii i biserica gri-albastru.

Nimic n tablou nu este pantagruelic, nimic

grobian i nimic fals festiv. Salomeia
Andronic nu trebuie sa recurga la artificii
narative, povestete despre satul ei cu un
anumit firesc pe care puini ali artiti, zii
naivi, l au.
luUan BUCUR

ARTE

Gradina cu vise
Sculptorul Neculai Paduraru a adaugat la numele

constatat artistul, nu ingaduia dect o apropiere sfielnica

neamplasarea, din rea-voina sau nepricepere, in spaiul

sau i pe cel al satului obriilor, Sagna, localitate din

i cu apasarea unei poveri, care este coniina propriei

vital pentru care fusese conceput, insula lacului de la

vecinatatea Romanului. A facut-o cinstind izvoarele i

responsabilitllti. Un subiect complex i inhibant nu de

Ipoteti. Pna sa dea la iveala aceasta ultima, definitiva i

legatura nedezlegatll cu lumea taraneasca, dar i vrnd sa

puine ori pentru un spirit critic neadormit, precum cel al

fericita forma, sculptorul s-a oprit la mai multe variaiuni,

lui.Neculai Paduraru de la Sagna. Acesta a citit n

cu tot mai vizibile tendine de sinteza de la o etapa la

nu se uite cum, tnar rebel n Iai, inca neintrat la Institut,

a izbutit printr-un vicleug inocent, sub iscalitura de

integralitate opera lui Mihai Eminescu, a reflectat ct i-a

alta. Toate erau fee ale aceluiai concept, mergnd

Sagna, sa fie selectat de un juriu naional prestigios pentru

stat n putere, a awt nopi de vise i de comar. Efortul

gradual spre o sinteza tot mai profunda. Aceste versiuni

ce-au afluit spre varianta finala sunt expresia febrilitaii

Salonul republican i sa sparga astfel zidul sonic, paind

sau statornic a fost rasplatit n cele din urma. A awt, aadar,

pe tarmul artei mari. Criticul Dan Haulica, pontiful de

norocul, cum mi-a marturisit, sa ina n mini manuscrisele

imaginaiei creatorului, a neastmparului cautllrilor lui

azi al domeniului, cel care este unul dintre preuitorii

eminesciene. O binevoitoare bibliotecara de la Biblioteca

i umbletului dupa sublimitatea semnelor grafice capabile

sculptorului printr-o hermeneutica a Iauntricitatii

Academiei i le-a dat sa le vada, sa le pipaie,dar cu

sa devina semne sculpturale. Rnd pe rnd, situndu-se

semnelor, ce atrage atenia asupra reavanului limbaj din

legamntul de a nu umbla in ele. Le-a citit ntr-o ciudata

intre cele doua realitlli definitorii, izvorte odatll cu

opera acestui creator, a gasit ca n adaosul de nume

oblicitate, fara sa le desigileze, la lumina lantemei,

salaluiesc conotaii n directa legatura cu modul de

descoperind Iauntrul lor aa cum te uii uimit ntr-o petera

iluminarea tnita din versurile Lucetllrului", cerul i

"
marea, fundamente i coperiuri ale pamntului, Neculai

exprimare i de vedere artistica. Brazdnd spinarea,

"
noteaza hermeneutul, cicatrice dobndita la un drum, ori

la stalagmitele i stalactitele ce-s ireala lacrimare a

Paduraru de la Sagna a imaginat in desen monumentul

tavanelor nevazute. Dupa aceste lecturi, ca n

Eminescu ca pe o coloana n vrful careia straluce

scrisa cu fier pe trupul buiestrului, sagna", ca nume

"
comun, e subsuma!li i ea, n romnete, ariei de nelesuri

clandestinitate, s-a simit mai acasa n lumea lui Eminescu

,,nemuritor i rece" Luceatllrul . Pe soclu de scoara terestra,

i ntr-o noapte taina s-a dezlegat, calea de urmat s-a

de scoara de copac, de piatra, a serijelat cu o scriere parca

prilejuite de umblet, de petrecerea calareului n a. Or, n

luminat. S-a trezit, dupa ce i visase pe Paciurea

sumeriana curgerea trairilor eminesciene, cele carora

profuzia proiectelor germinnd fara numar, printre

botezndu-1 i pe Brncui tinndu-i lumnarea, a luat

Eminescu le da ntemeiere i ntrupare metafizica. Aceastll

desenele lui Paduraru, ca n bronzurile lui, de o tranantll

de la capatul patului un volum din Eminescu. A deschis

vrstare a soclului sugereaza i da glas, totodatll, prin

originalitate, nu-mi amintesc vreo. invenie viabila care

cartea i ochii i-au cazut pe doua versuri din Luceatllrul",

"
care cuprindeau ca intr-o ghinda majestuozitatea

descoperita din vorbiri l e cu academicianul Zoe

sa nu ne transmitll fiorul memlui i nerabdarea de a pomi".

Artistul,

ncununat

de

importante

premii

liniile ca de portlltive, muzicalitllii poeziei eminesciene,

stejarului ce va sa vina. Iar cerul este tatal meu/ Si muma

"
mea e marea". Toate s-au limpezi! din acea clipa pentru

Dumitrescu-Buulenga,

internationale, azi respectat i preuit profesor la

Universitatea de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucureti,

creator. Eminescu sau trebuia sa fie o ntruchipare

moment dat n actul de creaie, i a i pus n pagina, ca ar

semneaza expoziiile sale cu Nicolae Paduraru de la

necanonica, nonfigurativa. Sa logodeasca parile

fi potrivit sa modeleze nite reliefuri ca metafore plastice

Sagna. Ultima deschisa este cea de la Iai, de la Galeria

intregului eminescian, marea, cerul i pamntul.

ale universului poetic eminescian, pe care sa le placheze

Dana", prin care s-au marcat, ntr-o imbraiare a artelor

"
plastice cu poezia i muzica, 160 de ani de la naterea

A purces febril i bucuros la lucru i a desenat zeci i

pe soclul monumentului, nnodnd astfel legatura cu

zeci de schite ale monumentului, gndit a fi amplasat pe

naintaii sai ilutri, precum Gheorghe Anghel, cei care

poetului naional.

Eminescu-idei i semne", cum se

"
intituleaza, este o expoziie de o factura aparte. Ne
nfaieaza

odiseea

creatorului

in

insula lacului de la Ipoteti,dar aflat i acum, din pacate,

doar n gradina casei muzeu.

n acest sens,

din

lectura

scrierilor

eminescologice ale acesteia. Artistul s-a gndit la un

au daruit romnilor superbe transpuneri sculpturale figu

Dan Haulica

rative ale lui Eminescu. Reliefurile, ce aveau n miez

silueta stilizatll a poetului, erau menite sa fie chei de

plasmuirea

face o inspirata paralela ntre destinul nefericit al

monumentului Eminescu de la Ipoteti. Ca mai toi artitii

monumentului nchinat poeziei lui Eminescu de catre

deschidere a uilor mparaiei eminesciene i ndemn spre

romni importani, Neculai Paduraru de la Sagna a dorit

Dimitrie Paciurea, expus n 1920 la Bienala de la Venia,

intelegerea metaforei din smburele monumentului. Ca

mult sa realizeze o opera sculpturala consacrata

a carui forma de ghips a fost distrusa iremediabil,

un laitrnotiv, din toate aceste variante nu lipseau bolta

Eminescu lui. A ars pentru visarea sa, dar gestatia a fost

pastrndu-se doar marturii fotografice ale superbei

cereasca, intinsurile de ape, evident sugerate, i ochiul

mereu deschis, cel al poetului, un fel de axis mundi.

lunga, a durat decenii, pentru ca sculptorul a parcurs nu

plasmuiri sculpturale i soarta monumentului zamislit de

uor drumul nelegerii i gasirii viziunii proprii,

Neculai Paduraru de la Sagna, la fel de maiestru plamadit,

Din aceste cautari febrile i fertile s-a nascut

originale. Perfeciunea de sfera a poeziei eminesciene, a

dar tratat cu o ingratitudine asemanatoare prin

monumentul cu masivitatea sa de templu la care oamenii

sa vina sa se cumenice, fiecare purtnd n suflet pe
Eminescu al sau. nainte de a sui n vrf i a ecloza forma
finala, artistul a vazut templul ca fiind aezat ntr-o
cuprindere mai larga, ntr-un topos sculptat, configurat
ca memorial al spiritualitllii primordiale. E de presupus
ca sculptorul awsese n minte, procednd astfel, templele
budiste, al caror admirator de substana a fost Eminescu,
integrate, bineneles, in univers, dar constituindu-se
solemn i graios ca nucleu al acestuia. A optat ntr-un
s
arit pentru un semn ntr-o paradiziaca gradina a raiului.
A rezultat o opera cu o valoare de metafora a nerostitului,
o creaiune concept, dar una deschisa, poftitoare a
meditaiei i drumului spre patrunderea nenelesului.
Toata povestea acestei geneze o regasim n expoziia
de la Galeria Dana". E Gradina cu vise", n care artistul
"
"
ne invita sa intram i sa-I ntlnim la ntoarcerea sa acasa,
la Iai.

Grlgore ILISEI

41

www.cimec.ro

Romnii din jurul Romniei

Ca oricare stat modern,

Romnia are n componena sa
minoritati naionale i la rndul sau
se invecineaza, mai mull sau mai
puin, cu tari n care traiesc, din
vremuri stravechi, romni . Cel
puin n ultima perioada istorica,
statul romn a promovat o politica
responsabila i activa de respectare
a tuturor drepturilor cetatenilor sai,
indiferent de etnia acestora, ba mai
mult, a cautat sa sprijine n plus
drepturile culturale, cultivarea
limbii materne, susinerea culturii
specifice i reprezentarea
minoritatilor naionale din
Romnia n Parlamentul arii. Dupa
o vreme n care tratamentul
minoritatilor naionale era
considerat, pe plan extern, nedrept,
tl!ra a se observa ca tratamentul
ntregii populaii a Romniei,
inclusiv a romnilor, era nedrept cu
toi cetaenii Romniei, evoluia
democratica a statului romn a dus,
cel putin n acest domeniu, la o
performana laudata i dorita de
multe guverne i organizaii .
Performana
se
numete
normalitate. Problema trata
mentului minoritatilor este cu
adevarat un test al nivelului de
democraie la care se afla
societile. Dar un alt test, cel al
responsabilitatii, este i atitudinea
guvernelor faa de cei care, dei nu
se afla pe teritoriul administrat de
ele, aparin spiritual, cultural,
istoric popoarelor pe care le
reprezinta. n noua Europa, avem
cteva exemple de responsabilitate
naionala extrem de vii, de
convingatoare. Germania post
belica, unul dintre cele doua
motoare ale Uniunii Europene, are
o politica declarat activa n privina
sprijinirii aspiraiilor culturale,
spirituale, ale germanilor care se
afla., prin voina istoriei, n afara
granielor sale. Tot aa procedeaza
n ultima vreme i Italia sau Frana.
Rusia este un alt caz, care nsoete
aceast politica unanim acceptat
cu o atitudine ce o apropie mai mult
de Statele Unite, anume aceea de
protector direct, uneori iritat, al
etnici lor rui sau a unor categorii
de foti cetaeni sovietici. Dar
Romnia, ca toate arile din aceasta
regiune, nu e Rusia. i nici nu vrea
sa fie. Romnia dorete sa i con
tinue drumul spre comunitatea
statelor democratice. Dar se isca o
ntrebare - este Ungaria o ara cu
alte aspiraii dect Romnia? Ca
tegoric, nu.
Or daca vom privi aciunile
Guvernului Ungariei n favoarea
maghiarilor care traiesc n afara
teritoriului administrat de acesta,

vom constata un plus de energie,

bunavoina, bani i hotrre faa de
oricare alt guvern din zona i mai
cu seama faa de aciunile timide,
palide, lipsite de coerena ale
guvernelor Romniei. Comparaia
ntre cele doua tari este necesara
deoarece situaia este destul de
asemanatoare. Ambele state, n
contextul modem i democratic al
Europei comunitare din care fac
parte, dar i ca membri ai aceleiai
aliane militare, au obligaii morale,
culturale i istorice faa de milioane
de europeni care aparin majoritii,
dar care nu se afla nauntru!
frontierelor lor. Marele pas nainte,
marele bine pe care 1-a adus
Uniunea Europeana n aceast zona
bntuita de fantasmele razboaielor
etnice sau religioase este faptul ca
a adus o soluie. O soluie a pacii i
o soluie a rezolvarii problemelor
naionale i religioase.
Fiecare ara i fiecare popor
au problemele i soluiile la aceste
probleme ce decurg din istoria,
tradiia, contextul geopolitic i
prezentul
economic
i
instituional. Problema Romniei
n acest domeniu este ca nu i-a
clarificat poziia oficiala faa de
grupurile etnice romneti din
strainatate, dar mai ales faa de
statele pe teritoriul carora traiesc
aceste grupuri. n aceasta dorinta
de clarificare necesara un lucru este
deja limpede - faptul ca statul
romn nu are revendicari teritoriale
bazate pe existena acestor
populaii romneti i ca
ntotdeauna a cerut acestora sa fie
cetaeni fideli statului n care
traiesc. Este o buna baza de plecare
pentru a soluiona problemele
romnilor din jurul Romniei, dar
i pentru construirea unor bune
relaii, bune i durabile, cu statele
din jur, state construite, ca i
Romnia, ntr-o perioada de
afirmare la scena deschisa a ideii

naionale. Putem observa ca, de

fapt, toate statele din aceasta parte
a Europei, cu excepia Greciei, s-au
definitivat n lumina doctrinei
preedintelui Statelor Unite,
W.Wilson, aceea a statelor
naionale. Este, n fapt, concluzia
revoluiei neterminate de la 1 848.
O chestiune n plus pentru
Romnia este faptul ca populaiile
romneti din afara fruntariilor sale
traiesc n state cu istorie i traditie
politica foarte diferite. Pentru a
lamuri acest lucru este necesara o
rapida trecere in revista.
nti, putem observa ca o mare
parte a romnilor din apropierea
Romniei actuale au fost cetateni
ai Romniei, inca. din vremea
Principatelor Unite, aici ma refer la
locuitorii Bugeacului, adica la
fostul sud al Basarabiei, care, dupa
ce a apartinut Moldovei istorice, a
fost ngloba! n Imperiul Rus,
pentru a fi restituit Principatelor
Unite, dupa razboiul Crimeii.
Locuitorii Basarabiei, la fel ca aceia
ai Bucovinei de nord, au fost
cetaeni romni dupa Primul
Razboi Mondial. Aceste mari
grupuri etnice romneti au avut i
au n continuare parte de un
tratament difereniat din partea
stapnirilor. Unii au fost
recunoscu1i ca romni, altora li s-a
negat apartenenta la poporul
romn, ajungndu-se la absurditati
de tipul inventarii unei alte
identitai lingvistice - cea
moldoveneasca. Aceasta identitate
a fost la rndul ei supusa unei
persecuii sistematice, de la
negarea caracterului latin la
catalogarea ca" inferioara". O
situaie obinuit la Chiinau este
aceea ca rusofonii sa se adreseze
autohtoni lor care vorbesc n limba
lor sa vorbeasca omenete".
"
Oamenii vorbesc articulat doar n
limba rusa. n Transilvania, limba
romna i identitatea romneasca

42

www.cimec.ro

nu mai sunt o problema, ele au fost

scoase din realitatea imaginata de
domnul Smimov. Deci, n partea
dinspre nord i est a Romniei,
romnii fie sunt impartiti n
categorii etnice distincte moldoveni i romni, fie sunt
ignorati cu totul. Aceeai politica
de ignorare i divizare o ntlnim
i dincolo de Dunare, la sud i la
sud-ves unde, foarte ciudat, nsa
cu totul de ateptat, romnii au
parte de acelai tratament, fie nu
exista - oficial - ca n Cadrilater
sau Macedonia greceasca., fie exista.,
dar se cheama altfel, deci nu sunt
ceea ce tiu ca sunt, ca n cele peste
70 de localiti din jurul Vidinului,
sau ca sutele de mii de oameni de
pe Valea Timocului, n Serbia de
est. La nordul Dunarii, n Serbia sau
n Ungaria ei sunt putini, deci sunt
romni, au organizaii politice i
culturale. Cu att mai multe, cu ct
numarul lor scade de la an la an din
pricina asimilarii naturale, care este
ultimul zvcnet al asimilarii
forate.
Cercul se nchide n zona
Maramureului istoric, unde
romnii sunt autohtoni, rezisteni,
cultivai i uitai de toat lumea,
inclusiv de cea romneasca. Insulele
ndepartate de romni se afla n
regiunea Odessa, n bazinul
Donului (aezai acolo de Dimitrie
Cantemir), n Caucaz, n Siberia i
lakuia, n Croaia, Albania, Bosnia
i Macedonia (FZRM). Nu intra n
aceast scurta recapitulare romnii
migrani economici din Europa i
restul continentelor.
n faa acestei situaii compli
cate, n care relaiile externe ale
Romniei sunt profund nriurite de
condiiile i pretentiile autoritilor
din tarile unde se afla grupurile
compacte de romni, n care ideea
nationala poate deveni lesne un
factor exirem de puternic n
politica interna din Romnia, n
care bunele intenii i sprijinul cul
tural pot fi folosite prin
rastalmacire chiar mpotriva
beneficiarilor, de autoritatile
straine, iarasta se ntmpla de multe
ori din cauza luptei politice in
teme, ce- i de tl!cut ?

Nimeni nu mai poate

descoperi apa calda. Regulile i
soluiile sunt deja stabilite i
cunoscute. Aplicarea legislaiei
europene i a prevederilor Cartei
ONU reprezinta garania unei
datorii mplinite. Dar de aici pna
la practica acestor principii este o
calc lunga i anevoioasa. n multe
situaii, cum ar fi cea din valea
Timocului, Transnistria ori din
sudul Dunarii, este nevoie de
redeteptarea i consolidarea
contiinei naionale, a apartenenei
culturale i spirituale la poporul
romn. Calea este una- cultura.
Cultura laica i cultura religioasa.
Pentru asta este nevoie de informare,
de carti, de televiziune, de radio,
de ziare, dar mai ales de oameni
construiti, de profesori i animatori
culturali. Asta presupune o buna
cunoatere a situaiei reale n care
se gasesc romnii i cheltuieli atent
facute. Acolo unde nu se pune
problema unei redresari, ci a unei
consolidari a contiinei naionale,
este nevoie de sprijinirea unei viei
culturale i spirituale active prin
prezente reciproce, prin biblioteci,
evenimente culturale majore,
facilitati legale care sa priveasca
circulaia bunurilor culturale, de
relaii economice solide i aliane
politice bazate pe interes i avantaj
reciproc. Pe scurt - este nevoie de o
strategie i nu de aciuni agitate i
pompieristice. Pna la urma,
consolidarea contiinei naionale
a tuturor romnilor nu- i privete
doar pe romnii din jurul Romniei,
ci i pe cei dinauntru! ei. n acest
moment istoric, iat, Tratatul de la
Lisabona este n vigoare, romnii
se afla n fata unei alegeri
fundamentale pentru viitorul lor
pot fi o populaie europeana sau o
natiune - parte a Uniunii Europene,
cu o importanta contribuie la
cultura i identitatea acesteia. Se
va vedea ca viitorul romnilor din
afara Romniei prefigureaza
viitorul romnilor din launtrul ei.
Semnalele bune sau rele care vin
de la ei anuna, tl!ra niciun dubiu,
viitorul ntregului popor romn.

Eugen URICARU

CEHOV 150

privirea febrila ntr-un viitor incert. Criza unui idealism moral

Fascinatia crescnda a unui mister teatral

i social investit, din pacate, n utopii.

Sprijinindu-se pe o materie" saturata de banalitate i
"
cotidian, de ritualuri degradate n vane stereotipuri - Cehov
scrie de fapt i un teatru metafizic. Prin atare caracteristica, el
l anticipeaza pe Samuel Beckett. Aa cum anticipeaza, de
altfel, i teatrul absurdului - prin lipsa reala de comunicare a
celor care dialogheaza: prin nonsensul agitaiei i puinelor

Un geniu al realismului psihologic, "'ia l caracterizeaza

Moscova, revine ca un laitmotiv al speranei pe buzele celor

toate istoriile literaturii din lume pe Anton Pavlovici Cehov,

trei surori ca unica ansa de a atinge o fericire pna atunci

de la a carui na!jtere (la Taganrog, lnga Marea de Azov, n

interzisa. Si nu ma pot abine sa nu evoc aici ocul

1 860), au trecut 1 50 de ani. Un creator care a devenit de mult

extraordinar pe care l-am avut urmarind, n direct, faimoasa

"
montare a lui Juri Liubimov de la Teatrul Taganka . O
"
montare n care mari oglinzi reflectau scena i sala, i n care

universal, fiind considerat totodat cel mai occidental dintre

"
scriitorii rui". Iar lvanov ( 1 889), Pescilruu/ ( 1 896), Unchiul

Vanea ( 1 897), Trei surori i Livada de viini ( 1 904), inclusiv

Platonov ( 1 88 1 ), de asemenea piesele sale ntr-un act, att

chipurile noastre, ale spectatorilor se amestecau cu cele ale

de tentantc pentru actori, ba chiar i dramatizarile dupa proza

personajele. n acestspectacol, catre sfrit, exact pe replicile

Salon n6)

actorilor, facndu-ne sa ne intersectm i identificam cu

au devenit

noastalgice ale evadarii la Moscova - un zid al spaiului n

permanente ale repertoriilor: n ara sa natala, la Londra

care ne aflam a glisat. i ne-a dezvaluit... obinuita agitaie

(Cehov fiind cel mai jucat autor din Marea Britanie, dupa

noctuma a strazii din Of"'i n acel moment. Eram, n Capitala,

Shakespeare'), n SUA, China, Japonia, Iran sau America

capitala URSS, dupa aproximativ

Latina.

rezolvase mai nimic n privina vieilor oamenilor... Ceea ce

sa scurta (precum extraordinarul

Un prestigiu ce se confirma, ca vital stimulent artistic i

ca ecou de public i la noi, unde Moni Ghelcrter a realizat n
anii

era, totodata, i o demonstratie a valorilor etern-umanului i

a permanenclor creaiei cohoviene.

'60 un model de abordare stanislavskiana. i unde cap

de serie sunt Lucian Pintilie i, peste ani, Gheorghe Harag,

80 de ani, dar timpul nu

Nimic mai autentic i totui nimic mai neltor dect

clogierea lui Cehov pentru

felia de viaa".
"
Pe ct de adevarat i tulburator - realismul lui Cehov

ca o culme de abordare a dimensiunii metafizice a lui Cehov,

care a plasat lumea "Livezii . . . " i n perspectiva unui tunel
"
al timpului", a unui culoar spre "dincolo". Apoi: Catlina

ramne o caracterizare nedrept limitiativa. Caci, pe de o parte,

Cehov a preluat i a dezvoltat cuceriri ale unor curente

Buzoianu, Alexa Visarion, Aureliu Manea ori Lucian

afirmative spre sfritul veacului al XIX-lea. Scriitorul atras

Giurchescu i Al. Daric (ambii cu neuitate versiuni scenice la

de Maeterlinck a ridicat uor detaliu! la puterea simbolului,

Trei surori); Vlad Mugur, Andrei erban, Juri Kordonski (cu

acel minunat Unchiul Vanea) de la "Bulandra" cu Horaiu
atmosfera i spirit, inspirat de Cerere in cilsiltorie. Si nu 1-"'i

fac.nd din acesta figura poetica iradianta a unor stari sufleteti,

"
situaii limita (Aa sunt: pescaruul , pistolul" sinuciderii
"
"
ratate a lui Yoiniki, dulapul" ca depozitar al fericirii
"
inocente a copilariei ; jocul de masca i "numerele" arlotei

uita nici pc Radu Afiim care a scandalizat - inclusiv pe un

Ivanovna ; sunetul coardei care l plesnete pe trccatorul

Malaelc n rol titluar') Dar i: Claudiu Goga cu o bijuterie de

prestigios cronicar britanic - cu al sau

Trei surori - deopotriva

misterios, care intreaba daca

Livada ... ") .

fascinat i greu de acceptat.

Ci dintre noi nu am vi brat la dureroasa profesiune de

"

gara este drept nainte", din

"

Mai departe: tablourile vieii de fiecare zi i mai ales

credina artistica, dar mai ales umana !) a Ninei Zarecinaia:

modul n care a compus Cehov imagini ale zbaterii umane -

Sunt o actria adevarata: joc cu placere, cu entuziasm. Scena

ntre gravitate i ridicol, ori replicile obsesiv reluate, cu infime

"
ma mbat i simt ca sunt frumoasa... Acum tiu, neleg,

Kostea, ca n ceea ce facem, ori ca am juca pe scena, ori ca am

scrie, principalul nu e gloria, nici stralucirea, nu e ceea ce
visam cu, ci puterea

variaii - amintesc de pointillismul curentului impresionist,

apt a prinde vibraia luminii, mereu alta, de la o ora la alta.
Totodata: rare, dar puternice momente paroxistice,

noastril de a indura. Sa tii sil-i pori

crncea i sil-i pilstrezi credina (s.n.). Eu cred i sufar mai

explozii neateptate - cum ar fi agreSiva declaraie de dragoste

puin. i atunci cnd ma gndesc la chemarea mea, nu ma

cu gndul la expresionism.

a straniului Solioni sau confesiunea arlotei Ivanova - trimit

i mai important este sa adncim natura realismului

mai tem de viaa".

Ci nu am neles suferina i revolta unchiului Yanea

cehovian. Teatrul despre care vorbim nu reflecta doar

sau resemnarea Soniei, care se sacrificasera inutil (ceea ce

suprafee, ci rasfrnge, mai ales, ceea ce este ascuns dincolo

vor i continua sa faca), privind neputincioi la triumful

de ele, complexitatea psihologiilor - cu contradiciile i

egoismului i al mediocritatii unui gaunos Serebriakov ?

ambiguitatea lor, cu paradoxul gravitaii i al ridicolului, al

Cti dintre noi nu am compasionat cu nefericirea lrinei, a

aspiraiei spre ideal i al caderii n utopie.

Olgai i Maei, cu dorina lor de a sparge cercul ngust i

Peter Brook, n "Spaiul gol", a atras atenia asupra

? Ci dintre noi nu am simit pe propria

calitii iluziei realiste a artei scriitorului rus de a crea impresii

sensibilitate lovitura toporului sau sunetele stridente ale

"
fierastraielor care vor dobor inevitabil, Livada de viini ,
"
cu tot ce semnifica ea: natura, camin, tradiie familiala, elanuri

mereu schimbatoare, fapt care ine treaza acuitatea

ale tinereii i, nu n ultimul rnd, frumusee.

apoi le-a ordonatntr-un mod extrem de ingenios, astfel nct

periferic al vieii

Realismul (care mai ales n .arile de limba anglo saxona

imaginaiei noastre: " ... cu o infinita delicatee i grija Cehov

a extras

cele mai profunde straturi de viail.

Le-a cultivat,

o parte a acestei ingeniozitai este artificial deghizati/ pentru

ceea ce nu e

este asimilat naturalismului) este, la Cehov, puternic,

ca rezultatul sa para o intruziune n realitate,

copleitor: prin atmosfera" aceea n care oamenii beau votca,

"
stau n jurul samovarului, joaca whist i mai ales trancanesc,

cazul (s.n.).

se cauta i mclancolizeaza la nesfrit, prin "starea"

piesa in
integralitatea ei cu contextele, dar mai ales cu subtextele
sale, n ceea ce sugereaz, mai pregnant dect ceea ce spune

sufleteasca i morala a acestor oameni de prisos" care, apsai

"
iarna ruseasca", nu tiu sa se bucure de primavara i
"
toamna i se intreaba cum o fi oare vremea n Afiica; prin

de

bogia i concreteea detaliilor de viaa, prin autenticitatea

personajelor, a tensiunilor i a fiiciunilor din trele ele i, mai

Parafraznd viziunea lui Brook asupra lui Shakespeare:

adevarul operei cehoviene l constituie

direct. Trebuie sa asculi ansamblul liniilor melodice, al

articulaiilor - expresii ale vietii.
Asemenea textelor greceti i asemenea celor ale marelui

ales, prin conflictele eroilor cu propria lor contiina i cu

Will - opera lui Cehov constituie o extraordinara cutie de

ceea ce le rezerva, inevitabil, soarta.

rezonana care capteaz palpitul naturii, stridenele vieii

Regasim i n opera dramatica a lui Cehov un

cotidiene, bataile inimii i semnalele cosmice.

cuprinzator tablou pictat exlusiv cu infinite nuane de gri i

Reunile ntr-un mozaic i reverberate ntr-un

cenuiu!) al vietii de la ara i din ora!je care - chiarcnd sunt

caleidoscop, scenele dramaturgiei lui Cehov propun un teatrn

capitale de gubernie - par uitate de Dumnezeu.

care

ale condiiei umane i al crizei umane.

O criza definitiva

banalitatea vieii cotidiene i lipsa ei de orizont, monotonia

prin obsesiile singurtii, lipsei de comunicare, inutilitaii,

i plictisul fac un eveniment de neuitat din prezena

neputinei, predestinarii la eec i al vinoviei legate de

temporara a unei gamizoane. i n care idealul... . Moscova,

toate acestea; prin spaima de ravagiile timpului i prin

lor acte, ori prin insolitul unor scene pe muchia dintre tragic
i grotesc.
Nu numai viziunea, ci i tehnicile dramatice complexe

premergator al extremei
modernitilii teatrale. Asistm la o continua pendulare ntre
i rafinate fac din Cehov un

privirea dinlauntrul personajului i cea din afara lui. i ne

amintim un aforism al lui Nietzsche: ,,Adevarurile sunt iluzii
"
despre care am uitat ca sunt imaginate . Totodata,
semnificaiile importante nu trebuie cautate ntr-o secvena
sau alta, ci se afla n piesa, n integralitatea sa. Trebuie sa tii
sa te l"'ii condus de fluiditatea starilor, atitudinilor; sa sesizezi
"semnele", sa nelegi ca scriitorul opereaza subtil prin
contraste, antiteze i paradoxuri (ntre sentimentalism i
catastrofa, ntre fapt concret i metafora, ntre

rs i

plns,

ntre compasiune i ironie). Sa nelegi ca ceea ce pare ,,solid"

i opac este, de fapt, translucid. Sa nelegi ca banalitatea
na!jte, la un moment dat, un spectacol al misterului uman i
al enigmelor existeniale. Aa cum trebuie sa mai nelegi ca
noima fiecarei scene ce se lasa uor descifiata, la prima vedere,
se cere apoi relativizat, i provoaca, n fond, multiple
interpretari.
Nu o spun numai teoreticienii printre care, noi, romnii,
numaram doua personalitati cu memorabile contribuii :
Leonida Teodorescu i Sorina Balanescu.
Cele mai importante abordari din ultima jumatate de
veac au relevat cu stralucire n Cehov pe marele deschizator
de drum al dramaturgi ei secolului XX: prin perceperea lumii,

prin viziunea asupra geografici crizelor umane i prin att de

originalul sau cod stilistic.
n chip surprinzator, teatrul lui Cehov a devenit o
inepuizabila carte deschisa" unor lecturi extrem de diverse
"
- nu puine coerente i convingatoare.
lngmar Bergman, Juri Liubimov, Nikita Mihalkov (n
film) au recrea! ingenios structurile suprapuse, realitile
secunde, din labirintul situaiilor de viaa. Au dat magie
starilor scaldate ntr-o lumina crepuscul ara i, mai ales, temei
fugii ireversibile a timpului. Au adncit contrastul dintre
incontien i luciditate, agitaie ori imobilism i vis,
evaziune, curiozitate i opacitate ; sperana i presentimentul
eecului. Au activat

personajul coral" facndu-1 mai

"
nsemnat dect protagonitii. Au potenat expresivitatea
cuvintelor (i a situaiilor) cheie, "iradiante". Au fructifica!
specificul dialogului nu o data sincron, polifonic, dar mereu

paradoxal, n care fiecare vorbete de unul singur i nimeni

nu asculta pe nimeni i n care tceri le sunt rasunatoare", n

"
care se suprapun i se interfereaza zeci de platitudini - pn
cnd ceva profund i dramatic irumpe din strafundul
personajelor n mod naucitor.

La rndul lor, A. Efros, Otomar Krejea, Mathias Langholf

au adus provocarea unor viguroase poten.ari a vnei groteti.

(Un demers care pornea de la insistenta lui Cehov pe faptul

ca a scris nu drame, ci comedii. i de la momentele de musi
cal i circ la care a facut apel. La un pol opus, Giorgio Strehler,

care a fost cucerit de arnbitusul parabolic i de imbricarea

(asemanatoare cutiilor chinezeti) a cotidianului,
psihologismului i a comicului, a insistat n a sa Livad..."
"

magica pe alunecarile n oniric i fantasmatic.

n sfrit, ca sa ma opresc cu

referinele la spectacole

exemplare, Peter Stein (autor i al unui volum intitulat

Cehovul meu") a tins sa recreeze viziunea mintala, proiecia
"
imaginara a reprezentaiilor mitice ale lui Cehov; adica a
ncercat sa refaca legatura cu modelul montarilor lui
Stanislavski. Nu am asistat, desigur, la un triumf al
arheologiei, ci la unul al artei strns legate de viaa i
deopotriva ancorate n valorile culturii i n sensibilitatea
contemporana.

Natalla STANCU

43

www.cimec.ro

Tacere vorbitoare . . .
i undeva, ca din cer,
sunetul corzii care plesnete . . .

Cotidianul cehovian este o ampla

metafora, misterioasa prin obinuitul
surprinzator, o globalitate histrionica
seducatoare urzita prin "antropologie po
etica".
Violenta banalului explodeaza prin
nelesuri vodevilcti ce tensioneaza eruptiv
alternanta tragic-comic, att a dialogului, ct
i a tacerii cehoviene. Singure sau n grupul
ce le poate justifica organic, virtuozitatea
frenetica a palavragelii, existena mascata n
cuvinte, personajele se obliga printr-o stare
emoionala sa susin a o densitate de contrarii
att n planul vizibil al aciunii, ct i prin
logoreea ce contrazice dorina lor de a fllptui ...
Vorbele sunt accentele ce stimuleaza
reflexivitatea unei melancolii nesfrite,
capabile sa poteneze o vitalitate ambigua,
cursiva prin permanenta i care n modul cel
mai bizar este numita plictiseala. "Plictisii
i plicticoi", eroii se complac n farmecul
comentariului - oscilnd hilar ntre
luciditatea constatarii i patima inocenta a
mistificarii. Inteligena i stupiditatea
convieuiesc ntr-o ambianta dinamica,
conturata de ridicolul grotesc la nivelul
suprafetei palpabile i patrunsa de un
tulburator fior tragic n dimensiunea densa a
tainuirilor. Vitalitatea att de expresiva a
plictiselii este un cifru" apt de destainuire...
"
Plictisiii traiesc pentru a se plictisi, cu o fan
tastica energie ce le antreneaza reflexia ...
Plicticoii se supun plictiselii cu devoiune,
nregimentndu-se voluntar n abandonul
tristetii de unde i comenteaza cu pasiune
monoton ia i ratarea... Plictiseala cehoviana
leaga subtil viaa de moarte printr-o fina i
enigmatica relaie complementara. Cehov nu
ne propune raspunsuri, el ne lasa sa cautam
intrebarile ce ne pol ilumina. Plictiseala,
sursa vitalitaii universului cehovian, ne
poate ajuta n reformularea att de falsificata
de traditie a conceptului de cehovizare.
Plictiseala nu este lncezeala poetizata
desuet de melancolii fiivole, ci "contiina"
energizata de ratare, ce se definete brutal _
prin frica de moarte. Sublim-ridicolul
cehovian isi contureaza expresiv identitatea
n raspntia plictisului.
Personajele lui Cehov nu sunt capabile
sa-i formuleze ntr-un mod mulumitor
punctele de vedere, dei se straduiesc din
rasputeri ... Chiar atunci cnd vorbesc despre
ele nsele, nu putem credita personajele ca ar
furniza informaii ce le descifreaza structura
caracterologica i nici ca cele spuse ar afirma
adevaruri care pot deveni suport de
credibilitate,
Din acest motiv, destul de rar poti
urmari la Cehov sensul direct al limbajului.
Cuvintele au harul de a ascunde mai mult
sau par a vorbi despre altceva".
"

Cehov, extrage din viaa de zi cu zi

momentele de sarbatoare, de iniiativa, de
tensiune. Situaiile cehoviene sunt vazute
n ceea ce au ele neobinuit, bizar, inedit,
extraordinar, unic.
Atitudini foarte fine, aparent
nesemnificative, aproape imperceptibile
stimuleaza o stare histrionica complexa.
Ca la Shakespeare, cuvintele provoaca
semnificaii multiple, inducnd stari
nestavilite ncarcate de emoii. Evenimentele
neateptate formeaza un flux logic
imprevizibil, dar organic, ce structureaza
existena cehoviana. Nicio afirmaie, nicio
negaie rostita sau comentata nu e ndeajuns
de clara ca sa ne poata lumina...
Arta limbajului cehovian scapa
inteniilor personale. Realitatea nu este nici
nfrumuseata, nici nnegri ta, nici modificata,
nici semnificata" printr-o viziune concep
"
tuala restrictiva.
Emoionalitalea este raiunea de a
exista a personajelor cehoviene.
Priveti cu intensitate, curiozitate, i
aceasta realitate cunoscuta, nefardata, vie
densa - te surprinde permanent prin
redimensionarea ei. Cehov este riguros i
incoruptibil. Intervenia autorului nu este
vizibila ... Personajele actioneaza liber. n
Cehov exista substana pura mai multa
substana dect cuvinte. O cal itate
necunoscuta, fllra limite se ntinde pe sub
text.
Textul face posibila doar ghicirea
secretului sau. Pe scena se nate o imagine a
l i mbajului uman densa, ce trebuie
radiografiata n profunzimile ei.
Fiecare fraza este o cheie pentru altceva
care semnifica mai mult dect palavrageala
din prim-planul sonor al personajelor. Un
limbaj facut din pauze, ticuri, fraze
ntrerupte, sugestii - gasim adesea lipsuri
care redau mult mai bine esenialul. Vorbirea
exista pentru ca oamenii sa nu se poata
nelege.

"Suntem aruncai n aceasta lume ca

ntr-un mare teatru, unde sursele i cauzele
fiecarei ntmplari ne sunt n ntregime
ascunse; nici nu avem suficienta
nelepciune sa prevedem, ori putere sa
prevenim unele nenorociri cu care suntem
ncontinuu ameninai.
Atmam perpetuu ntre viaa i moarte,
sanatate i boala, bunastare i nevoi, care sunt
distribuite n specia umana prin cauze se
crete i necunoscute.
Aceste cauze necunoscute devin astfel
obiectul speranelor i al temerilor noastre;
i n timp ce pasiunile noastre sunt inute n
perm311enta alarma de o neliniti ta ateptare

a evenimentelor, imaginaia noastra e n mod

egal angajata n formarea ideilor noastre
despre aceste puteri, de care suntem att de
"
deplin dependeni (David Hume).
Teatrul simbolizeaza n plenitudinea
expresiei sale vasta ntindere a conditiei
umane. Dumnezeu este singurul spectator
al omului i aciunilor sale pe scena vieii.
Gordon Craig definea teatrul ca o
"
revelatie de lucruri invizibile percepute de
"
privirea interioara .
"n desfll.<;urarea vieii omeneti toate
sperantele, toate optiunile, toate amintirile
noastre se concentreaza n momentul de
luciditate frenetica al nsufleirii spre un
"altceva", dincolo de marginirea ce ne
inconjoara, spre un punct al departarii, spre
un acolo" unde chipul aspiraiei poate
"
atrage halucinant, cafata morgana ntreaga
noastra energie vitala, ce incearca din
rasputeri sa ne intretina conditia" (Andrei
Plcu).
Seducia unei amagiri ne nsufleete
"
i glasuiete cu rezonane multiple
"
destinul utopic al evadarii din alienarea
torturanta.
Cehov, ntr-o scrisoare catre Gorki,
nota urmatoarele: Ne-am obinuit sa traim
"
cu sperana unui timp frumos, ntr-o recolta
buna, ntr-un roman placut, cu sperana de a
ne imbogati sau de a primi un post de poliist.
Dar n-am observat la oameni sperana de a fi
mai detepi. n general, tot mai muli ramn
n afara vietii - ca nite ceretori infirmi, n
"
timpul procesiunii religioase.
Ce se petrece pe scena nu e
reproducerea realitati i , ci realitatea
imaginata, alta dect sursa ei de inspiraie
o alta realitate n care motivatia de baza este
stabilita de anvergura expresivitatii.
Psihologia
transformata n
comportament.
Starea devine sursa a existenei, iar
personajele triumfll prin ineditul relaiilor i
i fiinteaza caracterul n aciuni ce sugereaza
viaa.
Durerea este singura senzaie organica
a existenei, n timp ce bucuria ne
imagineaza traind.
Viaa este intretinuta de risipirea ei.
"Livada de viini" este, cum spune
profesorul american Francis Fergusson, "un
poem al suferinei cauzate de schimbare", o
drama a motivaiei patetice adresndu-se cu
precadere sensibilitatii poetice si histrionice.
Piesa nu are o intriga bine definita n sensul
clasic i nici o conceptie n sensul motivaii
etice, cu toate ca nu puini au fost aceia care
au ncercat s atribuie un .,mesaj" i o
atitudine programatica Livezii de viini",
"
pentru a-i justifica structura i a-i deslui
originalitatea.
Trasatura specifica extraordinara a lui
Cehov este aceea de a nu predica nimic.
Incidentele, aparent banale ca "n viaa", sunt
de fapt constituite cu ajutorul celei mai
elaborate i mai contiente tiine de a revela
viaa latenta, simpla, naturala, obiectiva, ca
ntreg de sine statator.
Independenta piesei faa de orice
ordonare mecanica a conceptiei sau a intrigii
este semnul perfeciunii artei realiste a lui
Cehov. Firul narativ aparent simplu, ncercarea euata de a pastra livada de viini
-, este prezentata de Cehov sub lumina a
diverse reflectoare, fllra a finaliza o concepie
precisa referitoare la aceasta ntmplare.
Situaiile se schimba mereu, iar timpul
pentru luarea deciziilor vine i trece.

44

www.cimec.ro

"
Li vada de viini" se construiete n faa
ochilor notri, ca mai apoi sa se dizolve.
Sunetul corzii plesnite - pe care
incercam sa-I dcsluim ca element-cheie n
intelegerea acestei piese testamentare patrunde misterios n tesatura plurifocala a
semnificatiilor "Livezii ... " cehovienc.
Marele regizor rus Vsevolod Meyerhold
a fost foarte aproape de problema sunetului
bizar, ciudat i potenial absurd, atunci cnd
criticnd interpretarea data de K . S .
Stanislavski, odata c u premiera absoluta a
Livezii" la Teatrul de Arta din Moscova,
"
spunea ca "partea acustica i ritmul interior,
asemanator unei simfonii ceaikovskiene
obliga pe regizorul unui viitor spectacol cu
aceasta piesa sa inteleaga cu auzul mai
"
nti".
Simbolul sunetului corzii plesnite este
deschis prin potena adncimii sale, i ar fi o
nebunie sa-i conferim o semnificatie precisa,
aa cum niciodata Cehov nu a lasat sa se
inteleaga.
Tristeea tulburatoare a acestei comedii
cehovienc, care nu se exprima cu claritate
prin intriga, este sugerata prin prezena
acestui pol de ambiguitate, - sunetul corzii
plesnite distribuit simetric la sfritul actului
al doilea i al patrulea.
Livada de viini" este scrisa n cheie
"
emoional mai adnca, mai deschisa i mai
surprinzatoare dect ne-a obinuit Cehov n
celelalte piese ale sale, iar intensitatea acestei
stari i gasete rezonane multiple n
sunetele energetice ale nelinitii.
Momentul" experienei umane
"
"
prezentat n "Livada de viini corespunde
intr-un fel corului din dramaturgia lui Sofocle
i serilor din Purgatoriu! lui Dante - noteaza
Francis Fergusson n studiul intitulat ,,Arta
histrionica a lui Cehov: sfrit i nceput".
Un teatru-poem al suferinei cauzate de
schimbare.
Cehov face textul transparent, dndu
ne posibilitatea de a vedea prin el muzica
aciunii, poezia latenta a compoziiei ca
intreg.
Lumea lui A.P. Cehov este plina de
zgomote i nu este vorba neaparat de sunete
ciudate, care imbraca" aciunea dramatica.
"
n "Livada de viini", autorul a imaginat un
straniu semnal sonor, apocaliptic, care nu este
tipic pentru structura sa dramatica.
El este diferit de sunetul chitarei care se
face auzit n camera intunecata din povestirea
"
"Soul ideal , scrisa n 1903, anul scrierii
,,Livezii ... ".
Cehov este un artist mult prea contient
i precis pentru a fi ingaduit apariia ntr-o
lucrare a sa a unui incident gratuit care
fixeaza doar o stare ce descrie atmosfera.
Livada de viini" este piesa desp3r1irii de
"
trecut, cu tot ce implica aceasta schimbare,
bun sau rau, cu toata nostalgia pe care o
provoaca, dar mai cu seama, cu toata tristeea
trecerii timpului.
Coarda care plesnete este simbolul
suprarealist, aflat n strnsa relaie cu prezena
morii. Acest sunet nu implica numai o stare
de mirare", dar i una de regret, aecentund
"
nostalgic timpul trecut i timpul care ne
"
trece".
inca din perioada vieii scriitorului, a
persistat o neintelegere profunda privind
caracterul optimist sau pesimist al acestei

Tcere vorbitoare . . .
i undeva, ca din cer,
sunetul corzii care plesnete . . .
ratat n jocul vieii - sau, pur i simplu - tac
- se opresc i ateapt - ceva ce nu le este
clar - ceva ce i redeteapta pentru a con
lucrari, precum i al ntregii opere dramatice
cehoviene.

tinua. Tacerea vorbitoare este la Cehov

elementul de contur al hislrionismului

lui Cehov de a-i numi piesele comedii, iar

n cazul "Livezii de viini" - "comedie, chiar

cnd tac - personajele cehoviene sunt

Deruta a fost ntreinut i de insistena

vodevil", spune autorul.

Trebuie sa cautam in interiorul operei

semnul de autoritate distinct ce valideaza

practicat involuntar de personaje. Atunci

iluminate de seducia vieii. Numai in acele

momente de ispire burlesca a vocaiei lor

tragice - se poate privi ca in lumina scurta a
unui flash - cine suntem! Identitatea i ese

ciudat. Cehov s-a ntrebat mereu daca ar fi

mai bine sa scrie piesa in trei sau n patru
acte. Pentru ca, aparent, nu se ntmpla nimic
in actul doi, iar materialul dramatic pe care-I
conine ar fi putut fi distribuit echitabil in

Eu mor'' - acestea sunt ultimele cuvinte

"
rostite, dupa ce a cerut o cupa de ampanie,
de A. P. Cehov n noaptea de 2 iunie 1904 n
staiunea Badenweillcr.

Stanislavski spunea: ,,Actul doi nu are

micare, in sensul teatral al cuvntului i la

nutrea o att de duioasa dragoste", a fost

"
adus din Germania intr-un vagon verde pe

celelalte trei acte. Actul doi i-a creat lui Cehov

importante dificulti (in scris, n repetiii).

repetiii pare monoton i plictisitor. Cred ca

e esenial sa arati plictiseala de a nu face

nimic ntr-un mod ct mai interesant. "

expresiv interpretarea sceptica, pesimista,

dureroasa, n timp ce versiunea optimista

misterioasa plasa mistificarii.

Tacerea vorbitoare - este in universul

n Livada ... ", se ciocnesc doua lumi,

"
doua ornduiri, doua vrsle ale vieii i ale

transfiguralc intr-o incandescenta poetica

n structura launtrica a ultimei sale piese

Andreevna, spre finalul actului al doilea al

Livezii de viini - inaintea sunetului corzii
care plesnete -undeva departe "ca din cer''.
Soarele s-a ascuns - ca i cum ea ar spune
viaa a trecut".
"
Odata cu proprietarii livezii -

se limiteaza doar la cei ce stpnesc

proprietatea. Ea i subjuga i pe ceilalti i

de la gara" - spune Firs.

Am gasit undeva un gnd absolut

promovata cu predilectie de Vladimir

Ermilov nu este dect o mistificare ce
vulgarizeaza supleea i rafinamentul,
stralucirea i virtuozitate creaiei cehoviene.
"Eu mor" - ultimele cuvinte optite de
Cehov inainte de a parasi scena lumii sunt

"Livada de viini".
Sunetul corzii care plesnete indica o
stare de veghe i ca atare nu trebuie sa fie
inteles doar ca didascalie ce sugereaza o
atmosfera.
Stanislavski nota ca in timpul
repctiiilor cnd unul din actori a scos din
iniiativa proprie, spontan, un sunet imitativ
comparabil cu cel descris de Cehov, acesta,

care asista la repetiie, s-a ntors spre cel n

cehovian un semn al nelesului.

"Soarele s-a ascuns' " Spune Liubov

frumuseea acestei lumi dispare i dominanta

devine atmosfera pierderii. Frumuseea nu

Cehov destainuie forta sa de contaminare.

"Livada de viini - imperiul frumosului
- va fi sacrificat in numele utilului. Oare,
pentru a trai, fiina nu are nevoie de frumos?

Inutilul nu poate sa se incarce cu valentele

unei alte util itai?" O data cu Liubov

cauza i a exclamat: Exact asta voiam !"

"
Modul n care acest sunet i definete

Andreevna i cu Leonid Gaev, cuplul

certitudine in miezul artei contrapunctului,

pe care Cehov a desvrit-o cu virtuozitalea
unui mare maestru.

cu o dureroasa nostalgic.
"Dispariia lor elegant ne sugereaza

amagirii-delir, aceasta alt utilitate secreta,

sensul structural n piesa ne conduce cu

nemarturisita, dispare i piesa o nlocuiete

Construcia de opozitii pregtete

interiorul intim al piesei pentru un fel de
recviem dedicat vieilor dezarticulate i
nefericite din universul cehovian.
Comediile lui Cehov despre tragicul
conditiei umane sunt orchestrale din

sensul frumusetii care abandoneaza lumea."

Livada nu ramne dect sculptura in timp.
"Prezena a memoriei. Acolo unde nu mai
este loc de intoarcere - se desvrete
amintirea." (George Banu)
Cehov construiete Livada de viini"
"
ca pe o modalitate de dispariie i aceast
dispariie aduce cu ea frumuseea inutilului.

ambiante sonore stranii, misteriose, care

Stanislavski i-a cerut n mod expres lui

Cehov sa opereze cteva taieturi in text.
Cehov a rescris intr-un fel piesa.

morii. Este o ciocnire intre tradiie,

convenie, formalism, arhaic - pe de o parte

i o lume noua, cu reguli i conditionari

stricte: "nainte, la balurile noastre dansau
generali, baroni, amirali, dar acum trimitem
dupa funcionarul de la pot i dupa eful

remarcabil al lui Cehov: "Femeile trebuie

descrise ntr-un asemenea fel nct cititorul
sa simta ca jacheta sa este descheiat, iar
cravata deznodata.."

interiorul fiecruia dintre personaje

traiele o livada cu viini. De fiecare dat nu

te intorci ntr-un loc anume i nu fugi

dintr-un loc anume. De fiecare data, fugi de

tine nsui sau te intorci la tine nsui. Te vinzi

sau te rascumperi. armul de adevar al piesei

este autoiluzionarea, autoama.girea.
Personajele i imagineaza ca sunt cu totul
altcineva i ca traiesc o cu totul alt viata. i

antreneaza i i exerseaza imaginaia n

direcia a ceea ce nu sunt i i-ar dori sa fie.
Viseaza sa fie...

iubindu-i pe cei care ii cunosc originea

trebuie sa i sacrifice. Alta cale nu e. Nu i nu!
i Cehov pare a spune "ca aceast logica nu
va putea sa-I vindece niciodata de mucatura

Ermolai Alexeevici - cel care nvinge

aceste fiine tulburate de neprevazutul

Banu - Livada de viini, teatrul nostru)

Lopahin, noul stpn, nu are nimic
dintr-un invingator. Sugereaza Livada... cu

camera a copiilor". Ca i cum totul ar fi fost

"
luat de vrtejul timpurilor. Ca i cum zidurile
s-ar fi naruit... Doar ctevaobiecteau ,,scapat"
surparilor succesive: un pian obosit de
dezacorduri, o oglinda ce-i tot schimba
oglindirea, un cufr de nuiele, scaune
dezmembrate, tablia unui pat uitat, un dulap
de carti imbalsamal n centenarul uitarii,

traind i traite.
Jucnd in propria lor existenta roluri
surprinzatoare pentru care nu au avut nici
priceperea, nici timpul sa se pregateasca,

frumosului, caruia el - omul ajuns capitalistul - nu-i va mai gasi leac. " (George

au inceput sa glumeasca i sa chicoleasca...

lui A. P. Cehov peau cel
mult o suta de oameni; unul vorbea de
inteligena cinilor, altul se lauda cu

n urma sicriului

confortul vilei sale de la tara i vorbea cu

nsufleire despre frumuseea peisajului din
imprejurimi.
Cehov voia pe scena actori care sa nu

para ca joaca... ei erau suflul unei viei - att

de simple - nct puteau destinui Viaa. inca
din octombrie 1 877, atunci cnd debuta cu
Ivanov" pe scena moscovita, dramaturgul
"
observa acid: i actorii i eu suntem chemai
"
la rampa. in timpul unei chemari se aud
huiduieli sincere, acoperite de aplauze i de

tropit de picioare. ntr-un cuvnt, oboseala

i un adnc sentiment de ciuda. Sunt scrbi!,

dei piesa a avut un succes substanial."

Scriitorul incearca un an mai trziu sa-i
destainuie intentiile, ca o replica incitata de
observaiile critice ce-i solicitau implicarea
definitorie: "Eu nu caut - nota Cehov - sa
echilibrez conservatorismul cu liberalismul,
ci minciuna eroilor mei cu adevarul lor... Ar
fi timpul ca cei ce scriu i mai ales artitii sa

ct aceast mulime e mai mrginit, cu att

i se pare ca are un orizont mai larg. nsa daca

incetoat al oraului - i in interior, n camere

mbibate de plictiseala unui prezent
contaminat de amintire. Vorbind, personajele
cehoviene i confrunt viaa ca stare dubla,

Silit de vremurile ce se innoiesc, Lopahin -

pentru a aduce un ultim omagiu marelui

scriitor au urmat sicriu) generalului Keller
adus din Manciuria, ce coinciden
cehoviana, in acelai timp i se mirau mult
ca Cehov e nmormntat cu muzica militara.
Cnd eroarea s-a lamurit, civa mai veseli

Duhurile ce nu pot parasi Li vada ...

...Nu mai exista demult o casa sau o

ntotdeauna afara - in parc - sau aa cum

livada de viini - sugereaza- n cmp, lnga

o bisericuta parasita - aproape de conturul

ua caruia scria "pentru stridii proaspete".

O parte dintre cei puini adunai in gara

recunoasca singuri ca nu pot inelege nimic

din cte sunt pe lumea asta, aa cum au

dar

realism al piesei este magia. Fantasticul

fantasmelor. Ocultismul necunoscutului.

Personajele se aduna ntr-un loc,

17 ianuarie 44 de ani

rmul de realitate, de

Paradoxal,

Lumea Livezii de viini" - scrisa de Cehov

"
in timp ce murea - se sfarm in pulberea de
cenua a amintirii - a ceea ce a fost odat ...

releva o densitate a ambiguitatii ...

mplinise in

Sicriu) cu corpul nensufleit al

scriitorului Cehov, care, pentru Moscova,

agoniznd plutitor vslil de frenezii

delirante, rama unui tablou, un calu de lemn

recunoscut Socrate i, mai trziu, Voltaire.

Mulimea crede ca tie i nelege lot i cu

artistul care se bucura de ncrederea mulimii

ar avea curajul sa declare ca nu nelege nimic

din ceea ce vede, acest singur fapt ar nsemna

un progres n domeniul cugetarii, un pas
imens nainte ...
"Parca eu nu tiu ca asta e un spaiu
infinit i nu o bolta rotunda? Dar orict

mi-a incorda privirea, nu pol vedea cerul

altfel dect rotund i marginit" (Lev Tolstoi

Anna Karenina).

situaiilor n care sunt mpinse incearca de

soarele ei care se ascunde - un scepticism

zburator ale carui aripi se amesteca printre

cu o duioie deloc sentimentala, sa-i accepte

pragmatism. Putem sa fim ndrgostii de

frumos, de inutil, de gratuit ??

de prins fluturi, toate ncercuite de o punte

frontiera ntre doua dimensiuni spaiale ce
nu reuete sa decida unde e detenia i unde
poate fi libertatea ...
Deasupra "acestui peisaj" se afla un
candelabru imens, de ceara i lumini care-I
acopera aproape n intregime. Un
candelabru
contorsionat,
legatura

dilatate in bizarul banalitaii, n cotidianul

misterios grotesc sau absurd, in obinuitul
terorizant al trecerii timpului, dar conturul
acestor teme, mai mult sau mai puin ridicole,

venic... n acest spaiu i face apariia

Dostoievski, iar lumea, o scena - destinuise

cele mai multe ori cu o violenta hilara, dar i

partitura ca pe un fapt de viata - ansa a unui

eveniment ce i pierde nsemntatea

datorit dezacordului dintre miza oferit de

ntmplare i puterea personajului de a urma,
am putea zice, creator" acest traseu.
"
Destinul cehovian este jocul a carui
partitura nu ine cont de pregatirea celor
obligai sa-I transforme n armonie spectacu
lara. De aici pornesc att bizarele situaii
cehoviene, care par a dezvalui cu sinceritate

dezarmanta - ca nu tim nimic - ca ne

pregatim mereu pentru ceea ce nu vine

aproape niciodata i ca ntrupam la

ntmplare propriul destin ce ne agreseaza
fie tandru, fie sarcastic, niciodata pur in
exercitarea " acestei implicari forate.
"
Personajele vorbesc despre ceea ce ar trebui
sa fie rolul lor sau comenteaza ceea ce au

fata de progres, de utilitate, de eficacitate, de

Valorile eterne le pol fascina...

A ti sa dispari ca fiina este
indispensabil dispariiei ca artist- este actul
preliminar.
A disparea inseamna a aduce cu tine
ceva iremediabil pierdut relativiznd astfel
orice victorie: Dispariia perfecta va fi
"
pentru venicie cea a lui Oedip la Colona"
(Gerardo Guerrieri).
La Cehov, avem de-a face cu o

demitizare i o degradare a tipologiilor

clasice de eroi tragici.

n Livada..." un singur eveniment dra

"
matic este adus in discuie: vinderea livezii.

Actele unu, trei i patru au o structura

coerenta bazat pe economia de impulsuri
navalnice. Actul doi este, insa, mai mult dect

bagajele ultimului exil, o tamburina, o plasa

misterioasa de succesiuni desperecheate, ca

un carusel ars dintr-un grand guignol

Liubov Andreevna: Camera copiilor! Ce

"
frumoasa i ce draga-mi-eti! Aici dormeam
cnd eram mica ... i apoi, mai trziu: Tot
"
atept sa se ntmple ceva. Parca mi-e teama
,
ca se darma casa peste noi ....

Nu ntmpltor Livezii ... " i-ar fi urmat

"
o piesa despre ngheul arctic... o piesa pe
care Cehov a luat-o cu el...

Temele cehoviene sunt descoperite i

este ntreinut de privirea )ucida a constatarii.

Subiectul cehovian prin excelenta la
care visa scriitorul este: "un om joaca la ruleta,
ctiga un milion de ruble, ... se duce acasa,
se ntinde n pat i se mpuca."

Infernul este o camera - spunea

Shakespeare, netiind poate ca Plotin spusese

demult acelai lucru.

Dar omul? Ce poate fi el ntre aceste

repere?
Omul prin identitate e cehovian.
Att i nimic mai mult!

Alexa VISARION

45

www.cimec.ro

CEHOV 150

CEHOV un mister etern?

150 de ani de la naterea - 17

1 860 - l u i A. P. Cehov, motiv pentru care UNESCO

viaa tllra sa dea nimic n schimb. Pendulnd n permanenta

a hotJirt ca anul n curs sa se numeasca ANUL CEHOV i n

redimensiona propria istorie sau, cum am spune n termenii

Anul acesta s-au mplinit

ianuarie

ntre trecut i viitor, aceastll lume i pierde dreptul de a-i

consecina ar fi salutar sa ne aplecam cu mai multll acribie

estelicii teatrale, se poziioneaza n comedie. Excluznd

asupra operei lui. Hotllrrea acestui for internaional mi se

praxisul, singura forma de manifestare umana care autentifica

pare nteleaptll, deoarece, alaturi de Shakespeare, Cehov este

idealurile, acestea se transforma n pretexte de discuie

dramaturgul a carui prezena pe scenele lumii""este cea mai

fanfaronarda, motiv pentru care fiecare personaj se poate

substantiala.

pune n lumina cea mai avantajoasa pentru sine. Astfel, ele

Totui, a patrunde n universul cehovian cu un pas

i nchipuie prezentul ca o situaie trecatoare i ateaptll un

ovaitor, copleii de pioenie, dominai de canonul de slava

viitor favorabil, ca pe un tren de lux, n care se vor urca

nalat de admiratorii sai, cred ca ar fi un prim act de tradare

asemenea unor pasageri stilai i care le va transporta spre o

faa de un artist care i-a tllcut din luciditate bisectoarea artei

destinaie nu foarte clar delimitatll n substanta sa, dar unde

sale i al carui spirit mustind de ironie acida este un ndemn

cu sigurana vor fi fericite. Raportul dintre repaos i micare

de a avea n permanenta o privire proaspata i mai ales

se particularizeaza vizavi de aceastll lume n doua stllri

"
"
aparent opuse: .,ateptarea i "pasagerismul . Rezultanta

iscoditoare.
Spaiul extrem de restrictiv nu permite o analiza ampla

dialectica a acestor stllri devine "starea de visare", singura

asupra sensurilor i semnificatiilor operei cehoviene, monu

capabila sa umple un timp al ateptarii i totodatll sa dea

mentala prin diversitatea i profunzimea sa. Ma ntreb, .,ce

senzaia micarii, de unde impresia absurda a primarului

anume" determina de peste un veac sute de milioane de

timpului subiectiv asupra celui obiectiv. Rarele momente

spectatori sa fie captivati de universul cehovian, chiar daca

de receptare neconditionata a realitatii devin tol allea

n ultima jumatate de secol au asistat la reprezentllri ale

momente de drama, dar care nu produc o schimbare calitativa

dramaturgiei sale, evident schilodite de unii tortionari ai

artei teatrului (regizorii), suslinui de o critica teatrala tembela

a esenei existeniale, glisarea reintoarcerii ntr-un "tunel al

"
timpului fiind mult mai comoda; nsumate nsa, ele produc

ai caror protagoniti i mai ales protagoniste nu depaesc

n diferite forme sentimentul nemplinirii, care, printr-un

cadrul limitat al alcovului.

fenomen de conversiune, transgreseaza nevoia de idealitate.

Ne aflam n faa unui mister!

Efectul acestei situatii este mimarea existenei. Nefiind

Personal, cred ca "misterul"este continut att n

autentic, comportamentul lor devine ambiguu, oscilnd ntre

spiritualitatea autorului, ct i n spiritualitatea noastra ca

slllri de mare bucurie sau de mare tristee. Se ajunge la o

individualitati, care, dincolo sau poate mpotriva unei

rasturnare flagranta a valorilor, n care manevrarea cu

existente care se traiete i se consuma n mod empiric, are

vehementa a conceptelor devine mult mai importantll dect

un sens pe ct de enigmatic, pe att de imuabil.

conceptele nsele -fapt care da situaiei un caracter de farsa

n ncercarea de a lumina acest mister, voi emite o

absurda.

ipoteza care dupa informaiile mele nu a mai fost enunatll.

Ceea ce le salveaza nsa de la ridicolul definitiv este

ntre anii

1896 i 1904 Cehov a scris patru capodopere Pesci1ul, Unchiul Vanea, Trei surori i Livada de viini -

luciditatea cu care n final i depaesc nfrngerea. Purificate,

capodopere care de atunci ne fascineaza precum semnalele

personaje ne impresioneaza ntr-o asemenea masura, nct

tainice ale unui magnetism de ordin spiritual; impulsurile

un sentiment de compasiune i nelegere ne inunda fiina.

subliminale difuze renviind n mentalul individual i

colectiv memoria celor doua milenii de civilizaie cretina
asumatll i care ne poate postula n conditia de prizonieri ai

ntrebndu-se cu gravitate asupra sensului existenei, aceste

.,Daca am ti! Daca am ti!" - sensul este: Daca am

intelege ! ! !
Tema BUNEIVESTIRI se constituie ca motiv i ax cen

propriei noastre neputinte de a intelege viziunea moderna

tral al piesei Pescul. Este o enigma apariia unui pescaru,

asupra sensului existenei umane. Rezultll o lume agonica

n vremurile respective, n plina stepa. El pare mai degraba

ce va clama tragic sau ridicol propria sa incapacitate de a-i

un trimis, poate purtatorul, prin nsai prezena lui, al unui

depai captivitalea n care s-a autosurghiunil.

mesaj care n prima instana, din cauza superficialilllii spe

nici macar nu-i mai aduce aminte de el - trimite n deriziune

sensul conditiei umane - creaia i procreaia. nvaluitll n
umbra fanlomatica a simbolicului "pescaru mpaiat", trufia
fiintei umane pustiete propria sa menire. n mod paradoxal
totui, n lumina plpinda a lumnarilor, contemplarea morii
raspndete o seninatate profunda asupra ntregului.

Unchiul Vanea este o ipostaziere a PARABOLEI LUI

IOV. Vanea, precum Sonia, i jertfesc vieile pe altarul
nchinat unei fantoe pe care au investit-o n mod incontient
cu atributele unui zeu. Revolta n genunchi a lui Vanea,
izbucnitll mult prea trziu, este ridicola, nu are relevana,
deoarece statutul sau de victima nu-i permite sa-i depaeasca
condiia intrinseca. ncercarea de a-1 mpuca pe Serebreacov
eueaza penibil, iar lnguirile sale dovedesc incapacitatea
sa de a se elibera. Impacarea cu Serebreacov este o lespede
pe care i-o aaza singur peste mormntul aspiraii lor sale.
Laitrnotivul monologului Soniei Ne vom odihni! Ne
vom odihni ! Ne vom odihni ! >> este ecoul prelung i
voluptuos al impacarii cu destinul. n atmosfera crepuscu
lara a abdicarii, sunetul indepartat de toaca rezoneaza ca o
chemare spre o altll viaa sau poate n neant.
Previzionnd, daca ma pot exprima astfel, apropiata sa

Trei surori este tratatll tema IZGONIR.ll DIN

cific umane, scapa nelegerii personajelor. De altfel, cu puin

retragere din viaa, Cehov lasa n seama generaiilor ce i vor

cele trei surori spera cu ardoare sa se intoarca la Moscova,

profesie medic i prin urmare o persoana a carei structura

ntrebare dintotdeauna i care n mod fundamental nu i-a

Astfel, n

RAI. Exilale ntr-un orae! anost dintr-o gubernie ndepl!rtatll,

nainte de apariia materiala a acestui semnificant, Dom - de

acolo unde n copilaria lor traisera ca ntr-un PARADIS.

intelectuala este de ordin raionalist - are o premonitie pe

Frapant n aceastll lume este refuzul celui de al doilea termen

care nimeni nu o remarca, spunnd:

,,A trecut un nger!".

al triadei temporale: trecut-prezent-viitor. Aceastll atitudine

Faclologic, ceea ce se ntmpla apoi tine de zona farsei

se releva ca o consecina a trasaturii caracterologice specifice

tragice: gestul absurd al sacrificarii prin mpucare a

unei anumite spiritualitai umane incapabile de a-i

Pescaruului de catre Treplev se reflecta n propria sa

materializa idealurile. Bntuitll de un egotism care i va fi

sinucidere; copilul Ninei moare la scurta vreme dupa natere;

fatal, ea se populeaza cu personaje care ateaptll totul de la

iar, n final, Pescaruul mpaiat din ordinul lui Trigorin - care

urma esentiala ntrebare: "Ce face omul cu viaa sa?!" gasit inca raspunsul. Extazul trait de Ranevskaia n momentul
regasirii

Livezii de viini

ne trimite cu gndul la aureola

mistica pe care minunile o poartll n sufletul oamenilor. O

uriaa sete de ideal, de frumos, redimensioneaza realul,
inducnd o stare de jubilare a miracolului existenial.

Dar

ineluctabilul mecanism al evolutiei societatii umane - n

numele rentabilillltii i al profitului - deertifica spiritul uman.

Voi reda integral ultima indicaie a autorului: .,Se aude
un zgomot depl!rtal, ca din cer, ca sunetul unei coarde care
plesnete, un sunet trist, stingndu-se ncet. Se face tllcere, se
"
aude numai cum departe, n li vada, toporul lovete n viini.
n gndurile noastre se insinueaza eterna dilema: unde
se afla adevarul de urmat, n DETERMINISM sau n
LIBERUL ARBITRU?
Aceastll profunda dihotomie ramne o venica TAIN!

Mircea MARIN

46

www.cimec.ro

Teatrul din Oneti decembrie 1 91 7

: r

H'ti/-1"

'1Yv

Departe de a ne bucura, ca poate ne scapam viaa, ne-a

mhnit ntr'atta, ca ne-au slabit toate puterile trupeti i
sufleteti. Am vazut colonei plngnd, cari mai nainte, n
lupte, sfidau moartea n rndurile iubilor lor ostai.
O linite de mormnt s'a cobort n sufletele noastre,
armatura noastra sufleteasca era sdrobita.

n plin razboi de ntregire nationala, pentru

Trebuia un suport moral, care sa ne repuna n starea

romni, iar pentru istoria universala - Primul Razboi

Mondial ( 1 9 1 4- 1 9 1 8), la Oneti, n zilele Cracilmului

sufleteasca dinnainte, sa ne redea voioia i curajul.

1 9 1 7, a fost inaugurat un TEATRU, o instituie de

ar/ii n plin teatru de riizboi, n cadrul unei mari aciuni/

de descurajare, comparnd cele doua stari de azi - armistiul

Atunci un psiholog de mare merit, vaznd aceasta stare

- cu cea de eri - lupte aprige, i repercusiunea fiecarei a asupra

micari de suflet i de spiriVculturale, numita CASELE

sufletului ostailor pe front, a gasit un leac minunat.

NAIONALE, nceputa cu un deceniu n urma, la

Totul putea

Brlad, la 15 noiembrie 1 906.

Dl. Col.

din banii lui de filantropul ing. Stroe S. Belloescu

nvins de moment, a adunat n jurul sau pe carturarii de pe

trei activitati culturale: biblioteca publica- pinacoteca

front, unii n convalescen n urma ranilor primite n lupte

- muzeu.

i greutati de tot felul. Toti acetia stimulai de inimosul

Instituia Casele Naionale, aparuta n plin razboi

iniiator, s'au strns, sflltuit, i hota:rrea odata luata, a fost

i initiata de ofieri de cariera, va avea un program de

pusa n aplicare repede, ca la razboi. Nu era nici un moment

activitati socio-culturale mai larg, mult mai complex

de pierdut!

i antrennd n micare toate straturile societatii din

Atunci, iubitul nostru de azi i de eri, Generalul Ion

Romnia: religioasa, civila, mil itara, pentru

Manolescu, a pus n micare ldeia" naltoare, salvatoare,

"
pe care a avut-o de mai nainte, dndu-i un nceput de

modernizarea ei.
ntreaga actiune a institutiei Casele Naionale

nfl!ptuire pe frontul Diviziei a XII, n vara anului 1917, la

era neguvernamentala i a durat, extinzndu-se pna

de Hohenzollem-Sigrnaringen i sovietizarii Romniei,

PRIMA CAS NAIONAL:

cnd a fost desfiintata i trecuta sub oprobriu de noua

TEATRUL DIN ONETI

Dorasca. Venind ca ef de Stat Major la Corpul IV de armata,

a adus cu el "ideia" a carei aplicare devenise o mare i ur
genta necesitate.
Pentru punerea n aplicare a acestui plan de acune pe

orientare, de "intemaionalizare proletara" fortata,

de VASILESCU SIMION

devenita, n prezent, "globalizare".

Arhitect

Casele Naionale
Cercetari d e biblioteca i arhiva ne-au condus la
descoperirea de texte edite i inedite privind
construcia TEATRULUI din ONETI, pe care le dam

mplinesc un sfert de veac de

activitate culturala, economica i nationala, desfaurata pe

tot cuprinsul Romniei Mari.
Prima Casa Nationala a luat fiin pe front, la Oneti,
unde pentru necesitatile momentului, creatorul lor, General

publicitatii.
Astfel, publicatia ,,Rasaritul", Chiinau (1 sept.

Ion Manolescu, pe atunci - 1 9 1 7 Decembrie - Col. ef de

1 9 1 8-mai 1 944) subintitulata "Revista pentru

nvatura i ndemnuri bune", coordonata de generalul

Stat Major, al Corp. IV Armata, a tradus n realitate gndul

Pentru nelegerea importantei i rolului jucat de

( 1 88 1 - 1957), a fost organul de presa al instituiei

acunea nceputa i sustinuta pe front, de iniativa Caselor

Casele Nationale. Generalul Ion Manolescu se

Nationale, n cele ce voi arata, e necesar sa ne ntoarcem cu

implicase n mai multe actiuni nonguvemamentale,

25 ani n urma, pe la finele anului, 1 9 1 7 .

Ostaii d e p e front, ntr'o perioada d e ragaz, n lipsa de

Romne, de preedinte activ al Societatii "Mormintele

actiune pe front, i depanau gndurile:

Eroilor", dar, n primul rnd, de preedinte activ al

Se vedeau pornind cu entuziasm la lupta, pentru

Caselor Nationale. Era autorul a peste 20 de cari, cum

desrobirea frailor din Banat, Ardeal i Bucovina, visul

fi: Armata infaa noului curent de culturii ( 1 909),

Cultura i apilrarea naionali! ( 1 926), Cultura
poporului i spiritul democratic ( 1 930) .a. Ceea ce

tinereei lor, al parintilor i stramoilor lor; apoi succesele

lipsa de experien razboinica am suferit grele pierderi din

trebuie menionat este faptul ca efervescenta creata de

partea inamicului venind n mare numar dela Verdun, a carui

micarea Caselor Naionale a antrenat ntreaga

despresurare s'a fl!cut graie intrarii noastre n razboi; apoi,

populatie, tineri i batrni, pe care presa timpului a

retragerea dupa lupte nverunate cu fore nzecite ca numar,

"
i nsutite ca "scule ; apoi, nghesuirea armatei noastre n

ar

relatat-o.
La mplinirea unui sfert de secol de la iniierea
micarii, au fost editate doua lucrari de sinteza:

Casele

fulgeratoare ale nceputului, cnd din prea mare avnt i din

munii Oituzului, unde cu lupte grele i sacrificii mari, am

oprit navala inamicului, care urmarea taerea retragerei trupelor

Naionale. Doctrinil i realizare. /916-1941 (Bucureti,

1 9 4 1 , 273 p . ) i Omagiu Caselor Naionale la
implinirea unui sfert de veac de activitate. 1916-1941

care ne-a adus exantematicul i, n fine, o stea calauzitoare, o

(Bucureti, 1941, 2 1 2 p.).

speran, primavara armatele refl!cute, gata de lupta noua,

n cartea care omagiaza Casele Naionale, textul

semnat de arh. Simion Vasilescu prezinta direct felul
n care a fost ridicat Teatrul din Oneti i de cine,
transpunndu-ne la locul cu pricina.
LaArllivele Istorice Naionale, Sediul Central din

din Dobrogea i Muntenia.

n fine, o iarna napraznica, 19 16-17, dupa multe lipsuri,

care ne-au dat victoria dela Mati i Maraeti.

Urmeaza apoi defeciunea ruseasca, din care cauza a
trebuit sa acoperim singuri sute de kilometri de front.
Toate le-am suferit i nu ne-am pierdut curajul. Sperana
i credina noastra n victoria finala i n dreptatea neamului

Bucureti, Fondul Casa coalelor, am descoperit actele

nostru, ne susneau sufletete i ne nta:reau trupete, cu toate

constitutive ale donatiei fl!cute de coordonatorii

de toate gradele. Donaia fl!cuta statului a fost preluata

privaunile ndurate. Nu ne speriau nici proectele ce se fllceau

pentru "Triunghiul Morii " sau calvarul unei retrageri pe
meleaguri streine, nesigure!

de Casa coalelor, institutie subordonata Ministerului

Ne atepta moartea n razboi i nu ne-am descuraja(,

Cultelor i Instruciunei Publice, cu asentimentul

eram gata s'o primim, privind'o drept n fa. Exantematicul

efului statului prin semnarea unui decret regal.

duman, invizibil i-a luat partea sa de jertfe omeneti; am

aciunii de construire a teatrului, generali i militari

Reproducem, n continuare, o parte dintre textele

front trebuia un loc de reuniune, de adunare, o sala. Dl. Col.

1. Manolescu, a ordonat sa se construiasca n cea mai mare
graba i discreie, cu mijloacele modeste de care dispuneau,
o sala, n care sa ne putem ntruni. Primind ordinul executarei
acestei sali m'am gndit sa execut o sala estetica, care sa
serveasca i mai trziu, cu care gnd am aezat sala lnga
coala din Oneti. Aa a luat natere

" Teatrul dela Oneti"',

prima opera pe teren a Caselor Naionale, opera realizata pe

front.

sau de mult conceput.

Ion Manolescu ( 1 869-1948) i de scriitorul !. U. Sori cu

detinnd funciile de director general al Cercetaiei

1. Manolescu a pus n micare toate resorturile

lui sufleteti, i ca un mare romn, osta-erou, nu s'a lasat

( 1838- 1 9 1 2), senator, profesor la liceul local, nsuma

la 30 decembrie 1947, data abdicarii regelui Mihai

fi pierdut, afara de onoare. Cu ceeace ne

ramasese eram datori sa pregatim ziua de mine!

Casa Nationala de la Brlad, initiata i construita

rezistat i am trecut. Cnd a venit nsa tirea unor tratative de

TEAT R U L O N ETI
PROGRAMUL

SEU AIITISI1a.rnRA
..t..
N. DIN Jl I41WJ'Aallt ltl8
1 . /. U. Sorlca, Depre poaiile populaR
do ..Uboi (coalorinlio).
2. R,o,srnr. u..erturi -lt.linea D Alpria

(orhe-
J. Sr. /ortttca-84/CJ.ptl,

venari oriP.alo
r::iee de autor.
4. T. s,.JI"...,. Smi moc:lro ade
viro doiDl cin,.ti de Sab.Lt-Preclo......
S. A. Enlfpuca. ..-.uri ariPnale. zile de
SL lonoocu-Bilecoti.
6. G. A. Din/<, .C.oli
.. a, potpuri aaP.
onol (orbeotri).
Dano.
luce:putul la o..

81/a

.....

precia.

Mi-a fost dat mie norocul sa-mi leg numele de frumoasa

instituie a Caselor Naonale, prin nsarcinarea primita dela
Dl. Col. Manolescu. Ma gaseam pe front, detaat de Direcia
Baracamentelor, de pe lnga Cartierul General, pe lnga

Corpul IV, la Oneti, unde am executat pavilioanele spitalului

,,Regina Maria" Nr. 1: apoi patru pavilioane - spital a 1 04
paturi - n vederea ofensivei dela Marati; baracarnente

pentru aviaa romna i franceza, bai, lucrari edilita:re la

Oneti; pavaje, puuri, lucrari sanitare, n comuna i n
locuinele unde erau nquartiruii 9fiterii Corpului

IV

i ai

Misiunii franceze ataata pe lnga Corpul IV, i alte

numeroase lucrari necesare armatei.
n acest scop mi-am format din militienii ce mi-erau
pui la dispoziie i din mici grupe de soldai activi, detaa
dela Batalioanele de geniu ale diviziilor Corpului

IY,

"o

companie de lucratori", cari lucrau cu tot sufletul pentru

nevoile armatei. O pregatire technica bazata pe principiul

armistiiu, n loc de bucurie - cum ar fi fost de ateptat -

menionate.

durerea cea mai vie ne-a cuprins pe toi, soldai, ofiteri i

Mircea COWENCO

comandani.

47

www.cimec.ro

T E A T R U L O N E STI

lliii!IU
IC RI 24 L\NUA111E 1918 ORIU! O SIIARA

Teatrul din Oneti

decembrie 1 91 7

FESTI V A L

unnat de dans organizat d e

E sc a d r l l a F a r m a n 2

PROGRAM
Coolorio!i, Cdp. T4/doonu
PARTEA 1-

diviziunei muncii, m'a ajutat sa trag cel mai mare randament

din munca acestor modeti lucratori, formai ad-hoc pe front.
Cu concursul, cu ndemnul O-lui Col. 1. Manolescu i
cu ajutorul lui Dumnezeu am facut planul Teatrului dela
Oneti, ce s'a executat n 7 zile, pe un ger napraznic.
Oamenilor companiei de lucratori, li se da ceai, de mai
multe ori pe zi. Eu nsumi, prin bunavointa Parintelui
C. Moisiu, un inimos membru fondator al Caselor Naionale,
aveam partea mea de ngrijire.
Ceva despre Teatrul din Oneti: De frica
exantematicului, mbibam pardoseala cu petrol. Ca sa nu ia
foc, am facut focarele sobelor, patru la numar, cte doua de
fiecare lature longitudinala, pe afara, pe unde se facea focul,
i nu era astfel pericol de foc.
Teatrul avea o loje, o scena cu culise i loc pentru
orchestra, camere pentru imbracat artitii. Deschiderea
teatrului, a fost o revelaie pentru superiorii mei i pentru
contribuia mea ca Arhitect am fost recompensat cu marea
onoare de a li socotit al 6-lea sau al 8-lea fondator al acestei
mari i frumoase Instituii.
Cnd totul a fost gata, am aranjat "Pomul de Craciun"
i am plecat sa-mi vad soia la Iai, unde se refugiase de urgia
vremurilor.
Mare mi-a fost bucuria cnd, a doua zi de Craciun, a
venit un sol al Corpului IV armata sa-mi propuna sa merg
la 1. G. Duca, Ministrul Instruciunii Publice, pentru a-i
prezenta actul de Donaie prin care ostaii de pe front, ai
Corpului IV Armata, fondatori ai Casei Naionale dela
Oneti, doneaza Teatrul dela Oneti, realizat de ei,
Statului, prin Ministerul Instruciunii Publice i Cultelor.
Urma apoi, ca n numele fondatorilor - printre care ma
prenumaram i eu, sa invit pe Dl. Ministru sa ia parte la
inaugurarea Teatrului Caselor Nationale din Oneti.
Ministrul, foarte micat, a laudat n termeni entuziati
aceasta initiativa, dar. neputnd participa, a delegat pe
Dl. Director General N. Dumitrescu, preedintele Societatii
"Tinerimea Romna" - care nu poate uita nici azi ce a
vazut n manifestarile ostaeti dela Oneti.
Odata Teatrul inaugurat, s'au succedat aci, cele mai
neuitale manifestari osteti, cu un elan patriotic, care a
nviorat pe toi ostaii mari i mici.

Aci, ntrunii ntr'un manunchi, frai de arme, de

suferina i de simtire romneasc, carturari, artiti,
profesori, medici, preoi, agricultori, muncitori i altii,
s'au pus pe lucru, i prin produciile lor spontane, pe
terenul literar, muzical i prin acte de ajutorare, a copiilor
i satenilor, au modificat starea psihologica a otenilor de
pe front..
S'au dat producii pline de nsufleire, cari au
provocat mare entuziasm: am intrevazut astfel renaterea
unei Romnii noi, i cu modul acesta, am putul suporta
umilina de moment!
Nu ne mai temeam de soarta arii; ea se plamadea aci
i aiurea - aiurea - caci dupa Oneti, s'au construit Casele
Naionale dela Cain, unde s'a executat un teatru identic,
puin amplificat de catre arhitectul Iordache Nicolaia; la
Trgui Trotu, de catre Ing. Profiri, carui a i-am dat planurile
la6/l l/918; la Borzeli, leaganul Voevodului tefan-cel-Mare,
executat de mine cu ajutorul O-lui Arh. Culuri: la Pacani;
Munteni de Josjud. Vaslui, unde parintele Const. Moisiu,
dela Oneti, a fondat cu concursul O-lui General Ion
Manolescu, o frumoasa Casa Naionala, pe care a prezidat-o
pna la plecarea sa din localitate.
Pe lnga produciile teatrale cu scopul de a ridica
moralul ostailor pe front, s'au facut i opere de caritate.
Omul de conducere, trebue sa iubeasca pe conduii
sai.
Unde-i dragoste putina, lesne-i a gasi pricina! zice
un proverb romnesc.
Dl. Col Manolescu, ntrunind aceste mari calitati ale
iubirei aproapelui, are toate calitatile cerute unui adevarat
conducator, "nascut iar nu facut" . El n'a uitat copiii,
vaduvele, i pui nii sateni nevoiai din Oneti i
mprejurimi, pe cari i'a ajutat cu mijloacele modeste de
care dispuneam: din cauciucuri vechi, am facut opinci;
din haine vechi, cazone, am facut hainute pentru copii,
executate n atelierele nfiinate ad-hoc, ale companiei
mele de lucratori; ceia ce i-a adus O-lui Colonel porecla:
Colonelul Manolescu, "Croilorul ".
Apoi, cu putin zahar, sapun i alimente s'au facut
pachete, cari s'au distribuit la "Pomul de Craciun" ridicat
n sala Teatrului din Oneti, de Craciunul anului 1 9 1 7 .
Animatorul n u s ' a mulumit nsa a lucra numai pe
front. Micarea inceputa, trebuia continuata, unele lipsuri,
constatate n timpul razboiului, trebuiau nlaturate, i

48

www.cimec.ro

1.

o..........

2. c.....,; (Trupa Eoudriloi). P.. at DOitrU

et. Fromo11ul Petre:.

}. Declomapi, Coporolol UJUrolu, La fDIC&,

Ketti.

Pravolavnicul Ciomag.
PARTEA Il-a

1 . Onpclul,

act rzboinir, de

c.Jasitllla.
2. Decl.... o(ii: fi,..._ o-clock.
3. Cuplerul uJOKatlor

Mlltol/

CIJ/I. U,aro/a.

4. Cuplete. tenor Stdmc.u-Ruma.

DANS

numai prin cultura sufletului i educaia fizica se putea

forma oameni, oameni adevarati, "oameni de nedejde" ca
Dl. General Manolescu.
Ce a facut Generalul Manolescu i colaboratorii sai
din aceasta instituie, este n afara de orice lauda. De cte
ori, drept raspuns la discursuri frumoase, pline de
promisiuni, n'am auzit spunndu-se:
Vorbe! vorbe! vorbe!
Instituia Caselor Naionale a pus fapta naintea
vorbei.
Industria casnica, Caminuri de ucenici i altele sunt
fapte concrete, cari au precedat i poate au stimulat
iniiativa oficiala.
Prin invataturi i ndemnuri bune se lucreaza la
desvoltarea mintei i a sufletului, la formarea "Omului de
Nadejde" .
Odata cu Casele Naionale, un nou soare a rasarit pe
plaiurile arei noastre, cu urmari fericite.
Cel mai frumos exemplu al activitaei acestei
frumoase institutii, l formeaza realizarile dela Breaza,
locul natal al Generalului Manolescu, unde energia /a
tenti! a populaiei, temeinic organizata, a produs n timp
adevarate avuii.
Aratnd, cnd a luat natere Teatrul din Oneti,
reproduc doua programe ale reprezentaiilor cari s'au
succedat pe aceasta scena. Nu va scapa nimanui scopul
urmarit i entuziasmul ce aceste reprezentaii au strni!
printre auditori.
Pentru a fixa mai bine tipul construciilor Caselor
Naionale, s'a publicat un concurs ntre arhiteci cu un
program cuprinzator:
O sala de sfaturi i teatru; o sala de biblioteca i de
citit; o sala de expozitie; o bae, odaie de tir distractiv, un
pavilion de hora: popice; aparate de gimnastica i diferite
jocuri distractive pentru toate vrstele. Uu bufet cu bauturi
fara alcool.
nchei aceste rnduri, facnd cele mai calde urari de
viata lunga Instituiei Caselor Nationale; fondatorilor i
colaboratorilor sai; n frunte cu primul fondator, Generalul
Ion Manolescu.

Dictionar teatral

ZNCESCU, Florin Lucian, n. 1 2

iulie 1 956, in Comaneti, judeul Bacau.
Actor. A copilarit in oraul Moineti, unde
i-a inceput studiile la coala Generala nr.
1 (azi, tefan Luchian, 1963- 1 97 1 ) i le-a
continuat la Liceul Teoretic din aceeai
localitate (in prezent, Spiru Haret, 1 97 1 1975), n paralel urmnd i cursurile colii
Populare de Arta din Bacau ( 1 973- 1 975).
A visat inca de la vrsta gradinitei sa
ajunga actor, rol pe care 1-a exersat n
activitatile colare, dar i pe scena Clubului
23 August", fiind rasplatit cu numeroase
"
diplome de interpretare. Memorabil din
acea perioada juvenila a ramas rolul din
comedia Siciliana, de Aurei Baranga, care
i-a adus premiul I i consacrarea pe scena
moineteana, dar cum aspiraiile sale
tindeau mult mai departe, s-a pregatit
intens cu lefuitorul de talente care a fost
Ion Ghclu-Destelnica, profesorul sau de la
coala Populara de Arta, i n 1977 a reuii,
primul pc lisa, la examenul de admitere
organizat de Institutul de Arta Teatrala i
Cinematografica I.L. Caragiale" din
"
Bucureti. Repartizat la clasa profesorului
Dem Radulescu, s-a specializat n actorie,
absolvind Facul tatea de Teatru
Cinematografic-Televiziune in 1 98 1 , cu
media 10 la examenul de diploma. Pe
parcursul anilor de studiu s - a facut
remarcat prin evoluiile sale de pe scena
Studioului de Teatru Casandra", debutnd
"
n rolul lui Gica Rimboaca din spectacolul
Undeva o luminiJ, de Doru Mooc, n regia
actorului i profesorului Dem Radulescu,
care i va incredinta apoi i partitura lui
Thurio din Doi tineri din Verona, de Will
iam Shakespeare, montat pe aceeai scena.
Examenul de promoie il va trece cu brio
in rolul Coanei Chirita, din muzicalul
realizat de Andrei Mihalache, la finalul
caruia idolul sau, actorul Octavian
Cotescu, i-a facut in fata colegilor un com
pliment pe care nu-l va uita toata viaa:

"Dati-mi voie ca pe acest student sa-I

numesc colegul meu!". Tot in perioada
studeniei a evoluat, ncepnd din anul al
III-lea i pe scena Teatrului Ion Creanga",
"
dar repartiia a primit-o la Teatrul Mihai
"
Eminescu" din Botoani, in colectivul
caruia s-a integrat rapid, debulnd ca ac
tor profesionist, la 21 octombrie 1 98 1 , in
rolurile lui Solanio i al Principelui de
Aragon din NeguiJtorul din Veneia, de
William Shakespeare, n regia lui Iulian
Via. A intrat apoi, rnd pe rnd, n pielea
personajelor Jaromir (Decebal, de Mihai
Eminescu), Miron Raducanu (Nota zero
la purtare, de Octavian Sava i Virgil
Stoenescu, ambele n regia lui Stelian
Preda), O lichea inlrziata (Aceti nebuni
fiJarnici, de Teodor Mazilu, regia Mircea
Marin), Horia ( Timp n doi, de Dumitru
Radu Popescu), Traian (Titanic vals, de
Tudor Muatescu, ambele in regia Ancai
Ovanez-Doroenco, la cel de al doilea fiind
i asistent regie) i Musiu Jean (O soare la
mahala, de Costache Caragiale i Adolf de
Herz, regia Dan Pero Manescu i
Constantin Maru), roluri bine primite de
public i critica de specialitate. Incitat de
Stelian Preda, devenit la nceputul lui
martie 1 983 director al Teatrului Bacovia,
revine pe meleagurile natale, activnd
apoi un deceniu pe scena acestuia i intrnd
definitiv n contiina iubitorilor Thaliei.
O perioada fructuoasa in plan profesional,
in care a avut ansa sa colaboreze cu
regizori de notorietate ai scenei romneti,
ntre care i amintim pe Dan Alexandrescu,
Mircea Marin, Anca Ovanez, Zoe Anghel
Stanca, Constantin Dinischiotu, Nae
Cosmescu, Dumitru Lazar Fulga,
Alexandru Darian, cei ce I-au cooptat
adesea i ca asistent regie i I-au distribuit
n roluri complexe, din irul catora
amintim doar Horia (Lapte de pasiJre, de
D.R. Popescu), Houl (BiJtrna i houl, de
Viorei Savin), El (De ce dormi iubito?, de

Jos Vandeloo), tefan Valeriu (Corina,

muzical dupa Jocul de-a vacana, de
Mihail Sebastian), Comisarul (Hanul
enigmelor, de Marica Beligan), Sfinescu
(Interesul general, de Aurel Baranga), Fiti
Lobe l l o ( Tichia cu clopoei, de L.
Pirandello) - distins cu Premiul pentru rol
secundar la Festivalul Resti tuirilor
Dramaturgice (Botoani, 1 990), Hariton
(Paznicul de la depozitul de nisip, de D.R.
Popescu), tefania ( Viforul. de Barbu t.
Delavrancea), aru (Morica, de Ioan
Luca), Gal an (Plicul. de Liviu Rebreanu)
etc. Dintre toale, succesul fulminant 1-a
obinut insa cu lravestiul Coana Chiria
(Chiria n provincie, de Vasile Alecsandri),
un rol de mare virtuozitate, n care i-a pus
cu adevarat in valoare toale valenele cre
ative i actoriceti. Spectacolele Tichia cu
clopoei i Cum se cuceresc femeile, de
Woody A l l en au fost preluate i de
Televiziunea Romna, care le-a difuzat
apoi in cadrul emisiunilor teatrale, spre
incntarea telespectatorilor. Suparat insa
pe viaa a cautat o ieire i pentru ca lot
indragise teatrul de revista, la jumatatea
anului 1 993 a ajuns la Teatrul Fantasio din
Constanta, fiind imediat distribuit in
Banii.. . vorbete (use estivale), de Andrei
Mihalache, care semneaza i regia, i invitat
sa prezinte, in august, alaturi de Alina
Chivulescu, Festivalul de Muzica Uoara
de la Mamaia. indragostit iremediabil de
Alecsandri, monteaza, in calitate de regizor
i scenograf, vodevilul Florin i Florica,
evolueaza in Fantasio-Caritas. de Aurel
Storin i Constantin Dinischiotu i n
muzicalul Cheia succesului, de Edmond
Deda, dupa Titanic vals, de Tudor
Muatescu, iar l a numai un an de
experiena in noua ipostaza e distins,
pentru prestaia sa din revista muzicala
Dragostea i... tranziia, de Tudor
Popescu, dupa schie din volumul Nu
jefuiti femeile geloase, cu Premiul Matei
"
Mi Ilo" pentru cel mai bun actor la cea de a
III-a ediie a Festivalului-concurs al
teatrelor de revista. De succes la public s-au
bucurat, de asemenea, interpretarile sale
din revistele muzicale Falstaff-story, de
Alex. Darian i Nicu Alifantis (regia
Alexandru Darian), Nimeni nu ne vrea?!,
de Aurei Storin, Tudor Octavian i George
Cunarencu, Am pierdut ultimul tren!. . . ,
de Florin Pretorian i Dumitru Lupu
(ambele, n regia lui Andrei Mihalache) i
Cazino Fantasio. de Aurei Storin, precum
i propriile montari cu SiJ vezi i siJ nu
crezi?!, dupa texte de Tudor Muatescu,
Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Mihai
Maximil ian, M ihail Joldea, Tudor
Popescu, Ginere de import i Tu nu eti
trupul tiJu, ambele de Viorel Savin, cu ul
tima fiind invitat, n aprilie 2000, la Zilele
Urmuz de la Tulcea. ntre 2000 i 2001 a
fost ef de secie la Teatrul Fantasio, nsa
criza economica prin care a trecut instituia
1-a readus la Bacau, unde, n urma unui
concurs, a ajuns consultant artistic i di
rector al Centrului Judeean pentru
Conservarea i Promovarea Culturii
Tradiionale. Destinul 1-a propulsat, de
fapt, n scaunul pe care-I parasise cnd a
plecat la Constanta, pentru ca in perioada
1 9 9 1 - 1 993 fusese i la conducerea

www.cimec.ro

Centrului Judeean de Cultura, cum se

numea atunci instituia, care includea i
coala Populara deArte i Meserii. Vocaia
de profesor i-a exersat-o, de altfel, att la
Bacau ( 1 986- 1 993), ct i la Constanta,
unde in intervalul 1993 - 1 995 a fost asistent
universitar la secia de aici a Facultatii de
Arte din cadrul Universitatii Hyperion,
ntre elevii sai numarndu-se, pentru a
aminti doar cteva nume, actorii de azi
Bogdana Lupe, Oana Galan i Iulia Trifan,
iar intre studeni, actriele Ana Maria
Ferentz i Nina Ionescu, aceasta
devenindu-i apoi colega pe scena
bacauana, de care s-a reapropiat, la rndu-i.
n paralel cu activitatea de la CJCPCT i
coala Populara de Arta, n cadrul carora a
infiintat un Studio de Creaie, inaugurat
la 16 februarie 2002, a montat spectacole,
a revigora! ezatorile literar-artistice de la
sate, arta plastica naiva, scurt metrajele
documentare, meteuguri le tradiionale i
obiceiurile, a jucat cu acelai patos pe
scena actualului Teatru Munici pal
Bacovia, pna de curnd, cnd legea nu-i
mai permite cumulul de salarii. n cea de a
doua etapa bacauana a fost distribuit, intre
altele, n spectacolele Pygmalion cu
termen redus (fericitprin procuriJ), de Cor
nel Udrca, Doi mori vii, de Vas i l e
Alecsandri (ambele i n regia lui Bogdan
Ulmu), Mortul din pod, de Geo Iancu
Calinescu, Jocul de-a vacana, de Mihail
Sebastian (ambele n regia lui Gheorghe
Balint), A douiJsprezecea noapte, de Will
iam Shakespeare (regia, Razvan Dinca),
Baltagul, adaptare dupa M i ha i l
Sadoveanu (regia, A . C ismaru),
Mizantropica, de Theo Herghelegiu (re
gia, Dan Tudor), La BaciJu ntr-o
mahala.. . , de Nae Cosmescu i Sorin
Petrescu (regia Nae Cosmescu) .a.
Memorabile au ramas, din aceeai perioada,
personajele create de el in reprezentaiile
cu piesele lui I . L . Caragiale - D 'ale
carnavalului (Cracanel) i Conu Leonida
fa(il cu reaciunea (Leonida) -, ambele puse
n scena de Dumitru Lazar Fulga, i n
Logodnicul din ciorap, de Viorel Savin
(Ion Belciu, regia Gheorghe Balint),
dramaturg din creaia caruia a regizat i la
Bacau Tu nu eti trupul tiJu (in care a i
jucat, impreuna cu Luiza Sari van, partenera
sa de viaa) i Ginere de import (n tandem
cu Constantin Dinischiotu). N-a uitat nici
revista, deleclnd spectatorii bacauani cu
PaiaiJ i... paiae, un spectacol de
divertisment muzical-umoristic agreabil,
n care a dat o ansa i artitilor din afara
teatrului, aa cum au fost solitii de muzica
uoara A l exandra Craescu i Rare
Draghici ori grupul de dans sportiv Fi
"
esta" (coregraf, Li liana Samoila). Izolat,
deocamdata, de scena, suntem siguri ca va
mai avea inca multe de spus, pentru ca trei
decenii de slujire a Thaliei i se par prea
puin.

Cornel GALBEN

49

Sertarul cu fie

nceput de memorii
Ziarul
Bacau!", care aparea
"
saptamnal, a publicat n patru dintre
numerele sale din luna septembrie 1 929, sub
titlul general Insemnari din cariera diplo
"
matica", primele pagini din ceea ce ar fi putul
fi memoriile lui Atta Constantinescu, fost cum precizeaza el nsui n chapeau" "
secretar al delegaiunii romne la diferite
"
conferine internaionale ntre 1922i 1926".
Nendoielnic, ele au constituit o noutate i
pentru cititorii de atunci, care cunoteau
persoana autorului, i, cu att mai mult,
constituie una pentru cei ce le descopera
acum. Din cte tiu, n-au fost menionate de
niciun istoric. Un motiv ar fi acela ca
persoanelor din generaia mea i celor mai
tineri, care au strabatut colecia ziarului,
puinele dale existente despre Alta
Constantinescu nu le lasau sa intrevada
rezultate pe masura timpului investit in
cercetare. Fia din Enciclopedia lui Lucian
Predescu e numai de cinci rnduri, iar alte
surse, inainte de 1990, nu erau la indemna.
Insa el binemerita mai mult dect o fia
sumara sau o nota de subsol.
Alta Constantinescu (Paris, 23
decembrie 1 896-Bucureti, 21 aprilie 1956)
a fost fiul lui Alexandru Constantinescu,
avocat, multiplu ministru liberal, - extrem
de controversat. Nicolae Iorga se refera la el
in vreo zece locuri din O viaii de om aa
cum a fost. in general favorabil: inteligent,
spirit deosebit de fin", totdeauna foarte
"
"
amabil", dotat cu un perfect sim practic",
"
cu .,o imagina\ie fecunda", cu o mare
"
subtilitate vicleana", cu o dibacie
"
nesfrita", dar care se preta la orice fel de
"
afaceri" i la, nu puine, malversaii".
"
Scandalizai de cinismul sau, de uurina cu
care digera toate criticile i chiar insultele,
adversarii I-au poreclit Porcul". E singurul
"
ministru din toate timpurile caruia i s-a spus
astfel, dei un atare cognomen li s-ar fi potrivit
i altora. Mai puin sensibil dect Iorga la
amabilitai i limba dulce, Constantin
Argetoianu, n Pentru cei de mine amintiri
din vremea de azi. il face cutra batrna
( batrna cutra"), om habitir", meter n
"
"
tocmeli, nascocitor de malrapazlcuri,
perar, dar ii recunooate i talentul de a iei
din situaii ingrate cu cte o vorba bine
plasata, fie i o autoironie, ca in urmatoarea
scena, dupa o negociere euata cu impetuosul
Nicu Filipescu: ,,Acolo, pe cndAlecu Porcu
cobora primele trepte - relateaza
memorialistul -, Filipescu i-a mai strigat: Si
spune lui Duca ca e un porc!>> - <<Bine, coane
Nicule, dar eu cum ri!mn?>> Conu Nicu s-a
pus pe rs, a fl!cut mare haz de butada
Porcului i de hatrul lui a iertat i pe Duca!"
(op.cit., voi. Il, partea IV-a, p. 208) Creaie
( aproape din nimic", adauga Iorga) a lui
"
Ionel 1. C. Bratianu, Al. Constantinescu a
ajuns nu numai ministru, ci i sfetnic al
Coroanei, apreciat de regele Ferdinand 1,
folosit de acesta in treburi complicate sau in
punerea la punct a unor documente de stat.
Al. Constantinescu (n. Bucureti, 1 859)
a fost 20 de ani i preedinte(le) naional "
liberal din judeul Bacau" (v. Bacau!", 15,
"
nr. 770, 6 iulie 1936, p. 1). A preluat efia
partidului de la Radu Porumbaru i a deinut-<l
pna la moarte (21 noiembrie 1926). Gazeta
aranitilor din localitate ii zicea ,,Rabinul",
,,marele cumparator de suflete", (v. Secerea",
"
5, nr. 8, 5 noiembrie 1924, p. 3)A fllcutinsai
acte filantropice, care ar merita o prezentare

separata. O strada din nord-vestul oraului

i-a purtat numele.
Din cte am dedus, Constantin (Atta) ii
semana fizic, prin masivitate i intelectual,
prin elasticitate. i lipsea insa ambiia lui.
Dintr-o schia biografica alcatuita (cu
ajutorul lui Dan Amedeo Lazarescu) de d-na
Ileana Mooiu, fiica sa, ,,rezulta c a urmat
Institutul Theresianum" din Viena (unde la
"
mijlocul secolului al XIX-lea nvase T.
Maiorescu) i Facultatea de Drept din
Bucureti, incheindu-i studiile cu o teza de
doctorat, Despre persoanele morale i despre
"
rolul lor in dreptul internaional" ( 1920).
Fapt remarcabil, cu dou zile inainte de
intrarea Romniei in razboiul mondial, s-a
inscris ca voluntar, fiind incadrat
in
Regimentul 4 Roiori, cu care, in 1917, a
luptat pe frontul de la Oituz. Dup razboi, a
fost ef de cabinet al lui Ionel Bratianu i al
lui 1. G. Duca, insoindu-i pe cei doi la
conferinele internaionale. in Insemnari din
"
cariera diplomatica", el relateaz despre doua
din acestea: cea de la Geneva (Italia) i cea
de la Lausanne (Elveia), ambele desflluratc
in 1922.
Iniiata de prim-ministrul englez Lloyd
George, Conferina de la Geneva avea drept
scop principal, declarat, obinerea unei mai
"
strnse colaborari a arilor participante, sub
formula unei apropieri economice". Sub
acest pretext, insa, se ascundea - precizeaz
"
diplomatul nostru - i dorina reluarii
raporturilor cu Rusia Sovietica", care,
suferind n acel timp de foamete, ar fi urmat
s ceara ajutorul Europei. La Geneva, ora
condus de socialiti, delegaia primita cu cea
mai vie simpatie a fost cea sovietica:
doamne, chiar din inalta aristocraie
"
genoveza, au aruncat flori la trecerea
trimiilor Moscovei". Explicaia data de me
morialist acestei manifestaii e ca Italia de
atunci aluneca cu pai repezi pe panta
"
comunismului", dupa care, peste cteva luni,
a venit marul triumfal al camailor negre".
"
La edina de deschidere a conferinei,
punctul de atracie" 1 -a constituit, de
"
asemenea, delegaia sovietica, in fruntea
careia se afla Cicerin (ortografia! franuzete:
Tchitcherin), fostul secretar de legaie la
"
Londra al arului autocrat", acum comisar
"
al poporului pentru Afacerile Straine, nsoit
fiind, intre alii, i de cunoscutul Dr. (Cristian)
Racovski (socialistul romn expulzat
cndva din ara - n. m.)". Dupa salutul prim
ministrului italian Facta, i s-a dat cuvntul
reprezentantului sovietic, care va vorbi altfel
dect se ateptau toi ceilali delegai sa
vorbeasca, adica punnd condiii, nu
acceptnd condiiile altora. La prima vedere,
Cicerin parea un modest burghez", dar cnd
"
vorbea, se trezea in el - remarca Alta
Constantinescu - morga aristocraiei
"
ruseti" din care fl!cea parte. Surprinderea
"
(produsa de discursul sau) a fost mare pentru
asislena incordata". Citndu-1, autorul
Insemnarilor" noteaza i felul in care s-a
"
reacionat la spusele sale:
- Uniunea Rusiei Sovietice - ncepu
"
Cicerin - este dispusa a colabora
economicele cu vechea Europa burgheza,
insa pastrnd toata independena pentru
avuiile ei naionale. n cazul reluarii
relaiunilor diplomatice, vechea Europa va
trebui sa schimbe metodele de diplomaie
secreta>>.
Aceasta era prea mult; rasuflarea, un
moment intrerupta, a fost antrenata de re
plica vie i hotarta a d-lui Lloyd George.

- <<D-1 Cicerin - a spus primul ministru

al Angliei - cnd se gasete in situaia unui
calator de curnd venit pe vapor, trebuie,
inainte de toate, sa caute a ctiga simpatia
i increderea celorlali tovari de calatorie.
Incercarea, insa, de a lua crma vasului poate
duce, sau la debarcarea silita a tulburentului
calator, sau la naufragiu vasului. Sa nu se
trezeasca deci d. Cicerin, la un moment dat,
pe o insula pustie>>."
N-a ajuns in aceasta situaie, ci a reuit,
in final, o bomba". n timp ce pentru
"
majoritatea participanilor rezultatele prac
tice ale conferinei au fost decepionante,
delegatia condusa de el s-a intors acasa cu
un tratat: tratatul de la Rapallo, intre
"
Germania i Rusia".
Intr-una din zile, irul edinelor a fost
intrerupt - scrie Atta Constantinescu - din
cauza venirii Regelui Italiei la Genova.
Pentru a evita probabile manifestari ostile,
acesta a sosit "pe cel mai mndru vapor de
razboi al flotei italiene, <<Dante Alighieri>>,
in care va oferi un banchet delegaiilor
straine. La banchet, cel care a uimit asistenta
a fost iarai Cicerin, reprezentantul
"
guvernului care omorse familia imperiala",
toastnd, singurul, pentru Rege. Ostentativ,
fl!cut mai degraba din exces de zel dect din
politee, gestul avea sa se intoarca ulterior
impotriva sa. Iata cum.
in cadrul unei dezbateri, referindu-sc la
starea relaiilor Rusiei cu tarile limitrofe,
Cicerin, pe un ton violent", a declarat:
"
Doresc sa arat ct de puin sincera este
"
Romnia in dorinta ei de a relua raporturi
normale cu Rusia Sovietica. Pe cnd
guvernul romn refuza o reprezentanta
oficiala sovietica la Bucureti, M. S. Regele
invita in castelele sale pe fotii demnitari ai
Curii Imperiale". A fost intrerupt imediat de
1. I.C. Bratianu, eful delegaiei noastre, care,
elegant, uznd de vorba (sa) plina de
"
farmec", 1-a pus la punct in felul urmator:
,,A dori sa amintesc d-lui Cicerin ca
politeea la un Suveran, sau politeea faa de
un Rege, nu trebuie considerata intotdeauna
un act politic, ci este ceva innascut. i sunt
convins ca Rusia de astazi, orict de
comunista ar fi ea, nu ar putea niciodata
invinui pe d. Cicerin de a fi ridicat, acum
cteva zile, un pahar in sanatatea M. S.
Regelui Italiei".
Replica a fost aplaudata; mai mult,
Lloyd George, care prezida lucrarile acelei
edine, a explodat strignd: Bravo,
"
domnule Bratianu, ai avut un succes
minunat!". Pna i faa d-lui Cicerin, de
"
obicei incruntata, - adauga memorialistul - a
fost, pentru o clipa, luminata de un zmbet".
Diplomaii respecta inteligena. Intmplarea
de mai sus a fost suficienta ca, in continuare,
Bratianu (care, nainte de asta, nu intervenise
in dezbateri) sa fie privit cu simpatie de toi
i rolul lui la conferina sa creasca.
Din relatarea despre Conferina de la
Lausanne, la care s-a stabilit pacea dintre
greci i turci i s-au clarificat unele aspecte
ale problemei strmtorilor, merita citata in
intregime pagina, foarte bine compusa, unde
Alta Constantinescu inregistreaza
demonstraia de fora a lui Mussolini faa de
ceilali delegai. Sunt in ea observaii
desosebit de interesante, asupra carora se
cuvine a medita: Mussolini - arata
"
memorialistul - era, in acel moment, rau vazut
de mai toate delegaiunile, din cauza
discursului rostit dupa venirea sa la guvern
[prin cunoscuta lovitura de stat - marul

50

www.cimec.ro

camailor negre asupra Romei], in care, intre

altele, intrebuinase cuvinte foarte tari la
adresa vieii parlamentare in genere. Anume
spusese ca numai prin bunvoina va tolera
parlamentul italian, caci daca ar voi, ar putea
sa-I transforme in adapost de cai.
Bineneles, asemenea cuvntari nu
erau de natura sa bucure pe reprezentanii
guvernelor parlamentare. Mai toata presa a
comentat defavorabil aceste pasagii din
discursul dictatorului.
Mussolini, aflnd despre atmosfera pe
care urmas-o gaseasca la Lausanne, in loc sa
descinda, ca toate delegaiunile, in sus
numitul ora, s-a oprit la Peritel, localitate
situata la o departare de 30 km de Lausanne.
De acolo a trimis vorba efilor delegaiunilor
Marilor Aliai, care cerusera sa- I vada, sa
vina la Peritel.Acest gest care fllcea ca oameni
de talia lui Poincare i Lord Curzon sa se
deplaseze aa de departe, spre a se ntlni cu
Mussolini, a creat o atmosfera i mai incarcata.
Pna in cele din urma tot s-au dus la Peritel.
Imediat dupa aceasta intrevedere, in
care atitudinea comuna a Marilor Aliai a fost
aproape pusa la punct, Mussolini a venit la
Lausanne, spre a asista la edina de
deschidere a Conferinei.
Aci a fost primit de un mare numar de
fasciti italieni, stabilii in Elveia, care I-au
primit cu ovaiuni indelungate, strignd:
- <<Traiasca Mussolini, salvatorul
Italiei'
Raspunsul dictatorului fu scurt:
- <<Da, sa traiasca Mussolini, dar mai
nti sa traiasca Italia))."
Romnia a fost invitata la Lausanne ca
ara riverana la Marea Neagra. Delegaia arii
noastre era condusa de 1. G. Duca, secondat
de C. Diamandi (care participase i la cealalta
conferina) i deAtta. in Memoriile lui Duca
e consemnata i o a doua trecere a lui
Mussolini pe acolo; Uitasem cu lotul ca
"
aseara (joi, 7 decembrie 1922 - n.m.)amavut
extrema fericire sa adapostim pentru cteva
ceasuri sub acoperamntul nostru pe amicul
<< supra di tutto >> - (aa ii zicem noi lui
Mussolini). in drumul lui spre Londra s-a oprit
o seara aci. A prnzit cu Curzon i a replicat.
Am aflat ca era in bune dispoziii i ca a dat
delegaiei italiene porunca sa lucreze in
deplina unire cu francezii i cu englezii.
Sa-I ie Dumnezeu in aceste mntuitoare
dispoziii". (voi. 4, p. 293 - 294)
in Memorii, Duca noteaza i ecourile
din presa pe care le-au avut interveniile sale

Sertarul cu fie

n problema strmtorilor, dar i impresiile lui

Atta, care, cu o vorba de acum, era un fan"
"
al sau:
,,AziAitae foarte vesel. NeneaAiecu a
trimis din Bucureti 6 cutii cu icre moi
destinate sa faca minuni pe aci i ziarul 'flmes
a scris ca eu am vorbit luni (adica n urm cu
patru zile - n. m.) <<extremely well i <<Seemed
to make a considerable impression on the
commisiom>, ceea ce <<seemed to have pro
duced>> asupra lui Alta o i mai considerabila
impresie. Degeaba i-am explicat ca orict de
bine a fi vorbit, 'flmes n-ar fi scris aa dac
ntmplarea n-ar fi fllcut ca teza noastra sa
convina Angliei. Alta ramne convins ca daca
Times scrie aceasta, apoi e un mare succes,
caci nmes e 'flmes".
Nendoielnic, fiul lui neneaAiecu era
"
sincer n entuziasmul lui. Dovada, ntr-o
revenire la "nsemnri din cariera diplo
matica", fllcuta. dupa trei luni (v. Bacau!",
"
7, n r. 97, 1 ianuarie 1930, p. 1), el apreciaza
la fel de elogios, fllra nicio umbra de rezerva
prestaia" (folosesc iari un cuvnt la
"
moda) lui Duca la Conferina de la Lausanne,
considernd ca prin ea "a ridicat enorm
prestigiul Romniei n afara":
Aceast expunere (n problema
"
strmtorilor- n. m.), n afara de consideratiuni
de ordin general, a cerut o cunotina tehnic
deosebita..
Astfel, toate chestiunile privitoare la
regimul vaselor de razboi i a(l) celor de
calatori, paza i poliia strmtorilor, cu toata.
partea istoric a acestor chestiuni i probleme,
au fost expuse de primul nostru delegat cu o
rara competina.
Dar, n afara de valoarea expunerii, ca
fond, ntreaga asistenta a fost uimita. ca toata.
aceasta. documentare a fost fllcuta. de d. !. G.
Duca fllra a avea mcar o notita n faa ochilor,
cu un talent nentrecut, reuind a transforma
cuvntarea sa n cea mai plcuta causerie.
Ultimele sale cuvinte au fost acoperite de
aplauze din partea ntregii asistene.
Preedintele Conferinei, Lordul
Curzon, ministru de externe i prim delegat
al Angliei, s-a sculat de la locul sau i venind
spre d. Duca, i-a strns calduros mna i 1-a
felicitat cu urmatoarele cuvinte:

- Expunerea d-tale nu numai ca este

un stralucit succes pentru ara d-tale, dar
aduce un real i mare seJViciu pacii>>."
Ulterior, Duca a fost felicitat i de regele
Angliei, n timpul vizitei regelui Ferdinand
la Londra, lucru vazut direct de memorialist,
cci era ataat de legaie n cadrul misiunii
diplomatice romne de la Londra.
Dupa moartea lui Al. Constantinescu
Porcu, regretata. de sute de oameni scapatai
"
i nenorocii", fapt surprinzator, care lasa sa
se constate ca fusese bun i generos" (cf.
"
Constantin Argetoianu, Memorii voi. VIIT,
partea VIl-a, p. 78), Alta demisioneaza din
diplomaie, pentru a se ocupa de moia
motenita. la Racaciuni.
ntrebare inevitabila: de ce n-a
continuat scrierea memoriilor?
Un motiv e ca ele nu mai aveau o miza
pentru el. A fost mpiedicat ns i de
evenimente. La 8 iunie 1930, se rentoarce
n ara Carol al Il-lea, care, chiar n aceeai
luna, provoaca o ruptura n Partidul Liberal,
sub pretextul ca e slabit i are nevoie de o
,,regenerare".
L-a folosit, n acest scop, pe George
Bratianu, ndemnndu-1 sa formeze partidul
liberal-georgist. Dei prieten cu !. G. Duca,
Alta trece de partea disidenilor. Pe plan lo
cal, el era mai de mult n divergena faa de
liberalii credincioi lui Vintil Bratianu i
lui Duca." Aici avea ca principal suporter pe
!. !. Stoican, avocat eminent i publicist
efervescent, nu o data cu accente de
pamfletar, care fusese exclus din partid n
1927 i acum scria, provocator, urmatoarele:
Eu, care am ridicat modest i halucina!
"
de noi orizonturi politice cel dinti steag la
Bacu, pentru Alta Constantinescu, contra
zeilor minori i contra tiranilor mediocri
(aluzie la cei din jurul lui Vintila Bratianu
n. m.), mereu iluminat de gndul uria pe
care l realizeaza azi eful cel nou (George
Bratianu - n. m.) al partidului liberal, i am
fost hulit i lovit i exclus din partidul cifruia
i doream nviere printr-o viaa noud, exclus
de aceeai tiranie mioap, egoista,
exclusivista. i inferioara, care proteguind
numai profitabile situaii personale, a
ultragiat azi partidul excluznd pe cel ce n
ordine normal trebuia s fie, mine, eful
mamelucilor de azi, eu strig cu un sentiment
de satisfacie suprem:

MINISTERUL CULTURII, CULTELOR I PATRIMONIULUI NATIONAL

Director

Gheorghe Geo POPA

Periodic al
Centrului Cultural Internaional
" George APOSTU" - Bacau
1 8 , Crngului, Bacu, 600063
Tel. 0234-54.55 . 1 5
F ax 0234-57.10.83
e-mail: cc.apostu@gmail.com

Redac:tar coonlonalllr
Sergiu ADAM

Secret' genetaJ de redactia

Victor Eugen MIHAI-VEM

Colectiv redactlonal

Gheorghe IORGA, Constantin DONEA,

Ioan MITREA, Nelu BROTEANU,
Mariana POPA, Maria IGNAT

Culegere teJte i corectura

Maria iGNAT

ISSN: 1583 - 3 1 5 1
Manuscrisele trimise p e adresa
redaciei se publica in ordinea
necesitatilor redacionale. Materialele
nepublicate nu se restituie.

Pnn:esln fato

AncaMIHAILA, Marinela BUCUR

Tipau!
Tipografia .Columna" Bacu

Aprilie 2111 o

Pentru ilustrarea numrului 34 au fost folosite imagini din expoziia "Memoriei lui
George Apostu" - Marin GHERASIM, noiembrie 2009, organizata. de Centrul de Cultura
"
GeorgeApostu , cu ocazia celei de-a XV-a ediii a Simpozionului Naional de Estetica.
"

- Traiasca George Bratianu, salvatorul

partidului liberal din robie i dintr-un
catastrofal naufragiu [!]" ("Traiasca George
"
Bratianu! ... , Bacau!", 7, nr. 1 22, 22 iunie
"
1930, p. l . Datat: Bacau, 20 iunie 1930).
Un om care, mai mult ca sigur, nu iubea
agitaia, Alta Constantinescu are o via
destul de agitata, ca ef al georgitilor
bacauani, parlamentar, membru n consiliile
de administraie ale mai multor societa.i,
gospodar. Despre aceasta. din urm ipostaza,
fiica sa scrie n nota biografica amintita. ca
staruitor n folosirea metodelor moderne n
"
agricultura, selecioneaz via de vie nobila
pe suprafee dcluroase ntinse, dezvolta
herghelia proprie de cai de ras lipitzan (n
1938 va crea "Sindicatul Calului de Rasa
"
Lipitzana din Regiunea Racaciuni-Bacau ,
eveniment reflectat pe larg n presa locala n. m.), nfiineaza o coala de meserii
(specializata n fabricarea trsurilor),
recldete gara din Racaciuni". Era dintre
boierii crora le plcea lucrul manual:
"nvaase la Institutul Theresianum i doua
meserii: curelrie i tmplrie."
Apoi, va fi trimis, n mai multe dai (una
e mentionata., cu surprindere, de Argetoianu
n nsemnilri zilnice, voi. V), mpreuna cu
Gheorghe Brtianu, in misiune, la Berlin,
pentru mbunta.irea relaiilor romno-ger
mane.
n octombrie 1943, Ion Antonescu 1-a
numit ministru al lucrrilor publice i al
comunicaiilor, alegere fllcuta. prin "filiera
femeiasc" a soiei marealului (v. Gh.
Jurgea-Negrileti, Troica amintirilor. Sub
patru regi, p. 239). n aceasta. calitate, n luna
urmatoare, a luat masuri pentru a da o alta.
"
faa inutului nostru".
Adica., a hotart: "construirea pasarelei
peste bariera CFR la bariera Ca.lugara, facerea
unui pod peste Siret la Hoit, construirea a
doua palate culturale (Rcciuni i
Brsneti), construirea unei primarii i a
unui post de jandarmi la Brsaneti, ridicarea
unui local propriu pentru locuinta
directorului colii Nr. 2 Racaciuni,
construirea unei bi publice, abatorului,
judecatoriei i ocolului agricol la Reciuni
( ... ); a dat dispoziii sa se aduca apa potabila
n ntreaga comuna Racaciuni printr-o
instalaie moderna [i de asemenea] pentru
pietruirea cu piatra cubic a oselelor din
faa Reg. 27 Dorobani i de la erbaneti, a
pieii i oselei din dosul garii Racaciuni;
(a schiat un plan de lucru pentru] crearea
unei mari industrii, a unei uzine electrice la
Siret (...)". (,,D-1 Ministru Alta Constantinescu
i opera de nlare a judeului Bacau",
"Moldova, 6, nr.274, 15 noiembrie 1943, p.
4).
n mijlocul articolului din care am citat,
e o fotografie de-a sa: faa plin, frunte lita
de un nceput de calviie, nas drept, buze
strnse, sprncene elegant arcuite, privire
departata. de om cu o bogata. viaa interioara.
Pentru faptul de a fi fost ministru i
consilier intim al Regelui Mihai, puterea
populara 1-a judecat i 1-a condamnat
(sentina nr. 23 din 19 ianuarie 1949) la 5 ani
de nchisoare, pedeapsa ispaita. la Jilava,
Canalul Dunare-Marea Neagra, Aiud.
Cnd a fost arestat (la Bacau) abia
"
ncpea ntr-un fotoliu mare, cnta.rea mult
"
peste 1 50 kg , iar dupa primii doi ani de
detenie ajunsese de nerecunoscut, n loc
"
de burta. avea un sac de piele care atrna pna
"
la genunchi (v. Aurel Popa, Sub semnul
gulagului. Amintiri, p. 287).

www.cimec.ro

Nu a murit n nchisoare, cum crede

memorialistul de mai sus, ci dupa doi ani i
jumtate de la eliberare, interval n care a
lucrat numai ca zilier pentru munci
"
necalificate."
Moartea sa, o sinucidere, a survenit din
cauza unei tragice confuzii. Primise doua
citaii de la Tribunalul Ilfov pe numele
Constantinescu Constant Alex., de fapt un
omonim al sau. A doua plecase dupa
lmurirea situaiei. A crezut ca va fi iarai
judecat i condamnat.
Pe 2 1 aprilie 1956, la prima ora a
"
dimineii, a fost gasit mort - arata. fiica sa - n
curtea Spitalului Filantropia, cZut de la
etajul trei, unde era o fereastra deschisa".
n anii '70, am scris cteva articole i
reportaje despre Racaciuni. Nimeni nu a
pomenit numele sau...

Alta Constantinescu a fost casatorit

de trei ori: cu Principesa Nadejda
tirbei, fiica lui Barbu tirbei i nepoata.
a Elizei Bratianu, cu Andruca Rosetti
Oranu, fiica lui Ercole Rosetti,
proprietar din Bacau i nepoata a
cpitanului Arcadie eptilici (erou n
Razboiul de Independena) i cu Corina
Grdescu, care alturi de Veturia Goga,
Georgeta Mircea Cancicov i de alte
doamne fllcea parte din anturajul Mariei
Antonescu. ileana Mooiu, fosta. inginer
chimist, e unicul sau copil, rezultat al
celei de-a doua casatorii. Fia pe care
ea a alctuit-o are o pagin i jumtate
de text. A fost trimisa, la 6 noiembrie
199 1 , unor domni din conducerea
organizatiei judeene a noului PNL
(Profir i Cepar) i pastrata. de prof. dr.
Jean Ciuta., care mi-a oferit o copie.
tia sa mbine fl exibilitatea cu
fermitatea. Cu ocazia parastasului de
doi ani de la moartea lui Alexandru
Constantinescu, inut la Gteni (sat
component al Racaciunilor), le-a dat
adepilor sai urmatoarea explicaie
pentru mpcarea cu profesorul N.
Botez, reprezentantul celeilalte
fraciuni liberale din jude:
Sunt oameni care au 99 defec.te i o
"
singura calitate.
Totui pentru aceasta. singura calitate
am primit sa reiau relaiunile de
prietenie (cu cel numit mai sus - n.m.),
pentru ca cred c va folosi partidului.
Am neles ca i tatal meu, care 51 de
ani s-a nchinat aceluiai steag, ca o
calitate a cuiva trebuie pusa n slujba
partidului.
Ma uit n ochii fiecaruia dintre d-voastra
i vad ca toi facei parte din divizia mea
de fier.
Eu pun chestia de ncredere: Steagul
cu mine, ori eu fllra steag!" ( Parastasul
"
de la Gteni", Bacu!", 5, nr. 40, 24
"
noiembrie 1928, p.l).
Nedeclarat, cu asemenea proiecte
(foarte mari pe timp de razboi) ncerca
s-I concureze la titlul de binefllcator''
"
pe Mircea Cancicov, care, ca ministru
de finane, acordase sume considerabile
pentru diverse lucrari din oraul i
judeul Bacau.

Cons.tantln CLIN
51

Sculptura lui GeorgeApostu graviteaza

n jurul ctorva teme eseniale, dominate de
un antropomorfism n care se pune n joc,
printr-o alternana a originarii, binaritatea
fundamentala, complementara i concurenta
a femininului i masculinului.
Desigur, acest nucleu tematic care a
generat seriile spectaculos opoziionale de
,,Matemitai" i de filiaii patemale (ciclurile
"Tata i fiu"), nu epuizeaza registrul
preocuparilor sale dominant antropocentrice.
Uneori semnul antropomorf nici nu apare ca
suport al referinei la condiia umana indicata
mai puin explicit, cifrata simbolic, i
sublimata formal n configurari abstracte, ca
"
n seria de "Fluturi , -metafore ametipaie ale
unui discurs despre sufletul imponderabil i
metamorfozele fiinei. SpiTalele ascensionale,
angrenate n structuri deschise, transparente,
marginind sau centrnd un spaiu activ, n
raport cu care se instaureaza semnificaia,
susin formal acest program referenial, ce se
releva dincolo de prima lectura a relaiei cu
inventarul repertori ilor decorative i
funcionale ale artei! utilajelor araneti.
Acest ciclu s-a conturat ca o prima
tentativa de sublimare ntr-o abstractizare mediata de modelul furnizat de un real,
instaurat creativ, prin artefacte care transpun
principiile predicative ale realitatii date natu
ral, conferind o dimensiune mai complexa,
mai adnca opoziiei (uzate ideologic) ntre
figuraie i abstracie. La mijlocul drumului

spre aceasta relevare a suportului predicativ

al consistenei materiale, fizice a umanului,
Matemitaile anilor '60 - '70 abordeaza tema
germinaiei, reprezentnd printr-un
figurativism fara repere descriptive,
esenializat, produsul relaiei de filiaie - n
versiunea sa telurica. Deja cu "Fructul
Soarelui" se semnaleaza temaunei substituiri
a principiului generator materna(, ce
inaugureaza problematica opoziiei
(culturale) dintre principiile masculinitaii
i feminitaii, i instaureaza ca dominanta
tema filiaiei, att de importanta pentru
modul sau tradiional, rural, de a privi
umanul, n contextul unei realitati vii,
continui, de la nivele cosmice la nivelul
terestru al regnurilor vegetal i animal, a caror
perenitate este garantata de principiul etemei
rennoiri. Relativ simplu construite, lucrarile
acestui ciclu indica n patrimoniul unei
preistorii stratificate, desigur, istoric,
momentul substituirii figurii feminine opu
lent sexuale, masive i tectonic aezata
orizontal sau piramidal, solidara morfologic
antropomorfismului neolitic, (figurii Marii
Zeie generatoare) i, prin aceasta investitura,
gliei protectoare a seminei, n jurul careia
graviteaza mitologia agrara, cu configUrarea
abstractizanta, antisomatica, a cultului so
lar, semnalnd transferul forei creatoare
nspre un Soare masculin, i reprezentabil
simbolic prin figuri circulare! sferice, sau prin
semne ascensionale.

Construcii cu aspect falic i ornamente

radiante, aceste sculpturi anuna seriile "Tata
i Fiu" n care semnul antropomorf se
reintoarce, sublima! n stricteea abstract
simbolica a crucii. Fiul repeta forma, tiparul,
Chipul Tatalui ("Cel ce m-a vazut pe Mine a
"
vazut pe Tatal , Evanghelia dupil Ioan, 14.
8-l!), identitate ce indica o arie semantica
mai reductiva i, totui mai complexa
mitologic, dect cea a fructului. Evident,
tema seminei este prezenta, n relaia sa cu
principiul viril, indicat de formula "logos
"
spermaticus (care a generat i attea
interpretari postmoderne de nuanta
blasfemitor antropomorfizata), dar care se
fondeaza n acest transfer de autoritate din
regimul tectonic i intens sexualizat al
germinaiei feminine, care, dincolo de
repertoriile abstracte ale semnelor cu funcie
sexuala, privilegiaza reprezentarea
figurativa, spre reducia sinecdotica, a unui
semn ce suprapune, prin predicaia kenozei,
divinul cu umanul. Plenitudinea materiala,
convexitatea specifica ponderabi litaii
antropomorfizate feminin (i care imprima
acelai regim tectonic i pruncului din
,,Matemitai", lasa loc unei aplatizari severe
a semnului dublat. Verticalitatea (deja
instaurata n axialitatea falica din "Fructul
Soarelui") nlocuiete radical orizontala
telurica a reprezentarilor feminine.
Acest ciclu de reprezentari att de pre
cis circumscrise semantic unui cretinism
ortodox, puin tolerant faa de reprezentarea
volumetrica, marcheaza apogeul regimului
abstract al proiectelor lui George Apostu,
legat printr-o empatie profunda de materie,
de fora ei expresiva att de bogata, de diferita
de la o structura la alta, i ca deschidere a
cmpului semantic. Lemnul, piatra, metalul
(la care a apelat mai rar, mai curnd provocat,
ca n simpozionul de sculptura de la Galai
din 1974), gheata (propusa de un simpozion
din Japonia) l seduc prin capacitatea lor de
instaurare spatiala, prin complezenta sau
rezistena faa de forma, prin caldura viului
remanenta n lemn, prin generozitatea tex
turala ce permite jocurile picturale ale
suprafeelor. in aceeai masura este ataat de
prestanta materiala i volumetrica a
antropomorfului lecturabil ntr-un limbaj,
ntr-o textualitate a naturii manifestate, n
care se impune prin aceasta complexitate de
forma-materie.
"
Ciclul Tata i fiu ntrerupe un traseu
"
al ataarnentului faa de figurativitatea masiv
corporala, ce aprofundeaza plastic i
semnificativ reprezentarea umana, de la
sportivii din anii de debut, la maternitaile
deja mai bogate expresiv, la seria de
"Crucifixe", ce sintetizeaza lapidarul semn

52

www.cimec.ro

al crucii cu volumetria expresionista a

corpului uman. Din nou reprezentarea
masculinitatii, n ipostaza sa sacrificiala, ce
precizeaza condiia emergentei Fiului din
regimul pur spiritual al divinitatii n lumea
materiei! temporalitatii, limitate i discursive,
i a spaialitaii tridimensionale.
Aceasta dihotomie, ce se ntlnete
substitutiv i complementar n semantica
germinatiei i filiatiei, se adncete atunci
cnd temele se separa, autoritatea feminitatii
funcionnd ca seducie erotica, n
nenumarate serii de desene (crochiuri i schie
pentru sculptura), iar poetica masculinitaii
condesndu-se n acest registru tragic al unui
eroism absolut al parcursului dinspre
spiritualitatea pura spre obscuritatea i uzura
materiei, i prin suferina i moarte, prin
traseul razboinic al nfruntarii tenebrelor
infernale, la recuperarea condiiei originare.
Am semnalat deja regimul dens, inert mate
rial al reprezentarilor figurativ feminine. Un
grup de lucrari, inaugurat la Simpozionul de
la Magura Buzaului, deplaseaza spre o
compactitate abstractizata, n volume ce tind
spre forme cubice intuitiv definite, evident
nongeometrizate, !reprezentarea feminitatii.
Suspendate pe picioare metale relativ subiri,
aceste forme tectonice "Laponele"
marcheaza un lip de regresie a
antropomorfului spre nedefinitul formal,
trecnd printr-un vag, imprecis, zoomorfism.
Desenele dedicate cu verva nudului feminin,
dominat de segmentul coapselor i feselor
opulente, animate de micari placid erotice,
opun acest vitalism pagn, aceasta
senzualitate bruta i fericita n fulgurana sa
(pe care condiia desenului o subliniaza)
senzualitatii tragice, a efemeritatii prin care
fiinta umana se sustrage timpului istoric
pentru a accede la condiia sacra, divina, care
este filiaia adevarata, dincolo de realitate, a
umanului.
Tema filiaiei materiale, a filiaiei n
lume mediate de erotism i, doar privilegiat
i unic, de o maternitate asexuala, este
identificata cu traseul feminin, traseul
masculin fiind monopolizat de aceasta
sacralitate pur spirituala/patetic istorizate.

Alexandra TITU