Sunteți pe pagina 1din 2

Modelul comportamental -Albert Bandura-

Teoria învăţării sociale a lui Albert Bandura pune accentul pe importanţa observării şi modelării
comportamentului, atitudinilor şi reacţiilor emoţionale a celorlalţi. Bandura crede că oamenii îşi
însuşesc atitudinile prin observarea celorlalţi, imitând ceea ce au văzut.
Agresivitatea este învăţată printr-un proces numit modelare comportamentală. Individul în sine
nu moşteneşte aceste tendinţe violente ci le modelează. Copiii învaţă în cea mai mare parte a
cazurilor, reacţiile violente observându-i pe ceilalţi, personal sau prin intermediul mediului
înconjurător şi a mass-media.
În experimentul cu păpuşa Bobo, copiii nu fac altceva decât să imite agresivitatea prezentă la
modelul adult de pe casetă. Principalul mediu cu care aceştia interacţionează este familia, copiind
comportamentul pe care adulţii îl dezvălui în relaţiile cu ceilalţi.
Devine necesar să ştim în primul rând, cum se dezvoltă modelul comportamentului agresiv, în
al doilea rând ce îi provoacă pe oameni să reacţioneze violent şi în al treilea rând, dacă vor apela şi
mai târziu la un comportament la fel de agresiv.
În acest experiment o grupă de copii de grădiniţă au vizionat o casetă în care o tânără agresa
verbal şi fizic o păpuşă Bobo. În pauză, aşa cum era de aşteptat, mai mulţi copii au început să
lovească păpuşa ce le fusese adusă, nefăcând altceva decât să imite comportamentul subiectului de pe
casetă.
Bandura a mai făcut un număr de experimente variind modul de tratament al subiectului uman:
acesta fiind răsplătit sau pedepsit, sau chiar cu diferiţi subiecţi. În acest mod, Bandura a reuşit să
stabilească un număr exact de etape în acest proces de modelare comportamentală:

 Atenţia, incluzând evenimentele modelate (valenţa afectivă, complexitatea, valoarea


funcţională) şi caracteristicile observatorului (capacităţile fizice şi senzoriale, nivelul de
percepţie);
 Memorarea, incluzând codarea simbolică, organizarea cognitivă;
 Reproducerea: capacităţile fizice, auto-observarea, acurateţea feedbackului;
 Motivarea sau răsplata externă şi provizorie.

Atenţia reprezintă cel mai important proces şi tot ceea ce ţine de distragerea atenţiei şi de
stimulii competitivi influenţează în mod negativ asimilarea şi reţinerea informaţiei. Este de asemenea
ştiut că imaginile vizuale influenţează mai mult ca cele verbale. Acelaşi concept poate fi aplicat şi
formei şi culorii, tot ceea ce este mai strident are mai multe şanse de a rămâne întipărit în memorie.
În cadrul procesului de memorare, pentru reproducerea comportamentului modelat, individul
trebuie să codifice informaţia în cadrul memoriei de termen lung. Memoria este un proces cognitiv
foarte important care ajută observatorul să reproducă informaţia asimilată. În experimentul realizat de
Bandura copiii au imitat comportamentul vizionat pe casetă: au lovit păpuşa deoarece informaţia
fusese codată şi stocată în memorie. În cadrul reproducerii mecanice, observatorul trebuie să deţină
capacitatea fizică şi psihică necesară comportamentului modelat. În final este motivarea, atunci când
subiectul aşteaptă recompense. În experiment, copiii au văzut că modelul a fost răsplătit pentru
acţiunile sale, deci şi ei au reacţionat la fel.
Albert Bandura a teoretizat că pe măsura ce copiii înaintează în vârstă mediul înconjurător
continuă să le afecteze şi să le modeleze comportamentul. El a observat că indivizii care trăiesc în
cartiere vicioase şi violente sunt mult mai agresivi decât cei care trăiesc în cartiere liniştite. Acelaşi
lucru se poate spune şi despre televiziune unde filmele –şi nu în ultimul rând- desenele animate, care
au un impact mare asupra copiilor datorită caracterului eroic ce îl imprimă personajelor, ilustrează
grafic violenţa. Deoarece agresivitatea este prezentă în cele mai multe emisiuni, copiii care au contact
mai îndelungat cu această formă de mass-media manifestă frecvent, prin imitare, un comportament
agresiv. În experimentul cu păpuşa Bobo copiii au fost manipulaţi să răspundă în mod agresiv la
vizionarea filmului.

1
De asemenea există şi motivaţii negative, care ar trebui să determine individul să nu imite un
comportament dăunător:
(1)vechi pedepse;
(2)pedepse promise (ameninţări);
(3)pedepse provizorii.
Dar, la fel ca majoritatea tradiţionaliştilor, Bandura afirmă că pedeapsa nu funcţionează la fel
de bine ca şi răsplata.
Autocontrolul, sau controlul comportamentului propriu, reprezintă o altă latură a personalităţii
noastre. Şi aici Bandura sugerează trei etape:
(1)auto-observarea
(2)discernământul
(3)auto-răspunsul
Un concept foarte important în psihologie este părerea bună despre sine. Dacă de-a lungul
timpului îţi dai seama că trăieşti conform standardelor personale vei avea o părere foarte bună despre
tine, dar dacă nu eşti mulţumit de viaţa care o duci atunci părerea nu va mai fi aşa de bună.
De asemenea, Albert Bandura este recunoscut şi prin terapia modelării. Teoria constă în a face
o persoană cu probleme psihologice să reacţioneze în mod pozitiv la vederea altei persoane care se
confruntă cu aceleaşi probleme, dar într-un mod mai încurajator. Una din cercetările sale se referă la
fobia de reptile. Subiectul este aşezat în faţa unei ferestre de la un laborator în care se află într-o
cuşcă, un şarpe. Apoi, acesta vede cum, de obicei, un actor intră în camera şi reuşeşte să îşi reţină
frica prin încurajări verbale, ajungând în cele din urmă să scoată şarpele din cuşcă şi să-l pună pe
umeri. Apoi subiectul este invitat să facă acelaşi lucru. Foarte multe persoane care au suferit de
această fobie au reuşit să facă acelaşi lucru chiar după vizionarea unui singur actor. Concluzia ar fi că
terapia prin modelare comportamentală este foarte puternică. S-a dovedit însă că şi prin imaginaţie
terapia poate fi aplicată.
Albert Bandura a avut un mare impact asupra teoriei personalităţii, cercetările sale
revoluţionând–o în mare parte.