Sunteți pe pagina 1din 3

Dezvoltarea personalităţii - Kohlberg

Dezvoltarea personalităţii a fost descrisă pentru prima data de Erikson pe baza experienţei
sale clinice, a incursiunii în viaţa lui Gandhi şi Shakespeare şi a antrenamentului său în domeniul
psihanalitic.
Teoria generală rezultantă se bazează pe intuiţie, analiza logică şi raţională, pe baza
observării reacţiilor clienţilor lui la societate şi în ultimul rând pe baza intuiţiei sale.
O altă metodă de a studia dezvoltarea personalităţii se rezumă la observarea modului în
care părţi mici ale întregii personalităţi se modifică în timp. În acest sens un loc primordial îl are
creşterea şi dezvoltarea moralităţii, formarea treptată a conştiinţei.
O întrebare pe care cu siguranţă unii dintre noi şi-au pus-o este: Cum se dezvoltă
sentimental moralităţii? Cum devine moralitatea o latură a personalităţii noastre? Desigur nu
putem vorbi despre moralitate sau imoralitate în cazul copiilor mici. Nu cred că veţi auzi vreodată
ca un copil este imoral. Dar totuşi, la ce vârstă dobândeşte copilul anumite idei despre bine şi
rău? Kohlberg (1963) a investigat acest aspect, ajungând la concluzia că moralitatea se
caracterizează prin trei nivele diferite, fiecare nivel având câte 2 stagii de dezvoltare. Această
structură a moralităţii a fost realizată pe baza răspunsurilor date de copii şi adulţi la anumite
dileme morale.
O astfel de dilemă pusă lor a fost următoarea: Credeţi că un angajat al apărării civile ar
trebui să–şi părăsească postul pentru a-şi ajuta familia, care ar putea fi în pericol sau ar trebui să
rămână la post pentru a-i ajuta pe alţii? Pe baza răspunsurilor date s-a alcătuit o anumită
structurare pe nivele şi stagii a moralităţii.
Astfel primul nivel este cel preconvenţional. Acest nivel este întâlnit cu preponderenţă în
cazul copiilor în primii ani de existenţă. Copilul are anumite idei despre bine şi rău. Este vorba de
fapt de o etichetare a unor acţiuni şi evenimente cu bine şi a altora cu rău în urma consecinţelor
pe care le atrag aceste acţiuni. Aplicarea corectă a pedepsei şi a recompensei duce la formarea
acestui nivel al moralităţii. Se disting două stagii diferite.
Primul stagiu este cel al orientării după pedeapsă şi ascultare. Individul evită
pedeapsa şi se supune hotărârii puterii, reprezentată de cele mai multe ori de părinţi, educatori,
atribuindu-i ideea de dreptate.
Cel de-al doilea stagiu se referă la orientarea instrumental relativistă. În acest
stagiu binele este văzut ca fiind ceea ce satisface propriile nevoi sau uneori nevoile altora.
Relaţiile interumane se bazează pe ideea de reciprocitate. Tu îmi faci mie pentru ca mai apoi şi eu
o să îţi fac ţie. Aceasta este de fapt o moralitate pragmatică.
Să vedem acum ce răspunsuri au dat indivizii a căror moralitate a fost inclusă în acest
nivel, la întrebarea de mai sus. Cei incluşi în primul stagiu au răspuns că angajatul ar trebui să
rămână la postul lui, sau altfel va atrage pedeapsa autorităţilor. Cei la care cel de-al doilea stagiu
era preponderent au răspuns că ar trebui să meargă la familia sa sau altfel va muri de îngrijorare
dacă nu află ce s-a întâmplat cu ei.
Cel de-al doilea nivel de dezvoltare a moralităţii este nivelul convenţional. În acest nivel
apar anumite aşteptări atribuite familiei, unui grup sau unei naţiuni. Nu sunt luate în considerare
tot timpul consecinţele imediate. Loialitatea şi sprijinul ordinii sociale sunt puse la rang înalt.

1
Un prim stagiu al acestui nivel este orientarea după concordanţa interpersonală.
Astfel un comportament bun este acela care îi ajută sau îi mulţumeşte pe alţii. Apar etichete
stereotipice de genul „comportament corespunzător”. De asemenea intenţia contează. Subiecţii
chestionaţi a căror moralitate a atins acest stadiu au răspuns că angajatul ar trebui să meargă
să-şi caute familia pentru că soţii buni ţin la familia lor.
Cel de-al doilea stagiu al acestui nivel este cel al orientării după ideea menţinerii
ordinii sociale impuse de autorităţi. Un comportament bun îl are cel care îşi face datoria,
respectând autoritatea şi menţinând o ordine socială prestabilită pentru binele său.
În ceea ce priveşte răspunsul la întrebarea pusă mai sus, subiecţii incluşi în acest stagiu
au spus că angajatul trebuie să rămână pentru că regulile spun că nu are voie să părăsească
postul.
Ajungem în final şi la ultimul nivel de dezvoltare a moralităţii, care este cel
postconvenţional, autonom sau de principiu. În acest nivel sunt depuse eforturi de a defini
principii morale care sunt valide, neţinând cont de autoritatea persoanei care le deţine sau de
identificarea acestei persoane cu apartenenţa la un grup.
Primul stadiu al acestui nivel este cel al orientării după contractul social. Utilitatea
legilor şi a drepturilor individuale sunt drastic examinate. Standardele acceptate de societate sunt
deosebit de importante. Valorile personale sunt relative. Legile pot fi modificate democratic.
Consideraţii raţionale pot îmbunătăţii utilitatea.
Cel de-al doilea stagiu este cel al orientării după principiul universal de etică, în care
binele este definit de conştiinţă în concordanţă cu principii etice proprii şi logice. Binele este văzut
abstract şi etic, nu concret şi moral. Se apreciază ideea egalităţii în drepturi a oamenilor. Se
formează un anumit respect pentru demnitatea individului.
Indivizii chestionaţi incluşi în primul stagiu al acestui nivel au spus că angajatul ar trebui
să rămână dar că ar putea să-şi justifice plecarea dacă apar circumstanţe speciale.
Cei din cel de-al doilea stagiu au spus că ar trebui să rămână pentru că altfel ar pune
siguranţa unui grup mai mic deasupra siguranţei unui grup mare şi acest lucru nu este corect,
deoarece şi oamenii din grupul mai mare sunt cu siguranţă familia altcuiva, iar angajatul este
legat etic să aibă grijă de ei. Dacă nu ar face asta cel mai probabil s-ar simţi cu conştiinţa
încărcată tot restul vieţii.
După cum putem observa din cele expuse mai sus, stratificarea moralităţii este
multiplă iar cele trei nivele devin preponderente sau îşi pierd din importanţă în funcţie de vârsta
fiecărui individ. Astfel, dacă la o vârstă de 7 ani, de exemplu, nivelul preconvenţional este
preponderent, iar celelalte două sunt slab dezvoltate, pe măsura înaintării în vârstă, nivelul doi ia
amploare iar nivelul trei creşte într-un mod moderat. Apare totuşi o întrebare. De ce nivelul doi,
cel convenţional creşte drastic pe măsura înaintării în vârstă, iar ultimul nivel creşte doar
moderat? Răspunsul este destul de simplu. Desigur formarea conştiinţei şi sentimentului
moralităţii sunt în strânsă legătură cu nivelul de cultură a individului. Apar discrepanţe între
diferitele categorii sociale, între indivizi cu diferită pregătire profesională.
Dar poate oare coeficientul de dezvoltare al moralităţii să fie îmbunătăţit? Răspunsul nu
este tocmai cel aşteptat. Studii au arătat că diferite programe de îmbunătăţire a dezvoltării
moralităţii nu au un efect de lungă durată, pe termen lung ele sunt ineficiente. S-a arătat

2
importanţa propriului nivel de dezvoltare al copilului ca o bază de la care porneşte schimbarea.
Idei situate deasupra nivelului de dezvoltare al copilului au o foarte mică influenţă asupra sa.
În al doilea rând s-a demonstrat că secvenţa dezvoltării morale nu poate fii modificată. Nu
putem trece din nivelul unu în nivelul trei fără a trece prin nivelul doi. Totul decurge pas cu pas.
În cele din urmă o observaţie importantă este aceea că odată atins un nou nivel, nivelul
anterior îşi pierde treptat influenţa.
În această viziune procesul de dezvoltare morală, ca şi procesul de dezvoltare cognitivă se
sprijină pe interacţiunea cu mediul înconjurător. De fapt procesul de dezvoltare cognitivă şi cel de
dezvoltare morală apare într-o relaţie de strânsă legătură. Nu există dezvoltare morală fără o
dezvoltare cognitivă, precum nu există o dezvoltare cognitivă fără o dezvoltare morală.
Aş vrea să închei această scurtă incursiune în lumea moralităţii prin a vă pune o întrebare.
Nu o dată am auzit că trăim într-o lume lipsită de moralitate. Însă cum arată o astfel de lume?
Încercaţi să vă imaginaţi o lume lipsită de noţiunea de bine şi de rău, o lume în care orice ordine
nu are nici o valoare. Ar fi un haos total. Moralitatea, este o latură esenţială, este un element
care asigură buna funcţionare a societăţii şi lumii în care trăim.

Nivelul 1 Moralitate Preconvenţională Vârsta 4-10


Etapa 1- moralitate heteronomă, punct de vedere 1 - egocentrism - nu se gândeşte la
egocentric. Etapa 1 - orientare către ceilalţi
Etapa 2 - individualism-persoană urmăreşte să îşi supunere / pedeapsă 2 - conştient de interesele celorlalţi,
realizeze propriile interese. Etapa 2 - orientare instrumental dar în acelaşi timp vrea să îşi
– relativistă îndeplinească interesele proprii -
apare un conflict.
Nivelul 2 Moralitate Convenţională Vârsta 10-13
Etapa3 - aşteptări interpersonale mutuale. 3 - conştient de sentimentele, si
Îndeplinirea responsabilităţilor ce ţi s-au dat. E Etapa 3 - orientarea către a fi aşteptările celuilalt, care trec
bine să fii ascultător, atunci toată lumea este bună un copil cuminte. înaintea celor personale.
cu tine - binele motivează. Etapa 4 - orientarea către 4 - ia în calcul punctul de vedere al
Etapa 4 - apare conştiinţa, şi conştientizarea ordine şi disciplină. societăţii capabile de a defini roluri şi
sistemului social. reguli.
Persoana îşi îndeplineşte responsabilităţile
asumate în urma unor înţelegeri.
Nivelul 3 Moralitate Postconvenţională Adolescenţă - maturitate
Etapa 5 - contract social, drepturi personale. 5 - individul raţional conştient de
Conştient de diferenţele de opinie ale diferitelor Etapa 5 – orientare spre valori şi drepturi care sunt mai
societăţi. Trebuie să faci ceea ce este considerat legalitate presus de înţelegerile făcute. Ia în
de societate ca fiind bine, şi nu ceea ce consideri Etapa 6 - judecata morală este considerare punctul de vedere moral
tu ca fiind bine. bazată pe conştiinţa fiecăruia în şi legal, recunoaşte că uneori se află
Etapa 6 - principii etice universale. Când legea parte. în conflict.
violează principiile, individul acţionează conform 6 - perspectiva punctului de vedere
principiilor. Principii universale de drept, drepturile moral - individul raţional recunoaşte
omului, respect pentru demnitatea umană, faptul că fiecare persoană în parte
individuală. este unică prin felul ei de a fi şi
trebuie să fie tratată în consecinţă.