Sunteți pe pagina 1din 19

Programul Mondial pentru Drepturile Omului Educaţie

Planul de acţiune pentru prima etapă (2005-2007)

Franceză | Spaniolă

Conţinut
Punctele Pagină

I. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1-8 3
A. Context şi definirea drepturilor omului educaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1-6 3
B. Obiectivele Programul Mondial pentru Drepturile Omului Educaţie 7 4
C. Principii pentru drepturile omului activităţile de educaţie 8 4
II). Prima faza (2005-2007: un plan de acţiune pentru drepturile omului în
învăţământul primar şi secundar sistemele educaţionale 9-22 5
A. Contextul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10-14 5
B. Educaţiei pentru drepturile omului în sistemul de învăţământ
............................ 15-20 6
C. Obiectivele specifice ale planului de acţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21-22 8
III strategie de punere în aplicare. La nivel naţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23-32 9
A. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23-25 9
B. Etapele de strategia de implementare 26 9
C. Minim de acţiune 27 12
D. Actori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28-30 12
E. Finanţarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31-32 14
IV. Coordonarea punerii în aplicare a planului de acţiune 33-43 14
A. La nivel naţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33-37 14
B. La nivel internaţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38-43 15
V. Cooperarea internaţională şi sprijinul
..................................... 44-48 15
VI. Evaluarea
49-51 16
Apendice
Componente ale drepturilor omului în educaţie şcoala primară şi secundară a sistemelor 18
Cincizeci şi nouă sesiune
Ordinea de zi poziţia 105 (b)
Drepturile omului întrebări: întrebări drepturilor omului, inclusiv
abordări alternative pentru îmbunătăţirea exercitării eficiente
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
Programul Mondial pentru Drepturile Omului Educaţie
Planul de acţiune pentru prima etapă (2005-2007)
Nota de către Secretarul General
Secretarul General are onoarea de a transmite Adunării Generale pentru adoptarea proiectului de
plan revizuit de acţiune pentru prima etapă (2005-2007) a Programului Mondial pentru Educaţia
Drepturilor Omului, proclamată de către Adunarea Generală la 10 decembrie 2004. Proiectul de
plan revizuit de acţiune este cuprinsă în anexa la prezentul document, şi conţine observaţii
prezentate de către statele în conformitate cu rezoluţia Adunării Generale 59/113.
Primul proiect al planului de acţiune a fost prezentat Adunării Generale pentru examinare la
cincizeci şi nouă sesiune, în conformitate cu Rezoluţia 2004/71 a Comisiei privind drepturile
omului, care a fost aprobat de către Consiliul Economic şi Social, în decizia sa 2004/268 .
În rezoluţia sa 59/113, Adunarea Generală a proclamat Programul Mondial pentru Educaţia
Drepturilor Omului, a remarcat cu aprecierea proiectul de plan de acţiune pentru prima faza (2005-
2007), cu accent pe şcoala primară şi secundară a sistemelor, precum şi a invitat statele să prezinte
observaţiile cu privire la Oficiul Naţiunilor Unite Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului
(OHCHR), cu scopul de a începutul anului adoptării sale. La 21 decembrie 2004, OHCHR a trimis
o note verbale tuturor guvernelor care doresc comentarii cu privire la proiectul de plan de acţiune
până la 31 ianuarie 2005.
În consultare cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO),
OHCHR a revizuit planul de acţiune în funcţie de observaţiile primite de 11.02.2005 din Australia,
Austria, Azerbaidjan, Grecia, Germania, Japonia, Suedia şi Turcia.
Anexă
I. Introducere
"Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului consideră educaţia privind drepturile omului, de
formare şi informare a publicului esenţiale pentru promovarea şi realizarea de relaţii stabile şi
armonioase în rândul comunităţilor şi pentru favorizarea înţelegerii reciproce, a toleranţei şi păcii"
(Declaraţia de la Viena şi Programul de acţiune, partea II. D, alin). 78.
A. Context şi definirea drepturilor omului educaţie
1. Comunitatea internaţională şi-a exprimat din ce în ce consens cu privire la contribuţia
fundamentale ale drepturilor omului de învăţământ la realizarea drepturilor omului. Educaţia în
domeniul Drepturilor Omului vizează dezvoltarea unei înţelegeri comune de responsabilitatea
noastră de a face drepturile omului o realitate în fiecare comunitate şi în societate în general. În
acest sens, aceasta contribuie la termen prevenirea lung a drepturilor abuzuri omului şi conflicte
violente, promovarea egalităţii de şanse şi a dezvoltării durabile, precum şi îmbunătăţirea
participării oameni în procesele de decizie într-un sistem democratic, cum se precizează în Comisia
pentru Drepturile Omului Rezoluţia 2004/71.
2. Dispoziţiile privind drepturile omului de învăţământ au fost încorporate în numeroase
instrumente internaţionale, inclusiv Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (articolul 26),
Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (articolul 13), Convenţia
privind Drepturile Copilului (articolul 29), Convenţia privind Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare împotriva Femeilor (articolul 10), Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială (articolul 7), Declaraţia de la Viena şi Programul de acţiune (Partea
I, punctele. 33-34 şi partea II, punctele. 78-82) şi Declaraţia şi Programul de acţiune al Conferinţei
mondiale împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei, a avut loc la Durban,
Africa de Sud, în 2001 (Declaraţia, punctele . 95-97 şi programul de acţiune, punctele). 129-139.
3. În conformitate cu aceste instrumente, care furnizează elemente de o definiţie a drepturilor
omului de învăţământ în forma convenită de către comunitatea internaţională, educaţia privind
drepturile omului pot fi definite ca educaţie, formare şi informare care vizează construirea unei
culturii universale a drepturilor omului, prin împărţirea de cunoştinţe, conferind de competenţe şi
formarea atitudinilor direcţionate către:
(A) consolidarea respectului pentru drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale;
(B) dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale;
(C) promovarea înţelegerii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prietenie între toate naţiunile,
popoarele indigene şi rasiale, nationale, religioase şi lingvistice grupurilor etnice;
(D) care să permită tuturor persoanelor să participe în mod eficient într-o societate liberă şi
democratică guvernată de statul de drept;
(E) construirea şi menţinerea păcii;
(F) promovarea dezvoltării durabile a centrat-oameni şi justiţiei sociale.
4. Drepturilor omului cuprinde de învăţământ:
(A) cunoaşterea şi abilităţi - de învăţare despre drepturile omului şi mecanismele de protecţie a
acestora, precum şi dobândirea de competenţe să le aplice în viaţa de zi cu zi;
(B) Valori, atitudini şi comportamente - dezvoltarea valorilor şi consolidarea atitudinilor şi
comportamentelor care apără drepturile omului;
(C) acţiune - luarea de măsuri pentru a apăra şi promova drepturile omului.
5. Cu scopul de a încuraja iniţiativele de educaţie pentru drepturile omului, statele membre au
adoptat diverse cadre internaţionale specifice de acţiune, cum ar fi publicul mondial Campania de
informare privind drepturile omului, cu accent pe dezvoltarea şi difuzarea de materiale informative
drepturilor omului, Deceniul Naţiunilor Unite Educaţie pentru Drepturile Omului, 1995-2004 şi
Planul său de acţiune, încurajând elaborarea şi punerea în aplicare a, eficiente şi durabile strategii
globale pentru educaţia drepturilor omului la nivel naţional, şi Deceniul Internaţional pentru o
Cultură a Păcii şi Non-violenţă pentru Copiii Lumii (2001-2010).
6. În 2004, Consiliul Economic şi Social, salutând Rezoluţia 2004/71 a Comisiei privind drepturile
omului, Adunarea Generală a solicitat să proclame, la cincizeci şi nouă sesiune sale, un program
mondial de educaţie pentru drepturile omului, să înceapă la 1 ianuarie 2005 şi să fie structurată în
faze consecutive, pentru a se concentra în continuare eforturile naţionale în domeniul drepturilor
omului pe sectoare specifice de învăţământ / periodic probleme identificate de către Comisia pentru
Drepturile Omului.
B. Obiectivele Programul Mondial pentru Drepturile Omului Educaţie
7. Obiectivele Programul Mondial pentru Drepturile Omului de educaţie sunt:
(A) Pentru a promova dezvoltarea unei culturi a drepturilor omului;
(B) să promoveze o înţelegere comună, bazată pe instrumente internaţionale, a principiilor de bază
şi a metodologiilor de educaţie pentru drepturile omului;
(C) Pentru a asigura o atenţie educaţiei privind drepturile omului la nivel naţional, regional şi
internaţional;
(D) Pentru a asigura un colectiv cadru comun de acţiune pentru toţi actorii relevanţi;
(E) Pentru a consolida parteneriatul şi cooperarea la toate nivelurile;
(F) Pentru a ţine seama de sprijin existente şi a programelor de educaţie în domeniul drepturilor
omului, pentru a sublinia practici de succes, şi pentru a oferi un stimulent pentru a continua şi / sau
să le extindă şi pentru a dezvolta altele noi.
C. Principii activităţile de educaţie pentru drepturile omului 1
8 activităţi educative. În cadrul programului lumea trebuie:
(A) promovează interdependenţa, indivizibilitatea şi universalitatea drepturilor omului, inclusiv
civile, politice,, sociale şi culturale a drepturilor economice şi dreptul la dezvoltare;
(B) respectarea Foster şi de apreciere a diferenţelor, şi opoziţia faţă de discriminarea pe bază de
rasă, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine etnică sau socială,, fizice sau
mentale condiţie naţional, precum şi pe alte baze;
(C) să încurajeze analiza cronice şi emergente a drepturilor omului probleme (inclusiv a sărăciei, a
conflictelor violente şi a discriminării), care ar conduce la soluţii în concordanţă cu standardele de
drepturile omului;
(D) Abilitarea comunităţilor şi persoanelor fizice pentru a identifica nevoile lor de drepturile
omului şi pentru a se asigura că acestea sunt respectate;
(E) se sprijine pe principiile drepturilor omului încorporat în diferite contexte culturale şi ţine
seama de evoluţiile sociale şi istorice din fiecare ţară;
(F) cunoştinţe Foster şi aptitudinile necesare pentru uz local, naţional, regional şi instrumente
internaţionale privind drepturile omului şi mecanismele de protecţie a drepturilor omului;
(G) face de utilizare a metodelor pedagogice participative care include cunoaştere, analiză critică şi
abilităţi de acţiune promovarea drepturilor omului;
(H) Promovarea predării şi medii de învăţare fără doresc să încurajeze şi teamă că participarea,
beneficiul drepturilor omului şi dezvoltarea deplină a personalităţii umane;
(I) să fie relevante pentru viaţa de zi cu zi a elevilor, implicarea acestora într-un dialog cu privire la
căile şi mijloacele de transformare a drepturilor omului de la expresia de norme abstracte la
realitatea lor, economice, culturale şi politice a condiţiilor sociale.

II. prima etapă (2005-2007): un plan de acţiune pentru drepturile omului în învăţământul
primar şi secundar sistemele educaţionale
"Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului reafirmă că statele sunt datoria de ... pentru a se asigura că
educaţia are drept scop consolidarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [şi că]
acest lucru ar trebui să fie integrate în politicile educaţionale la nivel naţional cât şi internaţional
nivelurile "(Declaraţia de la Viena şi Programul de acţiune, Partea I, alin. 33).
9. În conformitate cu Rezoluţia 2004/71 a Comisiei pentru Drepturile Omului, prima etapă (2005-
2007) a Programului Mondial pentru Drepturile Omului se va concentra pe Educaţie şi secundară a
sistemelor de şcoală primară.
A. Context
10. Planul de acţiune se bazează pe principiile şi cadrele stabilite prin instrumente internaţionale în
domeniul drepturilor omului, cum ar fi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia
privind Drepturile Copilului şi orientările legate adoptate de către Comitetul pentru Drepturile
Copilului (în special, Comentariul General nr 1 (2001) cu privire la scopurile educaţiei), Declaraţia
de la Viena din 1993 şi Programul de acţiune şi Declaraţia şi cadru integrat de acţiune privind
educaţia pentru pace, drepturile omului şi democraţie. De asemenea, se bazează pe declaraţiile şi
programe internaţionale în domeniul educaţiei.
11:. Dakar cadru de acţiune privind Educaţie pentru Toţi Reuniunea Angajamentele noastre
colective, adoptat la Forumul Mondial pentru Educaţie în 2000, 2 platforme internaţionale majore şi
angajament comun pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor de Educaţie pentru Toţi (EFA),
reafirmat o viziune de educaţie susţinute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi
Convenţia privind drepturile copilului şi orientate spre a învăţa să trăim împreună. În cadrul Dakar,
educaţia este considerată "cheia la dezvoltarea durabilă şi pacea şi stabilitatea" (alin. 6), prin
favorizarea coeziunii sociale şi responsabilizarea oamenilor să devină participanţi activi în
transformarea socială. Obiectivul 6 din Dakar-cadru este de a îmbunătăţi toate aspectele legate de
calitatea educaţiei, asigurarea excelenţei lor, astfel încât recunoscute şi măsurabile, rezultate ale
învăţării sunt atinse de către toţi, în special în alfabetizare, aritmetică şi competenţe esenţiale pentru
conceptul de viaţă. 3 Acesta oferă baza pentru o o educaţie de calitate, care merge dincolo de citire,
scriere şi aritmetică, şi care, în timp ce în mod necesar dinamic, este puternic bazată pe drepturile şi
presupune o cetăţenie democratică, a valorilor şi solidarităţii ca rezultate importante.
12. O educaţie de calitate bazate pe drepturile de-cuprinde conceptul de educaţie pentru dezvoltare
durabilă cuprinse în Planul de implementare al Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă.
Educaţia este văzută ca un proces pentru a aborda probleme importante, cum ar fi dezvoltarea
rurală, sănătate, implicarea în comunitate, HIV / SIDA, mediu, şi indigene cunoştinţelor
tradiţionale, etice şi aspecte mai largi, cum ar fi valorile umane şi a drepturilor omului. Este
declarat în continuare că succesul în lupta pentru dezvoltare durabilă necesită o abordare la
educaţie, care întăreşte "angajamentul nostru în sprijinul altor valori - în special de justiţie şi
echitate - şi conştientizare a faptului că avem în comun un destin comun cu alţii". 4 Mondiale
Programul de Educaţie pentru Drepturile Omului ar crea sinergii cu Organizaţia Naţiunilor Unite
Deceniul de Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă (2005-2014), eforturile de cuplare a aborda
aspecte de interes comun.
13 2000. Unul dintre Dezvoltare ale Mileniului adoptate de către comunitatea internaţională cu
ocazia a Organizaţiei Naţiunilor Unite Millenium Summit-ul este în promovarea accesului universal
la învăţământul primar, care este încă o provocare majoră. Deşi ratele de înscriere au fost în
creştere în mai multe regiuni, calitatea educaţiei rămâne scăzut pentru mulţi. De exemplu,
deviaţiilor de gen, ameninţări la adresa securităţii fizice şi emoţionale a fetelor şi-insensibil toate
programele gen pot conspira impotriva realizarea dreptului la educaţie (A/56/326, para). 94. Acest
plan de acţiune are drept scop să contribuie la realizarea acestui Obiectiv de Dezvoltare ale
Mileniului, prin promovarea bazate pe educaţie de calitate-drepturi.
14. Planul de acţiune este, de asemenea, plasată în contextul de acţiune a statelor membre şi pe alţii
să promoveze dreptul universal la educaţie, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite
Alfabetizare deceniu (2003 - 2012), alfabetizarea fiind un instrument-cheie de învăţare în vederea
realizării dreptului la educaţie.
B. educaţiei pentru drepturile omului în sistemul de învăţământ
15. Educaţia privind drepturile omului este în general considerată a fi o parte integrantă a dreptului
la educaţie. După cum sa afirmat de către Comitetul pentru Drepturile Copilului, în sale generale
comentariu Nr 1, "educaţie la care fiecare copil are dreptul este unul conceput pentru a oferi
copilului cu abilităţi de viaţă, pentru a consolida capacitatea copilului de a se bucura de întreaga
gamă ale drepturilor omului şi pentru a promova o cultură care este perfuzat prin valorile drepturilor
omului corespunzătoare "(alin. 2). O astfel de educaţie "este pentru fiecare copil un instrument
indispensabil pentru ei sau eforturile sale de a realiza în cadrul ei sau viaţa lui o, drepturile omului-
friendly răspuns echilibrat la provocările care însoţesc o perioadă de schimbări fundamentale
generate de globalizare, noi tehnologii şi fenomenelor legate "(alin. 3).
16. Convenţia privind Drepturile Copilului acordă o importanţă deosebită la procesul prin care
educaţia trebuie să fie promovate, astfel cum a subliniat în comentariul general: "eforturile de a
promova a se bucura de alte drepturi nu trebuie să fie subminate, şi ar trebui consolidată, de valori
împărtăşit în procesul educaţional. Aceasta cuprinde nu numai conţinutul curriculum-ului, dar şi a
proceselor educaţionale, metode pedagogice şi mediul în care educaţia are loc ". 5 În consecinţă,
drepturile omului ar trebui să fie învăţat atât prin transmitere de conţinut şi de experienţă, şi ar
trebui să fie practicat la toate nivelurile din sistemul şcolar.
17. În acest sens, educaţia pentru drepturile omului promovează o abordare bazată pe drepturi la
educaţie şi ar trebui să fie înţeleasă ca un proces care include:
(A) "Drepturile omului prin educaţie": asigurarea că toate componentele şi procesele de învăţare,
inclusiv programe de învăţământ, materiale, metode şi formarea sunt determinante pentru învăţarea
drepturilor omului;
(B) "Drepturile omului în educaţie": asigurarea respectării drepturilor omului ale tuturor actorilor,
şi practica de drepturi, în cadrul sistemului de învăţământ.
18. Prin urmare, educaţiei pentru drepturile omului în sistemele şi secundar include şcoala primară:
(A Politici) - în curs de dezvoltare într-o manieră participativă şi adoptarea unor politici coerente
de educaţie, legislaţiei şi strategiilor care sunt bazate pe drepturile omului, inclusiv curriculum-ului
şi îmbunătăţirea politicilor de formare pentru profesori şi alte categorii de personal educaţional;
(B) Politica de punere în aplicare - planificarea punerii în aplicare a politicilor educaţionale
menţionate mai sus, prin luarea de măsuri organizatorice corespunzătoare şi prin facilitarea
implicarea tuturor părţilor interesate;
(C) mediului de învăţare - mediul şcolar se respectă şi promovează drepturile omului şi a
libertăţilor fundamentale. Acesta prevede posibilitatea pentru toţi actorii şcolii (elevi, cadre
didactice, personalul şi administratorii şi părinţi) de a practica drepturilor omului, prin viaţa reală
activităţi. Acesta permite copiilor să îşi exprime opiniile în mod liber şi de a participa la viaţa
şcolară; 6
(D) Predarea şi învăţarea - toate procesele de predare şi învăţare şi instrumente sunt bazate pe
drepturi (de exemplu, conţinutul şi obiectivele de curriculum, participative şi democratice practici şi
metodologii, materiale adecvate, inclusiv revizuirea şi de manuale existente, etc );
(E) educaţia şi dezvoltarea profesională a cadrelor didactice şi alte categorii de personal - furnizarea de
profesia de cadru didactic şi conducerea şcolii, prin pre-şi în serviciul de formare, cu cunoştinţele
necesare, înţelegere, aptitudini şi competenţe pentru a facilita învăţarea şi practica drepturilor omului în
şcoli, precum şi cu condiţiile de muncă corespunzătoare şi de stare.
O descriere detaliată a cinci componente şi cursuri legate de acţiune, pentru a servi drept instrument
de referinţă, este prevăzută în anexă.
19. Prin promovarea unei abordări bazate pe drepturile la educaţie, educaţia pentru drepturile
omului îi permite sistemul de învăţământ să-şi îndeplinească misiunea sa fundamentală de a asigura
educaţie de calitate pentru toţi. În consecinţă, aceasta contribuie la îmbunătăţirea eficienţei
sistemului naţional de învăţământ ca un întreg, care, la rândul său, are un rol fundamental în fiecare
ţară, socială şi politică de dezvoltare economică. Acesta prevede, printre altele, următoarele
avantaje:
(O mai bună calitate) de învăţare prin promovarea realizărilor centrată pe copil şi participative de
predare şi învăţare practici şi procese, precum şi un nou rol pentru profesia de cadru didactic;
(B) accesul Creşterea şi participarea la şcolarizare, prin crearea unui baza drepturilor de mediu de
învăţare, care este inclusivă şi primitoare şi favorizează valorile universale, egalitatea de şanse,
diversitatea şi non-discriminare;
(C) O contribuţie la coeziunea socială şi de prevenire a conflictelor prin sprijinirea dezvoltării
sociale şi emoţionale ale copilului şi prin introducerea cetăţeniei democratice şi a valorilor.
20. Toate eforturile au loc în sistemul de învăţământ faţă de educaţia pentru pace, cetăţenie şi
educaţie valori, educaţie multiculturală, educaţia globală sau educaţia pentru dezvoltare durabilă nu
includ principiile drepturilor omului în conţinutul lor şi metodologii. Este important ca toate dintre
ele, folosind acest plan de acţiune ca referinţă, pentru a promova o abordare bazată pe drepturi la
educaţie, care merge dincolo de predare şi învăţare şi urmăreşte să ofere o platformă pentru
îmbunătăţirea sistemică a sectorului de şcoală, în contextul naţional educaţie reformelor.
C. Obiectivele specifice ale planului de acţiune
21 (. Având în vedere obiectivele generale Programul Mondial pentru Drepturile Omului Educaţie
vedea secta). I de mai sus, acest plan îşi propune să atingă următoarele obiective specifice:
(A) Pentru a promova incluziunea şi practica drepturilor omului în şcoala primară şi secundară a
sistemelor;
(B) să sprijine dezvoltarea, adoptarea şi punerea în aplicare a cuprinzătoare, eficiente şi durabile a
strategiilor de educaţie naţională a drepturilor omului în sistemele de învăţământ, şi / sau revizuirii
şi îmbunătăţirii al iniţiativelor existente;
(C) Pentru a oferi orientări cu privire la componentele cheie ale drepturilor omului de învăţământ în
sistemul de învăţământ;
(D) Pentru a facilita acordarea de sprijin statelor membre de legislaţia internaţională,, naţionale şi
locale, organizaţiile regionale;
(E) Pentru a sprijini crearea de reţele şi cooperarea între local, regional şi internaţional instituţiile
naţionale.

III. strategia de punere în aplicare la nivel naţional


A. Introducere
23. Acest plan este un stimulent şi un mijloc de a dezvolta şi consolida educaţiei pentru drepturile
omului în şcoala primară şi secundară a sistemelor la nivel naţional. care stau la baza presupunerea
sa este ca un proces de schimbare şi îmbunătăţire ar trebui să se întâmple prin luarea simultan mai
multe acţiuni în diferite domenii (vezi anexa). Pentru a fi eficient, un astfel de proces ar trebui să
fie organizate de-a lungul liniilor de etape acceptate pe scară largă de un ciclu de dezvoltare.
obiective realiste şi mijloacele de acţiune trebuie să fie stabilite în conformitate cu ţării context,
priorităţile şi capacitatea, şi se bazează pe eforturile naţionale anterioare (cum ar fi cele întreprinse
în cadrul Deceniului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului Educaţie, 1995-2004).
24. Acest plan şi punerea în aplicare strategia sa recunosc faptul că situaţia drepturilor omului în
sistemele de învăţământ şcolar diferă de la ţară la ţară. De exemplu, educaţia pentru drepturile
omului poate fi în mare parte lipsesc în unele ţări; alte ţări pot avea politici şi programe naţionale,
dar punerea în aplicare puţin; în alte cazuri, poate exista iarbă-rădăcini iniţiative şi proiecte în şcoli,
adesea susţinute de organizaţii internaţionale, dar nu neapărat parte dintr-o politică naţională; alte
ţări pot fi foarte de susţinere a drepturilor omului cu educaţie dezvoltate naţionale politici bine şi
acţiuni. Indiferent de situaţia şi de tipul de sistem de educaţie, dezvoltarea sau îmbunătăţirea
educaţiei drepturilor omului este să fie pe ordinea de zi de educaţie din fiecare ţară.
25. Strategia de aplicare abordează în primul rând de ministere ale educaţiei, care au
responsabilitatea principală pentru educaţia primară şi secundară la nivel naţional. De ministere ale
educaţiei sunt, prin urmare, principalii lideri şi actorii. Strategia de punere în aplicare abordează, de
asemenea, alte instituţii relevante (a se vedea punctele). 28-30 de mai jos, care ar trebui să fie
implicaţi în toate etapele de planificare şi implementare.
B. Etapele de strategia de implementare
26. Această secţiune propune patru etape pentru a facilita procesul de planificare, implementare şi
evaluare a drepturilor omului educaţiei în sistemul şcolar. Acestea furnizează liniile directoare
pentru asistarea statelor membre în punerea în aplicare acest plan de acţiune.
Acţiuni
• Adresa la întrebarea: Unde suntem?
• Adunaţi informaţiile legate şi de a analiza următoarele:
- Situaţia actuală a sistemului de învăţământ primar şi secundar, inclusiv situaţia drepturilor omului
în şcoli;
- Medii istorice şi culturale care pot influenţa educaţiei pentru drepturile omului în sistemul de
învăţământ;
- Drepturile omului educaţie iniţiative, dacă este cazul, în şcoala primară şi secundară a sistemelor;
- Realizări şi neajunsurile şi obstacolele în calea iniţiativelor întreprinse în cadrul Organizaţiei
Naţiunilor Unite Deceniul de Educaţie pentru Drepturile Omului, 1995-2004;
- Implicarea diferiţilor actori, cum ar fi instituţii guvernamentale, instituţiile naţionale de drepturile
omului, universităţile, institutele de cercetare şi organizaţii non-guvernamentale, educaţia în
domeniul drepturilor omului în sistemul de învăţământ;
- Bună educaţia privind drepturile omului practici existente la nivel naţional şi regional;
- Rolul de tipuri similare de învăţământ (educaţie pentru dezvoltare durabilă, educaţia pentru pace,
educaţia globală, educaţia multiculturală, cetăţenie şi educaţie valori) care pot exista în ţară.
• determine care dintre măsurile şi componente ale drepturilor omului de învăţământ există deja, pe
baza instrument de referinţă prevăzute în anexă. Alte elemente de analiză ar fi rapoartele naţionale
a Organizaţiei Naţiunilor Unite Tratatul de organisme, precum şi rapoartele elaborate în cadrul
Deceniului, la nivel naţional şi internaţional.
• Identificarea şi caracteristicile cheie zonele de analiza si determinarea avantaje, dezavantaje,
precum şi oportunităţile şi limitări la drepturile omului educaţie în sistemul de învăţământ.
• Trageţi concluziile privind starea de existenţa şi punerea în aplicare a drepturilor omului educaţie.
• Luaţi în considerare modul de a construi pe avantajele şi a lecţiilor învăţate, precum şi modul de
utilizare a oportunităţilor.
• Luaţi în considerare modificările şi măsurile care sunt necesare pentru a face cu dezavantaje şi
limitări.
Ieşiri
• studiu naţional privind drepturile omului în învăţământul secundar şi sistemele de şcoală primară.
• Difuzarea pe scară largă a rezultatelor studiului la nivel naţional prin, de exemplu, publicaţii, o
conferinţă sau dezbatere publică de a elabora orientări pentru punerea în aplicare a strategiei
naţionale de educaţie pentru drepturile omului în sistemul şcolar.

Etapa 2: stabilirea priorităţilor şi dezvoltarea unei


strategii naţionale de punere în aplicare

Acţiuni
• Adresa la întrebarea: Unde vrem să mergem şi cum?
• Definiţi o declaraţie de misiune, care este, obiectivul de bază pentru punerea în aplicare a
educaţiei pentru drepturile omului în sistemul şcolar.
• obiectivele fixaţi cu ajutorul unui apendice ca referinţă.
• priorităţile stabilite pe baza concluziilor studiului naţional. Aceste priorităţi pot lua în
considerare cele mai presante nevoi şi / sau oportunităţile disponibile.
• Focus pe probleme ar putea duce la un impact: Ce putem face cu adevărat?
• să acorde prioritate măsurilor care să asigure schimbări durabile vis-à-vis de activităţi ad-hoc.
• Setaţi direcţie a strategiei naţionale de aplicare şi obiectivele legătură cu resursele disponibile,
prin identificarea:
- Intrări: de alocare a resurselor disponibile (umane, financiare, timp);
- Activitati (sarcinile, responsabilităţile, timp şi etape);
- Rezultate: produse din beton (de exemplu, o nouă legislaţie, studii, consolidarea capacităţii de
seminarii, materiale educaţionale, revizuirea de manuale, etc);
- Rezultate: rezultatele obţinute.
Producţie
O strategie naţională pentru punerea în aplicare a drepturilor omului în învăţământul secundar şi
sistemul şcolar primar, care identifică obiectivele şi priorităţile şi prevede cel puţin în unele
activităţi de punere în aplicare pentru perioada 2005-2007.

Etapa 3: Implementarea şi monitorizarea

Acţiuni
• Ideea directoare ar trebui să fie: obtinerea acolo.
• diseminarea strategiei de implementare la nivel naţional.
• Iniţierea punerii în aplicare a activităţilor planificate în cadrul strategiei naţionale de aplicare.
• Monitorizarea punerii în aplicare folosind repere fixe.

Etapa 4: Evaluarea

Acţiuni
• Adresa întrebare: am ajuns acolo si cu ce succes?
• Adoptarea de evaluare ca o metodă de contabilizare şi un mijloc de a învăţa şi de a îmbunătăţi o
următoare etapă de activităţi.
• Utilizarea de auto-evaluare, precum şi de evaluare externă independentă pentru a revizui punerea
în aplicare.
• Verificaţi îndeplinirea obiectivelor stabilite şi de a examina procesul de implementare.
• Cunoasteti, diseminează, sărbători şi obţinerea unor rezultate.
Ieşiri
• raport naţional privind rezultatele strategiei de implementare naţională pentru drepturile omului în
învăţământul primar şi secundar sistemul şcolar.
• Recomandări de acţiune viitoare bazate pe lecţiile învăţate pe parcursul procesului de punere în
aplicare.
C. minima de acţiune
27. Statele membre sunt încurajate să întreprindă acţiunile minime ca în timpul primei faze (2005-
2007) a Programului Mondial cu următorul text:
(A) o analiză a situaţiei actuale a educaţiei drepturilor omului în sistemul de învăţământ (etapa 1);
(B) stabilirea priorităţilor şi dezvoltarea strategiei naţionale de aplicare (etapa 2);
(C) punerea în aplicare iniţială a activităţilor planificate.
D. Actori
28 Principalele atribuţii. Pentru punerea în aplicare a acestui plan de acţiune revine cu ministere ale
educaţiei, prin agenţiile lor se ocupă cu probleme cum ar fi:
(A) de formare politică;
(B) planificarea programului;
(C) Curriculum de dezvoltare;
(D) Predarea şi învăţarea dezvoltarea materială;
(E) pre-şi în serviciul de formare a profesorilor şi altor categorii de personal educaţional;
(F) metodologiile de predare şi învăţare;
(G) educaţia incluzivă;
(H) regionale / provinciale / administraţia locală;
(I) Cercetare;
(J) Difuzarea de informaţii.
29. Punerea în aplicare a acestui plan de acţiune are nevoie de o colaborare strânsă de alte instituţii,
şi anume:
(Profesorii) "colegii şi facultăţi de educaţie al universităţilor;
(B) profesori "sindicate, organizaţii profesionale şi instituţii de acreditare;
(C) naţionale, federale, de stat şi organele legislative locale, inclusiv educaţia, dezvoltarea şi
drepturile omului comisiilor parlamentare;
(D) instituţiile naţionale de drepturile omului, cum ar fi mediatorii şi comisioane drepturile omului;
(E) comisioane Naţionale pentru UNESCO;
(F) grupurilor nationale / locale / organizaţii, inclusiv, de exemplu, comitete naţionale pentru
Fondul Naţiunilor Unite pentru copii (UNICEF) şi a comunităţii pe bază de alte organizaţii;
(G) Naţional sucursale ale organizaţiilor non-guvernamentale internaţionale;
(H) "asociaţiilor de părinţi;
(I) "asociaţii de studenţi;
(J) Educaţie institute de cercetare;
(K), naţionale şi locale de resurse pentru drepturile omului şi centrele de formare.
30. Ea are de asemenea nevoie de sprijinul altor părţi interesate, cum ar fi:
(A) Alte ministere relevante (de bunăstare, de muncă, justiţie, femei, tineret);
(B) Organizaţiile de tineret;
(C) reprezentanţi ai mass-media;
(D) instituţiile religioase;
(E) culturale, si liderii comunitatilor sociale;
(F) populaţiilor indigene şi a grupurilor minoritare;
(G) comunitatea de afaceri.
E. Finanţarea
31. După cum sa menţionat în secţiunea II de mai sus, educaţia pentru drepturile omului în sistemul
naţional de învăţământ pot ajuta, de asemenea, în îmbunătăţirea eficienţei sistemului. Acesta oferă
un set de principii directoare pentru a sprijini reforma educaţională şi ajută la a răspunde la
provocările actuale ale sistemelor de învăţământ la nivel mondial, cum ar fi accesul la şi egalităţii
de şanse în educaţie, contribuţia educaţiei la incluziunea socială şi de coeziune, rolul şi statutul
cadrelor didactice, importanţa educaţiei pentru studenţi şi societăţii, de îmbunătăţire a "realizările
studenţilor şi a guvernării de învăţământ.
32,. Având în vedere acest lucru de finanţare pentru drepturile omului educaţie pot fi puse la
dispoziţie, de asemenea, în contextul resurselor alocate pentru sistemul naţional de învăţământ, în
general, şi în special prin:
(A) Optimizarea deja angajate fonduri naţionale la educaţie de calitate în scopul de a pune în
aplicare acest plan;
(B) coordonarea de fonduri externe şi practicile de alocare bazate pe acţiunile prevăzute în acest
plan;
(C) Crearea de parteneriate între sectorul public şi cel privat.

IV. Coordonarea punerii în aplicare a planului de acţiune


A. La nivel naţional
33 Principalele atribuţii. Pentru punerea în aplicare a planului de acţiune revine cu Ministerul
Educaţiei din fiecare ţară. Ministerul ar trebui să atribuie sau întări un departament relevante sau
unitatea responsabilă de coordonarea elaborarea, implementarea şi monitorizarea punerii în aplicare
a strategiei naţionale.
34 (. Coordonarea departamentului sau unităţii în cauză ar angaja departamente din cadrul
Ministerului Educaţiei altă parte, ministerele în cauză la nivel naţional şi actori vedea sectă,.
Punctele III). 28-30, mai sus în elaborarea, implementarea şi monitorizarea punerii în aplicare a
strategiei naţionale. În această privinţă, ar putea facilita stabilirea unei coaliţii drepturilor omului
de învăţământ a acelor actori.
35. Coordonarea departamentului sau unităţii ar fi chemate să furnizeze informaţii detaliate şi
actualizate privind progresele naţionale realizate în acest domeniu pentru a Organizaţiei Naţiunilor
Unite inter-agenţii comitet de coordonare (a se vedea punctul). 38 de mai jos.
36. Mai mult decât atât, departamentul de coordonare sau unitatea va lucra în strânsă cooperare cu
agenţiile naţionale competente responsabile pentru elaborarea de rapoarte de ţară la Tratatul
Naţiunilor Unite bodies, pentru a se asigura că progresul în educaţie rights omului este inclusă în
cele rapoarte.
37. Statele membre sunt încurajate de asemenea să identifice şi să sprijine un centru de resurse
pentru colectarea şi diseminarea de iniţiative şi informaţii (de bune practici din diverse contexte şi
ţări, materiale educationale, evenimente) cu privire la drepturile omului educaţie la nivel naţional.
B. La nivel internaţional
38,. O Naţiunilor Unite inter-agenţii comitet de coordonare, compus din OHCHR, UNESCO,
UNICEF, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi alte agenţii internaţionale
relevante, inclusiv a Băncii Mondiale va fi creată şi să fie responsabil pentru coordonarea
internaţională a activităţi în cadrul acestui plan de acţiune. Secretariatul acestui comitet vor fi
furnizate de către OHCHR.
39. Comitetul se va reuni periodic pentru a urmări punerea în aplicare a acestui plan de acţiune, să
mobilizeze resursele şi acţiunile de sprijin la nivel de ţară. În acest sens, aceasta poate să invite la
şedinţele sale, pe o bază ad-hoc, alte informaţii relevante şi regionale, instituţiile internaţionale,
experţi şi actori, cum ar fi membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite organisme tratat, raportorul
special al Comisiei pentru Drepturile Omului din dreapta la educaţie şi la alţii.
40. Comisiei va fi responsabil pentru a asigura legătura cu ţara echipe Naţiunilor Unite sau "agenţii
de ţară prezenţelor internaţionale pentru a asigura urmărirea planului de acţiune şi de sistem Unite la
nivel de sprijin Naţiunilor la strategia de implementarea la nivel naţional, în conformitate cu
Secretarul General programul "e de reformă, care prevede o acţiune coordonată a Naţiunilor Unite la
nivel de ţară pentru a sprijini naţionale de sistemele de protecţie a drepturilor omului (A/57/387 şi
Corr.1, acţiunea 2).
41. Naţiunilor Unite Tratatul de organe, atunci când examinarea rapoartelor statelor părţi, va fi
chemată să pună accentul pe obligaţia statelor părţi la punerea în aplicare a educaţiei pentru
drepturile omului în sistemele de învăţământ şi pentru a reflecta faptul că accentul în încheierea
observaţiile lor.
42,. În plus, toate tematice relevante şi a mecanismelor de ţară al Comisiei pentru Drepturile
Omului (inclusiv raportorii speciali şi reprezentanţii, în special, Raportorul Special privind dreptul
la educaţie, precum şi grupuri de lucru) vor fi invitate să includă în mod sistematic în lor rapoarte
privind progresele realizate în domeniul drepturilor omului de învăţământ în sistemul de învăţământ,
care sunt relevante pentru a mandatului lor.
43. Comitetul poate examina solicită asistenţă şi subregionale instituţiile regionale şi organizaţii cu
scopul de a monitoriza mai eficient punerea în aplicare a acestui plan de acţiune.
V. Cooperarea internaţională şi de sprijin
44 de cooperare. Internaţional şi sprijin pentru punerea în aplicare a acestui plan de acţiune va fi
asigurată de:
(A) a Organizaţiei Naţiunilor Unite de sistem;
(B) Alte organizaţii internaţionale interguvernamentale;
(C) organizaţii interguvernamentale regionale;
(D) organizaţiile regionale ale miniştrilor educaţiei;
(E) şi forurilor internaţionale regionale ale miniştrilor educaţiei;
(F) internaţionale şi organizaţiilor non-guvernamentale regionale;
(G) regional de resurse pentru drepturile omului şi centre de documentare;
(H) instituţiile financiare internaţionale şi regionale (Banca Mondială, băncile regionale de
dezvoltare, etc), precum şi agenţii de finanţare bilaterale.
45. Este indispensabil ca acei actori colaborează îndeaproape în scopul de a maximiza resursele,
pentru a evita dublarea şi pentru a asigura coerenţa pentru punerea în aplicare a acestui plan de
acţiune.
46. Obiectivul cooperării internaţionale şi sprijin va fi consolidarea capacităţilor naţionale şi locale
de educaţie pentru drepturile omului în şcoala primară şi secundară a sistemelor în cadrul strategiei
naţionale de aplicare abordate în secţiunea III a acestui plan de acţiune.
47. Organizaţiile menţionate mai sus şi poate lua în considerare instituţiile de întreprinderi, printre
altele, următoarele acţiuni:
(Un sprijin ministere) de învăţământ în elaborarea, implementarea şi monitorizarea punerii în
aplicare a strategiei naţionale, inclusiv dezvoltarea unor instrumente specializate conexe;
(B) oferirea de sprijin pentru naţionale altor actori implicaţi, în special locale şi organizaţiilor non-
guvernamentale naţionale, asociaţiile profesionale şi alte organizaţii ale societăţii civile;
(C) facilitează schimbul de informaţii între actorii în cauză la nivel naţional, regional şi
internaţional prin identificarea, colectarea şi diseminarea de informaţii privind bunele practici,
precum şi pe materiale disponibile, instituţii şi programe, prin mijloace electronice şi tradiţionale;
(D) reţelele existente de sprijin în rândul actorilor de educaţie în domeniul drepturilor omului şi de
a promova crearea de noi la nivel naţional, regional şi internaţional;
(E) sprijinirea efectivă a drepturilor omului de formare (inclusiv formarea în materie de predare şi
învăţare participativ metodologiile) pentru cadrele didactice, formatorilor de profesori, funcţionari
de educaţie şi angajaţii organizaţiilor non-guvernamentale;
(F) sprijinirea cercetării pe tema punerii în aplicare a drepturilor naţionale de educaţie omului în
şcoli, inclusiv studii cu privire la măsurile practice de îmbunătăţire a acesteia.
48. În scopul de a mobiliza resurse pentru a sprijini punerea în aplicare a acestui plan de acţiune,
financiare regionale şi instituţiile internaţionale, precum şi agenţii de finanţare bilaterale va fi
chemată să analizeze modalităţile de conexiuni între finanţarea programelor lor de educaţie la acest
plan de acţiune şi de a educaţiei pentru drepturile omului în general.

VI. Evaluarea
49. La încheierea primei faze (2005-2007) a Programului Mondial, fiecare ţară va întreprinde o
evaluare a acţiunilor puse în aplicare în conformitate cu prezentul plan de acţiune. Evaluarea va lua
în considerare progresele realizate într-o serie de domenii, cum ar fi cadrul legal şi politicile,
curricula, predare şi învăţare procese şi instrumente, revizuirea de manuale, formarea cadrelor
didactice, îmbunătăţirea mediului de şcoală, etc statele membre vor fi chemate să furnizeze lor
naţionale Raportul final de evaluare a Organizaţiei Naţiunilor Unite inter-agenţii comitet de
coordonare.
50. În acest scop, organizaţiile internaţionale şi regionale, va oferi asistenţă pentru construirea sau
consolidarea capacităţilor naţionale pentru evaluare.
51. Inter-agenţii comitet de coordonare va pregăti un raport final de evaluare pe baza rapoartelor de
evaluare la nivel naţional, în cooperare cu relevante, regional şi organizaţiilor non-guvernamentale
internaţionale. Raportul va fi prezentat la Adunarea Generală la şaizeci şi treia sa sesiune (2008).
Note
Un
capitol asupra principiilor drepturilor omului activităţile de educaţie se bazează pe liniile directoare pentru planurile naţionale de acţiune pentru
drepturile omului educaţie elaborate în cadrul Deceniului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului Educaţiei, 1995-2004 (A/52/469/Add.1 şi
Corr.1).
2 A se
vedea Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, Raportul final al Forumului Mondial Educaţiei, Dakar, Senegal, 26-28 aprilie 2000,
Paris, 2000.
3
Potrivit generale Nr comentariu 1 (2001) al Comitetului privind drepturile copilului, referitor la obiectivele educaţiei, deprinderilor de viaţă se
numără "abilitatea de a lua decizii bine echilibrat, pentru a rezolva conflictele într-o manieră non-violentă şi pentru a dezvolta un stil de viaţă
sănătos, sociale relatii bune şi responsabilitatea, gândirea critică, talentelor creative, precum şi alte abilitati care dau copiilor instrumentele
necesare pentru a exercita opţiunile lor în viaţă "(Jurnalul Oficial Records a Adunării Generale, cincizeci şi şapte de şedinţă, suplimentul Nr
41 (A/57/41), anexa VIII, apendice, alin). 9.
4
UNESCO, "Educaţie pentru dezvoltare durabilă: de la Rio la Johannesburg: lecţii învăţate de la un deceniu de angajament" (Paris, 2002).
5
În general, No. 1 comentariu, Comitetul pentru Drepturile Copilului, de asemenea, a afirmat că "ar trebui să fie subliniat faptul că tipul de predare,
care este axat în principal pe acumularea de cunoştinţe, determinând concurenţei şi care să conducă la o povară excesivă de muncă asupra
copiilor , ar putea împiedica în mod grav dezvoltarea armonioasă a copilului în cea mai mare potenţial de ei sau de abilităţile sale şi talentelor
"(Oficial Records a Adunării Generale, cincizeci şi şapte de şedinţă, Supliment nr 41 (A/57/41), anexa VIII, apendice, para). 12.
6
Generală Nr un comentariu, de asemenea, afirmă că "participarea copiilor în viaţa şcolară, crearea de comunităţi şcolare şi consiliile student,
educaţie între egali şi peer consiliere, precum şi implicarea copiilor în şcoli procedurilor disciplinare ar trebui promovate ca parte a procesului
de de învăţare şi care se confruntă cu realizarea drepturilor "(ibid., para). 8.
Apendice
Componente ale drepturilor omului în educaţie şcoala primară şi secundară a sistemelor
1. Contextul Fiecare ţară are o influenţă considerabilă asupra posibilităţilor şi strategiile sale pentru
promovarea incluziunii şi practica educaţiei drepturilor omului în sistemul şcolar. Cu toate acestea,
dincolo de diversitate a urmat, tendinţe şi abordări comune pot fi identificate pentru dezvoltarea
educaţiei pentru drepturile omului. Cele cinci componente stabilite în apendicele prezent într-un
mod generic se bazează pe experienţele de succes deja existentă la nivel mondial, precum şi studii şi
de cercetare, inclusiv consultări desfăşurat în vederea pregătirii din prezentul plan de acţiune şi de
la mijlocul perioadei (2000) şi finale (2004) evaluări ale Deceniului Naţiunilor Unite pentru
Drepturile Omului Educaţiei, 1995-2004. Componentele compila de bune practici, pe care actorii
principali ai acestui plan de acţiune sunt invitaţi să depună eforturi în direcţia treptat şi progresiv.
Componentele sunt orientative şi nu prescriptive. Ei propun opţiuni posibile şi să recomande
cursuri de acţiune, şi ar trebui să servească drept instrument de referinţă. Acestea vor trebui să fie
adaptate la fiecare context şi sistemul naţional de învăţământ, în conformitate cu strategia de
implementare naţională a acestui plan de acţiune.
A. Politici
2. Politicile educaţionale sunt înţelese ca declaraţiile clare şi coerente a angajamentelor. Pregătit la
nivel de guvern în cauză, în principal naţionale, dar şi regionale şi municipale, precum şi în
cooperare cu toate părţile interesate, acestea includ principii, definiţii şi obiective şi să servească
drept referinţă normativ în întregul sistem de învăţământ, şi pentru toţi actorii de învăţământ.
3. Educaţiei pentru drepturile omului, care promovează o abordare bazată pe drepturi la educaţie,
trebuie să fie precizat în mod explicit în obiectivele de dezvoltare şi reforma politicii educaţionale,
precum şi standardele de calitate ale educaţiei.
4. Abordare bazată pe drepturi la educaţie implică faptul că sistemul de învăţământ devine conştient
de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Drepturile omului sunt infuzat şi puse în aplicare
în întregul sistem educaţional şi în toate mediile de învăţare. Drepturile omului sunt incluse atât ca
un scop educativ şi criteriile de calitate a educaţiei în texte de referinţă-cheie, cum ar fi constituţia,
politica de cadre de învăţământ, legislaţia de învăţământ, şi programele de studii şi programele
naţionale.
5. În acest scop, următoarele măsuri corespund caracteristicilor esenţiale de elaborare a politicilor
de educaţie pentru drepturile omului în cadrul sistemului de învăţământ:
(A) să adopte o abordare participativă la dezvoltarea de politici prin implicarea organizaţiilor non-
guvernamentale (ONG), asociaţii de profesori şi sindicate, profesionale şi organismele de cercetare,
organizaţiile societăţii civile şi alte părţi interesate în pregătirea textelor politicii educaţionale;
[O]

(Ii) Includeţi informaţiile de pe drepturile omului educaţie în rapoartele naţionale la mecanismele


internaţionale de monitorizare relevante, inclusiv Comitetul pentru Drepturile Copilului şi
Comitetul Naţiunilor Unite privind drepturile economice, sociale şi culturale;
(Iii) sa coopereze cu organizaţiile non-guvernamentale, alte sectoare ale societăţii civile şi a
drepturilor omului educaţie specialişti în pregătirea-rapoartele naţionale menţionate mai sus;
(Iv) să publice şi să respecte recomandările făcute de către mecanismele de monitorizare
internaţională;
(C) Elaborarea unor politici şi a legislaţiei pentru o abordare bazată pe drepturi la educaţie şi la
educaţia pentru drepturile omului:
(I) să includă educaţia pentru drepturile omului în legile educaţiei;
(Ii) Asiguraţi-vă că toată legislaţia este aliniat cu principiile drepturilor omului şi educaţiei
monitoriza inconsecvenţă în legislaţie;
(Iii) Adoptarea unei legislaţii specifice privind drepturile omului educaţie;
(Iv) asigură că politicile sunt bazate pe cercetare relevante în domeniul drepturilor omului de
învăţământ;
(V) Abilitarea şcoli şi "conducerea şcolilor să pună în aplicare autonomie în luarea deciziilor şi
inovare;
(Vi) Asigurarea faptului că politicile de raportare pentru performanţa şcolară (responsabilitate) sunt
în conformitate cu principiile drepturilor omului şi de a stabili responsabilitatea politici specifice
pentru drepturile omului educaţie;
(Vii) să ofere orientări pentru autorităţile locale privind rolurile şi responsabilităţile acestora în
punerea în aplicare şi susţinerea educaţiei pentru drepturile omului;
(D) să asigure coerenţa în elaborarea de politici:
(I) să includă educaţia pentru drepturile omului în planurile naţionale sectoriale şi secundare;
planuri naţionale de educaţie primară pentru Educaţie pentru Toţi (EFA), precum şi cadre de politică
naţională, ca parte a Deceniului pentru Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă (2005-2014);
(Ii) nu includ educaţia pentru drepturile omului în planurile naţionale de drepturile omului, planuri
de acţiune naţionale împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei legate de
strategiile de reducere a sărăciei şi naţionale;
(Iii) să asigure coerenţa, legăturile şi sinergiile dintre diferitele planuri şi respectiv secţiunile lor de
educaţie privind drepturile omului;
(Iv) se referă în domeniul drepturilor omului politicile de educaţie şi politicile sectoriale (de
exemplu judiciare, social, tineret, sănătate);
(E) include educaţia pentru drepturile omului în programa şcolară:
(I) să asigure că politicile sunt bazate pe cercetare relevante în domeniul drepturilor omului de
învăţământ;
(Ii) confirmă, în curriculum naţional global şi standarde educaţionale, drepturile valorile umane,
cunoştinţe şi atitudini ca competenţelor de bază şi competenţe, completând alfabetizare şi abilităţi
de calcul matematic şi competenţe;
(Iii) Elaborarea unui curriculum-ul naţional de învăţământ special pentru drepturile omului,
stabilind conceptele şi scopurile, obiectivele de predare şi învăţare şi a abordărilor;
(Iv) definirea statutului drepturilor omului educaţie în planul de învăţământ, în funcţie de nivelul
şcolii, şi, eventual, ca obligatorii sau facultative, sub rezerva pe bază şi / sau cross-curriculare (prin
care drepturile omului sunt incluse în toate subiectele de curriculum);
(V) face predarea şi învăţarea drepturilor omului una de sine stătătoare şi explicită componentă
integrală în special a educaţiei pentru cetăţenie, studii sociale şi de istorie;
(Vi) face predarea şi învăţarea drepturilor omului de sine stătătoare şi o componentă integrală a
explicită bazate pe programa şcolară (de predare şi programe de învăţare a decis prin şcoli);
(Vii) să includă educaţia pentru drepturile omului în educaţie şi formare profesională;
(Viii) orientări Adoptarea de revizuire a manualelor, astfel încât acestea sunt în conformitate cu
principiile drepturilor omului, precum şi pentru dezvoltarea manuale specifice pentru drepturile
omului educaţie;
(Ix) Va promova o abordare bazată pe drepturile omului a guvernării şcoală, de management,
procedurile disciplina, politicile de incluziune şi alte reglementări şi practici care afectează cultura
şcolară şi accesul la educaţie;
(X) Elaborarea de proceduri adecvate pentru evaluarea şi feedback-ul privind "realizările
studenţilor cu privire la drepturile valorile umane, cunoştinţe şi atitudini;
(F) adoptă o politică de formare cuprinzător în domeniul drepturilor omului, inclusiv de educaţie:
(I) de formare de formatori, formarea cadrelor didactice cap, pre-şi servicii
în serviciul de formare a profesorilor, precum şi formarea profesională a altor categorii de personal
educaţional;
(Ii) informaţii privind drepturile, responsabilităţile şi participarea studenţilor şi a profesorilor în
toate pre-şi în politicile de servicii de formare a profesorilor şi a programelor;
(Iii) Recunoscând, de acreditare şi sprijinirea ONG-uri şi alte sectoare ale societăţii civile care
desfăşoară activităţi de formare în educaţie drepturilor omului;
(Iv) Având în vedere educaţia pentru drepturile omului ca un criteriu de calificare, acreditare şi
dezvoltarea carierei personalului didactic şi de acreditare de activităţi de formare a organizaţiilor
non-guvernamentale.
B. punerea în aplicare politica de planificare
6 dezvoltare. Politici educaţionale eficiente şi reforma necesită atât politica declaraţii explicite şi
punerea în aplicare a unei strategii coerente, inclusiv măsurile definite în mod clar, mecanisme,
responsabilităţilor şi resurselor. O astfel de strategie de implementare este un mijloc de a asigura
coerenţa, monitorizare şi responsabilizare a politicilor. Aceasta ajută la evitarea un decalaj între
politică şi practică, retorică şi realitate, precum şi situaţiile în care sunt practicile întâmplă, dacă la
toate, într-un mod dispersate sau incoerente, sau pe un ad hoc sau în mod voluntar.
7. Educaţia privind drepturile omului presupune schimbări în întregul sistem educaţional. Dar
declaraţiile politice şi angajamentele în sine nu sunt suficiente pentru a se asigura de învăţământ o
astfel de schimbare. implementarea politicilor Planificarea este un element cheie al educaţiei
eficiente a drepturilor omului.
8. Punerea în aplicare a politicilor de educaţie a drepturilor omului trebuie să fie în linie cu
tendinţele actuale în materie de guvernanţă educativ faţă de delegarea de competenţe, guvernarea
democratică, autonomia şcolară, şi utilizarea în comun a drepturilor şi responsabilităţilor în cadrul
sistemului de învăţământ. Responsabilitatea pentru sistemul de învăţământ nu pot sau nu ar trebui
să revină cu Ministerul Educaţiei numai, având în vedere multitudinea de părţi interesate, cum ar fi
administraţia locală şi de districtul şcolar; profesori cap, profesori şi educaţionale altor categorii de
personal, organizaţiile lor şi sindicate; elevilor şi părinţilor , organismele de cercetare şi de formare;
organizaţiile non-guvernamentale, alte sectoare ale societăţii civile şi a comunităţilor.
9. Faptul că atât autorităţile naţionale şi locale / nivel de scoala sunt responsabile pentru guvernarea
învăţământului, îmbunătăţirea şi inovarea presupune roluri specifice pentru fiecare nivel: rolul
autorităţilor centrale este de a stabili politica de cadre comune şi punerea în aplicare şi mecanismele
de responsabilizare; rolul nivel local / şcolii este de a găsi modalităţi de a lua în considerare şi
abordarea diversitatea şi nevoile locale şi să dezvolte şcoala profiluri specifice, inclusiv în domeniul
drepturilor omului. În plus, dreptul de proprietate asupra obiectivelor educaţionale şi dezvoltarea de
predare şi învăţare a practicilor de către profesori şi alţi membri ai personalului de învăţământ,
părinţii şi elevii trebuie să fie asigurată.
10. În acest context, următoarele aspecte sunt orientative de bune practici pentru organizarea
punerii în aplicare a politicii şi pentru punerea în aplicare măsurile-cheie de către autorităţile
naţionale:
(A) organizarea de implementare a politicii:
(I) Se prepară o strategie de punere în aplicare naţionale în domeniul educaţiei drepturilor omului,
inclusiv tipul de măsuri, repartizarea sarcinilor şi identificarea responsabilităţilor instituţiilor de
învăţământ relevante, comunicare şi proceduri de cooperare între aceste instituţii, calendarul pentru
punerea în aplicare a politicilor cu etapele identificate (a se vedea, de asemenea, etapa 2 a strategiei
naţionale de aplicare a acestui plan de acţiune);
(Ii) atribuie sau consolidarea unui departament / unitate în cadrul Ministerului Educaţiei
responsabile de coordonarea punerii în aplicare a strategiei naţionale;
(Iii) cooperarea între Asigurarea diferite sectoare şi departamente legate de drepturile omului şi
educaţia pentru drepturile omului, inclusiv cele care se ocupă cu probleme sociale şi juridice, pentru
tineri, sex, etc;
(Iv) a facilita stabilirea unui drepturilor omului coaliţie de învăţământ de toţi actorii relevanţi
implicaţi în acest domeniu pentru a asigura coerenţa punerii în aplicare;
(B) Măsuri pentru punerea în aplicare a politicilor:
(I) să aloce resurse suficiente (financiare, umane, timp) de educaţie pentru drepturile omului;
(Ii) mecanisme adecvate Stabilirea astfel încât părţile interesate pot fi pe deplin şi în mod eficient
implicate în dezvoltarea şi implementarea politicii;
(Iii) să publice şi să difuzeze mai sus-menţionate strategiei naţionale de aplicare, şi să se asigure că
este dezbătut şi aprobat de către actorii relevanţi, beneficiarilor şi publicului larg;
(Iv) organizează comunicarea şi colaborarea dintre funcţionarii responsabili pentru planurile de
diferite indicate în secţiunea A, punctul 5 (d), de mai sus;
(V) Luaţi în considerare de pilotare a drepturilor omului de învăţământ abordarea într-o selecţie de
şcoli înainte de integrarea acesteia în sistemul de învăţământ întreg;
(Vi) identificarea şi sprijinirea unui centru de resurse pentru colectarea şi diseminarea de iniţiative
şi informaţii (de bune practici din diverse contexte şi ţări, materiale educationale, evenimente) cu
privire la drepturile omului educaţie la nivel naţional;
(Vii) susţinerea şi promovarea de cercetare, de exemplu, pe cunoaşterea drepturilor omului,
practicile de educaţie a drepturilor omului în şcoli, elevii "rezultate ale învăţării şi impactul
drepturilor omului de învăţământ;
(Viii) încurajarea cercetării în domeniul drepturilor omului de către centrele de învăţământ
universitar în special dedicate educaţiei drepturile omului, precum şi prin cooperarea între şcoli,
institute de cercetare şi facultăţile universitare;
(Ix) să participe la sondaje internaţionale şi studii comparative;
(X) Stabilirea unui bazată pe drepturi de asigurare a calităţii sistemului (inclusiv auto-evaluarea
şcolară şi planificarea dezvoltării, inspecţia şcolară, etc) pentru educaţie, în general, şi să creeze
mecanisme specifice de asigurare a calităţii educaţiei pentru drepturile omului;
(Xi) Implicarea elevilor şi cadrelor didactice direct în desfăşurarea proceselor de monitorizare şi
evaluare, astfel încât să promoveze responsabilizarea şi auto-reflecţie.
C. mediu de învăţare [b]
11 Drepturi. Omului educaţie merge dincolo de învăţarea cognitivă şi include şi emoţionale
dezvoltarea socială a tuturor celor implicaţi în procesul de învăţare şi predare. Acesta vizează
dezvoltarea unei culturi a drepturilor omului, în cazul în care drepturile omului sunt practicate şi a
trăit în cadrul comunităţii şcolare şi prin interacţiunea cu comunitatea din jur mai larg.
12. În acest scop, este esenţial să se asigure că drepturile omului de predare şi învăţare întâmpla
într-o pe baza drepturilor de mediu de învăţare umană. Este esenţial să se asigure că obiectivele
educaţionale, practici şi organizarea de şcoli sunt în concordanţă cu valorile drepturilor omului şi a
principiilor. De asemenea, este important ca cultura şi comunitatea interiorul şi în afara şcolii sunt,
de asemenea, integrarea acestor principii.
13. O şcoală bazată pe drepturi se caracterizează prin înţelegere reciprocă, respect şi
responsabilitate. Ea favorizează egalitatea de şanse, un sentiment de apartenenţă, autonomia,
demnitatea şi respectul de sine pentru toţi membrii comunităţii şcolare. Este o şcoală, care este
centrată pe copil, relevante şi semnificative, în cazul în care drepturile omului sunt identificate, în
mod explicit şi distinct, pentru toata lumea ca obiectivele de învăţare şi ca filosofia scoala / ethos.
14. O şcoală bazată pe drepturi este responsabilitatea tuturor membrilor comunităţii şcolare, cu
conducerea şcolii care au responsabilitatea primară de a crea şi care să permită condiţii favorabile
pentru a atinge aceste obiective.
15. O şcoală bazată pe drepturi vor asigura existenţa şi eficienţa următoarele elemente:
(O politică declaraţii), precum şi dispoziţiile de aplicare a drepturilor omului în şcoală vor fi
explicite şi împărtăşite şi va include:
(I) o cartă privind studenţilor "şi" drepturile şi responsabilităţile cadrelor didactice bazate pe
distribuţia clară a rolurilor şi sarcinilor;
(Ii) un cod de conduită pentru o şcoală fără violenţă, abuzul sexual, hărţuirea şi pedepse corporale,
inclusiv procedurile de soluţionare a conflictelor şi care se ocupă cu violenţa şi hărţuirea;
(Iii) non-discriminare politici protejarea tuturor membrilor comunităţii şcolare, inclusiv de
admitere, burse, avansare, promovare, programe speciale, de eligibilitate şi oportunităţi;
(Iv) recunoaşterea şi celebrare a drepturilor omului prin realizări festivitati, premii si premii;
(B) profesori într-o şcoală bazată pe drepturi va avea:
(I) un mandat explicit din partea conducerii şcolii cu privire la educaţia pentru drepturile omului;
(Ii) Educaţie şi de dezvoltare profesională continuă în domeniul drepturilor omului şi conţinutul
învăţământului metodologie;
(Iii) Oportunităţi pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare şi inovatoare de bune practici noi de
educaţie în domeniul drepturilor omului;
(Iv) mecanisme pentru schimbul de bune practici, inclusiv crearea de reţele de educatori drepturilor
omului la nivel local, naţional şi internaţional;
(V) Politici pentru recrutarea, menţinerea şi promovarea cadrelor didactice care reflectă principiile
drepturilor omului;
(Ii) Posibilitati de organizare a activităţilor lor proprii, de reprezentare, medierea şi promovează
interesele acestora;
(D) Interacţiunea va exista între şcoală, administraţia locală şi comunitatea în general, inclusiv:
(I) de sensibilizare a părinţilor şi a familiilor cu privire la drepturile copiilor şi principiile-cheie ale
drepturilor omului de învăţământ;
(Ii) Implicarea părinţilor în educaţia drepturilor omului iniţiative şi proiecte;
(Iii) Participarea părinţilor în şcoală de luare a deciziilor prin intermediul "reprezentative
organizaţii de părinţi;
(Iv) extracurriculare proiecte studentesti si de servicii în comunitate, în special pe aspecte legate de
drepturile omului;
(V) colaborarea cu grupuri de tineri, societatea civilă şi administraţia locală pentru sensibilizarea şi
sprijinul oportunităţi studenţilor;
(Vi) schimburi internaţionale.
D. Predarea şi învăţarea
16. În cadrul sistemului de învăţământ, de predare şi învăţare sunt procese cheie ale drepturilor
omului de învăţământ.
17. Temeiul juridic şi politic pentru ceea ce aceste procese atrage după sine şi modul în care acestea
vor fi organizate în învăţământul primar şi secundar trebuie să fie furnizate de către politicile
drepturilor omului şi educaţiei prin educaţie şi dezvoltarea profesională a profesorilor şi altor
categorii de personal educaţional.
18 sau. Introducerea îmbunătăţirea educaţiei pentru drepturile omului în sistemul de învăţământ
necesită adoptarea unei abordări holistice de predare şi învăţare, prin integrarea obiectivelor
programului şi de conţinut, resurse, metodologii, de evaluare şi de evaluare; de dincolo de clasă; şi
prin crearea de parteneriate între membrii diferitelor comunităţii şcolare.
19. Următoarele aspecte sunt necesare pentru realizarea drepturilor omului a calităţii de predare şi
învăţare. Acestea sunt adresate factorilor de decizie politică de la şcoală şi, nivelurile naţionale şi
profesorii şcolii alte categorii de personal:
(A) În ceea ce priveşte predarea şi învăţarea conţinutul şi obiectivele:
(I) stabilirea drepturilor omului competenţe de bază şi competenţe pentru a fi achiziţionate;
(Ii) nu includ educaţia pentru drepturile omului în toate aspectele legate de programa de cât mai
devreme posibil în învăţământul primar;
(Iii) să adapteze conţinutul de învăţare şi obiectivele educaţiei drepturilor omului pentru a elevilor
de vârstă şi de evoluţia capacităţii;
(Iv) acorde o importanţă egală cu cognitive (cunoştinţe şi abilităţi) şi sociale / afective (valori,
atitudini, comportamente) rezultatele învăţării;
(V) se referă drepturilor omului predare şi învăţare în viaţa de zi cu zi şi preocupările studenţilor;
() În ceea ce priveşte predarea b şi practici de învăţare şi metodologii:
(I) să adopte un stil de predare, care este coerentă în ceea ce priveşte drepturile omului, respectarea
demnităţii fiecărui elev şi să ofere şanse egale pentru acestea;
(Ii) Creaţi un prietenos, de incredere, sigure şi democratice atmosfera copiilor în sălile de clasă şi a
comunităţii şcolare;
(Iii) centrată pe elev Adoptarea metode şi abordări care să împuternicească elevii şi să încurajeze
participarea activă a acestora, învăţarea prin cooperare, şi un sentiment de solidaritate, creativitatea
si stima de sine;
(Iv) să adopte metode de a "dezvoltării la nivel studenţi, abilităţi şi stiluri de învăţare;
(V)-experienta pe metode de învăţare Adoptarea prin care elevii pot învăţa prin a face şi a pune în
practică a drepturilor omului;
(Vi) să adopte metode de predare experientiala cu profesorul acţionează ca un facilitator, ghid de
învăţare şi consilier;
(Vii) Accesul bune practici relevante-formale şi informale activităţi de învăţare non, resursele şi
metodele disponibile cu ONG-urile şi în comunitate;
() În ceea ce priveşte predarea c şi materiale de învăţare:
(i) Make sure that human rights education materials stem from the human rights principles as
embedded in the relevant cultural contexts as well as historical and social developments;
(ii) Encourage the collection, sharing, translation and adaptation of human rights education
materials;
(iii) Review and revise textbooks and other educational materials of the whole curriculum to
conform with human rights principles;
(iv) Support the development of different educational materials and resources that conform with
human rights principles such as teacher guides, manuals, textbooks, comic strips, and audio-visual
and creative arts support materials that encourage active participation in the above-mentioned
teaching and learning approaches;
(v) Disseminate human rights education materials in sufficient numbers and in appropriate
languages (in multilingual countries a thorough survey of the linguistic diversity in schools has to
be done so that materials are developed in languages that are widely understood), and train relevant
personnel in their use;
(vi) Ensure that these resources conform to human rights principles and relate to real-life
situations by having them reviewed by a specialized national team prior to publication;
(vii) Allow the publication, widespread dissemination of and access to a variety of educational
resources such as those produced by non-governmental organizations;
(d) Concerning support to teaching and learning:
(i) Collect and disseminate examples of good practices in teaching and learning in human rights
education;
(ii) Establish easily accessible resource centres, including libraries and databases, on teaching
and learning in human rights education;
(iii) Facilitate the networking and exchange of human rights education practices among educators
and among students;
(iv) Promote research into the teaching and learning of human rights education;
(e) Concerning the use of new information technologies:
(i) Establish or make use of web sites related to human rights education;
(ii) Develop distance learning programmes linked to schools;
(iii) Enable students and teachers to use new information technologies for human rights
education;
(iv) Encourage online discussion groups on human rights topics with students and teachers in
other schools locally, nationally and internationally;
(f) Concerning evaluation and assessment:
(i) Develop indicators, identify adequate methods and design appropriate tools for reviewing,
evaluating and measuring the processes, outcomes and impact of human rights education;
(ii) Use evaluation and assessment methods that are appropriate for human rights education such
as observation and reporting by teachers and fellow students; recording students' experience,
personal work and acquired skills and competencies (student portfolio); and students' self-
assessment;
(iii) Apply human rights principles to evaluating and assessing students' achievements in the
whole curriculum such as transparency (explanation of criteria and reasons for grading; information
of students and parents), equality (same criteria used for all students and by all teachers), fairness
(lack of abuse of assessment).
E. Education and professional development of teachers and other educational personnel
20. Introducing human rights education in primary and secondary education implies that the
school becomes a model of human rights learning and practice. Within the school community,
teachers, as the main depositories of the curriculum, play a key role in reaching this aim.
(i) Knowledge about human rights, their universality, indivisibility and interdependence and
about protection mechanisms;
(ii) Educational theories underlying human rights education, including links between formal,
non-formal and informal education; [c]
(iii) Links between human rights education and other similar types of education (such as
education for sustainable development, peace education, global education, multicultural education,
citizenship and values education);
(iv) Learning objectives of human rights education, particularly human rights education skills and
competencies;
(v) Teaching and learning methodologies for human rights education and the role of teachers in
human rights education;
(vi) Social skills and leadership styles of teachers and other educational personnel that are
democratic and coherent in terms of human rights;
(vii) Teachers' and students' rights and responsibilities and their participation in school life;
identifying and handling human rights abuses in schools;
(viii) The school as a human rights-based community;
(ix) Relations within the classroom and between the classroom, the school and the wider
community;
(x) Collaborative methods and teamwork in the classroom and in the school;
(xi) Evaluation and assessment of human rights education;
(xii) Information on existing educational materials for human rights education and the capacity to
review and choose from among them as well as to develop new materials;
(xiii) School self-evaluation and development planning based on human rights principles;
(b) Developing and using appropriate training methodologies:
(i) Appropriate training methods for the adult learner, in particular learner-centred approaches,
and addressing motivation, self-esteem and emotional development leading to awareness-raising on
values and behaviour; [d]
(ii) Appropriate methods for training in human rights education such as using participatory,
interactive, cooperative and experience and practice-based methods; linking theory to practice;
testing learned techniques in the work situation, particularly the classroom;
(c) Developing and disseminating appropriate training resources and materials:
(i) Collection, dissemination and exchange of good practices in training in human rights
education;
(ii) Stocktaking and dissemination of training methodologies developed by non-governmental
organizations and other sectors of the civil society;
(iii) Development of materials as part of in-service training activities;
(iv) Development of online materials and resources;
(d) Networking and cooperation among different education and training providers;
(e) Promotion and participation in international education and training activities and exchanges;
(f) Evaluation of training activities including self-evaluation and perceptions of trainees' on the
relevance, utility and impact of training activities.

[a] Such as those stemming from the International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights, the Convention on the Rights of the Child, the
Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against Women, the International Convention on the Elimination of All Forms
of Racial Discrimination and the Convention against Discrimination in Education.
[b] This section uses the term “Learning environment” mainly to address issues related to school governance and management. It does not include
other aspects of the learning environment, such as school supplies, sanitation, health, clean water, food, etc.
[c] In general, “formal education” refers to school, vocational training and university education; “non-formal education” refers to adult learning and
forms of education complementary to the previous one, such as community servicing and extra-curricular activities; and “informal education”
refers to activities developed outside the education system, such as those carried out by non-governmental organizations.
[d] See the OHCHR publication Human Rights Training on basic methodological principles for adult training.

Home || Treaties || Search || Links

http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&tl=ro&u=http%3A%2F%2Fwww1.umn.edu%2Fhumanrts
%2Finstree%2Fworldprogramme.htm