Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
9 - Comunicarea
9 - Comunicarea
Comunicarea este:
- verbală (vorbirea, scrisul, cititul, comunicarea prin simboluri
matematice, logice şi artistice)
- non-verbală – se referă la comunicarea atitudinală (ţinuta), gestuală şi
comunicarea afectiv-expresivă care cuprind mimica şi pantomimica.
1
astfel vorbirea pacientului deşi este fluentă nu este coerentă (jargon). A
treia formă de afazie este cea globală care cuprinde atât afazia motorie
cât şi cea senzorială. Afazia anomică – pacientul nu poate denumi ceva.
- agrafia - se referă la incapacitatea de a scrie.
- alexia – se referă la incapacitate de a citi. Există alexie literală, silabică.
Comunicarea prin atitudine se referă la ţinută care de foarte multe ori poate să
aibă o valoare de mesaj sau simbol.
ŢINUTA:
- îmbrăcăminte
- stare de igienă
- coafură
Ţinuta reflectă gradul de aderenţă a individului la normele sociale şi evident
reflectă nivelul socio-economic. Analiza ţinutei ia în calcul adecvarea cu vârsta şi sexul
biologic al persoanei.
Ţinuta poate fi:
- dezordonată – în tulburări de conştienţă, stări confuzionale, manie,
schizofrenie.
- dezordonată în permanenţă – apare în retard mental când pacientul nu
are capacitatea de autoîngrijire. Mai apare în demenţe când pacientul îşi
pierde capacitatea de autoîngrijire.
- rafinată – se manifestă printr-o grijă deosebită pentru aspectul exterior.
Se întâlneşte la homosexuali, la persoanele isterice şi în unele forme de
schizofrenie.
- excentrică – în tulburări de tip maniacal când fardul este foarte strident
sau neadecvat, accesoriile vestimentare sunt stridente şi nepotrivite. Se
întâlneşte în manie, schizofrenie.
- Ţinuta pervertită – transvestitismul – este caracteristică
homosexualilor sau persoanelor cu tulburări de identitate sexuală. Se
manifestă prin purtare pasageră sau permanentă a vestimentaţiei sexului
opus. Cisvestitismul – se manifestă prin adoptarea unei ţinute care este
nepotrivită situaţiei şi vârstei persoanei. Poate fi întâlnită în manie.
2
- (-) Hipomimia – este întâlnită în stuporul expresiv (mimica este
împietrită, imobilă), în depresie (când faciesul este caracteristic: lipsit de
mobilitate, ridat, cu privire stinsă şi exprimă de obicei durere) sau în
impregnarea neuroleptică (sindrom de tip dischinetic – când faciesul
este imobil, reacţionează cu întârziere la diverşi stimuli externi).
Tulburări calitative:
- Paramimia – este reprezentată de surâsul schizofrenicului care este
foarte bizar, inadecvat, nu este în concordanţă cu ceea ce relatează
pacientul. Faciesul şi râsul poate fi ca o mască.