Tulburări de conştienţă

Conştiinţa este o modalitate de organizare a vieţii, de relaţie a individului cu

lumea.
În tulburările de conştiinţă bolnavii par detaşaţi de realitate, lumea li se pare
îndepărtată. Apar tulburări ale memoriei de fixare şi evocare. Bolnavii sunt dezorientaţi,
ei nu ştiu cine sunt, unde se găsesc, cum se numesc. Ei sunt incoerenţi în gândire şi
vorbire.

Tulburările nivelului conştiinţei:

- în sens pozitiv
1. Hipervigilitatea – este o creştere anormală a vigilităţii, a stării de alertă cu
consecinţe secundare: hiperprosexie, hiperestezie perceptivă (până la percepţie
dureroasă), insomnie. Se întâlneşte în intoxicaţia acută cu psihostimulante, în stări
maniacale sau anxioase.
- în sens negativ
2. Scăderea vigilităţii – se întâlneşte în astenia psihică.
3. Somnolenţa diurnă – este o scădere a vigilităţii care este însoţită de o tendinţă la
somn şi menţinerea dificilă şi cu efort a stării de veghe. Este asociată cu oboseală
şi cu o lentoare a gândirii. Gradul maxim al somnolenţei se numeşte torpoare care
prezintă şi o hipoestezie perceptivă marcată.
4. Obnubilarea – scăderea vigilităţii cu afectarea clarităţii conştienţei, cu afectarea
memoriei, gândirii şi atenţiei.
5. Letargia – este o stare de abolire a conştienţei prin instalarea unui somn patologic
profund, prelungit din care pacientul poate fi trezit pentru scurt timp prin
intermediul unor stimuli foarte puternici. Nu este o stare de comă. Poate avea
cauză psihogenă – hipnoză.
6. Coma vigilă – este o comă superficială şi are caracterele letargiei. Apare în
intoxicaţia acută cu alcool.

Tulburările ariei conştiinţei:

1. Îngustarea punctiformă neselectivă – aria câmpului de conştiinţă diminuă
progresiv până în momentul când aceasta devine punctiformă. Se mai păstrează
doar câteva canale de legătură cu realitatea exterioară. Este însoţită de diminuarea
vigilităţii, a atenţiei, a memoriei de fixare.
2. Îngustarea focalizată selectiv – este de scurtă durată şi constă în concentrarea
selectivă a conştienţei şi a atenţiei asupra unui anumit obiectiv care îl „fascinează”
pe subiect.
3. Expansiunea câmpului actual de conştiinţă –
4. Starea oniroidă – se caracterizează prin înlocuirea integrală a conţinutului
câmpului conştiinţei (care reflectă realitatea obiectivă) cu un conţinut halucinator
similar visului.