Cătălin Mîinescu & Corina Mîinescu – Funcţia de gradul al doilea, Editura Dacia, Cluj, 2001

Compunerea funcţiilor

Dându-se două funcţii f : A → B, g : B → C, definim compunerea lor, g◦f ca fiind o funcţie

definită pe A cu valori în C.
Deci, remarcăm de la început faptul că, pentru a putea defini g◦f, trebuie îndeplinită condiţia ca
domeniul de definiţie al lui g să fie acelaşi cu codomeniul lui f.

Observaţie.
În cazul nostru, funcţiile cu care vom lucra vor fi liniare (de gradul întâi) sau de gradul al
doilea, deci domeniile de definiţie şi codomeniile lor vor fi R.
Subliniem de asemenea, faptul că, în general compunerea funcţiilor nu este comutativă. Ea este
comutativă în cazul în care f = g.

Probleme rezolvate

Nu prezintă nici o dificultate un exerciţiu de compunere a funcţiilor în expresia cărora nu

apar ramuri.

Exemplul 1.
Se dau funcţiile f : R → R şi g : R → R ,
f(x) = x2 + x -1 şi g(x) = x2 – x + 1. Să se determine f◦g şi g◦f.

Rezolvare
Avem că (g◦f)(x) = g(f(x)) = (f(x))2 – f(x) + 1 = (x2 + x –1)2 – (x2 + x –1) + 1 = x4 + 2x3 – 2x2 – 3x
+3.
În mod analog se calculează f◦g.

Exemplul 2.
Se consideră funcţiile f: R→R şi g: R→R,
2 x − 3, dac ă x ≤ 0  x 2 , dac ă x ≤ - 2
f ( x) =  şi g(x) =  .
 7 x, dac ă x > 0 2x - 1 , dac ă x > -2
Să se determine g◦f şi f◦g.

Metoda de rezolvare 1

[ f ( x ) ] 2 , dac ă f(x) ≤ - 2
Avem : (g◦f)(x) = g(f(x)) =  , adică am înlocuit pe x în expresia
2f(x) - 1, dac ă f(x) > - 2
funcţiei g cu f(x).
În continuare, în fiecare ramură astfel obţinută vom înlocui pe f, pe rând cu fiecare din ramurile
sale.
 ( 2 x − 3) 2 , dacă 2x - 3 ≤ - 2 şi x ≤ 0

[ f ( x ) ] 2 , dac ă f(x) ≤ - 2 2( 2 x − 3) − 1, dacă 2x - 3 > -2 şi x ≤ 0
Deci, g(f(x)) =  = .
2f(x) - 1, dac ă f(x) > - 2   (7x) 2 , dacă 7x ≤ - 2 şi x > 0
 
 2(7x) - 1, dacă 7x > −2 şi x > 0
La fiecare din cele patru ramuri obţinute, am înlocuit una din cele două expresii ale lui f şi
obţinem în plus o inecuaţie ( cea de-a doua ) care corespunde ramurii respective din f.
Am obţinut g(f(x)) pe patru ramuri, urmând ca la fiecare ramură să rezolvăm câte un sistem de
două inecuaţii.
Astfel, pentru prima ramură, g(f(x)) = (2x – 3 )2, dacă:
Cătălin Mîinescu & Corina Mîinescu – Funcţia de gradul al doilea, Editura Dacia, Cluj, 2001

  1
2 x − 3 ≤ −2 x ∈  - ∞;   1
 ⇔  2  ⇒ x ∈  - ∞;  ∩ ( − ∞;0] ⇔ x∈(-∞, 0]
 x ≤0  2
 x ∈ ( - ∞;0 ]


 1 
2 x − 3 > −2 x ∈  ;+∞ 
Pentru cea de-a doua ramură, g(f(x)) = 4x – 7, dacă :  ⇔ 2  ⇒ nu
x ≤ 0
 x ∈ ( − ∞;0]
 
există x real care să verifice condiţiile date.
  2
7 x ≤ −2 x ∈  - ∞;- 
Pentru a treia ramură , g(f(x)) = 49 x , dacă 
2 ⇔  7 , deci nu există un
 x >0  x ∈ ( 0; ∞)

astfel de x.
Pentru cea de-a patra ramură, g(f(x)) = 14x – 1, dacă
  2 
7 x > −2 x ∈  - ;+∞ 
 ⇔   7  ⇒ x ∈ ( 0;+∞).
 x>0  x ∈ ( 0;+∞)
Observăm că două dintre cele patru ramuri s-au eliminat. Aşadar, rescriind rezultatele, obţinem:
( 2 x − 3) 2 , dac ă x ∈ ( - ∞;0 ]
(g◦f)(x) =  .
 14x - 1 , dac ă x ∈ ( 0; +∞ )
În acelaşi fel se procedează pentru f◦g.
  2 ⋅ x 2 − 3, daca x 2 ≤ 0 si x ≤ 2
 
2 g ( x) − 3, daca g(x) ≤ 0 2 ⋅ ( 2x - 1) − 3, daca 2x - 1 ≤ 0 si x > -2
(f◦g)(x) = f(g(x))=  = =
 7 ⋅ g ( x ), daca g(x) > 0  7 ⋅ x 2 , daca x 2 > 0 si x ≤ -2
  7(2x - 1) , daca 2x - 1 > 0 si x > -2

 2x 2 − 3
  1
 4 x − 5, pentru x ∈  - 2, 
  2 .
= 
7x , pentru x ∈ ( - ∞,-2]
2

14 x − 7, pentru x ∈  1 , ∞ 
 2 
Evident, prima ramură dispare căci soluţia sistemului de inecuaţii de la prima ramură este Φ .
Vom avea:

 7 x 2 , daca x ∈ ( - ∞,-2 ]

  1
(f◦g)(x) = 4x - 5, daca x ∈  - 2,  .
  2
  1 
14x - 7, daca x ∈  2 , ∞

Observaţie
Se observă că, reunind intervalele din cele trei ramuri, se obţine (obligatoriu!) toată mulţimea R.

Metoda de rezolvare 2.
Această metodă foloseşte graficele celor două funcţii.
Să reprezentăm, deci graficele celor două funcţii.
Cătălin Mîinescu & Corina Mîinescu – Funcţia de gradul al doilea, Editura Dacia, Cluj, 2001

[ f ( x) ] 2 , dac ă f(x) ≤ - 2
Calculăm: (g◦f)(x) = g(f(x)) =  .
2f(x) - 1, dac ă f(x) > - 2
Privim graficul lui f! Cum valorile lui f sunt pe axa Oy, f(x) ≤ -2 înseamnă că funcţia are
valorile de la –2 la -∞ (de fapt, invers: de la -∞ la –2 !). Este vorba de ramura din stânga lui f(x),
adică 2x-3 care, în expresia lui f, corespunde lui x ≤ 0. Deci, g(f(x)) = (2x – 3)2, dacă x ≤ 0:
Pentru f(x) > -2, privim pe figură porţiunea din graficul lui f pentru care funcţia ia valori de la –2
la +∞. Aceasta este ramura din dreapta, adică 7x, care corespunde lui x > 0. Deci, g(f(x)) = 2·7x
– 1 = 14x – 1, dacă x > 0.

2 g ( x ) − 3, g(x) ≤ 0
Calculăm acum (f◦g)(x) = f(g(x)) =  .
 7 g ( x), g(x) > 0
Din graficul lui g se observă că g(x) ≤ 0 înseamnă porţiunea din grafic care are (pe Oy) valori
mai mici decât zero, adică sub axa Ox. Sub axa Ox este porţiunea din ramura 2x –1 şi care
1 1
corespunde valorilor lui x cuprinse între –2 şi ( pe l-am obţinut ca fiind abscisa punctului
2 2
1
de intersecţie dintre y = 2x – 1 şi axa Ox, adică y = 0. Rezolvând acest sistem, rezultă x = .)
2
 1
Deci, (f◦g)(x) = 2(2x – 1) – 3, pentru x ∈ − 2, 2  .
 

Pentru cazul g(x) > 0, observăm că deasupra axei Ox avem atât ramura din stânga , adică x2 cât şi
o porţiune din ramura din dreapta. Rămâne să stabilim intervalele în care x ia valori pentru
fiecare situaţie de mai sus.
Astfel, observăm că porţiunea din parabolă corespunde valorilor lui x cuprinse între -∞ şi
–2 iar porţiunea din dreapta y = 2x – 1,
1 
deasupra lui Ox, corespunde lui x parcurgând intervalul  , ∞ . Aşadar,
2 


 7 x 2 , daca x ∈ ( - ∞,-2 ]

  1
(f◦g)(x) = 4x - 5, daca x ∈  - 2,  .
  2
 1 
14x - 7, daca x ∈  2 , ∞


Observaţie
Cătălin Mîinescu & Corina Mîinescu – Funcţia de gradul al doilea, Editura Dacia, Cluj, 2001

Am folosit, la un moment dat, faptul că punctele de intersecţie a două curbe (sau, în general, ale
graficelor a două sau mai multor funcţii) se determină rezolvând sistemul determinat de ecuaţiile
 y = f1 ( x)
lor:  , sistem în necunoscutele x şi y care vor reprezenta abscisa şi, respectiv ordonata
 y = f 2 ( x)
punctului (punctelor) de intersecţie.

Probleme propuse

2 x + 3, x < 0
1. Se dau funcţiile f: R→R şi g: R→R, f(x) =  şi g(x) = x + 1.
x + 3, x ≥ 0
2

Să se determine g◦f şi f◦g.

x 2 + 6 x, x < −3
2. Considerăm funcţiile f: R→R, f ( x ) =  şi g: R→R,
− 2 x − 5, x ≥ -3
 5 x − 2, x ≤ 1
g ( x) =  2 . Să se determine g◦f şi f◦g.
x − 2 x + 4, x > 1

 2 1
 x , daca 0 < x < 2
3. Se dau funcţiile f,g : (0, 1) → (0, 1), f ( x) =  1 şi
 x, daca ≤ x < 1
 2
 1
2 x, pentru 0 < x ≤ 4
g ( x) =  . Calculaţi f◦g şi g◦f.
1 1
 , pentru < x < 1
2 4

Notă: Fragmentul face parte din volumul „Funcţia de gradul al doilea. Metode de rezolvare a
problemelor”, autori Cătălin Mîinescu şi Corina Mîinescu, apărută în 2001 la Editura Dacia,
Cluj Napoca.