Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!

“
Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 18 - 24 martie 2011

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

De n-aş fi om, 2
aş vrea să fiu
un tricolor Scrisoare către un
uitat în Munţii Apuseni. 7 grup de secui
(Adrian Păunescu) naţionalişti
Săptămânalul dumneavoastră 3
preferat,
Condeiul ardelean,
15 MARTIE 1848
îl puteţi achiziţiona prin ŞI ROMÂNII
Poşta Română (abonamente) ARDELENI
şi la vânzare liberă din:
6
Judeţul Mureş
- Chioşcurile Symetria IPS Andrei
z Târgu-Mureş, Luduş, Andreicuţ şi PS
Târnăveni, Sovata, Irineu Bistriţeanul,
Ungheni, Cristeşti
candidaţi pentru
Judeţul Braşov
- Chioşcurile Roşii
rangul de
z Braşov, Săcele, mitropolit
Codlea, Râşnov, Statul în stat
Zărneşti, Predeal
funcţionează
Judeţul Covasna
- Chioşcurile H-Press
perfect.
z Sfântu-Gheorghe, Mai trebuie doar
Târgu-Secuiesc, pus pe hârtie
Covasna, Baraolt
7
- Chioşcurile Adrimar
z Sfântu-Gheorghe, „N-o să-mi ierte
Covasna, udemeriştii…”
Întorsura-Buzăului
Să-l spânzur pe
Sandor Petofi?
9
Strategia „paşilor mici”, Profesorul Nicolae
Moldovan, la nouă
discriminări pozitive, privilegii decenii de viaţă

şi multă obrăznicie!
# Lazăr Lădariu
(Târgu-Mureş)
Avea dreptate un coleg de
breaslă, atunci când, referindu-se
la cel de-al X-lea Congres al stru-
ţo-cămilei, sublinia, ca o victorie
politică, „succesul de etapă” al
UDMR! Cu toate că la Oradea
se încălcau, cu bună-ştiinţă, un
protocol şi o lege privind simbo-
lurile şi însemnele naţionale ale
României, care trebuie respectate
şi cinstite de toţi pe teritoriul ţă-
rii - fiind intonat Imnul Ungariei
înaintea celui al României, după
care a urmat, bineînţeles, cel se-
cuiesc -, domnii Emil Boc, Victor
Ponta şi Crin Antonescu au as-
cultat şi au primit insulta „în po-
ziţie de drepţi”. Şi n-a fost chiar
nimeni să le amintească sicofan-
ţilor, dacă ei nu ştiau, că „imnul
naţional al altor state se intonea-
ză doar cu prilejul vizitelor, fes-
tivităţilor şi ceremoniilor oficiale
cu caracter internaţional”. Dar ce
mai contează? Interesul de partid
primează! „Dacă lucrurile s-ar fi
oprit aici, mai treacă-meargă” -
scria cineva -, deşi nu-i chiar aşa.
După ce au înghiţit insulta, cei
trei s-au repezit la microfon, lă-
udând, care mai de care, UDMR,
în frunte cu Marko Bela, „pentru
tot ce am făcut pentru România”,
în cel mai scârbos şi linguşitor
mod. Din păcate, şi din nenoro-
cire pentru fiecare dintre ei, la
Oradea a avut prioritate interesul
de gaşcă, de partid, nu, aşa cum
ar fi fost firesc, interesul naţio-
nal! Poate că, măcar acum, după
ce, la Congresul al X-lea, UDMR
le-a dat domnilor Victor Ponta
(PSD), Crin Antonescu (PNL) şi
Daniel Constantin (PC) cu şapca
peste ochi, încheind, după două
zile doar, un protocol cu Coaliţia
aflată la Putere, să se dumirească
şi să vadă că, de fapt, noul lider
- Kelemen Hunor - continuă, fără
crâcnire, linia lui Marko Bela.
O „concepţie” şi o strategie a
UDMR, în care toţi românii văd,
ştiu şi simt acel gând unic al lor:
autonomia teritorială pe criterii
etnice, după „modelul Kosovo şi
al Tirolului de Sud”.
(continuare în pagina 8)

*actualizat în fiecare luni

 2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208) Actualitate

Săptămânal regional
de atitudine ºi cultură
Scrisoare către un grup
Fondat în 2006
Director fondator
de secui naţionalişti
E-Mail: info@condeiulardelean.ro

Doru Decebal Feldiorean

Director general existenţa secuilor...!

Stimaţi compatrioţi, că, de la afirmarea identităţii Dumneavoastră
Violeta Elena Feldiorean Ca naţionalist ce încerc să fiu - a nu se con- etnice, unică şi inconfundabilă! Fără această
Din întâmplare, am avut ocazia să citesc A funda cu şovin -, am fost foarte impresionat de declaraţie, nu aveţi nicio şansă să fiţi luaţi în
Redactori Doua Scrisoare pe care grupul Dumneavoas- acest răspuns. Am simţit multă durere şi frus- serios. Căci, ca maghiari cum v-aţi declarat
Andrei Mihai Braşoveanu tră a trimis-o pe adresa lui Traian Băsescu, trare în spatele acelor câteva cuvinte. O întrea- la ultimele recensăminte, nimeni nu poate
Adrian Teacă în calitatea sa de Preşedinte al României. Aţi gă dramă, despre care aveam habar, dar eram accepta ca în ţara sa să aibă pe teritoriul său
stricat orzul pe gâşte, se zice pe româneşte în departe de a şti totul! Ulterior am aflat mai mul- o enclavă autonomă populată de etnicii unui
Tehnoredactare (DTP) asemenea situaţii... te, inclusiv din scrisoarea Domniilor Voastre. stat vecin! Cum să recunoaştem un ţinut ungu-
Bódi Szilamér János Vă scriu aceste rânduri nu doar din obişnu- resc pe teritoriul României?! Chiar dacă prin
inţa mea de a mă băga în vorbă atunci când mi Stimaţi domni, cine ştie ce împrejurare Guvernul ar admite să
Corectură se pare că pot ajuta pe cineva să înţeleagă mai facă asta, instituţiile internaţionale, în frunte
Claudia Otilia Karda bine o situaţie, o problemă etc.. Meseria mea de Intrând în subiect, din dorinţa de a vă face cu cele ale Uniunii Europene, ar fi teribil de
Tiparul executat la: profesor de teoria limbii, de gramatică, a fost să înţelegeţi punctul de vedere al unui om ca deranjate de slăbiciunea noastră, de a da apă
Intact SA Bucureşti mai ales aceasta: să înţeleg şi să-i fac şi pe alţii mine, care a îmbătrânit încercând prin mai toa- la moară iredentismului, revizionismului etc.,
să înţeleagă. Cu alte cuvinte, am încredinţarea te gesturile sale publice să se facă util neamu- şi ar încerca să ne oprească, să ne împiedice.
Redacţia: că aşa cum eu am înţeles mai bine unele lucruri lui său, vă mărturisesc că, mai presus de ori- Căci am crea, astfel, un precedent primejdios
Str. Lăcrămioarei, după ce v-am citit scrisoarea, memoriul adre- ce, recunosc dreptul Domniilor Voastre de a fi pentru toată Europa! Mai toate ţările au pro-
Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, sat Preşedinţiei, la fel şi Domniile Voastre veţi preocupaţi de soarta secuilor şi de a face orice bleme similare, care tensionează relaţiile cu
Sfântu-Gheorghe, avea de dobândit un plus de înţelegere din rân- pentru a salva identitatea etnică a secuimii. Vă statele vecine…
judeţul Covasna, ROMÂNIA durile ce urmează. Vi le ofer cu inima deschisă! sfătuiesc să vă înarmaţi cu multă răbdare şi per- Dar dacă vă declaraţi că sunteţi ceea ce
Mai înainte de orice, vreau să vă asigur de severenţă neostoită! sunteţi, secui, că, deci, nu aveţi susţinerea
Cititorii ne pot contacta la: simpatia specială pe care o am pentru secui. Din această perspectivă, apreciez că aţi unui stat mamă, atunci instanţele internaţiona-
Tel.: 0267-312.260 Dacă se va ivi ocazia, am să vă fac mărturisiri făcut o mare greşeală atunci când aţi accep- le vor cataloga altfel aspiraţiile Dumneavoas-
Fax: 0367-814.145 complete, de natură auto-biografică, al căror tat să vă declaraţi maghiari! Din câte ştiu eu, tră. Chiar printre români vor fi privite altfel
Editat de SC Tracia SRL loc nu poate fi aici, din păcate. De asemenea, vă toate statisticile ungureşti de până la Primul doleanţele secuilor. Dar câtă vreme cine zice
Sfântu-Gheorghe împărtăşesc convingerea în care am crescut la Război Mondial i-au înregistrat pe secui ca secui, zice maghiar, românii vor privi cu sus-
Constanţa, aşa de departe de Ţinutul Secuiesc, pe o etnie aparte de toate celelalte, inclusiv piciune pretenţiile Dumneavoastră. Le vor re-
ISSN 1843 - 4665 precum că secuii sunt una, iar maghiarii sunt faţă de maghiari, de unguri, aţi fost conside- simţi ca pe o manevră inspirată de Budapesta,
alta. În şcoală am avut, la Liceul Mircea cel Bă- raţi şi v-aţi declarat deosebiţi, diferiţi, alt soi de diaspora maghiară etc.. Această suspiciune
Marcă înregistrată la OSIM
trân, coleg mai mare, un (singur) maghiar, Nicu de oameni, alt Neam! Dar asta numai până trebuie neapărat descurajată şi numai Dum-
NR 87664 Secheli. Cred că erau singura familie, la acea în 1918. După aceea, ca şi după 1990, v-aţi neavoastră o puteţi face.
dată, din Constanţa. Numai că el, Nicu Secheli, declarat unguri, maghiari... Repet, acesta este primul pas! Lămuriţi-ne
Asociaţia „Noi Românii“ Dumnezeu să-l odihnească, ţinea să ne corec- Vă sfătuiesc să lămuriţi bine această pro- şi lămuriţi-vă ce sunteţi. Nu puteţi fi, cum îmi
Preşedinte teze: nu sunt maghiar, eu sunt secui... Poate că blemă: sunteţi maghiari sau secui? zicea un senator UDMR, Verestoy Attila, şi se-
Florin Ignat se înşela, dar eu, de dragul lui, sunt înclinat să-i Din câte mai ştiu şi eu, nu sunteţi ma- cui, şi maghiari! Ca şi când între secui şi ma-
dau dreptate. Iar din ce am aflat mai târziu, ca ghiari, chiar dacă graiul Dumneavoastră este ghiari diferenţa ar fi ca între olteni şi români...!
Director executiv maghiar, unguresc. Dar ştiu bine că mai toţi
om matur şi într-o oarecare măsură cercetător Mă opresc aici. Mai am multe să vă spun,
Ioan Mugur Topolniţchi al istoriei românilor din Transilvania, am pri- istoricii care s-au ocupat de Dumneavoastră, dar nu le pot spune deodată pe toate.
Colaboratori mit destul de multe confirmări ale acestui fapt: inclusiv marii istorici maghiari, au căutat ori- Cu urări de sănătate şi noroc în toate, al
secuii sunt un popor de sine stătător! ginea secuilor în cu totul alte spaţii decât cele Dumneavoastră
prof. univ. dr. Petre Ţurlea Am fost foarte impresionat, în toamna lui legate de istoria veche a maghiarilor. Chiar Ion Coja
prof. univ. dr. Ion Coja 1996, la câteva minute după ce s-a anunţat că dacă nu s-a ajuns la o concluzie definitivă,
dr. Mircea Dogaru avem un nou preşedinte, când un reporter TV ceea ce este comun la mai toţi istoricii este că P.S.: Ca să vă fie mai clar cine sunt, ca idei
dr. Ioan Lăcătuşu şi preocupări, vă rog să intraţi şi pe www.ion-
dr. Gheorghe Funar a pornit pe străzile Capitalei şi întreba pe unul vă consideră un neam aparte faţă de unguri.
dr. Gheorghe Olteanu şi pe altul ce aşteaptă de la noul preşedinte: un Deci, dacă lucrurile stau aşa, de aici trebuie coja.ro. Sper să primesc un semn din partea
dr. Vlad Hogea tânăr, brunet, cu trăsături plăcute, a răspuns: pornit: nu de la declaraţia de autonomie terito- Domniilor Voastre. Fie el şi de supărare! Un
dr. Mircea Frenţiu Aştept de la noul preşedinte să recunoască rială, ci de la declaraţia de autonomie etni- semn că mă bag unde nu e treaba mea...
dr. Mircea Măran
prof. dr. Ion Ranca
ing. Nicolae Doroftei
prof. Ilie Şandru
prof. Ligia Dalila Ghinea
FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN
prof. Vasile Stancu
prof. Rodica Pârvan
prof. Doru Dobreanu
COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞ
prof. Alexandru Ciubîcă
prof. Mihaela Vatamanu Alexandrescu
prof. Georgeta Ciobotă
COMUNICAT
prof. Sanda Romana Feldiorean Consiliul Director al Forumu- niei, practică ce contravine uzan- al serviciilor secrete maghiare deopotrivă a românilor, maghiari-
prof. ing. Maria Peligrad lui Civic al Românilor din Covas- ţelor diplomatice şi relaţiilor din- a domnului Laszlo Kover, recu- lor, secuilor şi rromilor şi asupra
prof. drd. Costel Cristian Lazăr na, Harghita şi Mureş, în numele tre două ţări vecine, membre ale noscut pentru practicile sale de păcii din această parte a Europei.
Pr. Prot. Florin Tohănean
Pr. psh. Nicolae Floroiu celor 400.000 de români trăitori NATO şi ale Uniunii Europene. incitarea şi intoxicarea minori- Calitatea ţării noastre de mem-
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă în judeţele respective, condamnă Ne exprimăm surprinderea tăţilor maghiare din ţările vecine bră a NATO şi a Uniunii Europe-
Pr. Cristian Vlad Irimia declaraţiile făcute de preşedintele vizavi de lipsa de reacţie a clasei Ungariei. ne este de natură să confere Ro-
Pr. Iustin Gârleanu Parlamanentului Ungar, Laszlo politice româneşti faţă de această Solicităm instituţiilor abilitate mâniei un plus de stabilitate doar
Pr. Nicolae Bota Kover, la 12 martie 2011, la Târ- nouă incitare, prin manipulare, a ale Statului Român să ia măsuri- în măsura în care clasa politică
Pr. Adrian Stoian gu-Mureş, menite să inducă ideea radicalilor din Consiliile Naţio- le ce se impun pentru respectarea românească va înţelege că aceia
Pr. Ioan Tămaş
Lazăr Lădariu legitimităţii autonomiei teritoriale nale Secuieşti şi nu numai, pentru Constituţiei României şi comba- care au conceput fluturarea auto-
Constantin Mustaţă pe bază etnică a aşa-zisului ţinut obţinerea autonomiei pe criterii terea tuturor manifestărilor neo- nomiei etnice ca pe o sursă croni-
Lucilia Dinescu secuiesc nu numai ca un drept le- teritoriale a unei zone din inima revizioniste, menite a genera acţi- că de frustrare şi tensiuni trebuie,
Dan Tanasă gal, ci ca pe unul divin! României. uni destabilizatoare cu consecinţe în fine, contracaraţi cu promptitu-
Mihai Horga Apreciem că o asemenea de- Considerăm că acest episod grave, pe termen mediu şi de pers- dine, fermitate şi eficienţă.
Erich Mihail Broanăr claraţie reprezintă o imixtiune regretabil are o legătură nemij- pectivă, asupra populaţiei judeţe-
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor
brutală în viaţa politică a Româ- locită cu activitatea de fost şef lor Covasna, Harghita şi Mureş, Biroul de presă 14 martie 2011
publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).
Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
 Dosarele istoriei
15 MARTIE 1848 ŞI ROMÂNII ARDELENI (I)
‡ Mesajul lui 15 martie 1848 pare a fi: „Lanţuri pentru români!”
# dr. Gelu Neamţu
(Cluj-Napoca)
Mereu mi-am pus întrebarea ce a însem-
nat cu adevărat 15 martie 1848 pentru româ-
nii din Transilvania, deoarece istoriografia
maghiară şi aceea impusă de Mihail Roller la
noi în perioada stalinistă au făcut din această
zi un mit. În fapt, momentul 15 martie a fost
expresia împletirii unor idei liberale cu idei
conservatoare-naţionaliste cultivate cu mult
înainte de 1848 şi care atunci au atins apo-
geul. Programul revoluţiei ungare, elaborat
în 15 martie 1848, conţinea 12 puncte, dintre
care 11 se regăseau şi în programul revoluţi-
ei românilor din Transilvania, formulat în 15
mai 1848 la Blaj. Al 12-lea punct prevedea
uniunea Transilvaniei la Ungaria, adică
anexarea unui teritoriu care nu făcea par-
te din Ungaria şi care a şi constituit germe-
nele unui război civil nimicitor. Uniunea
forţată avea drept scop să salveze dominaţia
etnică a aristocraţiei maghiare din Transil-
vania, care se găsea într-o netă inferioritate
numerică faţă de români. De altfel, Kossuth
Lajos (foto jos), conştient de iminenta pră-
buşire a feudalismului, prevestea, încă din 16
august 1846, că: „Dacă miile de nobili şi-ar
pierde averea, iar naţionalitatea lor s-ar redu-
ce, cea mai mare parte a milioanelor care i-ar
ocupa locul, nu va mai fi maghiară”. Se im-
punea, deci, intensificarea deznaţionalizării
celorlalte etnii şi, concomitent, intensificarea
naţionalismului maghiar atât în Ungaria, cât
şi în Transilvania.
Veştile despre izbucnirea de la 15 mar-
tie ajung în Transilvania cam în 6-7 zile. La
Cluj, o primă manifestaţie are loc în 21 mar-
tie, când studenţii maghiari demonstrează cu
12 steaguri roşu-alb-verde pentru a-şi subli-
nia adeziunea la cele 12 puncte de la Pesta.
De atunci încolo, culorile roşu-alb-verde
s-au identificat în aşa măsură cu uniunea în-
cât maghiarii şi românii deopotrivă le-au şi
numit: „simbolul uniunii”. Exaltarea naţio-
nalistă din oraşele maghiare şi secuieşti nu
cunoaşte margini: se fac demonstraţii zgo-
motoase sub lozinca: „uniune sau moarte!”.
De cele mai multe ori, aceste demonstraţii
iau forme şovine; demonstranţii nesocotesc
sentimentele naţionale ale românilor şi saşi-
lor, forţând pe români şi pe saşi să-şi pună
cocarde maghiare care simbolizau uniunea.
În timpul războiului civil, secuii executau
pe loc orice persoană care nu purta cocarda
simbolică „roşu-alb-verde”, considerând că
respectivul se opunea uniunii.
Realitatea demonstrată de documente ară-
ta, însă, că 70 la sută din populaţia Transilva-
niei se opunea la uniunea care, la urma-urme-
lor, era un act de trădare izvorât din frica de
adevărata democraţie, care se prăvălea ca un
tsunami peste grofii şi baronii feudali ce în-
călcau de secole orice drept omenesc al ioba-
gilor. Un exemplu relevant de cum înţelegeau
autorităţile principiul democratic al libertăţii
presei, este scrisoarea guvernatorului Teleki,
care, la 23 martie 1848, îi scria cancelarului
Josika: „Unii tineri nechibzuiţi au vociferat
pentru libertatea presei, dar după ce le-am ex-
plicat celor cu mai multă judecată că cenzura
nu se poate desfiinţa, din cauza presei româ-
ne şi germane, chiar în interesul maghiarilor,
tinerii s-au liniştit”.
Aristocraţia şi autorităţile maghiare, intu-
ind că uniunea va fi o nucă prea tare pentru
ea, încearcă să lege desfiinţarea iobăgiei de
acceptarea uniunii. Reacţia nu s-a dovedit a fi
cea scontată de autorităţi. Au fost sate care au
refuzat desfiinţarea iobăgiei, dacă ea este le-
gată de uniunea Transilvaniei la Ungaria. Re-
fuzul de a mai presta robota începe, în fapt,
imediat după Adunarea Naţională de la Blaj,
din 3/15 mai 1848, şi în popor se consideră că
iobăgia a fost desfiinţată de către împărat, de
către Simion Bărnuţiu şi de către Episcopul
Andrei Şaguna (foto sus).
Deşi oficial iobăgia a fost desfiinţată în
18 iunie 1848 de „Dumineca Sfintei Treimi”,
dată fixată de către dietă, românii n-au vrut să
accepte ideea că evenimentul s-a produs din
mila domnilor, ci pentru că în epoca modernă
deschisă de revoluţie, aceştia nu o mai pu-
teau menţine sau, cum spunea poporul, „i s-a
plinit timpul!”, „i-a venit vremea”. Şedinţa
dietei de la Cluj, în care s-a proclamat formal
desfiinţarea iobăgiei (6/18 iunie 1848), este
descrisă extrem de plastic şi sugestiv de către
un martor ocular (Ioan Oros alias Rusu).
Iată cum o prezintă acesta: Cu o voce me-
talică tunătoare aproape, Wesseleny Miklos
îşi rosteşte discursul. După terminarea dis-
cursului, îşi aminteşte Oros, corpul dietal şi
publicul «numai printr-o strigare năduşită şi
scurtă, aşa zicând printr-o mârâitură de „să
trăiască” (ejen), au dat expresiune bucuriei
sale silite. Wesselenyi s-a iritat şi le-a zis că
la cuvintele de ştergere a robotelor şi dijme-
lor a crezut că o să-i crape urechile de strigă-
tele de „să trăiască” pe care le va auzi; însă,
cu părere de rău, a observat că aceea numai
printr-o mârâitură lină („lossu morai altal”)
aţi exprimat-o, din care trebuie să conchid că
şi în viitor aţi voi a susţine robotele».
Multe speranţe sincere s-au legat de 15
martie 1848, mulţi români erau educaţi la
şcoli maghiare şi în spirit maghiar şi credeau,
dacă nu în „Primăvara popoarelor”, cel puţin
în „spiritul timpului”. Masa mare a românilor
ardeleni a îmbrăţişat, însă, drumul arătat de
Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu, drumul pro-
priei revoluţii şi al egalităţii reale între fostul
stăpân şi fostul iobag. Dar trebuie înţeles şi
momentul istoric. Nu se putea transforma
dintr-o dată mentalitatea unui stăpân de io-
bagi obişnuit să domine, într-o mentalitate de
simplu cetăţean.
Punctul 12 (uniunea), mentalitatea de
stăpân şi şovinismul exacerbat au influen-
ţat şi au grăbit izbucnirea războiului civil
din Transilvania. Blestemul acestui răz-
boi civil s-a concretizat în circa 40.000 de
morţi (cifra e în curs de cercetare), în sute
de sate devastate şi incendiate. Ca expresie
a intoleranţei religioase faţă de români, au
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208)
fost arse complet 41 de biserici ortodoxe şi
30 de biserici greco-catolice (şi 12 biserici
greco-catolice arse parţial). Biserici orto-
doxe jefuite în întregime 319, iar biserici
greco-catolice 396. Deci rase de
pe suprafaţa pământu-
lui 71 de biserici ro-
mâneşti, numai
pentru că erau
româneşti şi
complet je-
fuite 715
bise-
rici
ro-
mâ-
neşti, numai pentru că erau româneşti.
Nu e de mirare că un jude primar, Buci
Mihai, intrând cu pipa aprinsă în biserica din
Hunedoara, în 11 aprilie 1849, spărgând şi
stricând totul în jur, printre sudalme, zicea că
„Dumnezeul românilor o murit”.
În 25 martie 1848, când ştirea despre
evenimentele de la Pesta ajunge şi la Târgu-
Mureş, cancelistul român Samoil Poruţiu se
adresează colegilor săi maghiari: „Fraţilor,
pentru ce pretindeţi că toate sunt numai un-
gureşti? Haid’ să zicem şi să jurăm pe Dum-
nezeul popoarelor!”. Aceste puţine cuvinte
au fost respinse cu dispreţ şi zgomot teribil.
Cele două documente (cu Buci şi Samoil Po-
ruţiu) nu sunt întâmplătoare; la 1848, dar şi
mai târziu, Dumnezeu era perceput de ma-
ghiari ca fiind exclusiv „Dumnezeul mare al
ungurilor”.
Iată cum consemnează aceasta un docu-
ment inedit până azi şi emis după un an de la
15 martie 1848. Documentul ordonă sărbă-
torirea zilei de 15 martie 1849 şi bisericilor
ortodoxe şi greco-catolice (un fel de „dragos-
te cu de-a sila”). Reproducem documentul
care poate fi grăitor nu numai pentru „etnia
lui Dumnezeu”, ci şi pentru clarificarea etniei
libertăţii care s-a câştigat la 15 martie 1848.
Este ordinul Comisiei Militare din Târgu-
Mureş către Consiliul Oraşului Târgu-Mureş
pentru a sărbători ziua de 15 martie (docu-
mentul este din 12 martie 1849).
Către Consiliul Oraşului liber
regesc Târgu-Mureş
15 martie 1848, ziua de naştere a libertăţii
3
ungureşti e însemnată fiindcă a acordat drep-
turi umane milioanelor şi a scos în evidenţă
o naţiune, care s-a impus de atunci în atenţia
Europei. A făcut să răsară un semizeu [e vor-
ba de Kossuth Lajos - n.ns.], care
punând stăpânire pe mâna
dreaptă şi prin aceasta
pe puterea naţiunii, a
fost în stare să ape-
re timp de un an
fătul libertă-
ţii şi să
păstre-
ze
naţiunea în puterea ei pli-
nă de curaj şi în neistovită
pregătire. Ziua aceasta a creiat patrioţi, care
în curând s-au prefăcut ca prin farmec în wa-
shingtoni maghiari şi au devenit în războiul
pentru libertate distrugători de oşti.
Un an s-a strecurat şi această naţiune
trăieşte încă şi va mai trăi, căci are un dum-
nezeu, care a dăruit sălaş străbunilor săi,
care a susţinut-o timp de un mileniu în mij-
locul milioanelor de bătălii, care i-a restituit
libertatea jefuită şi care nici anul trecut n-a
lăsat-o să se scufunde în potopul plin de in-
trigi al pismei. Către această fiinţă cerească,
către dumnezeul mare al ungurilor trebuie să
se îndrepte la apropiatul 15 martie cererea
şi rugăciunea de mulţumire, implorând aju-
torul său pentru fericirea naţiunii. Aceasta
urmează să se aranjeze de către consiliu prin
intermediul preoţilor respectivi. Se dispune,
totodată, ca oraşul să fie luminat în acea zi
seara, iar ducheanurile să se închidă. Din
şedinţa comisiei de ocârmuire militară din
Târgu-Mureş, la 12 martie 1849. Conte La-
zar Dionisie, locot. colonel
Şi, ca să încheiem cu această ciudăţe-
nie pentru noi românii, să vedem ce spu-
ne marele ziarist slovac Gustav Augustini
la sfârşitul secolului al XIX-lea (1899).
Într-un articol intitulat „Ura naţională”,
Gustav Augustini arată că pentru un popor
creştin este o adevărată „aberaţie” a avea
„Dumnezeu naţional” - adică un „Dumne-
zeu al maghiarilor” („a magyarok Istene”).
Făcând o incursiune în psihologie, Gustav
Augustini se întreabă dacă nu cumva în acest
fenomen al Dumnezeului naţional se găseş-
te explicaţia pentru „ura naţională?”.
(va urma)
 4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208) Istorie - Cultură

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic

în documente.” Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (XLV)
# dr. Gheorghe Olteanu
(Baden-Baden, Germania)
Aceasta este esenţa mentalităţii în care
sunt formaţi maghiarii, cu rarisime excepţii,
până în ziua de azi. Ea este negată, desigur,
de cei în cauză şi de complicii lor, este necu-
noscută majorităţii românilor, este incredibilă
pentru mulţi dintre cei confruntaţi cu mani-
festările ei şi ignorată atât de politicienii cât
şi de „intelighenţii“ iresponsabili, conduşi de
interese meschine.
Despre asta e vorba. Acest „joc” merge.
Da, şi dacă trebuie, atunci aici să se protesteze,
pentru a nu face, pe oricine, „să înghită” orice,
numai pe bază de promisiuni. Trebuie folosit
ră, dar dacă voi doriţi să vorbiţi româneşte, şi
noi dorim folosirea limbii ruse, a limbii ucrai-
nene, a limbii găgăuze. Dacă noi suntem ce-
tăţeni contribuabili, atunci din impozit cerem
să ni se restituie banii plătiţi pentru manualele
şcolare găgăuze, cele ruseşti şi cele ucrainene.
Nu poate fi doar că eu plătesc, iar tu mă ro-
mânizezi». Cum a replicat la toate acestea gu-
vernul central din Moldova? „Ciu-ciu pentru
voi! - toată lumea româneşte!” A ratificat legea
limbii oficiale, crezând că aceasta-i o chestie
măruntă, neglijabilă. Nu, dom`le! Ăştia şi-au
luat kalaşnikovul şi-au început să tragă. E bine
să se ştie că întreg acest teritoriu dincolo de
Nistru numai din 1954 aparţine Moldovei, în
baza unui ordin semnat de Stalin.
gativele, fără a consulta populaţia, şi contrar
oricăror principii etnice, economice, istorice,
sau geografice, va ceda Ucrainei Bucovina de
Nord, Herţa, Basarabia de Nord (Hotinul), Ba-
sarabia de Sud (judeţele Ismail şi Cetatea Albă)
şi o mare parte din raioanele fostei republici
transnistriene (Codâma, Balta, Pesciana, Cru-
tâi, Valea Hoţului, Ocna Roşie, Nani şi Bârzu).
Cedările se pot explica şi prin faptul că Ucrai-
na a fost cea care se ocupa cu organizarea ad-
ministraţiei în teritoriul răpit în 28 iunie 1940”.
- Cauza „secesiunii“ Transnistriei este,
pe lângă prezervarea privilegiilor populaţiei
rusofone, interesul Rusiei de a-şi menţine in-
fluenţa în regiune, de a avea o bază militară
în coasta de vest a Ucrainei şi cea de est a
încerc să mă folosesc de diplomaţia mea, re-
lativ destul de bine dezvoltată, cu un aseme-
nea management, prin care diplomaţii noştri
să apere pentru Ungaria arena internaţională a
păcii; atunci economisesc în ceea ce priveşte
armata, ca acele fonduri să le folosesc pentru
redresarea economiei naţionale. Numai acest
timp să rezist, 2-3 ani. Am să dispun, apoi, de
o asemenea economie naţională, care să poată
asigura finanţarea şi întreţinerea unei mici ar-
mate, cu un impact acceptabil. Acum ne aflăm
la acest al doilea stadiu. Următoarea întrebare
a fost legată de propagandă. Acesta este tot un
lucru care necesită bani, bani şi iarăşi bani. Ni-
mic altceva nu vă pot spune. (va urma)

cadrul corespunzător al convenţiei internaţio-
nale. Aşa - da! Se încalcă? - Înapoi! Nu! Acesta
trebuie să fie viitorul, ca fiecare dintre părţi să se
simtă îndatorată faţă de convenţia semnată.
Îmi spun mereu, oare cum e posibilă aceas-
tă meditaţie îndelungată? Cu ce se explică fap-
tul că Moldova, această republică scindată, de
dincolo de Nistru, vrea autodeterminare (desi-
gur, se va despărţi): dacă ceilalţi, românii, au
dreptul să tragă încoace, atunci şi ei au dreptul
să tragă încolo. Puţini înţeleg din ce anume se
naşte sciziunea. Eu vă pot da un exemplu în
acest sens. Găgăuzii, această minoritate mică,
turcă, din partea sud-estică a Moldovei, comu-
nitate de confesiune catolică de aproximativ
200 de mii de suflete, turci, băieţi zdraveni, cu-
rajoşi, au spus clar: „Dacă nu va fi aici aşa cum
dorim noi, vom încărca Kalaşnikov-ul şi vom
trage până când avem muniţie”. Foarte direct.
Acelaşi lucru îl spun şi ucrainenii, chiar şi ruşii,
cărora le prinde bine experienţa de luptă por-
cească dobândită în Afganistan, şi după cum
spun ei „pe ăia i-am mâncat aproape, ne-om
descurca şi cu românii ăştia”. Şi trag. Dar de
ce trag? Pentru că oferta ce au făcut-o guver-
nului central moldovenesc nu a găsit audienţă.
Ei au spus - «să rămânem liniştiţi o ţară unita-
O carte ghid:
Stalin a murit la 5 martie 1953.
„În 1455 cetatea Lerici, de la gura Nipru-
lui, arbora capul de zimbru, iar negustorii
plăteau vama domnitorilor Moldovei. La 1679
Duca Vodă era Domn al Moldovei şi Hatman
al cazacilor. O serie de acte medievale atestă
daniile pe care le făceau domnitorii Moldovei
supuşilor lor pentru serviciile aduse, în această
parte a Ţării Moldovei de dincolo de Nistru.”
(Octavian Căpăţână)
În ceea ce priveşte Transnistria, să mai ci-
tăm din „Totul despre românii de peste hota-
re“ de Viorel Dolha: „România Mare nu a în-
semnat însă o reunire în acelaşi stat a tuturor
românilor. În est, dincolo de Nistru, România
a lăsat încă sute de mii de români. Pe lângă
motivele propagandistice, înfiinţarea în cadrul
Ucrainei, la 12 octombrie 1924, a Republicii
Autonome Socialiste Sovietice Moldoveneşti a
recunoscut că marginea estică a românităţii
trecea cu mult de Nistru…
După cum se va vedea, URSS, în perioada
anterioară lui 28 iunie 1940, lăsa să se înţelea-
gă că va reuni ţinuturile româneşti din stânga
şi dreapta Nistrului formând o mare Republi-
că Moldovenească. La 2 august 1940 însă,
Sovietul Suprem al URSS, depăşindu-şi prero-
act al acelei monstruozităţi statale
Vorba vorbei
României, interes ce coincide cu al grupărilor
mafiote, bine reprezentate la Moscova, până
la vârful factorilor de decizie, pentru a-şi pu-
tea desfăşura nestingherite afacerile cu dro-
guri, armament şi carne vie. Motto: „Sunt mai des în criză de
Nu a făcut niciodată parte din Moldova is- cuvinte decât de idei”
torică. Caracteristic gândirii politice româneşti (Tr. Gânju: Arta de a gândi)
este că pretinde să-i revină înapoi din terito-
riul Ucrainei, Bucovina de Nord, acest spaţiu Răul răului - e bine
aproape patrulater (o voce din public - „care Şi-i dorit de orişicine
a fost al românilor”, H.A. - „N-are importan-
ţă”) pentru că aceasta este parte din Moldova Criza crizei - cum se ştie
istorică. Foarte bine! Atunci, teritoriul de peste Ne-ar aduce bucurie
Nistru trebuie să fie restituit! Nici asta nu se
poate - spun ei - pentru că aparţine Moldo- Boala bolii - sănătate
vei de azi. Păi aşa nu se poate face politică în De ea, vrem să avem parte
Europa. Despre armată atât pot să vă spun, că
procesul de reorganizare a armatei maghiare Moartea morţii - e pe bune
este în curs. Ne străduim să realizăm o armată „I-a murit moartea” se spune
mică, cu capacitate de impact. Mă rog, bani, …………………………….
bani şi iarăşi bani - atât vă pot spune. Altceva Şi din cele arătate
nimic. Asta este. Există o dilemă groaznică: Cui pe cui vezi că se scoate
dacă spun - acum mă voi ocupa de reorgani- Rău cu rău se dă la spate
zarea armatei - nu pot pune pe picioare eco- Cu puţin curaj - se poate!
nomia naţională, nu voi mai avea nici mâine,
Mihai Horga
nici poimâine o economie naţională prosperă.
(Roman, judeţul Neamţ)
Dacă acum îmi împreunez mâinile şi mă rog,
Consiliu de Coroană, care a pre- 16 octombrie 1918, le dădu dreptul

ARDEALUL
PĂMÂNT ROMÂNESC
- CXXXV -
# prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
Declaraţia lui Wilson
„«Aspiraţiunile naţionale ale
popoarelor, spusese preşedintele
Wilson la 11 februarie 1918 în faţa
Congresului american, trebuie să
fie respectate; în viitor, popoare-
le nu trebuie să mai fie dominate
şi guvernate decât de propriul lor
asentiment. Autodeterminarea nu
este o simplă frază. Ea este un prin-
cipiu imperativ de acţiune pe care
în viitor oamenii de stat nu-l vor
ignora decât în detrimentul lor!»
Preşedintele Statelor Unite vestea
popoarelor asuprite de milenii zorile
unei lumi noi. Premierul Ungariei
ameninţa aceleaşi popoare cu distru-
gerea totală, numai pentru că îndrăz-
niseră să-şi făurească din cuvintele
preşedintelui Wilson crez de viitor.
Mersul fulgerător al evenimente-
lor i-a depăşit însă cu mult prea mult
pe unguri, pentru ca ei să mai poată,
în ceasul al doisprezecelea, înfăptui
planul odios de distrugere a naţiona-
lităţilor, pe care nu-l putuseră realiza
cu metodele cele mai violente timp
de o mie de ani.
Ofensiva mareşalului Franchet
d’Esperey în sudul Balcanilor, spar-
gerea frontului de la Dobropolje,
înaintarea rapidă a Aliaţilor înspre
Sofia şi Constantinopol, capitula-
rea Bulgariei şi a Turciei, intrarea
României din nou în război la sfâr-
şitul lui octombrie 1918, mişcările
de afirmare naţională a popoarelor
nemaghiare din sânul monarhiei
dualiste au grăbit finalul ultimului
care dăinuia de atâta vreme în cen-
trul Europei.
Marele Talleyrand, în memoriul
pe care l-a adresat lui Napoleon după
bătălia de la Austerlitz, sfătuindu-l să
susţină Austria, a zugrăvit în câteva
cuvinte laconice, dar atotcuprinză-
toare, situaţiunea şubredă a acestei
împărăţii, care avea totuşi să mai dăi-
nuiască, prin teroare, încă un veac.
„Monarhia austriacă, spunea
genialul diplomat francez, este
un amestec, rău închegat, de state
diferite toate între ele prin limbă,
obiceiuri, religie, regimuri politice
şi civile şi care nu au alt bun co-
mun decât identitatea şefului lor.
O asemenea putere este de la sine
înţeles slabă.”
… şi desigur destinată pieirii!
În Consiliul de Coroană ţinut la
Viena la 15 octombrie 1918, împăra-
tul Carol, ultimul Habsburg, făcu un
suprem efort pentru a salva monarhia
de la prăbuşire, încercând a o trans-
forma într-un stat federal cu acorda-
rea unei largi autonomii tuturor naţio-
nalităţilor.
Era o recunoaştere târzie a juste-
ţei principiilor formulate de românul
Aurel Popovici în 1906.
Comportarea ungurilor în acest
cedat cu două săptămâni doar dez-
lănţuirea revoluţiei din Ungaria,
este de neconceput. Deşi pământul
se scufunda cu repeziciune vertigi-
noasă sub picioarele lor, ei nu reu-
şeau să-şi dea seama de realitate,
într-atât erau de orbiţi de patima lor
împotriva naţionalităţilor.
Wekerle, primul ministru al Un-
gariei, care succedase lui Ştefan Tisza
în aprilie 1918, dar care activa totuşi
după indicaţiile politice ale fostului
premier, se împotrivi cu energie mo-
dificării regimului dualist, mergând
până acolo încât ameninţa Austria cu
înfometarea, dacă împăratul va inclu-
de Ungaria în planul de federalizare.
Cu un an înainte, Tisza mani-
festase aceeaşi atitudine faţă de
autonomia românilor în cadrul unei
Austrii federale, declarând unui
emisar al contelui Czernin, care
îi sugerase această idee, că „acela
care încearcă să ia Ungariei numai
un singur metru pătrat din pământul
ei, va fi împuşcat”.
Ameninţarea ungurilor produse
efect asupra hotărârilor pe care avea
să le ia împăratul a doua zi după
Consiliul de Coroană de la Viena.
Într-adevăr, în mesajul pe care el îl
adresa „popoarelor sale” în ziua de
să se organizeze pe baza principiu-
lui autonomiei naţionale, excepţie
făcând doar românii şi celelalte naţii
aparţinând „Sfintei Coroane ungare”,
naţii menite în intenţia împăratului să
continue a suporta la nesfârşit jugul
dominaţiei maghiare.
Când Imperiul Habsburgic tros-
nea din toate încheieturile, când
vântul libertăţii popoarelor dărâma
în calea lui toate obstacolele artifi-
ciale pe care absolutismul le aşeza-
se între fiii aceluiaşi neam, ungurii
se cramponau în menţinerea forme-
lor vetuste ale unui sistem politic
pe cale să dispară pentru veşnicie
în negura istoriei.
Este unul dintre cele mai surprin-
zătoare exemple de neprevedere, de
lipsă de simţ politic şi de obstinaţiune
în susţinerea unei cauze iremediabil
pierdute, pe care ni le oferă istoria.
În clipa în care mesajul a procla-
mat intangibilitatea teritoriilor făcând
parte din Sfânta Coroană a Ungariei,
unitatea Ungariei încetase să mai fie
o realitate, devenind o simplă apa-
renţă formală. Popoarele supuse prin
violenţă erau pe calea dezrobirii şi ni-
mic nu le mai putea îndepărta de pe
această cale.”
(va urma)

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine.
Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd,
citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi
răstigneşte poezia.” (Tudor Gheorghe)
 Istorie - Cultură
Adevărata imagine a Craiului Iancu,
în mărturiile contemporanilor săi (III)
# dr. Ion Ranca
(Târgu-Mureş)
LUKACS BELA despre
AVRAM IANCU
«Tinerii de naţionalitate româ-
nă şi, mai cu seamă Avram Iancu
(foto), ascultau cu mare încordare
aceste confruntări, fiindcă proble-
ma îi interesa îndeaproape. Iancu,
mai ales, era profund preocupat
de starea delăsată a naţiunii din
care făcea parte. Pătruns în sanc-
tuarul civilizaţiei, tânărul reuşise
să priceapă, în cruda ei realitate,
neglijarea situaţiei naţiunii sale;
şi el, absorbit de spiritul secolului,
asimilase ideile călăuzitoare ale
vremii, se simţise, cu prea plinul
inimii sale, îngrijorat de soarta po-
porului român.
Nu aşa, domnilor - interveni
aprins în toiul unei asemenea dis-
cuţii, tocmai el care stătuse până
atunci tăcut şi nemişcat. Voi acţio-
naţi drept şi judecaţi cu părtinire.
Ştii prea bine că timpul de mult a
rupt acele lanţuri de fier pe care
voi vreţi să le menţineţi prin toa-
tă greutatea lor, în dauna propriei
noastre ţări.
- Nu ştiu dacă acea stare care,
indiferent de naţionalitate, din se-
cole în secole a cuprins o anumită
pătură a locuitorilor ţării noastre
înseamnă sau nu cătuşe pentru ţara
Ludovic Mocsary,
ales deputat de către români (III)
# Mircea Popa
(Cluj-Napoca)
Discursul lui Ludovic Mocsary,
din 8 februarie 1866, a fost o altă
probă de realism politic, pe care au
înţeles-o toate naţionalităţile asu-
prite. El a fost secondat în această
direcţie de Vicenţiu Babeş, astfel că
cei doi matadori ai apărării naţio-
nalităţilor au fost extrem de lăudaţi
în ziarul sârbesc „Zastava” şi în-
tâmpinaţi cu numeroase telegrame
de felicitare. La fel s-a întâmplat şi
cu „Gazeta de Transilvania”, care
a dat o caldă apreciere poziţiei lor
prin articolul intitulat Efectele vor-
birilor din Camera ungară, în care
arată că „nimeni nu va putea zice
că Mocsary nu e astăzi, dintre toţi
ungurii, cel mai stimat la români”.
Efectul la care se referea publica-
ţia privea acţiunea lui Cornel Dia-
conovici, redactorul Enciclopediei
Române, care a luat iniţiativa adu-
nării de semnături pentru un album
omagial pe care dorea să i-l ofere
„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea
ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l
vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un
început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“
noastră... - dădu replica unul din-
tre tineri -, dar această stare a fost
sancţionată prin lege şi prin practi-
ca legală timp de mai multe secole
şi, având în vedere originea ei, de-
loc nu poate fi numită nedreaptă.
Ar fi o strâmbătate şi o nemernicie
dacă, acum, subit, prin răsturnarea
acestei stări, s-ar face nesigură via-
ţa a mii şi mii de oameni, năpăstu-
„Corbul alb între unguri”
debaterului politic maghiar.
Atitudinea arogantă şi sfidătoare
a cercurilor guvernamentale în ceea
ce priveşte activitatea lui Ludovic
Mocsary a nemulţumit profund pe
deputaţii sârbi, slovaci şi români
din parlament. Văzând că un ase-
menea apărător obiectiv şi dezinte-
resat al drepturilor lor este înlăturat
din viaţa politică, sârbii au fost cei
dintâi care s-au gândit la o ripostă
pe măsură. Astfel, la 28 mai 1887,
Partidul Naţional Sârb a oferit lui
Mocsary mandatul de deputat al cir-
cumscripţiei Bacica, avându-se în
vedere frumoasa apărare pe care el
a făcut-o, în 1878, fruntaşului poli-
tic sârb Svetozar Miletici. Mocsary
a acceptat să-şi depună candidatura
la Bacica, dar, din păcate, alegerile
nu i-au dat câştig de cauză şi el a
pierdut cu 429 de voturi contra 536.
În aceste condiţii, când deputatul
român ales la Caransebeş, Traian
Doda, a refuzat să participe la viaţa
parlamentară maghiară, de comun
acord cu ceilalţi trei deputaţi români
ire care s-ar atribui numai faptului
că există copiii taţilor.
- Nu rămâne fără răzbunare
desfiinţarea imediată a drepturilor
seculare, desrădăcinarea necugeta-
tă a instituţiilor seculare. (...) - adă-
ugă un altul. Puteţi să învăţaţi din
exemplul altor state unde trans-
formarea bruscă, lovind interesele
multora, a atras după sine zguduiri
aleşi, dar care boicotaseră Came-
ra, românii bănăţeni se gândesc să
urmeze şi ei exemplul sârbilor. O
nouă alegere de deputat la Caran-
sebeş, în locul lui Traian Doda, îi
adusese mandatul de deputat pro-
topopului Mihail Popovici de Or-
şova, dar acesta s-a gândit să refuze
mandatul în favoarea lui Mocsary.
A fost una dintre manevrele tactice
cele mai abile şi mai pline de roade
din viaţa politică a românilor bănă-
ţeni, dovedind şoviniştilor unguri că
românii pot trece peste deosebiri de
rasă spre a-şi alege un reprezentant
în parlament doar pe considerente
de principii. Ştirea despre modul
de ripostă al românilor a fost dată
publicului prin intermediul ziarului
„Luminătorul” de la Timişoara. În
numărul din 23 aprilie -1 mai, se
publică Apelul către toţi alegăto-
rii Partidului Naţional Român din
cercul electoral al Caransebeşului,
prin care se aduce la cunoştinţa vo-
tanţilor noua situaţie prin care un
maghiar vrea să-i reprezinte în ca-
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208)
puternice în toate domeniile vieţii
naţionale. Ei spun: să se respecte
drepturile istorice.
- Iar eu zic - ripostă Iancu iri-
tat - că drepturile istorice trebuie
să se răstoarne în faţa drepturilor
umane.
- Ei bine - tăie vorba, din nou,
un al treilea tânăr - să nu dezmin-
ţim reputaţia veche a neamului
nostru, să practicăm mărinimia cu
toată dărnicia, să eliberăm iobăgia;
dar ţara e datoare să recompenseze
paguba materială suferită astfel de
către privilegiaţii de până acum.
- Nu. Nu ne trebuie mărinimia
voastră. (...) - strigă cu totul in-
dignat Iancu. În numele poporului
român eu vă resping mărinimia,
fiindcă este datoria voastră faţă de
ţară şi faţă de voi înşivă să desfiin-
ţaţi neapărat sistemul urbarial, căci
în secolul al XIX-lea asemenea
instituţie nu poate să existe, fără
batjocură şi stigmatizare, în orice
ţară civilizată, iar voi vă conside-
raţi ţară civilizată. (...) - adaugă
tânărul. Discuţia deveni tot mai în-
focată şi tot mai dezlănţuită. Luară
cuvântul şi alţi tineri români, care
împreună cu Iancu, au frecventat
cercul tinerilor maghiari şi saşi.
În cursul dezbaterilor, agitaţia lui
Iancu s-a transformat în iritare.
- Voi trebuie să renunţaţi la
sistemul urbarial fără pretenţie de
răscumpărare. Asuprirea, forţa, nu
sunt justificate niciodată. E destul
meră pe români. „Un act important,
rar şi unic în felul său, avea să clari-
fice presa naţională, în timp ce presa
guvernamentală maghiară a consi-
derat actul lui Mocsary o sfidare, o
rătăcire iremediabilă, prin care „nu
va face decât să crească şi mai mari
coarnele nesatisfăcutului daco-ro-
mânism”. Botezându-l Miciariu,
după numele său maghiarizat, un
ziar maghiar de la Cluj îşi exprima
deschis insatisfacţia pentru faptul că
maghiarii nu au ştiut „să găsească
pedeapsă destul de mare care să-l
osândească pe acela care păcătuieşte
împotriva sa”. Toate aceste comen-
tarii răuvoitoare au făcut obiectul
unor dezvăluiri critice de proporţii
în presa românească, publicându-se
atât concluziile pe marginea lor, cât
şi răspunsul lui Mocsary la aceste
multe insinuări făcute, arătând că
rămâne neclintit „legat de acele idei
pe care le-am avut şi până acum în
chestiunea independenţei de stat şi
în chestiunea naţională”. Mocsary
a dovedit, prin comportamentul său
de parlamentar, că a rămas credin-
cios acestei declaraţii. Toate luările
sale de atitudine din cameră sunt pă-
trunse de respectul pentru adevăr şi
echitate naţională şi socială. Ca de-
putat al românilor, el se pronunţă, la
14 martie 1889, cu privire la legea
ce viza armata ţării, propunând ca
examinarea ofiţerilor români să se
5
că timp de mai multe secole aţi
uzurpat acest drept în mod nepe-
depsit, dar poporul român, naţiu-
nea mea, nu mai este copil. Dacă
nu-i acordaţi la timpul potrivit li-
bertatea, el şi-o va cuceri. Voi veţi
răspunde, apoi, pentru urmări. Nu
se poate ca din povara generală să
vă plătiţi mărinimia. Eu nu pot în-
gădui naţiunii mele să plătească, în
acest scop, niciun ban.
După aceste cuvinte provoca-
toare ale lui Iancu, au urmat decla-
raţii nu mai puţin vehemente din
partea celorlalţi tineri. Înclinaţia
noastră naţională nicidecum nu
este aceea de a ne înfricoşa la pro-
vocare şi, în asemenea caz, recu-
noaştem mai puţin dreptatea. Nici
mentalitatea domnişorilor nobili
maghiari nu era de aşa manieră în-
cât să fi potolit iritarea lui Iancu.
- Ori eliberarea poporului meu,
desfiinţarea sistemului urbarial
pentru totdeauna şi fără despăgu-
biri, ori moartea. (...) - izbucni el
într-un ton ameninţător şi, urmat de
colegii săi români, părăsi sala într-o
surescitare maximă. Au pornit ca-
re-ncotro, prin toate părţile ţării, să
lucreze intens pentru cauza pe care
au îmbrăţişat-o cu întreagă ardoare
a temperamentului tineresc. Iancu
s-a îndreptat spre regiunea minieră
a Transilvaniei, în patria sa, între
brazi, şi a vorbit băştinaşilor nevo-
iaşi ai codrilor despre libertate şi
despre luminare.» (va urma)
facă în limba naţională în cazul re-
gimentelor grănicereşti. La 16 apri-
lie 1890, a intervenit în dezbaterile
privind legea averilor grănicereşti,
susţinând dreptul localnicilor la pă-
şunile şi pădurile pe care le foloseau
de veacuri. În stilul său caracteristic,
el a dat publicităţii, în 1890, o nouă
broşură privind administraţia de
stat, în care se arăta că el pledează
pentru „forma istorică a municipiu-
lui şi pentru principiul guvernării de
la sine a comitatelor”. (va urma)
Paznic la Vatră
Dăinuire
Profesorului
Paul Voinescu
din Sfântu-Gheorghe,
judeţul Covasna
Pământ montan -
Transilvanie,
ai fost leagănul
strămoşilor,
şi pururi rămâi
celor de-o limbă
şi-un nobil neam,
străbun şi dulce
aşternut căpătâi.
Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele
(Nicolae Iorga)
 6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208)
Cluj
IPS Andrei Andreicuţ şi PS Irineu Bistriţeanul,
candidaţi pentru rangul de mitropolit
Înalţii ierarhi bisericeşti care au participat,
marţi, la Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului şi Clujului, au decis, cu
unanimitate de voturi, menţinerea listei cu cei
doi candidaţi eligibili pentru rangul de mitro-
polit şi cel de arhiepiscop, desemnaţi, în ca-
drul consultării desfăşurate în ziua precedentă,
în Sinodul Mitropolitan al Clujului.
Adunarea Eparhială a considerat că nu
se impune completarea celor
două candidaturi - cea a Ar-
hiepiscopului de Alba-Iulia,
IPS Andrei Andreicuţ (foto,
dreapta), şi a Episcopului vi-
car al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului, PS Iri-
neu Bistriţeanul (foto, stân-
ga) - cu încă un ierarh eligibil.
Şedinţa specială de consul-
tare a Sinodului Mitropolitan al
Clujului, Albei, Crişanei şi Ma-
ramureşului cu membrii Adu-
nării Eparhiale a Arhiepiscopi-
ei Vadului, Feleacului şi Clujului, precum şi
cu membrii de drept reprezentând celelalte
Eparhii din Mitropolie, s-a desfăşurat sub
conducerea Preafericitului Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitorul de
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Ma-
ramureşului, în Aula „Nicolae Ivan” a Facul-
tăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
Şedinţa specială a fost precedată de oficie-
rea unui Te Deum în Catedrala Mitropolitană.
În cadrul Adunării consultative au fost
În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES
prezentate numele Arhiepiscopului de Al-
ba-Iulia, IPS Andrei Andreicuţ, şi a Epis-
copului vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Fe-
leacului şi Clujului, PS Irineu Bistriţeanul
- anunţaţi, luni, în Sinodul Mitropolitan al
Clujului, ca şi candidaţi la succesiunea în
scaunul mitropolitan şi de arhiepiscop a
Înaltpreasfinţitului Bartolomeu Anania,
trecut la cele veşnice la 31 ianuarie 2011.
Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei, pă-
rintele Bogdan Ivanov, a declarat că „lista cu
numele celor doi înalţi ierarhi va fi înaintată
Sfântului Sinod, care se va întruni în şedinţă
de lucru, vineri, 18 martie, la reşedinţa pa-
triarhală din Bucureşti, pentru a-l alege, prin
vot secret, pe viitorul Mitropolit al Clujului.
Ceremonia de întronizare va fi oficiată de În-
tâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, pe
25 martie, de Bunavestire, în Catedrala Mi-
tropolitană din Cluj-Napoca”.
Eveniment
Statul în stat funcţionează perfect.
Mai trebuie doar pus pe hârtie
# Doru Decebal Feldiorean dinţilor CJ Harghita, Borboly Csaba, şi CJ
(Sfântu-Gheorghe) Covasna, Tamas Sandor, în care aceşti bravi
maghiari-secui şi acum unguri - of Doamne,
Pe 15 martie 2011, la Miercurea-Ciuc, că atâta le-au ameţit de nici ei nu mai ştiu ce
două lucruri importante s-au petrecut con- sunt, punem rămăşag - ne ung la suflet cu
form unui comunicat de presă remis redacţi- voroave înduioşătoare despre steag, simbo-
ei noastre de Consiliul Judeţean (CJ) Harghi- listică, bunici, sentimente, ţara-mamă, ţara-
ta. Şi anume: arborarea steagului secuiesc şi natală etc. etc..
depunerea jurământului pentru cetăţenia Pe scurt. Asta este - domnilor guvernanţi
maghiară chiar aici, în inima României. Se portocalii (momentan), roşii, galbeni şi de
mai precizează în document că la eveniment care culori aţi mai fost sau veţi mai fi - ăştia
au participat viceprim-ministrul Republi- şi-au creat deja demult, pe banii românilor,
cii Ungare, Semjen Zsolt, subsecretarul de un stat în stat, cu toate cele necesare, şi voi
stat al Republicii Ungare, Repas Zsuzsanna, dormiţi în papuci, trădând fără să clipiţi pen-
preşedintele UDMR şi ministrul Culturii şi tru liniştea financiară confortabilă pe care,
Patrimoniului Naţional din România, Kele- fără excepţie, o aveţi. Îi mai doare, deocam-
men Hunor, precum şi preşedinţii consili- dată, doar că nu-i pusă treaba pe hârtie, dar o
ilor judeţene Harghita, Covasna şi Mureş, vor face şi pe asta, fiţi fără grijă. De fapt, sun-
teţi, se vede treaba. Ne-am
răcit, noi, românii din Co-
vasna, Harghita şi Mureş,
destul gura pe tema asta,
v-am atras atenţia din toate
punctele de vedere, cu lux
de amănunte şi întotdeau-
na la timp. Dar, v-a durut
în cot, de fiecare dată. Poa-
te nici acolo. Aşa că prea
multe nu mai sunt de spus.
Decât că sunteţi o cloacă
nefericită de trădători, pe
linie, de Neam şi Ţară, iar
Foto: Consiliul Judeţean Harghita dacă pentru aceasta în via-
Borboly Csaba, Tamas Sandor şi respectiv, ţa pământească nu credem că sunt speranţe
Lokodi Edit Emoke. Manifestări fastuoase să fiţi traşi la răspundere, ne răcorim măcar la
- ce mai?!, treabă serioasă în toată regula, gândul că posteritatea vă va aşeza acolo unde
nu aşa, oricum. Şi ni se mai dau acolo două vă este locul. Adică la mizerabila groapă de
declaraţii - lacrimogene, nu alta - ale preşe- gunoi a Istoriei.
 Eveniment Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208) 7
De ziua maghiarimii de pretutindeni,

Steagul Iranului pe Consiliul Judeţean Covasna!?

# Doru Decebal Feldiorean
(Sfântu-Gheorghe)
Să facem infarct, nu alta, mai zilele tre-
cute, pe 15 martie 2011, când, la Sfântu-
Gheorghe, în capitala ju-
deţului Covasna, un nou
steag a apărut pe una din
clădirile publice, mai precis
pe Consiliul Judeţean (CJ).
Ne-am oprit şi ne-am holbat
ca proştii, neînţelegând des-
pre ce este vorba, nici chiar
noi, cei atât de obişnuiţi, în
ultimii ani, cu tot felul de
textile la care pe-aici li se spune şi steaguri.
De ce? Pentru că pe lângă steagul Ungariei,
apărut în plus pe clădire alături de cele exis-
tente permanent, am zărit, pe partea opusă,
şi steagul Iranului!! Veţi spune că am luat-o
razna. Aşa ne-am gândit şi noi pe moment.
Şi atunci ne-am mai frecat o dată, la ochi,
ne-am mai holbat o dată, dar rezultatul, in-
contestabil, ne-a dat la fel. Steagul Iranului -
sau, în orice caz, ceva foarte, foarte asemănă-
tor (vezi medalion) - era arborat pe sediului
CJ Covasna.
M
Maii târziu,
â i am ajuns
j lla redacţie,
d i ddar stin-
i 1157/2001 ((vezii alături ) şii ne iimagi-
lă i dde ce), i
dardul de pe instituţia cu pricina nu-l puteam
uita. Am întors povestea, tulburaţi, pe toate
năm ce-o fi vrut domnul preşedinte Tamas
Sandor (foto, centru) să ne arate cu steagul
feţele. Trecem peste faptul că oricum drape- acesta - al Iranului sau, oricum, cam aşa ceva,
lul Ungariei vecine şi al Iranului (?!) nu erau că altul semănător n-am găsit, oricât am cău-
arborate legal, tat. Ce-o fi vrut marele conducător mai vechi
conform H.G. maghiar-secui şi mai nou ungur (încă nu i s-a
uscat cerneala pe actul de cetăţean al ţării ve-
cine)? Ce-o fi vrut omul, dom’le? O fi avut
invitaţi de colo, din Iran, de le-a arborat ălora
steagul? Că de la unguri sigur a avut… Nu
ştim. Posibil. Dar oricum, ceva nu e în regulă.
Şi, totuşi, în ruptul capului nu ne-ar tre-
ce că ar putea, fie şi din greşeală, un atât de
mare nagy maghiar-szecui-ungur să ridice
drapelul altui steag în locul celui al ţării-ma-
mă! Oooh, nu, nu!!! Aşa ceva nu s-ar putea
întâmpla! Cum?! Tocmai cu ţara-mamă să
se petreacă una ca asta?! Cu atât de mult iu-
bita şi adorată ţară-mamă…?! Ioi.
H.G.1157/2001
privind arborarea drapelului României,
intonarea imnului naţional şi
folosirea sigiliilor cu stema României
ART. 6
Pe teritoriul României drapelele altor
state pot fi arborate numai împreună cu
drapelul naţional al României şi numai
cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de
stat, al unor festivităţi şi reuniuni inter-
naţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri
publice stabilite de autorităţile adminis-
traţiei publice locale.
ART. 9
1) În situaţia în care odată cu drapelul
României se arborează şi unul sau mai
multe drapele de stat străine, drapelul
României se arborează astfel:
a) când drapelul României se arbo-
rează alături de un singur drapel de stat
străin, drapelul României se va aşeza în
stânga, privind drapelul din faţă;
b) când drapelul României se arbo-
rează alături de mai multe drapele de stat
străine şi numărul drapelelor este impar,
drapelul României se va aşeza în mijloc.
Dacă numărul drapelelor este par, drape-
lul României va fi aşezat în stânga dra-
pelului împreună cu care ocupă centrul,
privind drapelele din faţă.
2) Toate drapelele de stat care se ar-
borează vor avea dimensiuni egale şi vor
fi amplasate la acelaşi nivel.
ART. 24
1) Constituie contravenţii următoare-
le fapte:
g) arborarea drapelului sau a fanio-
nului altui stat, cu alte dimensiuni decât
cele ale drapelului României şi cu alte
ocazii sau în alte condiţii decât cele pre-
văzute la art. 6, 7 şi 9.

„N-o să-mi ierte Să-l spânzur pe Sandor Petofi? şedintele României (sanchi) va Cum să-i supere el pe udemerei,
# Adrian Teacă

udemeriştii…”
# Adrian Teacă
(Braşov)
Exact acum un an, mă aflam
în biroul primarului din Târgu-
Secuiesc (judeţul Covasna), pen-
tru un interviu. „Am o jumătate
de oră”, mi-a spus grăbit şi cam
sâcâit. Am stat până la urmă trei
ore, timp în care am băut nu ştiu
câte cafele şi am ras aproape un
pachet de Marlboro. Mi-a plăcut
omul. Tânăr, destupat la minte,
cultivat, fără fiţe şi fasoane. Avea
o grămadă de idei şi de proiecte
pentru „târgul breslelor”, de care
mi-a tot povestit cu entuziasm.
Ne-am despărţit cumva amici,
după ce la început ne uitam unul
la altul pieziş.
Un lucru mi-a spus atunci, de
care mi-am amintit acum. „N-o
să-mi ierte udemeriştii că am smuls
oraşul din mâinile lor. Le-am stri-
cat aranjamentele.” UDMR a avut
primari şi majoritatea în Consiliul
Local din Târgu-Secuiesc timp de
18 ani. Şi a lăsat în urmă, zicea pri-
marul, „un dezastru”. Acest Racz
Karoly, apărut „de nicăieri” (deşi
era un prosper om de afaceri), a
candidat din partea Partidului Ci-
vic Maghiar şi a câştigat zdrobitor.
Văd acum că a fost priponit
pentru mită. Habar n-am dacă a luat
sau ba. Mai degrabă nu-mi vine să
cred, omul e destul de înstărit cât
să nu-l tenteze 10.000 de lei. Ce-
va-ceva nu miroase bine. Ştia că
udemeriştii îi poartă sâmbetele. Şi
că abia aşteaptă un prilej ca să se
răzbune şi să „reocupe” oraşul.
Uite că au făcut un prim pas
acum, cu „mâna” unui afacerist
udemerist. Iar DNA Braşov l-a
reţinut chiar în preziua Congresu-
lui PCM, care trebuia să se ţină la
Târgu-Secuiesc. Nu vi se aprinde
un beculeţ? Mie da! Nu degeaba
se ţine morţiş UDMR de pulpana
PD-L. Are destule de câştigat. In-
clusiv raderea unor primari ai „ci-
vicilor”, care ar putea să-i strice
ploile la alegeri!
(Braşov)
Dacă eu aş înnebuni brusc mâi-
tăcea ca un rahat în cucuruz. Bu-
libaşul n-are timp de chestii d-as-
tea, el trebuie să reformeze statul,
care-i proptesc Guvernul? Cum
să zică el ceva de pastorul Tokes,
care aruncă nişte declaraţii de om
ne şi m-aş duce în centrul oraşului pardon, pedeleul, el trebuie să se nebun? Cum să-l contreze pe şeful
Sfântu-Gheorghe (judeţul Covas- zborşească la televiziunile mogu- Parlamentului de la Budapesta,
na) cu o momâie înfăţişându-l pe leşti, el e ocupat să facă glumiţe care vorbeşte la Târgu-Mureş de
Sandor Petofi (conducătorul re- tâmpite cu Ponta, el are treabă cu parcă s-ar afla în Ungaria imperi-
voluţiei maghiare de la 1848), pe mandatul lui, din care s-ar lipsi ală? Uite ce zic: dacă mâine se vor
care aş spânzura-o, ce credeţi că aş (dacă aveţi timp să-l credeţi!) de pişa secuii pe păpuşa lui, după ce
păţi? Presupunând că aş scăpa de un an, hai doi, el se ţigăneşte cu alt o să-i înfigă un ţăruş în piept, mă
linşajul secuilor furioşi, sigur m-ar gitan zbanghiu, ăla al franţujilor, jur că o să aplaud zgomotos. Să
ridica Poliţia, aş fi dus la Parchet ce mai, e prins rău, nene! n-avem vorbe…
şi mi s-ar face dosar penal pentru
profanare de simboluri etc.. Şi aş
lua uşurel doi, trei ani de pârnaie.
Dar asta numai după ce aş fi con-
trolat la bibilică.
După cum ştiţi deja, un cre-
tinoid din Garda Secuilor, Csibi
nuştiucum, care mai e şi funcţio-
nar la Finanţe, de prin Miercurea-
Ciuc, l-a spânzurat pe Iancu. Ce
credeţi că va păţi hunul ăsta cu
creierii în flăcări? Pun pariu că va
lua o amendă de 200 de lei. Ma-
xim. Care amendă va fi plătită de
UDMR. Altfel, se vor strofoca pe
la teveuri nişte politicieni, mai ales
din Opoziţie, ăia din udemereu vor
regreta ipocrit, bla, bla, bla.
Aş mai pune o prinsoare: pre-
 8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208)
Strategia „paşilor mici”, discriminări
pozitive, privilegii şi multă obrăznicie!
(urmare din pagina 1)
Situaţie în care potrivit este să
parcurgem, într-o întoarcere în timp,
„cuceririle”, victoriile obţinute prin
„paşii mici” ai struţo-cămilei”, din
1990 încoace. Acelui „succes de eta-
pă”, de la începutul acestor rânduri,
i-au precedat alte numeroase victo-
rii ungureşti asupra românilor din
Ardeal, cu acordul deplin al tuturor
guvernanţilor postdecembrişti. Cea
mai mare, mai semnificativă dintre
ele, este Legea Educaţiei Naţionale,
prin care, cu mână românească şi
prin trădarea de partid a parlamenta-
rilor Puterii portocalii (PDL, UDMR,
UNPR, minorităţile), s-a ajuns ca
limba română, oficială în stat, să fie
umilită şi predată, în şcolile maghia-
re din Ardeal, ca limbă străină. Chiar
Marko Bela afirma că o cucerire, pre-
cum cea de acum, prin Legea Educa-
ţiei Naţionale, maghiarimea n-a mai
cunoscut de o sută de ani! Printre
vulnerabilităţile actualului Guvern
Boc, printre inepţiile, absurdităţile,
aberaţiile portocalii, se situează, cu-
prinsă în aceeaşi lege antiromâneas-
că, anticonstituţională, antieuropea-
nă, şi predarea Geografiei şi a Istoriei
României în limba maghiară. Trădare
şi concesie nepermise, care l-au iritat
până şi pe un parlamentar al Puterii,
deputatul clujean Mircea Giurgiu,
care cere abrogarea articolului 37
(alineatul 8) din Legea Educaţiei Na-
ţionale. „Atâta timp - spune el - cât
se desfiinţează şcoli româneşti prin
Ardeal, dar se înfiinţează pentru ma-
ghiari, chiar dacă ar fi doar un singur
elev, nu-i bine! La Săvădisla (judeţul
Cluj), se predă doar în limba maghia-
ră! De ce Geografia şi Istoria Româ-
niei să fie predate în limba maghiară,
în şcolile de stat?” Şi mai aminteşte
domnul Mircea Giurgiu ceva. Dacă,
în conformitate cu articolul 13 din
Constituţie, limba oficială este limba
română, iar lor nu le convine, refu-
ză să o înveţe şi s-o vorbească, n-au
decât, ca şi în alte state europene şi
ale lumii, să-şi facă şcoli particulare.
N-au decât!
Vă mai amintiţi, apoi, de acele în-
ceputuri ale obrăzniciei udemeriste?
Pretenţiile lor au debutat cu tablele
şi inscripţionările bilingve, în jude-
ţul Mureş, la intrările (în) şi ieşirile
din localităţi cu 20 la sută populaţie
maghiară, mai pe la început, apoi ce-
rând ca maghiara să fie a doua limbă
în administraţie şi justiţie?! Sub pre-
siuni continue şi şantaj, beneficiari
ai „discriminărilor pozitive” de tot
felul, minoritarii maghiari au obţi-
nut tot ce au dorit. Chiar şi mai mult.
Chiar şi ce nu au sperat. Au venit,
apoi, cu aberaţia numită autonomia
Doi patrioţi români ardeleni,
la moment aniversar
Eminenţi publicişti, profesorul Ilie Şandru (stânga) şi gazetarul Lazăr Lădariu
(dreapta) se află la ceas de sărbătoare, primul împlinind, pe 22 martie 2011, vârsta de 76
de ani, iar cel de-al doilea, câteva zile mai târziu, pe 25 martie, 72 de ani. Şi pe această
cale, le dorim celor doi iubitori de Ţară şi de Neam, colaboratori ai „Condeiului arde-
lean”, cu care ne mândrim că suntem contemporani, sănătate, putere de muncă, bucurii
alături de cei dragi şi tradiţionalul „La Mulţi Ani!”.
teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc,
pe criterii etnice, „sub hegemonia to-
tală a simbolurilor maghiare şi a unei
dorite puteri suverane în Ardeal”. Ce
doresc ei, de fapt? Ceva atât de clar,
dar nevăzut - cu voită miopie - de gu-
vernanţii actuali: un separatism „de
jure”, deoarece el „de facto” există!
Adică, să fie stăpânitori ai unei părţi
din teritoriul Statului Român, având
Parlament, Guvern, Poliţie, învăţă-
mânt, consilii judeţene, prefectură,
tribunale proprii. Din acel moment,
al înfăptuirii aberaţiei, asupra acelei
părţi încetează autoritatea Statului
Român. Adevăr asupra căruia atrage
atenţia, într-o scrisoare deschisă, şi
domnul Cezar Lupu, azi locuitor în
Germania!
Cred că românii îşi mai amintesc,
apoi, şi cine a reamplasat, la Arad,
statuia Ungariei Mari, simbol al urii
şi intoleranţei milenare, în memoria
celor 13 generali care, la 1848-1849,
au căsăpit zeci de mii de români ar-
deleni! Cine? PSD-ul, avându-l prim-
ministru pe Adrian Năstase!
În aceeaşi idee a epurării etni-
ce în zona secuizată se înscrie şi o
afirmaţie a noului lider al UDMR,
Kelemen Hunor, privind Legea mi-
norităţilor naţionale. „Adoptarea Le-
gii privind statutul minorităţilor na-
ţionale s-ar putea realiza - spunea el
- inclusiv prin angajarea răspunderii
Guvernului, pentru că acest proiect
trebuie trecut, prin Parlament, foar-
te repede!” Deci, trebuie trecut, şi
încă „foarte repede”, deoarece a
fost supus dezbaterilor în anii 2005,
2006, 2007, pe timpul guvernării
Tăriceanu, prin „asumarea răspun-
derii”. Cine nu ştie că preţul sem-
nării protocolului, în continuare, cu
Coaliţia Puterii, este tocmai trecerea
Legii statutului minorităţilor prin
asumarea răspunderii Guvernului
Boc? Orice trădare are un preţ! Dar
dacă nu trece aşa cum vrea UDMR?
„Atunci vom avea o problemă” - a
clamat Kelemen Hunor. Şantaj! Vor
întoarce foaia şi vor sări în barca
USL (Uniunea Social Liberală)?
Nu te mai miri, în faţa atâtor ar-
gumente, că primarul din Miercurea-
Ciuc, Raduly Robert (la rădăcini de
origine românească!), îi prigoneşte
pe patronii care nu folosesc limba
maghiară pe firmele româneşti, atâtea
câte mai sunt ele pe acolo. Adică, pe
banii lui, omul, românul privat, patro-
nul, este „obligat” să scrie pe firme-
le lui şi în limba lui Attila?! Acelaşi
dus cu pluta, Csibi Barna, sare la
gâtul celor de la ISU Harghita, furi-
os că nu scriu şi ungureşte pe fron-
tispiciul unei instituţii militarizate a
Statului Român! Cum pot fi numite
astfel de acţiuni altfel decât terorism
maghiar?! Patronii unguri şi secui au
firme exclusiv în limba maghiară!
Niciun cuvânt românesc pe acolo,
în inimă de Românie! Nu-i de mira-
re, deoarece ei contează pe trădările
unor români, cum este un consilier
local PNL, un vândut, cântând în
struna UDMR, de acord, mizerabilul,
chiar cu schimbarea Zilei Naţionale a
României, 1 Decembrie. „Totul - zice
el, cumpăratul cu arginţii Iudei, dân-
du-şi arama pe faţă -, pentru a nu mai
leza sentimentele maghiarilor!” În
numele multiculturalismului invocat
- indirect fiind de acord chiar cu aceia
care atacă valorile şi simbolurile na-
ţionale româneşti, necruţându-l nici
măcar pe marele artist Tudor Gheor-
ghe - uitând, cu totul, de cei 40.000
de români ardeleni ucişi, printre ei
100 de preoţi spânzuraţi, de cele 300
de sate, biserici şi mănăstiri ortodo-
xe şi greco-catolice arse şi rase de pe
faţa pământului, de alţi mii de români
răniţi, schilodiţi pe viaţă în anii 1848-
1849!
„Consecinţele enorme ale con-
cesiilor făcute unui ONG” - după o
exprimare a excelentului jurnalist Ion
Marin de la „Ultima oră”! -, ale unei
desfaceri a Cutiei Pandorei, în acest
context tensionat, de către guvernan-
ţii actuali, prin finanţări şi privilegii
de toate felurile, acordate UDMR,
au început demult să se vadă. Dubla
cetăţenie şi apartenenţa, prin ea, la
două ţări, România şi Ungaria Sfân-
tului Ştefan (primii care au cerut-o
fiind preşedinţii consiliilor judeţene
din Mureş, Harghita şi Covasna - Lo-
kodi Edita Emoke, Borboly Csaba
şi respectiv Tamas Sandor), este una
dintre ciudăţeniile zilelor noastre. Au
fost deschise birouri pentru cetăţenia
ungară la Târgu-Mureş, Sighişoara,
Fântânele şi Sovata, de către PCM şi
CNMT. La Arad, numărul celor care
au cerut cetăţenia ungară depăşeşte
1.000! În România aceasta de sufe-
rinţe şi deziluzii, urâtă de cei veniţi
din „vitregele depărtări”, numai de
aşa ceva nu mai era nevoie. Cineva
exclama, mai zilele trecute: „Toţi cei
care şi-au depus acte, cerând cetăţe-
nia ungară, n-au decât să părăsească,
urgent, România. Plece ei în draga
lor Ungarie!”. Rolul enorm acordat
UDMR, de guvernarea portocalie în
această politică românească deplo-
rabilă, drepturile colective, tot mai
multe, „respinse de plano de Uniunea
Europeană şi sancţionate de dreptul
internaţional”, toate au fost posibile
din cauza „cedărilor fără frontiere”
ale preşedintelui Traian Băsescu, ale
Guvernului-marionetă, care i-au luat
pe udemerişti în hărăbaia lor portoca-
lie. Încurajaţi de drepturile colective,
de separatismul etnic nesancţionat,
de aberaţiile dâmboviţene, ei, nepri-
etenii României, şi-au permis, şi-şi
permit, să atace şi să ameninţe stabi-
litatea în Ardeal, cerând renunţarea la
principiul fundamental al Constitu-
ţiei, stipulat în articolul 1: România
este stat naţional unitar!
Aceste periculoase concesii au
permis şi obrăznicia „Jobbik”, par-
tid de extremă dreaptă din Ungaria,
recunoscut pentru campaniile lui
agresive, prin discursul xenofob!
Ce are, oare, te întrebi, „Jobbik” cu
Târgu-Mureşul, unde europarlamen-
tarul Szegedi Csanad şi-a deschis un
birou? Ce are, el şi „Jobbik”, comun
cu România? În aceeaşi nepermisă
obrăznicie se înscrie şi întâlnirea de
la Târgu-Mureş, tocmai cu câteva
zile înainte de 15 martie - în pofida
tuturor protestelor unor oameni de
bun-simţ şi ale unor ONG-uri, prin-
tre care şi APDO-LIDER (Asociaţia
pentru Protecţia Drepturilor Omu-
lui - LIDER) -, în prezenţa lui Vona
Gabor, preşedintele „Jobbik”. A fost
prima întâlnire, în afara Ungariei, a
acestui partid de extremă dreaptă! Ce
se urmăreşte? Vitus Ors, reprezen-
tantul „Jobbik” pentru Transilvania,
declara că partidul acesta extremist
doreşte „să transmită mesaje nu doar
din Budapesta”, ci „să aducă politica
lor cât mai aproape de maghiarii din
Ardeal”. Totul, „în numele reconci-
lierii româno-maghiare”. Cum? Prin
jigniri antiromâneşti şi prin declara-
rea sprijinului pentru autonomia teri-
torială, pe criterii etnice, a aşa-zisului
ţinut secuiesc? Zadarnic declară Ke-
lemen Hunor: „Nu am avut relaţii in-
ternaţionale cu formaţiunea de extre-
mă dreaptă din Ungaria!”. Declarativ,
nu! În realitate, da! Există, totuşi, o
limită în toate. Chiar şi în obrăznicie!
Cum nemaipomenită obrăznicie este
şi afirmaţia preşedintelui Parlamen-
tului Ungariei, Kover Laszlo, care
declara, tocmai în Palatul Culturii din
Târgu-Mureş, cu două zile înainte
de 15 martie, că-i de acord cu auto-
nomia teritorială pe criterii etnice a
aşa-zisului ţinut secuiesc şi cu cetăţe-
nia ungară, clar amestec în treburile
interne ale României! Ce merită ăş-
tia? Se spune că-i bine şi mai târziu,
decât niciodată! Să fie luaţi de guler,
duşi până la graniţă şi direcţionaţi,
cu un şut în fund, spre Budapesta, să
fie declaraţi, precum a fost şi avocata
austriacă Eva Maria Barki, persona
non-grata! Trebuie să le arătăm aces-
tor nenorociţi că, într-adevăr, trăim
într-o Românie locuită de români, nu
în Ţara lui Papură Vodă, să se plimbe
ei ca prin lobodă!
Editorial
Ciudat lucru! Rămâi uimit cum
poate UDMR să prelungească ago-
nia Guvernului Boc, această bom-
bă cu ceas, struţo-cămila care nu-i
nici partid, nici uniune culturală!
Uniunea nu s-a înscris niciodată la
Tribunalul Bucureşti, în Registrul
Partidelor Politice, aşa cum preve-
de legea! De fiecare dată, mereu la
guvernare sau în preajma scaunului
Puterii, la culoarea roşu-alb-verde
azi şi-a mai adăugat, conjunctural
şi cameleonic, şi un pic de portoca-
liu. Cei 1.431.807 (nu 2,5 milioane,
cum se vehicula eronat în mass-me-
dia!), reprezentând 6,6 la sută din
populaţia României, după recensă-
mântul din 18 martie 2002, faţă de
cei 89,4 la sută români, deţin atâ-
tea funcţii în Guvernul României
(vicepremier, miniştri, secretari de
stat, directori prin ministere, şefi de
agenţii, prefecţi, subprefecţi, funcţii
grase prin serviciile deconcentrate),
dovedindu-se, într-adevăr, că „tim-
pul istoric este altul decât cel al unei
vieţi”. În vremea unui Boc premier
„aflat (căzut) între două scaune”, se
văd, tot mai mult, rezultatele celor
21 de ani de guvernări postdecem-
briste păguboase, de trădări şi vân-
zări antinaţionale.
Cerând ca 15 martie să fie sărbă-
toare oficială, cei care, din naţiona-
litate conlocuitoare, se declară, prin
Harghita, Covasna şi, parţial, Mureş,
popor şi vor autonomie teritorială pe
criterii etnice, visând o altă Regiune
Autonomă Maghiară, după modelul
Tirolului de Sud, o reînviere a „Pă-
mântului Secuiesc”, ne mai jignesc o
dată. Iar cei care le netezesc drumul
celor hăulind de bucurie spre visatul
ţinut secuiesc nu intuiesc măcar că,
dacă vor obţine şi această aberaţie,
afectaţi, până la urmă, nu vor fi doar
românii ardeleni, ci România întrea-
gă! Copţi în rele, să nu simtă ei, gu-
vernanţii, naufragiul, furtuna la ori-
zontul cu nori tot mai ameninţători?
Văzându-i pe cei care azi trădează
interesul naţional, cei care au reîntre-
git România, la 1 Decembrie 1918,
s-ar întoarce în mormânt. Nu-i destul
că au aruncat ţara în hăurile sărăci-
ei, ducând-o pe ultimul loc în UE?
Acum sunt în stare, pentru un pumn
de voturi, să accepte, tot prin asuma-
rea răspunderii, o nouă regionalizare
- de fapt, revenirea la Regiunea Auto-
nomă Maghiară de tristă amintire - şi
Legea statutului minorităţilor! Din
păcate, îmbuibaţii zilei văd doar gră-
mezile banilor lor, au grijă de burţile
pline, nu văd şi pericolele! Conştiin-
ţele profunde ale neamului românesc
se vor trezi şi, cu siguranţă, într-o zi îi
vor da de-a dura!
 Eveniment - Sport
Profesorul Nicolae Moldovan, la nouă decenii de viaţă
# prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
Sâmbătă, 12 martie 2011, la Centrul Ecleziastic de Do-
cumentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu-Gheor-
ghe, judeţul Covasna, a avut loc o emoţionantă întâlnire a
domnului Nicolae Moldovan cu prietenii săi, prilejuită de
împlinirea, în această zi, a frumoasei vârste de 90 de ani.
Agapa organizată l-a omagiat pe învăţătorul, profesorul, di-
rectorul de şcoală, omul de cultură, cercetătorul etnograf,
creatorul de cultură, patriotul şi truditorul în câmpul activi-
tăţilor civice ajuns nonagenar.
Într-o atmosferă caldă, afectuoasă, plină de respect şi gra-
titudine faţă de cel care a rămas decanul de vârstă al elitei
comunităţii româneşti, au luat cuvântul dr. Ioan Lăcătuşu, Pr.
militar Ioan Cucu, av. Ioan So-
lomon, col. (r) Ioan Grigorescu,
prof. dr. Luminiţa Cornea, prof.
ing. Maria Peligrad şi subsemna-
tul, care au evidenţiat meritoasa
activitate desfăşurată de nenea
Nicu pe tot parcursul vieţii sale,
subliniind activităţile la care mai
participă şi în prezent. Cu această
ocazie, Forumul Civic al Româ-
nilor din Covasna, Harghita şi
Mureş i-a adresat sărbătoritului
un emoţionant mesaj, pe care îl
reproducem alături, oferindu-i,
totodată, cărţi şi flori.
În cuvântul său, sărbătoritul a mulţumit pentru atenţia
acordată de societatea civilă românească şi şi-a reamintit
câteva momente deosebite din viaţa sa, încântând auditoriul
prin expunerea plăcută şi plină de vervă umoristică, dar şi
de învăţăminte pentru cei care l-au înconjurat cu dragoste,
în acest important moment al vieţii. În final, nonagenarul
a închinat un pahar de vin cu fiecare dintre participanţii la
această întâlnire de suflet. Din partea redacţiei şi a colabo-
ratorilor „Condeiului ardelean” vă urăm, nene Nicule, un
sincer şi călduros „La Mulţi Ani!”.
Domniei Sale,
Domnului Nicolae Moldovan
Distinse şi iubite prietene!
La împlinirea venerabilei vârste de 90
de ani, ne îndreptăm gândurile noastre de
preţuire şi recunoştinţă spre învăţătorul,
profesorul şi directorul de şcoală Nicolae
Moldovan, care prin exemplul personal,
activitatea sa profesională şi managerială,
în fruntea colectivului de cadre didactice,
a reuşit să facă din Şcoala de la Vâlcele
o unitate şcolară de elită din fostul raion
Sfântu-Gheorghe. Meritele în domeniul
formării, educării şi instruirii tinerei gene-
raţii, al desfăşurării unor activităţi extraşco-
lare model, cu elevii şi tinerii satului, i-au
fost răsplătite de societatea românească a
timpului cu acordarea titlului de „Învăţător
Fruntaş”, în anul 1956, a Ordinului „Tudor
Vladimirescu” - clasa a V-a, în 1969, şi a
promovării sale în funcţia de vicepreşedin-
te al Comitetului de Cultură şi Artă al jude-
ţului Covasna, în anul 1968.
Ne adresăm, acum la împlinirea celor
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208)
nouă decenii, omului de cultură Nicolae
Moldovan, care a condus, cu conştiincio-
zitate, dăruire şi profesionalism, timp de
trei ani, destinele culturii şi artei pe me-
leagurile covăsnene şi a activat peste 30
de ani în acest domeniu. Această perioadă
a deschis câmpul afirmării şi împlinirii
adevăratei sale personalităţi, cea de cerce-
tător, valorificator şi creator de cultură şi
artă, recunoscut de lumea artistică a ţării
ca fiind un talentat şi iscusit artist al lem-
nului, osului şi penelului.
Cu acest prilej, elogiem pe eminentul
cercetător Nicolae Moldovan, care, în ca-
litate de etnograf-muzeograf al Muzeului
Judeţean din Sfântu-Gheorghe, a străbătut
satele covăsnene, în lung şi-n lat, cerce-
tând viaţa ţăranilor români şi maghiari,
achiziţionând o cantitate impresionantă
de mărturii etnografice, întemeind prac-
tic colecţiile de icoane pe sticlă, cele ale
portului popular şi a multor altor piese et-
nografice româneşti care au întregit colec-
ţiile de la actualul Muzeu Secuiesc.
A colaborat la elaborarea Dicţionarului
Etnografic al României, la realizarea unor
expoziţii naţionale şi regionale, a publicat
de-a lungul timpului la revistele de speci-
alitate - Aluta, Acta şi Angvstia - şi-n pre-
sa regională şi locală, numeroase studii,
comunicări, articole privind etnografia
şi istoria acestor locuri, a scris volumul
„Mărturii despre oameni şi locuri din Car-
paţi”, monografia localităţii natale Vâlcele
şi a staţiunii balneare din aceeaşi localitate,
fapte pentru care Grupul de Cercetare „I. I.
Russu”, la cel de-al doilea Colocviu Naţi-
onal din anul 2010, i-a acordat premiul cu
acelaşi nume.
Aducem acum omagiul nostru patrio-
9
tului Nicolae Moldovan, care a apărat glia
strămoşească în fierbintea vară a anului
1944, aflându-se încă pe băncile Şcolii
Militare, şi a contribuit, în rândurile Ar-
matei Române, la eliberarea de sub stăpâ-
nire străină a teritoriilor cuprinse între Va-
lea Prahovei şi nordul oraşului Brno, din
Cehia. Mărturie a faptelor Sale de arme
stau distincţiile: „Eliberarea de sub jugul
fascist”, „Virtutea Ostăşească”, „Crucea
comemorativă a celui de Al II-lea Răz-
boi Mondial”, Medalia sovietică „Cauza
noastră este Dreptatea”, precum şi obţine-
rea gradului de ofiţer superior, în rezervă,
al Armatei Române.
Ne adresăm, cu respectul cuvenit,
truditorului pe tărâm comunitar Nicolae
Moldovan, care a îndeplinit şi mai înde-
plineşte în cadrul unor organizaţii negu-
vernamentale (Asociaţia Veteranilor de
Război, Asociaţia Cultul Eroilor ş.a.)
funcţii de conducere; celui care, pentru
serviciile aduse comunităţii, a fost bine
meritat cu zece ordine şi medalii şi peste
30 de diplome, printre care „Diploma de
Cetăţean de Onoare al comunităţii româ-
neşti din Sfântu-Gheorghe”, „Diploma
de Onoare PRO-URBE a municipiului
Sfântu-Gheorghe”, acordată de Consiliul
Local în anul 1998, recunoscându-se,
astfel, stima şi respectul de care se bucu-
ră din partea tuturor concetăţenilor, indi-
ferent de etnie.
Acum, la împlinirea a 90 de ani, îţi
urăm „La Mulţi Ani!”, distinse prietene!
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate pentru a pu-
tea realiza proiectele viitoare şi a te bucura
de împlinirile vrednicilor tăi urmaşi.
Sfântu-Gheorghe, 12 martie 2011

Oţelul Galaţi este, şi de la reluarea campionatului, liderul Ligii I

Li g a I Timişoara topeşte Oţelul?

CLASAMENT
Televizări
# Andrei Mihai Braşoveanu
(Sfântu-Gheorghe)
M V E I GOL P A Rezultate
etapa etapa
Patru dintre candidatele la titlu 1 Oţelul Galaţi 21 14 3 4 27-15 45 +12
s-au împiedicat etapa trecută, care 2 FC Timişoara 21 11 10 0 39-23 43 +13
s-a cam dovedit a fi cu ghinion 3 FC Vaslui 21 11 6 4 30-19 39 +6

a XXI-a a XXII-a
pentru granzi. În primul rând, Ga- 4 Steaua 21 10 5 6 27-19 35 +5
laţiul a pierdut, neaşteptat, la Târ- 5 Rapid 21 9 7 5 29-13 34 +1
gu-Mureş, apoi Rapidul şi Dinamo 6 Dinamo 21 9 7 5 43-33 34 +1
au remizat în favoarea celorlalte 7 Gaz Metan Mediaş 21 9 7 5 25-19 34 +4
Vineri, 11 martie Vineri, 18 martie
candidate din top 6 şi, în sfârşit, 8 CFR Cluj 21 7 8 6 33-28 29 -1
Pandurii Tg. Jiu - Gloria Bistriţa Gaz Metan M. - Pandurii Tg. Jiu
Vasluiul n-a putut trece de stegari 9 Astra Ploieşti 21 5 11 5 21-21 26 -4
0-0 (GSP TV - 16:30)
sub Tâmpa chiar dacă a condus 10 FCM Târgu-Mureş 21 7 5 9 21-30 26 -7
Victoria Brăneşti - Steaua Victoria Brăneşti - FC Timişoara
ostilităţile pe tabelă. Cum de CFR 11 FC Braşov 21 5 10 6 21-24 25 -î
0-1 (Digi Sport - 18:30)
nu mai are rost să vorbim în calita- 12 Gloria Bistriţa 21 6 6 9 22-27 24 -9
Gloria Bistriţa - Rapid
te de candidată la campionat, vom 13 „U“ Cluj 21 6 6 9 26-38 24 -9
mai spune doar că etapa a fost, prin 14 „U“ Craiova 21 5 6 10 24-27 21 -9 Sâmbătă, 12 martie (Antena 1 - 20:30)
urmare, una favorabilă Stelei şi Ti- 15 Victoria Brăneşti 21 4 8 9 26-35 20 -10 „U“ Cluj - Unirea Urziceni
mişoarei, care au mai redus din di- 16 Pandurii Târgu-Jiu 21 4 8 9 19-30 20 -10 4-2 Sâmbătă, 19 martie
ferenţa ce le desparte de vârf. 17 Unirea Urziceni 21 4 6 11 14-28 18 -15 FCM Tg. Mureş - Oţelul Galaţi Oţelul Galaţi - „U“ Cluj
În runda de la sfârşitul acestei 18 Sportul Studenţesc 21 3 1 17 19-37 10 -20 1-0 (GSP TV - 15:00)
săptămâni, capul de afiş pare a-l Rapid - Dinamo Steaua - FC Vaslui
ţine întâlnirea din Ghencea, dintre Liga Campionilor Europa League Retrogradare 0-0 (Digi Sport - 20:30)
Steaua şi Vaslui.
Duminică, 13 martie Duminică, 20 martie

Optimi de finală
Sportul Studenţesc - Gaz Metan M. CFR Cluj - Sportul Studenţesc
RETUR 0-1 (GSP TV - 16:00)
FC Timişoara - „U“ Craiova „U“ Craiova - Astra Ploieşti
Marţi, 8 martie Marţi, 15 martie 4-0 (Digi Sport - 18:00)
FC Barcelona - Arsenal 3-1 (în tur 1-2) Bayern - Inter 2 - 3 (1-0) Dinamo - FCM Târgu-Mureş
Shatior Doneţk - AS Roma 3-0 (3-2) Manchester - Ol. Marseille 2 - 1 (0-0) Luni, 14 martie (Digi Sport - 20:00)
Miercuri, 9 martie Miercuri, 16 martie Astra Ploieşti - CFR Cluj
Schalke 04 - FC Valencia 3-1 (1-1) Real Madrid - Ol. Lyon 3 - 0 (1-1) 1-1 Luni, 21 martie
Tottenham - AC Milan 0-0 (1-0) Chelsea - FC Copenhaga 0 - 0 (2-0) FC Braşov - FC Vaslui Unirea Urziceni - FC Braşov
1-1 (GSP TV - 20:30)
 10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208) Comunicat - Sudoku - Şah

Asociaţia
ţ „Noi
„ Românii”
Comunicat de presă
Asociaţia „Noi Românii” a vizionat, cu
tristeţe, spectacolul oferit lumii, din munici-
piul Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, ţara
România, în ziua de 15 martie 2011, de tână-
rul Csibi Barna, funcţionar al statului nostru,
liderul grupării extremiste „Garda Maghia-
ră” din localitate. Am recepţionat şi mesajul
ce dorea să-l transmită şi suntem profund
îngrijoraţi de faptul că în România democra-
tică sunt îngăduite, de către autorităţile statu-
lui, asemenea manifestări extremist-şovine,
teroriste.
Credem că nonreacţia instituţiilor statului
abilitate pentru apărarea sa derivă din faptul
că membri ai unei organizaţii culturale antiro-
mâneşti sunt plasaţi în toate structurile de pu-
tere, parlament, preşedinţie, guvern, ministe-
re, agenţii guvernamentale, consilii judeţene,
municipale, orăşeneşti şi comunale, companii
naţionale etc.. Ei lucreză activ pentru destruc-
turarea României ca stat. Au promovat agre-
siv legi antiromâneşti, un exemplu edificator
fiind Legea Educaţiei, continuă cu solicitarea
adoptării noii legi a împărţirii teritoriale şi o
altă lege a minorităţilor, practicând condiţio-
narea politică a unui guvern nepopular, lipsit
de încrederea cetăţenilor.
Este vina tuturor partidelor politice româ-
neşti că nu au găsit soluţii viabile pentru ca
minoritatea maghiară din România să fie re-
prezentată de persoane care să dorească buna
convieţuire cu românii. Cvasitotalitatea re-
prezentanţilor actuali ai minorităţii maghiare
susţin doar enclavizarea etnică, cu rezultat
final autonomia pe criterii etnice şi exclude-
rea românilor şi a limbii române din judeţele
Covasna, Harghita şi Mureş.
Este vina actualilor politicieni aflaţi la
guvernare că, pentru dorinţa de a rămâne la
putere, sunt dispuşi să ia toate măsurile ce-
rute de reprezentanţii maghiarilor pentru ca
România să nu mai fie un „stat naţional, su-
veran şi independent, unitar şi indivizibil”,
conform cu Art 1. (1) din Constituţie.
Tăcerea, neafirmarea niciunei opinii, este
percepută ca acceptare. Putem trage, deci,
concluzia că atât preşedintele României,
Traian Băsescu, preşedintele Senatului, Mir-
cea Geoană, preşedintele Camerei Deputaţi- Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate
lor, Roberta Anastase, cât şi primul ministru identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu
Emil Boc sunt de acord cu manifestările trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu
publice ale liderului „Gărzii Secuieşti” din trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată.
Miercurea-Ciuc. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun
Asociaţia „Noi Românii” dezavuează folos.
Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor
comportamentul actualilor lideri români,
sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor
care nu face altceva decât să jignească nea-
rămase.
mul românesc de pretutindeni.
Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit
rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc
Ioan Mugur Topolniţchi, 17 martie 2011 mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.
Director executiv

Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah

33.Txg5+! Rf7 [Sau 33...Rh8 34.Dxf8+ Dg8

LEGENDELE VII: SVETOZAR GLIGORIĆ

Cunoscutul mare maestru sârb
a împlinit luna trecută venerabila
vârstă de 88 de ani.
Teoretician de renume mondi-
al şi autorul unei carţi de excepţie,
„Joc împotriva figurilor”, a fost
timp de aproape 15 ani primul ju-
cător al fostei Iugoslavii. Unanim
apreciat pentru fair play-ul său şi
pentru umorul rafinat, Svetozar
Gligorić (foto) (se citeşte Gligo-
rici) este una din legendele vii ale
şahului mondial.
Într-un interviu dat în timpul
celebrului meci URSS - Restul lu-
mii, disputat în 1970 la Belgrad, el
a considerat partida de mai jos drept una dintre cele mai bune din cariera sa.
O reproducem, cu comentariile sale traduse din cartea sus-amintită.
Gligoric, Svetozar - Petrosian,Tigran V a flancului regelui este necesară pentru a
împiedica ameninţarea e4-e5. 20.Cd1 De7
[A55]
Belgrad, 1954
(comentarii de Svetozar Gligorić)
1.d4 Cf6 2.c4 c5 3.d5 e5 4.Cc3 d6
5.e4 Cbd7 6.Cf3 a6 7.Ne2 Ne7 8.0–0 0–0
9.Ce1 Ce8 10.Cd3 Cc7 11.a4 Tb8 12.Ne3
Ng5 Negrul dispune de mai puţin spaţiu şi
de aceea este bine să schimbe o pereche de
figuri şi mai ales nebunul de câmpuri ne-
gre care poate fi considerat nebun „rău“.
Nu mergea 12...b5 din cauza 13.axb5 axb5
14.cxb5 Cxb5? 15.Cxb5 Txb5 16.Cxe5!.
13.Dd2 Nxe3 14.Dxe3 h6 Cu ideea de a
juca 15...Dg5. 15.a5! Pregătind terenul
pentru atacul pe flancul damei. 15...b5
16.axb6 Cxb6 17.b3 Ta8 18.f4 Albul are
iniţiativa şi el procedează corect deschi-
zând coloana „f“, deoarece negrul nu poate
folosi câmpul e5 pentru figurile sale. 18...
exf4 19.Dxf4 f6 Această slăbire forţată
Diagrama 1
21.Ce3 g5!? O mutare impulsivă, cauza-
tă de supraaprecierea poziţiei. Dorind să
ocupe mai mult spaţiu şi să mărească pre-
siunea pe coloana „e“, negrul îşi slăbeşte
35.Dxg8# - n.n] 34.Txf6+!! (Al doilea sacrificiu
de turn decide imediat - n.n) 34…Rxf6 35.Dxf8+
Rxg5 Desigur nu 35...Df7 din cauza 36.Tf5+!
36.h4+ şi negrul a cedat. La 36...Rg6 [Sau a) 36...
considerabil flancul regelui. 22.Cf5 Nxf5 Rg4 37.Df4#; b) 36...Rxh4 37.Df4#] urmează
23.Dxf5 Un schimb convenabil pentru alb. 37.Cf4#! 1-0
De ce oare a mers negrul pe această cale?
23...Dh7 24.Dg4 Tae8 25.Tf5 Apare acum
evident că planul început de negru cu 21 Problemã propusã
...g5 este favorabil...albului. 25...Cd7
26.Taf1 Te7 27.b4! (Vezi diagrama 1) pasionaþilor de ºah
Începutul asaltului final asupra poziţiei
adverse. 27...cxb4 28.c5! h5! 29.Dg3 Tur- COOK Eugene Beauharnais
nul negru din e7 ar fi devenit extrem de Wilke’s Spirit of the Times 1868
puternic după schimbul damelor: 29.Dxh5
Dxh5 30.Nxh5 Txe4. 29...Txe4 30.c6 Este
important ca acest cal să fie îndepărtat de-
oarece de pe d7 el apără câmpurile e5, f6 şi
f8. 30...Txe2 Dacă 30...Cb6 atunci 31.Dxd6
Txe2 32.Txg5+! (Acum negrul trebuie să
sacrifice dama jucând 32...Dg7, deoarece la
32...Rh8 urmează 33.Dxf8+ Dg8 34.Dxg8#
şi după 33.Txg7+ Rxg7 34.Dxc7+ Tf7
35.Dxb6 avantajul material al albului este
uriaş - n.n) 31.Dxd6! Albul nu are de ce să
Diagrama 2
Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)
O problemă cu o „cheie“ deosebit de ingenioasă,
după care rezultă o multitudine de variante
secundare, care de care mai frumoasă.
Soluţia problemei:
2.Da3# 1–0
g)1...Tc5+ 2.Rxc5# ]
d)1...e4 2.Cgf4#; e)1...f5 2.Cxe5#; f)1...Tb4+ 2.Rxb4#;
[ Sau a)1...Tc7 2.Dd6#; b)1...Ta4 2.Rxa4#; c)1...Tc6 2.Rxc6#;
se grabească să ia calul din d7. 31...Cb5 La 1.Rb5! Td4
31...Cb6 ar fi urmat 32.Txg5+!, ca în varian-
ta din comentariul precedent. 32.Dxb4 Cb8 ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDE
(Vezi diagrama 2) doron50ro@yahoo.com
 Traduceri Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208) 11

Traduceri din presa de limbă maghiară

Stimate Domnule Preşedinte!
În calitate de cel mai important demnitar de
stat al României, reprezentând poziţia oficială
a României, aţi declarat, în februarie 2009, la
Budapesta, în prezenţa preşedintelui Republi-
cii Ungare, că Pământul Secuiesc nu va avea
niciodată autonomie, la care aţi mai adăugat că
România este stat naţional unitar şi nu va recu-
noaşte niciodată drepturile colective.
În perioada respectivă, noi, subsemnaţii,
v-am adresat o scrisoare deschisă în care v-am
atras atenţia că afirmaţiile dumneavoastră con-
travin dreptului internaţional, sunt în contra-
dicţie cu obligaţiile internaţionale asumate de
România, lezează respectul de sine al poporului
secui şi încearcă că creeze o situaţie de forţă
majoră care periclitează stabilitatea europeană.
În 27 ianuarie 2011, în cadrul Adunării Ge-
nerale Parlamentare a Consiliului Europei, la
întrebarea formulată de Gaudi-Nagy Tamas, re-
prezentantul JOBBIK în cadrul Parlamentului
Ungar, referitoare la autonomia teritorială a Pă-
mântului Secuiesc, dumneavoastră aţi precizat
că noi nu susţinem teoria autonomiei pe criterii
etnice, în locul acesteia promiţându-le comuni-
tăţilor locale o autonomie administrativă.
Domnule Preşedinte!
În scrisoarea deschisă pe care v-am adre-
sat-o în februarie 2009, v-am adus la cunoştin-
ţă faptul că, prin astfel de afirmaţii, Dumnea-
voastră - şi politica română oficială condusă
de Dumneavoastră - încercaţi, invocând noua
constituţie a României, născute în urmă cu 18
ani, să negaţi o realitate existentă de peste o
mie de ani, trecutul societăţii secuieşti bazate
pe autodeterminare şi existenţa de azi a co-
munităţii secuieşti care numără şi în prezent
650.000 de cetăţeni.
V-am adus la cunoştinţă şi atunci, şi confir-
măm şi cu această ocazie: constituţia poporului
secuiesc a existat sub formă scrisă încă din anul
1500 şi prevedea încă de pe atunci principiul in-
dependenţei justiţiei şi al apărării nevinovăţiei.
V-am adus la cunoştinţă, şi popoarele Euro-
pei ştiu că strămoşii noştri nu au sosit în Tran-
silvania furişându-se unul câte unul. Poporul
secuiesc, dispunând de o cultură străveche cre-
ată de el însuşi, de un statut juridic propriu, şi-a
apărat decenii de-a rândul - la nevoie cu arma
şi cu preţul vărsării de sânge - pământul natal,
dăinuirea sa comunitară, respectând drepturile
altor popoare.
V-am atras atenţia, Domnule Preşedinte, şi
la momentul respectiv, şi vă aducem la cunoş-
tinţă din nou, că poporul secuiesc indigen tră-
ieşte şi azi pe Pământul Secuiesc, formând 80 la
sută din numărul locuitorilor şi considerându-se
o parte a naţiunii maghiare.
Dăinuirea sa se datorează atât autonomiei
teritoriale pe criterii etnice cunoscute sau recu-
noscute de puterile în exerciţiu, cât şi dorinţei
sale nestinse de libertate.
Dumneavoastră ştiţi la fel ca şi noi că drep-
tul popoarelor la autodeterminare este recu-
noscut internaţional, este un drept obligatoriu.
Acest drept nu se acordă, nu trebuie recunoscut
şi nu se poate renunţa la el. Dreptul la autodeter-
minare este un drept firesc.
Prin referendumul de exprimare a voinţei,
poporul secuiesc a declarat în anul 2007 că do-
reşte să beneficieze de dreptul său la autodeter-
minare şi, potrivit acestuia, solicită înfiinţarea
prin lege a Regiunii Administrative Autonome
a Pământului Secuiesc.
Domnule Preşedinte!
Prin declaraţia dumneavoastră categorică
ne-aţi adus la cunoştinţă că poporul secuiesc nu
are, în calitate de comunitate, un viitor în Ro-
mânia! Încercaţi să ne aduceţi la cunoştinţă că
în România, între poporul secuiesc şi puterea
română nu se va ajunge niciodată la o înţelege-
re, potrivit regulilor democraţiei.
Dumneavoastră, şi politica de stat în-
drumată de Dumneavoastră, intenţionaţi să
obstrucţionaţi prin instrumentele puterii dăi-
nuirea şi propăşirea comunitară a unui popor,
acea soluţie democratică - ce corespunde am-
belor părţi -, propusă de Consiliul Naţional
Secuiesc, care ar respecta integritatea teritori-
ală a României şi dreptul la autodeterminare
al poporului secuiesc.
Domnule Preşedinte!
Dumneavoastră, prin afirmaţii infirmati-
ve, de refuz, aţi putea crea sau creaţi o situ-
aţie de forţă majoră în privinţa comunităţii
noastre secuieşti.
Poporul secuiesc nu va renunţa, deoarece nu
poate renunţa la validarea dreptului său la auto-
determinare, la apărarea valorilor sale comuni-
tare, la acel drept al său şi la acea obligaţie a sa,
de a crea, pe propriul său pământ natal, un viitor
comunitar pentru el însuşi şi pentru copiii săi.
Pământul Secuiesc a existat, există şi va
exista!
Pământul Secuiesc nu este o colonie!
Pământul Secuiesc este veşnic!
28.01.2011, Pământul Secuiesc
1. Borsos Geza - vicepreşedintele Consiliului
Naţional Secuiesc
2. Benko Emoke - vicepreşedintele Consiliului
Naţional Secuiesc
3. Ambrus A. Arpad - vicepreşedintele din sca-
unul Gheorgheni al Consiliului Secuiesc
4. Veress David - viitorul preşedinte al Consi-
liului Secuiesc din scaunul Ciuc
5 .Szabo Miklos - preşedintele scăunal - Bră-
duţ-Micloşoara
6. Ferencz Csaba - scaunul Ciuc
7. Dr. Mozes Gyula - vicepreşedintele din
Odorheiu-Secuiesc al Consiliului preşedintelui
Consiliului Secuiesc Local
8. Dr. Ambrus Agnes - profesoară a extensiei
din Târgu-Secuiesc a Universităţii de Ştiinţe
Babeş-Bolyai
Merită analizat modul în care s-a schimbat
viziunea maghiarilor din Transilvania asupra
ceangăilor. Pentru oamenii de rând, ceangăii
au fost maghiari care vorbeau româneşte. În
ultimul timp însă, oamenii par să fi conştien-
tizat că în Moldova, ceangăii vorbesc totuşi
limba maghiară, în pofida tuturor asupririlor,
şi că ar trebui să facă ceva pentru ca aceştia să
nu îşi piardă limba şi să nu fie asimilaţi.
Sub îngrijirea Asociaţiei Maghiarilor
Ceangăi din Moldova şi a Editurii Zelegor
din Târgu-Secuiesc a apărut anul trecut volu-
mul intitulat 10 ani în Moldova - Programul
de învăţământ pentru ceangăi 2000-2010.
Acesta cuprinde mărturii ale unor persoane
care până acum nu au vorbit de problema
ceangăilor: elevi ceangăi, părinţii lor şi pro-
fesorii de limbă maghiară din Moldova.
Cititorului i se strânge inima când citeşte
rândurile scrise de Farcaş Monica (Farkas
9. Tordai Arpad - membru al Consiliului Secu-
iesc Local din Biborţeni, delegat CNS
10. Czimbalmos Tivadar - Consiliul Secuiesc
din scaunul Gheorgheni - delegat CNS
11. Bardocz Istvan - scaunul Brăduţ-Micloşoa-
ra - delegat scăunal CNS
12. Krizbai Imre - vicepreşedintele Consiliului
Secuiesc din scaunul Brăduţ-Micloşoara
13. Korpos Levente - preşedintele Consiliului
Secuiesc Local din Ciumani, delegat CNS
14. Szekely Levente - membru al Consiliului
Secuiesc Local din Ciumani
15. Madaras Albert - membru al Consiliului Se-
cuiesc Local din Ditrău, delegat CNS
16. Kadar Gyula, istoric - Sfântu-Gheorghe
17. Peter Janos - Consiliul Secuiesc din scaunul
Kezdi - vicepreşedinte
Semnatarii aşteaptă ralierea altor persoane
care îşi asumă conţinutul scrisorii.
Intenţiile de afiliere pot fi semnalate pe adre-
sele:
Ambrus A. Arpad: ambrus-arpad@yahoo.
com, Borsos Geza: borsosg@clicknet.ro
Cu respect, Borsos Geza
Săptămânalul „Szekely Ujsag” (Covasna),
nr. 57, 03-09.02.2011; Titlu: A doua
scrisoare deschisă adresată Preşedintelui
României, Domnului Traian Băsescu!
Monika), cea care a înfiinţat la Diosin orele
de limba maghiară. Preotul i-a spus Mi-ai
distrus satul, iar publicaţia extremistă anti-
maghiară Deşteptarea a lansat o campanie
împotriva ei (şi, pe rând, împotriva tuturor
profesorilor de limbă maghiară de acolo).
Mai există şi situaţia profesorilor de limbă
maghiară, cu părinţi moldoveni, cum ar fi de
exemplu Botezatu Viktori, Benke Paulina,
Istok Angela şi alţii, care nu s-au dat bătuţi
nici dacă edilii localităţii, directorii de şcoli
i-au discriminat - nu numai pe ei, ci şi pe
copiii lor - şi i-au intimidat. Volumul mai
cuprinde mărturii ale profesorilor veniţi din
Ungaria în Moldova.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna),
nr. 6.205, 05.02.2011; Titlu: Vocea umană
despre ceangăi / 10 ani în Moldova -
Programul de învăţământ pentru ceangăi
2000-2010, Semnează: Kosztandi Timea

www.forumharghitacovasna.ro

sonieră confort 1. Preţ: 65.000 apartament cu două camere,

Auto
 Vând Ford Escort, stare bună
de funcţionare, an fabricaţie
1998, motor 1.600 CMC ben-
zină, geamuri electrice faţă, cu-
loare albastră. Preţ: 2.000 Euro
negociabil. Tel.: 0762-240.550
 Vând Opel Astra, an fabricaţie
1997, motor 1.400 CMC benzină.
Preţ negociabil. Tel.: 0745-126.006
Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal
Imobiliare
 Vând teren intravilan în satul
Arcuş, judeţul Covasna, 12 ari
în zonă liniştită. Preţ negocia-
bil. Tel: 0721-289.856
 Închiriez spaţiu comercial
(parter), 80 mp, super-reno-
vat, cu toate utilităţile, în
Sfântu-Gheorghe, bulevar-
dul Grigore Bălan, nr. 34,
bl. 10 (vizavi cu Cosys). De
preferinţă pentru farmacie,
cabinet medical, societate de
asigurări. Tel: 0723-272.406
 Vând apartament 3 camere în
Sfântu-Gheorghe, respectiv gar-
Mica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.
lei respectiv 60.000 lei. Tel:
0741-957.224
 Vând casă în Sfântu-Gheorghe,
şi teren 3,30 ha, la 500 m înspre
Ilieni cu posibilitate de: teren
de fotbal, tenis, parcare, cazino.
Tel: 0747-840.359. Preţ 8 euro /
mp - teren, casa negociabil.
 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-
tament cu două camere, etaj I,
zona gării complet renovat şi ex-
terior la soare. Preţ 22.000 Euro.
Tel: 0743-061.798
 Vând apartament cu trei came-
re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi,
suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500
Euro. Tel: 0743-061.798
 Vând în staţiunea Covasna
etaj 2, încălzire centrală pro-
prie. Liber şi pregătit pentru
mutare imediată. Tel: 0745-
045.731
 Închiriez, în Sfântu-Gheorghe,
apartament în vilă unei singure
persoane. Chirie 350 lei. Tel:
0744-758.884
Angajãri
 Agenţie de recrutare şi plasare
forţă de muncă în Israel caută
pentru îngrijire de bolnavi la
domiciliu femei cu vârsta în-
tre 28-55 ani. Cunoaşterea de
limbi străine constituie avantaj
(engleză, franceză, maghiară).
Tel: 0740-365.850
Diverse
 Închiriez Cramă cu dotări
(presă, curent trifazic) în vederea
vinificării. Capacitate de depozita-
re 30.000 de litri. Eventual, asigur
şi strugurii pentru vinificaţie. Tel:
0727-020.339, 0237-633.072
Servicii
 Efectuăm cosmetică canină,
în judeţele Covasna şi Braşov,
pregătire pentru expoziţie etc.
Tel: 0757-439.612, 0735-816.697
 Efectuez transport de mobilă
cu echipă de mutare în Sfântu-
Gheorghe şi în alte localităţi din
ţară. Tel: 0743-061.798
 12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 173 (208) Viaţa creştină

Duminica a 2-a din Post

este altceva decât o luptă permanentă
împotriva acestor gânduri ale răutăţii,
care urmăresc făptuirea răului, uita-
rea de Dumnezeu şi, în final, satisfa-
cerea plăcerilor.
eliberându-te de tirania acestor gân-
duri răul poate fi extirpat, iar atunci
duhovnicul poate fi numit, pe bună
dreptate, un adevărat „terapeut al lui
Dumnezeu”.

A Sfântului Grigorie Palama

Iubiţi fraţi în Hristos, ne aflăm
în Duminica a doua a Sfântului şi
Marelui Post, o perioadă de pregă-
tire duhovnicească în care suntem
chemaţi „să ne curăţim simţirile şi
să vedem pe Hristos strălucind cu
neapropiata Lumină a Învierii”. Este
vorba despre o vedere duhovniceas-
că a lui Hristos, care nu se poate
limita doar la o cunoaştere intelec-
tuală şi nedeplină; pentru că adevă-
rata cunoaştere înseamnă o vedere şi
simţire a lui Dumnezeu în adâncul
fiinţei umane - această bucurie du-
hovnicească fiind atât darul Lui, cât
şi efortul duhovnicesc al fiecărei
persoane în parte. Numai aşa poate
fi înţeleasă afirmaţia părinţilor îm-
bunătăţiţi ai Bisericii, că Dumnezeu
se descoperă omului în funcţie de
setea lui de cunoaştere. Pentru reali-
zarea acestei depline cunoaşteri a lui
Dumnezeu este nevoie, mai întâi, de
curăţirea sufletului de toată „întină-
ciunea” patimilor, pentru că numai
„cei curaţi cu inima” pot „vedea pe
Dumnezeu” (Matei 5, 8).
De această deplină cunoaştere
a lui Dumnezeu s-au învrednicit
mai ales sfinţii, oameni ca şi noi,
dar care „scuturând tina de pe ochii
minţii”, iar apoi prin controlul min-
ţii sau paza gândurilor şi rugăciune
neîncetată, s-au învrednicit a-L ve-
dea pe Dumnezeu - atât cât îi este
cu putinţă omului, aflându-se încă
în acest trup muritor. Aşadar, ca
obstacol în calea acestei „vederi”
sau „depline cunoaşteri” a lui Dum-
nezeu, este tocmai păcatul sau răul
dinlăuntrul fiecăruia, cu care omul
este chemat să lupte până la ultima
sa suflare. Fapt pentru care, aceas-
tă luptă cu păcatul sau răul din om,
sfinţii au descris-o, din experienţa
lor personală, ca pe un „război ne-
văzut”. Iar pericopa evanghelică a
acestei zile, ne pune în faţă tocmai
posibilitatea acestei vederi sau de-
pline cunoaşteri a lui Dumnezeu,
dacă reuşim, mai întâi, să înlăturăm
păcatul sau răul din noi.
Iubiţi fraţi în Hristos, Mântuito-
rul se afla într-o casă din Caperna-
um, înconjurat de ucenicii Săi, pre-
cum şi de mulţi alţi oameni, dornici
a-L vedea, asculta sau chiar a fi mar-
tori unei fapte minunate săvârşite de
El. Şi în timp ce Mântuitorul bine-
vestea cuvântul Evangheliei Sale în
această casă, patru bărbaţi generoşi,
aduc înaintea Lui, printr-o spărtură
făcută în tavanul casei, pe un parali-
zat ce zăcea neputincios pe patul său
de suferinţă.
Mântuitorul vede „credinţa lor”,
atât a celor patru bărbaţi cât şi a pa-
ralizatului, şi-i spune acestuia: „Fi-
ule, iertate îţi sunt păcatele tale!”
(Marcu 2, 5). Îi iartă, mai întâi, pă-
catele, pentru că acestea sunt cele
care au adus suferinţa fizică, dar şi
psihică a acestui paralitic; pentru că
păcatul nu aduce altceva decât sufe-
rinţa bolii în fiinţa umană.
De faţă erau prezenţi nu numai
oameni simpli, ci şi unii care erau
cunoscători şi învăţători (rabini) ai
Legii Vechiului Testament, care aud
cuvintele Mântuitorului şi încep a-L
judeca, pe considerentul că numai
Dumnezeu are puterea de a ierta pă-
catele. În principiu aveau dreptate,
dar să nu uităm că numai din răutate
refuzau să-L accepte pe Mântuitorul,
ca Dumnezeu. Mântuitorul cunos-
când gândurile lor ascunse, de vreme
ce este Dumnezeu atotştiutor, le răs-
punde: „De ce cugetaţi acestea în ini-
mile voastre? Ce este mai uşor a zice
slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele;
sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi
umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului
are putere a ierta păcatele pe pământ,
a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi pa-
tul tău şi mergi la casa ta” (Marcu 2,
8-11). Paraliticul simte o putere lăun-
trică ce-i redă sănătatea, ridicându-l
din pat şi din boală, şi în faţa tuturor
celor prezenţi este tămăduit mai întâi
sufleteşte, iar apoi şi trupeşte. Îşi ridi-
că, apoi, patul pe umerii săi, mergând
la casa sa şi mulţumind lui Dumne-
zeu. Le dovedeşte tuturor celor ce
erau prezenţi, nu numai că ştie tot ce
poate fi ascuns în mintea umană, ci şi
că are putere a ierta păcatele, de vre-
me ce este Dumnezeu atotputernic
şi atotştiutor. Evanghelistul Marcu
încheie relatarea acestei minuni, pre-
cizând uimirea tuturor celor prezenţi,
care „slăveau pe Dumnezeu, zicând:
asemenea lucruri n-am văzut nicio-
dată” (Marcu 2, 12).
Iubiţi fraţi în Hristos, urmărind cu
atenţie relatarea evanghelică a aces-
tei minuni, putem observa faptul că
Mântuitorul cunoaşte gândurile cele
ascunse din minţile cărturarilor şi fa-
riseilor prezenţi şi, ca drept dovadă,
le dă pe faţă. Şi aceasta Mântuito-
rul o face pentru că gândurile îşi au
importanţa lor în viaţa omului; atât
faptele bune cât şi cele rele pornesc
din minte, după care ele sunt trans-
puse în cuvânt şi faptă. Prin urmare,
mintea este izvorul şi sălaşul tuturor
gândurilor. „Gândurile ne asaltează
din toate părţile şi nu întotdeauna cu
voia noastră. ... Vin din afară, din noi,
din lecturi, din întâlniri, din medita-
ţie, din orice.” Şi când gândurile rele
pun stăpânire peste om, acestea „ne
supără, ajung să ne obsedeze, să ne
conducă spre acţiuni care ne pot face
rău şi chiar să ne amărască viaţa”.
Amintind trecutul şi anticipând
viitorul într-o succesiune fără de
sfârşit, sunt gânduri care ne vin de
la Dumnezeu, prin conştiinţa sădită
în noi (şi acestea sunt bune), dar pot
fi şi de la diavol (şi acestea nu pot fi
decât rele). Aceste gânduri rele odată
născocite în minte şi acceptate, devin
periculoase prin memorie şi fantezie,
mintea căutând să le transpună în cu-
vânt şi faptă, tulburând astfel liniştea
şi echilibrul duhovnicesc al omului.
Cum sunt transpuse aceste gân-
duri în păcate? Diavolul nu face alt-
ceva decât să arunce „neghina” sau
gândul cel rău de a păcătui în minte,
ca o momeală sau „sugestie”; asupra
acestora omul „meditează şi se în-
dulceşte cu perspectivele păcatului”,
astfel încât greu mai poate fi oprită
desfăşurarea acestui proces. Cu ast-
fel de gânduri rele, diavolul este un
mare pisălog, urmărind ca, odată ce
s-a săvârşit păcatul, să-l arunce pe
om în prăpastia ruşinii şi a cumplitei
deznădăjduiri. Aşa se face că suntem
supuşi unor astfel de gânduri ale rău-
tăţii întocmai ca o cetate asediată. De
fapt, întreaga viaţă duhovnicească nu
Cum putem birui aceste gânduri Pe lângă mărturisirea acestor
rele, mai ales acum în această peri- gânduri duhovnicului şi împlini-
oadă a postului? Mai întâi printr-un rea canonului, mai este nevoie de
control personal sau autocontrol, rugăciune şi post. Şi când vorbim
pe care părinţii Bisericii l-au numit despre rugăciune, îndeosebi cea a
„paza minţii”, sub atenta suprave- minţii, trebuie să rostim cuvintele:
ghere a unui duhovnic. Prin paza „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
minţii sau a gândurilor, mintea este Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
chemată să deosebească, sau să tri- păcătosul”. „Loveşte pe vrăjmaşul
eze, ce vine de la Dumnezeu şi ce cu numele lui Iisus - spune Sfân-
vine de la diavolul. Dar, adeseori se tul Ioan Scărarul, referindu-se la
întâmplă ca înainte de săvârşirea pă- această rugăciune -, pentru că nu
catului, sau mai ales după, gândul rău există o armă mai puternică pe pă-
să rămână ascuns în adâncul minţii, mânt şi în ceruri.” O rugăciune pe
datorită ruşinii. Când aceste gânduri care o poate spune oricine, oriun-
ale răutăţii rămân ascunse şi tolerate, de şi oricând. Sfântul Vasile de la
fără a-ţi da seama, ai şi făcut compro- Poiana Mărului face precizarea că
misul cu diavolul, iar lupta nu poate „fără lucrarea rugăciunii minţii, nu
să fie decât pierdută. Tocmai de ace- este cu putinţă a scăpa de patimi şi
ea, pentru a ieşi din această stare de de alcătuirea gândurilor viclene”.
tiranie a gândurilor, rolul duhovni- Iubiţi fraţi în Hristos, închei aces-
cului este decisiv. Mai mult, înaintea te câteva gânduri cu îndemnul ca, în
duhovnicului, întotdeauna să-ţi faci o această perioadă a Postului Mare,
analiză deschisă sau fără rezerve, adi- să punem accentul pe paza gându-
că „descriindu-te critic”. Să spui totul rilor, să cerem ajutorul lui Dumne-
duhovnicului în Spovedanie, pentru zeu prin Taina Sfintei Spovedanii,
că odată ce aceste gânduri sunt măr- mărturisind nu numai faptele, ci şi
turisite, ele îşi pierd puterea, şi vei gândurile de ruşine şi, nu în ultimul
putea scăpa de amăgirea lor. Psihia- rând, rostind mereu această scurtă
tria recunoaşte că marele rău existent şi puternică rugăciune a minţii, prin
în om şi cu care trebuie luptat, este care vom reuşi să stăm împotriva
tocmai gândul rău ascuns sau ţinut uneltirilor vrăjmaşului.
secret; pe care datorită sentimentului Pr. Florin Antonescu
de ruşine, omul încearcă să-l igno- Parohia Calea Bucureşti, Braşov
re, stricând echilibrul psihic. Numai ROMÂNIA
TĂMĂDUITORUL
LUMII
Cunoscătorul suferinţei, Izbăvitorul tuturor,
A vindecat cu multă milă neputinţele oamenilor.
Risipind cu-a Sa putere necazurile sufleteşti,
A dăruit tămăduire de bolile cele trupeşti.
El cheamă, vindecă, alină cu dragoste dumnezeiască,
Pe cei ce au credinţă vie şi nădejde nesfârşită.
În lume-i multă suferinţă şi sunt dureri de nedescris,
Dar cel care le dă fiinţă este păcatul neînvins.
Să ne rugăm neîncetat cu stăruinţă şi răbdare,
Ştiind că Tatăl cel Ceresc trimite câte-o încercare.
Având un Doctor iscusit, trăind în pace şi iubire,
Să-L imităm pe Domnul Sfânt, Cârmuitorul vieţii noastre.
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA

întâlnim astăzi în toate bisericile ortodoxe.

# prof. Mihaela Vatamanu Alexandrescu
(Corbu, judeţul Harghita)
Dacă până în secolul al XV-lea avem o sedi-
mentare de stiluri la care se renunţă pentru a prelua
modelul devenit „clasic” - iconostasul ortodox -,
criticii de artă se întreabă de ce astăzi nu se renunţă
şi la modelul baroc, apărut în secolul al XVI-lea, în
favoarea celui ortodox. Iconostasul baroc este cel
bogat ornamentat în care icoanele sunt sufocate de
sculptura suportului de lemn.
Această problemă sesizată de artiştii iconari
mi-a dat mult de gândit şi optez, ca şi ei, în fa-
voarea iconostasului clasic în care icoana domină
materia, şi pentru renunţarea la cel baroc, atât de
impropriu Ortodoxiei.
Teologul şi pictorul Sorin Dumitrescu afirmă,
pe bună dreptate, că iconostasul baroc a ajuns să fie
- Catapeteasma - o reminiscenţă a ceea ce era odinioară -
este astăzi ceea ce numim dveră (perdeaua din dreptul uşilor
împărăteşti).
„o cochetă mobilă liturgică”. - Tâmpla este zidul despărţitor dintre naos şi altar, care nu
De reţinut sunt următoarele: se găseşte la toate bisericile, şi pe care se sprijină iconostasul
- Iconostasul este suportul acolo unde există aceasta.
pe care sunt aşezate (de jos în Aşadar, iconostasul, catapeteasma şi tâmpla nu sunt unul şi
sus) icoanele împărăteşti, Cina acelaşi lucru, fiecare având rolul său.
cea de Taină cu icoanele Praz-
nicelor Împărăteşti, Deisis sau
Sfânta Treime cu icoanele ce-i
înfăţişează pe Sfinţii Apostoli,
Maica Domnului Orantă în-
conjurată de icoanele Sfinţilor
Prooroci, toate acestea fiind
încununate de Sfânta Cruce
pe care este răstignit Hristos,
având, de-o parte şi de alta, pe
Maica Sa şi pe Sfântul Evan-
Iconostas ortodox ghelist Ioan - aşadar, întreaga Iconostas baroc
istorie a mântuirii. Este ceea ce