Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!

“
Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216), 16 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 13 - 19 mai 2011

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

Săptămânalul dumneavoastră
De n-aş fi om,
preferat, aş vrea să fiu
Condeiul ardelean, un tricolor
îl puteţi achiziţiona prin uitat în Munţii Apuseni.
Poşta Română (abonamente) (Adrian Păunescu)
şi la vânzare liberă din: 3
Judeţul Mureş
- Chioşcurile Symetria Cine a fost
Târgu-Mureş, Luduş, cu adevărat
Târnăveni, Sovata,
Ungheni, Cristeşti
Urmanczy Nandor
Judeţul Braşov 4-5
- Chioşcurile Roşii Laureaţii
Braşov, Săcele,
Codlea, Râşnov, românilor din
Zărneşti, Predeal municipiul
Judeţul Covasna Sfântu-Gheorghe
- Chioşcurile H-Press
Sfântu-Gheorghe, 6
Târgu-Secuiesc, O personalitate
Covasna, Baraolt
- Chioşcurile Adrimar covăsneană
Sfântu-Gheorghe, omagiată de
Covasna, Episcopia
Întorsura-Buzăului Ortodoxă a
Judeţul Harghita
- Chioşcurile Adrimar Caransebeşului
Miercurea-Ciuc,
Topliţa, Gheorgheni,
Bălan, Voşlăbeni 8-9

„TOLERANŢĂ” LA RECIPROCITATE
PRIN „PATRIA SECUIASCĂ”?
Lazăr Lădariu
(Târgu-Mureş)
De peste 20 de ani, lucru ştiut - şi
încă prea bine! - de guvernanţii ro-
mâni din perioada aceasta nefastă,
postdecembristă, dar, cu precădere,
prea bine ştiută de românii ardeleni,
obrăznicia UDMR-istă, ca şi lăco-
mia struţo-cămilei, mereu în goană
nebună după privilegii, discriminări
pozitive şi supra-drepturi, se află
într-un crescendo îngrijorător! Un
recent exemplu ni-l oferă, pe lân-
gă multe alte spectaculoase călcări
udemeriste prin străchini în ultima
vreme, primarul Antal Arpad, din
Sfântu-Gheorghe, municipiu situat
în inima României. La propunerea
deputatului Horia Grama, preşedin-
tele PSD Covasna, ca o stradă din
municipiu să poarte numele simbo-
lului naţional, eroul românilor arde-
leni de la 1848-1849, Avram Iancu,
fără să mai stea mult pe gânduri şi
să cugete, crezându-se un stăpân ab-
solut al locului, la 14 aprilie 2011,
primarul Antal Arpad a replicat, cu
ştiuta-i aroganţă, cu arhicunoscu-
ta sfidare: „Va fi o stradă «Avram
Iancu» la Sfântu-Gheorghe atunci
când va fi şi una «Gabor Aron» la
Abrud!”. Ce obrăznicie! Ce bătaie
de joc! Ce mizerabil! Uimit de po-
rumbelul negru care-i zboară din
gură, nu poţi să nu te întrebi: de ce
nu propune el acolo o stradă cu nu-
mele amiralului fără mare - Horthy
Miklos? Sau, pentru isprava lui re-
centă, de la Miercurea-Ciuc, de ce
nu o stradă Csibi Barna, nenoroci-
tul, dusul cu pluta, care şi-a permis
să-l „spânzure”, simbolic, pe Avram
Iancu, Crăişorul Munţilor? Cum
„justifică” primarul Antal Arpad,
în al cărui birou tronează steagul
Ungariei, „înţeleapta” lui replică?
Apărător al „simbolurilor identi-
tare” - bineînţeles, pentru el, doar
maghiare şi secuieşti -, după capul
lui este firesc să refuze, el şi ai lui,
propunerea deputatului Horia Gra-
ma, deoarece, în municipiul Sfân-
tu-Gheorghe - zice el -, 75 la sută
sunt maghiari! Ce stupizenie! Da,
într-adevăr, majoritari, la Sfântu-
Gheorghe, la fel ca şi la Miercurea-
Ciuc, prin jocurile istoriei şi ale în-
tâmplărilor, în urma maghiarizărilor
forţate şi a purificărilor etnice, sunt
maghiarii şi urmaşii foştilor români
secuizaţi ai locului. Numai că uită
PS Veniamin Nistor
el, sicofantul, că Sfântu-Gheorghe
face parte din România. Este, deci,
un oraş românesc din inima ţării! 7
Încât, ca român umilit în astfel de
cazuri, nu poţi să nu îl întrebi pe An-
„Ţara Iancului -
tal Arpad: aşa vreţi voi reconciliere? Iubirea Mea”,
Aşa răspunde un primar maghiar o asociaţie ce
lecţiei de toleranţă românească?
Adepţi ai asezonărilor combi- trebuie cunoscută
naţiilor doar în interesul lor etnico- de orice român
minoritar, în care primează lăcomia
separatistă şi privilegiile, dublate de 10
pretenţiile înfrumuseţate cu poveşti
născute dintr-o nespusă prefăcătorie, PSD reclamă
ei nu acţionează pentru necesităţile pasivitatea
vieţii umane normale, nu ca părtaşi autorităţilor faţă
ai ideilor comune româno-maghiare,
nu pentru toleranţă, nu pentru o exis- de materialele
tenţă comună în pace şi în linişte, ca iredentiste
neobosiţi promotori ai adevărului, ci
doar pentru aroganţa lor păguboasă. vândute la
(continuare în pagina 2) Sfântu-Gheorghe

*actualizat în fiecare luni

 2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Editorial

Săptămânal regional „TOLERANŢĂ” LA RECIPROCITATE

de atitudine ºi cultură

Fondat în 2006 PRIN „PATRIA SECUIASCĂ”?

(urmare din pagina 1) asupra teritoriului statal româ- ală în stat, şi Istoria Românilor scaunului dregătoriilor, ei urmă-
Director fondator
Înţelegerea creştinească pentru nesc, prin aşa-zisul ţinut secu- au fost izgonite. Şi mai cuprin- resc „decuparea ţării”, o destră-
E-Mail: info@condeiulardelean.ro

Doru Decebal Feldiorean

ei este vorbă goală. N-a curs
destul sânge? N-au fost destule
Director general
suferinţele de până acum? N-au
Violeta Elena Feldiorean
murit atâţia oameni? Nu ar fi,
oare, timpul să trăim, aici unde
Redactori
am fost lăsaţi să fim împreună,
Andrei Mihai Braşoveanu
sub lacrima cerească a Bunului
Adrian Teacă
Dumnezeu? Pentru că deasupra
noastră avem un singur Dumne-
Tehnoredactare (DTP)
zeu, sub care este acum, atât de
Bódi Szilamér János
necesară, reconfigurarea norma-
lă a relaţiilor interetnice româ-
Corectură
no-maghiare!
Claudia Otilia Karda
Nesimţirea lor minoritară,
Tiparul executat la: din păcate, nu se opreşte aici.
Intact SA Bucureşti Un scârţa-scârţa pe hârtie, pur-
tător ilegal de pix, cu care rupe
Redacţia: hârtia şi scrijeleşte, iresponsa-
Str. Lăcrămioarei, bil, istoria, visează, turmentat,
Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, nimic altceva decât „o patrie
Sfântu-Gheorghe, secuiască”! Care „patrie”? Care
judeţul Covasna, ROMÂNIA n-a existat, niciodată, şi nici nu
există? „Vrem o patrie secuias-
Cititorii ne pot contacta la:
că”, clama el, „cu drepturi fun-
Tel.: 0267-312.260 damentale. Noi suntem popor
Fax: 0367-814.145 indigen, nu venetic!”. Nu-i vor-
Editat de SC Tracia SRL ba aici de nicio dilemă: românii,
Sfântu-Gheorghe după căpăţâna individului, sunt
ISSN 1843 - 4665 „venetici”! După tărtăcuţa lui,
pe pământul „propriei patrii”,
Marcă înregistrată la OSIM românii sunt „invadatori” şi
„ocupanţi”. Iar bisericile româ-
NR 87664 neşti, ortodoxe şi greco-catolice,
care, în zona amintită, au rămas
Asociaţia „Noi Românii“ nedemolate şi nearse pe timpul
Preşedinte Dictatului de la Viena, precum
Florin Ignat şi cele care se construiesc azi în
Director executiv locul celor incendiate şi distru-
se, îl deranjează pe Marko Bela,
Ioan Mugur Topolniţchi
deoarece - zice el - „au turlele în
Colaboratori formă de ceapă”.
Să zăbovim un pic asupra
prof. univ. dr. Petre Ţurlea sintagmei „drepturi fundamen-
prof. univ. dr. Ion Coja
dr. Mircea Dogaru tale”. Constituţia României
dr. Ioan Lăcătuşu nu-i, oare, Legea fundamentală
dr. Gheorghe Funar a ţării, care cuprinde, din belşug
dr. Gheorghe Olteanu chiar, drepturile inalienabile ale
dr. Vlad Hogea minorităţii din care şi acel scâr-
dr. Mircea Frenţiu
dr. Mircea Măran ţa-scârţa face parte? Oare de ce
prof. dr. Ion Ranca se plâng ei, ca din gură de şarpe,
ing. Nicolae Doroftei împotriva Tratatului de Pace de
prof. Ilie Şandru la Trianon? De ce se vaită ei îm-
prof. Ligia Dalila Ghinea potriva Tratatului privind mino-
prof. Vasile Stancu rităţile, semnat de România, la
prof. Rodica Pârvan
prof. Doru Dobreanu Paris, la 9 decembrie 1919? Ciu-
prof. Alexandru Ciubîcă date mai sunt întâmplările vieţii!
prof. Mihaela Vatamanu Alexandrescu Mai ales pentru cei cu memoria
prof. Georgeta Ciobotă scurtă. „Toţi supuşii români vor
prof. Sanda Romana Feldiorean fi egali în faţa legii - se stipulează
prof. ing. Maria Peligrad
prof. drd. Costel Cristian Lazăr acolo - şi se vor bucura de ace-
Pr. Prot. Florin Tohănean leaşi drepturi civile şi politice,
Pr. psh. Nicolae Floroiu fără deosebire de rasă, de limbă
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă sau religie”. Cât se poate de clar!
Pr. Cristian Vlad Irimia Referirea se face la „toţi supuşii
Pr. Iustin Gârleanu
Pr. Nicolae Bota români”! Numai că ei, cetăţeni
Pr. Adrian Stoian români - etnici minoritari, nu
Pr. Ioan Tămaş vor „aceleaşi drepturi”, ci mereu
Lazăr Lădariu privilegii şi supra-drepturi, să fie
Constantin Mustaţă mai egali ca alţii. Să aibă ce nu
Vasile Gotea
Lucilia Dinescu au, uneori, românii majoritari!
Dan Tanasă Aşa s-a ajuns, în „obsedantul de-
Mihai Horga ceniu”, la Regiunea Autonomă
Erich Mihail Broanăr Maghiară de tristă amintire, la
separatismul şcolar, la pretenţii
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor
publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).
Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
iesc (de fapt, secuizat!), la au-
tonomie pe criterii etnice! Nu se
mulţumesc cu aceleaşi drepturi
ca noi toţi! Încât nu poţi să nu
te întrebi, din nou: oare ce avem
noi, românii, în plus faţă de ei,
minoritarii? Nu au învăţat (şi
învaţă) ca noi, românii, în şcoli
generale, în licee şi universităţi
din România? Ba da! Numai că
ei le vor numai şi numai ale lor
să fie! Fără români! Nu au func-
ţii grase în guvernul românesc
de la Bucureşti, nu în cel de la
Budapesta? Au. Nu-i Marko
Bela vicepremier, omul numă-
rul doi în Guvernul Boc, nu-s
miniştri Borbely Laszlo, Kele-
men Hunor şi Cseke Attila? Nu
sunt ei, azi, deputaţi şi senatori
în Parlamentul României? Nu-s
atâţia secretari de stat, directori,
şefi de agenţii importante prin
ministerele guvernate, mai me-
reu după 1989, şi de UDMR? Nu
au ocupat funcţii însemnate, cu
impact decisiv-decizional, din
Regiunea Autonomă Maghiară
până azi, de jos până sus? N-au
fost ei prin CC al PCR, prim-
secretari şi secretari? Au fost!
Şi sunt şi azi, în postura mielu-
lui care a supt de la toate oile
(guvernele) postdecembriste, în
scaunele înalte ale Puterii, de
unde taie şi spânzură! Nu sunt,
în zilele noastre, prefecţi, sub-
prefecţi, primari, viceprimari,
consilieri judeţeni şi locali, şefi
ai serviciilor descentralizate din
România? Sunt! Numai că ei
visează la cu totul altceva. Vor
autonomii teritoriale, pe criterii
etnice, deci o parte a Ardealu-
lui, pământ românesc, într-o altă
Ungarie Mare! Aşadar, cu ce (şi
prin ce?) sunt ei „discriminaţi”?
De 20 de ani, au cerut şi au do-
bândit, în România, numai pri-
vilegii. Chiar şi mai mult decât
lăcomia lor au pretins!
Ce se mai stipula în Tratatul
privind minorităţile, semnat de
România, la Paris, la 9 decem-
brie 1919? De pildă, folosirea
limbii materne la tribunal şi în
administraţia publică. Au acest
drept! Numai că ei vor maghiara
ca limbă oficială în stat, inco-
modaţi de articolul 13 din Cons-
tituţie. Tocmai ce nu se poate.
Conform articolului 1 din Le-
gea fundamentală, România este
„stat naţional unitar”, nicidecum
multinaţional! Şi mai era acolo
o precizare absolut necesară:
Guvernul român trebuie să facă
„obligatorie predarea limbii ro-
mâne în şcoli!”. Deci, şi în şco-
lile din Harghita şi Covasna de
azi, din care, prin stupida Lege
a Educaţiei Naţionale, „operă”
a ministrului cu 11 clase, Daniel
Funeriu, Limba română, ofici-
de acel Tratat amintit, pe care
ei îl invocă mereu, o precizare,
un amănunt referitor la „auto-
nomie”: este vorba doar despre
„autonomia locală în ce priveşte
chestiunile religioase şi şcolare”.
Atât! Acolo nu-i vorba despre
autonomie teritorială pe criterii
etnice. Să fie clar! Numai că, în
ce-i priveşte, aşa cum se spune,
„diavolul se ascunde întotdeau-
na în detalii”. Diavolul UDMR-
ist se ascunde în pretenţii ab-
surde, în privilegii, dezbinări,
separatism şi în interpretări.
Un mic comentariu aici se im-
pune. Ei niciodată nu s-au mulţu-
mit cu cât au. Şi, slavă Domnu-
lui, au cu supra-măsură! Totul, în
concordanţă cu planurile lor au-
tonomiste. Au vrut o Lege a Edu-
caţiei Naţionale pe placul lor? Au
obţinut-o, prin miopie, incompe-
tenţă şi trădare românească! Aşa
s-a ajuns - cum declara, recent,
şi academicianul Dinu C. Giu-
rescu - că, „Potrivit Legii Educa-
ţiei, 92 la sută din elevii români
au mai puţine drepturi decât 8 la
sută dintre elevii minorităţilor”.
Conform legii amintite, cu stra-
nii prevederi, Istoria şi Geografia
României au fost date de pământ,
iar Limba română este predată,
în şcolile minorităţilor, ca limbă
străină! O şcoală cu 15 elevi ma-
joritari români este desfiinţată, în
schimb, rămâne alta, cu cinci-şa-
se elevi maghiari! Urmează, oare,
spre deplina satisfacţie a UDMR,
ca şi Legea Minorităţilor să fie
trecută tot prin asumarea răspun-
derii Guvernului Boc? Generoşii
guvernanţi de până acum au dat
(cedat!) totul! Majoritatea şan-
tajabilă a trecut, în Senat, chiar
şi noua regionalizare, un atentat
la integritatea statală şi siguran-
ţa naţională, în urma presiunilor
UDMR, prin acceptare tacită,
fără ca proiectul să fie supus unor
dezbateri parlamentare, fără dis-
cuţii publice, de o gravitate extre-
mă pentru destinul statului naţio-
nal unitar român!
Pe guvernanţii oportunişti
nu-i interesează decât Puterea,
nu ţara, nu demnitatea! Noua re-
gionalizare a României, dictată
de UDMR, redesenând graniţa
din 1940, de după Dictatul de la
Viena, pune în pericol, în anumi-
te zone ale României, identitatea
naţională! Cu apucături de gheri-
lă etnică, separatiştii câştigă, pas
cu pas, tocmai ceea ce de 20 de
ani urmăresc - cum preciza şi jur-
nalistul Ion Longin Popescu - adi-
că, „anularea, de facto, a Unirii
Transilvaniei cu Ţara-Mamă, la
1 Decembrie 1918”. Nici măcar
nu se mai feresc! Nu se jenează şi
„lucrează” cu cărţile pe faţă. De
20 de ani la Putere sau în preajma
mare teritorială a României, „un
nou stat pe teritoriul unui stat
european”. După exemplul fostei
Iugoslavii! Prin Macro-regiunea
Nord, din noua regionalizare a
României, de UDMR propusă, se
urmăreşte, de fapt, „desprinderea
de sub suveranitatea statului ro-
mân” a unui teritoriu. Macro-re-
giunea Nord ar urma să cuprindă
judeţele Maramureş, Satu-Mare,
Bihor, Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsă-
ud, Mureş, Harghita, Covasna, pe
„graniţa” desenată de Dictatul de
la Viena, din 30 august 1940. Mi-
cro-regiunea dorită de ei urmează
să fie formată din judeţele Mureş,
Harghita, Covasna. Exact fosta
Regiune Autonomă Maghiară!
Deoarece iredentiştii, neore-
vizioniştii, extremiştii maghiari
mereu vor să ne arate „semnele
iubirii frăţeşti”, prin provocări,
matrapazlâcuri şi scenarii rocam-
boleşti, ne simţim obligaţi să re-
curgem la spusele acelui premier
australian, Kevin Rudd, al unei
ţări care, în istorie, nu are, nici pe
departe, trecutul şi vechimea Ro-
mâniei, în care sunt vorbite mai
multe limbi: spaniola, libaneza,
araba, chineza etc., engleza fiind
cea oficială în stat. Pescuitorilor
în ape tulburi, celor ajunşi acolo
nechemaţi, nemulţumiţilor pro-
vocatori, premierul Kevin Rudd
le-o spune de la obraz: „Dacă do-
riţi să fiţi parte a acestei societăţi,
învăţaţi limba! (n.n. - adică limba
oficială a statului, engleza!). Băr-
baţi şi femei de credinţă creştină,
pe principii creştine au fondat
această naţiune. (...) Dacă Dum-
nezeu este o ofensă pentru voi, vă
sugerez să consideraţi o altă par-
te a lumii ca fiind casa voastră,
întrucât Dumnezeu este parte a
culturii noastre. (...) Aceasta este
Patria noastră, Pământul nostru,
Stilul nostru de viaţă şi vă vom
permite orice formă de oportuni-
tate de a vă bucura de toate aces-
tea. (...) Dar imediat ce încetaţi a
vă mai plânge, văicări şi îngrozi
de Steagul nostru, de Onoarea
noastră, de Crezul nostru creştin,
de Stilul nostru de viaţă. Dacă
nu, vă recomand, cu căldură, să
profitaţi de o altă mare libertate
australiană: LIBERTATEA DE
A PLECA! Dacă nu sunteţi feri-
ciţi aici, atunci plecaţi! Nu v-am
obligat noi să veniţi aici. Voi aţi
solicitat să fiţi aici. Aşadar, accep-
taţi ţara pe care voi aţi dorit-o!”.
Cât se poate de clar pentru mereu
clămpănitorii şi doritorii de auto-
nomii teritoriale pe criterii etnice
în inimă de Românie, care refuză
o stradă „Avram Iancu” la Sfân-
tu-Gheorghe şi visează la „o pa-
trie secuiască”. Dacă vă este mai
bine şi mai drag în altă parte şi vă
trage aţa, plecaţi acolo!
 Dosarele istoriei
Cine a fost cu adevărat Urmanczy Nandor
prof. drd. Costel Cristian Lazăr
(Topliţa)
De ceva vreme se agită spiritele prin mu-
nicipiul Topliţa, judeţul Harghita, în sensul
necesităţii unei statui a lui Urmanczy Nan-
dor. Nu cred că mai este nevoie să reprodu-
cem aici lucrurile cunoscute despre baronul
mai sus numit. În treacăt doar să spunem
că unii apologeţi ai săi se arată tare vexaţi
atunci când este numit grof. Poate ne ex-
plică ei care este diferenţa, în mod concret,
între o denumire şi alta. Sau ar putea să ne
spună ce a făcut baronul după 1918, că din
câte vedem în cererea de atribuire a unui loc
central pentru statuie, „realizările” sale se
opresc la 1918, deşi a trăit până în 1940!
Pentru a face mai multă lumină asupra
adevăratei feţe a fostului magnat local, vom
apela la câteva documente, deoarece doar
ele pot să ne dea o imagine edificatoare
asupra celui de mai sus, şi nu poveştile de
genul că datorită lui s-au făcut calea ferată,
şcoala, biserica şi toarta la cană, într-un cu-
vânt indiferent ce s-a făcut în zonă poartă
neapărat pecetea sa.
Ori documentele ne arată exact contra-
riul celui preamărit de apologeţii săi. Un
om care toată viaţa a militat pentru anularea
Tratatului de la Trianon, creator al mişcării
iredentiste din Ungaria, lucru certificat şi de
inscripţia de pe mormântul său, şi un duş-
man neîmpăcat a tot ce este românesc.
Presa interbelică abundă de articole şi
luări de poziţie ale sale, dintre care nu pu-
tem să nu trecem în revistă câteva, pentru a
vedea cui se vrea a se ridica o statuie.
„Noi trebuie să reunim cei 15 milioane
(de unguri - n.n.) într-un singur popor. În
primul rând, trebuie să eliberăm fraţii din
teritoriile ocupate provizoriu, după care să
ne debarasăm de paraziţi. Mizerabilii tre-
buie să dispară de pe pământul maghiar. În
locul lor, al oamenilor lipsiţi de credinţă şi
de recunoştinţă, în locul duşmanilor, să re-
aducem în patrie fraţii nevoiţi să locuiască
în străinătate, în America, în Asia, în insule
şi păduri seculare... Ei vor pune bazele unui
Imperiu ungar asemănător celui al lui Ludo-
vic cel Mare şi al regelui Matei... Celelalte
naţionalităţi trebuie să dispară de pe pămân-
tul unguresc, care trebuie să rămână ungu-
resc pentru totdeauna, după legile naturii”
(Horia Brestoiu, L`incorigible obsession, în
„Roumanie. Pages d`histoire”, XIVe annee,
1989, nr. 1, p. 132).
La Budapesta, unde s-a refugiat la fi-
nalul primului război mondial, Urmanczy
Nandor a publicat, în ziarul „Pesti Hirlap”,
un adevărat campion al presei iredentiste şi
revizioniste, apărut în a patra serie în 1878,
un organ al intoleranţei şi al şovinismului
maghiar, de unde împroşca cu invective şi
ameninţări nu numai asupra românilor, ci şi
asupra altor naţiuni care potrivit concepţiei
milenariste maghiare „sfâşiaseră” Ungaria
la Trianon.
Tot în capitala maghiară, groful (sau ba-
ronul pentru cei mai avizaţi în genealogia
nobiliară maghiară) a ridicat patru grupuri
statuare, dezvelite la 12 ianuarie 1922, re-
prezentând cele patru mari regiuni „rupte”
de la sânul patriei mame maghiare. Statui
iredentiste, revizioniste, menite să amin-
tească mereu drama Ungariei „mutilate”.
Deci nicio legătură conceptuală cu un „me-
cena” al artei, aşa cum intenţionează unii să
ni-l prezinte. Tot la iniţiativa lui Urmanczy
Nandor, ziarul „Pesti Hirlap” a iniţiat o lis-
tă publică de subscripţie pentru ridicarea
unui aşa numit „steag al Trianonului”. Cu
ajutorul acestor fonduri, s-a ridicat în Piaţa
„Libertăţii” din Budapesta un soclu pe care
e abordat drapelul Ungariei coborât în semn
de doliu, şi rămas aşa atâta timp cât va re-
zista Tratatul de la Trianon.
Acelaşi celebru cetăţean topliţean a ini-
ţiat tipărirea de mii de cărţi poştale cu gra-
niţele Ungariei vechi şi cu harta „mutilată”
de Tratatul de la Trianon, împreună cu cele-
brul slogan „nem, nem, soha”, în mai multe
limbi de circulaţie internaţională. Aceasta
este celebra „acţiune Urmanczy”.
Mai mult de atât, Urmanczy Nandor a
fost unul dintre creatorii „Gărzii revizionis-
te”, organizaţie paramilitară care îşi propu-
nea „să restabilească hotarele milenare ale
Marii Ungarii”, aşa cum spunea cel de mai
Parcul central din municipiul Topliţa - locul în care se doreşte a fi
amplasată, alături de bustul primului Patriarh al României,
Dr. Elie Miron Cristea, o statuie a lui Urmanczy Nandor
sus în articolul din 9 noiembrie 1932 din
acelaşi „Pesti Hirlap”.
Dacă pentru autorii cererii de edificare a
unei statui titlul de Cetăţean de Onoare este
un argument, să analizăm şi acest aspect.
Cine şi în ce condiţii a acordat acest titlu? Un
primar numit de autorităţile horthyste, după
ocuparea Ardealului prin Dictatul de la Vie-
na. Act care a devenit automat caduc după
retrocedarea Ardealului către România, ca
multe alte legiferări ale statului maghiar din
perioada ocupaţiei. Nicidecum nu are valoa-
re juridică acest act, al unei persoane numite
şi nu alese, cum de altfel nu încape compara-
ţie cu statutul de Cetăţean de Onoare acordat
de Consiliul Local al municipiului (organism
ales) altor personalităţi.
Am lăsat pentru ultima parte ceea ce noi
considerăm a fi acuza cea mai gravă ce i se
aduce lui Urmanczy Nandor: aceea de a fi
unul dintre autorii (cel puţin moral) masa-
crului de la Beliş, din noiembrie 1918.
Pentru cei care nu cunosc despre ce este
vorba, vom face o scurtă descriere a eveni-
mentelor tragice ce s-au petrecut în localita-
tea Beliş la sfârşitul primului război mondi-
al, odată cu dezmembrarea dublei monarhii
austro-ungare. În această localitate, avea
domenii şi un castel fratele lui Nandor, Ur-
manczy Janos. Despre situaţia ţăranilor pe
moşiile grofilor maghiari, fie că se numeau
ei grofi sau baroni, nu mai are rost să in-
sistăm. Există o bogată bibliografie istorică
despre aceste lucruri. După cum nu are rost
să insistăm nici pe crearea acestor latifundii
de mii de jugăre de pământ, prin spolierea
obştilor ţărăneşti şi deposedarea lor de pă-
mânt. Ideea este că, în vremurile acelea de
la sfârşitul anului 1918, când monarhia şi
întregul sistem politico-social sprijinit de ea
se prăbuşeau, prizonierii de război români,
sârbi, italieni, ruşi care munceau pe exploa-
tările forestiere ale lui Urmanczy Janos, au
intrat pe domeniul familiei Urmanczy de la
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)
Beliş de peste 28.000 de jugăre şi au cerut
alimente ca să poată pleca acasă. Proprieta-
rul plecase la Budapesta de pe 3 noiembrie,
de frica sclavilor de pe moşia sa. Vestea re-
voluţiei ajungând şi la Beliş, muncitorii au
dorit să plece acasă, dar la refuzul celor ră-
maşi de a le da alimente, au distrus castelul,
văzut evident ca o fortăreaţă a represiunii şi
exploatării seculare. Urmarea a fost aceea
că familia Urmanczy a organizat acţiuni re-
presive, şi nu oricum. La „ordinul” fratelui
Nandor, la Budapesta se constituie „batali-
onul Urmanczy”, care urma să vină la Beliş
şi să pedepsească ţăranii care se răsculaseră.
A urmat o baie de sânge nemaivăzută până
atunci, atrocităţi care au uimit lumea civi-
lizată şi care au dus la întreruperea tratati-
velor româno-maghiare de la Arad. Cazul a
fost ecranizat în 1980, filmul numindu-se
„Capcana mercenarilor”.
Comisia mixtă întrunită pentru a elu-
cida împrejurările şi răspunderile pentru
aceste oribile crime, a stabilit vinovăţia
detaşamentului organizat de Urmanczy
Nandor, precum şi amestecul autorităţilor
de stat maghiare în toată această poveste.
Căpitanul Dietrich recunoştea, în declaraţia
sa, că autorizaţia Ministerului de Război
a fost obţinută „la intervenţia deputatului
Urmanczy”. Din lipsa spaţiului, nu putem
reproduce aici tot Procesul Verbal, dar vom
extrage din el câteva aspecte. La punctul 3
al Procesului Verbal, încheiat pe data de 14
noiembrie, se spune că „detaşamentul a îm-
puşcat în mod statorial oamenii, deşi starea
de asediu nu era proclamată”. Mai jos, la
punctul 4, se spune că „la ordinul căpita-
nului Dietrich, 20 de cadavre, între ele 3
femei, au fost puse pe rug pe jăratecul de-
pozitului incendiat, cu scopul de a fi arse,
şi aceasta în ziua de 12 noiembrie 1918, în
timp ce comisia mixtă de anchetă se găsea
la faţa locului, ardeau fumegând. Execuţia
statorială s-a întâmplat în noaptea de 8”.
Foarte importantă pentru speţa de faţă este
implicarea directă a lui Nandor în constituirea
batalionului de pedepsire. Fapt recunoscut de
groful din Topliţa, care atunci se afla deputat
la Budapesta. Ce poate fi mai edificator de-
cât recunoaşterea publică a acestuia, în gazeta
mai sus amintită, „Pesti Hirlap”, în numărul
268 din 15 noiembrie 1918:
„Sub titlul de „Vărsări de sânge nejus-
tificate la Beliş” şi sub alte titluri în ziarele
de azi, au apărut diverse corespondenţe. Ca
răspuns la acestea, vă rog să publicaţi urmă-
toarea declaraţie:
1. Detaşamentul care a plecat în Ardeal,
3
compus din cei care s-au organizat de bu-
năvoie la apelul meu (sublinierea noastră),
a fost organizat, înarmat şi aprovizionat cu
alimente şi echipament în cazarma din stra-
da Falk Miksa, cu ştirea şi consimţământul
Ministerului de Război.
2. La Bologa, Cionca şi la Belişul in-
cendiat şi ars până la temelii, detaşamentul
a întrebuinţat arma numai împotriva celor
care au fost prinşi tâlhărind şi jefuind, ares-
tându-i, şi împotriva celor care au rezistat
cu arma în mână sau au atacat. Dintre sol-
daţi, doi au fost răniţi.
3. Ioan Urmanczy nu a avut nicio cu-
noştinţă despre organizarea şi trimiterea
ajutorului militar. Timp de 5 zile el a fost
asaltat de bande înarmate până ce, fiind în
pericol de moarte cu familia, a fost silit să
se refugieze înainte de a sosi ajutorul.
4. Comunicatele, desigur pornesc din
sursă valahă, ca să se deruteze atenţia lumii
de la infamiile pe care le-au comis în Ardeal
împotriva ungurilor. În regiunile locuite de
valahi, deja toate familiile ungureşti au fost
jefuite. Au mânat animalele, au cărat cerea-
lele, au jefuit şi distrus casele, au incendiat.
Cei ce nu s-au refugiat, au fost asasinaţi. La
Beliş au asasinat trei oameni.
5. Mă mir de ministrul Jaszi că se pro-
nunţă în bază de informaţii unilaterale, fără
a cunoaşte situaţia de fapt. Prin aceasta
numai îngreunează restabilirea ordinii. În
provincie anarhia este generală. Sute de mii
jefuiesc, incendiază, asasinează. Prin teorii
ştiinţifice, cuvântări şi afişe nu se poate re-
stabili ordinea.
Nandor Urmanczy, Budapesta, 14 no-
iembrie 1918”.
Declaraţia aceasta a deputatului Ur-
manczy Nandor vine să lămurească mai
multe aspecte:
1. Mentalitatea familiei care a stăpânit
domenii întinse în Ardeal, care organizează
expediţii militare de pedepsire, după model
medieval, dispunând după bunul său plac
de viaţa şi moartea supuşilor.
2. Detaşamentul care a acţionat la Beliş
a fost organizat la chemarea şi îndrumarea
directă a lui Urmanczy Nandor, cu ştirea
Ministerului de Război de la Budapesta.
Faptul este cu atât mai important cu cât ul-
terior evenimentelor, autorităţile budapesta-
ne au încercat să se spele pe mâini, printr-o
declaraţie a ministrului Jaszi, publicată cu
o zi înainte în acelaşi cotidian, şi prin care
spunea că „din partea mea voi pretinde că
nu numai făptuitorii direcţi, dar şi autorii
morali să fie pedepsiţi în mod exemplar, lu-
ându-se toate măsurile ca în viitor să nu se
mai întâmple astfel de atrocităţi neomenoa-
se” („Pesti Hirlap”, nr. 267 din 14 noiem-
brie 1918”).
3. Declaraţia lui Urmanczy Nandor
plină de îngâmfare feudală abundă în min-
ciuni grosolane şi calomnii la adresa popo-
rului român, ilustrând atitudinea sa faţă de
români. Urmanczy Janos se găsea la Bu-
dapesta când se pregătea detaşamentul de
pedepsire a românilor, şi nicidecum nu era
sechestrat la Beliş! Cât priveşte „infamiile
românilor” în Ardeal, ele sunt simple năs-
cociri menite a justifica procedeul barbar
al detaşamentului. Nicăieri românii nu au
masacrat comune întregi şi nu i-au ars pe
rug pe locuitori, cum au făcut soldaţii ma-
ghiari la Beliş şi cum s-a făcut în 1940 la Ip
şi Trăznea.
Dacă se mai îndoia cineva de complici-
tatea „celui mai mare maghiar din Topliţa”
la acest episod, probabil că acum se va gân-
di de două ori când se va solicita o statuie în
Topliţa. Asta doar în cazul în care nu se va
dori a se aniversa la dânsa uciderea „opin-
carilor valahi”...
 4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Eveniment

Laureaţii românilor din

„Am primit cu bucurie Premiul PRO URBE”
Interviu cu Gheorghe Tatu, fost prefect al judeţului Covasna şi proaspăt premiat de către Consiliul Local Municipal
Doru Decebal Feldiorean
(Sfântu-Gheorghe)
- Domnule Gheorghe Tatu, aţi
revenit la Sfântu-Gheorghe pen-
tru a primi distincţia cu care v-a
onorat Consiliul Local Munici-
pal cu prilejul ediţiei 2011 a Zile-
lor municipiului. Premiul PRO
URBE v-a fost înmânat duminică,
8 mai, într-un cadru festiv.
- Da. Am primit cu bucurie de-
cernarea acestui premiu care mă
onorează şi-mi confirmă faptul că,
ajuns la vârsta de 70 de ani, din care
peste 42 i-am petrecut în acest areal
geografic, demersurile mele de viaţă
activă nu au rămas fără ecou. Cetă-
ţenii municipiului, şi determinat de
aceştia şi Consiliul Local Municipal,
au convenit să-mi aducă în acest fel
aprecierea pentru munca şi devoţiu-
nea în folosul societăţii. Mă bucur cu
atât mai mult cu cât distincţia mi-a
fost acordată în cel de-al 20-lea an de
organizare a „Zilelor Sfântu-Gheor-
ghe”. Evidenţiez acest fapt pentru că,
fără să fiu lipsit de modestie, m-am
numărat printre iniţiatorii acestui act
aniversar al urbei, ca o necesitate de
deschidere a vieţii sociale şi-a con-
vieţuirii într-o localitate deloc lipsită
de convulsii şi tensiuni interetnice.
Sfântul Gheorghe înseamnă pentru
noi toţi, creştinii, indiferent de limba
pe care o vorbim, învingătorul bala-
urului şi triumful bună-voirii exis-
tenţiale şi, ca atare, era personajul cel
mai potrivit să ne aducă împreună
într-un cotidian de normalitate şi de
armonie. De fapt, ca o rezultantă a
acestui efort este şi decernarea aces-
tui premiu anual pentru personalităţi
deopotrivă maghiare şi române, ar-
gument că se poate şi astfel împărţi
rezonabil mulţumirea civică.
- Cum aţi perceput desfăşurarea
festivităţii propriu-zise, dar şi în-
treaga ediţie din acest an a „Zilelor
Sfântu-Gheorghe”?
- Cu emoţie nedisimulată. Orga-
nizatorii au ales pentru festivitate
solemnitatea cadrului oferit de sala
festivă a Bibliotecii Judeţene şi armo-
niile inefabile ale muzicii lui Mozart.
Numeroasa asistenţă a
amplificat intensitatea
emoţiei şi acest fapt m-a
determinat ca la acorda-
re să-mi îndrept gându-
rile nu numai spre cei ce
mi-au conferit distincţia,
ci şi spre toţi locuitorii
judeţului Covasna, pe
care i-am servit în diver-
se ipostaze în tot parcur-
sul de viaţă petrecut aici.
Cât priveşte organizarea
„Zilelor Sfântu-Gheor-
ghe”, efortul organisme-
lor administrative a fost
notabil, dar, din păcate,
diminuat de timpul ne-
favorabil care a limitat
mult capacitatea de ex-
primare a mesajului ani-
versar, cu atât mai mult
cu cât ediţia din acest
an avea o dublă valoa-
re jubiliară: 20 de ani ai
Zilelor propriu-zise şi a
550 de ani de existenţă a
localităţii Sfântu-Gheorghe.
- În ultimul timp, prezenţa dum-
neavoastră s-a făcut mai puţin
simţită în judeţul Covasna…
- Sunt mai multe aspecte legate
de această remarcă. Odată cu vârsta,
capacitatea de mişcare în cazul meu,
după un binecunoscut accident ruti-
er, s-a atenuat foarte mult, lucru pe
care constat că l-aţi sesizat. În acelaşi
timp, spre deosebire de anii trecuţi,
când nu puteai să ai mai mult de o
locuinţă, acum mă bucur că am moş-
tenit în apropierea Sibiului, în oraşul
Avrig, casa străbunicului meu, unde
perioade mai lungi sau mai scurte
îmi petrec timpul în mod activ, fie
lucrând împreună cu soţia grădina şi
curtea, fie în dialoguri antrenante cu
oameni de cultură marcanţi ai Sibiu-
lui şi ai Avrigului. Ceea ce vreau să
vă spun, însă, este că nu am părăsit
efectiv Sfântu-Gheorghe şi, cu atât
mai mult, nu i-am părăsit pe oame-
nii lui pentru care nutresc o afecţiune
deosebită. M-am bucurat, în acelaşi
timp, de legături perene cu societatea
civilă a judeţului Covasna şi cu foarte
multe persoane de care m-am legat,
de-a lungul a peste patru decenii, în
activităţile pe care le-am desfăşurat.
Dacă este, totuşi, să am un regret, l-aş
putea incrimina pe cel determinat de
o atenuare a activităţii politice. Spre
exemplu, eu nu mai sunt implicat di-
rect în această activitate nu atât din
cauza mea, cât din cea a noii genera-
ţii ce a venit la comandă în structuri-
le politice. Cei tineri au considerat că
noi, cei mai vârstnici, nu mai avem
energia necesară implicării active în
politică. Este, bineînţeles, vorba de
activitatea politică de la
nivelul judeţului. În ceea
ce priveşte implicarea în
viaţa societăţii civile, ea a
fost mai activă atât dato-
rită Ligii Cultural-Creşti-
ne „Andrei Şaguna”, cât
şi Fundaţiei „Mihai Vi-
teazul”.
- Apropo de societa-
tea civilă, în ce legături
mai sunteţi cu cei care
diriguiesc în continua-
re interesele românilor
din zonă din fruntea
Forumului Civic al Ro-
mânilor din Covasna,
Harghita şi Mureş?
Credeţi în utilitatea
unei astfel de federaţii?
Îşi are ea locul şi rostul
în actualul context eu-
ropean, întru apărarea
românilor şi României
chiar din inima ei?
- Sunt în relaţii foarte
bune cu reprezentanţii
societăţii civile româneşti din ju-
deţ. În ceea ce priveşte continuita-
tea unei astfel de federaţii, consider
că e nevoie poate de o reevaluare şi
reinventariere a paletei de structuri
ale societăţii civile, pentru că, la un
moment dat, poate să apară o disipa-
re a capacităţii de efort şi, ca atare,
o diluare a rezultatelor. În ceea ce
priveşte Forumul, îl consider util,
dar reînnoiesc sublinierea că poate
acesta ar trebui să se manifeste mai
energic în coagularea forţelor care îl
alcătuiesc şi, prin aceasta, să ajungă
să-şi stabilească un subiect şi predi-
cat al exprimării lui în ţinte precise,
clare şi eficiente.
- Ştim că locuiţi în preajma Pie-
ţei „Mihai Viteazul”. Cum perce-
peţi faptul că regăsiţi mereu scua-
rul acesta simbol într-un stadiu tot
mai avansat de degradare?
- Aspectul actual e dezolant.
Aceasta este nota pesimistă, dar, se
ştie, eu sunt un optimist notoriu şi, în
toată harababura actuală, se pot de-
cela elemente dătătoare de speranţă.
Deja sunt zone cu scările remonta-
te, sunt borduri şi gradene care pot
fi imaginate într-un final şi există,
chiar dacă mai lent, şi un efort ge-
neral de reabilitare a pieţei. Cunosc
mai mult despre această piaţă, pentru
că m-am implicat şi ca viceprimar al
municipiului în perioada 1990-1992
şi ca prefect între anii 1997-2001, şi
ştiu de dificultăţile pe care le ridică
reabilitarea ei. Ca istoric, ea a fost
amenajată într-un hei-rupism speci-
fic etapelor premergătoare vizitelor
de lucru ale fostului secretar general
şi, ca atare, nu s-au aplicat măsuri
tehnologice de drenaj şi stabilitate a
solului, de fixare a elementelor de
construcţie în soluţii definitive şi, în
timp, aceste minusuri s-au exprimat
în deteriorarea pieţei. Sub plăcile de
marmură şi dalele de beton au apărut
eroziuni, efecte ale activităţii pluvi-
ale din amonte şi alte elemente de
degradare care, de fapt, au generat
aspectul nedorit al pieţei în aşa fel
încât dintr-un scuar destinat manifes-
tărilor civice şi culturale de amploa-
re, a devenit un loc trist şi întristător.
Cred, totuşi, că forurile de conducere
locale vor continua reabilitarea Pieţei
„Mihai Viteazul” şi o vor reda ca o
piesă de rezistenţă în peisajul urban
al municipiului Sfântu-Gheorghe.
- Vă mulţumim.
- Şi eu vă mulţumesc.

Cetăţeni de onoare ai comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe, anul 2011

dr. Ioan Lăcătuşu
(Sfântu-Gheorghe)
Ioan Gheorghe Brânză - operator-electri-
cian în domeniul telefoniei, veteran de război.
S-a născut pe 1 decembrie 1925, în comuna
Vâlcele, judeţul Covasna. A urmat cursurile
şcolii primare şi gimnaziale în comuna natală.
După cedarea Transilvaniei de Nord-Est, în
urma Dictatului de la Viena, în perioada 1941-
1943, s-a refugiat în România. În septembrie
1944, la vârsta de 19 ani neîmpliniţi, s-a înro-
lat voluntar în Armata Română. În calitate de
premilitar din localitatea Bod, a fost integrat
în compunerea Regimentului de Vânători de
Munte, fiind rănit în luptele de la Bandul de
Câmpie, judeţul Mureş. Între anii 1947-1949,
a satisfăcut serviciul militar, în cadrul trupelor
de Jandarmi, din localităţile Orăştie, Miercu-
rea-Ciuc şi Suceava. Între anii 1949-1985,
şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei
de Poştă şi Telecomunicaţii Sfântu-Gheorghe,
sectorul telefonie. În această perioadă şi-a
completat studiile de cultură generală şi cele
profesionale, urmând cursuri de specialitate în
domeniul întreţinerii şi exploatării instalaţiilor
telefonice, în Bucureşti.
În calitatea sa de veteran de război, a fost
avansat la gradul de plutonier adjutant şi a pri-
mit mai multe ordine şi medalii militare, prin-
tre care Crucea Comemorativă. Este membru
al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război
şi vicepreşedinte al Filialei Covasna a amintitei
organizaţii. Participă activ la toate manifestă-
rile organizate cu prilejul marcării unor eveni-
mente importante din istoria naţională şi locală
şi la cele desfăşurate în cadrul Cercului Militar
din Sfântu-Gheorghe. Este stimat şi respectat
de foştii săi camarazi, de consătenii din comu-
na Vâlcele şi de toţi cei care îl cunosc, atât din
municipiul Sfântu-Gheorghe, cât şi de pe întreg
teritoriul judeţului Covasna.
Coriolan Crăciunescu - economist şi jurist.
S-a născut pe 14 iunie 1928, în oraşul Vlăhiţa,
judeţul Harghita. A urmat cursurile şcolii pri-
mare în comuna Cărpiniş, judeţul Sibiu, pe cele
liceale la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie şi
a absolvit Facultatea de Drept din Iaşi, cursuri
fără frecvenţă, în anul 1974. După terminarea
stagiului militar, a lucrat la SMA Odorhei, în
funcţia de contabil principal, apoi ca secre-
tar la Primăria Boroşneu-Mare (1956-1958),
funcţionar în cadrul Serviciului Desfacere de la
Fabrica de Zahăr Bod (1958-1961) şi contabil
şef la CAP Hăghig, între anii 1961-1968. Din
anul 1968, este locuitor al municipiului Sfântu-
Gheorghe. În perioada 1968-1985, a îndeplinit
funcţia de contabil şef la Oficiul Judeţean de
Turism Covasna, contribuind, împreună cu
întreaga echipă de conducere a societăţii, la
dezvoltarea bazei turistice a judeţului Covas-
na. Până la pensionare, între anii 1985-1987, a
funcţionat ca inspector în cadrul Serviciului de
Control Financiar Intern (CFI) din subordinea
Consiliului Popular Judeţean Covasna.
Valorificând vasta sa experienţă în do-
meniile economic şi juridic, între anii 1991-
1997, Coriolan Crăciunescu a fost principalul
sprijinitor al Maicii Stareţe Serafima, contri-
buind hotărâtor la strângerea fondurilor nece-
sare construirii Mănăstirii Mărcuş. A străbătut
ţara cu listele de colecţie, iar prin intermediul
copiilor săi, stabiliţi în SUA şi Austria, au fost
atrase resurse financiare şi din aceste ţări.
Până în anul 2007, a ţinut evidenţa contabilă
a Complexului Monahal de la Mărcuş. Atât
prin activitatea sa profesională, cât şi prin tru-
da depusă pentru ctitorirea Mănăstirii Mărcuş,
Coriolan Crăciunescu şi-a câştigat respectul şi
preţuirea tuturor celor care îl cunosc.
Ioan Negulici - profesor, publicist. S-a
născut la 5 august 1941, în Petroşani, judeţul
Hunedoara. După absolvirea şcolii primare
în Braşov, a urmat cursurile Liceului „Andrei
Şaguna” din acelaşi oraş, între anii 1955-1960.
În anul 1965, a absolvit Facultatea de Filolo-
gie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din
Iaşi, secţia limba şi literatura română. În peri-
oada 1966-1968, a fost corector-şef şi redac-
tor la revistele de cultură „Cronica” din Iaşi şi
„Astra” din Braşov. Din anul 1968, face parte
din echipa de publicişti care au redactat ziarul
„Cuvântul nou”, publicaţia în limba română
din judeţul Covasna cu cea mai lungă apariţie
(1968- 2010). Timp de aproape patru decenii,
s-a identificat cu destinul acestei publicaţii in-
 Eveniment
municipiul Sfântu-Gheorghe
trate în istoria culturală a zonei. Ani de zile,
a condus secţia de cultură a publicaţiei, sem-
nând mii de articole, ştiri, reportaje referitoare
la istoria, cultura şi spiritualitatea românească,
naţională, regională şi locală, la personalităţi,
evenimente, proiecte şi manifestări de artă tra-
diţională şi modernă.
După 1990, a fost redactor-şef şi redactor-
şef adjunct al cotidianului „Cuvântul nou”,
contribuind decisiv la asigurarea suportului
financiar necesar apariţiei ziarului şi la impli-
carea sa în problemele prioritare ale păstrării
şi afirmării identităţii naţionale a românilor
din judeţul Covasna. La rândul ei, soţia Dori-
na Negulici, cercetătoare la Muzeul Judeţean
Braşov, recunoscută pentru prestanţa sa pro-
fesională, a fost o colaboratoare constantă a
instituţiilor muzeale din judeţul Covasna. Nu-
mele ziaristului şi omului de cultură Ioan Ne-
gulici a intrat definitiv în galeria publiciştilor
români din această parte de ţară, scrisul său
reprezentând peste timp o mărturie concretă
despre românitatea din Arcul Intracarpatic, la
răscrucea dintre milenii.
Vasile Man - economist, născut la 3 ianua-
rie 1943, în satul Muşca, judeţul Alba. A urmat
şcoala generală, între anii 1948-1955, în satul
natal. Între 1956-1959, urmează cursurile Cen-
trului Şcolar Agricol nr. 2 Turda, judeţul Cluj,
după absolvire fiind repartizat la Fructexport
Codlea, secţia Prejmer, unitate unde a lucrat
până în 1965. Între timp, între 1961-1965 a
frecventat cursurile Liceului seral din comuna
Prejmer. În anul 1966, se mută în oraşul Sfântu-
Gheorghe lucrând la Comitetul raional şi, apoi,
judeţean UTC Covasna, până în 1973, după
care la Consiliul Judeţean Covasna. În 1980,
este transferat la Uniunea Judeţeană a Co-
operativelor Agricole de Producţie (UJCAP)
Covasna, unde lucrează până în 1982. În anul
1973, absolvă Academia de Studii Social-Poli-
tice Bucureşti, la secţia fără frecvenţă, obţinând
Diploma de Licenţă în economie mondială. În
anul 1983, a fost numit director la Întreprin-
derea Judeţeană de Legume şi Fructe Covas-
na, apoi la SC Agrosol SA, iar după scindarea
acestei societăţi, a fost numit director comer-
cial la Horticom SA, de unde a ieşit în pensie
în anul 2001. În contextul greutăţilor existente
înainte de 1989 în aprovizionarea cu alimente
a populaţiei, Vasile Man a contribuit la asigura-
rea legumelor şi fructelor necesare consumuri-
lor colective şi populaţiei din judeţul Covasna.
Aceeaşi activitate benefică pusă în slujba bine-
lui public a desfăşurat-o şi în cadrul societăţilor
Agrosol şi Horticom, fiind cunoscut pentru dis-
ponibilitatea sa de a ajuta cetăţenii municipiu-
lui Sfântu-Gheorghe şi pe cei ai judeţului Co-
vasna. Ca urmare a bunei sale imagini publice,
după evenimentele din decembrie 1989, a fost
ales membru în Consiliul Judeţean Covasna al
Frontului Salvării Naţionale. Este căsătorit din
decembrie 1968 cu Rita Man (născută Kraus),
având doi copii, Christian-Vasile şi Christina-
Rita, şi două nepoţele.
Ioan Oliviu Niculiciu - medic veterinar,
scriitor, născut la 2 octombrie 1943, la Mira-
slău, judeţul Alba, din părinţii Ioan Niculiciu -
preot şi Valeria Niculiciu - învăţătoare. A urmat
primele şapte clase în comuna Tureni, judeţul
Cluj, iar cursurile medii la Liceul Mihai Vi-
teazul din Turda. Între anii 1961-1966, a fost
student al Facultăţii de Medicină Veterinară
din Iaşi. După absolvirea facultăţii, timp de
aproape 40 de ani (1966-2005), şi-a desfăşurat
activitatea exclusiv în judeţul Covasna, în ca-
drul următoarelor unităţi: Laboratorul veterinar
Sfântu-Gheorghe (1966-1970), Spitalul vete-
rinar Sfântu-Gheorghe (1971-1982), Direcţia
Sanitar-Veterinară Sfântu-Gheorghe (1983-
2005). În toţi aceşti ani, a urmat o valoroasă
carieră profesională, devenind unul din cei mai
buni specialişti în medicină veterinară din ju-
deţul Covasna. Împreună cu ceilalţi colegi, sub
îndrumarea Dr. Ioan Cerni, a publicat mai mul-
te studii şi lucrări, în ţară şi străinătate.
Dintre activităţile sale extraprofesionale
menţionăm calitatea de membru în Adunarea
Eparhială a Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului
şi membru în Consiliul de Cultură al Mitropo-
liei, în timpul păstoririi vrednicului de pome-
nire Mitropolit-cărturar Antonie Plămădeală
(1980-1990). A colaborat cu versuri, proză şi
meditaţii la revista „Medici veterinari slujitori
ai muzeelor” de la Timişoara şi „Anotimpuri
printre cuvinte” de la Cluj. Este autor al căr-
ţilor: „Dr. Ioan Cerni - spre neuitare”, Sfân-
tu-Gheorghe, 2007; „Autumnalii”, Sfântu-
Gheorghe, 2009 şi „Contrasensuri”, vol. I,
2011. Este căsătorit cu Rodica Niculiciu, spe-
cialist în industria alimentară, are o fată, Ligia,
studentă în anul IV la Institutul de Medicină şi
Farmacie din Cluj-Napoca.
Gheorghe Dobriţa - colonel în rezervă,
născut la data de 1 iunie 1944, în comuna Mă-
gura, judeţul Buzău, din părinţii Dumitru şi
Ana Dobriţa. A urmat cursurile şcolii generale
în comuna natală, apoi a absolvit Liceul realist
din comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, iar în
1962 a intrat la Şcoala de Ofiţeri de Miliţie nr.
2 Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1965. Între
1962 şi 1967, a urmat Facultatea de Drept Bu-
cureşti, iar în 1976 a urmat cursuri postuniver-
sitare la Facultatea de Drept din Cluj.
A activat ca ofiţer la Direcţia Regională de
Miliţie Braşov până în 1968, când a fost mu-
tat la Miliţia judeţului Sibiu. La cerere, în anul
1970, s-a transferat la Inspectoratul Judeţean de
Poliţie Covasna, unde a activat până la pensio-
narea din 30 iunie 1999, când a fost trecut în
rezervă cu gradul de colonel. Din cei 37 ani de
militărie, în Sfântu-Gheorghe a activat peste 30
de ani, îndeplinind pe rând funcţiile: ofiţer teh-
nic la poliţia rutieră, responsabil cu pregătirea
profesională, militară şi fizică a cadrelor, coor-
donator al activităţilor de evidenţă a populaţi-
ei şi cea de pază şi ordine publică. Între 1992
şi 1997, a activat ca adjunct al şefului Poliţiei
Municipiului Sfântu-Gheorghe.
În plan personal, este căsătorit, din anul
1966, cu Maria Dobriţa, economistă. Dumne-
zeu a binecuvântat familia Dobriţa cu două fete
şi 4 nepoţi. Ca persoană publică implicată în
viaţa cetăţii, locuieşte în acelaşi apartament din
Sfântu-Gheorghe din 1971, fiind cunoscut pen-
tru modestia şi corectitudinea sa, cât şi pentru
preocuparea de a ajuta cetăţenii în soluţionarea
problemelor care au depins de competenţa sa.
Este membru al Asociaţiei Cadrelor Militare în
Rezervă şi Retragere din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi vicepreşedinte al
Filialei Covasna a amintitei organizaţii.
Dumitru Măciucă - economist, tehnician,
născut la 1 noiembrie 1945, în comuna Zăbala,
judeţul Covasna. A absolvit cursurile şcolii ge-
nerale în comuna natală, liceul la Sighetul Mar-
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)
maţiei şi, apoi, Şcoala Medie Tehnică Agricolă
la Buzău. În anii 1964-1965, a fost profesor su-
plinitor la şcolile din Zăbala, Zăbrătău şi Vama-
Buzăului. După terminarea stagiului militar, a
lucrat ca tehnician la Consiliul Raional Olteţ,
azi Bălţeşti, judeţul Vâlcea. Odată cu desfiinţa-
rea raioanelor, a fost repartizat la Centrul de Se-
lecţie şi Reproducţie a Animalelor din Sfântu-
Gheorghe, unde a activat ca tehnician-selecţie,
între anii 1968-1975. În perioada 1975-1980,
a fost şef birou personal la IAS Sfântu-
Gheorghe, iar între anii 1980-1987, viceprimar
în comunele Bodoc şi Vâlcele. Din 4 ianuarie
1987 (data înfiinţării Teatrului românesc în
Sfântu-Gheorghe) şi până la pensionarea sa, în
anul 2005, a fost angajatul Teatrului „Andrei
Mureşanu”, mai întâi în funcţia de organizator
spectacole, iar din 1992, a ocupat, timp de 13
ani consecutiv, funcţia de director economic,
doi ani fiind şi director general interimar.
În toţi aceşti ani, a desfăşurat o bogată ac-
tivitate civică şi culturală, pusă în slujba co-
munităţii. Astfel, în anul 1985, a contribuit la
instalarea bustului lui Romulus Cioflec în faţa
Şcolii Generale din satul Araci. Cu acel prilej, a
organizat o amplă manifestare culturală la care
au luat parte solişti din cadrul Cenaclului Fla-
căra şi membri ai familiei Cioflec. În legislaţia
2000-2004, a fost ales şi a activat în calitatea de
consilier local municipal la Sfântu-Gheorghe.
În prezent, activează în următoarele organiza-
ţii nonguvernamentale: Liga pentru Teatru, în
cadrul căreia este organizat Festivalul Inter-
naţional de Teatru ATELIER, ajuns la ediţia a
XX-a (cel mai vechi festival de teatru din Ro-
mânia, primele 12 ediţii având loc la Sfântu-
Gheorghe). Prin acest festival, Teatrul „Andrei
Mureşanu” s-a făcut cunoscut şi apreciat în ţară
şi străinătate; Fundaţia socio-culturală „Ioana
Crăciunescu”, prin care s-au acordat burse în
Franţa pentru studenţi români, s-au organizat
acţiuni culturale şi de creaţie literară, au fost re-
abilitate vechi parohii săseşti cărora le-au fost
date apoi întrebuinţări culturale şi s-au acordat
ajutoare caselor de bătrâni etc.; Fundaţia „Mi-
hai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe, fundaţie
care, în anul 2009, l-a onorat prin acordarea
unei diplome de excelenţă.
Florea Şerban - colonel în rezervă, năs-
cut la data de 16 decembrie 1932 în localitatea
Suseni, judeţul Argeş. A urmat cursurile pri-
mare şi gimnaziale, în perioada 1939-1946, în
localitatea natală, iar pe cele liceale în peri-
oada 1946-1950, în oraşul Piteşti. În perioa-
da 1950-1952, a lucrat ca institutor. Între anii
1952-1955, a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri
Activi din Sibiu, arma infanterie.
În 1955, şi-a început cariera de ofiţer la
Regimentul 202 Vânători de Munte din Câm-
pulung Muscel, iar între anii 1956-1960, a
îndeplinit aceeaşi funcţie la Batalionul 23 Vâ-
nători de Munte din Miercurea-Ciuc. În pe-
rioada 1960-1979, în cadrul Batalionului de
Vânători de Munte 22 „Cireşoaia” din Sfântu-
5
Gheorghe, a îndeplinit funcţiile de comandant
Companie Antitanc, ajutor Şef Stat Major şi
Şef Stat Major Regimentul 303 Pază şi Ordi-
ne Sfântu-Gheorghe. În perioada 1979-1990,
a fost ofiţer instructor la Statul Major Judeţean
Covasna al Gărzi Patriotice - zona Întorsura-
Buzăului. La 31 iulie 1990, a fost pensionat
cu gradul de colonel în rezervă. Pentru acti-
vitatea desfăşurată în întreaga carieră militară
a fost recompensat cu ordine şi medalii. Este
membru al Asociaţiei Cadrelor Militare în Re-
zervă şi Retragere - Filiala Covasna.
Aurora-Crina Pop (născută Vrămes-
cu) - economist, născută la 26 noiembrie
1946, în Brăila, fiica lui Gheorghe şi Maria
Vrămescu. Între anii 1953-1964, a urmat stu-
diile preuniversitare la Liceul „George Baco-
via” din Bacău, iar în perioada 1967-1971,
a urmat cursurile Facultăţii de Economia
Industriei, Construcţiilor şi Transporturilor
din cadrul Academiei de Studii Economice
din Bucureşti. Preocupată de perfecţionarea
pregătirii profesionale, pe parcursul anilor, a
urmat cursuri postuniversitare în specializă-
rile: analist-programator, proiectare-imple-
mentare programe informatice, organizarea
şi conducerea întreprinderilor.
Activitate profesională: profesoară suplini-
toare la şcolile generale din comuna Geoseni,
judeţul Bacău, şi comuna Doagele, judeţul
Vaslui (1965-1967); economist la Uzinele
„Steagul Roşu” Braşov (1972-1974); econo-
mist la Exploatarea Materialelor de Construc-
ţii „Bazaltul” (actualmente SC Terracota SA)
Sfântu-Gheorghe (1974-1975); economist
la Întreprinderea de Industrializarea Lapte-
lui (actualmente SC Covalact SA) Sfântu-
Gheorghe (1975-1978); economist, analist, şef
atelier proiectare-implementare programe in-
formatice la Centrul Teritorial de Calcul Elec-
tronic Sfântu-Gheorghe (1978-1985); director
adjunct la Întreprinderea de Spirt şi Amidon
Ozun (1985-1986); economist, şef oficiu de
calcul, director comercial la Întreprinderea de
Morărit şi Panificaţie (actualmente SC Mopa-
co SA) Sfântu-Gheorghe (1986-1994); director
economic la SC Torpi SRL Sfântu-Gheorghe
(1994-2002); contabil-şef la SC Suinprod Leţ
SA (2002 -2008); contabil-şef la SC „Moise”
SRL Zagon (2008 până în prezent). Din 1 de-
cembrie 1999, este pensionară pentru limită de
vârstă şi vechime integrală.
În cei 40 de ani de activitate în domeniul
economic, Aurora Pop a obţinut performanţe
profesionale deosebite: invenţii, inovaţii, ra-
ţionalizări, în sectorul industriei alimentare
şi al informaticii, din care amintim: crearea
designului actualei embleme a SC Mopaco
SA şi a altor produse de panificaţie; coordo-
narea activităţii de creare şi implementare în
întreprinderi a primelor programe informati-
ce cu tehnica de calcul electronic din judeţ;
participarea la elaborarea proiectului (calcu-
lul economic) pentru construcţia statuii Os-
taşului Român din Sfântu-Gheorghe ş.a.. În
anul 1969, s-a căsătorit cu Pop Mihai-Petre,
reprezentant de frunte al vieţii publice post-
decembriste din judeţul Covasna. Dumnezeu
a binecuvântat familia Pop cu patru copii:
Crina-Mihaela, economist; Daniela-Rodica,
coordonator transporturi; Alexandru-Florian,
analist-programator; Ruxandra-Oriana, medic
veterinar în Spania; şi doi nepoţi.
În calitatea sa de membru fondator al
Fundaţiei Culturale „Mihai Viteazul” şi al
Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”
s-a implicat cu profesionalism şi dăruire în
organizarea a numeroase manifestări cultu-
rale, artistice şi civice, fiind cunoscută ca
unul din cei mai activi reprezentanţi ai socie-
tăţii civile româneşti din municipiul Sfântu-
Gheorghe şi judeţul Covasna.
 6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Eveniment - Opinii

O personalitate covăsneană omagiată de

Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului
prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
Ajunsă la cea de-a V-a ediţie,
în organizarea Episcopiei Caran-
sebeşului şi sub înaltul patronaj al
Preasfinţitului Lucian, complexa
manifestare aflată sub genericul
„Zilele credinţei şi culturii în Ca-
raş-Severin”, a devenit tradiţio-
nală şi de mare răsunet în rândul
ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ro-
mâne, a oamenilor de artă, a spe-
cialiştilor, cercetătorilor şi arhiviş-
tilor din întreaga ţară, din Serbia şi
din Ungaria, atraşi de interesanta
tematică propusă de gazde, cât şi
de varietatea activităţilor.
Desfăşurate, în acest an, în
perioada 1-8 mai 2011, manifes-
tările duhovniceşti, cultural-artis-
tice şi ştiinţifice au fost prilejuite
de trei importante evenimente pe
plan local şi naţional: sărbătorirea
hramului noii Catedrale „Învie-
rea Domnului” din Caransebeş;
proclamarea de către Patriarhia
Română a anului 2011 ca „Anul
omagial al Sfântului Botez şi al
Sfintei Cununii” şi aniversarea a
70 de ani de la întronizarea Epis-
copului Veniamin Nistor în scau-
nul vlădicesc de la Caransebeş şi a
125 de ani de la naşterea sa.
Desigur, interesate de promo-
varea personalităţilor şi valorilor
româneşti de pe aceste meleaguri,
Centrul Ecleziastic de Documen-
tare „Mitropolit Nicolae Colan”
din cadrul Episcopiei Ortodoxe
a Covasnei şi Harghitei, Arhivele
Naţionale Covasna, Arhiva Mu-
zeului Bisericii „Sfântul Nicolae”
din Scheii Braşovului, au răspuns
invitaţiei, pregătind nu mai puţin
de cinci comunicări ştiinţifice, în
cea mai mare parte inedite prin
informaţiile aduse şi un interesant
montaj fotografic privind multi-
plele aspecte ale vieţii şi activităţii
Episcopului Veniamin Nistor, ale
familiei sale şi satului său natal.
Acestea au fost prezentate în ca-
drul Simpozionului Internaţional
„Taină şi mărturisire”, desfăşurat
timp de două zile în sala de festivi-
tăţi „Episcop Elie Miron Cristea” a
Centrului Eparhial Caransebeş.
Alături de studiul cercetătoarei
sibiene Ana Grama, „Activitatea
Episcopului Veniamin Nistor la
Sibiu (1922-1941)”, prezentat de
dr. Ioan Lăcătuşu, toate cele cinci
comunicări s-au constituit în va-
loroase contribuţii la cunoaşterea
în mare măsură a vieţii ierarhului,
în afara perioadei cât acesta a fost
Episcop de Caransebeş - iunie
1941-februarie 1949 - perioade,
deloc sau foarte puţin cunoscute,
„inedite”, din viaţa sa, după cum
sublinia PS Macarie, Episcopul
Ortodox al Europei de Nord. În
acest sens, sunt sugestive temele
abordate: „Episcopul Veniamin
Nistor şi satul său natal Araci”,
de dr. Ioan Lăcătuşu, prof. Va-
sile Stancu; „Familia Episcopu-
lui Veniamin Nistor”, de dr. Ioan
Lăcătuşu, prof. Ilie Şandru; „Doi
vrednici ierarhi din Araci, judeţul
Covasna: Mitropolitul Nicolae
Colan şi Episcopul Veniamin Nis-
tor”, de prof. Vasile Stancu; „As-
pecte din activitatea Episcopului
Veniamin Nistor şi a familiei sale
păstrate în fondul arhivistic «Pom-
piliu Nistor» de la Muzeul Biseri-
cii «Sfântul Nicolae» din Scheii
Braşovului”, de dr. Ioan Lăcătuşu,
prof. Vasile Stancu, muzeograf
Nicolae Blaj; „Corespondenţa
Episcopului Veniamin Nistor cu
fratele său, medicul Pompiliu Nis-
tor, în perioada 1950-1960” de dr.
Ioan Lăcătuşu, prof. Vasile Stan-
cu, muzeograf Nicolae Blaj.
Aşa cum scriam şi cu altă oca-
zie, valorificarea informaţiei is-
torice locale şi a personalităţilor
izvorâte din sânul oamenilor locu-
lui, este o necesitate stringentă, ne-
cesitate izvorâtă din poziţionarea
la adevărata valoare a locuitorilor
români ai acestor pământuri pe
scara valorilor culturii, spiritualită-
ţii şi ştiinţei naţionale şi universale.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât
sindromul europenizării, invocat
de unii numai şi numai în cazul
românilor, şi implicit al diminuări
identităţii naţionale, ne reduce tot
mai mult şansele existenţei noastre
ca Neam, ca Ţară, ca Stat.
Pentru a ne cunoaşte înaintaşii
acestor meleaguri şi faptele lor cu
valoare de model, vom publica în
numerele viitoare fragmente din
studiile dedicate celui care a fost
Episcopul Veniamin Nistor (1886
- 1963).

Minciună și adevăr despre războiul din Afganistan

dr. Mircea Frenţiu
(Blaj, Mica Romă)
În data de 7 octombrie 2001, SUA şi
aliaţii săi pornesc un nou război în Orien-
tul îndepărtat care imită puţin războiul din
Vietnam împotriva unei ţări sărace numită
Afganistan. Cauza acestui război, după de-
claraţiile Casei Albe, este evenimentul te-
rorist de la 11 septembrie, când Turnurile
Gemene din New York sunt lovite de două
avioane de linie deturnate printr-un atac te-
rorist. Scopul invaziei din Afganistan, de-
clarat şi la vedere, este de a lupta împotriva
terorismului arab, de a înlătura regimul tali-
ban de la putere, de a-l captura pe teroristul
numărul 1 al lumii, Osama Bin Laden, şi de
a distruge organizaţia teroristă Al Quaida.
Lupta împotriva terorismului este o um-
brelă convenabilă pentru SUA şi aliaţii ei, de
cotropire de noi teritorii valoroase, care este
adevăratul scop al războiului din Afganistan.
Să ne amintim că-n urmă cu mulţi ani, prin
anii ‚77-‘78, URSS, pe atunci o mare super-
putere, atacă şi ea Afganistanul şi începe un
război de durată, de aproximativ 10 ani, care
va ţine până în 1989, când „marele om în-
semnat”, Mihail Gorbaciov, îi pune capăt.
În acest război, mor 2 milioane de afgani şi
peste 200 de mii de soldaţi ruşi şi basarabeni,
care atunci erau sub ocupaţie sovietică. Să
nu uităm că în acest război SUA şi preşedin-
tele Ronald Regan, personal, ajută Afganis-
tanul şi pe mujahedin care rezistă cu succes
împotriva agresiunii sovietice. Atunci pentru
SUA mujahedinii, viitorii talibani, erau nişte
eroi naţionali care luptau pentru independen-
ţa ţării şi pentru credinţa islamică împotriva
puterii de la Kremlin, împotriva ţarului roşu.
Talibanii erau acei orfani ai războiului cu
credinţă sinceră în Islam, mari patrioţi care
luptau pentru independenţa ţării.
Cum s-au putut transforma după nici 20
de ani aceşti mari eroi naţionali sprijiniţi de
SUA în etapa actuală, în mari terorişti? Este
greu de înţeles acum, când agresorul nu mai
este URSS, ci SUA. Până în prezent, în acest
război au murit 1445 de soldaţi, dintre care
869 soldaţi americani şi restul aliaţi, printre
care şi soldaţi români. Care sunt interesele
României în acest război? În primul rând,
dovada de seriozitate, pentru a fi un partener
de încredere pentru NATO, oprirea teroris-
mului şi, de ce nu, antrenarea trupelor ro-
mâneşti? Sigur sunt şi aceste argumente, dar
pentru soldaţii români prost plătiţi în ţară, cu
familii mari care vor să se realizeze, ţinta ră-
mâne solda de 2.400 euro pe lună.
Însă, dacă gândim profund, vedem că
principala cauză a războiului, marele ade-
văr care nu se poate spune, dar care iese la
iveală din studii geologice făcute şi de ruşi,
şi de americani, şi de chinezi, sunt bogăţi-
ile incomensurabile ale acestei ţări aride, cu
oameni săraci şi bolnavi prin grotele căreia
sălăşluiesc talibanii. Care sunt aceste bogă-
ţii? Dintre minerale, litiu este un element
important din care se fac telefoanele mobi-
le, laptop-urile, roboţii industriali şi navele
cosmice. Sunt nişte zăcăminte de peste un
trilion de dolari, Afganistanul întrecând Bo-
livia, care era pe primul loc în deţinerea de
litiu. Un alt element important este cuprul,
zăcămintele depăşind 300 de milioane de
tone. Mai avem fier, uraniu şi miobiu, care
este un metal rar şi foarte uşor, folosit în ali-
aje pentru oţelurile super-conductoare din
componenţa navelor cosmice. Zăcămintele
de cărbune sunt de peste 400 miliarde de
tone, gaze naturale peste 150 de milioane de
metri cubi. Ce ţară din lume mai are astfel
de bogăţii? Se confirmă faptul că adevărata
cauză a războiului este pentru cucerirea de
resurse şi Afganistanul, după cum vedeţi,
are aceste resurse. Deci, se presupune că in-
direct războiul nu se va opri curând, aşa că
nu putem spune ca şi romancierul american
Hemingway, adio, arme!
 Social - Eveniment
„Ţara Iancului - Iubirea Mea”, o asociaţie ce trebuie
cunoscută de orice român
prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
De curând, pe adresa Forumu-
lui Civic al Românilor din Covas-
na, Harghita şi Mureş (FCRCHM)
a sosit o interesantă epistolă prin
care Asociaţia „Ţara Iancului - Iu-
birea Mea” invită liderii ONG-uri-
lor componente ale Forumului de a
participa la Simpozionul Naţional
cu tema: „Naţiunea română multi-
milenară din Ardeal numeric ma-
joritară, în drepturi încă minoritară
- la 600 de ani de la atestarea docu-
mentară a comunei Crişcior; Lupta
şi armele sale din trecut, prezent şi
viitor”. Manifestarea ştiinţifică mai
sus numită este prevăzută a avea
Reprezentanţii intelectualităţii din Covasna şi Harghita: dr. Ioan Lăcătuşu
(stânga), prof. Ilie Şandru (centru stânga) şi prof. Vasile Stancu (dreapta),
alături de hunedoreanul ing. Ioan Paul Mărginean
loc în cadrul unor ample acţiuni
desfăşurate la cea de-a IV-a ediţie
a Festivalului Cultural-Patriotic
„Ţara Crăişorului”, care se va des-
făşura, în zilele 19-20 mai 2011, la
Panteonul Naţional de la Ţebea şi,
desigur, în localitatea multisecula-
ră aniversată, Crişcior… În mod
firesc, dorinţa de a afla ce este şi pe
cine reprezintă această organizaţie,
cu un nume de mare rezonanţă şi
semnificaţie istorică şi înaltă afec-
ţiune naţională, ne-a trezit curiozi-
tatea. Pentru mijloacele moderne,
aflate astăzi la dispoziţia „curioşi-
lor”, nimic mai simplu. Internetul,
site-ul, presa electronică, telefonul,
mijloacele de transport, contactul
nemijlocit şi disponibilitatea spre
comunicare a partenerului, satisfac
eficient şi rapid setea de informa-
ţie. Ne-a trebuit mai puţin de o săp-
tămână, nouă celor invitaţi, pentru
a ne întâlni, pentru a ne cunoaşte,
a afla ceea ce ne uneşte, a stabili
participarea noastră la lucrările
simpozionului, cât şi la proiecte de
parteneriat interesante privind vi-
itoarele noastre acţiuni de promo-
vare a valorilor istorice, culturale
şi spirituale româneşti, în spaţiul pe
care în conştiinţa şi inimile noastre
îl receptăm şi-l definim ca fiind
„Ţara Iancului”.
Am aflat, totodată, de la pre-
şedintele fondator, inginerul Ioan
Paul Mărginean, şi din revistele
editate până în prezent, de scurta sa
existenţă, dar şi de numărul impre-
sionant de evenimente proiectate,
organizate şi desfăşurate în „spa-
ţiul Iancului” de această organiza-
ţie non-profit şi apolitică, cu parti-
ciparea a sute şi mii de români de
toate vârstele.
Înfiinţată, cu aproape patru ani
în urmă, Asociaţia „Ţara Iancului
- Iubirea Mea” şi-a propus în sta-
tutul său, cuprinzând 7 capitole, cu
28 de articole, scopul, obiectivele,
mijloacele, metodele şi formele de
acţiune, organele de conducere,
cine poate deveni membru, patri-
moniul - în general tot ce prevede
legislaţia actuală pentru funcţiona-
rea legală a unei organizaţii apo-
litice şi non-profit. Nu voi reda în
continuare toate acestea. Statutul
poate fi sintetizat, după cum ne
mărturisea preşedintele asociaţiei,
în câteva fraze, redate, în 20 de
rânduri, de Avram Iancu. Acestea
reprezintă, în fapt, testamentul său,
întocmit la Câmpeni în ziua de 20
decembrie a anului 1850, intitulat
„Ultima mea dorinţă”, devenit tot-
odată un preţios document istoric
şi îndrumar pentru generaţiile vi-
itoare, pe care-l redăm mai jos:
„Unicul dor al vieţii mele fi-
ind ca să-mi văd naţiunea mea
fericită, pentru care după puteri
am şi lucrat până acuma, durere
fără mult succes, ba tocmai acu-
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)
ma cu întristare văd, că speran-
ţele mele şi jertfa adusă se prefac
în nimica. Nu ştiu câte zile mai
pot avea; un fel de presimţire îmi
pare că mi-ar spune, că viitorul
este nesigur. Voiesc dar şi hotărât
dispun, ca după moartea mea,
toată averea mea mişcătoare şi
nemişcătoare să treacă în folosul
naţiunii, pentru ajutor la înfiin-
ţarea unei academii de drepturi,
tare crezând, că luptătorii cu
arma legii vor putea scoate drep-
turile naţiunii mele. Câmpeni, 20
decembrie 1850, Avram Iancu
m.p. Avocat şi prefect emerit”.
Ioan Paul Mărginean a avut
amabilitatea să ne explice modul în
care conducerea şi membrii Asoci-
aţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea”
înţeleg fiecare cuvânt sau sintagmă
testamentară a Iancului, precum şi
maniera de aplicare reflectată în
programele concrete ale organiza-
ţiei. De complexitatea acestor pro-
grame ne-am putut da seama din
bilanţul acţiunilor care au avut loc
în anul trecut:
- 27-28 februarie 2010 - Festi-
valul Cultural-Patriotic „Ţara Cră-
işorului” cuprinzând: Simpozionul
Naţional dedicat comemorării a
225 de ani de la martiriul lui Horia,
Cloşca şi Crişan; concursuri cu ele-
vii; schimburi de experienţă didac-
tice; dezvelirea şi sfinţirea plăcilor
comemorative de la Ţebea, Abrud,
Horea, Vadul Moţilor; depuneri de
coroane la mormintele eroilor; pa-
rastase în localităţile Horia, Vadul
Moţilor şi Albac; primirea de noi
„crăişori” în organizaţiile copi-
ilor din Brad, Ribiţa, Baia de Criş,
Vaţa, Albac, Scărişoara şi Arieşeni;
- 21 mai 2010 - Ţebea - Sim-
pozionul Naţional cu tema „Şcoa-
la Românească din Ardeal până la
1848”, dezvelirea şi sfinţirea plă-
cii, depuneri de coroane, parastas
cu participarea a 12 unităţi şcolare
din judeţele Hunedoara şi Arad;
- 25-26 septembrie 2010; 6-7
noiembrie 2010 - excursii tematice
la Ip, Trăznea, Porolissum, Şimle-
ul Silvaniei, Cluj-Napoca, Ciucea,
7
Mesteacăn, Abrud, Zlatna, Alba-
Iulia, Târnava de Criş, cu partici-
parea „crăişorilor” şi profesorilor
de la şase unităţi şcolare; concursul
„Micii aurari de la Buceş - Stăni-
ja”; cursuri teoretice şi practice cu
„crăişorii” pentru învăţarea obţi-
nerii aurului prin metode tradiţio-
nale; participarea la depunerea de
coroane cu ocazia Zilei Eroilor sau
a serbărilor naţionale de la Ţebea.
O asociaţie foarte tânără
care-şi propune ceea ce Statul Ro-
mân, prin instituţiile sale speciali-
zate în domeniul învăţământului,
educaţiei, sportului, turismului,
le-au uitat, sau, pur şi simplu, le-au
şters din îndatoririle lor de instru-
ire şi educare cultural-patriotică a
acestui neam, potrivit îndemnului
adresat acestui popor: „Cui nu-i
convine să plece. Atâta poate statul
român la ora actuală”.
Nu plecăm domnule x-ulescu-
le! Sau escule! Sau neica nimeni,
ce vei deveni pentru Istoria Naţio-
nală! Nu plecăm!
Mai sunt români care iubesc
această Ţară, poporul din rândul
căruia s-au ridicat şi al căror „unic
dar al vieţii” lor „este de a-şi vedea
naţiunea fericită”.
Îi găsiţi la Deva, Brad, Ţebea,
Crişcior, în toată „Ţara Iancului” şi
mai mult decât atâta! Dar voi, x, y,
z, nu aveţi nevoie de ei. Dar nici
acest popor de voi!
Poporul are nevoie de cât mai
mulţi români cu iubire de neam şi
ţarină. Asemenea membrilor şi li-
derilor Asociaţiei „Ţara Iancului -
Iubirea Mea”, cărora le mulţumim
pentru munca neobosită şi dezinte-
resată pusă în slujba acestui popor!
P.S. Despre participarea şi co-
municările susţinute de mai mulţi
lideri ai Forumului Civic al Ro-
mânilor din Covasna, Harghita şi
Mureş la simpozionul naţional şi
acţiunile desfăşurate la cea de-a
IV-a ediţie a Festivalului Cultural-
Patriotic „Ţara Crăişorului” de la
Ţebea, Brad, Crişcior şi Deva, vă
vom relata într-o ediţie viitoare.

Centrul European de
Studii Covasna-Harghita Închirieri, la preţuri
foarte avantajoase,
în judeţul Mureş
Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-
Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, atelie-
re, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente).
Lansare de carte Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Ungheni
(strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere),
Sâmbătă, 14 mai 2011, ora 11, la Centrul Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiul cu destinaţie pentru depozite (piste betonate), spa-
Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Editura Eurocarpatica ţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are
are onoarea de a vă invita la lansarea volumului Contra-
punct şi disonanţe al profesorului braşovean Stelian Ră- sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi
ducanu, care a fost, timp de mai mulţi ani, dascăl de slovă acces direct la E60.
românească în localităţi din Depresiunea Întorsurii-Buză-
ului. Cartea va fi prezentată de profesorii Maria Stoica şi
Vasile Stancu. Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797
 8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)
Ioan Mugur Topolniţchi
(Covasna)
De urâtă aniversare a avut parte munici-
piul din judeţul Covasna ce poartă numele
Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de
Biruinţă! Sărbătoarea, la 550 de ani de ates-
tare documentară, a fost prilejul unui iarma-
roc iredentist-şovin, organizat de UDMR,
PCM, PD-L şi Mădălin Guruianu. Prin ban-
nere şi alte mijloace vizuale, limba oficială
a statului, în care se află localitatea, a fost
batjocorită. Prin materiale de propagandă,
Vestitul Csibi Barna, cel care l-a spânzurat, în urmă cu două luni,
pe Avram Iancu la Miercurea-Ciuc, în judeţul Harghita
într-o limbă străină, şi-au vărsat veninul toţi
cei ce doresc să ne supună, să ne deznaţio-
nalizeze, să ne sfârtece ţara. Comunitatea a
avut parte de un festin al antiromânismului
desfăşurat deşănţat şi cu trufie, în dispreţul
dorinţei ei de bună înţelegere, de convieţui-
re în respect reciproc a membrilor săi.
Toate acestea au avut loc sub atenta su-
praveghere şi protecţie a prefectului Ervin
Gyorgy şi a şefului Inspectoratului Judeţean
de Poliţie Covasna. Dezideratul lor, afirmat
şi public, a fost ca nu cumva să existe me-
diatizare excesivă a acţiunilor ilegale, anti-
constituţionale ale organizaţiilor extremis-
te, xenofobe, iredentist-şovine, antisemite,
de sorginte fascistă, precum HVIM (Mişca-
rea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comi-
tate), Garda Maghiară... Dacă s-a întâmplat
să fie mediatizate, nu-i nimic, noi, doctori
Standul lui Csibi Barna, cu steaguri, hărţi şi tricouri ilegale,
iredentiste şi antiromâneşti
în explicaţii ce nu au nici sens şi nici acope-
rire legală, vom aiuri oamenii, astfel încât
să lăsăm impresia că ne-am făcut datoria,
ne-am respectat fişa postului şi i-am apărat
pe participanţi de Noua Dreaptă.
Ei, domnule comisar-şef, doctor, nu pu-
teţi să ne aiuriţi pe toţi; şi, ca atare, dacă
prin absurd presupunem că nu ştiţi, vă in-
formăm noi.
OUG nr. 31 din 13 martie 2002 privind
interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor
cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a
promovării cultului persoanelor vinovate
Eveniment
de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii
şi omenirii, prevede următoarele:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Pentru prevenirea şi combaterea inci-
tării la ură naţională, rasială sau religi-
oasă, la discriminare şi la săvârşirea de
infracţiuni contra păcii şi omenirii, pre-
zenta ordonanţă de urgenţă reglementează
interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor
cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a
promovării cultului persoanelor vinovate
de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii
şi omenirii.
 Eveniment
ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgen-
ţă:
a) prin organizaţie cu caracter fascist,
rasist sau xenofob se înţelege orice grup
format din trei sau mai multe persoane,
Oaspeţii din ţara vecină, Ungaria, vând produse alimentare, fără
vreo reţinere, la tarabe inscripţionate numai în limba maghiară
care îşi desfăşoară activitatea temporar
sau permanent, în scopul promovării ide-
ilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste,
rasiste sau xenofobe, precum ura şi violen-
ţa pe motive etnice, rasiale sau religioase,
superioritatea unor rase şi inferioritatea
altora, antisemitismul, incitarea la xeno-
fobie, recurgerea la violenţă pentru schim-
barea ordinii constituţionale sau a institu-
ţiilor democratice, naţionalismul extremist.
În această categorie pot fi incluse organi-
zaţiile cu sau fără personalitate juridică,
partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi
fundaţiile, societăţile comerciale, precum
şi orice alte persoane juridice care îndepli-
nesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;
b) prin simboluri fasciste, rasiste sau
xenofobe se înţelege: drapelele, emble-
mele, insignele, uniformele, sloganurile,
formulele de salut, precum şi orice alte
asemenea însemne, care promovează ide-
ile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la
lit. a);
CAP. 2
Infracţiuni şi contravenţii
ART. 3
(1) Constituirea unei organizaţii cu ca-
racter fascist, rasist sau xenofob se pedep-
seşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi inter-
zicerea unor drepturi;
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionea-
ză şi aderarea la o organizaţie cu caracter
fascist, rasist sau xenofob, precum şi spri-
jinirea sub orice formă a unei organizaţii
având acest caracter;
(3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 4
(1) Confecţionarea, vânzarea, răspândi-
rea, precum şi deţinerea în vederea răspân-
dirii de simboluri fasciste, rasiste ori xeno-
fobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani şi interzicerea unor drepturi;
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionea-
ză şi utilizarea în public a simbolurilor fas-
ciste, rasiste sau xenofobe.
Iată că avem de a face cu infracţiuni.
HVIM intră sub incidenţa art. 2, lit. a) şi art.
3. Societatea comercială a domnului Csibi
Barna, conform art. 2, lit. a), b), săvârşeşte,
alături de el şi prin el, o infracţiune. Oare
Csibike, drăguţul, şi membrii HVIM, care
expuneau şi ofereau spre cumpărare drape-
le cu dungi arpadiene (expl. drapelul cu
dungi roşii şi albe orizontale, utilizat de
fascişti - mai exact drapelul adepţilor lui
Ferenc Szalasi, dictatorul nazist al Unga-
riei după 15 octombrie 1944; în prezent
steagul Gărzii Maghiare, organizaţie de
extremă dreaptă desfiinţată prin hotă-
râre judecătorească în Ungaria, acum 2
ani), nu pot fi încadraţi juridic de ordonanţa
la care facem referire?
Să continuăm pe tărâmul juridic care
reglementează şi sancţionează cele întâm-
plate la Sfântu-Gheorghe sub ochii celor
învestiţi cu apărarea legii şi ordinii publice,
a Constituţiei României.
Codul Penal cuprinde:
ART. 166^1
Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau
sprijinirea de acţiuni care pot pune în peri-
col sub orice formă ordinea constituţiona-
lă, caracterul naţional, suveran, indepen-
dent, unitar şi indivizibil al statului român
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Fapta de a îndemna publicul la săvârşi-
rea faptelor prevăzute în alin. 1 se pedep-
seşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 2 a avut ca
urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a
îndemnat, pedeapsa este cea prevăzută de
lege pentru acea infracţiune.
Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că în mandatul
primarului Antal Arpad limba maghiară a devenit
oficială, fiind inscripţionată mai peste tot cu
caractere mari şi deasupra limbii române,
trecută cu caractere mici, adică în mod secundar
Foto: Dan Tanasă
Prin mesajele sale iredentiste, Csibike,
nu îndemna publicul la iniţierea de acţiuni
care să modifice ordinea constituţională?
HVIM, prin comercializarea „Micului ca-
tehism al autonomiei”, acţiona pentru con-
solidarea actualelor graniţe ale României şi
pentru respectarea cu mai multă convingere
a art. 1 din Constituţia României?
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)
Ofensa adusă unor însemne
ART. 236
Orice manifestare prin care se exprimă
dispreţ pentru însemnele României se pe-
depseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Manifestarea prin care se exprimă dis-
preţ pentru emblemele sau semnele de care
se folosesc autorităţile se pedepseşte cu în-
chisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.
Prin faptul că Csibi Barna comerciali-
za tricouri ce aveau inscripţionate drapelul
României pe harta ei ciuntită, acesta nu ma-
nifestă dispreţ faţă de însemnele naţionale
ale ţării noastre?
Propaganda naţionalist-şovină
ART. 317
Propaganda naţionalist-şovină, aţâţa-
rea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta
nu constituie infracţiunea prevăzută în art.
Steagul arpadian, de vânzare la mare cinste...
Foto: Dan Tanasă
166, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 5 ani.
ART. 324
Fapta de a îndemna publicul prin grai,
scris sau prin orice alte mijloace, de a nu
respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce
constituie infracţiuni, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se
putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a
instigat.
Prin materiale iredentiste, nu se îndeam-
nă chiar la nerespectarea Constituţiei?
Dar, să mai aducem argumente folosin-
du-ne şi de
Ultrajul contra bunelor moravuri şi tul-
burarea liniştii publice
ART. 321
Fapta persoanei care, în public, săvâr-
şeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte
ori expresii, sau se dedă la orice alte mani-
9
festări prin care se aduce atingere bunelor
moravuri sau se produce scandal public, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
Csibi Barna şi membrii HVIM vând în
public materiale cu caracter iredentist, fas-
cist, xenofob şi sunt cunoscuţi ca exponenţi
ai extremei drepte. Este de notorietate că
vânzarea este un act şi o manifestare. Dacă
iredentismul, fascismul, xenofobia sunt
bune moravuri, atunci art. 321 nu se apli-
că. Deci, domnul doctor, comisar-şef, şef
al IJP Covasna, consideră, per a contrario,
că toate cele enumerate mai sus sunt bune
moravuri. Ah! Încă ceva. Scandal public nu
a fost în sens de bătaie în public. Dar in-
dignare publică a fost, exprimată chiar de
un consilier local al municipiului Sfântu-
Gheorghe, doamna Rodica Pârvan. Indig-
narea a ajuns şi în presa făcută la Bucureşti
şi în alte localităţi. Indignarea publică a fost
exprimată şi de organizaţii civice. Ce doriţi
mai mult, domnule comisar-şef, doctor? Şi
încă ceva: ultrajul asupra bunelor moravuri
este în formă continuată atât la domnul
Barna, cât şi la membrii HVIM, făcând să
crească indignarea publică. Toată indigna-
rea opiniei publice se revarsă acum şi către
dumneavoastră, deoarece lăsaţi clar să se
înţeleagă că ascultaţi de comandă politică
udemeristo-pedelistă, iar echidistanţa poli-
tică pe care o clamaţi este un basm care face
copiii să plângă, nemaivorbind de adulţi.
Dacă nu sunteţi în stare să-i convingeţi
cu argumente juridice pe şefii dumneavoas-
tră de faptul că ce s-a petrecut, cu ocazia
sărbătoririi a 550 de ani de atestare docu-
mentară a localităţii Sfântu-Gheorghe, ju-
deţul Covasna, este un destul de lung şir de
ilegalităţi şi manifestări anticonstituţionale,
atunci ne putem pune mai multe întrebări.
Să le enumerăm: 1. Ascultaţi comanda po-
litică a UDMR pentru că uniunea şi-a dat
acordul de numire în funcţie şi vreţi să o
păstraţi?; 2. Doriţi ca uniunea să nu se opu-
nă înaintării la gradul de chestor?; 3. La
şcoala de poliţie nu se studiază infracţiunile
comise de organizaţiile extremiste, ireden-
tiste?; 4. Dacă se studiază, înseamnă că aţi
lipsit de la aceste lecţii?.
Ervin Gyorgy poate raporta, cu mândrie,
că şi de data asta a reuşit să împiedice res-
pectarea Constituţiei şi a legilor României
în judeţul Covasna. E verde la săpat, în con-
tinuare, la temelia Statului Român.
Oricum, ce credem noi nu contează. Iar
legea se aplică, nu-i aşa, numai noi, ăşti-
lalţi, nu putem percepe, că nu depindem de
UDMR!
10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Local

Covasna PSD reclamă pasivitatea autorităţilor faţă

de materialele iredentiste vândute la Sfântu-Gheorghe
Cluj Reprezentantul PSD în Consi- imediat marfa şi nu să o lase la deranjantă a fost şi prezenţa repre-
vânzare pe tarabă, timp de trei zile.
Muzeul Naţional de Istorie a României a liul Local al municipiului Sfântu-
Gheorghe, Rodica Pârvan (foto), „Csibi Barna şi-a luat liberta-
zentanţilor Noii Drepte la Sfântu-
Gheorghe, în urmă cu câţiva ani.
înapoiat documente vechi Eparhiei a reproşat, luni, autorităţilor locale tea de a comercializa sub nasul Antal Arpad a opinat că lucru-
Reformate din Ardeal faptul că i-au permis harghiteanu- nostru tricouri cu trupul ţării mu- rile trebuie „cântărite cu aceeaşi
lui Csibi Barna să comercializeze tilat. (...) Toţi îl tratăm cu indife- unitate de măsură”, dar mai ales
Mai multe documente, vechi de câteva sute de ani, au fost înapoia- materiale cu caracter iredentist în renţă şi el ne sfidează. Să ştiţi că cu foarte multă raţiune şi calm.
te, de Muzeul Naţional de Istorie a României Eparhiei Reformate din eu am sunat la 112 să vină Poliţia. Deputatul PSD de Covasna,
Ardeal. Mă aşteptam să-i confişte marfa, Horia Grama, a declarat, la rândul
Arhivistul-şef al Eparhiei Reformate din Ardeal, Sipos Gabor, a dar nu s-a întâmplat aşa”, a afir- său, luni, că a fost sesizat în legătu-
declarat, marţi (10 mai 2011 - n.r.), într-o conferinţă de presă, că re- mat Rodica Pârvan. ră cu acest caz şi că intenţionează
prezentanţii Eparhiei au încercat, timp de 40 de ani, recuperarea docu- În replică, primarul municipiu- să facă o interpelare în Parlament
mentelor, care a fost posibilă abia luna aceasta. El a adăugat că retro- lui, Antal Arpad, a precizat că au- către ministrul Administraţiei şi
cedarea documentelor constituie „remedierea unei erori a regimului torităţile locale nu aveau de unde Internelor, Traian Igaş.
comunist”, în condiţiile în care acestea au fost duse la Bucureşti în anii să ştie ce fel de produse urmau să „Consider că autorităţile loca-
1970-1971, dar nu au fost expuse niciodată. fie puse în vânzare sub denumirea le i-au dat apă la moară lui Csibi
„Şase documente din secolele XVI şi XVII care au aparţinut Epar- firmei care a închiriat cortul. Barna, favorizând apariţia dispu-
hiei Reformate din Ardeal au fost retrocedate săptămâna trecută de la „Fiecare comerciant răspunde telor interetnice. (...) Legea inter-
Muzeul Naţional de Istorie a României, după ce au fost transportate în pentru marfa pe care o vinde. Nu zice şi prevede pedepse în Codul
anii 1970 - 1971 la Bucureşti, odată cu înfiinţarea instituţiei. Nu au fost mai suntem în perioada comunistă Penal pentru vânzarea de produse
expuse niciodată, transportarea fiind doar o demonstraţie de forţă a sta- ca să controlăm marfa din baga- care incită la violenţă, ură sau dis-
tului totalitar. Retrocedarea acestor documente constituie remedierea je”, a declarat Antal Arpad, adă- criminare şi dacă nu ştiu le arătăm
unei erori a regimului comunist. Documentele vor putea fi folosite de ugând că „nu există nicio lege în noi capitolul unde scrie acest lu-
cercetători şi urmează să fie expuse într-un muzeu”, a spus Sipos. vigoare care să interzică vânzarea cru”, a spus Horia Grama.
Potrivit acestuia, cele şase documente, care au făcut parte dintr-un târgul organizat la sfârşitul săptă- unor astfel de materiale”. Harghiteanul Csibi Barna, care
fond arhivistic al Eparhiei Reformate din Ardeal, au fost păstrate în mânii trecute cu prilejul Zilelor Edilul a menţionat că, pe par- în luna martie a spânzurat public
condiţii bune. oraşului, susţinând că ea a fost cea cursul celor trei zile de târg, zona o marionetă cu chipul lui Avram
„Cel mai vechi şi valoros document datează din anul 1518 şi re- care a sesizat Poliţia în acest caz. a fost ţinută sub supraveghere Iancu la Miercurea-Ciuc, a fost
prezintă un brevet transcris al Papei Leon al X-lea în care se conferă Rodica Pârvan a declarat luni, pentru a se evita potenţialele dis- prezent la sfârşitul săptămânii tre-
ordinului dominican drepturi similare altor ordine. Transcrierea a fost în plenul şedinţei Consiliului Lo- pute şi conflicte. cute la târgul organizat de Zilele
făcută de cardinalul Hieronimus de Ghinuctys. Are şi un sigiliu speci- cal Municipal, că, din păcate, nici Totodată, el s-a exprimat îm- municipiului Sfântu-Gheorghe cu
fic Cancelariei Papale. Mai avem o diplomă veche, din 28 decembrie Poliţia nu şi-a făcut aşa cum tre- potriva extremiştilor de orice un stand în care comercializa di-
1587, a principelui Ardealului, Sigismund Bathori, în care se fac dona- buie datoria, pentru că, după cum fel, indiferent cărei etnii aparţin, verse materiale şi obiecte cu ca-
ţii şcolii reformate din Târgu-Mureş, şi o altă diplomă a altui principe susţine ea, ar fi trebuit să confişte menţionând în context că la fel de racter revizionist şi iredentist.
al Ardealului, Gabriel Bethlen, din 31 octombrie 1615”, a precizat ar-
hivistul şef al Eparhiei Reformate din Ardeal.
Acesta a mai spus că în perioada următoare va fi organizată şi o ex-
Cluj Bartolomeu Anania şi Papa Ioan Paul al II-lea
poziţie privind trecutul Bisericii Reformate din Ardeal, în cadrul căreia vor deveni nume de locuri publice
vor fi expuse şi documentele retrocedate.
Numele Papei Ioan Paul al II-lea şi al fostului mele de acum al pieţei respective este al unui co-
Braşov Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramure- munist german şi că Papa Ioan Paul al II-lea (foto
Autobuzul supraetajat, şului, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania (foto dreapta), când a vizitat România, ar fi dorit să fie
din nou la dispoziţia turiştilor stânga), ar urma să devină şi numele unei pieţe şi al prezent la Cluj, nu la Bucureşti.
„Ne-am axat pe ideea ca instituţia de cultură clu-
Autobuzul supraetajat achi- de sub Tâmpa - strada Lungă - Bi- jeană a studenţilor să poarte numele lui Bartolomeu
ziţionat, în urmă cu 3 ani, de serica Sfântul Bartolomeu - zona Anania mai cu seamă datorită faptului că în tinereţe
Consiliul Judeţean Braşov şi-a Belvedere de pe drumul spre Poia- acesta a fost preşedintele Societăţii Studenţeşti „Petru
reînceput, vineri, programul de na Braşov - Piaţa Unirii - Biserica Maior”, care cred că a fost cea mai veche organizaţie
studenţească din ţară, înfiinţată la 1881. În calitate de

unui lăcaş de cultură, în urma iniţiativei deputatului

plimbare pentru turiştii care vizi-
tează oraşul.
Autobuzul efectuează câte
două curse în zilele de joi şi vi-
neri, la orele 12.00 şi 14.00, iar
sâmbăta şi duminica câte patru
curse, prima la ora 10.00, apoi la
ora 12.00, 14.00 şi ultima la ora
16.00. În zilele ploioase, autobu-
zul nu este la dispoziţia turiştilor.
Traseul este acelaşi ca şi anul
trecut. Plecarea se face de pe Aleea
Sfântul Nicolae - Strada Mureşe-
nilor - Aleea de sub Tâmpa.
Preţul unui bilet este de 5 lei
atât pentru copii, cât şi pentru
adulţi.
„Grupul de turişti trebuie să
fie format din minimum 10 per-
soane pentru ca autobuzul supra-
etajat să poată pleca pe traseu”, a
declarat Dan Leonard, directorul
societăţii Consilprest, subordona-
tă Consiliului Judeţean.
Mircia Giurgiu şi a directorului Direcţiei pentru Cul-
tură şi Patrimoniul Naţional Cluj, Leonard Horvath.
Deputatul Mircia Giurgiu a declarat, duminică (8
mai 2011 - n.r.), într-o conferinţă de presă, că se va
consulta cu conducerile bisericilor în cauză şi apoi va
face propunerea către Consiliul Local Cluj-Napoca.
„Pregătim un material convingător care să arate
personalitatea Mitropolitului Bartolomeu şi propu-
nem ca în viitor Casa de Cultură a Studenţilor din
Cluj-Napoca să poarte numele de Bartolomeu Valeriu
Anania, drept pentru care eu şi domnul director Leo-
nard Horvath o să discutăm cu conducerea Bisericii
Ortodoxe. (...) Există o piaţă cu numele unei persoa-
ne care nu a avut de-a face cu Clujul şi propunem ca
aceasta să fie numită Piaţa Papa Ioan Paul al II-lea,
dar să avem şi sprijinul bisericilor Greco-Catolice şi
Romano-Catolice”, a menţionat Mircia Giurgiu.
La rândul său, Leonard Horvath a declarat că nu-
În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.
lider al acestei organizaţii - care a avut personalităţi
marcante, cum au fost Iuliu Maniu, Octavian Goga -
în anul 1946 a organizat greva studenţilor de la Cluj
împotriva Guvernului Groza şi a instaurării comunis-
mului în România. (...) Legat de piaţa Karl Liebnecht,
dorim să-i schimbăm numele în Piaţa Papa Ioan Paul
al II-lea; Liebnecht a fost un socialist german care nu
are nimic de a face cu Clujul, iar Papa Ioan Paul al
II-lea ca personalitate mondială marcantă şi luptător
împotriva regimului comunist a fost primul papă care
a vizitat România ca ţară majoritar ortodoxă, iar prin-
tre altele dorinţa iniţială a fost să viziteze Clujul, nu
Bucureştiul”, susţine Leonard Horvath.

„Să fim atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fim atenţi la aşa-numitele „autonomii“, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât
necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul“ lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.“ (David Prodan, Memorii, 1993)
 Traduceri Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) 11

Traduceri din presa de limbă maghiară

Ca bagaj de cunoştinţe istorice şi politice, poporul nostru ar putea ajunge precum indi- discriminatorie, privatoare de drepturi şi de pe noi, trebuie să căpătăm noi puteri din lup-
ultima bătălie (Beder Tibor: Ultima bătălie, vidul fără memorie. Beder consideră că isto- la formularea de ţară unilingvă, uninaţiona- tele înaintaşilor noştri, deoarece nu avem voie
Editura Pro Print, Miercurea-Ciuc, 2011) ria poporului maghiar este şi istoria luptelor lă, porneşte şi acea situaţie absurdă, în care să pierdem ultima bătălie - cea pentru viitorul
este o evaluare în care cititorul se confrun- duse fără încetare pentru dăinuire, iar această colonizaţii pe Pământul Secuiesc nu trebuie limbii noastre, al poporului nostru.
tă şi cu experienţele unei vieţi anevoioase. luptă decurge şi azi cu toate forţele. să cunoască limba majorităţii maghiare. Nu Maghiarul secui are un singur loc pe lu-
Beder Tibor arată că în Ţara Transilvaniei, Spălarea creierelor a fost atât de reuşită pentru că ea nu ar putea fi învăţată, ci pentru mea asta, în care el şi limba lui se pot simţi
maghiarii, secuii, românii, saşii şi armenii au încât maghiarimea din ţara ciuntită a fost, că în statul naţional român, limba maghiari- ca acasă, iar acest loc este Pământul Secu-
găsit, de-a lungul istoriei, un cămin comun, într-un mod fără precedent în istoria univer- lor nu este oficială nici măcar pe pământul iesc. Regiunea secuiască încă mai pare a fi
însă câte limbi vorbeau, în atâtea feluri au sală, mobilizată să-şi renege fraţii, unitatea lor natal, iar maghiarimea nu este considera- unitară, puternică, însă nu este permis să nu
interpretat lumea înconjurătoare. În regatul naţiunii maghiare şi să-şi înfiereze prin vot tă o comunitate făuritoare de stat. observăm că noii ocupanţi de patrie îi ţin
ungar de odinioară, în perioada voievodatu- pecetea ruşinii. În Transilvania se poate observa că ma- sub asediu aripile nordică şi sudică. La Târ-
lui, pe pământul principatului ungar de mai Credinţa lui Beder Tibor în dăinuirea ghiarimea îşi poate păstra cultura şi limba gu-Mureş şi împrejurimi, schimbarea rapidă
târziu şi apoi sub domnia habsburgilor, vizi- maghiarimii este precum stânca, însă el se doar acolo unde este majoritară. Autorul ara- a procentelor etnice este vizibilă cu ochiul
unea despre viaţă, dar şi limba s-au schimbat străduieşte în acelaşi timp să arate şi greşe- tă că statul român nu insistă asupra utilizării liber! Sfântu-Gheorghe şi linia de graniţă
de la o generaţie la alta. Secole de-a rândul, lile poporului nostru. Autorul volumului, la limbii maghiare la nivel local, însă nici nu sudică a zonei Trei Scaune sunt în curs de
în această regiune a Europei, cuvântul defi- fel ca şi semnatarul acestor rânduri, nu crede interzice acest lucru. Statul român lasă acest românizare, se cumpără terenurile, limba
nitoriu a fost cuvântul maghiar, în regiunile că savanţii, profesorii de istorie şi ceilalţi pe- lucru în seama maghiarimii, a conştiinţei străină se extinde, şcolile maghiare sunt în
locuite de saşi - cuvântul în limba saşilor, iar dagogi ai noştri s-ar retrage de pe câmpul de maghiare, deoarece ştie bine că maghiarul, curs de desfiinţare...
în oraşele armene - cuvântul armean. Oda- bătălie. Însă în lupta noastră pentru dăinuirea secuiul iresponsabil îşi impune singur limi- Actuala situaţie a maghiarimii şi istoria ei
tă ce românii au început să câştige teren, pe limbii maghiare şi a naţiunii avem nevoie şi te lingvistice, iar acest lucru este în favoarea pot fi asemănate cu istoria evreilor, a armeni-
câmpurile lingvistice de luptă maghiara a în- de aliaţi. Primul trebuie înfiinţat în societatea limbii române. Asta înseamnă că în locali- lor şi a kurzilor, care şi-au fondat o patrie tot
ceput să fie împinsă treptat în plan secund, maghiară, al doilea împreună cu grupurile et- tăţile locuite de maghiari, primarii maghiari în regiuni bătute de vânturi. Vânturile care au
iar armeana şi limba saşilor au dispărut. nice indigene în celelalte ţări europene, care comunică în limba română cu membrii ma- bătut în ultimii 90 de ani în Bazinul Carpatic
După 1920, aşa-numitele state naţionale împărtăşesc aceeaşi soartă, iar la nivel glo- ghiari ai comunităţilor lor. nu i-au fost favorabile maghiarimii. Ultima
au declanşat în regiunile maghiare rupte o bal, împreună cu Turcia şi celelalte popoare Se pare că secuii care trăiesc compact nu luptă trebuie purtată separat, de fiecare ma-
luptă crâncenă pentru desfiinţarea poporului turce înrudite. vor, nu pot crede că în decurs de câţiva ani, ghiar şi secui care îşi respectă într-un fel sau
maghiar şi a limbii maghiare, deoarece ştiau Toţi maghiarii se află în faţa unei schim- câţiva zeci de ani, ocupanţii de patrie din epo- altul caracterul. Noi trebuie să decidem dacă
că proprietarul legitim al teritoriilor acapa- bări. Se poate adera la unul din cele trei gru- ca modernă ar putea ajunge să fie majoritari. vrem sau nu să rămânem maghiari. Este o
rate prin dictatul de la Trianon era maghia- puri maghiare schiţate de Wass Albert. Dintr- Deşi exemplul oraşului Târgu-Mureş, care nu victorie dacă ne păstrăm credinţa, obiceiuri-
rimea întemeietoare de stat. Maghiarimea a unul fac parte cei care îi slujesc pe cei aflaţi de mult era locuit de secui, atenţionează asu- le şi sărbătorile, dacă ţinem la limba noastră
devenit prigonită pe teritoriile rupte deoare- la putere şi care, în speranţa unui ciolan mai pra acestui lucru! Nu degeaba arată Beder Ti- maternă, ne înscriem copiii la şcoli maghia-
ce din cauza simplei sale existenţe, a limbii, mare, devin mai turbaţi decât câinele turbat. bor că ajungerea limbii maghiare şi a maghia- re, dacă nu le vindem străinilor pământurile
istoriei şi apartenenţei sale la naţiunea ma- Din al doilea fac parte cei care procedează rimii în plan secund este o consecinţă directă şi imobilele.
ghiară, jefuitorii de teritorii îşi simţeau pe- exact invers, care îşi apără dreptul la acest a modificării procentajului etnic. Citind volumul lui Beder, trebuie să cre-
riclitată domnia şi ştiau că ajunseseră în po- pământ care este patria lor. Îl apără atâta Wass Albert scria astfel: nu trebuie să mi- dem că patria noastră nu este Mica Ungarie,
sesia acestor teritorii nu prin referendum, nu timp cât simt că este al lor. Luptă şi pentru zăm doar pe Dumnezeu, Attila, stat şi poli- ci întreg teritoriul Bazinului Carpatic, pe
printr-un acord, ci prin dictat, profitând de libertatea altora. Iar în final, al treilea grup: ticieni pentru dăinuirea poporului nostru, ci care, indiferent de hotarele politice create
situaţia istorică favorabilă. În urma frustrării, poporul care bate în retragere, care aşteaptă. trebuie să şi acţionăm. artificial, naţiunea maghiară devine mai pu-
a sentimentului de minoritar, statele succe- Nu este nici erou, nici trădător. Nimeni şi ni- Se poate alege! Se poate trăi şi ca ma- ternică şi va fi capabilă să-i elimine din tru-
soare nu s-au străduit să creeze un climat de mic. O masă. O turmă. Suportă orice, gata să ghiari, secui care acţionează! Nu este uşor pul naţiunii pe toţi cei care nu merită numele
convieţuire paşnică, nu au acceptat maghia- se aplatizeze din nou dacă situaţia o impune. să ai coloană vertebrală, să lupţi pentru drep- maghiar.
rimea ca pe o conaţiune de rang egal, ci s-au Fiecare palmă de pământ din Transilva- turile noastre atunci când naţiunile statelor Volumul Ultima bătălie ne atenţionează
străduit să o desfiinţeze. Şi au obţinut rezul- nia reflectă trecutul nostru. Prin el suntem nu succesoare cresc cu predarea unei istorii că nu putem renunţa la lupta dusă pentru dăi-
tate, deoarece au românizat majoritatea ora- doar locuitori, ci şi moştenitori şi proprietari mincinoase, falsificate. Nu ştiu nimic despre nuire.
şelor maghiare, le-au slovacizat, le-au trans- ai acestor meleaguri. În baza dreptului istoric, noi, maghiarii, şi de aceea nu ne înţeleg şi ne Să luăm în mână acest volum, să-l citim,
format în oraşe majoritar sârbe. Milioane de pământul Transilvaniei este şi al maghiarilor. urăsc. Este şi de datoria ta - scrie Beder Tibor să ne purtăm propria bătălie, pentru că altfel
maghiari s-au văzut nevoiţi să îşi părăsească Însă prin declararea statului naţional român - să fii portavocea cauzei maghiare în cercul nu putem fi decât membrii unei turme.
pământul natal, să-şi schimbe naţionalitatea. unitar şi indivizibil, constituţiile româneşti cunoscuţilor tăi români. Cotidianul „Haromszek” (Covasna),
Dacă lucrurile vor continua aşa, nu sunt prea nu recunosc dreptul istoric al maghiarilor, Prin prezentarea detaliată a luptelor pentru nr. 6.265, 16.04.2011; Titlu: Ultima
multe speranţe de dăinuire. Prin deznaţiona- statutul lor naţional identic pe acel pământ apărarea patriei, autorul atenţionează că dacă bătălie care se duce pentru limba
lizare, prin falsificarea istoriei şi a culturii, pe care au trăit înaintaşii lor. De la constituţia teama, sentimentul nesiguranţei pun stăpânire noastră, Semnează: Kadar Gyula
Se desfăşoară, la Sfântu-Ghe- liminare. Scopul instruirii este ca, gramului este organizarea instruiri unei reglementări procedurale. ală şi Protecţia Copilului Covasna.
orghe, ciclul de instruiri organizat împreună cu angajaţii instituţiei, tematice. Scopul instruirilor este, Pe lângă toate acestea, paralel DGASPC Covasna are atribu-
de către Mişcarea de Angajament să elaborăm o reglementare pro- pe de o parte, conştientizarea im- cu instruirile, specialiştii CEMO, ţii în domeniul protecţiei persoa-
Civic, susţinut de Colegiul de Edu- cedurală a problemelor, care să portanţei folosirii limbii materne/ împreună cu angajaţii DGASPC, nelor cu dizabilităţi, respectiv în
caţie şi Instruire din cadrul Fondu- contribuie la utilizarea formulare- maghiare, în primul rând, în cazul vor elabora, pe baza unor consul- domeniul protecţiei copilului. În
lui Pământul Natal. Proiectul Folo- lor bilingve în trei domenii foarte documentelor oficiale scrise, pre- taţii personale şi telefonice, o stra- cazul acestei instituţii, folosirea
sirea limbii maghiare în Protecţia importante. Aceste trei domenii cum şi în administraţie, respectiv tegie care să contribuie la folosi- bilingvismului are un rol deose-
copilului şi în Asistenţa socială sunt următoarele: elaborarea unei enciclopedii ştiin- rea bilingvismului. La elaborarea bit, întrucât clienţii instituţiei sunt
este parte organică a programului 1. Comunicarea între cetăţeni şi ţifice şi realizarea unei magazii de acestei strategii vor fi folosite copii aflaţi într-o situaţie deosebit
nostru Bilingvism. instituţie. instrumente, prin utilizarea cărora informaţiile obţinute şi prelucrate de grea, persoane cu dizabilităţi,
Proiectul a fost elaborat cu 2. Prezentarea în limba maghia- participanţii vor avea posibilitatea pe parcursul instruirilor, respectiv respectiv persoane în vârstă, care
scopul conştientizării şi informă- ră a unor informaţii cu privire la de a cunoaşte documentele bilin- activităţile şi proiectele grupurilor sunt membri ai unor grupuri so-
rii populaţiei cu privire la cadrul dezbaterea problemelor oficiale şi gve aflate în vigoare, încă din anul de specialişti şi ai angajaţilor Di- ciale vulnerabile. Necunoaşterea
juridic ce reglementează folosirea elaborarea unor formulare în acest 2008, respectiv vor putea însuşi recţiei, participanţi la proiect. limbii române (la un nivel cores-
limbii maghiare la nivelul insti- sens. experienţa practică ce se leagă de Grupul ţintă al instruirilor îl re- punzător) este generală în rândul
tuţiilor de stat şi în administraţie, 3. Informarea opiniei publice în documentele bilingve. prezintă: acestora, iar folosirea ei în soluţi-
pe de o parte, iar pe de altă parte limba maghiară. Instruirile se grupează în două - funcţionarii Direcţiei Genera- onarea problemelor împiedică în
doreşte să contribuie activ la utili- Deci, în cadrul acestui program domenii tematice distincte: le de Asistenţă Socială şi Protecţia mare măsură obţinerea unor infor-
zarea largă şi practică a formula- va fi modificată practica scrisă fo- - Unul dintre domeniile temati- Copilului Covasna; maţii reale şi are ca rezultat doar
relor bilingve aflate în vigoare în losită până în prezent de Direcţia ce este prezentarea cadrului juridic - specialiştii (psihologi, psiho- o soluţionare provizorie, cu durată
instituţii. Partener al prezentului Generală de Asistenţă Socială şi lingvistic, respectiv conştientiza- pedagogi, logopezi, asistenţi soci- de câteva ore. Transformarea pe
proiect este Direcţia Generală de Protecţia Copilului Covasna (într-o rea importanţei folosirii drepturilor ali) Direcţiei Generale de Asistenţă care am dori s-o vedem în lume să
Asistenţă Socială şi Protecţia Co- singură limbă: română), respectiv lingvistice. Socială şi Protecţia Copilului Co- fim noi înşine. GANDHI
pilului Covasna. utilizarea practică a formularelor - Cel de-al doilea domeniu te- vasna; Site-ul www.erdely.ma,
Parteneriatul s-a format pe bilingve care s-au elaborat deja. matic îl reprezintă elaborarea unor - angajaţii administrativi ai Di- 18.04.2011; Titlu: Program
baza unor discuţii şi acorduri pre- Principalul instrument al pro- formulare bilingve, respectiv a recţiei Generale de Asistenţă Soci- de bilingvism

www.forumharghitacovasna.ro
 12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Istorie - Cultură

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic

în documente.“ Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (LII)
dr. Gheorghe Olteanu
(Baden-Baden, Germania)
Din 1880 începe maghiarizarea masivă
a numelor de localităţi, a toponimiei şi a
numelor de persoane, asupra acestora din
urmă presiunea crescând continuu, vizând
cu deosebire funcţionarii. Ministerul de In-
terne trimite tuturor comitatelor o lucrare
cu titlul „Cum să ne maghiarizăm numele”
(1898), cu ordinul ca funcţionarii să răs-
pândească în cercuri cât mai largi această
mişcare de însănătoşire. Moto-ul lucrării
era „Nu numai nobleţea, ci şi numele obli-
gă”. Rostul ei era prezentat astfel: „Aşa
cum prin botez omul devine creştin şi câş-
tigă drept de cetate în societatea creştină,
tot astfel prin maghiarizarea numelui, prin
acest botez naţional, reuşeşte persoana
maghiară cu nume străin să fie acceptată
definitiv în societatea maghiară, între ade-
văraţii fii ai naţiunii”, sau „maghiarizarea
numelui face maghiari, şi astfel ne măreşte
încrederea reciprocă, înlesneşte egalitatea,
într-un cuvânt are un rol etic important în
unificarea naţiunii”. Angajaţilor, ofiţerilor,
funcţionarilor li se cerea maghiarizarea
numelor sub ameninţarea pierderii locului
de muncă. Având protecţia statului, nenu-
mărate asociaţii de maghiarizare, deghiza-
te în asociaţii culturale, acţionau peste tot,
pentru deznaţionalizarea nemaghiarilor.
(„Societatea centrală de maghiarizare a
numelor de persoane” fiinţa din 1881). La
începutul anilor ’30 maghiarizarea numelor
ia un nou avânt, aşa încât în 1933 ajunsese
la 100.000 pe an. Şi asta pentru că în 1930,
pe lângă germanii înregistraţi ca atare,
mai existau 1,8 milioane de „maghiari” cu
nume de familie germane. Conform unui or-
din secret al Ministerului de Interne, centre-
le administrative erau obligate de două ori
pe an să trimită rapoarte despre progresele
maghiarizării (ziarul „Nation und Staat“,
Viena, 1936). Când în 1935, într-un discurs
electoral, Franz Basch, una din personali-
tăţile germanilor din Ungaria, s-a exprimat,
O carte ghid:
destul de reţinut, împotriva acestor acţiuni, 1849, după victoria armatei revoluţionari- eliberare împotriva celui mai tenace, ne-
a fost condamnat la şase luni închisoare şi lor, în „Este oare o astfel…”: „L-am mătu- înduplecat şi detestat duşman al nostru,
trei ani pierderea funcţiei şi a drepturilor rat afară pe neamţ, / acest gunoi de trei sute împotriva germanităţii”; Bela Varga, vice-
politice. Motivul era „defăimarea naţiu- de ani”. Illyes Gyula, alt poet renumit ma- preşedinte al Partidului Micilor Agrarieni
nii maghiare”, deoarece „Maghiarizarea ghiar, spunea în 1938: „În trecut maghiari- şi preşedinte al Parlamentului, spunea că
numelor este o problemă na- mea a fost o naţiune în măsura în care a fost el este un maghiar cu un sigur ţel - „slu-
ţională. Cine se împotri- duşmană germanităţii”. Szabo Dezso, „ma- jirea poporului meu, a rasei mele, până la
veşte, luptă împotriva rele formator al sufletului maghiar”: „Cei moarte”, iar în 25 mai 1945, „ne-a distrus
năzuinţelor statului” o mie de ani ai vieţii maghiare în Europa teroarea germană şi aliata ei mârşavă, tră-
(Johann Weidlein, op. au fost o unică, grozavă luptă împotriva dătoare de patrie, şvăbimea maghiară”.
cit. p. 45-46). Faptul dizolvantei, inumanei, ucigătoarei cu În 1947, se refugiază în Germania negând
că, după 1989, o serie arme şi cu drogul otrăvitor de suflet rolul său în expulzarea germanilor din Un-
întreagă de persona- al cuceririi germane” (Szabo Dezso, garia: „Niciun singur maghiar cins-tit n-a
lităţi politice, miniştrii originar din Ardeal, este şi cel care fost de acord cu gândul expulzării vreunui
de externe, prim-miniştri, în primul său roman - „Satul distrus”, cetăţean ungur de limbă germană” etc. etc..
preşedinţi ai republi- din 1919, aduce vehemente acuzaţii (va urma)
cii, poartă încă nume conducătorilor maghiari
germane (Horn, Madl pentru că au pierdut Paznic la Vatră
etc.), dovedeşte că şi ocazia, în 1917, după
aceştia pot deveni
maghiari
sânge. Expli-
pur
«înfrângerea
României»,
să-i alun-
Mă poartă gândul
cabil, dacă ge pe lo- Mântuitorului Iisus Hristos,
ne reamin- cuitorii Cel înviat a treia zi din morţi
tim că timp români
de peste o ai Tran-
sută de silvani- Mă poartă gândul spre zarea de aur şi lumină,
ani ger- ei). De- Spre piscul armoniilor cereşti, mângâitoare,
manul o a r e c e Unde-nfloresc petalele de dragoste divină
a fost în Ungaria „az iro Sub cântecul serafic al vieţii viitoare.
întruchipa- a vezeto, nem a po-
rea duşmanu- litikus” (scriitorul Mă poartă gândul lângă hrisov de milă, de-ndurare
lui, urât şi dispreţuit cu patimă. La sfârşitul este conducătorul, nu poli- Ce-aşterne-n ochii lăcrămând sclipiri de fericire,
secolului al XIX-lea, Thaly Kalman, uneori ticianul), să-l mai cităm pe Cupa durerii s-o azvârl în neagra depărtare
cu ajutorul lui Arany Janos (foto) (unul din Babits Mihaly - „poeta doc- Sorbind din plin mireasma faptelor de mântuire.
poeţii de vârf ai clasicismului maghiar), a tus” al literaturii maghiare,
falsificat cântecele curuţilor, pentru a-şi în 1933: „Există oare o mai Mă poartă gândul sub aripa cucerniciei
exhiba ura faţă de germani. Deşi aceste mare primejdie şi un mai Plecând genunchii în smirna rugăciunilor fierbinţi
falsuri au fost demonstrate, ele nu şi-au vechi blestem pentru ma- Cerşind cu mâinile de lut argintul bucuriei
pierdut din popularitate, multe dintre ele ghiari ca germanul?”. Din slăvile de unde ştii, Tu, Doamne, să ne-alinţi.
fiind învăţate pe de rost şi cântate în şcoli, Desigur, nici politicienii
ca autentice produse populare. Iată părerea nu s-au lăsat mai prejos. Mă poartă gândul lângă Tine, Doamne, mai aproape,
lui Thaly despre germani: „Germanul este Imre Kovacs (membru fon- Primeşte robul istovit de drum ce Te-a aflat,
un vierme învăţat. Că este învăţat nu poa- dator şi secretar general al Deşertăciunea lumii uitarea s-o îngroape
te fi contestat, dar nici că, în acelaşi timp, Partidului Naţional Ţără- Şi Tu, Părinte, în suflet şi în gând fii lăudat.
este un vierme, căci târâtul îi face plăce- nesc): „Istoria maghiară Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele
re”. Arany Janos scria, în primăvara anului este o unică, mare luptă de
mâno-ungară depăşeşte şi pe aceas- sau pe cei vorbind ungureşte, deşi şi după vechea metodă ungureas-

ARDEALUL
tă hartă frontiera politică stabilită în de apartenenţă română. că, problema românilor din apusul
1920 la Trianon. Masa românească Hărţile etnografice ungureşti Transilvaniei. Ele au desfiinţat, pur şi
atingea în spaţiul unguresc sate- urmăresc îndeaproape statisticile simplu, masele compacte de români
le Vekerd şi Szaka, care aparţin dresate în aceste condiţiuni, fiind o din acea regiune, reprezentând ţinu-
azi Ungariei, iar localitatea Gyula copie fidelă a operei nefaste de ma- turi întregi (şi în special cele muntoa-
constituia punctul extrem de pene- ghiarizare. Totuşi, din această luptă se) ca fiind cu desăvârşire nelocuite.
PĂMÂNT ROMÂNESC traţiune românească pe teritoriul
atribuit în 1920 statului ungar.
purtată, pe de-o parte, de românii
de la marginea de apus a Transilva-
Este una dintre nenumăratele meto-
de ungureşti de inducere în eroare a
Această hartă n-a fost de fel pe niei, şi pe de altă parte, de metodele străinătăţii. Populaţia românească a
- CXLII -
placul ungurilor, care porniseră o periferice de deznaţionalizare, ro- Ardealului este, într-adevăr, răspân-
prof. Vasile Stancu despre „Locuitorii Monarhiei Aus- campanie furibundă pentru dezna- mânii ies victorioşi. Ne-o dovedesc dită în mod armonios pe întregul te-
(Sfântu-Gheorghe) triece”, constatăm, de asemenea, ţionalizarea elementului românesc lucrările lui P. Balogh despre naţio- ritoriu al provinciei; Transilvania nu
prezenţa românilor - e drept cu un din Transilvania. Prezenţa românilor nalităţile Ungariei de la începutul cunoaşte absolut nicio terra deserta.
„În 1857, Karl F. v. Czornig ti- procent minuscul - în departamente- pe teritoriul unguresc propriu-zis nu secolului al XX-lea, care deşi uti- Domnul Manciulea, un vrednic
păreşte la Viena, ca anexă la mo- le Szabolcs, Ugocsa şi Bereg, situate era deloc încurajatoare pentru parti- lizează operaţiunile recensământu- cercetător al frontierei de apus a
nografia intitulată Ethnographie toate dincolo de frontiera din 1920 zanii statului maghiar „unitar ungu- lui din 1900, delimitează frontiera Transilvaniei, scrie în această pri-
der Osterreichischen Monarchie, a României. Opera de maghiariza- resc”. Ei s-au grăbit, deci, să interzi- etnică româno-ungară după traseul vinţă: „Studiile recente au stabilit
o hartă în care frontiera etnică re îşi produsese de acum, în 1860, că, printre multe alte lucrări tot atât unei linii care, pe alocuri, depăşeşte în mod indubitabil că nu poate fi
româno-maghiară de la vestul efectul. Prezenţa românilor dincolo de puţin periculoase pentru ordinea frontiera politică din 1920. Studi- vorba în România de o zonă mun-
României coincide aproape pe de linia de demarcaţie care avea să de stat ungară, accesul hărţii lui Kie- ile lui Balogh privitoare la frontiera toasă nelocuită; viaţa omenească
întreaga ei întindere cu frontiera fie aceea a Tratatului de la Trianon, pert pe teritoriul Transilvaniei, ca şi lingvistică dintre români şi unguri este intensă în Carpaţii noştri din
româno-ungară din 1920. În regi- se diminua văzând cu ochii. când prin acest fapt s-ar fi putut opri sunt extrem de instructive, întrucât primele momente ale sosirii primă-
unea Bihorului ea depăşeşte fron- În 1869, apare la Berlin harta din mers conştiinţa naţională româ- din ele se poate vedea că frontiera verii până târziu în toamnă. Poporul
tiera politică din 1920 şi, urmând etnografică a lui Kiepert (Volker nească în plină accensiune! politică româno-maghiară stabilită român este legat de munţii ţării, si-
cursul Crişului Negru, ajunge und Sprachenkarte von Osterreich Opera de deznaţionalizare făcea în 1920 se găsea înlăuntrul fronti- tuaţiunile care este atât de bine ex-
până în satele Szaka şi Dorgoş de und Unterdonaulander, zusammen- în timpul acesta progrese însemna- erei lingvistice dintre limbile româ- primată în vechiul dicton românesc
pe teritoriul unguresc. gestellt von H. Kiepert), stabilită pe te. Statisticile ungureşti încorporau nă şi ungară. „codru-i frate cu românul” (La
Pe harta publicată în 1860 de Dr. baza datelor recensământului aus- în rândurile ungurilor pe toţi cei Hărţile ungureşti din vremurile frontiere ouest de la Roumanie).”
A. Ficker, ca anexă la studiul său triac din 1869. Frontiera etnică ro- trecuţi la o confesiune maghiară mai noi au rezolvat, în mod radical (va urma)
„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine.
Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd,
citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi
răstigneşte poezia.“ (Tudor Gheorghe)
 Istorie - Cultură
Adevărata imagine a Craiului Iancu,
în mărturiile contemporanilor săi (X)
dr. Ion Ranca
(Târgu-Mureş)
Avram Iancu şi Vasvari Pal
„Cele petrecute în casa Iancu-
lui le-am descris eu în «Memoriul»
meu («O lacrimă fierbinte»), pag.
48, dar fiindcă acel dialog are nu
numai o însemnătate istorică, ci
acela este o parte semnificativă din
biografia lui Vasvari şi a lui Iancu,
voi reproduce aici un pasagiu:
... Abia am sosit şi abia au făcut
cunoştinţă cei doi tineri şi în cinci
minute s-a încins o dispută foar-
te înfocată între ei. Credeai că nu
acum se vedeau pentru prima oară,
ci că sunt doi antagonişti, care de
mult aşteptau unul după altul, ca
să-şi continue o dispută nefinită.
După prânz ni se aduseră caii ca să
plecăm la munte. Ne-am luat ziua
bună de la căseni; Iancu şi Vasvari
au ieşit până în curte discutând.
Când era să încalece Vasvari, Ian-
cu îi zise:
«- Ştii ce domnule, dacă m-ai
onorat cu vizita dumitale nu mă
mulţămesc cu o jumătate de zi, ră-
mâi până mâine şi dacă nu vrei să
te mai întorci pe aici, îţi dau eu un
conducător, care te va duce peste
munţi pe la Fântânele».
Vasvari n-a aşteptat să-i zică
a doua oară; ne-am întors în casa
unde s-au încercat amândoi să se
capaciteze. Eu i-am lăsat în pace,
privindu-i, ambii erau înalţi, blon-
dini, înfocaţi, exaltaţi, oratori buni,
în etate, unul de 22, celălalt de 24
de ani, talentaţi; nu se puteau capa-
cita deloc. Pe urmă ieşi Vasvari pe
faţă şi zise:
«- Ce a greşit dieta din Cluj
(adică ignorarea petiţiunii din
Câmpul Libertăţii a românilor), va
îndrepta cea din Pesta, dar „uni-
unea” se va face dacă nu altcum,
prin puterea armelor».
La auzul acestor cuvinte Iancu
sări de pe scaun drept în sus, ca şi
când l-ar fi muşcat un şarpe, s-a fă-
cut palid ca moartea şi răcni într-un
ton de şi eu m-am speriat de el:
Câteva aspecte referitoare la starea generală a localităţilor
judeţului Treiscaune, în anul 1923
dr. Ioan Lăcătuşu
(Sfântu-Gheorghe)
Dintr-un raport înaintat Minis-
terului de Interne, în anul 1923, de
către Prefectura judeţului Treiscau-
ne, referitor la situaţia administra-
tivă, economică şi socială a locali-
tăţilor judeţului, prezentăm câteva
aspecte generale.
„Deşi unii dintre funcţionari se
luptă şi azi cu greutăţi din cauza ne-
„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea
ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l
vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un
început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“
«- Să nu vă împingă infernul la
acest pas, căci atunci v-a cântat co-
coşul. Să ştii că eu sunt nepotul lui
Horia care a crescut în casa aceasta,
unde ne aflăm noi, care a murit ca
martir pe roată, iar trupul i-a fost
aruncat în toate părţile lu-
mii. Sunt gata a-i urma lui,
dar „uniunea necondiţiona-
tă” n-o primesc.
- Ei bine, ce vreţi să opu-
neţi puterii maghiare, cu
care sunt însoţiţi toţi românii,
slovacii, germanii din Unga-
ria? - întrebă Vasvari.
- Braţele noastre - îi răs-
punse Iancu - coasele şi fie-
rul de la plug, şi vai de ace-
la, care ar încerca să supună
aceşti munţi, acela va muşca
pământul».
Văzând eu că de capaci-
tate nu poate fi vorba, m-am
interpus şi am pus capăt dis-
putei, promiţându-mi ambii
că nu vor mai politiza.
În ziua următoare Vasvari
a plecat. La despărţire zise:
«- Să ne revedem în dieta
din Pesta, ca deputaţi.
- Mai degrabă ne vom
întâlni în luptă, decât acolo -
răspunse Iancu.
- Atunci da! - l-a întrerupt
Vasvari. Dându-şi mâna s-au
despărţit».
La această scenă a fost de
faţă şi domnul Vasile Moga,
protopretor în pensiune şi dl.
Iosif Nistor, jude regesc în
pensie, ambii în viaţă.
Noi împreună am însoţit
pe Vasvari până ce a trecut
munţii. Când am ajuns la
Fântânele, Vasvari a excla-
mat:
«- Ce locuri admirabi-
le! Aici parcă eşti mai aproape de
Dumnezeu. Dacă aş fi un englez
bogat, aş lăsa ca după moarte aici
să mă înmormânteze».
- Ce viziune!
Întors la Pesta, Vasvari, în luna
lui iulie 1848, fu numit secreta-
rul lui Kossuth. În curând, însă, a
cunoaşterii pe deplin a limbii statu-
lui - se menţionează în documentul
citat - aceştia îşi dau toată silinţa să
şi-o însuşească şi să satisfacă ordo-
nanţele primite. Pentru uşurarea în-
suşirii limbii române am luat iniţia-
tiva de a-i trimite pe câte una-două
luni, în comune româneşti. Au fost
luate măsuri corespunzătoare asu-
pra funcţionarilor care au săvârşit
abuzuri sau neglijenţe. Starea ma-
terială a comunelor din judeţ este
schimbat masa verde cu câmpul
verde. Aducându-şi aminte, proba-
bil, de promisiunea dată lui Iancu,
a organizat o legiune maghiară,
numind-o «Bosckai csapat» (Ceata
lui Bosckai) şi a pornit contra lui
Din Arhiva Bisericii Sfântul Nicolae,
Scheii Braşovului
Iancu, ca să cucerească munţii.
- La 6 iulie 1849 s-a dat lupta
între Vasvari şi tribunul Corcheş
la «Fântânele». Întreaga legiune a
lui Vasvari a fost nimicită. Arme,
tunuri, 100 de boi s.a. au căzut în
mâna moţilor. Vasvari a luptat în
fruntea legiunii, cu un rar curaj,
mulţumitoare; avem intenţia de a
pune bazele mai multor coopera-
tive în localităţile rurale. Recolta
agricolă a fost mediocră din cauza
înmulţirii şoarecilor de câmp: În
mai multe localităţi ale judeţului,
au fost organizate expoziţii de vite
şi au fost premiate vitele „cele mai
apte de reproducţie”. Pădurile, atât
cele comunale, particulare sau ale
composesoratelor, din lipsa de în-
credere a personalului de pază „se
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216)
deşi era grav rănit, lupta în fruntea
oastei sale îndemnând-o la atac. În
urmă a căzut mort de pe cal, lovit
de lancea lui Todor Gavrilă.
Astfel i s-a împlinit dorul de a fi
înmormântat la «Fântânele».
De pe inelul cu inscripţiunea
„15 martie 1848” am recunoscut
eu, mai târziu, că viteazul coman-
dant maghiar a fost Paul Vasvari.
Când i-am spus lui Iancu, îmi zise
cu durere:
«- Aşi fi dat 10 ani din viaţa
mea, să-l fi putut mântui. Pagubă
devastează în mod îngrozitor”.
Pentru a da un avânt mai mare în-
văţământului şcolar am luat iniţia-
tiva de a înfiinţa vreo 40 de şcoli
de stat, mai ales în acele comune
unde o parte a populaţiei, cu de-
osebire a celei româneşti, a fost
lipsită de şcoli. Pentru dezvoltarea
„moralului în locuitori, care în de-
cursul războiului s-a slăbit foarte
tare, zdruncinând chiar viaţa socia-
lă - am luat iniţiativa de a se înfiinţa
13
de el ce tânăr talentat a fost».
Lui Vasvari i s-a ridicat un mo-
nument la «Fântânele», unde în tot
anul preoţi români au ţinut parastas
pentru cei căzuţi în luptă, fără deo-
sebire de naţionalitate.
«- La acel parastas
- zice tribunul Nicolae
Corcheş -, am luat şi eu
parte, ca fost comandant,
şi totdeauna am vărsat
o lacrimă în onoarea ce-
lor căzuţi în bătălia aceea
pentru patrie şi drepturile
lor, ca membri ai patriei şi
buni patrioţi.
Dar domnul ministru de
Interne a oprit anul tre-
cut colecta pentru monu-
mentul lui Iancu, numin-
du-l pe Iancu «căpitan de
bandiţi». Vasvari, însă, fu
drept şi generos faţă de
Iancu. El zise către mine:
«- Iancu acesta e un om
extraordinar, e un tânăr
simpatic cu bune maniere,
ospital, talentat, cu sânge
rece, dar când vorbeşte
despre suferinţele naţiunii
sale, atunci e fanatic, îi
scânteie ochii şi vezi în ei
făclia revoluţiunii aprin-
să».
Dacă Vasvari ar fi ajuns
viu în mâna lui Iancu,
sunt sigur că „biografia”
lui Iancu, scrisă de cele-
brul scriitor Vasvari, ar fi
constatat mai presus de
orice îndoială, că Iancu
a fost cel mai loial şi ge-
neros inamic şi ar fi re-
comandat maghiarilor ca
să respecteze în persoana
Iancului simţul de onoare,
iubirea de neam şi bravu-
ra căpitanului.
Le-am însemnat acestea, ca un
semn caracteristic al timpului ce-l
străbatem. Posteritatea îl va co-
menta negreşit după cuviinţă, iar eu
doresc ca să intre în «Enciclopedia
populară» ca o pagină din «biogra-
fia» acestor doi rivali celebri.”
prin comune case culturale, biblio-
teci poporale, unde prin ţinerea de
şezători sperăm a ajunge la rezulta-
te frumoase. Am pus accent deose-
bit pe creşterea coresponzătoare a
copiilor din azile şi a orfanilor de
război. Starea sanitară în judeţ este
în general mulţumitoare. În comu-
nele aparţinătoare Buzăului Arde-
lean o parte a populaţiei suferă de
sifilism.” (Fond Prefectura Treisca-
une, dos. nr. 222/1923)
(Nicolae Iorga)
 14 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Timp liber

inea
Imagmânii
ă
săpt
info@condeiulardelean.ro
Şi tu ne poţi trimite poze:

Volumul Lumini și Umbre în Neamul lui Eminescu, semnat
de colaboratorul nostru Pr. Ioan Tămaș Delavâlcele, a fost
premiat, de curând, cu Oscarul din imagine de
sculptorul Daniel Colcer din municipiul Reghin.
Fotografia a fost realizată în curtea Bisericii Ortodoxe
„Sfântul Teodor Stratilat“ de la Vâlcele, judeţul Covasna.
Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate
identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu
trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu
trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată.
Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun
folos.
Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor
sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor
rămase.
Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit
rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc
mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

MIHNEA-IONUŢ OGNEAN,
râmă porţile cetăţii regelui negru. După deschide-
rea diagonalei a1–h8, atacul combinat al figurilor
albe nu mai poate fi oprit. 16...dxe6 Nu salva nici
16...f6, la care albul ar fi continuat cu 17.exd7+

CAMPION MONDIAL ŞCOLAR!

Rh8 18.Cg5!!, după care ameninţarea 19.Dxh7#
devine imparabilă. 17.Dg7# 1–0

Campionatul mondial şcolar, desfăşurat în perioada 29 aprilie - 8 mai 2011, la Negrul are doi pioni pentru figură, dar Problemã propusã
Cracovia (Polonia), ne-a adus o mare bucurie. posibilităţile de atac ale albului oferite de
Campionul naţional en-titre la grupa de vârstă 8 ani (deşi a împlinit abia 7) a cu- poziţia foarte activă a figurilor, anihilea- pasionaþilor de ºah
cerit şi titlul mondial şcolar! ză palida compensaţie oferită de cei doi
Cu un parcurs de excepţie (8 puncte din 9 posibile!), el a devansat participanţi pioni. 10...Cb4? Încă o pierdere de tem- PANKRATIEV Alexander N.
mult mai bine cotaţi, precum rusul Yagan Alikhan sau polonezul Jan Dylag. po! 11.a3 Cc6 Din acest moment albul va Telescacco 92
Ionuţ a început concursul cu… stângul, pierzând în prima rundă la polonezul Jo- conduce ireproşabil atacul. 12.Nd3 Cu
nasz Baum. Aş pune această înfrângere pe seama oboselii acumulate după călătorie, ameninţarea directă 13.Dxh7#. 12...g6
având în vedere locul ocupat de polonez în clasamentul final. Forţat. 13.Nc4! După ce l-a obligat pe ne-
Din păcate, condiţiile materiale nu ne permit să ajungem la o competiţie de o gru să slăbească poziţia rocadei prin mu-
asemenea importanţă măcar cu două zile mai devreme de începerea ei, aşa încât re- tarea anterioară, nebunul alb se reîntoarce
cuperarea fizică să fie făcută în timp util. pe importanta diagonală a2-g8. 13...Te8?
Mihnea este, însă, un luptător desăvârşit şi în continuare a realizat o serie aproape O mutare fără sens care permite albului
incredibilă, 8 puncte din 8 posibile, adjudecându-şi astfel titlul mondial. să-şi aducă dama, cu tempo, pe flancul
Nu-l vom uita nici pe cel care a şlefuit acest talent, profesorul Baratoşi Iosif Ga- regelui. Ceva mai bine era 13...d5, deşi
vril, de la Clubul Sportiv Şcolar Târgu-Mureş, un om de o rară modestie şi un foarte nici în acest caz negrul nu are compen-
priceput antrenor. saţie pentru figură, după 14.Dxd5 Dxd5
Din acest colţ de pagină, le adresăm celor doi sincerele noastre felicitări! 15.Nxd5. 14.Df4! Atacul asupra câmpu-
Ognean, Mihnea-Ionuţ - Dylag, Jan pasivă, dar care nu ar fi trebuit să ducă lui f7, îl obligă practic pe negru la mu-
Campionatul mondial şcolar - O7, totuşi la dezavantaj. Mai energică este tarea următoare. 14...Tf8 15.Dh6 Acum
Cracovia, Polonia, 05.05.2011 continuarea 5...Cxe4 care conduce la un ameninţările de mat devin concrete. 15...
joc animat în care şansele negrului nu Te8 Cu speranţa unei iluzorii repetări de
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Cf6 Jocul sunt rele, de exemplu: 6.Te1 d5 7.Nxd5 mutări. (Vezi diagrama)
celor doi cai, o deschidere frecvent în- Dxd5 8.Cc3 Da5 9.Cxe4 Ne6 10.Nd2
tâlnită în concursurile de copii. Unul din Dd5 11.Ng5 Nd6 12.Nf6 0–0 13.Cxd4
motivele pentru care antrenorii recoman- Cxd4 14.Dxd4 1/2–1/2 Sveshnikov, E
dă această deschidere la vârste mici este (2565) - Beliavsky, A (2615) / Bled 1996. Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)
acela că permite o dezvoltare rapidă a 6.e5 Ce4 7.c3 Întinzând una din cursele
figurilor. Nu sunt de neglijat nici numă- caracteristice variantei. 7...dxc3? ...şi în O problemă doar aparent simplă.
rul mare de curse în care poate cădea care negrul cade. Continuarea corectă Prin „cheie“ albul realizează plasa de mat.
adversarul şi nici motivele combinative este 7...d5, după 8.Nb3 Cc5 9.cxd4 Cxb3
care apar în diversele variante şi care 10.Dxb3 Tb8 11.Cc3 Ne6 şansele părţi- 2.De3# 1–0
Soluţia problemei:
contribuie la formarea simţului tactic. lor fiind aproximativ egale, Kupreichik, [ Sau a) 1...Rd6 2.Dc7#; b) 1...f4 2.Dxf4#]
Negrul are la dispoziţie şi o altă conti- V (2580) - Beliavsky, A (2615) / Frunze 1…Re4
nuare bună, 3...Nc5, după care se intră în 1981 8.Dd5! Atacul dublu asupra câmpu- nu este suficient)
Partida italiană. 4.d4 Angajează imediat lui f7 şi asupra calului din e4 stă la baza 1.Cd5 ! (Acum regele negru are două câmpuri de refugiu, dar
lupta în centru. 4...exd4 5.0–0 Un sacri- cursei întinse de alb. Pentru a para ma-
ficiu de pion care permite dezvoltarea tul negrul trebuie să renunţe la calul din ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDE
rapidă. 5...Ne7 O continuare puţin mai e4. 8...0–0 Forţat. 9.Dxe4 cxb2 10.Nxb2 16.e6!! Lovitura de berbec care sfă- doron50ro@yahoo.com
 Sport - Mica publicitate Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) 15
Oţelul a redevenit lider şi are, cu două etape înainte de final, prima şansă la titlu CLASAMENT

Finala
M V E I GOL P A

I
1 Oţelul Galaţi 32 19 7 6 43-24 64 +16

ig a 2 FC Timişoara 32 16 15 1 58-35 63 +15

L
3 FC Vaslui 32 16 11 5 46-26 59 +11
4 Rapid 32 14 11 7 40-21 53 +5

campionatului
5 Dinamo 32 15 8 9 64-47 53 +5
6 Steaua 32 14 9 9 40-26 51 +3
7 Gaz Metan Mediaş 32 12 13 7 36-29 49 +1
8 CFR Cluj 32 11 12 9 47-39 45 -3
9 FCM Târgu-Mureş 32 12 9 11 34-38 45 -3
cine a retrogradat (Sportul, vicecam- datorită participării în finala Cupei 10 „U“ Cluj 32 12 8 12 45-52 44 -4
Andrei Mihai Braşoveanu 11 Astra Ploieşti 32 9 15 8 33-29 42 -6
(Sfântu-Gheorghe) pioana Urziceni şi Brăneştiul sigur, României). Cea mai mare necunos-
iar Craiova aproape sigur) şi cine cută care a rămas, este cine va câş- 12 FC Braşov 32 9 13 10 31-37 40 -8
Cu două runde înainte de înche- va merge în cupele europene (Ga- tiga campionatul. Dar, şi acest lucru 13 Pandurii Târgu-Jiu 32 9 10 13 34-42 37 -11
ierea sezonului competiţional 2010- laţiul, Timişoara şi Vasluiul sigur, se va decide, în mare măsură, după 14 Gloria Bistriţa 32 8 10 14 33-46 34 -14
finala campionatului ce va avea loc 15 „U“ Craiova 32 7 8 17 33-45 29 -19
duminică seara la Dunăre: Galaţi - 16 Unirea Urziceni 32 6 7 19 22-55 25 -23
Timişoara. Deşi ambele formaţii au 17 Victoria Brăneşti 32 4 10 18 32-58 22 -26
meciuri destul de grele şi în ultima 18 Sportul Studenţesc 32 6 2 24 31-53 20 -28
etapă, această partidă va cântări Liga Campionilor Europa League Retrogradare
enorm, cel mai sigur decisiv, la câş-
tigarea titlului de campioană.

Rezultate Rezultate Televizări

etapa etapa etapa
a XXXI-a a XXXII-a a XXXIII-a
Jucătorii de la malul Dunării (în culoare închisă) Miercuri, 4 mai Sâmbătă, 7 mai Vineri, 13 mai
au prima şansă la câştigarea actualului sezon al U. Urziceni - Victoria Brăneşti Rapid - FCM Târgu-Mureş Unirea Urziceni - Astra Ploieşti
(GSP TV - 18:00)
Ligii I. Depinde numai de ei cum o vor fructifica... 2-1 1-1
Gaz Metan Mediaş - CFR Cluj
FCM Tg. Mureş - Pandurii Tg. Jiu
2011, puţine necunoscute ne-au mai iar Rapid, Dinamo şi Steaua aproa- 1-0 Duminică, 8 mai (GSP TV - 20:30)
rămas în Liga I. În mare se cam ştie pe sigur, una dintre ultimele două FC Braşov - Astra Ploieşti Sportul Studenţesc - FC Braşov
Sâmbătă, 14 mai
0-3 1-2
Cupa României Steaua - Rapid Pandurii Târgu-Jiu - „U“ Cluj
„U“ Cluj - Rapid
(Digi Sport - 20:00)
Semifinale 0-1 2-0
Retur
Miercuri, 20 aprilie
Semifinale Joi, 5 mai
Gaz Metan Mediaş - Steaua
0-0
Duminică, 15 mai
FC Braşov - Pandurii Târgu-Jiu
Gloria Bistriţa - Gaz Metan M. (GSP TV - 16:00)
FC Braşov - Steaua
1 - 1 (tur 0 - 0) 0-0 Luni, 9 mai FC Vaslui - Sportul Studenţesc
Joi, 21 aprilie „U“ Cluj - Sportul Studenţesc CFR Cluj - Gloria Bistriţa (GSP TV - 18:00)
Dinamo - Gloria Bistriţa* Joi, 5 mai 2011 2-0 2-2 Oţelul Galaţi - FC Timişoara
(2 - 0) FC Vaslui - FC Timişoara Victoria Brăneşti - Oţelul Galaţi (Digi Sport - 20:00)
Sporting Braga - Benfica -
1 - 0 (1 - 2) 1-1 1-2
*Partida s-a terminat după Luni, 16 mai
- Villarreal - FC Porto Oţelul Galaţi - „U“ Craiova FC Timişoara - Unirea Urziceni
închiderea ediţiei. Gloria Bistriţa - „U“ Craiova
3 - 2 (1 - 5) 2-1 3-1 (Digi Sport - 18:00)
**Finala competiţiei se va „U“ Craiova - Dinamo
disputa pe data de 25 mai *Finala Europa League va avea Steaua - FCM Târgu-Mureş
2011, pe Stadionul Tineretu- loc în data de 18 mai 2011, la Vineri, 6 mai 0-2 (Antena 1 - 20:00)
lui din Braşov. Dublin (Irlanda). Dinamo - CFR Cluj Astra Ploieşti - FC Vaslui Dinamo - Victoria Brăneşti
1-2 1-1 (Digi Sport - 21:45)

Auto
 Vând Skoda Oktavia 2007,
1.9 TDI, consum mic, km reali
93.400, ABS, AC, servodirecţie,
pachet drumuri grele, geamuri
electrice, airbag, oglinzi electrice
încălzite, computer bord, volan re-
glabil, scaun reglabil pe înălţime,
senzori ploaie, discuri frână faţă
spate, cotieră faţă. Preţ: 7.300 euro
negociabil. Tel: 0740-104.440
Imobiliare
 Vând teren intravilan în satul
Arcuş, judeţul Covasna, 12
ari în zonă liniştită. Preţ ne-
gociabil. Tel: 0721-289.856
 Vând apartament 3 camere în
Sfântu-Gheorghe, respectiv gar-
sonieră confort 1. Preţ: 65.000
lei respectiv 60.000 lei. Tel:
0741-957.224
 Închiriez spaţiu comercial
(parter), 80 mp, super-reno-
vat, cu toate utilităţile, în
Sfântu-Gheorghe, bulevar-
dul Grigore Bălan, nr. 34,
bl. 10 (vizavi cu Cosys). De
preferinţă pentru farmacie,
cabinet medical, societate de
asigurări. Tel: 0723-272.406
 Vând casă în comuna Hăghig,
judeţul Covasna. Tel: 0763-
643.202
 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-
tament cu două camere, etaj I,
zona gării complet renovat şi
exterior la soare. Preţ: 22.000
Euro. Tel: 0743-061.798
 Vând apartament cu trei came-
re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi,
suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500
Euro. Tel: 0743-061.798
 Vând în staţiunea Covasna
apartament cu două camere,
etaj 2, încălzire centrală pro-
prie. Liber şi pregătit pentru
mutare imediată. Tel: 0745-
045.731
 Închiriez, în Sfântu-Gheorghe,
apartament în vilă unei singure
persoane. Chirie 350 lei. Tel:
0744-758.884
 Vând apartament cu două came-
re în Sfântu-Gheorghe, str. Spor-
turilor, et. 4. Tel: 0729-025.711
 Vând apartament de lux în Sfân-
tu-Gheorghe bloc din cărămidă
liber la vânzare, gresie, faianţă,
uşi şi geamuri termopan, centra-
lă proprie toate noi. Preţ: 12.500
Euro. Tel: 0723-538.501
Angajãri
 Agenţie de recrutare şi plasare
forţă de muncă în Israel caută
pentru îngrijire de bolnavi la
domiciliu femei cu vârsta în-
tre 28-55 ani. Cunoaşterea de
limbi străine constituie avantaj
(engleză, franceză, maghiară).
Tel: 0740-365.850
Diverse
 Închiriez Cramă cu dotări
(presă, curent trifazic) în vederea
vinificării. Capacitate de depozita-
re 30.000 de litri. Eventual, asigur
şi strugurii pentru vinificaţie. Tel:
0727-020.339, 0237-633.072
Servicii
 Efectuăm cosmetică canină,
în judeţele Covasna şi Braşov,
pregătire pentru expoziţie etc.
Tel: 0757-439.612, 0735-816.697
 Efectuez transport de mobilă
cu echipă de mutare în Sfântu-
Gheorghe şi în alte localităţi din
ţară. Tel: 0743-061.798

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

 16 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 181 (216) Viaţa creştină

Duminica a 4-a dupÅ Paßti

(A Slăbănogului de la Scăldătoarea Vitezda)
Iubiţi fraţi în Hristos, prime-
le patru versete din Evanghelia
Duminica a 4-a după Paşti, sau
Duminica Slăbănogului de la Scăldătoarea
Mântuitorului, prezentate de Bi-
serică în această perioadă de după
Practic, orice boală ar fi avut cel
suferind, era vindecat în chip mi-
nunat de îngerul Domnului, prin
apa scăldătorii care era tulbura-
tă. Aceasta îi determina pe mulţi
suferinzi, nu numai să privească
boala cu resemnare, ci şi să se în-
armeze cu răbdare şi să se aşeze
cât mai aproape de scăldătoare, în
speranţa ca imediat după tulbu-
rarea apei, să poată intra în scăl-
dătoare şi să fie vindecaţi. Şi nu
puţini erau cei care înţelegeau că
trebuie să profite de această şansă,
fie ea cât de mică, astfel încât, de
jur-împrejurul bazinului, „zăceau
mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi,
uscaţi, aşteptând mişcarea apei”
(Ioan 5, 3).
În acest loc al plângerii, în care
fiecare neputincios aştepta vinde-
carea minunată a lui Dumnezeu,
se afla şi un „slăbănog”, sau para-
litic, care era ţinut în infirmitatea
sa fizică de 38 de ani. Mântuitorul
îl vede pe acest slăbănog. Fiind
Dumnezeu Atotştiutor, cunoştea
situaţia şi starea psiho-motorie a
acestui bolnav. Ştia că de multă
vreme este încercat de această ne-
putinţă, se apropie de el şi-l întrea-
bă: „Voieşti să te faci sănătos?”.
Bolnavul Îi răspunde: „Doam-
ne, nu am om care să mă arunce în
scăldătoare, când se tulbură apa;
că, până când vin eu, altul se co-
boară înaintea mea” (Ioan 5, 7).
Cu alte cuvinte, nu mai îndrăznea
să ceară ajutorul cuiva, aşteptân-
du-L parcă în chip miraculos pe
Însuşi Dumnezeu, să-i dea Omul şi
vindecarea. Cred că tocmai pentru
această aşteptare, care presupune
credinţă şi nădejde, Mântuitorul
vine la acest paralitic să-i arate că,
dacă nu ai omul care să-ţi fie me-
reu aproape în ajutor, întotdeau-
na Îl ai pe Dumnezeu. Pentru că
imediat după ce paraliticul spune
„nu am om”, Mântuitorul săvâr-
şeşte minunea vindecării, adresân-
După săvârşirea minunii, Mân-
tuitorul îl găseşte pe cel vindecat
în templu. Putem crede că pentru
a-I aduce mulţumire lui Dumne-
zeu; în felul acesta îşi arată recu-
noştinţa faţă de Dumnezeu pentru
binefacerea de care cel vindecat
s-a bucurat (fapt pentru care unii
copişti ai textului Evangheliei
după Ioan, au găsit potrivit să co-
recteze numele scăldătoarei din
Vitzata, cum este în original, în
Vitsaida, care înseamnă „Casa
milei” - amănunt care nu este de-
loc lipsit de importanţă, întrucât în
acel loc Dumnezeu şi-a arătat ma-
rea Sa milostivire faţă de toţi cei
aflaţi în suferinţă). Şi acum, Mân-
tuitorul se apropie de cel vindecat
şi-i spune: „Iată, te-ai făcut sănă-
tos. De acum să nu mai păcătu-
ieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”
(Ioan 5, 14). Cuvinte care arată
clar că boala şi suferinţa acestui
om, de aproape 40 de ani, era ca-
uzată de boala păcatului. Păcatul
nu este numai înstrăinarea omului
de Dumnezeu, ci şi răul care se
localizează în zidirea Lui, adu-
când suferinţa, uneori de ani, ce se
sfârşeşte de cele mai multe ori cu
moartea - fiindcă „plata păcatului
este moartea”. Tocmai de aceea,
Mântuitorul îi atrage atenţia celui
vindecat să nu mai păcătuiască,
pentru ca suferinţa lui să nu fie şi
mai mare decât a fost până în acel
moment. Şi ce suferinţă poate să
fie mai mare decât cea de a fi ne-
putincios vreme de aproape 40 de
ani? Evident, suferinţa din viaţa
de dincolo de moarte, în chinurile
iadului.
Şi, totuşi, care este cea mai
mare suferinţă pe care paraliticul
o duce cu resemnare, în cei aproa-
pe 40 de ani de suferinţă? Sufe-
rinţa însingurării. Paraliticul, la
Scăldătoarea din Vitezda, nu are
pe nimeni - nici rudă şi nici mă-
car un prieten care să-i înţeleagă
neputinţa şi să-l ajute. Apoi, toţi
cei bolnavi aflaţi la scăldătoare,
trăiau aceeaşi suferinţă a singură-
tăţii, întrucât fiecare era preocupat
numai de propria-i salvare. Până
când? Până într-o bună zi, când
paraliticul aude pe Cineva, Care
i se adresează. Aceasta-i marea
minune, că atunci când nimeni nu
se mai sinchiseşte să-şi facă timp
pentru tine, şi nici măcar să se
gândească la tine, nu eşti uitat şi
de Dumnezeu. Că Dumnezeu îşi
aminteşte de tine. De aceea, închei
aceste câteva rânduri cu un cuvânt
al Sfântului Marcu Ascetul, care
spune: „Când îţi aduci aminte de
Dumnezeu, înmulţeşte rugăciu-
nea ta, ca atunci când vei uita de
El, (El) să-şi amintească de tine”;
sau, parafrazând acest îndemn,
„ca atunci când toţi vor uita de
tine, Dumnezeu să-şi amintească
de tine”.
Pr. Florin Antonescu
Parohia Calea Bucureşti, Braşov
ROMÂNIA

BISERICĂ
du-i-se: „Scoală-te, ia-ţi patul tău
Vitezda, este ziua când Mântuitorul Iisus Hristos şi umblă” (Ioan 5, 8). Evanghelis-
a vindecat un slăbănog în zi de sâmbătă. tul continuă cu precizarea că „în-
dată omul s-a făcut sănătos, şi-a

acestei zile cu siguranţă că le-aţi
mai auzit a fi citite de nenumărate
ori la săvârşirea slujbei de sfinţi-
re a apei sau a aghiasmei mici. Şi
ceea ce trebuie precizat încă de la
bun început, este faptul că minu-
nea acestei zile, ca şi cele care vor
urma până la Praznicul Pogorârii
Duhului Sfânt, nu sunt arătări ale
Mântuitorului înviat (aşa cum s-a
făcut până acum), ci sunt fapte mi-
nunate ale Mântuitorului, săvârşi-
te până la Învierea Sa şi care vor
să demonstreze clar adevărul, că
Iisus Hristos este Fiul lui Dumne-
zeu întrupat - Dumnezeu adevărat
şi Om adevărat, Unul din Sfânta
Treime, Care Se face Om, rămâ-
nând, în acelaşi timp, Dumnezeu
adevărat. Faptele minunate ale
Înviere, ne pregătesc pentru Praz-
nicul Pogorârii Duhului Sfânt,
care mai este numit şi al Sfintei
Treimi.
Iubiţi fraţi, Mântuitorul se afla
în Ierusalim, aproape de Poarta
Oilor, unde era o scăldătoare ce
se numea, pe evreieşte, Vitezda.
Împrejurul acestei scăldători, care
nu era altceva decât un bazin cu
apă ce avea cinci pridvoare, se
aflau mulţi oameni bolnavi, care
aşteptau vindecarea lor în chip
minunat. Sfântul Apostol şi Evan-
ghelistul Ioan precizează faptul că
„un înger al Domnului se cobora
la vreme în scăldătoare şi tulbura
apa, şi cine intra întâi după tul-
burarea apei, se făcea sănătos, de
orice boală era ţinut” (Ioan 5, 4).
luat patul şi umbla” (Ioan 5, 9).
Fapta minunată săvârşită de
Mântuitorul continuă, apoi, cu re-
acţia imediată a iudeilor. Aceştia
s-au şi repezit să-i atragă atenţia
celui ce fusese vindecat că nu-i
este îngăduit să-şi ducă patul
într-o zi de sâmbătă. Fapta minuna-
tă a Mântuitorului întărea încă oda-
tă adevărul că Dumnezeu n-a făcut
omul pentru această zi de odihnă,
ci sâmbăta a făcut-o pentru om; că
se cuvine a face bine şi a tămădui
pe cel aflat în suferinţă, mai ales în
ziua de odihnă închinată lui Dum-
nezeu - căci fiecare om în parte
poartă în sine „chipul” nemuritor
al Lui - faţă de care, El mai întâi,
îşi arăta iubirea manifestată vizavi
de făptura umană pe care a zidit-o.
SFÂNTĂ
Maică bună şi aleasă, tu eşti nava lui Hristos,
Ce ne porţi prin valuri grele, spre limanul prea frumos.
Eşti cetate întărită, stâncă de nebiruit,
Lăcaş sfânt plin cu iubire, de Iisus însufleţit.
Ispite, dureri, necazuri, la sânul tău ne-au adus,
Dar ne-ai izbăvit din toate cu puterea lui Iisus.
Pe cărări nestrăbătute, sub oblăduirea ta,
Vom fi garda de onoare ce te va reprezenta.
Adevărul şi dreptatea, mila, pacea şi răbdarea,
Sunt izvoarele curate ce-aduc lumii alinarea.
Trecând prin tumultul vieţii către veacul viitor,
De Biserica străbună vom fi ocrotiţi mereu.
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA